Numărul 32 / septembrie 2017Adresele noastre din Bucuresti • Calea Călărașilor, nr 133 • Piata Amzei, nr.7-9 • Calea Dorobantilor 170 •Sos. Mihai Bravu 290 • Bd Camil Ressu, 6

www.berezka.bg/ro• Bd Ion Mihalache, 111, Bloc 14A, parter, sector 1 • Str. Sfânta Vineri, 21A, parter, sector 3 • Calea Moșilor, nr 221, bl 31A, sector 2

A șaptea zi.Și din nou miere, dizolvată într-un pahar cu apă, nuci și caise fără sâmburi. Ziua – terci, iar seara – o pereche de banane dulci.

2Numărul 32 / septembrie 2017

Beneficul ZenSeptembrie - un moment foarte bun pentru curățarea organismului. De ce septembrie? Este simplu... de fapt, acest lucru ne este cunoscut tuturor: vara este un anotimp vesel și perfid, pentru că, în ciuda faptului că el are mult soa-re, aer curat și apă, totuși, nouă parcă ne mai lipsește câte ceva – vara dorim atât de multe, de parcă ea însăși ne provoacă la încălcări ale unui stil de viață sănătos: ne trage ca să hoinărim prin cluburi și restaurante, să facem grăta-re, să fumăm, uitându-ne la stele, să dormim mai mult și să nu mai apărem prin sălile de sport.

prin urmare, către septembrie, în fața noastră, în oglindă, deseori stă un burtos, vesel, cu mâinile subțiri și pungi sub ochi. Ceea ce, în general, nu-i acceptabil. plus – tuse de dimineață, ca la un miner dintr-o mină de argint, un cap greu de la toxinele acumulate în organism, și un puls al inimii ca la mike tyson după 9 runde cu evander Holyfield.

Câteodată te gândești, mai bine locuiam in Yakutia, aș fi săpat, încet, după diamante și niciun fel de vară și degradare morală.

iar acum despre algoritmul, pe care-l urmez.Deci, pe parcursul a trei săptămâni ar fi bine să- să parcurgi pe jos 200 de kilometri,- să nu consumăm zahăr și produse de panificație (mierea se

poate),- să nu mâncăm prăjeli și gras,- să mâncăm de cinci ori pe zi,- să consumăm mai multe legume (de orice fel) și cereale,- de două ori pe săptămână (minim) să frecventăm sala de

sport, iar acolo de două ori a câte o oră – saună (unul dintre factorii cei mai importanți)

- să beți mai multă apă (eu pregătesc trei sticle a câte jumătate de litru pentru o zi, și urmăresc, ca spre seară acestea să fie goale)

Fiecare 15 kilometri de marș intesn, înseamnă minus un kilogram.

O oră în saună, cu ceai din ierburi, minus jumătate de kilogram.Dacă e să urmăm aceste regului, atunci scăpăm definitiv de

circa două kilograme și jumătate din plusul de greutate. Dar există și reguli obligatorii – este vorba de cerealele din

rația alimentară. ele și satură, și curăță organismul.

Curățarea ficatului și a tractului intestinal cu ajutorul hrișcii

pentru ca să se realizeze, acasă, o curățire a intestinelor și ficatului de toxine, nu este necesar să vă torturați cu clisme și alte proceduri chinuitoare, pentru acest scop este bună hrișca cu chefir. Rețetă: seara alegeți 2-3 linguri de boabe de hrișcă uscată, după care spălați-o foarte bine cu apă fierbinte (sau opăriți-o).

Hrișca astfel pregătită se acoperă cu o cană de chefir și se așează pentru o noapte în frigider. Dimineața, hrișca crescută cu chefir trebuie mâncată pe stomacul gol, în locul micului dejun. După o oră se poate bea o cană de apă caldă, iar după 2 ore se poate consuma altă mâncare.

Curățirea cu ajutorul hrișcii se realizează când hrișca cu chefirul este consumată ca mic dejun, prin cură în decursul a 10 zile, după care se face o pauză de 10 zile, după care cura se repetă. Într-un an se pot realiza 2-3 cure de acest fel.

pentru profilaxie acest mic dejun benefic poate fi preparat o dată pe săptămână.

Curățarea rinichilor cu ajutorul meiului decorticat

meiul decorticat curăță într-un mod strălucit rinichii de nisip, îmbunătățește funcția lor și-i ajută să lupte cu urolitiaza. meiul decorticat este bogat în substanțe nutritive benefice. el are cel mai mare procent de fier, în comparație cu alte cereale (9 mg la 100 g boabe uscate). Deasemenea, meiul este bogat în acid silicic (30%), oligoelemente, minerale. meiul nu conține gluten, deci este ideal pentru persoanele cu intoleranță la gluten și pentru o alimentație dietetică (de tratament). meiul susține, de asemenea, formarea sângelui în corpul uman.

meiul decorticat are un efect de întărire asupra splinei, rinichilor, stomacului și este ușor asimilabil de către organism. terciul de mei decorticat cu pere, mere, nuci - un minunat și hrănitor mic dejun.

Conform medicinei chineze, boabele de mei susțin funcția splinei și a stomacului, consolidând Qi-ul lor. În felul acesta, meiul se asimilează ușor și păstrează energia internă a organismului.

Folosirea meiului (mei decorticat)În Asia și Africa meiul decorticat este produsul de bază al

alimentației, dar în multe alte țări el este folosit, deseori, ca hrană pentru animale. În China, din meiul prelucrat se obține un vin minunat, ca de exemplu, lichiorul maotai. meiul decorticat, în țările europene este folosit, cel mai adesea, ca și ingredient pentru prepararea supelor, pateurilor, budincilor, terciului.

la ora actuală au apărut preparate medicamentoase, care conțin mei. Asemenea preparate voi le găsiți în farmacii. ele sunt folosite pentru curățare, întinerire, înfrumusețare, etc.

Rețetă pentru curățarea rinichilor cu ajutorul meiului decorticat

pentru curățarea rinichilor este benefic să se mănânce zilnic terci din mei decorticat, să se adauge meiul decorticat în supe, în felul doi de mâncare, budinci. Deasemenea, sunt rețete populare speciale pentru eliminarea nisipului din rinichi cu ajutorul meiului decorticat.

Pentru rețeta aceasta ne trebuie 1 lingură de mei decorticat spălat și un borcan de 3 litri. Puneți meiul decorticat în borcan, acoperiți-l cu apă fiartă până la buză și acoperiți-l cu o pânză caldă. A doua zi beți infuzia terapeutică (suspensia albă a meiului decorticat). Această infuzie poate fi băută în fiecare, zi în orice cantitate. În felul acesta se po tcurăța rinichii în decursul unei luni. Meiul decorticat poate fi acoperit, din nou, cu apă fiartă și lăsat să stea o zi, sau să se prepare un terci.

Dar iată un foarte gustos terci, care vă va aduce beneficii rinichilor dumneavoastră: Kus-kus din mei decorticat

Încercați să preparați un kus-kus de casă, rețeta e foarte simplă. pentru prepararea lui o să ne trebuiască mei decorticat. Acest fel de mâncare are un gust foarte bogat și sățios. puneți meiul decorticat în apă pentru 5-10 minute, pentru ca el să se umfle puțin. Într-o tigaie prăjiți ceapa în ulei de floarea soarelui, adăugați puțin ardei chili și prăjiți încă 1 minut. După asta adăugați în tigaie legume: țelina, rosii, ceapa verde, mazăre, mărar, adică tot ce vreți. După care adăugați usturoi tocat, amestecați și prăjiți-le 3-5 minute. Adăugați pastă de tomate, meiul decorticat umed, sare, piper, puțină zeamă de legume și mai mult mărar verde. Fierbeți-le 10-15 minute. Kus-kus nu ar trebui să fie prea uscat, dar nici să plutească în sos. el trebuie să fie zemos, precum terciul. Aceasta este una dintre mâncărurile mele preferate de alimentație sănătoasă.

