nota 352_c_5896_2013 ncp_cp partea ii _art 266_288 ncp - l. popescu

Liviu Popescu

Nr. 352/C/5896/2013

Art. 266 - 288 NCP

NOUL COD PENAL- NCP CODUL PENAL – ÎN VIGOARE - CP OBSERVATIIArt. 266Nedenunţarea(1) Fapta persoanei care, luând cunoştinţă de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală contra vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înştiinţează de îndată autorităţile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.(2) Nedenunţarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.(3) Nu se pedepseşte persoana care, înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva unei persoane pentru săvârşirea faptei nedenunţate, încunoştinţează autorităţile competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în mişcare a acţiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Art. 262Nedenunţarea unor infracţiuniOmisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 2151, 217 alin. 2 - 4, art. 218 alin. 1 şi art. 276 alin. 3 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.Fapta prevăzută în alin. 1, săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată, nu se pedepseşte.Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracţiunea nedenunţată, încunoştinţează autorităţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora.

- Alin. (1) NCP extinde obligaţia de denunţare pentru toate faptele prevăzute în legea penală contra vieţii sau care au avut ca urmare moartea unei persoane (faţă de incriminarea actuală, restrânsă la faptele intenţionate).Obligaţia are ca obiect „faptele prevăzute de legea penală” (nu infracţiunile, ca în prezent) fiind irelevant dacă fapta a fost consumată sau eventuale cauze de impunitate; obligaţia subzistă şi în ipoteza în care fapta contra vieţii intră în conţinutul constitutiv al unei infracţiuni complexe.Se reduce pedeapsa şi se introduce alternativa amenzii.- Alin. (2) NCP extinde cauza de nepedepsire de la „soţ sau rude apropiate” (CP) la „membri de familie” (art. 176 NCP), aşadar este vizat şi concubinul.- Alin. (3) NCP menţine cauza de nepedepsire a făptuitorului care încunoştinţează autorităţile sau înlesneşte tragerea la răspunderea penală a făptuitorilor, cu menţiunea că, spre deosebire de reglementarea actuală care pune ca limită

1

R O M Â N I AMINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIESecţia de resurse umane şi documentare

Liviu PopescuNOUL COD PENAL- NCP CODUL PENAL – ÎN VIGOARE - CP OBSERVATII

procesuală a primei activităţi momentul începerii urmăririi penale, în NCP este vizat momentul punerii în mişcare a acţiunii penale.

Art. 267Omisiunea sesizării(1) Funcţionarul public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.(2) Când fapta este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.

Art. 263Omisiunea sesizării organelor judiciareFapta funcţionarului public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală, potrivit legii de procedură penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.Dacă fapta este săvârşită de către un funcţionar public cu atribuţii de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani.

- Alin. (1) NCP – obiectul sesizării îl constituie fapta prevăzută de legea penală (nu infracţiunea, ca în prezent). Se reduce pedeapsa închisorii şi se introduce alternativa amenzii. - Alin. (2) NCP – se consacră expres incriminarea faptei săvârşite din culpă, cu pedeapsă mai mică. - Se renunţă la alin. (2) CP (în vigoare), calificarea pe ipoteza funcţionarului cu atribuţii de conducere.

Art. 268Inducerea în eroare a organelor judiciare(1) Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.(3) Nu se pedepseşte persoana care a săvârşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de

Art. 259Denunţarea calomnioasăÎnvinuirea mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o anume persoană, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.Dacă cel care a săvârşit fapta declară mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana în contra căreia s-a făcut denunţul sau plângerea, ori împotriva căreia s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76.

- Alin. (1) NCP – obiectul sesizării este o faptă prevăzută de legea penală (nu o infracţiune, ca în prezent), fie ca simplă existenţă, fie prin atribuirea acesteia unei anumite persoane.Se introduce alternativa sancţiunii amenzii.- Alin. (2) NCP – adaugă ipoteza simplei existenţe a unei fapte penale.- Alin. (3) NCP – consacră o cauză de nepedepsire preluând ipoteza actualului art. 259 alin. (3) CP (cauză de reducere a pedepsei), la care adaugă două noi cazuri: înainte de reţinere sau arestare.

