Fragmentul ființelor elementale – spirite-lor stihiilor – din nuvela ”Noua Isis” de Willem Frederik Veltman după o legendă relatată de Rudolf Steiner.

În Ro/Md – de Andrei Onea

Noua Isis

... Tabloul cinci

(Intervin spiritele celor patru elemente)

Gnomi (venind dinspre nord):

Ca duhuri terestre,

noi totul audem,

cream și mișcăm, demolăm și sculptăm,

tăria o strîngem, tăria o’mpingem,

gîndirea umană cețoasă ne-amuză!

Audem, audem

și știm foarte multe din cele ce sună

puternic din ’nalturi:

"Trezească-se Isis – măicuța celestă –

nevîrstincă, jună,

născîndu-și copilul, în veacul ce vine!"

Silfide (venind dinspre est):

Ca duhuri de aer, noi totul audem

și țesem, păstrăm

curentul de viață, în care luminii

cu dor se dedau robustele plante,

și’n care trăiesc ferice’n senzații

energicii oameni!

Audem, audem, simțim cunoștința,

de care tînjesc și-o doresc în adîncuri

ființele toate în calmă-așteptare:

"Trezească-se Isis – măicuța celestă –

nevîrstincă, jună, născîndu-și copilul,

în veacul ce vine!"

Ondine (venind dinspre vest):

Ca duhuri ai apei,

noi totul audem, cu toată ființa

trăim în visare, legăm, împărțim

și hrană aducem

în seva naturii și farmecul ei!

Audem, audem,

visăm cunoștința, ce-o împărtășește

în sferele vieții Hristos înviatul:

"Trezească-se Isis –

măicuța celestă – nevîrstincă, jună,

născîndu-și copilul,

în veacul ce vine!"

Salamandre (venind dinspre sud):

Ca duhuri de foc, noi totul audem,

cu grijă’nsoțim albini, fluturi, gîze,

din cosmice’ntinderi aducem căldură

semințelor, plantelor, florilor, fructelor!

Audem, audem

cunoașterea’n flăcări

a zeilor vremii, a vocii solare

și-a șoaptei stelare:

"Trezească-se Isis – măicuța celestă –

nevîrstincă, jună, născîndu-și copilul,

în veacul ce vine!"

Gnomi:

Din nord noi venim.

Silfide:

Din est purtăm calea.

Ondine: Venim dinspre-apus.

Salamandre:

Venim dinspre sud.

(Forma crucii N-S, E-V se schimbă. Din nou devine vizibilă Noua Isis. În

mijlocul grupului - Copilul Solar.)

Toate spiritele împreună:

Tu, sfîntă măicuță,

revino-ți, privește – feciorul, de fapt,

acesta îți este. Să piară, dispară

acea’nșelăciune: ce-a pus stăpînire

de-o vreme pe tine!

Nu duhul cel rău – Tifon – este tatăl

feciorului tău, ci este de fapt el

din soare născut.

Primește-ți, deci, maică,

solarul tău fiu din mînile noastre

și-a celor fideli, din sferele vieții,

cu-a ei elemente, din sacrul temei

al zeilor cosmici.

(Copilul solar îi este adus

Izidei. Ea îl primește la sîn. Apare imaginea Izidei-Mariei-

Fecioarei Născătoare de

Dumnezeu cu pruncul...)