Curățarea organismului cu fulgi de ovăz Curățarea organismului cu fulgi de ovăzingrediente pentru preparare: Fulgi de ovăz – 5 linguri;

miere – 1 linguriță; Votcă fiartă, răcită – 5 linguri; lapte fiert – 1 lingură

preparare: Acoperim fulgii de ovăz cu apă clocotită (apa trebuie răcită), și le lăsăm să stea noaptea întreagă.

Dimineața adăugăm în fulgii de ovăz, miere, lapte – amestecăm totul.

terciul pentru curățarea intestinelor este gata.Fiți atenți!Consumul fulgilor pentru intestine trebuie făcut dimineața,

obligatoriu pe stomacul gol. Amestecul trebuie să-l mestecăm foarte bine. Nu trebuie să bem apă, în timp ce servim acest terci. De aceea, este de preferat, ca până în momentul servirii terciului, să se bea 2-3 pahare de apă.

servirea micului dejun, după consumul terciului din ovăz, se poate face nu mai devreme de 3 ore. preparam apoi obișnuitul mic dejun, puteți să mâncați toți ce doriți.

Fiți sănătoși și frumoși )

Dietă cu arpacaș sau cum să revii în formă într-un timp scurt

Dacă o să vă vină în minte să vă uitați la un oarecare forum popular feminin, atunci o să fiți uimiți de multitudinea de sfaturi despre cum să să-ți aduci chipul și întregul organism în ordine, începând cu cele mai simple, ca de exemplu, înfometarea sau clismele de curățare, și terminând cu deplasările săptămânale în stațiunile de fitness. Dar iată că special pentru dumneavoastră – dieta cu arpacaș, o accesibilă, și totodată, o metodă deosebit de eficientă.

De ce anume arpacașul? enumerăm avantajele:1. Aceasta este una dintre cele mai ieftine cereale. poate

unora acest lucru nu este important, dar, recunoașteți, faptul că dieta cu arpacaș este ieftină, ocupă locul de a fi plăcut)).

2. pentru prepararea mâncării dietetice vouă nu vă trebui să cheltuiți mult efort, timp și fantezii.

3. Dieta cu arpacaș durează în total 8 zile, să le numim ușoare nu putem să spunem, și asta doar din cauza că arpacașul, îndeosebi datorită neobișnuinței, este o mâncare nu prea apetisantă. Dar în schimb: a) voi o să scăpați de un surplus de minum 3 kilograme; b) o să reglați normala activitate a tractului gastro-intestinal, o să scăpați de istovitoarele stări de constipație, sau, dimpotrivă – de dureroasa diaree cornică ; c) o să faceți pielea suplă și elastică, o s-o curățați, pentru că în boabele de arpacaș se conține un asemenea aminoacid benefic, precum lizina, ce răspunde printre altele și de producerea de colagen; d) o să scăpați de edeme și o să saturați organismul cu vitamine și substanțe minerale.

Deci, acum, când tuturor le este clar, are sens să descriem dieta cu arpacaș pe zile

A opta zi, de încheiere. Băutura de miere, caise fără sâmburi cu nuci, iar la cină – o ceașcă de caș. Urmați un regim alimentar echilibrat de-a lun-gul acestei zile, trecând la produsele mult mai bine cunoscute vouă. Asta-i tot, nu-i chiar atât de îngrozitoare această dietă cu apracaș!

A șasea zi. Beți dimineața băutura din miere și luați micul dejun cu câ-teva bucățele de caise fără sâmburi și nuci. Pe parcursul zilei mâncați al vostru „iubit” arpacaș, iar la cină – un ou fiert.

A patra zi.Alternați servirea terciului cu mâncatul mandarinelor (5 bu-căți pe zi). Seara, porția de terci înlocuiți-o cu 100 g de carne de vită fiartă.

Prima zi.În meniul acestei zile doar terci din arpacaș fiert în apă, fără urme de sare, zahăr sau grăsime. Trebuie să se mănânce la fiecare 2 ore atâta, cât poate să accepte organismul, răsfățat cu mâncăruri delicioase. În afară de asta, poate să se consu-me 1-2 mere pe zi.

Ziua a doua. La fel, doar că terciul poate fi dres cu o banană pisată piure. Norma pentru o zi – 2 banane.

Ziua a treia.La porția de terci de zi cu zi de arpacaș puteți adăuga vreo cincizeci de stafide și câteva zeci de miezuri de nucă mărunți-te. Ultima servire a terciului (cea de seară) se înlocuiește cu o cească (150 g) de caș degresat.

A cincia zi.În rația acestei zile din nou terci și un mic ciorchine de stru-gure (200g). După ce ați servit cina, dizolvați o linguriță de miere într-un pahar de apă fiartă, beți această băutură îna-inte de culcare, și pregătiți încă o porție pentru dimineața zilei următoare.

Curățarea organismului cu hrișcă

Smuzi din mei decorticat pentru curățarea rinichilor

Kus-kus din mei decorticat pentru normalizarea funcționării rinichilor

„Crab” din ovăz pentru intestine

Dietă cu arpacaș

Cândva, era o părere populară, cum că în URSS trebuie să vii din trei motive: să vezi baletul, să mer-gi la circ și să guști înghețată. Așa, în vremurile de demult, spuneau turiștii străini. Înghețata sovietică era apreciată la cel mai înalt nivel nu doar oaspeții străini, ci și de în-săși locuitorii țării sovietice.

3Numărul 32 / septembrie 2017

5 mituri ale înghețatei dezmințite de doctori și dietologi• Mitul despre înghețată № 1. Din cauza ei doar se îngrașă, dar beneficii nu-i nici unul

Răspunde dietologul: – O să vă îngrășați din cauza înghețatei naturale doar dacă o s-o mâncați cu tonele. mai mult decât atât, înghețata nu le este interzisă acelora care sunt la regim de dietă, și acelora care suferă de obezitate. Cel mai important – să o faceți parte integrantă a unui regim alimentar echilibrat. iar beneficii de pe urma înghețatei sunt, și multe! În primul rând acolo se găsesc proteine conplete, calciu, necesar pentru oase, fosfor, necesar musculaturii și rinichilor, multe vitamine, ca de exemplu A, prin care sistemul imunitar luptă împotriva infecțiilor.Verdictul nostru: nu este adevărat, dacă se mănâncă cu măsură.

• Mitul despre înghețată №2: Din cauza înghețatei ai dureri de gât

Durerile de gât, datorită slăbirii imu-nității, sunt cauzate de activa prolife-rare a virusurilor sau a bacteriilor. ele nu se găsesc în înghețată. mai mult decât atât, consumul de înghețată de 2-3 ori pe săptămână are, asupra gâ-tului, un efect de călire (amintiți-vă, în ce fel se realizează călirea organis-mului).Noi recomandăm, pentru clienții noștri, următoarele proporții de în-ghețată:• porția pentru copii (până în 12 ani) – 100g.• porția pentru femei – 200g.• porția pentru bărbați – 330g.Interesant: mindaugas puodjius în vârstă de 21 de ani din Vilnius a de-venit recordman la mâncatul de în-ghețată viteză, arătând un rezultat uimitor – 350 grame de înghețată în doar 29 de secunde. Datorită antre-namentului continuu (iar mindaugas mânca înghețată în fiecare zi), sănă-tatea lui nu a avut de suferit.