2


punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt nereale.Art. 269Favorizarea făptuitorului(1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.(3) Favorizarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.

Art. 264Favorizarea infractoruluiAjutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.Favorizarea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte.

- Alin. (1) NCP – sunt înlocuite noţiunile de „infracţiune” şi „infractor” cu „faptă prevăzută de legea penală” şi „făptuitor”.Se renunţă la menţionarea expresă a condiţiei „fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul …” considerându-se subînţeleasă.S-a renunţat la favorizarea reală, cu privire la produsul infracţiunii (ipoteză care se va regăsi, însă prin lărgirea sferei laturii subiective, la infracţiunea de tăinuire).Se reduce pedeapsa, introducându-se şi alternativa amenzii.- Alin. (3) NCP – se extinde aplicabilitatea cauzei de nepedepsire, prin folosirea noţiunii de membru de familie.

Art. 270Tăinuirea(1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.(2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.

Art. 221TăinuireaPrimirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fără ca sancţiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tăinuit.Tăinuirea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte.

- Alin. (1) NCP – adaugă o calificare autorului („a prevăzut”).Se renunţă, ca fiind irelevantă, la condiţia urmăririi unui folos (scopul calificat) deci rezultă că fapta poate fi comisă fie cu intenţie directă, fie cu intenţie indirectă. Se reduce pedeapsa şi se introduce alternativa amenzii.- Alin. (3) NCP se extinde cauza de nepedepsire prin utilizarea noţiunii de „membru de familie”.

3


(3) Tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.Art. 271Obstrucţionarea justiţiei(1) Persoana care, fiind avertizată asupra consecinţelor faptei sale:a) împiedică, fără drept, organul de urmărire sau instanţa să efectueze, în condiţiile legii, un act procedural;b) refuză să pună la dispoziţia organului de urmărire penală, instanţei sau judecătorului sindic, în tot sau în parte, datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost solicitate în mod explicit, în condiţiile legii, în vederea soluţionării unei cauze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul persoanei urmărite sau judecate pentru infracţiunea care formează obiectul procesului penal.

- Reprezintă o nouă incriminare, fără corespondent actual.Atât efectuarea actului (împiedicat), cât şi solicitarea (refuzată) trebuie realizate „în condiţiile legii”.Făptuitorul a fost, în prealabil, avertizat asupra consecinţelor faptei sale.

Art. 272Influenţarea declaraţiilor(1) Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se

Art. 261Încercarea de a determina mărturia mincinoasăÎncercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să dea declaraţii mincinoase într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.Dispoziţiile din alineatul precedent se aplică şi în cazul în care fapta este săvârşită faţă de un expert sau de un interpret.Art. 2611

- Art. 272 NCP sistematizează două infracţiuni din actualul CP (art. 261 şi art. 2611).- Alin. (1) extinde elementul material al infracţiunii cu ipoteza „determinării unei persoane”.Se diversifică aria modalităţilor de săvârşire: „prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie”.Se extinde obiectul determinării, alături de declaraţiile mincinoase fiind vizate: să nu

4


pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.(2) Nu constituie infracţiune înţelegerea patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată, intervenită în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă sau pentru care intervine împăcarea.

Împiedicarea participării în procesÎmpiedicarea participării într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză, a unui martor, expert, interpret sau apărător, săvârşită prin violenţă, ameninţare sau prin orice alt mijloc de constrângere îndreptat împotriva sa ori a soţului sau a unei rude apropiate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 7 ani.Tentativa se pedepseşte.

sesizeze organele, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile ori să nu prezinte probe.Se majorează pedeapsa, eliminându-se alternativa amenzii.Subiectul pasiv este în mod expres necalificat [de aceea se renunţă la alin. (2) din art. 261 CP].Se precizează aplicarea concursului de infracţiuni, dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune.- Alin. (2) precizează că nu constituie infracţiune înţelegerea patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată, dar numai în cazul infracţiunilor la plângere prealabilă sau susceptibilă de împăcare.

