NUME ELEV: BUZĂŢOIU RAUL ANDREI

Clasa a VIII-a A Proiect la informatică

COMUNA BREBU

Brebu este o comună în județul Prahova, Muntenia, România. Reședința comunei este satul Brebu Mânăstirei, fiind compusă și din satele Brebu Megieșesc, Pietriceaua și Podu Cheii.

DEMOGRAFIEConform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Brebu se ridică la 7.103 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 7.719 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români(98,07%). Pentru 1,87% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodoxi (97,47%). Pentru 1,87% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

ISTORIELa sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea aceeași compoziție ca și astăzi, aflându-se în plaiul Prahova al județului Prahova. Avea 3272 de locuitori, o școală datând de pe la jumătatea aceluiași secol, în care în 1892 învățau 81 de copii și două biserici: una aparținând mănăstirii Brebu și alta în satul Pietriceaua, construită în 1855 de către locuitori. Localnicii se ocupau cu agricultura (cultura porumbului și ovăzului, apicultura, cultura pomilor fructiferi – meri, peri, cireși, nuci), precum și cu croitoria și pietrăria, desfăcându-și produsele la Câmpina.În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu o populație de 4995 de locuitori, în aceeași plasă Prahova din județul Prahova.În 1938, comuna s-a regăsit în plasa Câmpina din județul Prahova, după care în 1950 a fost alocată raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi din regiunea Ploiești. În 1968, a redevenit parte a reînființatului județ Prahova, păstrându-și compoziția de-a lungul secolului al XX-lea.

LACUL BREBU Lacul Brebu este o balta mica situata in centrul localitatii, avand posibilitatea de cazare in pensiuni chiar pe marginea baltii. Se poate pescui cu permis  de pescar.Adancimea apei de pescuit 50cm - 270cm (mediu 120cm) .Nu exista restrictie la pestele prins mai putin ciortanica care trebuie eliberata urgent.

Muzeul Casa DomneascaComplexul arhitectural medieval Brebu compus din zidul de incintă, Turnul Clopotniţă, Biserica şi Casa Domnească, reprezintă unul dintre cele mai importante monumente istorice din secolul XVII-lea din judeţul Prahova. Zidul de incintă este construit din cărămidă şi piatră de râu, conferind incintei un traseu poligonal neregulat. Intrarea se face pe sub turnul - clopotniţă, construcţie masivă din cărămidă, cu patru nivele şi o înălţime de circa 30 metri.

Biserica, începută la 27 iunie 1650 (7158 de la facerea lumii), în timpul domniei lui Matei Basarab şi finalizată de Constantin Brâncoveanu, conform pisaniei aflată între naos şi pronaos, are un plan treflat, fiind prevăzută cu trei turle. Arhitectura este inspirată de Biserica Mânăstirii Dealu (sec. XVI), decoraţia exterioară realizându-se cu ajutorul meşterilor munteni şi moldoveni, identică cu Turnul Clopotniţă. Casa Domnească, are plan dreptunghiular şi ziduri groase, spaţiul de locuit format din opt încăperi, terasă prevăzută cu loggie şi foişor. Parterul amplasat deasupra celor doua pivniţe monumentale de la subsolul clădirii, este prevăzut cu stâlpi de susţinere şi arcade.

In secolele XIX si XX, artişti români de prestigiu au poposit în localitatea Brebu, atraşi fiind de pitorescul peisajului şi frumuseţea ctitoriei medievale, printre aceştia numărându-se Ştefan Luchian, Sava Henţia, Nicolae Grigorescu s.a. In încăperile Casei Domneşti, Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova a organizat o interesantă expoziţie de artă şi istorie medievală, în scopul delectării şi documentării publicului vizitator. Se disting tipărituri laice şi ecleziastice reprezentative pentru cultura Ţării Româneşti din secolul al XVII-lea: Pravila de la Govora, 1640 - primul îndreptar de lege adresat mirenilor şi clericilor; Îndreptarea Legii – Târgovişte, 1652; Biblia de la Bucureşti din anul 1688, tipărită de fraţii Radu şi Şerban Greceanu, în timpul domniei lui Şeban Cantacuzino; prima biblie tipărită în limba română cu caractere chirilice; de asemenea tipărituri editate de mitropoliţii Dosoftei şi Antim Ivireanu.