Mitul despre înghețată № 3. Copiii până în vârsta de 3 ani, nu trebuie să mănânce înghețată

Răspunde dietologul: Dacă copilul digeră normal toată mâncarea, pe care i-o pregătiți, atunci un factor dăunător pentru el, din cauza înghețatei, nu văd. Dar aici există o asemenea nuanță: la copii cu vârsta de până la 6 ani, sistemul imunitar lucrează foarte greu, iar ceva rece poată să-i dăuneze. De aceea, copiilor li se poate da înghețată, doar topită. Nu ar fi rău dacă ea s-ar amesteca cu gem sau cu ceva asemănător. Și, desigur, în această problemă, este vorba doar despre o înghețată naturală. Verdictul nostru: nu este adevărat, numai că trebuie să ne raportăm la această problemă cu grijă.

• Mitul despre înghețată №4. Ea poate să determine carii ale dinților

Răspunde stomatologul: Așa gân-desc deseori aceia care manifestă un disconfort atunci când mănâncă înghețată. Numai că ei vorbesc des-pre faptul că o persoană care are deja probleme cu dinții. Înghețata poate cauza o altă problemă – cră-pături ale smalțului: asta poate fi, atunci când mănânci înghețată ime-diat ce ai terminat de consumat ceva fierbinte – cafea, de exemplu. Dar probabilitatea ca înghețata să pro-voace carii este foarte mică: pentru că ea este înghițită dintr-o dată, iar pe dinți ea nu stă mult timp și daune deosebite nu cauzează. În acest sens, sunt mult mai periculoase bomboa-nele, care sunt supte o perioadă de timp mai îndelungată și se lipesc de dinți - și iată că ele sunt prieteni mult mai apropiați ai cariilor. Verdictul nostru: Nu este adevărat. iar dacă este adevărat, atunci e foar-te puțin probabil.

• Mitul despre înghețată № 5. Iar-na pentru înghețată – nu este sezon

există două posibilități, de bază, în ceea ce privește consumul de în-ghețată: „impulsiv” (să o consumi imediat) și „pro provizie” ( să luăm o cutie mare acasă și să o consu-măm când avem poftă). Consumul de casă nu depinde, în niciun fel, de sezon. Alături de familie (dar poate fi și în particular) să se consume ca și desert o porție sau mai multe din sortimentul preferat de înghețată a devenit un fapt obișnuit în orice perioadă a anului. Interesant: Winston Churchill, fi-ind în vizită în moscova în luna noiembrie, văzându-i pe stradă pe locuitorii mosocvei, ce îndesau cu plăcere înghețată în ei, a rostit sa-cramentala frază: „poporul căruia îi place să mănânce înghețată pe un ger de douăzeci de grade, este cu neputință de învins!”

AVEM ÎNGHEȚATĂ DE VÂNZARE

SĂ MĂNÂNCI O JUMĂTATE DE TONĂ – NU-I NICIO PROBLEMĂ

SECRETELE ÎNGHEȚATEI SOVIETICEUnI o ConsIDERAU o

PoRCăRIE RARă, IAR AlțII AR FI DoRIt să

ÎntoARCă tIMPUl

CUMPĂRAȚI ÎNGHEȚATĂ

Dragostea rușilor pentru înghețată i-a uimit pe străini. Mulți nu au putut să înțe-leagă, cum pot rușii, ca pe un ger de -15 grade să mănânce înghețată pe stradă. Da, ăsta este organismul rus - și asta este dragostea noastră pentru această delicatesă.

tata mai, mai că-și aduce aminte, ridi-când ochii spre cer: „eh, ce înghețată aveam atunci... Nu ceea ce este astăzi!”

Dar e de înțeles: atunci și cerul era mai albastru )))

Știați că înghețata sovietică a fost pro-dusă prin hotărârea comisarului poporului pe probleme alimentare din urss Anastas miconian, emisă în anul 1936. În hotărâre se spunea: „Înghețata trebuie, și se poate, să se facă un produs alimentar de masă, vânzând-o la un preț accesibil...”. iar pe 4 noiembrie 1937 în fabricile de producție, dotate cu cea mai modernă, la acea vre-me, tehnică americană, pe care Niconian a adus-o din statele unite, a fost lansată pri-ma înghețată sovietică.

la 12 martie 1941 a fost stabilit standar-tul de stat privind compoziția și prepararea, celei mai bune din lume, înghețate. GOst (stAs) 117-41 „Înghețată cu frișcă, îngheța-tă plombir, de fructe de pădure, aromată”. GOst (stAs) 117 -41 poate fi denumit unul dintre cele mai severe standarte din lume: niciun fel de conservanți, o tehnologie unică de preparae, atât a înghețatei, care conține doar grăsimi de lapte, cât și a paharelor de vafă, pentru aceasta.

Calitatea înghețatei sovietice era contro-lată pe un sistem de scală de 100 de puncte (cu gradație pentru caliatea superioară și calitatea „extra”). Deasemenea, se efectua un control riguros din partea Organelor de stat de inspecție (Gostorginspecția), a Or-gansimului de control al standartului (Gos-standart), și a Organelor de control sanitar (sanepidnadzor). iar timpul de păstrare a înghețatei se limita la o săptămână.

Dincolo de graniță, înghețata sovieti-că era catalogată în clasa de prestigiu. ea era servită, exclusiv, doar în restaurantele scumpe, la prețuri nu din cele „sovietice”.

În țară, cea mai gustoasă înghețată din lume nu apuca să stea prea mult – era luată instantaneu. se vinde în vrac, sau ambalate, cu greutate de 50 sau 100 de grame, la col-țuri de stradă, în chioșcuri sau în cafenele. În anii 50, pe străzi atârnau banere ispititoare, în care erau înfățișați pinguini cu înghețată pe băț (eschimo) – simbolul înghețatei în urss.

O tanti cu o bonetă viu colorată deschidea un container metalic, iar tata alegea pe ace-ea pe care o dorea. Dacă înghețata se termi-na, vânzătoarea spunea cu bucurie: „O să fie peste 2 ore” sau trist. „Nu mai stați la rând”, iar atuci toți începeau să zumzăie furioși.

În cafenele se servea plombirul, el se pre-zenta sub formă de mingiuțe (bile) de dife-rite culori, care se așezau într-un pahar de înghețată cu linguriță. era, deasemenea, de ciocolată, de cremă de zahăr ars, de fructe, cu șampanie și chiar cu apă minerală cu si-rop sau suc de fructe.

Cu frișcă, plombir, de fructe de pădure, în pahare vafe cu trandafirași crem sau albi, pe băț... iată – era înghețatei sovietice! Despre calitatea ei circulau legende. Și totuși, în ce constă secretului inegalabilului gust?

Prețurile sovieticeÎnghețată cu lapte (9 copeici), de fructe

(7 copeici), de ciocolată pe băț (eschimo) mică (11 copeici), mare (22 copeici), de ciocolată „leningrad” (28 copeici), de friș-că cu trandafiraș crem în pahar vafe (28 copeici) și tort de înghețată cu cremă.

mai era și înghețată de tomate, de care mulți nu-și mai aduc aminte. Dar cei care au gustat-o, nu au putut să-i uite gustul, niciodată. unii o considerau o porcărie rară, iar alții ar fi să întoarcă timpul, ca să o mai încerce încă odată.

„Cea de fructe” nu era considerată în-ghețată.

Așa arăta adevăratul plombir sovietic

eticheta de deasupra îi permite să fie re-unoscut dintr-o mie, iar păhărelul moale și crocant era întodeauna presat de degetele cumpărătorilor care o alegeau. Și nimănui nu-i era silă...

Cea mai îndrăgită înghețată la ruși – este plombirul. Și, deasemeni, de ciocola-tă și de vanilie, despre asta ne spun rezul-tatele chestionarelor.

În înghețata sovietică, conform stAs-ului, se conținea o mare cantitate de nano-grăsimi, decât în analoagele străine, și de aceea, înghețata sovietică era mai „grasă și mai dulce”. tehnologiile contem-porane, desigur, au suferit transformări, dar tradiția a rămas.