Art. 273Mărturia mincinoasă(1) Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(2) Mărturia mincinoasă săvârşită:a) de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor;b) de un investigator sub acoperire;c) de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret;d) în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori închisoarea de 10 ani sau mai mare

Art. 260Mărturia mincinoasăFapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia.Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă soluţie ca

- Alin. (1) NCP – extinde sfera săvârşirii faptei („în orice altă procedură”).Şi obiectul depoziţiei este extins („în legătură cu faptele…”).Se reduce pedeapsa şi se introduce alternativa amenzii.- Alin. (2) NCP – introduce varianta calificată a infracţiunii (subiectul activ este calificat sau, nefiind calificat, depoziţia priveşte infracţiuni pedepsite cu închisoare de 10 ani sau mai mare sau detenţiunea pe viaţă), cu pedeapsă sporită.Este eliminată cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 260 alin. (3) din CP.Este modificată cauza de nepedepsire prev. în art. 260 alin. (2) CP, prin condiţionări suplimentare, aplicate în ordinea legală, după caz (înainte de reţinere sau de punere

5


se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.(3) Autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase.

urmare a mărturiei mincinoase, instanţa va reduce pedeapsa potrivit art. 76.Dispoziţiile alin. 1-3 se aplică în mod corespunzător şi expertului sau interpretului.

în mişcare a acţiunii penale).Se renunţă la art. 260 alin. (3) CP.

Art. 274Răzbunarea pentru ajutorul dat justiţieiSăvârşirea unei infracţiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia, pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat declaraţii ori a prezentat probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură dintre cele prevăzute în art. 273, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

- Nu este vorba despre o nouă incriminare a unei fapte noi, neincriminate în CP, ci despre o cauză de agravare a răspunderii penale (şi a pedepsei) în raport de scopul urmărit, şi anume răzbunarea.Protecţia normei se extinde şi asupra membrilor de familie ai persoanei vizate, şi anume pentru activităţi de sprijinire a justiţiei anterioare comiterii infracţiunii.

Art. 275Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri(1) Sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează împiedicarea, în orice alt mod, ca un înscris necesar soluţionării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la

Art. 272Reţinerea sau distrugerea de înscrisuriReţinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de jurisdicţie, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arătate să ajungă la acesta, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluţionării unei cauze, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

- Alin. (1) NCP – elementul material al infracţiunii este extins (orice mijloc material de probă utilă unei proceduri judiciare, inclusiv orice înscris, nu doar cele emise sau destinate organelor judiciare); noi modalităţi de săvârşire a faptei: sustragerea, ascunderea, alterarea.Teza a II-a a actualului art. 272 CP a fost reglementată de sine stătător în alin. (2) al art. 275 NCP (şi extinsă cu teza înscrisurilor emise de către organele judiciare).Pedeapsa este majorată.

6


destinatar.Art. 276Presiuni asupra justiţieiFapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

- Incriminare nouă.Declaraţiile trebuie să fie publice şi să fie legate de instrumentarea cauzei respective.Fapta constituie infracţiune numai dacă este săvârşită „în scopul de a influenţa sau intimida”. Intenţia este directă şi trebuie dovedită, altfel s-ar putea ajunge la îngrădirea libertăţii de exprimare şi a dreptului la apărare.Caracterul real/nereal al afirmaţiilor comportă o doză de relativism/subiectivism în apreciere, jurisprudenţa urmând să stabilească repere în funcţie de care să evalueze buna-credinţă a celui care face declaraţiile.

Art. 277Compromiterea intereselor justiţiei(1) Divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.(2) Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori de soluţionare definitivă a cauzei, de către un funcţionar

- Incriminare nouă.- Alin. (1) - Incriminarea nu se referă la informaţii secrete, ci nedestinate publicului.Este o infracţiune de pericol nu de rezultat.- Alin. (2) – subiect activ al infracţiunii este orice funcţionar public, în înţelesul pe care această noţiune îl are conform art. 175 în NCP.Caracterul „vădit ilegal” al activităţilor ce fac obiectul dezvăluirilor (art. 277 alin. 4 NCP) urmează a fi apreciat după reperele pe care jurisprudenţa le va stabili.

