O bservatorul Urban Bucurestinr. 13 / 2012Informatii pentru un oras mai bun. Buletin editat de Uniunea Arhitectilor din România

Patrimoniu cultural construit www.observatorulurban.ro

ÎN LOC DE EDITORIAL / Protecția patrimoniului construit în România. Fragmente din Raportul Comisiei Prezidențiale ...2 PATRIMONIU CULTURAL CONSTRUIT / Visarion 8 - povestea dispariţiei unui monument istoric ...3 / Carol 53. Posibilă rețetă? ...4 / Restaurare Casa Mincu ...5 / Patrimoniu în pericol ...6 / Studiu de caz: transformarea parcelării Vatra Luminoasă ...7 / Monumente în transformare ...8 / Petrila - oraș, patrimoniu industrial și oameni ...9 LEGISLAȚIE / Legea Monumentelor istorice în dezbatere publică ...10 ȘTIRI / Primăria Capitalei a inaugurat parcarea subterană de la Universitate ... 11 / Poziția breslei arhitecților față de amendarea OUG 7/2011 ...12 / Trei dintre cele mai importante programe pe fonduri europene, presuspendate ...13 / Curtea de Apel București a anulat autorizația de desființare a casei de pe Kiseleff 39 ...14 UTILE / Proiecte urbanistice aprobate de CGMB în perioada iunie-august ...15 / ANUNȚURI ...16

2

Florin Bălteanu

Protecția patrimoniului construit în România Fragmente din Raportul Comisiei Prezidențiale, 2009

în loc de EDITORIAL

Comisia Prezidenţială pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale a fost înfiinţată prin Decizia Preşedintelui României, în aprilie 2008, avînd ca scop: (1) elaborarea unui raport referitor la situaţia patrimoniului construit; (2) elaborarea unei strategii pe termen mediu şi lung privitoare la patrimoniu; (3) identificarea unor măsuri eficiente la nivel instituţional care să asigure o mai bună coordonare şi implementare a politicilor prioritare în domeniu; (4) elaborarea unui Ghid al patrimoniului construit. Comisia și-a încheiat activitatea în 2009. În introducerea subiectelor abordate în numărul 13 vă invităm să parcurgeţi cîteva fragmente ale raportului Comisiei care ilustrează starea patrimoniului construit din România. Aceasta începe cu două citate: „Moştenirea nu se transmite, ci se cucereşte.” (André Malraux, 1935) şi „Nu moştenim lumea de la strămoşi, ci o împrumutăm de la urmaşi.” (proverb amerindian). Și continuă:

„Este o realitate că România a adoptat documente internaţionale în domeniul conservării patrimoniului cultural, dar o realitate este şi faptul că acest gest s-a rezumat în mare parte la actul formal şi declarativ, nefiind urmat de adoptarea măsurilor legislative corespunzătoare pentru ca aceste carte şi convenţii să devină instrumente cu adevărat active de conservare a patrimoniului cultural. Pe scurt, în România adoptarea documentelor internaţionale nu a produs efecte reale.” (p.4)

„Se poate spune că procesul de degradare sau distrugere conştientă a patrimoniului cultural şi-a încheiat demult destinul unei manifestări punctuale, dobândind la ora actuală un caracter generalizat, extins atât la suprafaţa întregii ţări, cât şi în profunzimea identităţii sale. Rănile deschise se extind de la castelele sau bisericile fortificate din Transilvania, la bisericile de lemn din nordul Olteniei, de pe valea Mureşului, sau la bisericile de zid din Vâlcea, de la alterarea zonelor protejate din Bucureşti la condamnarea caselor „vechi” din Peninsula Constanţei, la degradarea unor clădiri din Oradea– ilustrări remarcabile ale Secession-ului sau Art Nouveau-ului – pînă la anularea unui mediu istoric complex cum este cel al Roşiei Montane.” (p.7)

„Dificultatea majoră, în ţara noastră, constă în decalajul faţă de situaţia din alte ţări, unde tradiţiile, nivelul cultural genaral şi spiritul civic responsabil generează acţiuni pozitive de protecţie, punere în valoare şi corectă folosinţă a patrimoniului. Două-trei ministere nu pot fi în masură să rezolve problemele fondului construit şi natural, să le aibă în grijă suportînd cheltuielile necesare, să stăvilească vandalizarea. Ele au atribuţii şi obligaţii

care, corect aplicate şi urmărite în teren, pot doar contribui la protecţia acestor bunuri. Patrimoniul însă poate şi trebuie să fie protejat deopotrivă prin atitudinea cetăţenilor, a societăţii civile (ONG-uri, fundaţii, asociaţii) şi prin grija numeroaselor instituţii publice care deţin şi folosesc bunuri de patrimoniu, cum ar fi, de pildă, administraţiile locale care au în sarcină gospodărirea aşezărilor.” (p.84)

„În România, situaţia patrimoniului în ansamblul său se află în criză, starea fizică a lui se înrăutăţeşte progresiv şi pierderile sunt mai mari decât în cazul altor ţări din Europa. Toate aceste aspecte discordante, semnalate rezumativ, trebuie determinate să conducă la obţinerea unui larg consens în favoarea protejării şi conservării patrimoniului. Statul trebuie să se oblige să adopte măsuri preventive şi sancţiuni speciale, în cadrul principiului european de dezvoltare durabilă, pentru a asigura conservarea patrimoniului construit şi natural.” (p.113)

„Asigurarea cadrului de coerenţă (instituţional, legislativ şi financiar) prin care patrimoniul natural şi construit să fie abordat ca factor prioritar în politicile de dezvoltare durabilă (inclusiv prin modificarea Legii dezvoltării)” era una dintre măsurile „strategice recomandate la nivel general”, ce trebuiau avute în vedere „pe termen mediu, pînă în 2012” (p.112)

„Introducerea principiului transparenţei ca element obligatoriu atât în cazul acţiunilor de conservare-restaurare şi punere în valoare a monumentelor şi siturilor istorice, cât şi în cazul intervenţiilor în zonele protejate, asigurând accesul public la documentele referitoare la aceste acţiuni. Necesitatea ca propunerile de proiecte să fie făcute publice şi dezbătute obligatoriu cu specialişti ai patrimoniului cultural este cu atât mai stringentă cu cât zonele protejate sunt la ora actuală cele mai ameninţate de restructurarea urbană. Exemplul Capitalei este revelator.” (p.114) Citatul se referă la una din măsurile generale necesare la nivel instituţional – administrativ.

„Construirea unei politici a urgenţelor în conservarea - restaurarea componentelor artistice, bazată pe principiul minimei intervenţii, menită a scoate din pericol componentele artistice ale monumentelor istorice; este modalitatea prin care se pot avea sub control categorii uitate sau în mod nepermis neglijate, cum ar fi picturile bisericilor cneziale din Ţara Haţegului, picturile murale din bisericile ţărăneşti ale veacurilor XVIII-XIX sau picturile vitregitelor biserici de lemn.” (p.124) Este una din măsurile la nivel metodologic propuse de comisie.

Citiţi mai mult pe: http://patr.presidency.ro.

3 PATRIMONIU CULTURAL CONSTRUIT

Catiușa Ivanov

Visarion 8 - povestea dispariţiei unui monument istoric

Dacă treci pe bd. Lascar Catargiu, în drum spre Piaţa Victoriei, pe partea dreaptă, la intersecţie cu str. Vasarion, vezi un morman de cărămizi acoperit cu o prelată. Doar o fereastră cocoţată pe un zid dărâmat te face să ghiceşti că înainte, aici, era o casă. În urmă cu zece ani, casa de pe acest teren era intactă şi chiar bine întreţinută - o construcţie superbă, în stil eclectic, construită în 1905, după planurile arhitectului Ion D. Berindei pentru George Solacolu.

Degradarea imobilului a început în 2001, când a fost lăsat gol de către proprietari şi nu s-a mai investit în întreţinerea lui. În 2007, tâmplăria a fost scoasă, iar ornamentele de pe faţadă au început să se desprindă şi să dispară. Acest moment coincide cu faptul că în decembrie, Consiliul Local Sector 1 a aprobat pe terenul acestei clădiri un Plan Urbanistic de Detaliu care prevede construirea unui bloc cu 5 etaje. La baza PUD-ului sta un aviz de urbanism semnat de fosta arhitect şef din Primăria Sectorului 1, Oana Rădulescu. Proiectul nu are aviz de la Ministerul Culturii, deşi legea prevede acest lucru.Menţionăm că imobilul face parte din ansamblul monument Lascar Catargiu (şi în mod teroretic toate piesele unui ansamblu au acest statut de protecție), iar pe Planul Urbanistic de Zone Protejate - Zona Lascăr Catargiu, avizat în 2007 - casa figurează cu grad mare de protecţie - conservarea ei fiind obligatorie.

