A. I 1926 No. 5 M A I U

M a r e l e M a g a z i n d e M o d ă ş i M a n u f a c t u r a

„ A U P R I N T E M P S D E B U C A R E S T " F o s t M I S S I R F r ü h e r M I S S I R S u c u r s a l a T i m i ş o a r a : C e t a t e S t r a d a V a s i l e A l e x a n d r i

( H u n y a d i - u t c a ) 3

KAMARYT MEDER

'ifi

B r a ş o v Tel. 6-13

Timişoara Tel. 21-48

in interes comun cu firma

(I)

(!)

Kann & Heller 0

Budapesta Ö

Viena f| îl)

Toate sortele de articole technice, maşini de unelte, pumpe, curele,

astupături etc. etc.

Banca Românească a Bănatului S, A. LUGO)

Telefon No. 180. Afiliata „Băncii imMi" S. A. Bucureşti.

Acoardă în conditiuni avanta-gioase Credit în cont curent pe gaj de titluri, mărfuri şi ipoteci. Scontează cambii şi cupoane. Execută plăti asupra tuturor oraşelor din Ţară şi străinătate Emite cekuri şi scrisori de credit Primeşte Depuneri spre fructi­ficare pe termen sau la vedere

(fară abziceri).

IXZZIIIIII1IIII [ZIIIIIIIII

M „ C A R A S A N A " CASSA DE ECONOMII Ö y KRASSÓI TAKARÉKPÉNZTÁR * LUGOJ * KRASSOER SPARKASSA S

4 ̂ F O N D A T l S S O < » M M Face ţoale operaţiunile de banca. Secţia de devize. Relajiunii cu streinătate. V T e l e f o n : IO, 2 5 8 . S e c ţ i a ele d e v i z e : 1 6 6 . feiiiiiiiiiiiixxxiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiifiiiiiiiiiiiiiiiiiiiy

I

Pátria kávéház F r a f ï G e r s o n

Fabrik, Sirada 3 August

a Gyárváros legelső szóra­koztató helye. Minden

este tánc. >**oooooo<-

Tunner Kornél Erstes u. Orösstes Marmor a. Granitwerk

Timişoara Elisabethstadt, Hunyadistrasse 4

Fabrik: Andrássysirasse 22 Empfiehlt Grabsteine, Kriegerdenk­

mäler, Figuren, Marmorplatten ' etc. infolge maschineller.

Einrichtung zu billigsten Preisen.

A u t o m o b i l e , a c c e s s o r i i , c a u c i u c u r i , B a n d a g e, H u t c h i n s o n .

IOAN MINNICH Timişoara f, Piaţa Unirei No. 1. T e l e f o n 23-95.

§ S u c c e s o r § n K l e i n G e r s o n N a c h f o l g e r ><

Pielărie — Lederhandlung 8 Timişoara - Cetate - Stadt o Str. Eminescu (Zápolyag.) 4. TeL 19-86 S

800000000000000ÔOOOC

Ernst Klein Projektierung u. Ausführung von Industrieanlagen, Textil-fabriken. Lager in allen tech­nischen Artikeln. Tel. 18-88 Timişoara, Síraúa Birsei i (Tis-a-iis iei Lleyü)

OTTO 8CHERTER EISENHANDLUNG

TIMIŞOARA STR. EMINESCU .(INNERE STADT)

i i i i a a i Ä i i i i i w s i i i »

§ Legszolidabb beszerzési forrás §

Csendes Ignác nőidivatáruháza

^ Gyárváros, Kossuth-tér. ^

§ Férfi- és nó'iszövetek, selymek, vásznak, S szőnyegek, paplanok, függönyök stb. 0

I Telefon: 753 |

Zentralheizungen Trockenanlagen

Ventilatoren Rippenrohre

ab Lager

Ing. JAKOBI & Co.

Vertretungen: Netzschkauer Maschinenfabrik, Netzschkau, Hönisch & Co. ,

Dtesden-Niedersedlitz etc.

