7/25/2019 Notiuni de Caracter

1/2

CARACTERUL

1. Notiuni generale despre caracter

In timp ce temperamentul reprezinta latura dinamico-energetica a personalitatii, caracte 414h73e

rul se refera la elementele de continut ale personalitatii, pe baza carora omul este evaluat din punct de

vedere al valorii sociale.

Caracterulreprezinta nucleul personalitatii, intrucat exprima partea sa profund individuala, dar si

valoarea morala personala, el rezultand din integrarea experientei de viata a omului in anumite

modalitati de orientaresi conduitastatornica.

In sensul larg al cuvantului, prin caracter se intelege ansamblul trasaturilor esentiale si calitativ

specifice, care se exprima in relatiile interpersonale si in activitatea omului in mod stabil si permanent.

Intr-un sens ceva mai restrans, caracterul poate fi definit ca o totalitate de trasaturi esentiale si stabile

derivate din orientarea si vointa omului.

Trasaturile de caracter nu sunt direct observabile, ci ele pot f descirate din

viata si activitatea omului prin inerenta, pornind de la interpretarea actelor deconduita observabile. Orientarea conduitei si activitatii omului este determinatapsihologic de trebuintele, motivele, dorintele, aspiratiile si scopurile sale. Pentrurealizarea scopurilor (a obiectivelor construite sau reconstruite pe plan mintal) omultrebuie sa invinga dierite obstacole interne sau eterne, mobilizandu!si calitatilevointei. Vointa consta tocmai in capacitatea omului de a!si realiza scopurile pe caleaunor activitati care implica invingerea anumitor obstacole, prin activizarearesurselor sale cognitive, aptitudinale si morale. Totodata, vointa inseamnacapacitatea omului de a!si regla activitatea dupa anumite idei, principii, convingeri,luandu!si in stapanire propria conduita.

2. Psihogeneza atitudinilor si trasaturilor de caracter

De la nastere pana la maturitate, practic pe tot parcursul vietii, omul invata sa se integreze intr-un

sistem de relatii sociale tot mai complexe, pe masura ce trece din familie in gradinita, in scoala si apoi in

productie. ceste relatii se impun in mod obiectiv, fiind reglate printr-o serie de cerinte, norme si principii

social-morale. !ormarea caracterului inseamna in mare parte tocmai interiorizarea cerintelor si normelor

pe care colectivitatea le formuleaza fata de indivizi. "ormele socio-morale se insusesc la fel ca orice

informatie, deprindere sau obisnuinta, primind insa neaparat aprobarea sociala, lauda sau eventual blamul

celor din #ur cand nu sunt efectuate conform dezirabilitatii sociale.

titudinile se formeaza prin acumulari lente, in conditiile unor situatii de viata care anga#eaza cat

mai plenar copilul sau tanarul, ele consolidandu-se si manifestandu-se, deci, stabil si constant, incepand

din perioada adolescentei. titudinile si trasaturile de caracter parcurg urmatoarele stadii in dezvoltarealor$ a% stadiul manifestarilor aleatoare& b%stadiul manifestarilor situationale& c% stadiul manifestarii

generalizate a atitudinilor si trasaturilor de caracter. De multe ori intervine si o etapa de 'disolutie( a unor

trasaturi )negative% si de structurare treptata a altor trasaturi )pozitive%.

3. Componentele structurale ale caracterului

*tructura caracterului ni se dezvaluie in formele atitudinilor si in sistemul trasaturilor caracteriale.

+rasaturile caracteriale pot fi grupate in doua categorii$ trasaturi care exprima orientarea persoanei)fata

de societate si ceilalti oameni, fata de munca si fata de propria persoana% si trasaturi care deriva din

vointa.

"n structura caracterului apare in primul rand orientareacare detine un rol

conducator si reglator al conduitei omului. Prin orientare se intelege atitudinea

7/25/2019 Notiuni de Caracter

2/2

selectiva ata de realitate, capabila sa eercite o in#uenta determinanta asupra

activitatii omului. $a epresie de continut a caracterului, orientarea este de natura

ideologica si psihologica totodata, iar intre cele doua planuri % ideologic si psihologic

% eista o stransa corelatie. "n plan ideologic, orientarea se eprima prin conceptia

omului despre lume si viata.

"n plan psihologic, atitudinile ata de realitatea sociala, respectiv continutulorientarii omului, se eprima prin atitudinea ata de ceilalti oameni si atitudinea ata

de activitate (invatatura, munca), atitudini care se a#a in stranse interrelatii cu

atitudinea ata de propria persoana.

4. Abordarea psihopedagogica a trasaturilor negative de caracter

"n cele ce urmeaza ne vom opri asupra cauzelor si ormelor de maniestare a

unora dintre trasaturile negative de caracter care apar si se maniesta inca din

copilarie si care trebuie inlaturate prin actiunile educative adecvate.

(&) O trasatura negativa de caracter maniestata in raport cu ceilalti oameni este

nesinceritatea, tendinta de a insela increderea celor din jur, apeland la

minciuna. 'inciuna consta intr!o afrmatie alsa, cu scopul de a induce in eroare

una sau mai multe persoane, producand preudicii de ordin moral sau material si

pentru a obtine anumite benefcii, profturi personale. eci, minciuna se

caracterizeaza prin deormarea intentionata a realitatii, constiinta inducerii in

eroare si urmarirea unui scop. *. Piaget arata ca problema minciunii si a

adevarului nu apare pe plan moral inaintea varstei de +!& ani, intrucat pana la

aceasta varsta copilul isi poate maniesta imaginatia prin abulatie, care nu

trebuie conundata cu minciunile constiente si voluntare.

$ercetarile privind cauzele minciunii la copii si adolescenti eectuate de P.

-aumgarten, . /usu0ita (dupa 1isulescu, &2+3) releva urmatoarele motive care duc

la maniestarea acestei trasaturi negative4 lacomia, rica de pedeapsa, apararea

proprie, neindeplinirea sarcinilor, camu#area unor apte, a unor stricaciuni

provocate si incercarea de a se dezvinovati, interdictiile privind unele activitati care

le produc placere (ocul, unele distractii), calcarea cuvantului si incercarea de

ustifcare, mandria (mint pentru a iesi in relie), antezia etc.

Permanentizarea minciunilor are drept consecinta transormarea tendintelorsporadice spre minciuna in deprindere sau obisnuinta, care prin consolidare sicristalizare devin o trasatura negativa de caracter. Printre cele dintai miloace decombatere a minciunii la copil se numara deprinderea lui cu precizia, dezvoltareasimtului realului, a obisnuintei de a reda fdel aptele observate. 5stel, un buneducator va sti sa trezeasca si sa dezvolte curiozitatea copilului, sa!l aca sa simtaplacerea povestirii eacte a unor amintiri, corectand cu mult tact fecareineactitate si tendinta spre abulatie eagerata, intalnita uneori si la varstelepentru care nu mai este caracteristica. 5ceste metode par a f bune intrucatactioneaza simultan atat asupra cauzelor cat si asupra scopurilor alterariiadevarului. Preocupandu!se de adaptarea cat mai adecvata a copilului la mediul incare traieste, prin aceste metode educatorul il va elibera totodata pe copil de rica

de pedeapsa, care pare a f cauza cea mai recventa a minciunii, cel putin aminciunii legate de problemele amiliale si scolare.