Ca să poată construi blocul de 5 etaje, clădirea veche trebuia să dispară. În 2008, fiindcă nu au reuşit să obţină în mod legal autorizaţia de demolare, proprietarii au încercat să o demoleze ilegal. Autorităţile au intervenit şi au oprit lucrările. După acest episod, rămasă fără acoperiş, casa a început să se degradeze în ritm rapid. Astăzi, din clădirea monument istoric nu a mai rămas decât o fereastră şi un morman de pietre.De-a lungul timpului, câteva instituţii şi ONG-urile au încercat să salveze acest imobil însă fără succes. În 2007, Institutul Naţional al Patrimoniului şi Comisia Zonală a Monumentelor

Istorice Bucuresti-Ilfov au cerut clasarea individuală a acestei clădiri - ea fiind doar parte din ansamblul monument Lascăr Catargiu - însă fostul director al Direcţiei de Cultură Bucureşti, Ştefan Damian, a declarat că ea este “suficient protejată”.

Pasivitatea Direcţiei de Cultură Bucureşti reiese şi dintr-un răspuns dat Asociaţiei Pro_Do_Mo, în legătură cu starea jalnică în care se afla imobilul: “În anul 2009, Ministerul Culturii a formulat sesizarea/plângerea penală nr. 3608/22.06.2009 către Poliție, în legătură cu distrugerile de la imobilul în cauză. La acesta, s-a răspuns invocându-se adresa Inspectoratului Teritorial în Construcţii potrivit căreia lucrările în executare nu fac obiectul Legii nr. 50/1991 şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiul Bucureşti, este în imposibilitate de a desfăşura activităţii procedural-penale. Momentan Direcţia de Cultură Bucureşti face demersuri pentru aflarea proprietarului”. Cu alte cuvinte, nu se execută lucrări de demolare autorizate şi nu se cunoaşte proprietarul.

Interesant este că numele proprietarului imobilului a fost pomenit de mai multe ori în presă, acesta scoţându-şi casa la vânzare pe 3 milioane de euro. În iunie 2009, şi fostul Ministru a Culturii, Theodor Paleologu a încercat să atragă atenţia asupra demolării casei de pe Visarion 8, organizând un concert de vioară în faţa clădirii. Acţiunea nu a avut însă rezultatul scontat.

Povestea acestei clădiri, reflectă starea generală în care se afla patrimoniul construit din România. “Protecţia monumentelor istorice există doar pe hârtie (Legea 422/2001). În realitate, oricine poate să demoleze sau să deterioreze un monument istoric cu impunitate. Sute de imobile incluse pe lista monumentelor istorice sunt demolate pe furiş sau lăsate să se degradeze până la dispariţie sub ochii indiferenţi ai MCPN, PMB, ISC şi ai Poliţiei Locale”, spune Roxana Wring, preşedintaele Asociaţiei Pro_Do_Mo.

2007 2010

4

Carol 53 este o casă - monument istoric de categoria B - amplasată pe bulevardul Carol, lipită de o altă casă de început de secol XX. Ambele se află între două blocuri moderniste. Documentele de arhivă atestă faptul că proiectul imobilului este din 1913 și aparține arhitectului Radu Culcer, proprietar fiind familia avocat Pașcanu. Casa a fost naționalizată în 1950 și din 1952 transformat în sediul sindicatelor - Raion 1 Mai. Apoi a survenit transformarea în imobil colectiv de locuințe – cu apartamente la subsol, parter, etaj și mansardă. Casa a fost retrocedată după 1990 familiei Bornovski - Pașcanu, dar lucrările de renovare au fost întrerupte de diverse evenimente. Din 2009, hoții de fier vechi și recuperatorii de lemne pentru foc au vandalizat clădirea și au adus-o într-o stare avansată de degradare, vizibilă atât în interior și cât și în exterior. Anul trecut în iarna țigla de pe acoperiș a alunecat în stradă.

În 2012 un grup de inițiativă civică, format din mai mulţi tineri, împreună cu proprietarul, au demarat cu acordul acestuia un program cultural independent în acest loc. Se gândeau de câțiva ani la varianta de a ocupa o construcție care necesită lucrări de amenajare, unde să-și organizeze atât un spațiu de locuit, cât și spații care să găzduiască expoziții sau ateliere și care să nu aibă un filtru de tipul instituțiilor publice. Știau mai toate casele părăsite, de închiriat sau de vânzare din zona centrală, în raza Facultății de Arhitectură - unde majoritatea din ei au studiat. După ce găseau o casă posibilă, se documentau pe site-ul Primăriei sau căutau în Monitorul Oficial (dacă se află sub incidența Legii 10/2001 - Legea privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv). În acest fel aflau date despre construcție și încercau să găsească proprietarul - informații greu de aflat de la agențiile imobiliare care vindeau / închiriau unele dintre imobile. Nu au reușit să găsească spațiul și oferta care se potrivea cu proiectul lor. Casa de pe Dianei 4 – reintegrată de curând în circuitul economic și cultural al orașului fusese vizată, dar la fel ca și pentru alte proprietăți – avea o chirie destul de mare pentru palnurile lor și, în plus, lucrările de reabilitare necesitau foarte multe resurse. Ideea proiectului era demararea unui proces de reabilitare și amenajare cu foarte puține resurse financiare, urmând ca acestea să apară din activitățile ce urmau a fi organizate și cu ajutorul celor care utilizau spațiul.

Carol 53 a fost o întâmplare. Unul din proprietari, arhitectul Bornovski, care nu locuiește în România, ajutat de arhitectul Șerban Sturdza, implicat în București (și nu numai) în acțiuni culturale și de inițiativă civică căutau potențiali utilizatori ai spațiului pentru a opri procesul de degradare prin ocuparea lui. Grupul de tineri i-au descris idea lor chiar la ănceputul acestei căutări. Astfel, în aceiași lună, a fost demarat procesul de

igienizare a construcției – care a durat două luni. Casa fusese transformată în toaletă, depozit etc., de cei care au locuit-o înainte, planul cultural fiind încetinit.

În paralel cu lucrările de întreţinere realizate (lucrări de asigurare a zidăriei – prin grinzi și stâlpi de lemn, curăţarea tâmplăriei, întreţinere acoperiș, refuncționalizare toaletă, bucătărie etc) din august au fost demarate și activități culturale. Până în luna noiembrie, programul desfășurat în cele câteva luni de la lansare adună cursuri de teatru, de citire rapidă, de tras cu arcul, de alpinism, de grasshopper (proiectare parametrică pe calculator), proiecții de film, teatru, bazar cu lucruri gratis, expoziții de pictură, grafică, fotografie, comics-uri, atelier de desen după model, petreceri, instalații.

La 100 de ani de la construcție, casa își reia suflul printr-o metodă unică în România / București: (1) revitalizarea construcției; (2) conturarea unui proces de dezvoltare al grupului inițiator în relație cu spațiul și activitățile conexe acestuia; (3) conturarea unei identități care relaționează cu mediul cultural bucureștean. Va putea deveni acest proiect un model pentru alți proprietari și grupuri de inițiativă în care să nu fie vizat câștigul financiar imediat în favoarea recuperării unei construcții și oprirea auto-demolării ei?

PATRIMONIU CULTURAL CONSTRUIT

Ina Stoian

Carol 53. Posibilă rețetă? >>> Se ia o casă ‘locuită’ distructiv, se adaugă multă inițiativă, cultură, voie bună și se integrează în viața culturală a orașului.

foto: sus- stadiul casei în iunie 2012. jos- eveniment de prezentare a inițiativei

5 PATRIMONIU CULTURAL CONSTRUIT

Catiușa Ivanov

Restaurare Casa Mincu

Ordinul Arhitecţilor din Bucureşti a redeschis în luna octombrie casa Ion Mincu de pe str. Pictor Artur Verona din București. Imobilul se afla, din 2002, în lucrări de restaurare. Acesta va adăposti: secretariatul general al OAR, un muzeu de arhitectură, casa memoriala Ion Mincu, centru de formare profesională, spaţiu pentru expoziţii, biblioteca şi un punct de dialog cu comunitatea.

Potrivit informaţiilor furnizate de OAR, lucrările de restaurare au început în 2002, după achiziţia proprietăţii. În prima etapă s-a functionalizat casa, s-a amenajat grădină, iar apoi s-a restaurat minuţios interiorul aripii principale şi s-a început mobilarea imobilului. Unele obiecte de mobilier sunt originare, altele sunt reproduse după fotografii sau pornind de la câteva fragmente rămase în casă. “Există lămpi care stau în acelaşi loc de peste 100 de ani. O sobă a aparţinut Casei Rosetti, din apropiere, recent demolată. Într-una din încăperi este expusă o colecţie de brăţări realizate de arh. Nicolae Dancu, donate Ordinului”, a declarat arhitectul Șerban Strudza, coordonatorul lucrărilor de restaurare. Ascunse de lambriuri, s-au găsit opt scrisori din anii 1950, despre care momentan arhitectul nu poate să vorbească, dar care s-ar putea dovedi importante chiar pentru istoria diplomaţiei româneşti. Două fragmente de tencuială extrase, restaurate şi expuse, poartă desenul de şantier al lui Ion Mincu pentru unele elemente de decoraţie.