Tel. 19—89, Tel. 20—32.

» Győződjék meg a Boiangeria Bănăţăna

(Bulevardul Carol 62) legszebb, leggyorsabb és legolcsóbb fes­tés és tisztitásáról. Minta utáni $ festést leggyorsabban eszközlünk. j | Gyász- é s expresszruhák 6 óra » alatt készülnek. 2

Banca Comercială S. A. Kereskedelmi Bank rt. Kommerzialbank A.-G. LUGOJ. Gegründefl911. Telegr.-Adr : Blankonzern. Telefon 149 und 261. Autorisiertes Kapital 7,500.000 Emittiertes Kapital 2,500.000. Reserven 1,000.000. Zum Devisen- und Valuten-Handel autorisiert. Interessengemeinschaft mit: Banca Marmorosch Blank & Co. A. G. Bucureşti und Temesvarer Bank und

Handels-A.-G. Timişoara. Besorgt sämtliche Bankgeschäfte.

F o n d a t 1SQ4 G e g r ü n d e t 1894

Gustav Häring Timişoara-Cetate, Bulevardul Regele

Ferdinand No. 5. .

Comerciu de a|a, Manufactura şi măr­furi corente en gros

Garn-, Manufactur- und Courrentwaren-handlung en gros

Telefon orăşan şi de judej No. 716. Stadt- und Komitatstelefon No. 716.

R. LADEA (Arad) Sculplivă

IflimllllllflllllMIIIIIIIIllllllllHlltHIIIIIllIlltllllilll^tllllllllMIIIIItllltlillllllllllllflllllllltlJIIlilllllllflllfl IIIIllllllIllilllIllllillllllIIIIIHIlMlllllIIIIlIIIIIIllllllllllIlilllIll'llíinilllItluriHÍl

PAN LATINISMUL ŞI MESURA TIMPULUI ISTORIC

DE

CONST. LAHOVARY

Intronizarea Lupoacei Capitoline, simbolul latinităţii pe Piaţa Principală a oraşului Timişoara, me dispune la cât-va reflexii filosofice. Fără îndoială, faptul că România timp de veacuri a reuşit să scapă de pofta vecinilor sei apare adevărat miraculos, şi nu se poate explica decât prin vitalitatea sufletească a gintei latine.

într'un articol recent — apărut în publicaţia municipală de aci, întitulată y,Roma" am încercat să schiţez în câte-va cuvinte teoria mea personală despre „Mesura timpului istoric". Am .spus că via{a naţiuniilor e de o mie de ani şi după împlinirea acestui milenar un factor nou trebue să intervină pentru a asigura mai departe avântul şi viaţa socială a unui popor. Dar această mesura — adevărata în principiu pentru omenirea Întreagă nu se adevăreşte într'un mod determinaţii de cât în viaţa gintelor cu raţiunea şi logica întreagă —' şi ca consecinţă pot afirma că ginta latină fiind - cea mai logică me pot înlesni cu istoria ei pentru a găsi resulfatele experimentale prin care să probez validitatea teorii mele.

Să mă scuze cititorul dacă nui aduc demonstraţia metafisică şi matematică — résultat al două deci de ani de reflexi serioase — reflexi care m'au îndrumat spre adevăr şi convingerea că atât individi cât şi natiuniile şi omenirea întreagă au timpuri précise care respectiv se vor determina pentru individi în 120 de ani seu mai bine zis în o sută de ani plus 20 ani care precisează trecerea dinit'o generaţie într'alta — o mii de ani pentru popoare constituite în naţiuni plus 200 ani trecerea dintr'un milenar într'altu — şi 10.000 ani pentru oamenirea întreagă plus 2000 ani trecerea civilizaţiuni omeneşti într'alta. Radicalul acestor timpuri precise remâind întotalitea 12—12 fiind de altmintrelea numărul complect care nu se poate depăşi raţionalmente.