7


public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.(3) Dezvăluirea, fără drept, de informaţii dintr-o cauză penală, de către un martor, expert sau interpret, atunci când această interdicţie este impusă de legea de procedură penală, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.(4) Nu constituie infracţiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activităţi vădit ilegale comise de autorităţi într-o cauză penală.Art. 278Încălcarea solemnităţii şedinţeiÎntrebuinţarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natură să perturbe activitatea instanţei, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Art. 2721

Sfidarea organelor judiciareÎntrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei sau a organului de urmărire penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare în mod nemijlocit la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, poliţist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei.

Art. 278 NCP reprezintă nu o incriminare nouă, ci o reformulare a actualului art. 2721

din CP.Nu orice abatere judiciară sau, în general, atitudine ireverenţioasă constituie elementul material al infracţiunii, ci doar acelea de natură a periclita activitatea instanţei (exclusiv a instanţei).- Se renunţă la teza a II-a a actualei incriminări (pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei).

Art. 279Ultrajul judiciar(1) Ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările

ART. 239Ultrajul(1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui

Nu reprezintă o incriminare nouă, ci o resistematizare a actualului art. 239 CP şi art. 2391 CP, prin desprinderea şi incriminarea separată a faptei comise

8


cauzatoare de moarte ori omorul, săvârşite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.(2) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al judecătorului sau al procurorului.(4) Dispoziţiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător şi faptelor comise împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei.

funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.(2) Lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.(3) Vătămarea corporală, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.(4) Vătămarea corporală gravă, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.(5) Dacă faptele prevăzute în alin. 1 - 4 sunt săvârşite împotriva unui judecător sau procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, poliţist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majorează cu jumătate.Art. 2391

Cazuri speciale de pedepsireÎn cazul infracţiunilor prevăzute de art. 180 - 183, art. 189 şi art. 193, săvârşite împotriva soţului sau a unei rude apropiate a uneia dintre persoanele prevăzute în art. 239 alin. 5, în scop de intimidare

împotriva unui magistrat.Pe de o parte, se extinde sfera subiecţilor protejaţi (se adaugă, prin alin. 4, avocatul), pe de altă parte, se restrânge: funcţionarii publici în general şi, în particular, poliţistul şi, suplimentar, jandarmii vor fi ocrotiţi prin incriminarea prev. separat, în art. 257 NCP.Se extinde sfera faptelor vizate (se adaugă vătămările cauzatoare de moarte pe alin. 1, dar şi faptele care vizează bunurile persoanelor ocrotite, pe alin. 2).Se extinde protecţia acordată membrilor de familie (este inclus concubinul şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare celor dintre părinţi şi copii); sunt protejate în raport de săvârşirea oricărei infracţiuni, nu doar în cazurile prev. de actualul art. 2391

CP.- Alin. (1) NCP, resistematizând alin. (1)-(5) din art. 239 CP, nu mai reţine condiţia ca faptele în raport de care magistraţii sunt protejaţi să fie „îndeplinite în exerciţiul funcţiunii”; magistraţii sunt protejaţi doar dacă se află „în exercitarea atribuţiilor de serviciu” ( ? ).- Considerându-se că avocaţii sunt expuşi aceloraşi riscuri ca şi magistraţii, potrivit alin. (4) se bucură de o protecţie identică (!).- Varianta agravată (alin. 2) implică intenţia directă (răzbunare sau intimidare).- În raport cu ceilalţi funcţionari publici, magistraţii şi avocaţii sunt protejaţi suplimentar, prin prevederea în art. 279 a unei pedepse majorate (de la 1/3 la 1/2).