Acum urmează reabilitarea podului după care va fi resturat exteriorul. “O contribuţie semnificativă în procesul de restaurare au avut-o studenţi voluntari de la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti”, mai arată OAR.

Fiindcă lucrările s-au întins pe aproape zece ani, OAR nu a putut să ne furnizeze informaţii concrete referitor la preţul restaurării. “Nu se poate vorbi de un cost care să fie relevant şi comparat pentru că au intervenit mai mulţi factori, precum donaţiile membrilor, sume importante reprezentând toate indemnizaţiile forurilor de conducere pe durata a peste un mandat, sponsorizări ale unor firme partenere şi mai ales ample acţiuni de voluntariat la derularea lucrărilor”, se arăta într-un răspuns al OAR.

Șerban Țigănaș, președintele OAR susține că restaurarea casei Ion Mincu poate fi un exemplu care să-i inspire pe proprietarii de monumente: “Dincolo de un efort mare, recompensele cred că pot să întreacă aşteptările. Sigur că la început te iei cu mîinile de cap şi te gîndeşti că e o mare corvoadă şi nu vezi ce obţii la urmă. O mare parte din Bucureşti este în această situaţie, avînd case care nu îţi arată uşor ce bucurii îţi pot aduce după restaurare. O menire a caselor bine restaurate este să facă unda intervenţiilor de acest fel să se propage”.

Imobilul de pe strada Artur Verona nr. 19 a aparţinut arhitectului Ion Mincu. Acesta a cumpărat casa de la arhitectul Antonio Gaetano Burelli şi a extins-o în 1900, construind etajul și podul peste corpul de clădire paralel cu strada Verona. “Vă rog să bine voiți a face să mi se elibereze cuvenita permisiune, de a reface la casele mele situate în str. Mercur No. 19, colț cu str. Pitar-Moșŭ (...) de a scóte umeḑeala din zidării, precum și schimbarea a o parte a învelitórei, plătind totdeodată taxele cuvenite”, se arată în cererea de autorizare trimisă de Mincu Primăriei. (ANR-SMB, fond PMB Tehnic, dos. 263/1900).

6

Florin Bălteanu

Patrimoniu în pericol

Moara lui Assan- monument istoric, Str. Silozului 25 (zona Obor)- construită în: 1853 - sec. al XX-lea- premise: lipsa pazei, hoţi de materiale- tendinţă: distrugere accelerată, diminuarea valorii culturale

Hanul Solacolu- monument istoric, Calea Moşilor 132 -134 (zona Armenească)- construit în: 1859- premise: hoţi de materiale, abandon, probleme structurale- tendinţă: degradare lentă, diminuarea valorii culturale

Hala Matache Măcelaru- monument istoric, Piaţa Haralambie Botescu 10A- construită în: 1887, 1899, anii 1940- premise: lipsă pază, hoţi materiale, intenţii neclare proprietar- tendinţă: degradare lentă, diminuarea valorii culturale

Casa Anton Pann - monument istoric, str. Pann Anton 20 (zona Bd. Mircea Vodă)- construită în: sf. sec. al XIX-lea- premise: intervenţii radicale cu intenţia de a reabilita care au înlocuit materialele şi tehnicile tradiţionale- tendinţă: diminuarea valorii culturale

Azilul israelit de bătrîni Elisabetheu- în monument istoric tip ansamblu, str. Romulus 62 (zona Bd. Mircea Vodă – Bd. Unirii)- construit în: a doua jumătate a secolului al XIX-lea- premise: lipsa pazei, hoţii materiale- tendinţă: distrugere accelerată, diminuarea valorii culturale

Casă - solicitare clasare formulată de OAR Bucureşti, Str. Christian Tell 16A (zona Amzei)- construită în: sf. sec. al XIX-lea- pericol: abandon, intenţia proprietarului de a o înlocui- tendinţă: degradare lentă, diminuarea valorii culturale

PATRIMONIU CULTURAL CONSTRUIT

7

Ina Stoian

Studiu de caz: transformarea parcelării Vatra Luminoasă

Parcelarea Vatra Luminoasă, zona protejată construită nr. 46, este unul din exemplele constantei transformării necontrolate a ansamblurilor valoroase de locuințe din București. Cartierul (parcul rezidențial) Vatra Luminoasă este compus din 3 subansabluri de locuințe individuale, un ansamblu de locuințe colective pe model sovietic, un grup de locuințe realizate de arh. Horia Creangă, o școală și o fabrică. Cunoașterea și prezentarea publică a valorii zonei și ale transformărilor ulterioare ar trebui să responsabilizeze proprietarii din parcelări similare, dar și administrația.

Scurt istoric al subansamblului dintre străzile Vatra Luminoasă (N), Tony Bulandra (V), Maior Coravu (S), Lt. Victor Manu (E): Procesul de dezvoltare urbană a zonei începe prin construirea parcelărilor din partea de nord a acestui teren de către de Societatea Comunală pentru Construirea de Locuințe Eftine, companie creată în perioada anterbelică pentru realizarea de case eficiente economic. Clădirile se încadrează într-o arhitectură simplă, domestică, cu puține elemente caracteristice arhitecturii interbelice. În 1933, în locul livezii deținute de azilul Vatra Luminoasă se elaborează un plan urbanistic (arh. Ion Hanciu şi arh. Nicolae Aprihăneanu) în care se prevedeau locuințe înșiruite și cuplate. O mare parte din variantele tipologiilor inițial propuse de planul urbanistic sunt proiectate de aceiași arhitecți. Locuințele amintesc de modernismul românesc interbelic și au fost realizate de către Casa Construcțiilor, serviciu din cadrul Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale de la acea vreme. Toate construcțiile sunt realizate după proiecte tip de locuințe ieftine pentru muncitori (lucrători). Locuințele cuplate au un grad de reprezentare și de confort mai ridicat decât cele înșiruite, dar ambele tipologii au fost construite inițial pentru muncitori. Documentele vremii arată că, deși erau concepute ieftin, prețul acestora era destul de ridicat pentru beneficiarii vizați. (Hanna Derer, Bucureştiul interbelic ca temă cu variaţiuni, în ACUM, UAUIM, București, p. 75)

Tipizarea și raționalizarea locuințelor din acest ansamblu joacă un rol esențial în definirea caracterului său. În primul rând se poate observa o densitate a locuirii, apoi estetica arhitecturală nu diferă mult de la un caz la altul, toate construcțiile fiind caracterizate de simplitate, dar fără a se ajunge la uniformizare. Această unitate pe fragmente evită monotonia întregului. Linia dreaptă și relația dintre tipologiile de locuire echilibrează percepția vizuală și te face să te întrebi Când s-a construit atât de ordonat / echilibrat în București? Ferestre mari și ferestre în bandă spre stradă, garduri aliniate, de înălțime mica, pas constant al clădirilor și grădinilor bine marcat de verticalele construcțiilor, copertine perfect orizontale etc. Aceste trăsături sunt încă evidente, chiar vizual, deși zona a suferit multiple modificări a multor construcții și a spațiilor de tranziție spre stradă.

Bulversările post-comuniste în care reglementările ce privesc elementele orientate către spațiul public nu au existat sau au fost ignorate și încălcate au condus la situații în care tipologia inițiala este greu recognoscibilă. Dimesiunile reduse ale suprafeței utile ale construcțiilor și necesitatea reabilitării termice explică, din perspectiva proprietarilor, extinderea funcțională din perimetrul curții din față, completările volumetrice sau polistirenizarea fațadelor. Tâmplăriile au fost aduse în contemporan cu pvc, la fel și burlanele și jgeaburile. Banalul gri declasat (de paleta pigmenților vopselurilor de fațadă). Gardurile către vecini sunt opacizate până la o înălțime considerabilă. Împrejmuirile la stradă beneficiază de asemenea de o percepție negativă, prin diversitatea extremă a delimitărilor la stradă, dar în special datorită unor abuzuri recente, care extind procentul de ocupare al terenului prin transformarea zonei din față casei. Retragerea de 5 metri de la stradă a permis ca aproximativ jumătate din curtea din față să devină treptat semi-acoperită, acoperită și apoi închisă pentru garaj. Aceste adăugiri și modificări ale concepției spațiale inițiale bulversează calitatea arhitectural-urbanistică și conduc la pierderea valorii culturale a cartierului.