Apropo, făcând abstarcție de timpul căl-duros, înghețata nu se alterează. Dar teh-nica, se întâmplă, se mai și strică. Conform statisticii, într-un an, în rusia, se produce și se consumă aproximativ 600 de mii de tone de înghețată. iarna se vinde, aproxi-mativ, 30 % din înghețată, dar în perioadă de primăvară-vară – restul de 70%.

4Numărul 32 / septembrie 2017

Cum se bea votCa în Patria ei?

Doar votca Din rusia – o votcă aDevărată!sau

”votcă tare Din Moscova”

ProDus în rusiA. EtAPElE mArElui Drum Al votCii rusE

Anul 1978 – a fost realizat un studiu independent, care a demonstrat, că principalul con-curent al întâietății în ceea ce privește producția de votcă – Polonia – a început să producă votcă în jurul anilor 1505-1510, dar totuși, în Rusia, votca era produsă începând cu anii 1431-1448. În anul 1982, prin decizia Tribunalului Internațional de Arbitraj, a fost recunos-cută, definitiv, prioritatea producerii votcii în Rusia. Pentru votca din URSS s-a înrădăcinat un slogan: „Doar votca din Rusia este adevărata votcă”

Din seria de materiale dedicate votcii, noi vă vom povesti despre principalele etape ale provenienței ei și dobândirea numelui exclusivist, care corespunde unei rețete exclusiviste. În povestirea noastră noi ne bazăm pe materialele cercetătorului rus V . pohliobkin, căruia, printr-o hotărâre specia-lă, i s-a permis accesul la Arhivele Centrale de stat, secția Documente vechi.

tot CE PRoVInE DIn stRUgURI, - EstE VIn, IAR

tot CE, În CAlItAtE DE MAtERIE PRIMă PEntRU sPIRtoAsE, PRoVInE DIn

CEREAlE: MAlțUl DE sECARă șI sECARă – EstE VotCă

Ne transferăm în secolul al XVii-lea. În mâinile noastre se găseșe petiția arhiman-dritului bartolomeu din anul 1666 – în care citim: „iar starețul efrem... ce astăzi locuieș-te în chilie, iar acele băuturi, vinul și votca erau făcute de copii săi, în taină”. Ce vedem și ce ne oferă aceasta în înțelegerea istoriei tarii băuturi rusești – votca? Vedem că, în petiție, termenul de „votcă”, evident, din ne-cesitate, este folosit pentru a desemna o bă-utură – de a deosebi, în una și aceeași frază, vinul din struguri de cel din pâine, adică de votcă. Astfel, în viața de zi cu zi au început să facă diferențierea: tot ce provine din stru-

guri, - este vin, iar tot ce, în calitate de mate-rie primă pentru spirtoase, provine din cere-ale: malțul de secară și secară – este votcă.

Autorul petiției nu a putut, în acest caz, să evite folosirea, atunci, a cuvântului jargon „votcă”, fără să deformeze conținutul, esența mesajului său. În toate celelalte cazuri, când împrejurările nu obligau la folosirea acestui termen, în secolul al XVii-lea s-a continuat să se folosească cu statornicie termenul de „vin”. În acest fel, în secolul al XVii-lea, în limbajul de zi cu zi denumirea de votcă ca votcă le era cunoscută, dar o foloseau doar în anumite circumstanțe.

lUI IVAn CEl gRoAnIC ÎI PlăCEA, ÎnDEosEbI, VotCA DE AnAson

iar acum ne deplasăm în secolul al XVi-ii-lea. În secolul al XViii-lea cuvântul „votca” a fost folosit pentru prima dată, în limbajul oficial, dar nu ca unul de bază, cu drepturi depline, ci ca un al doilea sinonim pentru cuvântul „vin”. este important de remarcat faptul că, de la mijlocul anilor 30 ai secolu-lui al XViii-lea, toți călătorii străini care au vizitat rusia, au subliniat în însemnările lor calitatea înaltă și caracterul deosebit al vot-cii rusești.

Dar în secolul al XViii-lea, totuși, votca era numită fără nicio rezervă doar acea votcă

căreia i se dădea un plus de savoare, aromă (miros) sau culoare, adică toate acelea care erau combinate cu ierburi vegetale, fructe de pădure, fructe și chiar adaos lemnos, acelea de la care se putea dobândi gust, miros sau doar culoare. Acest tip de votcă era denumit, deasemeni, „votcă dublată” sau desemna soiul din ce era făcută: anason, chimen, rutacee, ardei iute, etc. toate aceste votci erau moștenitoarele directe ale votcilor medicament din secolele al XVi-lea –XVii-lea, și copiate cu fidelitate și reiterate în tot procesul lor tehnologic. singura deosebire a lor consta în aceea că ele erau drese nu

cu componente tămăduitoare, ci cu cele alimentare sau pentru gust. există o legendă cum că lui ivan cel Groaznic îi plăcea, îndeosebi, votca dublată cu anason, este adevărat, că atunci când o iubea, termenul în sine „votcă dublată” încă nu exista.

la sfârșitul secolului al XViii-lea cuvântul „votca” face referire la trei tipuri de băuturi. pentru a le diferenția, binecunoscutul doctor și om de știință rus N.m. maksimovici-Ambodikv, a propus în anul 1783 să se introducă termenii: 1. „votcă distilată (sau dublată), 2. „votcă infuzie”. 3. „votcă dulce”, dar mai exact – „îndulcite” sau „tafia”, „ratafia”.

Acești termeni nu au intrat în limbajul uzual, ele erau folosite arareori doar în terminologia medicală a acelor vremuri. Și în prima jumătate a secolului al XiX-lea, votcile distilate au continuat să fie denumite ca vin, iar pentru votcile îndulcite cu zahăr sau cu siropuri din fructe s-a consacrat termenul de „ratafia”, iar pentru votcile aromatice, un copil pentru secolul al XViii-lea, s-a consacrat termenul de „votcă rusească” fără atributul de „infuzie”. Așa că, spre începutul secolului al XiX-lea, sub denumirea de „votca” se înțelegea doar votca aromată, preparată conform procedeelor secolului al XViii-lea.

În felul acesta, votca incoloră și „curată”, a continuat să fie denumită, nu doar în secolul al XViii-lea, ci și în secolul al XiX-lea, exclusiv, ca vin.

Logic: beți whisky -ul cum îl beau irlandezii, țuica – românește, iar votca –rusește!

Începem cu aceea, că se obișnuiește ca la ea în patrie, în rusia, votca să se bea rece, cum se spune pe rusește „Votcă cu lacrimi”. Faptul constă în aceea că, plăcerea este adusă doar de acea votcă care a transpirat puțin. În prealabil, sticla de votcă este răcită timp de 2-3 ore în frigider, dar nu în congelator. Votca „suprarăci-tă” cu bucăți de gheață, vă va îmbată imediat, deoarece apa înghețată se cristalizează pe pe-reții sau pe fundul sticlei sub formă de gheață, iar în păhărel se toarnă alcoolul, aproape pur, care îngheață la o temperatură scăzută.

Cel mai bine este ca votca să fie băută din păhărele de 50 grame. pentru început trebuie să se facă o profundă expirare a aerului, după care să se facă înghițitura cu următoarea inspi-rație. După aceea să se facă din nou o expirare a aerului, debarasându-ne de aburii spirtului, și să se aducă până la nas o bucățică de pâine neagră aromată, pentru ca să „ne lepădăm de mirosul” băuturii.

Nu se recomandă ca după ce s-a băut votca, imediat, să se consume alt fel de lichid.

În dimineața următoare, ca să vă simțiți mai bine, vă poate ajuta: zeama de la produsele murate, o supă caldă, sucul de coacăze, sucul de roșii.