Dacă reţinem numai timpul naţiunelor adică 1200 ani trebue să distingem în acest timp încă 3 perioade — una de 600 ani care e integrarea în spaţiu a unei naţiuni — 2-lea o periodă de 400 ani care e menţinerea şi desvoltarea ei în mişcare — 3-lea o periodă de 200 la 221

care constitue trecerea dintr'un ciclu milenar într'altu şi unde semnele naţionale sunt mai puţin definite.

Dacă privim istoria noastră — istoria Românilor — observăm că prima viaţa socială română se întocmeşte printr'o viaţă orăşănească şi municipală în secolul al VII-lea de la H. Cr. Ea să măreşte — se integ­rează timp de 600 ani. Atuncea cere imperios un şef care să unifice centrele municipală de viaţă naţională.

Radu Negru atras prin origina sa latină — trece carpaţii şi va fi şeful providenţial care va fi întocmi ' primul regat român în secolul al XlII-lea. De aci decurde un nou timp de 400 ani unde noul regat român se menţine până» la primejdia întocmirii milenariului adică în secolul al 17-lea. Atunci să naşte un alt om providenţial al neamului Mihai Viteazu care prepară al doilea milenar român. Insă trecerea între ambele milenare — periodă de două sute de ani care va urma — se va împlini prin domnia fanarioţilor, domnie preparată prin tractate chiar de Mihaiu Viteazu însuşi. Domnia fanarioţilor departe de a fi o usurpacţie şi o eroare, a fost prin necesităţiile determinismului istorice, întronarea în mersul aface-riilor române a logicii şi a civilisaţiunii greco-latine, civilisaţiune care cărmueşte şi astă-zi Statele cele mai puternice din ocidenţi şi această întronare sa făcut fără ca a tot puternicul Sultan să aibă tăria să se împotrivească — căutând însă să se amestesce cu ce în ce mai mult în treburile noastre interne. Cu Mihai Viteazu întrăm în al douilea milenar al istoriei noastre şi primejdie nu va fi de cât la sfârşitul lui atunci când se va naşce un représentant al neamului care ne va apară. Deşi viitorul acesta se arată îndepărtat să nu ne lăsăm adormiţi într'un optimism dojenitor. Numai munca şi stăruinţa zilnică ne poate prepara pentru o viitoare isbândă.

Panlatinismul e nu numai o teorie a sufletului dar şi o realitate objectiva — căci aceste legi determinante stăpânesc atât istoria Franţei cât şi a Italiei şi a fostului Imperiu român, şi chiar istoria Angliei a cărei viaţă publică şi prin origină şi prin îndrumate sufletească se află legată de logica latină. Toate aceste state n'au însă mesuri de timp absolut identice în desvoltarea lor, şi de aci se nasc din când în când conflicte trecătoare care nu se pot resolvi de cât cu mintea limpede şi logică a omului care stăpânesce şi timpul şi spaţiul.

Dacă verific legea milenară, ast-fel cum o concep, observ că Imperiul român începe prin regalitatea lui Romulus în anul 750 înainte de I. Chr. Roma se întăreşte timp de 600 de ani când se constitue definitiv prin isbârtda în contra lui Anibal, isbândă a poporului roman în contra barbarilor. Pe de alta parte constituirea Imperiului remăne isbândă' orga-nisaţiunei republicane tot 600 de ani după constituirea a primei idei republicane. A 2-a perioadă a istoriei român, adică acea a 400 de ani se prelungeşte până în ani 300 la 400 după Chr. când puterea imperială să slăbeşte şi e puşă în pericol prin nevălirea barbarilor. In a 3-a perioadă adică acea de 200 ani care însemnează trecerea dintr'un milenar într' altu vedem imperialismul roman reconstituit în Byzanc pe la ani 400 la 600 de ani. După acest a 12-lea milenar al imperialism roman, Byzanc imperatrix se desfiinţează şi ea prin năvălirea turcilor în anul 1453, una mie ani după