PATRIMONIU CULTURAL CONSTRUIT

2012. Imagini din zonă

8 PATRIMONIU CULTURAL CONSTRUIT

Catiușa Ivanov

Monumente în transformare

Comisia Tehnică de Urbanism (CTUAT) de pe lângă Primăria Capitalei a avizat, în ultimele trei luni, mai multe Planuri Urbanistice Zonale care prevăd amplasarea unor clădiri noi în incinta unor ansambluri monument istoric sau lângă clădiri care au acest statut. Unul dintre cele mai importante proiecte care a primit undă verde este PUZ-ul de la fostul restaurant Cina. Alte două proiecte se referă la Fabrica de Bere Luther şi la Fabrica de Ţigarete.

Restaurantul CinaPe 24 octombrie, CTUAT a avizat construirea a două blocuri, unul de patru şi altul de trei etaje, lângă clădirea fostului restaurant Cina, vizavi de Ateneul Roman. Potrivit PUZ-ului avizat de CTUAT, clădirea fostului restaurant va fi păstrată intactă, iar în lateralele ei ar urma să se construiască două clădiri, una de 22m înălţime, spre strada Franklin şi alta de 16,5m înălţime, spre strada C.A. Rosetti. În cel mai apropriat punct, între imobilele noi şi clădirea veche va fi o distanţă de 6m. Pe teren ar urma să se amenaje o piaţetă şi spaţii verzi în suprafaţa de circa 1000mp (terenul are în total circa 3400mp). Planurile prezentate de arhitecţi la Comisie prevăd cu titlu orientativ şi amplasarea unei clădiri noi, de 4 etaje, în parcarea din Piaţa Revoluţiei. Terenul este domeniu public. Proiectanţii au arătat că, până la al doilea Război Mondial acest spaţiu era construit. O parte dintre membrii Comisiei susţin întoarcerea la stadiul din perioada interbelică. Casa în care se afla restaurantul Cina a fost construită în 1907 şi are statut de monument istoric. Avizul dat de CTUAT este unul preliminar. Proiectul urmează să fie discutat şi la Ministerul Culturii, după care se va întoarce la arhitectul șef pentru avizul final. Apoi urmează să fie supus aprobării Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Beneficiarul PUZ-ului este firma Bucureşti Turism SA, iar proiectant - ASIX Design.

Fabrica de bere LutherPe 18 iulie, CTUAT a dat aviz preliminar pentru construirea unui centru comercial de 1,6ha în incinta fostei fabrici de bere Luther, pe Şoseaua Orhideelor, monument istoric. Clădirile valoroase, potrivit studiului istoric, aflate pe teren, vor fi restaurate, hala centrului comercial fiind amplasată între ele.

Proprietarii doreau să mai construiască pe parcela 6 blocuri, 4 de 15 etaje şi 2 blocuri de 9 etaje, însă membrii Comisiei nu şi-au dat acordul deoarece legea interzice aprobarea acestei funcţiuni printr-un PUZ care nu e inițiat de Primărie, dacă terenul are altă funcţiune (în cazul de faţă fiind zona industrială). În plus, trei dintre aceste clădiri se aflau pe domeniul public, un teren expropriat pentru construirea Pasajului Basarab.Terenul fostei fabrici de bere Luther are o suprafaţă de 27.261mp. Pe teren se află patru imobile monument istoric: malțăria, orzăria, pavilionul administrativ şi o clădire cu ateliere şi magazii din care va fi păstrată doar faţadă. Fabrica de Bere Luther a fost construită în anul 1869 de marele industriaş neamţ Erhard Luther. Beneficiarul proiectului este Proiectul este firma Heineken, iar proiectant biroul MINA-M-COM.

Fabrica de ţigaretePe 18 iulie, CTUAT a dat aviz de oportunitate unui PUZ care prevede construirea a două turnuri de 30 şi 35 de etaje, un parc cultural şi un cartier rezidenţial pe terenul fostei Regii Autonome a Tutunului din Bucureşti (bd. Regiei nr. 2). Potrivit PUZ-ului prezentat, turnul de evacuare a fumului şi clădirea de cărămidă în formă de U a fostei fabrici vor fi păstrate şi integrate în noul ansamblu. Poiectul mai prevede că spaţiul din faţa clădirii vechi, în care se afla şi turnul de evacuare a fumului, să fie acoperit cu o copertină transparentă şi astfel să fie transformat într-o piaţetă urbană. Istoria fabricii de tutun începe cu aproape 200 de ani în urmă. Terenul fostei Fabrici de ţigarete are o suprafaţă de 62.544mp şi a devenit proprietate privată după privatizare. Beneficiarul proiectului este firma Interagro, iar proiectant MDesign Arhitectură şi Urbanism.

9 PATRIMONIU CULTURAL CONSTRUIT

Petrila este localizată în Valea Jiului și în această toamnă a fost studiul de caz al unui atelier de regenerare post-industrială, la care am participat în calitate de invitat. Imaginea actuală a întregii zone este o consecință a dezvoltării industriale într-un peisaj montan. Orașul Petrila se dezvoltă, pe lungime, de o parte și de alta a râului Jiul de Est. Zona industrială (aprox.15% din suprafața intravilanului) ocupă o parte, iar în rest sunt: locuințe individuale, colective și dotări. Extracția minieră este activitatea care a împins dezvoltarea începând cu sfârșitul sec. al XVII-lea.

IndustriePrimul perimetru minier din Valea Jiului este atestat la Petrila în 1859. Mina Deak și puțul central, păstrate și astăzi, sunt deschise în 1869. În perioada interbelică apar clădiri noi: o preparație modernă în 1931, fabrica de brichete 1932, turnurile de aeraj. Turnurile cilindrice ale preparației sunt elemente cu mare valoare arhitecturală. În perioada postbelica, zona industrială se extinde cu noi clădiri. Puțul cu schip – structura metalică reper pentru minerit - marchează cea mai adâncă extracție minieră din țară și a doua din Europa. Structura preparației noi a cărei construcție a fost demarată în anii ’80 nu au fost niciodată utilizată și este în prezent în stare avansată de degradare. Chiar dacă zona industrială este situată la marginea orașului aceasta domină peisajul fiind vizibilă din multiple unghiuri. LocuireDescoperirile tehnice (revoluția industrială) au permis exploatarea zăcămintelor de cărbune (pe atunci aflate la suprafață) și au atras populație care s-a stabilit aici pentru a lucra. Procesul de colonizare s-a amplificat odată cu dezvoltarea activităților miniere. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea se dezvoltă în întreaga Vale a Jiului așezări – colonii cu locuințe pentru mineri. O caracteristică a acestora este separarea ansamblurilor de construcții individuale cu 2 sau 4 locuințe pe categorii sociale – funcționari, oficianți, muncitori. Dintre acestea, la Petrila se păstrează colonia Brătianu (sau Lonea) - realizată după modelul orașului grădină în anii 1860, și fragmente din altele (ex. Cocosvar, anii 1920). Construcția de locuințe a continuat și în anii ’50 cu blocuri muncitorești și mai apoi, în ultima decadă comunistă, cu blocuri din prefabricate. Apartamentele au unele din cele mai mici suprafețe din țară. Printre acestea, casa memorială ID Sîrbu, reconstruită în 1994 de Fundația Culturală Condiția Română (artistul Ion Barbu et al.), a rămas mărturie coloniei Ferdinand (construită în 1850), demolată pentru a face loc avântului de construcții comuniste.

După 1991, în România, începe un amplu proces de restructurare a industriei huilei cu impact asupra întregii zone a Văii Jiului. Din 1994 încep să se închidă unele exploatări miniere. În paralel

cu închiderea minelor își face apariția decăderea economică și socială a zonei. Sub pretextul ecologizării zonelor abandonate, noua tendință este dărâmarea unor întregi suprafețe din siturile industrial nefolosite (ex. 2005, Mina Dâlja – Petrila). Compania de închidere a minelor, recent înființată, are în plan eliberarea de construcții și utilaje, proces care șterge încet și sigur orice urmă istorică a patrimoniului industrial. Discuția despre valoarea patrimonialui industrial și a obiectivelor conexe nu poate fi separată de viața orașului și de reprofilarea întregii zone a Văii Jiului. În prezent, la Petrila, zonele de locuințe mai sus amintite (colonii, cvartale) sau clădirile din perimetrul zonei industriale nu sunt ansambluri istorice protejate și suferă modificări necontrolate alături de blocurile de prefabricate proaspăt termoizolate. În lipsa unei viziuni a PUG-urilor, societatea civilă începe să reclame de la autorități strategii.