"pentru toate aceste feluri de gustări este obligatorie votca, muștarul și

hreanul, ca și componente ce contribuie la întărirea atracției gastronomice și ca o nuanțare a calităților lor gustative"

V.V. Pohliobkin „Istoria votcii”

Dintre mâncărurile din carne are sens să se aleagă colțunași, piftia, limba fiar-tă, carne de vită în răcitură, șunca sărată sau jambonul. Dintre supe, ca și companion pentru votcă, mai bun decât solianca nu se găsește.

Gustări din pește – sunt , desigur, scrumbia tradi-țională cu ulei de floarea soarelui și ceapă, icre (dacă sunt și cu clătite, atunci este – o minunăție), nisetru în răcitură și smelt afumat, coregon, cisco și somon go-rbușka.

Cu legumele totul este clar: roșii și castraveți sărați, varza murată și ciupercile – sărate sau marinate. la votcă se apretează minunat salata vinegret și chiar cartofii fierți, dacă aceștia sunt însoțiți de scrumbie cu ulei și ceapă.

Deci, cele mai bune gustări pentru votcă: colțunașii, solianca, scrumbie cu ulei de floarea soarelui și ceapă, pește afumat, castraveți sărați, salată vinegret.

Iar acum – cum să gustăm corect...expertul în arta culinară a lumii, William

pohliobkin considera că singura posibilă pe-reche pentru votca rusească – mâncarea din bucătăria națională rusă. tradiția gustării în rusia s-a cristalizat definitiv către secolul al XViii-lea. se potrivesc cel mai bine gustările din carne, pateuri din carne, pește, cele grase, picante iar cele sărate sunt binevenite. Votca ajută la asimilarea mâncărurilor grele, reali-zând, în felul ei, un efect revigorant: voi nici nu vă îmbuibați și nici nu o să ieșiți din func-țiune înainte de termen.

CEA mAi simPlă rEțEtă PEntru CEl mAi bun muștAr!pur și simplu, dizolvă

praful (boabelor de muș-tar) în orice fel de sara-mură, adaugă ½ linguriță de miere și ½ linguriță de ulei vegetal. Învelește-l cu un prosop și pune-l într-un loc cald pentru o noapte. Vei obține cel mai gustos și cel mai rusesc muștar!

5Numărul 32 / septembrie 2017

cloroza pe noi nu ne sperie...Preistorie. Povestea prietenului meu a

început degajat, nimic nu anunța un dra-matism în subiect (cu atît mai mult, noi stăteam liniștiți, mângâind ceșcuțele de porțelan albe ca zăpada cu ceai megru aromat – o armonie, fiți de acord, totală).

iar prietenul meu povestea următoarele: „Copilului meu, - spunea el, - i-au fost dă-ruite niște hematogene, după o altă întâlnire între mame și copii. Și iată că mi-am amintit de copilărie – fiului, mă gândesc, îi este prea devreme... așa că am mâncat-o singur, cu o mare plăcere, bând ceaiul – aproape că am înghițit întreaga tabletă dintr-o singură îm-bucătură! mmmm...și totuși, cât de delicioasă este...”. el nici nu apucase să termine de spus, că drăguța sa tânără soție, a sărit deodată de pe scaun, deschizând enorm ochii săi albaș-trii, strigând cu un teribil falset: „Cum de-ai putut! Acela era un medicament! Acum o să ai o supradoză!...” Am râs mult timp de aceș-ti tineri neexperimentați – ea nu știe nimic despre hematogene, pentru că atunci când ea era în creștere, hematogena a trecut pe planul doi, sau poate chiar pe al cincilea – au apărut destul de multe dulciuri, diferite. Au început să se gândească la hematogene ca fiind doar, și în exclusivitate, un medicament. iar această generație tânără nu a înțeles fap-tul că hematogenele – sunt dulciuri superb de gustoase și benefice - și de astea se pot întâmpla.

VAMPIRII DE DUlCIURI ștIAU tÂlCUl AlIMEntAțIEI

sănătoAsE

De gustul hematogenelor își aduce aminte fiecare, care s-a născut în urss. Cuvântul „he-matogen” se traduce din greaca veche ca „sân-ge” și „naștere”. ele erau realizate din sânge de bovine și gălbenuș de ou. sub forma sa solidă, hematogenele au început să fie produse mult mai târziu. În sângele uscat și defibrinat al

cornutelor mari (sângele era prelucrat pentru a se evita infecțiile) se adăuga lapte conden-sat, miere, acid ascorbic. Și se obținea ceea ce și este, un aliment sănătos. iar noi ne tot su-părăm pe vampiri ))) – ei demult ne sugereau asta. Acum fabricarea produsului se bazează pe lapte condensat, prin adăugarea în compo-nența lui a hemoglobinei purificate.

și a fost în felul următor....

Fetele palide și slabe din secolul al XViii-lea nu atrăgeau prea multă atenție asupra lor. Atingând vârsta de 12 ani și netrecând încă pragul de 25 de ani, ele erau omniprezente pe străzi, participau la renumitele mese și ba-luri. Așa cum era regu-la, ele erau însoțite de companioane, pentru că leșinul în astfel de cazuri a devenit unul obișnuit și nu prezen-ta un interes deosebit. Atunci încă nu se știa, că pricina acestor pro-bleme este cauzată de deficitul de celule roșii în sânge. Și iată că au

scornit o denumire bolii – cloroză (în text, бледная немочь (blednaia nemocʼi) – nepu-tință palidă, traducere liberă din limba rusă –N.trad)

somitatea medicinei ruse, s.p. botkin a găsit pentru prima dată legătura dintre vârsta pier-derii de sânge la fete și slăbiciunea lor fizică. Și doar în secolul al XiX-lea a fost elaborat și pus în practică, pentru a combate starea de deficit de fier, un remediu miraculos – hematogenele.

primii care au început să le producă au fost elvețienii, pentru că inventatorul formulei a fost un elvețian, Adolf Fridrich Gommel, care

a lansat al său lichid de „mixtura lui Gommel” în anul 1890

iar după revoluție, aflând de beneficii he-matogenelor, au înce-put să le fabrice și în rusia.

Prin ce sunt renumite hematogenele?

Hematogena este o sursă de proteină (con-ține toți aminoacizii necesari corpului uman într-un raport optim), grăsimi, glucide și mi-

nerale, care sunt cuprinse în proporții apropi-ate cu cele din sângele uman. prin aspectul lor extern, tabletele de hematogenă se aseamănă cu o ciocolată mică, dar se diferențiază prin gustul lor specific. ea nu irită pereții stoma-cali și este ușor absorbită în sânge, ridicând în acesta nivelul de eritrocite. Doza recomandată de hematogenă, ca o sursă suplimentară de energie pentru o persoană adultă este de 50 de grame pe zi. exact atât cântărește și un baton – așa că prietenul meu nu a atins „supradoza”.

După 1917 hematogenele nu numai că nu s-au oprit, dar din contră, s-au dezvoltat mult mai mult.

Dar deosebit de activ a început să fie produ-să în timpul celui de-al Doilea război mondial, în republicile Asiei Centrale – Kazahstan, Kâr-gâzstan, turkmenia, tadjikistan și uzbekistan. Aici au fost evacuate spitalele și institutele medicale, iar împreună cu ele, desigur, s-au transportat și echipamentele, s-a mutat și per-sonalul profesoral. Adică, oameni care puteau să se ocupe de această problemă, erau destui, iar răniților de pe front, hematogena s-a dove-dit a fi necesară. În afară de asta, ea a jucat rolul unui spliment alimentar valoros la rația alimentară a forțelor de operare.

bucuria noastră dulce din copilărie, se pare, ne și trata, iar noi credeam că doar, pur și sim-plu, ne îndulcim. De aceea, nouă, de această „neputință palidă” nu ne-a fost teamă.

MuMija sau MuMijo?Nouă ne este foarte greu să ne ima-ginăm acum, despre felul cum se tratau bunicii noștrii – fără pastile și prepara-te medicinale moderne. Și se vindecau de cele mai grave afecțiuni! Chiar dacă aceasta nu erau foarte confortabile și ușoare, în schimb, nu rămâneau urmări grave, așa cum se întâmplă în unele me-tode ale tratamentului modern.