9


sau de răzbunare în legătură cu exercitarea de către aceste persoane a atribuţiilor de serviciu, limitele pedepsei se majorează cu jumătate.

Art. 280Cercetarea abuzivă(1) Întrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe împotriva unei persoane urmărite sau judecate într-o cauză penală, de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător, pentru a o determina să dea ori să nu dea declaraţii, să dea declaraţii mincinoase ori să îşi retragă declaraţiile, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător.

Art. 266 alin. 2Arestarea nelegală şi cercetarea abuzivăÎntrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, anchetă penală ori de judecată, pentru obţinerea de declaraţii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

- Alin. (1) NCP califică subiectul activ al infracţiunii (organ de cercetare penală, procuror, judecător) şi detaliază şi extinde scopul în care fapta trebuie săvârşită pentru a fi infracţiune: pentru a determina o persoană să dea ori să nu dea declaraţii ori să şi le retragă, sau să dea declaraţii mincinoase.Se majorează pedeapsa şi, suplimentar, este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică (vezi art. 66 alin. 2 NCP).Distinct, este incriminată fapta comisă de către acelaşi subiect activ calificat, de a produce, falsifica sau ticlui probe nereale (alin. 2).

Art. 281Supunerea la rele tratamente(1) Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative în alt mod decât cel prevăzut de dispoziţiile legale se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.(2) Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative, privative de libertate, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de

Art. 266 alin. (1) „Reţinerea sau arestarea nelegală, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative, în alt mod decât cel prevăzut prin dispoziţiile legale, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”.Art. 267Supunerea la rele tratamenteSupunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

- Alin. (1) NCP reia teza a II-a a art. 266 alin. (1) din CP în vigoare, menţinând pedeapsa însă completând-o în mod obligatoriu cu interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.Actuala reglementare (art. 267 CP) se regăseşte, cu unele modificări, în conţinutul alin. (2) din art. 281 din NCP. Diferă sancţiunea (se adaugă pedeapsa complementară) şi calificarea tratamentelor (în viitoarea incriminare se cere a fi „degradante ori inumane”, faţă de reglementarea actuală: „rele”).

10


a ocupa o funcţie publică.Art. 282Tortura(1) Fapta funcţionarului public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau a altei persoane care acţionează la instigarea sau cu consimţământul expres ori tacit al acestuia de a provoca unei persoane puternice suferinţe fizice ori psihice:a) în scopul obţinerii de la această persoană sau de la o terţă persoană informaţii sau declaraţii;b) în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis;c) în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane;d) pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a avut ca urmare o vătămare corporală, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.(3) Tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.(4) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (1) se pedepseşte.(5) Nicio împrejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de război sau de ameninţări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu

Art. 2671

TorturaFapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt aplicate de către un agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.Dacă fapta prevăzută la alin. 1 a avut vreuna din urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 ani.Tentativa se pedepseşte.Nici o împrejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de război sau de ameninţări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul superiorului sau al unei autorităţi publice.

Art. 282 NCP reia, în esenţă, incriminarea din art. 2671 CP, cu unele deosebiri.Se renunţă la calificarea („cu titlu oficial”) acţiunii desfăşurate de către persoana instigată de către funcţionarul public să provoace suferinţa.Se renunţă la precizarea expresă a intenţiei ca formă a vinovăţiei (rezultă, implicit, din scopul calificat urmărit).Se modifică, parţial, scopul urmărit prin provocarea suferinţelor (obţinerea mărturisirilor – despre sine – e înlocuit cu obţinerea declaraţiilor).- Alin. (2) NCP – sancţiune suplimentară obligatorie: pedeapsa complementară.- Alin. (3) NCP – idem, cu precizarea că se renunţă la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.Tentativa este incriminată numai pentru alin. (1) pentru că, oricum, rezultatul nu se produce (pe alin. 2 şi 3)

11


poate fi invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei autorităţi publice.(6) Nu constituie tortură durerea sau suferinţele ce rezultă exclusiv din sancţiuni legale şi care sunt inerente acestor sancţiuni sau sunt ocazionate de ele.

