ffiA,DTLENE T[}f[ILT

Traducere din englezi qi notede Andreea Caleman

Edilia a I[-a, revizuiti

OYBUTLfi.'

i

llfTIMP

4RThuR

\

CAPITOLUL I.

CAPITOLUL II.CAPITOLUL III.CAPITOLUL IV.

CAPITOLI]L V.

CAPITOLUL VI.CAPITOLUL VII.CAPITOLUL VIII.CAPITOLUL IX.CAPITOLUL X.

CAPITOLUL XI.CAPITOLUL XII.

Cuprins

DoamnaCe... .........7DoamnaCine. ....27DoamnaCare. ....44

Teseractul ...81MediulFericit .....99Birbatulcuochirogii. . ... . ..122Coloanatransparenti.. .. . ...142rc... .....154Zeroabsolut.... ......174Mitu;aBestia ....187Cele nebune si cele slabe ale lurnii . . .204

CAPITOLI]L I

Doamna Ce

Era o noapte intunecati gi furtunoasi.in dormitorul ei de la mansardS, infofolitiintr-o pitu-

ri veche, frcutidin petice colorate cusute intre ele, Mar-garet Murrystiteape margineapatului;i se uita la copacii

care se incovoiau sub biciul nemilos al vAntului. Dincolode copaci, norii goneau pe cerul nopfii. Din cind in cAnd,

fraffuri de luni rizbiteau printre ei, aruncind pe pimAntumbre fantomatice, prinse intr-un dans nebunesc.

Casa se cutremura.

infrqurati in pituri, Meg tremura ti ea.

De obicei nu-i era frici de wemea rea. ,Nu-i vorba doar

de weme', igi zise ea. ,Vremea doar a pus capac la toate.

Mie mi-a pus capac. Vremea i-a pus capac lui Meg Murphy,

care face totul anapoda..."

$coala... Totul era aiurea la gcoali. Ajunsese printreultimii din clasi. in diminea,ta aceea, unul dintre profe-

sorii ei o doienise:

- Serios, Meg, nu pricep cum un copil cu pirinF emi-

nen;i, ca ai tii, poate avea note atAt de proaste! Daci nureugegti si le indrepgi un pic, va trebui si te las corigenti.

t,

in pauza de pr6nz, se luase la ha4i, lncercAnd si uitevorbele profesorului, dar o colegi i-o trAntise verde-n fa15:

- Poate nu te-ai prins, da's-a terminat primara! Ce-ai.

de te por,ti ca o pitici de clasa intAi?Iar tr drum spre casi un coleg spusese ceva despre ,,fr5-

florul Sla idiot" al ei. Lui Meg atAta ii trebuise si audi: arun-case manualele cAt colo pe marginea drumului gi tiblrAse pe

biiat. Ajunsese acasi cu bluza rupti gi cu un ochi invine;it.Sandy qi Dennys, frafii ei gemeni, care aveau zece ani,

se intorseseri de la gcoali cu weo or5 inaintea ei. CAnd ovizuri in ce hal era, ii spuseri scArbili:

- Ce-ar fi si lagi bitaia in gnja noastrd?

,,O delincventi, asta sunt", iqi spuse Meg posomorAtS.

,pAqa o si zici. Nu mama, ci... ei. Toqi ceilal,ti... De-ar fi tataaici..."

Dar tnci nu se putea gAndi la taici-su frri si-i dea lacri-mile. Numai maici-sa era in stare si spuni firesc: ,,CAndse-ntoarce tatil vostru..."

De unde sI se-ntoarci? $i cind? Sigur maici-sa ptia cilumea bArfea. Nu se putea si n-o doari cAnd auzea riuti;ilealea, aqa cum o durea gi pe ea. Doar ci maici-sa nu lisa sise vadi. Nimic nu tulbura seninitatea chipului ei.

,,De ce nu pot gi eu?" se intrebi Meg. ,,De ce trebuie siardt totrtl?"

VAntul zgAlpia nemilos fereastra. Meg igi strAnse maibine pitura in jurul trupului. incolicit pe o perni, pisoiulgri, pufos, cisci, aritAndu-gi limbufa roz, apoi se cuibdrimai bine gi adormi la loc.