Începem, mă rog, cu grăsimea de viezure...

proprietățile grăsimii de viezure, în ceea ce privește vindecarea rănilor, ca imunostimulator și ca remediu antirăceală, au fost apreciate cu mai bine de 200 de ani în urmă. Vânătorii din siberia și Orientul Îndepărtat se salvau cu ajutorul acesteia de degerături, și scăpau de tuse. În timpul marelui război patriotic, proprietățile unice ale rezervelor de grăsime de viezure și-au găsit întrebuințarea în tratarea rănilor de glonț și în alimentația bolnavilor subnutriți. Astăzi, acest supliment biologic activ ne este cunoscut ca un remediu împotriva tusei. Dar beneficiile grăsimii de viezure nu se limitează doar la aceatsa.

Grăsimea de viezure se recomandă a fi un mijloc rapid și eficient în tratarea tusei, traheitei, bronșitei, bronhopneumoniei, unor tipuri de astm, ulcerului gastric si

duodenal, psoriazisului, eczemelor, arsurilor, degerăturilor, și de asemenea întinde ridurile, contribuie la întinerirea pielii.

Cum să administrăm grăsimea de viezure?

Înainte, administrând intern grăsimea de viezure, desigur, o amestecau cu decocturi de plante și miere, pentru că, să bei pur și simplu grăsimea – este destul de neplăcut. Astăzi, aceasta este disponibilă sub formă de capsule, și de aceea, amestecarea nu mai este necesară. Și totuși, dacă grăsimea de viezure se administrează copiilor, se recomandă ca să se bea lapte cald. Administrarea grăsimii de viezure, este de dorit să se facă de trei ori pe zi, pe parcursul a două săptămâni, cu 30-40 de minute înainte de mese, în proporție de o lingură – adică o capsulă, urmând ca după aceea să se treacă la administrarea, de către adulți, a unei capsule dimineața, cu 30-40 de minute înainte de micul dejun, și seara, la 2-3 ore după cină. sub rzerva respectării recomandărilor, succesul vindecării cu ajutorul tratamentului pe bază de grăsime de viezure este garantat.

Dar noi ne amintim că, grăsimea de viezure este ideală și pentru administrare internă, dar și pentru administrare externă. Zdrobiți capsula (din experiența proprie, 1 capsulă strivită este de ajuns pentru 8 centimetrii pătrați de piele). Aplicați o mică cantiate pe spate sau pe piept, pe tălpi și începeți să întindeți grăsimea prin miscări de masaj ușoare, până în momentul când veți simți o ușoară arsură. Îmbrăcați un pulover de lână, șosete calde. pentru atingerea maximei eficiențe se recomandă să se facă această procedură înainte de a merge la culcare.

Grăsimea de viezure vă ajută să scăpați de psoriazis si eczeme, arsuri si degeraturi. Deasemeni, această substanță întinde ridurile și își permite să elimine în totalitate schimbările de piele datorate vârstei, întinerind-o.

Dacă mâinile și picioarele dumneavostră degeră permanent, faceți, în mod regulat, frecții cu grăsime de viezure.

Un vechi misterios medicament. Ce este un mumijo (shilajit)?

De mii de ani tulbură mintea oamenilor de știință și a simplilor muritori, unul dintre cei mai misterioși compuși naturali – mumija din Altai (shilajit), ce posedă, într-adevăr, puteri miraculoase – reface sănătatea oamenilor și vindecă traumele îngrozitoare, în cel mai scurt timp. Despre acest balsam natural valoros (mumija din Altai) noi găsim rânduri pline de entusiam în manuscrisele Chinei Antice, de el s-au folosit în medicina tibetană și pe teritoriul Asiei Centrale.

Astăzi mumija din Altai, în sfârșit, a fost introdusă, în mod oficial, în registrul substanțelor farmaceutice din rusia.

incontesabilul plus al mumijo constă în aceea că, acesta este un produs natural unic, de origine naturală, cu o compoziție de bio-minerale unică, ce nu conține nimic „chimie“.

mumijo, de calitate veritabilă, se prezintă sub formă solidă, lucioasă, o materie de culoare maro închis sau de culoarea cărbunelui, ce amintește de smoală. Dacă lingi mumijo, poți simți amăreala. mumijo prin dizolvare în lichid nu prezintă reziduri.

Prin ce e benefic mumijo?

prin aceea că, prin consumul lui, acesta aduce organismul, ușor, la un nou nivel de autoprotecție, împotriva diferitelor infecții, pe baza întăriri naturale a imunității.

mumija (shilajitul) ajută la o mai rapidă vindecare a fracturilor. Chiar și printr-o scurtă perioadă de administrare a mumija se constată o creștere a energiei vitale, omul devine, vizibil, mult mai activ, apare rumeneala și se îmbunătățește starea de spirit generală, se îmbunătățește starea de sănătate. Acest lucru se datorează faptului că, administrând permanent mumijo, chiar și în cantități mici, dar în doze fixe, omul își crește numărul eritrocitelor și a hemoglobinei din componența sângelui.

Fără nico îndoială, aceasta ajută, în mod evident, la îmbunătățirea alimentării cu oxigen și substanțe nutritive a pielii și a organelor umane. Ca urmare a acestui fapt, se și realizează creșterea capacității de muncă a organismului uman, în întregime.

De multe ori părinții sunt interesați de întrebarea: se poate utiliza mumijo în lupta cu bolile copilăriei? Și la ce ajută mumijo?

mumijo poate fi administrat copiilor doar sub formă de soluție apoasă. pentru a obține proporțiile necesare, un gram de mumijo trebuie diluat în patru linguri de apă. Într-o linguriță de soluție obținută se va conține o zecime de gram de produs. Administrînd copilului mumijo, este necesar să se țină minte de dozarea corectă a produsului: •până la vârsta de trei luni, administrarea internă de mumijo, este categoric interzisă!•De la vârsta de trei luni și până la un an, doza zilnică va conține 0,03-0,06 grame.•De la vârsta de un și până la nouă ani, doza zilnică va conține 0,15 grame.•De la vârsta de nouă ani și până la paisprezece ani, doza zilnică va conține 0,3 grame.

Adăugarea chiar și a unei cantități mici de extract de mumijo în substanțele ce ajută la îngrijirea părului, feței și mâinilor, ridică calitatea acestora la un nou nivel și oferă caracteistici pozitive suplimentare.

6Numărul 32 / septembrie 2017

8 istorii privind proveniența bunătățurilor, înrădăcinate în rusia

V-ați gândit vreodată la istoria apariției mâncărurilor, pe care noi le gătim în zilele obișnuite și în cele de sărbătoare? Și despre cine a inventat rețetele noastre preferate? Se poate ca unele istorii, referitor la mâncare, vă vor uimi sau, măcar, o să vă facă să zâmbiți.

ȘovinisMului Și DecăDerii – boicot Și anateMă

istoria apariției clătitelor, mâncare tradițională rusă, pe care o adoră străinii, începe în antichita-te. turte rotunde, asemănătoare, erau preparate în egipt și în China, cu 4 mile-nii în urmă. Dar iată că în rusia, clătitele au apărut, în secolele iX-X, aproximativ,. Însuși cuvântul „blin” (clătită) – o distorsionare a verbului „melitʼ” (a măci-na), adică a prepara din făină măcinată. Chiar dacă istoria clătitelor este deseori legată de sărbătoarea lăsatul secu-lui, la început, ea era considerată ca mâncare de parastas.