naşterei ei. De aci se naşte un al treilea milenar a puteri latine subt forma de Renaşterea Italiană, periodă de două sute de ani, periodă de trecere care astfel cum a fost şi periodă fanarioţilor e mai puţin determi­nată naţionalmente vorbind, Renaşterea fiind şi italiană şi franceză în aceleaşi timp şi Umanismul având un caracter mai pronunţat de universa­litate latină. Acest al 3-lea milenar care corespunde aproape cu al 2-lea milenar al nostru este acesta pe care ÎI trăim actualmente, • dâr de astă dată puterea romana depăşeşte limitele Italiei şi se înfiinţează în Franţa prin domnia lui Ludovic al XIV, care are îndoitul mase al unui Basileus-Cesar şi care se află în aceleaşi timp moştenitorul al vestitei familii Medicis din Florenza, Firenze oraşul cel mai aristocratic din punctul de vedere spiritual şi care prin Dante represintă cea mai autentică Latinitate.

Organisaţiunea de Stal a regelui Ludovic al XfV-lea este un adevărat facism francez. Dar să lăsăm pentru un moment la o parte organisaţiunea veche latină imperială pentru a ne ocupa de istoria naţiunei franceze. O mii de ani după primele manifestări de viaţă franceză găsim fiinţa provi­denţială „Jeanne d'Arc" care salvează naţionalitatea şi dinastie franceză. O mie de ani după împărăţia lui Carolus Magnus în anul 800 — găsim în anul 1800 pe primul Consul Bonaparte, adică pe Napoleon care restabileşte Imperiul francez. Dacă ne referim le istoria Anglii, găsim o mie de ani după apariţia Saxonilor pe Cromwell care înfiinţeză din nou o viaţa engleză naţională pentru un nou milenar care se stabileşte definitiv la înce­putul secolul al XIX-lea şi aşa inainte. Maria Tereza şi Petru cel mare amendoiu de cultură greco-latină presimţind această legé a determinismului istoric încercă să constitue două Imperii orientale, unul în formă mai latină, altu întro formă mai greacă. Dar aceste forme fiind impuse din exterior şi neputându-se menţine de cât prin expediente şi forţă cad ambi şi dispar.

Germania iarăşi pentru a se constitui în putere imperială cere de la moştenirea lui Carolus Magnus o legitimare care o leagă imperios de civi-lisaţia franceză. Iar nu se poate menţine in logica latinească care nui e dăruită prin natură, iar împrumutată prin imitaţie. Aşa se explică faptul că în ambele Imperii orientale şi austriac şi ruş, populaţiuniile române care trăiau în afară de Statul român erau în realitate legaţi de persoana Impe-raţilor, iar nu de popoarele care domneau şi cu care n'aveau o legătură directă naturală ci o simplă legătură de fapt. Pretenţiunea astă-zi a guver­nului popular din Rusia de a avea pretenţiunii asupra populaţiuni moldo-venesii române din Bessarabia poate să fie o abilitate diplomatică renoită din politica ţaristă, dar în nici un cas nici un drept şi nici o realitate şi să înfăţişează ca o adevărată antonomie sau o dilemnă iraţională.

Putem conchide din această uşoară recensie ca Panlatinismul nu e o nouătate în lume. El trăeşte în conştiinţa popoarelor de mai bine de 2000 ani — şi sa întărit cu deşteptarea constinţei naţionale din toate ţările latine.

Înainte de resbelul mondial panlatinismul ajunsese să fie o disciplină mai mult intelectuală de cât socială. Lupta în contra forţei brutale a aruncat de o dată panlatinismul în preocupările practice ale politicei.

Spiritul de ordine de organisaţiune, de dreptate care plutea de asupra civilisaţiunii mondiale să scoborit pe pământul încă umed de sânge spre a renoi în spiritele amăgite şi nedumerite directirele ale raţiunii eterne

Aceasta e explicaţia de pildă a fascismului italian, oglinda cea mai curată a spiritului latin de organisaţie. Raţiunea latină ne îngădue şi pe noi să fim ordonaţi şi drepţi în vederile noastre.