I

Toati lumea dormea. Toati lumea, mai pufin Meg. PAnigi Charles Wallace, ,,fri1iorul idiot", care, in mod ciudat, de

obicei qtia negregit cAnd sora lui era treazi qi tristi gi urca

tiptil scirile pAni la camera ei. Dar acum pAni gi Charles

Wallace dormea...

Cum de puteau si doarmi liniqtili? [a radio se difuza-

serl toati ziua avertismente de uragan. Cum de putuseris-o lase singuri acolo, in mansardi, in patul ei gubred, cu

cadru de alami, cAnd gtiau ci acoperigul putea zburain ori-ce clipi, iat furtuna o putea arunca ln vizduhul involburatal nopfii qi s-o duci apoi cine qtie unde?

Meg tremura tot mai tare.

,,Tu ai vrut camera de la mansardi!" igi zise incrAnce-

natf,. ,,Iar mama te-a lisat, fiindci eqti cea mai mare. E unprMlegiu, nu o pedeapsi."

- Nu, pe timp de furtunl nu-i niciun privilegiu! zise

ea cu voce tare.

Arunci pitura la picioarele patului qi se ridici. Pisoiul

se intinse tacticos qi o privi cu ochi mari qi inocen;i.

- Culci-te la loc!ii zise Meg. Bucuri-te ci egti doar unpisoi, gi nu un monstru ca mine!

Fata se privi in oglinda dulapului gi se strAmbi, dez-

velindu-gi dinlii acoperi;i de aparatul dentar. Cu un gest

reflex, iqi potrivi ochelarii pe nas, igi trecu mAna prin pirulcastaniu-deschis, zburlindu-l de arita ca o mituri. Ofti dintoli rirunchii, un suspin ce mai cI acoperi vaietul vAntului.

Podeaua din scAnduri mari qi late era rece. Vintul pi-trundea prin cripiturile pervazului, in ciuda ferestrei

t,

duble, gi urla neobosit in hornurile casei. Jos, la parter,Fortinbras, cAinele mare gi negru al frmiliei, incepu si latre.Era speriat qi el, pesemne. Dar de ce? Fortinbras nu lStraniciodati frri motiv-

Deodati igi aminti ci, atunci cAnd fusese la popti siridice corespondenp, lumea vorbea de un vagabond care

furase douisprezece cearqafuri de la doamna Buncombe,nevasta polif,stului. inci nu-l prinseseri gi poate ci acumse indrepta spre casa lor singuratici, aflati pe un drumlituralnic. Poate ci-i mai trebuiau ceargafuri. Meg nu di-duse prea multi atenfie discufiei despre vagabond, cicipogtlrila o intrebase, cu un rAnjet mieros, daci aveau veqtide la taici-su.

Meg iegi din cimirufa ei qiigi croi drum printre umbre-le mansardei. Se lovi de masa de ping-pong. ,,O vAnitaiepe gold imi mai lipsea!" igi zise.

Pe urmi se lovi de vechea ei casi pentru pipugi, de cilu-gul de lemn al lui Charles Wallace gi de trenuleful electrical gemenilor.

- De ce mi se-ntAmpli toate numai mie? se ri;oi ea la.un urs mare de plug.

Cobori scirile, se opri gi asculti. Niciun zgomot dincamera lui Charles Wallace, aflati in dreapta scirilor. $iniciun foqnet din stAnga, din camera pirinSlor, unde mamadormea singuri in patul uriag. Se duse in vArfirl picioarelorspre crmera gemenilor, tot potrivindu-pi ochelarii pe nas,

de parci asta ar fi ajutat-o si vadi mai bine in intuneric.Dennys sforiia. Sandy mormii ceva despre baseball, apoi

IICII

,unufi. Gemenii n-aveau nicio griii pe lume. Nu erau elevi

tlc frunte, dar nici slabi. in general se mullumeau cu unlung qir de ,,bine', intre care mai scipau cite un ,foartebine" sau,suficient". Atletici tr ptini de fo4i, erau alergi-tori rapizi s-i buni la multe sporturi. Cind se frceau glume

t)c seama celor din familia Murry, nu erau niciodati despre

Sandy sau Dennys.

Iepi din camera gemenilor gi cobor{ la parter, av6nd grijistr evite treapta a Saptea care scirtfia. Fortinbras nu maiItrtra. Asta insemna ci nu era vagabondul, altfel Fort nus-ar fi oprit daci era weun striin prin preajmi.