Faptele prevăzute în alin. 1 nu constituie infracţiunea de tortură dacă durerea sau suferinţele rezultă exclusiv din sancţiuni legale şi sunt inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele.

Art. 283Represiunea nedreaptă(1) Fapta de a pune în mişcare acţiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată o persoană, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.(2) Reţinerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Art. 268Represiunea nedreaptăFapta de a pune în mişcare acţiunea penală, de a dispune arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna pe o persoană, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 266 alin. (1)Arestarea nelegală şi cercetarea abuzivăReţinerea sau arestarea nelegală, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative, în alt mod decât cel prevăzut prin dispoziţiile legale, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 283 alin. (1) din NCP, reia, în general, tezele art. 268 CP (adăugând măsurile preventive neprivative de libertate şi nereţinând arestarea – care se va regăsi în alin. 2), reducând limitele pedepsei la care se adaugă, în mod obligatoriu, interzicerea ocupării unei funcţii publice.Art. 283 alin. (2) NCP preia, cu modificări, art. 266 alin. (1) teza I din CP în vigoare, extinzând incriminarea şi cu privire la hotărârile judecătoreşti de condamnare.O altă deosebire faţă de reglementarea actuală este aceea că, în NCP se prevede expres intenţia ca formă a vinovăţiei.Condiţia expresă stipulată în NCP („ştiind că este nevinovată”) urmează a fi dovedită de către acuzare, în regimul dreptului comun (date, indicii, prezumţii simple, mijloace de probă).Teza a II-a a art. 266 alin. (1) din actualul CP se regăseşte în art. 281 alin. (1) din NCP.

Art. 284Asistenţa şi reprezentarea neloială(1) Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în înţelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză,

- Incriminare nouă.Corespondent faptului că avocatului i se acordă o protecţie specială prin legea penală, noua incriminare sancţionează şi nerespectarea, de către acesta, a normelor de

12


în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

etică profesională, atât în cadrul activităţii judiciare, cât şi a celei notariale.- Alin. (2) - producerea urmăririi imediate (vătămarea interesului clientului) nu mai este o condiţie de existenţă a infracţiunii [ca în (alin. (1)] fiind suficient ca fapta să fie săvârşită în acest scop (intenţie directă).Subiect activ - avocatul sau reprezentantul unei persoane (legal sau convenţional).Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă.

Art. 285Evadarea(1) Evadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.(2) Când evadarea este săvârşită prin folosire de violenţe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.(3) Se consideră evadare:a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;b) părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deţinere.(4) Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă la data evadării.(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.

Art. 269EvadareaEvadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.Dacă fapta este săvârşită prin folosire de violenţe, de arme sau de alte instrumente ori de către doua sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani.Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăşi maximul general al închisorii.Tentativa se pedepseşte.

- Alin. (1) NCP - majorează limita maximă.- Alin. (2) NCP - simplifică varianta calificată renunţând la două ipoteze (alte instrumente, ori de către două sau mai multe persoane împreună) şi micşorează pedeapsa (atât minimul cât şi maximul) adăugând obligativitatea interzicerii unor drepturi.- Alin. (4) NCP - Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsa la data evadării (şi nu la pedeapsa ce se execută, conform codului actual).

13


Art. 286Înlesnirea evadării(1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.(2) Înlesnirea evadării:a) săvârşită prin folosire de violenţe, arme, substanţe narcotice sau paralizante;b) a două sau mai multor persoane în aceeaşi împrejurare;c) unei persoane reţinute sau arestate pentru o infracţiune sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeapsăse sancţionează cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) sunt săvârşite de o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel reţinut sau deţinut, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.(4) Înlesnirea evadării, săvârşită din culpă, de către o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel care a evadat, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) - (3) se pedepseşte.

Art. 270Înlesnirea evadăriiÎnlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă fapta s-a săvârşit de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.Înlesnirea evadării în condiţiile art. 269 alin. 2 se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar dacă fapta este săvârşită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.Înlesnirea evadării unei persoane reţinute, arestate sau condamnate pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar dacă fapta este săvârşită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.Înlesnirea evadării săvârşită din culpă, de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.Tentativa la faptele prevăzute în alin. 1, 2 şi 3 se pedepseşte.