Caracteristică cea mai puternică a ginţei celto-Iatine e tendinţa a face raţiunea stăpână pe instinet, iar nu instinetul stăpân pe raţiune. De aci, şi această credinţă că instinetul fiind mai viabil de cât raţiunea, celelalte ginte are mai multă vitalitate de cât ginta latină. Conclusie pripită căci în realitate spiritul nutresce şi menţine materia iar nu materia spiritul.

Panlatinismul în lumea moderna leagă ţările latine spre un ideal comun de dreptate şi de fraternitate, cerând o influenţă raţională în directivele vieţii omenirei. Astfel faptul că o voce tânără românească a împiedicat la banchetul Lupoacei pe Dl rector Vălcovici să gfaiescă discursul seu în limba franceză m-a impresionat. ^

Tineretul nostru ar trebui să ştie că dacă limba Italiană e cea mai dulce, cea mai armonioasă, cea mai sonoră şi poetica, limba franceză deşi internaţională prin faptul că e limba diplomatică, remăne insă emina­mente latină şi instrumentul cel mai puternic al gândirii şi al raţiunii.

Nu Latinismul nu piere, nu poate să pieră fiind-că e expresiunea cea mai adevărată a raţiunei universale.

LUPOICA CAPITOLINA

DARUL ROMEI Cetate eternă, Ave Ţie! Tu, care în decursul veacurilor ai fost întotdeuna centrul tuturor acţiunilor mari

ale omenirei te-ai manifestat din nou. Lumina lumei, care te ai revărsat din belşug şi asupra noastră, ne-ai trimis

din nou o mică rază. Un coif de (ara asupra căruia s'au deslănfuit toate puterile întunericului, te salută

acum cu acea bucurie cu care îşi salută o fiică pe mama pierdută dar regăsită din nou. Simbol puternic şi semnificativ este darul teu, care arată legătura ta de mamă

cu noi şi legătura noastră de frăţietate cu toate popoarele civilizate din lume. Ideea de eternitate cultură şi civilizaţie se desprinde din acest monument, idee pe

care o vom păstra cu sfinţenie şi o vom răspândi cu toată vigoarea caracteristică a rasei noastră.

Sentimente generoase vor îcolfi în inimi şi setea de dreptate şi adevăr va stăpâni sufletele, la vederea acestui semn al latinităţii noastră.

In vremuri de grea încercare de aici ne vom inspira spre a putea înlătura toată obstacolele ce ne ar sta în calea vieţii noastre.

Evocator al virtuţilor strămoşeşti va fi aceasta amintire a tăriei romane, care însă a ştiut să fie tolerantă şi înţelegătoare.

Imboldul, spre o înălţare către culmile cele mai înalte ale gândirei şi ale idealului îl întrupează Lupoaica Romei.

Ave Ţie sfântă cetate a Luminei! Maternitatea ta augustă, să fie veşnic pentru Orientul nostru latin drapelul în

jurul căruia, să se concentreze tot avântul spre îndeplinirea menirei noastre civilizatoare. EMIL OHEROA

RAŢE C U R E P E T I Ţ I E DE

Gh. BRĂESCU

Cu paşi mari şi lampas dublu, colonelul — brigadier cu stea — despicând valurile mulţimei, ce se retrăgea ca Marea Roşie în faţa lui Moise, înainta uscat şi negru, ca o ţigare de foi, să se îmbarce pe canoniera Oituz, care lucitoare, fluturând drapelu, se legena la farm, cochetă, minusculă, legată de seninul cerului cu un brâu deslânat de fum albăstrui.

Pe bord observă neclintit manevra de plecare, binoclă provocator malul opus cerând detalii. Maiorul, proaspăt la comandă, străin şi el de locuri, afirma enormităţi agravate de colonel cu competenţă.