,,$i dacdtotugi vine vagabondul? Daci are cuf,t? N-avem

vecini, n-are cine si ne audi, putem sA fiplm mult qi bine.Nu i-ar plsa niminui, oricum..."

,,la si-mi fac niqte cacao cu lapte', se hotiri Meg. ,,,{stao si mi-nveseleasci un pic gi, micar, daci vAntul smulge

.rcoperiqul, n-o si fiu in pod si mi ia gi pe mine pe sus."

Lumina era deja aprinsi in bucitirie. A.gezat la masi,Charles Wallace bea lapte qi mAnca pAine cu gem. Pireatare mic gi vulnerabil, cum stetea e[ acolo, singur, in buci-ttrria de modi veche, un biielel blond in pijama albastri,decolorati, bilinginindu-gi picioarele mult deasuprapodelei.

- Salut! zise el vesel. Te-agteptam.

De sub masi, de la picioarele lui Charles Wallace, se iligitul zvelt gi negru al lui Fortinbras, care agtepta cumin-te si-i pice gi lui weo firimituri, doui. O saluti pe Meg

intinzAndu-gi capul spre ea gi dand bucuros din coadi. Pe

1,,

Fortinbras il gisiseri pe prag, intr-o noapte de iarni, uncilelup pricijit, numai piele gi os, abandonat de cine gtie

cine. Era jumitate setter englez, jumitate og.u, afa le zisese

tata. Gralios qi intunecat, Fort avea o frumuse;e aparte.

- De ce n-aivenit sus?intrebi Meg, vorbindu-i frateluiei de parci erau de-o virsti. M-am speriat riu de tot!

- E prea mult vAnt acolo in pod, la tine, rdspunse biie-;elul. $tiam c-o si cobori. Am pus lapte la incilzit. Credci-i deja fierbinte.

Cum de gtia Charles Wallace intotdeauna ce era cu ea?

Cum igi didea seama? Nu pirea si Stie, ori poate.nu-i pisa,ce gAndeau Dennys sau Sandy. in schimb, ii plicea si lescotoceasci minfile lui Meg gi mamei lor gi o ftcea cu oprecizie inspiimintitoare.

Oare de frici vorbeau oamenii in goapti despre copilulcel mai mic al familiei Murry? Ziceau ci nu era tocmai nor-mal... ,,Oamenii deqtepgi au adesea copii anormali. Ceilaftidoi biieli par in reguli, copii driguli, dar fetila aia urAqicigi biiatul cel mic nu cred ci-s intregi la minte", auzise Megodatd la cineva.

E adevirat, Charles Wallace rar vorbea daci era cinevain preajmi, aga ci mul;i igi inchipuiau ci inci nu invipsesivorbeasci. Dar era la fel de adevirat ci nuvorbise delocpAni pe la patru ani. Meg se albea de furie cAnd vedea cumoamenii se holbau la Charles gi, cu un,fFt", dideau din cap

cu pirere de riu.

- Nu-fi face griji pentru Charles Wallace, ii spusese

odati tata, chiar inainte si plece, Meg igi amintea bine.

,*I

Nu-i nimic in nereguli cu mintea lui. Doar ci face lucrurile

ln felul lui gin ritmul lui.

- Nu vreau s-ajungi un prost, ca mine, spusese Meg.

- Draga mea, nu egti deloc proasti, nici gAnd de aga

ceva! o liniptise tata. Egti ca Charles Wallace. Dezvoltarea

trr are propriul ei ritm, pur qi simplu nu e ca a altor copii.

- $i de unde gtii, mi rog? intrebase Meg. De unde gtii

cI nu-s proasti? Sau zici aqa doar Pentru ci mi iubepti?

- Te iubesc, dar nu de asta-fi spun ci gtiu. Mama gi cu

rnine fi-am frcut o serie de teste...

Da, apa era. Meg iqi diduse seama ci unele dintre ,jocu-rile" pe care le jucase cu plrinfii ei erau un fel de teste qi

ctr fuseseri mai mult pentru ea qi pentru Charles \Vallace

decdt pentru gemeni. ,i!

- Teste de inteligenfi?

- Da, unele dintre ele.

- $i e bun coeficientul meu?

- Foarte bun.

- CAt e?