Artistul Ion Barbu și cei care îl înconjoară atenționează prin proiectele lor asupra direcției culturale care poate influența Petrila. Poate cele mai cunoscute după casa memorială și Festivalul Om rău, sunt două inițiative din 2005 din cadrul programului Petrila. Periferia Culturală Europeană - Antologia poeziei românești la zid - experiment artistic cu versuri de scrise pe zidurile orașului și Colonia Râsa-plânsa - colaje virtuale pe pereții caselor din colonia Brătianu.

Împreună cu Ion Barbu, 2 tinere arhitecte (Cristina Sucală și Ilinca Constantinescu) au organizat în această toamnă (14-20 oct.) o primă etapă dintr-un proiect mai amplu. Atelierul a insitat asupra radiografierii situației actuale a orașului Petrila și a constituit un prim pas în reconsiderarea abordării patrimoniul industrial românesc - pârghii de relansare economică. Tema atelierului amintește: “Patrimoniul industrial constituie în Europa un subiect de profund interes, iar în ultimii 20 de ani au abundat exemplele de proiecte reuşite de reconversie în acest domeniu. Acestea se găsesc cu precădere în ţări precum Germania, Franţa, Olanda, Belgia (ex. Zona Ruhr în Germania, Fabrica Noisiel, Monceau-les-Mines în Franţa, Uzinele Van Nelle în Olanda). România deţine un patrimoniu industrial deosebit de bogat, localizat în mai multe zone, în funcţie de specificul industrial al fiecăreia. Acest patrimoniu se bucură de foarte puţină recunoaştere din partea reprezentanţilor locali, aflându-se în pericol, deşi ar avea totodată potenţialul de a deveni un vector de dezvoltare al zonelor aflate în prezent în declin. Una dintre acestea este Valea Jiului, al cărei caz de decădere economică şi socială este bine cunoscut în România. [...] În contextul Văii Jiului, oraşul Petrila se remarcă în primul rând prin calitatea fondului industrial existent, dar mai ales şi prin interesul unui nucleu al comunităţii locale faţă de acest patrimoniu și dorinţa lor de a găsi o soluţie spre a-l folosi la adevărata sa valoare.”

Ina Stoian

Petrila – patrimoniu industrial, oraș și oameni

10LEGISLAȚIE

Florin Bălteanu

Legea Monumentelor istorice în dezbatere publică

Ministerul Culturii a lansat spre dezbatere, la sfîrşitul lunii octombrie, un pachet de proiecte legislative privind monumentele istorice, patrimoniului cultural mobil; protecţia patrimoniului arheologic şi organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Patrimoniului. La jumătatea lunii septembrie, instituția publicase proiectul de reorganizare a serviciilor deconcentrate ale ministerului. Dezbaterea publică are loc pînă la sfîrşitul lunii noiembrie.

Prima lege post-decembristă a monumentelor istorice a apărut în 2001. De la ultima republicare, din 2006, aceasta a mai suferit o singură modificare, prin legea 261/2009 (cînd se lua de la consiliile locale abilitatea de a autoriza intervenția pe monumentele istorice şi clădirile din zonele protejate), deși comisia prezidențială pentru patrimoniu propunea în 2008 și 2009 măsuri ample. Vă prezentăm cîteva dintre modificările aduse Legii monumentelor istorice.

Strămutarea monumentelor istoriceRomânia s-a angajat, prin adoptarea Legii 157/1997 de ratificare a Convenţiei de la Granada pentru protecția patrimoniului arhitectural al Europei, la interzicerea deplasării integrale sau parţiale „a unui monument protejat, în afara cazului în care salvarea materială a acestuia ar necesita în mod imperativ deplasarea lui.” Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice arată că „în condițiile legii, în vederea protejării monumentelor istorice se poate proceda, în cazuri extreme, la strămutarea acestora.” Proiectul propune înlocuirea expresiei „în cazuri extreme” cu „în cazuri justificate” şi introduce un nou alineat la articolul referitor la competenţele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Aceasta „propune avizarea strămutării monumentelor istorice, indiferent de grupa lor, din nevoia punerii acestora în siguranță ori motivat de importanța deosebită a acestora sau în cazul realizării unor lucrări de utilitate publică (s.n.)”. Menţionăm că autenticitatea contextului este un aspect important în teoria protejării patrimoniului cultural construit, aşa cum este aceasta înţeleasă la nivel european.

Clasarea şi declasarea monumentelor istoriceProiectul de lege aduce precizări privind finanţarea realizării dosarului de clasare. Cu excepţia cazurilor în care clasarea se declanşează din oficiu de către Direcţiile Județene de Cultură sau la solicitarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, a Comisiei Naționale de Arheologie sau a Comisiei Muzeelor, în toate celelalte situații, finanțarea va cădea în sarcina solicitantului demarării procedurii. De precizat că Direcțiile Județene de Cultură nu pot declanșa clasarea din oficiu decît pentru bunurile aflate în proprietatea statului, a cultelor și pentru descoperirile arheologice întîmplătoare. Un nou articol se referă la clasare de urgență a unui imobil al cărui proprietar nu se poate afla cu exactitate. Pentru

salvarea în timp util, respectivului obiectiv, i se aplică statutul de monument de la publicarea anunțului privind declanșarea clasării de urgență în două ziare din care unul de circulație națională.Referitor la procedura declasării, expunerea de motive a proiectului legislativ arată că „pentru evitarea unor declasări insuficient justificate, dosarul de declasare se va realiza de către experți, spre deosebire de situația dosarului de clasare, care poate fi realizat și de un specialist atestat, prevenind astfel situațiile de contestare a capacității profesionale a celui care întocmește dosarul de declasare.”

Comisiile de specialitateComisiile monumentelor istorice, „organisme știinţifice de specialitate” potrivit legii monumentelor istorice, sînt formate și din arhitecţii şefi ai judeţelor (în cazul comisiilor zonale). Acest fapt făcea ca, în unele cazuri, numărul membrilor din comisiile monumentelor fără atestat sau care nu erau personalități în domeniu să îl depăşească pe cel al persoanelor de specialitate. Proiectul de lege arată că arhitecții șef ai judeţelor/ Municipiului București nu vor mai fi membri ai comisiilor, ci doar invitați.

Măsuri fiscaleLegea 422/2001 prevede scutiri pentru impozitul pe clădiri în cazul monumentelor istorice (doar pentru spațiile ce nu au o destinaţie comercială), pentru impozitul pe teren şi pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor în cazul intervențiilor de conservare. În prezent, doar prima măsură este aplicabilă din cauza faptului că restul nu apar în Codul Fiscal. Proiectul MCPN condiționează acordarea facilității de efectuarea unor acţiuni de întreținere, conservare, restaurare cu un cost cel puțin egal cu cuantumul scutirilor. Clădirile din zonele protejate care contribuie la caracterul acestora, în continuare, nu beneficiază de vreo scutire.

Refacerea monumentelor istoriceRevenirea la situația anterioară în cazul intervențiilor ilegale pe obiectivele de patrimoniu se află și în legea actuală. Prevederea este întărită de proiectul legislativ. „În vederea creării condițiilor pentru recuperarea valorilor memoriale ale imobilului clasat, regimul juridic de monument istoric poate fi menținut, iar Ministerul Culturii și Patrimoniului Naţional poate respinge cererea de declasare pe o perioada de pînă la 30 de ani de la data dispariției fizice ori a degradării majore a monumentului istoric dacă aceasta s-a produs din culpa proprietarului sau administratorului imobilului. În această perioadă Ministerul Culturii şi Patrimoniului Național poate să refuze avizarea oricărei alte construcții pe terenul clasat pînă la realizarea reconstruirii clădirii monumentului istoric.” În practică, în majoritatea cazurilor de distrugere, nu a putut fi stabilită culpa proprietarului.

11 ȘTIRI

Catiușa Ivanov

Primăria Capitalei a inaugurat parcarea subterană de la Universitate

Primăria Capitalei a inaugurat, la jumătatea lunii noiembrie, parcarea subterană de la Piaţa Universităţii. Aceasta dispune pe 3 niveluri 425 de locuri de parcare pentru maşini şi 21 pentru motociclete. Proiectul a fost realizat în parteneriat public-privat. Primarul General al Capitalei, Sorin Oprescu, a declarat la inaugurare că spaţiul public de deasupra parcării va fi gata la primăvară.

“Mă bucur foarte mult ca astăzi putem deschide prima parcare construită în Bucureşti în ultimii 22 de ani. Mai mult decât atât, acest obiectiv de investiţii adăugă pe harta oraşului un spaţiu de recreere de 8.000 de mp pentru trecători şi vizitatori” a declarat primarul care a precizat că, în viitorul apropiat, vor începe lucrările la parcarea subterană din stradă Edgar Quinet. Parking-ul este prevăzut cu două intrări: cea din strada Academiei şi cea din stradă Toma Caragiu şi o ieşire, spre bulevardul I.C. Brătianu.