Steaua antichității

triumful cărnii

la istoria apariției răciturii (piftiei), au pus mâna și france-zii. ei au inventat o supă concentrată cu bucățele de carne de vită, porc și vâ-nat, care se solidi-fică. Și au denumit această creație ga-lantină. În secolul al XViii-lea, când aristocrația rusă își pierdea mințile după tot ce era franțuzesc, ea a început să fie servită și la ca-sele cele mai bune. După o altă versiune, istoria apariției acestei mâncări din carne este legată de gelatină. Această mâncare, care are la bază o fiertură ce se solidifică, a fost considerată, multă vreme, ca mâncare a săracilor, până în momentul în care ea nu a fost încercată de nobilime.

Dificultățile traDucerii

istoria salatei Vi-negret este legată, deasemeni, de Fran-ța. legenda spune că în timpul țarului rus Alexandru i, cot la cot cu bucătarii de curte se trudea și francezul Antoin Karem. Văzând, în-tr-o zi, cum ei tur-nau oțet peste un amestec din sfeclă, cartofi, morcovi și castraveți sărați, i-a întrebat cu nedumerire „Vinaigre” (oțet)? meșterii noștri au considerat că bucătarul propune o denumire a salatei, și au dat din cap la unison: „Desigur, vinegret!”. iată de unde a apărut vinegret în rusia.

Salata armoniei

Nu mai puțin inte-resantă este istoria așa numitei „scrum-bie sub șubă”. sala-ta a apărut în anul 1918, când în bir-turile din moscova izbucneau destul de des sporurile politice ce se trans-formau în bătăi. un bucătar isteț, Aristarh prokopțev a pregătit o mâncare împăciuitoare „Șovinismului și decăderii – boicot și ana-temă”, prescurtat „Ș.D.b.A.”( Ш. У. Б. А - Ș.u.b.A.- original în text lb.rusă). Cartofii îi simbolizau pe țărani, scrumbia – pe muncitori, iar sfecla – revoluția. Cu timpul, istoria rețetei „scrumbie sub șubă” a fost dată uitării, dar denu-mirea a rămas.

caDoul SățioS

istoria colțunașilor (pelʼmenʼ - original în text lb rusă) ne spune că ele au fost inventate de chinezi. iar în rusia, primii care i-au încercat au fost locuitorii din siberia și ural, la în-ceputul secolului al XV-lea. Denumirea de „pelʼnianʼ” (pelʼ - urechiușă, „nianʼ” – aluat) cei din siberia au modificat-o în „pelʼmenʼ”(colțunași). Continuarea istori-ei creării rețetei culinare este legată, în felul ei, de ritualul ofrandelor animalice sub formă de vite. pentru a asigura fa-miliei prosperitate, colțunașii erau preparați din trei feluri de carne: de porc, de pasăre și de oaie. Carnea de vită nu a fost consumată în rusia până la sfârșitul secolului al XViii-lea

rețetă De la un mecena

mâncare cu carne befstroganov, a cărei istorie, privind apari-ția sa, datează de la mijlocul secolului al XiX-lea, este legată de numele contelui Alexandru stoganov. În una dintre ver-siuni, rețeta a fost creată de bucătarul André Dupont pentru contele cel bătrân, care mesteca cu di-ficulate mâncarea. Conform altei istorii, befstroganov a fost inventată de contele însuși, pentru creația sa „mesele deshi-se”. la aceste mese filantropice era lăsat să prticipe orișicine de pe stradă, dacă acesta era îmbrăcat îngrijit și educat pe măsură.

comeDia cu Sarmale

Destul de încurca-tă este istoria prove-nienței sarmalelor. pentru prima dată, ele sunt pomenite în comedia lui Aristo-fan, unde se vorbeș-te despre frunze de viță de vie cu carne de porc. Alături de aceasta, în China există o legendă despre cum un înțelept neîndemânatic a căzut într-un râu, iar ucenicii sai au început să arunce în apă bulgărași de orez în varză, pentru a abate peștii prădători. Încă o istorie privind proveniența sarmalelor este legată de porumbei fripți pe grătar. Dar în rusia, ei au fost înlocuiți cu carne de porc tocată, amestecată cu orez fiert înntr-un cocon de varză – așa au apărut sarmalele rusești.

Dar De nuntă

Ceak – ceak, o is-torie a cărei prove-niență datează de secole, - cel mai cu-noscut desert tătar. Aceste paste dulci erau pregătite, tot-deauna, la nunți și la marile sărbători. Fetele care urmau să se mărite întindeau și tăiau aluatul, cele măritate – îl prăjeau, iar cele mai expe-rimentate se ocupau cu prepararea unui sirop vâscos. istoria desertului ceak-ceak indică faptul că această rețetă aproape că nu s-a modificat, și în ziua de astăzi acesta include făină, ouă, lapte, unt și miere. Dar forma, însă, poate fi diversă: de la un simplu delușor și până la o figurină amuzantă.

Mod de preparare

1. Carnea de vită bucăți se va bate ușor. După care carnea se va tăia în felii subțiri, cu o gro-sime de circa 0,5 cm, iar conform regulii obiș-nuite în ceea ce privește tăierea, carnea tăiată de-a curmezișul fibrelor capătă o caracteristică specifică.

2. bucățile de carne le dăm prin făină. turnăm ulei în tigaie, pe fundul tigăii punem ceapa tăia-tă rondele, iar deasupra așezăm carnea. bucățile de carne le prăjim repede la foc mare, până la apariția unei culori rumene, în jur de 2-3 minu-te. este foarte important să prăjim carnea la foc mare, în acest mod ea își va păstra suculența.

3. turnăm smântâna amestecată cu pasta de to-mate peste carne – aici proporțiile sunt, în ex-clusivitate, după gust. mulți prepară mâncarea doar cu smântână, dar la început se adăuga și pasta de tomate. se sărează, se piperează după gust.

4. se înnăbușe sub capac, în funcție de calitatea cărnii, în jur de 15-20 de minute. Dintre miro-denii adăugăm doar piperu negru, cel mai bine – proaspăt măcinat. se poate servii cu verdeață proaspătă și cu garnitură aleasă.

Vechea rețetă Befstroganov – o minunată idee pentru prepararea unei cine rapide. Befstroganov – foarte populară și destul de simplă în ceea ce privește prepararea, mâncarea este considerată, de mult timp, ca pur rusească, chiar dacă ea nu a fost niciodată una națională. Befstroganov sau carne de vită preparată a la stroganov, a fost, sigur, inventată în casa contelui rus Stroganov. Rețeta originală s-a pierdut demult, în timp. Și totuși, mult mai apropiată de varianta de început este considerată rețeta propusă mai jos. Mâncarea suculentă din bucățele de carne de vită în sos tomat și cu smântână trebuie să fie servită fierbinte, iar ca și garnitură se potrivește salata, cartofii, orezul sau pastele. Befstroganov face parte din categoria rețetelor ce se prepară rapid.

iar Ca meZeLiC ... reȚeta beFstroGanov!

Ingrediente: 600 g. carne de vită (este bună și vrăbioara, și carnea de pe coapsă, mușchiulețul), 2 cepe, 250 g. smântână, 1 lingură pastă de tomate, 3 linguri de ulei vegetal, 30 g. făină, verdeață (o legătură mică de pătrunjel, mărar), sare (după gust), piper proaspăt măcinat (după gust).

7Numărul 32 / septembrie 2017

De ce să bem vin dimineațaJurnal de observare

cinsprezece lucruri interesante despre vin

1. Vinul roșu își capăta culoarea din cauză că, în timpul procesului de fermentație acesta se saturează cu culoa-rea membranei de strugure. vinul alb nu trece prin procesul de fermentare. 2. în roma antică femeilor le era interzis consu-mul de vin. Soțul avea dreptul deplin de a-și omorâ soția în cazul încălcării acestei legi. În anul 194 î. Hr. în locul pedepsei cu moartea a fost introdus divorțul.