— Ce apă este acolo? — Marita. — Şumi Mariţa? — Da, domnule colonel. Soarele şi gravitatea apăsau însă deopotrivă asupra viitorului

general. Pe nesimţite cedă vechilor obiceiuri, scoţând chipul, descheiându-se la un nasture, la doi, şi se pomeni alături de maior, aşezaţi ca nişte camarazi, fără tunici, la umbra unei foi

* Din volumul Un scos din pepeni ce va apare în curând de marele umorist maior Braescu.

SIMIONESCU , Motiv decoraiif

de cort întinsă pe catarg, discutând pe larg, sporirea soldelor, modificând radical legea de înaintare.

Colonelul nu era desigur un cărturar: cunoştea regulamen­tele, dar pe cele vechi, cari, se ştie se bat în cap cu cele noui, chemat să le aplice. Gradele le luase ruseşte, iar din însuşirile militare poseda numai ceeace s'a obişnuit a se numi în oştire „ochiul câmpului". Războiul devenind însă subteran, ochiul câmpului nu-i servea la nimic.

Venia la inspecţii protocolare, ostil, pornit să găsească toate relele, şi sfărşia prin a se declara satisfăcut, tratând ofiţerii cu o familiaritate fără rezervă: „Bine Costache, foarte bineî . . . Sunt mulfumit" . . .

, Colonelul avea o pelerină italiană şi o calitate mare : era foarte corect, o recunoaştea singur şi un mic cusur, afirmau camarazii : foarte sgârcit : însuşiri, cari frecându-se, se temperau, făcându-1 — ca pe noi totj — sensibil la atenţiuni delicate.

— Ce mâncăm, Costache? — Vă e foame? — De, mă băete, apa cam subţiază . . . Simt aşa, un fel de

melancolie la stomac . . . — Numaidecât . . . Gata timoniet? — Gata, don' maior î — Gata, domnule colonel. — Ce, e gata?! Bravo, dom'Iel — Ce ne «ai ? . . . Astea 's icre ? — Icre negre. — Cu cât le luaşi? — Patruzeci de lei kilogramul. — Mai mult, don' maior . . . — Taci mă, ce ştii tul . . . Or fi la Bucureşti; la noi pe

Dunăre, un bacşiş, acolo . . . — Zău? . . . Fă mi şi mie rost, mă băete, pofi? — Cum să nu. — Ma rog ţie, nu uita. Nu mult, un kilogram, că's numai

eu şi nevasta . . . Stăi, să-fi dau şi banii . . . Nevasta, şi noaptea s'o scoli din somn să-i dai icre . . . Poftim patruzeci de lei . . '.

— Lăsaţi . . . — Nu, ca să fiu sigur. Scrie ici am primit delà d-1 colonel. — . . . General . . .

— Las', scrie tu ce zic eu. Iscăleşte . . . aşa! . . . Acum n'o să ai încotro . . .

— Serviţi-vă. — Conopidă?! . . . Uită al dracului! . . . Măăl . . . Păi voi

trăiţi bine, mă Costache ! . . . Ce, şi şampanie ? ! . . . . Ei, las' la dracu, pân' acil . . . Nu destupa mal

— Lăsaţi să destupe. 4

— Destup'o, dom'leî — Prea multî La ce ai destupat-o, măgarule? . . . Am să te

bag la carceră 1 . . . Zău, nu trebuia, tu ştii că, eu . . . — Nu vă speriaţi, cinci lei sticla. — Parol? — De contrabandă. — Păi aşa spune, dom'lel . . . Toarne, băiete! Să-mi iei şi

mie douăzeci de sticle. Stăi. să-ţi dau bani . . . — Lăsaţi . . . — Nu, poftim. Le bon con fon bo ami . . . Iscăleşte colea . . .