La fiecare intrare în parcare va fi indicat numărul de locuri disponibile. Tariful este de 2,5 lei/oră, pe timpul zilei şi 1 leu în weekend şi pe timpul nopţii (între 20.00 - 6.00). Oprescu a mai declarat că, o dată cu darea în folosinţă a parcării subterane, se vor desfiinţa locurile de parcare de la suprafaţă, iar maşinile parcate ilegal vor fi ridicate.

Referitor la spaţiul public de deasupra parcării subterane, primarul general a declarat că acesta va fi gata la primăvară. “Mai sunt lucruri de amenajat, de pus bănci, nişte gradene verzi, visez la o cafenea prezenta aici, să aibă mesele afară, că vizavi de Primăria din Viena, unde nu deranjează pe nimeni. Din moment ce au fost câteva tuşe nereuşite, încercam să le îndreptăm”, a declarat Oprescu. În urmă cu câteva săptămâni, cele trei arhitecte care au câştigat concursul desfășurat în august-noiembrie 2011, pentru amenajarea spaţiului public de deasupra parcării au trimis Primăriei Capitalei o scrisoare deschisă în care acuzau că “proiectul câştigător al concursului a fost complet

distrus şi executat într-o manieră mai mult decât mediocră”.Principalele nemulţumiri ale echipei câştigătoare erau ca municipalitatea nu a respectat proietul de iluminat prevăzut în proiect, ci în mijlocul pieţei s-au amplasat ventilaţiile - nişte cutii de beton înalte de peste un metru - şi că nu s-a plantat vegetaţie. În urma apariţiei în presă a acestei scrisori, municipalitatea a înlocuit gurile de aerisire ale parcării cu unele mai mici, pe care se poate sta. Ca reacţie la scrisoarea deschisă a celor trei arhitecte, reprezentanţii Primăriei Capitalei au declarat că proiectul făcut de acestea costa de trei ori mai scump decât suma specificată în cadrul competiţiei și că este incorect față de ceilalți participanți și de finațatorii concursului.

Lucrările la parcarea subterană de la Universitate au început în martie 2011. Construcţia este realizată în parteneriat public-privat, partenerul privat fiind desemnat în urma unui contract de concesiune de lucrări publice datând din 2009. Primăria a venit cu terenul, iar investitorul privat, firma Interparking, a suportat costurile necesare construirii parcajului. Banii vor fi recuperaţi din operarea parcării timp de 49 de ani. Interparking este o companie belgiană, parcarea de la Universitate fiind a 651 parcare a firmei construită în Europa.

Pentru construirea acestei parcări, ruinele ansamblului Sf. Sava, aflate sub piață au fost demolate la începutul lunii mai 2011, din monumentul istoric rămânând “un zid”, au declarat la inaugurare reprezentanţii firmei Interparking. Mai multe ONG-uri au susţinut la vremea respectivă că demolarea ruinelor s-a făcut ilegal. Asociaţia Arhitectura Restaurare Arheologie susţine că dacă se dorea demolarea ruinelor acestea trebuiau declasate inainte, atât Academia Domnească cât şi necropola din jurul acesteia figurând în Lista Monumentelor Istorice. Primăria Capitalei susţine că “îndepărtarea ruinelor” s-a făcut legal, existând un certificat de descărcare arheologică şi o autorizaţie de construire.

foto: acces persoane în parcaj și amenajarea pieței pentru târgul de iarnă 2012

12ȘTIRI

Florin Bălteanu

Poziția breslei arhitecților față de amendarea OUG 7/2011

La sfîrşitul lui septembrie, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a Camerei Deputaţilor a luat în discuţie şi adoptat o serie de amendamente la OUG 7/2011, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

O parte dintre acestea, venite din partea Registrului Urbaniştilor din România (RUR), s-au referit la detalierea prevederilor legii privind funcționarea RUR. Alte modificări creşteau rolul investitorilor privaţi în modificarea planurilor urbanistice în vigoare, tinzîndu-se către revenirea la urbanismul derogatoriu de dinainte de 2008. Necesitatea modificărilor a fost motivată de dorinţa de a atragere investitorii în perioada de criză economică. Lucrările comisiei s-au desfăşurat sub imperativul finalizării acestora într-un interval de timp cît mai scurt, dorindu-se votarea lor în plenul Camerei Deputaţilor în această legislatură. La jumătatea lunii octombrie, propunerile Comisiei au ajuns în plen, însă o decizie finală nu a fost luată. Poziţia comună a Ordinului Arhitecţilor din România şi a Uniunii Arhitecţilor a pus accentul pe dezvoltarea durabilă a oraşelor şi a arătat că o reală revitalizare a pieţei imobiliare nu va avea loc decît prin prezervarea caracterului zonelor valoroase, creşterea calităţii mediului construit şi întărirea rolului instituţiilor Statului de garant al respectării interesului public.

Întinderea unui Plan Urbanistic ZonalUna din problemele pe care breasla arhitecţilor şi-a dorit să le rezolve a fost legată de puterea de reglementare a PUZ-urilor. În practică, au existat Planuri Urbanistice Zonale pentru terenuri de mai puţin de 100mp, motivul fiind temerea investitorilor care realizau PUZ-ul de a consulta în mod real vecinii şi/sau de a fi atacaţi în instanţă de către aceştia. MDRT şi-a dorit să rezolve problema obligînd, prin Ordonanţă, ca administraţia publică să fie cea care realizează PUZ-urile pentru o mare pare dintre tipurile de funcţiuni. Ea are, cel puţin teoretic, o autoritate mai mare şi îşi poate formula şi impune cu mai mare uşurinţă viziunea asupra unui teritoriu mai larg şi a interesului public. În acelaşi sens, MDRT a adoptat instrumentul regulamentului consultării populaţiei. În trecut, Ministerul a propus ca PUZ-urile să se realizeze cel puţin la nivelul unei unităţi teritoriale de referinţă (UTR), o zonă mai amplă din oraş cu caracteristici similare, pentru care se propune

un acelaşi viitor. Prevederea descuraja modificarea punctuală a sistemului propus prin Planul Urbanistic General, şi, deci, prevenea apariţia unor dizarmonii. Arhitecţii s-au împotrivit modificărilor adoptate de Comisie care scădeau autoritatea administraţiei publice în defavoarea investitorilor şi care făceau posibilă realizarea de PUZ-uri pentru părţi dintr-o UTR.

Depăşirea Coeficientului de Utilizare al Terenului (CUT)Legea urbanismului limitează derogarea prin PUZ-uri la CUT 4. În afara acestei constrîngeri mai este în vigoare aceea a funcţiunilor pentru care se permite investitorilor privaţi să iniţieze un PUZ. Cele două au condus la împuţinarea planurilor urbanistice derogatorii. Iniţial s-a dorit înlăturarea prevederii privind funcţiunile (cu o formă discutabilă şi în viziunea arhitecţilor). În urma dezbaterii în mass-media, s-a revenit asupra amendamentelor, limitîndu-se depăşirile CUT-ului maxim la 20% (se poate realiza în plus cu o cincime din volumul maxim al unei clădiri rezultat aplicînd regulmentul anterior derogării). Totuşi, această limitare se făcea doar pentru zonele construite protejate. În cele din urmă, la intervenţia MDRT, ea a fost extinsă pentru toate zonele. În acelaşi timp a fost introdus aliniatul: „Prevederile alin.(7) referitoare la CUT (n.r.: limitarea la 20%) nu se aplică pentru planul urbanistic zonal destinat zonelor de interes economic, respectiv constituirii de parcuri industriale, parcuri tehnologice, supermagazine, hipermagazine, parcuri comerciale, zone de servicii şi altele asemenea.” Arhitecţii au militat pentru folosirea unei expresii de felul „obiectiv de utilitate publică” mai degrabă decît a uneia ca „interes economic”.

Reglementarea operaţiunilor urbanistice În ultimii ani, fie că a fost vorba de situaţia generată de trasarea bulevardului Buzeşti-Berzei, fie în discuţiile din comisiile de avizare a Bucureştiului (legate de proiecte de urbanism pe parcelă care irosesc şanse în dezvoltarea oraşului pentru că nu există o legiferare a asocierilor între proprietarii de teren în vederea unor reparcelări adecvate în relaţie cu evoluţia zonei), atît MDRT cît şi PMB au deplîns lipsa legislaţiei privind operaţiunile urbanistice echitabile. Breasla arhitecţilor a încercat, în lucrările comisiilor, introducerea în lege a „zonelor de restructurare şi regenerare urbană” şi a zonelor „de urbanizare a teritoriului”. Timpul avut la dispoziţie nu a dat posibilitatea formulării unor propuneri mai ample.