Art. 286 NCP resistematizează art. 270 din CP actual.- Alin. (3) NCP incriminează distinct fapta săvârşită de către o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel reţinut sau deţinut, limitele speciale ale pedepsei majorându-se cu o treime.- Alin. (2) lit. a NCP - faţă de varianta din actualul cod (alte instrumente) ce particularizează varianta calificată cu două cazuri (substanţe narcotice sau paralizante).- Alin. (2) lit. b - reformulează varianta din actualul cod (două sau mai multe persoane împreună/în aceeaşi împrejurare).Limita maximă a pedepsei pentru alin. (1) şi (2) este redusă.

Art. 287Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti(1) Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin:a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare;b) refuzul organului de executare de a pune în

Art. 271Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti(1) Împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti, prin ameninţare faţă de organul de executare, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită prin acte de violenţă, pedeapsa este de la unu la 5 ani.

Conţinutul constitutiv al infracţiunii se modifică în totalitate faţă de reglementarea actuală (art. 271).Subiecţi activi ai infracţiunii pot fi :

- orice persoană (lit. a);- organul de executare (executorul judecătoresc, reprezentantul unei

14


aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act;c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligaţie conform legii;d) neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;e) neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor;g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.(2) În cazul faptelor prevăzute în lit. d) - g), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(2) Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori parte dintr-o locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.(3) Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârşeşte prin ameninţare, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită prin acte de violenţă, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

instituţii, organul de poliţie etc.);- persoane care au obligaţia legală de a sprijini organul de executare;- persoana responsabilă din cadrul unei persoane juridice care nu execută hotărârea prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat sau plata salariilor;- persoana responsabilă din cadrul organului competent care nu pune în executare hotărârea privind pensiile;- persoana căreia îi este opozabilă o hotărâre judecătorească şi care împiedică folosirea unui imobil;- faptele prevăzute la lit. d-g sunt urmărite la plângere prealabilă;

- Alin. (4) şi (5) ale art. 271 din actualul cod se vor regăsi, ca incriminare distinctă, în art. 288 din NCP, cu modificări.Dacă împotrivirea la executare se realizează prin acte de ameninţare sau acte de violenţă, după caz, urmează a se reţine şi infracţiunea de ultraj, prev. de art. 257 NCP.

Art. 288Neexecutarea sancţiunilor penale(1) Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranţă prevăzute în art. 108 lit. b) şi lit. c), de către persoana fizică faţă de care s-au dispus aceste sancţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.(2) Sustragerea de la executarea unei măsuri

Art. 271Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti(4) Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 112 lit. c), d) şi g), se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.(5) Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prin neexecutarea, cu rea-credinţă, a pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice, prevăzute în art. 714 şi art. 715 alin. 2, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

O nouă incriminare rezultată din resistematizarea şi preluarea, cu modificări, a alin. (4) şi (5) ale actualului art. 271 CP.Subiecţi activi pot fi :a) o persoană fizică faţă de care s-a dispus : - pedeapsa accesorie - pedeapsa complementară - măsura de siguranţă a internării medicale - măsura de siguranţă a interzicerii ocupării unei funcţii sau exercitării unei profesii.

15


educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a centrului educativ sau a centrului de detenţie ori prin neprezentarea după expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.(3) Neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 141 se pedepseşte cu amendă.

b) minorul sau minorul devenit major faţă de care s-a dispus măsura educativă a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenţie.c) mandatarul sau administratorul unei societăţi care nu execută pedeapsa complementară a dizolvării sau suspendării activităţii aplicată persoanei juridice.

Red.PL/Tehn.ŞF/5.09.13Completat 29.10.13 ora 13.05

16

nota 352_c_5896_2013 ncp_cp partea ii _art 266_288 ncp - l. popescu

Documents