- N-am si-;i spun. Dar pofi fi siguri ci atit tu, cAt 9i

Charles Wallace vefi putea face aproape orice weli cAnd

vefi fi mari. Stai numai si-nceapi Charles Wallace si vor-

beasci gi-o si vezi!

CAti dreptate avusese, cu toate ci plecase inainte ca fri-giorul ei si inceapi si vorbeasci. Charles se pornise intr-o

buni zi, direct in propozi;ii complete, sirind Peste etaPa

gAnguritului de bebeluq. ,Ce mAndru ar fi fost tata de el!"

l!

irr

- Iavezi daci n-a fiert laptele, ii spuse Charles Wallace,cu o pronunfe corecti fl mai clari decAt a multor copii decinci ani. $tii ci nu-Ei place cu caimac!

- Ai pus de doui ori mai mult decAt era nevoie! ziseMeg aruncAnd o privire in ibric.

Charles Wallace incuviingi cu seninitate:

- M-am gAndit ci poate wea gi mama.

- Ce si weau? se auzi vocea mamei din pragul buci-tiriei.

- Cacao cu lapte, spuse Charles Wallace. Vrei gi un send-vig cu lebir s.i brSnzi topitS? ig ac cu plicere daci wei.

- Mi-ar plicea, da, zise doamna M*ry dar pot si-mifrc qi singuri daci egti ocupat.

- Niciun deranj! spuse Charles Wallace.Se didu jos de pe scaun qi se indrepti spre frigider, cu

pagi mirunqi gi moi in gosetele de la pijama, ca o pisicufimergAnd pe pernile.

- Tu, Meg? SendviE?

- Da, mersi, rispunse Meg. Dar nu cu lebir. Avemrogii?

Charles Wallace se uiti in lada cu legume din frigider:

- Da, una. Mami, pot s-o pun pe toati pe sendvigullui Meg?

- Nici c-ai putea s-o pui intr-un loc mai bun! rispunsedoamna Murry zimbind. Vorbegte mai incet, Charles, dacinu wei si te trezegti cu gemenii aici.

- Nuuu, pulini exclusivitate! zise Charles Wallace.Noul meu cuvAnt pentru azi! Impresionant, nu?

14i

- Nemaipomenit!spuse doamna Murry. Meg, vino si-fv,tl un pic vAnitaia!

Meg ingenunche la picioarele mamei. Lumina ;i cllduralrrrcitiriei o liniptiseri qi uitase de fricile din mansardi.llrricul cu cacao rispAndea o aromi delicioasi. Pe pervazul

li'r'cstrei infloriseri mugcatele, iar pe masi era un buchet de

criz.anteme mici, galbene. Perdelele roqii, cu modele geo-

rrretrice verzi pi albastre, erau trase gi dideau inciperii un.rt'r vesel. Soba torcea ca un motan mare gi somnoros. Afa-

r'.i, vAntul singuratic inci izbea zidurile casei, dar, in atmo-

slbra caldi ;i familiari a bucitiriei, furia rafalelor, care o

ingrozise pe Meg sus la mansardi, pirea imblinziti acum.

Srrb scaunul doamnei Murry, Fortinbras cisci mulgumit.

Doamna Murry atinse ugor obrazul vAnit al lui Meg.

lretiqa o privi, pe jumitate ursuzi, pe jumitate cu admi- '

lafie. Nu era u9or si ai o mami care era nu doar om de

r;tiinfi, ci gi o adevirati frumusefe. Pirul roqu ca focul al

tkramnei Murry, pielea albi ca laptele qi ochii violefi, cu

ge ne lungi gi negre, erau gi mai spectaculoase in comparagie

cu trisiturile de-a dreptul banale ale fiicei sale. Pirul luiMeg fusese cAt de cAt acceptabil atAta vreme cit il purtase

impletit in codile. CAnd incepuse liceul insi, se tunsese

scurt gi acum se luptau amAndouS, gi ea, qi maici-sa, si-l.rranjeze cumva, dar o parte se incipifAna si se onduleze,

pe cAnd cealalti rimAnea complet dreapti, aga ci aritamult mai riu decAt inainte.

- Nu prea qtii ce-nseamni moderalia, draga mea, nu-iaqa? intrebi doamna Mu"ry. O buni misuri in toate, asta

1

irs