13 ȘTIRI

OUb

Trei dintre cele mai importante programe derulate pe fonduri europene, presuspendate

Regulamentul local de implicare a publicului în urbanism, adoptat de CGMB

Comisia Europeana a anunțat autoritățile române, la sfârșitul lui octombrie, cu privire la decizia de a presuspenda trei dintre cele mai importante programe derulate pe fonduri structurale. Principala urmare a presuspendarii este taierea finanțării. CE a luat această masură ca urmare a unor deficiențe din cadrul sistemului de gestionare și control al programelor. România are la dispoziție două luni pentru a remedia problemele.

Următoarele programe sunt afectate:- presuspendare integrală a Programului Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (POS CCE);- presuspendare parțială a Programului Operațional Sectorial Transport (POS T). Au fost presuspendate doua dintre cele patru axe: “Modernizarea și dezvoltarea axelor prioritare ale rețelei transeuropene de transport (TEN-T) în scopul dezvoltării unui sistem de transport durabil și integrării acestuia cu rețelele de transport ale UE” și “Modernizarea și dezvoltarea

infrastructurii națonale de transport în afara axelor prioritare TEN-T în scopul creării unui sistem național de transport durabil;- presuspendare partială a Programului Operațional Regional (POR) pentru cinci din cele șase axe: Axa 1 - Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor, Axa 3 - Îmbunătățirea infrastructurii sociale, Axa 4 - Sprijinirea mediului de afaceri, Axa 5 - Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului, Axa 6 - Asistență tehnică. (Axa POR 5.1 se referă la „Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum şi crearea/ modernizarea infrastructurilor conexe”.)

Măsura a fost adoptată de Comisia Europeană ca urmare a unui audit, derulat în februarie-mai 2012, care a verificat achizițiile publice desfășurate în 2011 pentru un eșantion de cereri de rambursare în valoare de 90 milioane euro, reprezentând 30,28 % din totalul cheltuielilor.

Consiliul General al Municipiului București a aprobat, la sfârșitul lunii august, Regulamentul local de implicare a publicului în elaborarea sau revizuirea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului. Reamintim că, potrivit Ordinului Ministrului Dezvoltării 2701/2010 care adoptă Metodologia de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, autoritățile locale trebuiau să elaboreze şi să adopte regulamente locale privind aplicarea metodologiei în termen de 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial - 19 ianuarie 2011.

Una dintre principalele prevederi ale regulamentului adoptat de CGMB este obligația municipalității de a lua în considerare doar opiniile cetățenilor care sunt “formulate din punct de vedere tehnic”. Aceasta în condiţiile în care norma MDRT nu interzice participarea la dezbateri a persoanelor fără pregătire în urbanism, se cere chiar ca în dezbatere să se prezinte pentru acestea proiectul şi în “limbaj nontehnic”.

O altă propunere a regulamentului local ca proiectantul planului urbanistic este lăsat să decidă ceea ce este de păstrat şi ce nu din opiniile exprimate în dezbaterea publică. În mod normal primăria ar trebui să îşi asume rolul de a solicita proiectantului respectarea acelor puncte de vedere pe care servesc interesul public.

Deși acest regulament restrânge accesul multor cetățeni la luarea deciziilor în urbanism și amenajarea teritoriului, în expunerea de motive semnată de primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu,

se arată:“Implicarea tuturor factorilor interesaţi ai comunităţii în dezvoltarea urbană [...] a devenit în ultimile decenii o preocupare constantă în multe state cu un grad ridicat de dezvoltare”.

Regulamentul local de implicare a publicului în elaborarea sau revizuirea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului a fost pus în dezbatere publică pe site-ul PMB pe 26 iulie 2011. Din dezbaterea publică a reieşit că PMB, prin unele interpretări ale metodologiei, restrîngea posibilităţile de participare a cetăţenilor. Un exemplu, este faptul că norma ministerului vorbea de un “grup de lucru permanent, format din reprezentanţi ai administraţiei publice locale, ai mediului de afaceri şi ai societăţii civile, precum şi din reprezentanţi ai cetăţenilor”, pe cînd regulamentul primăriei statuta “în grupul de lucru permanent pot fi cooptate organizaţii non-guvernamentale reprezentative ce activează în domenii conexe planificării urbane”, fără a se defini “reprezentativitatea”. Aceasta nu era singura interpolare a lui “poate să” în textul preluat din metodologie. “Poate să” este folosit diminuînd importanţa unor prevederi. Un exemplu este următoarea prevedere: “Pentru propunerile ce aduc modificări importante unor părţi mari din localitate sau care afectează un număr mare de persoane, administraţia locală poate să ...”.

Municipalitatea nu a ținut cont de opiniile exprimate, iar proiectul adoptat în august 2012, este radical diferit de cel din 2011, iar modificările aduse de primărie nu au mai fost supuse dezbaterii publice.

14ȘTIRI

Curtea de Apel Bucureşti a declarat ilegală autorizaţia de desfiinţare emisă de primarul Municipiului Bucureşti, pe 22 septembrie 2010, pentru imobilul din Sos. Kiseleff nr. 39. Procesul a fost intentat de Asociaţia Salvaţi Bucureştiul (ASB), iar decizia instanţei este definitivă şi irevocabilă. Imobilul a fost demolat la câteva zile după emiterea autorizaţiei de desfiinţare, în urmă cu doi ani. ASB va cere în instanţă reconstruirea clădirii.

“Prin decizia irevocabilă pronunţată pe 8 octombrie 2012 în dosarul 22378/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti a declarat ilegală autorizaţia de desfiinţare. Aceasta fusese eliberată în baza unui aviz de desfiinţare ilegal al Direcţiei pentru Cultură Bucureşti. ASB a cerut suspendarea avizului prin dosarul nr. 44206/3/2010 deschis la Tribunalul Bucureşti. În paralel, a solicitat Primarului Municipiului Bucureşti să nu elibereze autorizaţia de desfiinţare înainte de judecarea procesului, 29 septembrie 2010. Primarul General s-a grăbit însă să elibereze autorizaţia de desfiinţare pe 22 septembrie 2010, cu o săptămână înainte de termenul din dosarul 44206/3/2010, iar proprietara, Dumitrescu Tanți-Virginica, s-a grăbit să demoleze imobilul înainte de acest termen”, se arăta într-un comunicat al ASB.În legătură cu autorizaţia de desfiinţare a imobilului din Șos.

Kiseleff nr. 39, Primăria Capitalei a făcut următoarele precizări:- afirmatiile conform cărora „autorizaţia de desfiinţare fusese eliberată în baza unui aviz de desfiinţare ilegal al Direcţiei pentru Cultură Bucureşti” sunt hazardate atât timp cât nu există încă motivaţia deciziei Curţii de Apel.- autorizaţia a fost emisă în baza avizului Direcţiei pentru Cultură a Municipiului Bucureşti nr 356/SMI/14.07.2010, a cărui valabilitate a fost reconfirmata la solicitarea PMB prin adresa Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional nr. 3545/25.10. 2010. Aşadar, Primarul General „nu s-a grăbit” să elibereze autorizaţia de desfiinţare, ci a respectat termenele legale prevăzute de lege pentru eliberarea acesteia.

OUb

Curtea de Apel Bucureşti a anulat autorizaţia de desfiinţare a casei de pe Kiseleff 39

Primarul sectorului 4 a inaugurat în luna octombrie 8ha din parcul “Orăşelul Copiilor” din Capitală. În ultimul an, spaţiul verde s-a aflat în lucrări de reamenajare. Până pe 1 decembrie edilul promite că tot parcul, în suprafaţa de 28ha, va avea o față nouă. În total, primăria de sector va învesti în acest proiect 19 milioane de lei, banii provenind în totalitate de la bugetul local.

Până în prezent, în prima etapă de reamenajare a “Orăşelului Copiilor”, au fost plantaţi 500 de copaci, s-au construit o cascadă artificială de plastic, turnuleţe la intrare, o fântână arteziană în formă de floare, canale navigabile, o roată şi o bibliotecă suspendată unde vizitatorii vor avea acces la internet wireless și vor putea închiria cărţi sau eBooks. În a doua etapă, până pe 1 decembrie, urmează să se construiască în parc o hală în formă de castel, unde micuţii vizitatori să se poată juca pe timpul iernii, o scenă în formă de coastă de dinozaur, o fântână arteziană cântătoare şi mai multe spaţii de joacă. În plus, va fi dat în folosință un trenuleţ care va înconjura parcul.

Întrebat cine a realizat designul parcului, Piedone se laudă că nu a fost implicat niciun arhitect şi conceptul îi aparţine în totalitate.

“Ne aflăm pe un fost câmp, unde avem acum o fântână floare cu canal navigabil, o cascadă, un cort de cowboy și indieni, o roată și figurine de bronz pentru copii. Pe canalul din jurul fântânii floare va fi muzică de relaxare, poți închiria din port gondolă, hidrobicicletă sau bărcuță”, a declarat edilul la inaugurarea parcului. Parcul “Orăşelul copiilor” a fost preluat de Primăria sectorului 4 în vara anului trecut, până atunci aflându-se în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti. La vremea respectivă parcul era în paragină.