Cafea este? — Avem. — Adă cafeaua, că eu o să mă trântesc puţin. Aşa m'am

deprins, dorm, decând eram mic . . . Ce-am de plată? — Nimic. — Nu se poate. — Domnule gheneral. — Nu primesc. — Vă rog. — Ascultă Costache . . . — Mă ofensaţi. — De ce nu vrei lu s'o luăm nemţeşte, brudenşaf? — Nu. — Bine, mă Costache, dacă zici tu . . . Să trăeşti, vin să

te pup ! . . . Totdeauna ai fost băiat bun, te ştiu din şcoală . . . Trebue să-ţi vină şi ţie rândul la avansare . . . Lasă, mă, cu mine se 'mpacă toată lumea. Spune sincer — nu c'am să fiu eu gheneral, suntem doar între patru ochi — nu sunt eu băiat bun ?

— Domnule gheneral, om ca d-voastră . . . — Ce zic băeţii de mine? — Bine, ce pot să zică ? — Eu n'am făcut rău la nimeni, mă . . . Sunt exigent, vorba

ăluia, c'aşa-i branşa, da n'am dat o pedeapsă şi nici nu cred . . .

SIMIONESCU Un moş de Ia (ară

Adică, stăi, ce să spui . . . Să vedem, nu ştiu. Nu putem angaja viitorul, nu e aşa, Costache? La revedere! Unde mă culc?

— Poftifi jos. — Tu nu te culci? — Nu c'am ajuns la Corabia. — Aşa e, hai sus. Uite dom'Ie, repede a mers, nici nu

credeam! Ce are unchiaşul ăla? — Rate. — Ce ceri pe rate, moşule? — D'apoi dă, eu ştiu ce să cer . . . D-voastră ce dafj ? —• Eu nu mă tocmesc; cât spui d-ta. — O sută de lei. — Măă, nu ti-e ruşine, moşule? — Nu mi-e ruşine că le-am rănit cu boabe . . . Plătim o

sută treizeci de lei dubla, la negustor. — E scumpe, moşule. — Scumpe şi eu zic, da' iaca s'a făcut zece' lei litru

de gază . . . — Scumpe, scumpe . . . — Nu le lua dacă's scumpe. — Lasă-le mai eftin, moşule . . . D-lui e don'gheneral. — Să fie sănătos! . . . am şi eu un ficior în armată, ătj fi

auzit poate de el . . . Marin al lui Simion Potloagă, din paispce antilerie . . .

— Bun, lasă, bravo ! . . . Ei, ce zici, iau ratele ? — Le iei, dacă dai. — Cât? — Aşa cum am spus. — Na-ti patruzeci de lei. — Câtâââ ? ! . . . — Lăsaţi, don' gheneral, se poate? . . . E din sectorul meu.

Adă rajele, mă! — Nu le dau. — Lasă . . . — Nu le dau, nu. — Ia mâna, nu fi nerod! — Aşa merge? — E pentru don' gheneral, prostule! — Mai pune dar zece lei. — Nu mai pun niciun creifar . . . Sunt slabe moarte.

— Slabă, că ouă . . . Nici să le tăiaţi ca e păcat . . . Sunt d'ălea turceşti ouă în fiecare zi.

— Zău? — Păi . . . Le-aţi luat eftin, ca la armată, da nui nimica . . .

V'ăţi îndura poate şi ăţi la drumu • băiatului, c'atâta mai am . . . Al mare a murit pe front... Zi, nu mai pui zece lei, hai ? . . . Atunci să le mâncaţi sănătoşi, da' eu aşa zic, să nu le tăiaţi, că'i păcat. Era bine să-mi mai fi dat, barim de-o ţuică, că's bătrân, nu mai am putere . . . Să fiu mai tânăr . . .

Călătoria era lungă. înaintau încet inspectând frontiera, ru­pând monotonia drumului cu partide nenumărate de table jucate pe câte 5 lei, cu bani alături de cutie: hârtii jerpelite ce se

' odihneau între două schimburi, tescuite c'o piatră, să nu le sboare vântul.

A doua zi, gheneralul, ascunzând o nerăbdare interesată sub o indiferenţă britanică, propuse maiorului o recunoaştere.