3. Consumul regulat, dar moderat, de vin poate redu-ce riscul îmbolnăvirilor cardiovasculare, a bolii Alzhei-mer, a accidentelor vascular cerebrale.

4. În timpul degustărilor de vin trebuie ca lichidul să fie ținut puțin în gură și deabia după aceea să fie înghițit (sau scuipat înntr-un vas special pentru acest scop). un vin bun va avea un gust persistent, în timp ce un vin de calitate inferioară – nu. 5. În conformitate cu legislația Uniunii Europene, un vin spumant produs în afara provinciei franceze Cham-pagne nu poate fi denumit „șampanie“. Dar asta nu este o determinare a calității.

6. Un pahar standart de vin sec, alb sau roșu, conține în jur de 110 calorii. Cu cât vinul e mai dulce, și calorii sunt mai multe. 7. Codul de legi al lui Hammurabi include o lege care pedepsește pe vânzătorii de vin în cazuri de înșelăciune. Conform acestei legi, aceștia ar trebui să fie înecați în râu.

8. Există o modalitate corectă și una incorectă de ține-re a paharului cu vin. trebuie ca paharul să fie ținut de picior, și nu de cupa în sine, pentru că din cauza căldurii palmei, băutura se va încălzii. 9. Vinul roșu deține 55% din vânzările de vinuri din restaurante.

10. Femeile sunt mult mai sensibile la efectele vinului decât bărbații. La sexul frumos sunt mai puțini fer-menți în mucoasa gastrică, necesari pentru un me-tabolism eficient pemtru alcool.

11. De obicei, vinul roșu posedă proprietăți antioxidan-te mai puternice decât cel alb, și conține resveratrol, mulțumită căruia se reduce riscul de a dezvolta boli cardiovasculare.12. bucătăria – cel mai prost loc pentru păstrarea vinului. De regulă, în bucătărie este destul de cald. Frigiderul, deasemenea nu este corespunzător pentru păstrarea băuturii din cauza excesului de frig.

13. Cork-teaser-ul - o persoană care spune tot timpul că va deschide o sticlă de vin, dar nu o face niciodată.

14. vinul care la gust pare „apos”, este considerat „diluat”. El poate a fost făcut dintr-un strugure care a fost cules în timpul unei ploi torențiale.

15. O tonă de struguri – sunt 60 de cutii de vin sau 720 de sticle, adică o sticlă de vin conține 1270 g de stru-guri.

Nu-mi vinde gogoși, lasă-mă să schimb puțin cursul obișnuit al lucrurilor și să încerc ceva nou. Dar problema constă în faptul că, să sar cu parașuta mi-e frică, să-mi fac un tatuaj este încă devreme, iar dorința – de a căpăta experiență de homosexual nu am.

Mulți dintre voi, dintr-o pricină sau alta, beau seara. Strict vorbind, cauza este una singură, dacă vă aflați, de exemplu, printre ploi și ninsori într-un oarecare „loc conforta-bil” uitat de toți, atunci această cauză este – plictiseala. Cineva, obligatoriu, ia un litru de limpezeală, pentru a-l sorbi în locul cinei, cineva din cauza „istovirii” (pentru a se deba-rasa de oboseală) dă pe gât 50 grame de vot-că, hârșâind și gustând cartofi prăjiți, cineva își imaginează că el e cel mai bun dintre toți, stând pe canapea se întiinde după un pahar de vin.

Ideea este una singură – beau apropae toți.

ConsUMUl ExCEsIV DE AlCool DăUnEAză sănătățII

DUMnEAVoAstRă

Totuși, să bei seara este ceva banal și plic-tisitor, eu m-am decis să acționez asimetric: să beau vin, pe parcursul unei săptămâni, de dimineața și să ascult senzațiile mele.

minusurile consumului de vin dimineața

1. invidia celor din jur. În cultura rusă, din păcate, dar adevărat, nu se obișnuiește să se respecte o normă rezonabilă de consum de alcool, ori ea este inadecvat de ridicată. De aceea, când vorbim despre faptul că cineva a venit la serviciu băut, ni se prezintă o imagine univocă: un strungar cherchelit cu o sticlă de votcă în buzunar stricând cuțitul strungului. În Rusia nu se obișnuiește a se bea înainte de lucru. Mulți înțeleg, că ar putea, dar un servicu într-un holding, este mai prețios.

2. nicio mașină. Aici, consider, totul este clar. Deși, sunt convins, 100 de grame de vin nu știu dacă este mai dăunător decât vorbitul la telefon în mașină, dar un tabu este un tabu. Cu vremea, avem noroc, la muncă putem merge cu bicicleta. Acela, care vrea să spună, că și cu bicicleta, de asemenea, nu se poate, atunci fie ca toată viața lui să transverseze strada doar pe trecerea de pietoni.

1. starea de spirit se îmbunătățește la începutul zilei. Iar asta nu este acea în-șelătoare bucurie a vieții care se intersec-tează cu comunicările privind condițiile de trafic, ce reies dintr-o emisiune de radio de dimineață. Aceasta este obișnuita liniște umană.

2. efectul încetinirii timpului. Consumul oricăror doze de alcool determină ca acidul gama-aminobutiric să dea drumul activită-ții de inhibare. Acest proces conduce spre un efect sedativ, care, în particular, se ex-primă prin reducerea memoriei pe termen scurt. Spre prânz, micile detalii ale dimine-ții încep să fie uitate și se pare că, deja, a trecut o zi întreagă. Trebuie să remarcăm faptul că acest lucru nu afectează în mod semnificativ productivitatea, dacă nu sun-teți un pilot de Formula 1, sau un astrona-ut. Vorbind, în general, voi uitați puțin că obosiți, iar rutina nu vă afectează. Crește eficiența.

3. alcoolul este o parte a unei diete să-nătoase. Este greu să bei bere gustând biscuiți sau prăjituri. Vrând-nevrând o să fiți nevoiți să serviți micul dejun complet.

4. alcoolul combate stresul. Consumul unei cantități mici de alcool dimineața poate fi comparat cu îmbrăcatul unei căști de protecție când se vizitează un șantier de construcție. Dacă omul bea seara, el pur și simplu, își înfășoară capul peste care, pe tot parcursul zilei, au căzut cărămizi.

5. alcoolul ajută în lupta cu surplusul de kilograme. Aici trebuie făcută o adno-tare, cum că, kilogramele în plus pot avea cauze diverse, dar eu vorbesc despre una dintre cele mai răspândite. Sub influen-ța stresului, a fricii sau a surmenajului, în organismul uman membrana glandei su-prarenale produce cortizolul, un hormon catabolic. Cortizolul distruge proteinele din organism (mușchi) până la aminoacizi, iar glicogenul (principala baterie de ener-gie) până la glucoză. Ca urmare a acestor procese apare grăsimea pe abdomen și coapse, bubițele, extenuarea musculară. Organismul, în acest caz, acționează destul de inteligent, încercând să se autoproteje-ze. Prevenind stresul, frica sau surmenajul noi preîntâmpinăm procesele asociate cu creșterea secreției de cortizol.

6. Dacă e să beți dimineața, veți bea mai puțin. Mulți știu, ca să te oprești la timp, seara, este destul de dificil. Ca regulă, totul se termină cu aceea că e timpul de culca-re, pentru că vinul sau berea s-au terminat. O imagine tristă, iar magazinele au închis deja. Dacă e să beți o sticlă de dimineața, dimpotrivă, este destul de ciudat. Pe par-cursul unei săptămâni, în doi, nu am putut termina nici măcar două sticle. Iar seara, de sticlă nu va mai fi nevoie. Pentru că ziua a trecut bine, iar noi suntem fericiți.

Acest text l-am scris miercuri dimineața, la începutul programului de muncă, la un pahar de vin, și l-am recitit vineri dimineața la un alt pahar de vin.

Plusurile consumului de vin dimineața

8Numărul 32 / septembrie 2017