Sectorul 4 a reamenajat Orăşelul copiilor cu cascade artificiale și turnulețe

15 UTILE

În cele trei luni de vară, în care s-au desfăşurat şi alegerile locale, s-au ţinut 3 şedinţe ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Toate cele trei planuri urbanistice aflate pe ordinea de zi au trecut de la prima prezentare (din intervalul de timp monitorizat). De altfel, după alegeri, majoritatea proiectelor au trecut mult mai uşor. PUZ-urile privesc realizarea unui hipermarket într-o fostă incintă industrială, pe Bd. Bucureştii Noi 50, o parcare multietajată în nucleul istoric, la intersecţia Splaiului Independenţei cu str. N. Tonitza 7-9 şi penetraţia A1-Splaiul Independenţei.

Participarea publicului în urbanism„Tranzitul auto trebuie deviat din oraş prin centuri şi şosele ocolitoare, astfel încît oraşul să respire şi să beneficieze de calităţile şi valoarea rîului, a vegetaţiei!”, susține un cetățean la dezbaterea publică de pe site-ul instituției. Cu toată opoziţia societăţii civile, PUZ-ul ce leagă Autostrada Bucureşti-Piteşti de Spliaiul Independenţei în zona Ciurel a fost aprobat. Proiectul afirmă că asigură tranzitarea oraşului între A1 şi A2. Întrebat în legătură cu aceasta, Arhitectul Şef al Capitalei, Gheorghe Pătrașcu, a precizat:„Evident a existat o neglijenţă din partea primăriei... care a promovat proiectul, în sensul că au apărut nişte expresii din astea ambigue sau care nu mai sînt actuale...” Sorin Luchian, inspector al Serviciului Sistematizarea Circulaţiei, a arătat că străpungerea nu va fi folosită de către automobilişti pentru a coborî pe Cheiul Dîmboviţei, ci pentru a se conecta cu viitorul inel median. Acest proiect ca şi cel din str. Tonitza 7-9 beneficiază de zeci de pagini de transcriere a reacţiilor cetăţenilor, dar de nici una care să sistematizeze tipurile de reacţii, să prezinte propunerile în mod sintetic, sa arate dacă acestea au fost integrate proiectului sau respinse şi de ce.

Tot în această perioadă s-a aprobat, fără a fi supusă dezbaterii publice, o formă a Regulamentului local de implicare a publicului în elaborarea sau revizuirea planurilor de urbanism al PMB care restrînge drepturile cetăţenilor faţă de Ordinul Ministrului Dezvoltării 2701/2010 (în baza căruia se elaborează regulamentul local).

Bucureștiul se retrage din Asociația Eurocities „Ţinînd cont de faptul că Asociaţia Eurocities nu oferă decît accesul la o bază de date privind o serie de proiecte, dar fără a oferi sprijin efectiv în vederea realizării proiectelor în cauză” şi cum plata cotizaţiilor restante către asociaţie pe 2007 şi 2008 era de 19.301 euro, CGMB, la propunerea primarului general, a votat retragerea Bucureştiului din respecivul organism. Eurocities aduce împreună peste 140 de oraşe mari printre care Paris, Londra, Copenhaga, Barcelona şi Roma. Din România, doar Timişoara mai este membră a asociaţiei.

Perspectiva municipalităţii asupra poluării aeruluiÎn august, Consiliul a aprobat Raportul pe 2011 privind stadiul realizării măsurilor din programul integrat de gestionare a calităţii aerului. „Conform cerinţelor UE, Programul trebuie să conţină toate măsurile care să conducă la conformarea cu valorile limită, în caz de neconformare se poate declanşa procedura de infringement” este fraza cu care se termina raportul în urmă cu un an. Anul acesta raportul este mai îngăduitor: „Se menţin, totuşi, dificultăţi în derularea programului datorate nerespectării termenelor raportării şi a formatului Programului...”

Problema principală a Bucureştiului este depăşirea concentraţiilor admise la PM10 (particule sub 10μm ce pot ajunge în cele mai subţiri canale ale plămînilor, bronhiolele). Comparînd tabelul imediat următor frazei finale din raportul pe 2010 cu cel din 2011, în cazul staţiei Baloteşti (pentru celelalte staţii scanul raportului din 2010 disponibil pe web este ilizibil), observăm o creştere de la 25 depăşiri la 41. În 2011 şapte din opt staţii înregistrează depăşiri faţă de limita admisă, staţiile Titan, Drumul Taberei şi Lacul Morii înregistrînd valori comparabile cu dublul limitei.

Într-un interviu realizat de Think Outside the Box cu şeful serviciului care se ocupă de raport din cadrul ARPMB se arată că multe buletine de monitorizare sînt invalidate datorită nefuncţionării aparaturii învechite, şi astfel în unele zile, chiar dacă s-ar depăşi valorile admise, nu sînt înregistrate probleme. Raportul nu menţionează nimic despre aceast aspect. Faţă de 2010, numărul măsurilor implementate pentru micşorarea valorilor monitorizate a scăzut de la 31 la 6, diferenţa a fost trecută la rubrica „măsuri permanente şi în curs de realizare.” O astfel de măsură este adoptarea de facilităţi la impozitarea clădirilor care au amenajate terase verzi. Potrivit Programului de gestionare a calităţii aerului, facilităţile trebuiau aprobate pînă pe 30.12.2010. Consiliul a adoptat o hotărîre în 2011 prin care PMB se asocia cu Politehnica şi Universitatea de Medicină pentru înverzirea acoperişurilor clădirilor celor două instituţii de învăţămînt. Acordul nu s-a concretizat prin plantarea vreunui metru pătrat, iar reducerea fiscală este în atenţia unui grup de lucru.

Au mai fost aprobate: Planul Integrat de Dezvoltare Urbană (PIDU) „Zona Centrală”, documentaţia tehnico-economică pentru închiderea inelului median de circulaţie, mai multe hotărîri privind reducerea riscului seismic al clădirilor existente, cererile către Guvern pentru transmiterea în proprietatea PMB a amplasamentului „Esplanada” (fără a se preciza destinaţia viitoare) şi a unor galerii de metrou neutilizate, situate în zonele pieţelor Universităţii, Romană şi Victoriei, pentru realizarea de parcaje şi spaţii comerciale.

Florin Bălteanu

Proiecte urbanistice aprobate de CGMB în perioada iunie-august

16ANUNŢURI

Pentru a ne sesiza evenimente importante, vă rugăm să ne scrieţi la:

contact@observatorulurban.ro

oub - buletin informativ nr. 13 iulie - octombrie 2012

Se distribuie gratuit la sediul UAR. Publicat pe pagina de internet oub.

ISSN 2066 - 866X

Redactori: Catiuşa Ivanov, Ina Stoian, Florin Bălteanu

Art director: Ina StoianRăspunderea pentru opiniile exprimate

aparţine autorilor.

Observatorul Urban BucureştiCalea Victoriei 126, Bucureşti contact@observatorulurban.ro

www.observatorulurban.ro

Uniunea Arhitecţilor din Româniastr. Demetru Dobrescu 5, Bucureşti

uar_contact@yahoo.comwww.uniuneaarhitectilor.ro

AnunțuriUniunea Arhitecţilor din România a anunţat la jumătatea lunii octombrie

premiile celei de-a zecea ediţii a Bienalei Naţionale de Arhitectură

Bucureşti. Rezultatele sunt prezentate pe website-ul evenimentului www.bnab.ro.

Hala Matache a fost în acest an în centrul atenţiei publicului şi a

profesioniştilor prin numeroase articole în presă, prin două premii la Bienala

Națională de Aritectură București şi prin expoziţia atelierului de antropologie şi arhitectură al Facultății de Arhitectură

Free University of Brussels (ULB), realizate sub îndrumarea profesorilor

Jean-Marc Sterno și Guy Adant.

OUb este mândrul câştigător al unui premiu special acordat de revista

Atelierul de Proiectare la secţiunea Arhitectura prin cuvânt în cadrul BNAB.

SUS: Expoziţia Hala Matache, between past and future ... an opportunity to rethink the city of tomorrow. Hala Matache între trecut şi viitor... O oportunitate de a regândi oraşul de mâine, oct - nov, Carol 53MIJLOC: Cui i-e frică de cartierul Matache?, premiul secțiunii “Arhitectura prin Cuvânt”, BNABJOS: Proiectul pentru regenerarea urbană în cartierul Matache - Gara de Nord, inițiat de grupul Arhitecţii Voluntari, premiul secțiunii “Studii şi Proiecte Finalizate şi Nerealizate”, BNAB