— Ce-ţi fac raţele ? Hai să vedem ce ispravă au făcut dumnealor . . . Au ouat raţele, timonier?

— Trăiţi, don' colonel, n'a ouat. — Cum n'au ouat, mă ticălosule . . . — N'a ouat, să trăiţi. — Să ştii, maiorule, c'au mâncat ou ăle . . . Ăştia sunt nişte

tâlhari, să ai ochii pe ei. Nu e vorba de un ou; admite că 1-a făcut şi 1-a spart... s'a dus, moaşe-sa pe ghiaţă . . . Dar să nu te prostească, să se creadă mai deştepţi.

Tot restul zilei, colonelul se plimbă fără chef. Nu jucă table şi se retrase de vreme, fără civilităţile de rigoare, în cabina sa. îngrijorat maiorul întruni echipajul compus pe lângă timonier, care îndeplinea rolul unei femei la toate, dintr'un soldat mecanic şi două ordonanţe şi le ţinu la pupă, în secret, o cuvântare, ale cărei şoapte se pierdură în întuneric, printre sălciile, noduroase, îndoite de vânt.

In dimineaţa urmetoare, ordonanţa anunţă vesel, pe când ajuta stăpânului să se îmbrace:

— Trăiţi, don' gheneral, a ouat raţele! — Zău mă? — Amândouă. — Bravo! Mă miram şi eu, unde sunt ouăle? — Nu le-am luat. Ziceam că să le vedeţi şi d-voastră. — Aşa? . . . Bine merg. Auzişi, maiorule? . . . Bune dimi-

neaţa! . . . Au ouat ratele . . . Cum ai dormit? . . . Zice, c'au ouat amândouă . . . Vorba e, ce ne facem de boabe?

— E boabe, berechet. — Aveţi boabe? — Pică delà şlepuri. — Atunci o să mai cumpăr vre-o două perechi şi vi le las

vouă . . . mi le trimiteţi la iarnă. Un.de sunt raţele? . . . Ce mă, patru ?

— Trăiţi don' gheneral. — Patru ouă, să poate, maiorule? — Se poate, domnule gheneral. Raţe turceşti, cu repetiţie . . . — Curat, vorba tal Bravo moşuluiI Se vede că unde n'au

ouat ieri. — Erau obosite. — Săracileî Daţi-le mâncare . . . şi hai să te fac o tablă. — Vă pornirăţi ca idioţii, se 'ncruntă maiorul în spatele

gheneralului. Numai timonierul să aibă grijă. — Nu mai pun nici eu, trăiţi don' maior. — Nu fi prost. — Mi-e frică, zău mi-e frică. — De ce ţi-e frică? — Amândouă 's răţoi.

® DUOO ® s ® omo ® SI®JS ® es/o ® ® ca/o ® ® ® ogo e

£w p/ec . . . A c / e adăpostul cald, — pe drumul meu: furtuna , . . Cu pasul şovăelnic, sec Eu plec Şi-orice plecare-a mea-i un mut adio pentru totdeauna . . .

Ceoa neînţeles mă mână fără pace înainte . . . Viaţă tu, Mi-oiu mai aduce eu vreodaf de clipa asta-aminte?!. . .

O clipă încă şi-apoi plec . . . Pământul parcă paşii 'n loc mi-i fine . . . E-aşa de dulce şi de cald Ia tine . . . Parc am trăit o veşnicie amândoi . . .

Pe drumul meu de aur şi noroi Eu plec . . . Eu sunt din rândul blestemat al celora ce trec Spre-a nu mai face drumul înapoi...

DE

A. COTRUŞ

LISZT F E R E N C MŰVÉSZETE IRTA

JÁROSY JJEZSŐ

A zenetörténelem kevés egyéniséget tüntet föl, kik egyetemesen át­fogó készséggel a műfajok és formák egész köztársasága felé fordították volna alkotó figyelmüket A zeneszerzők rendszerint a formák kiválasztott fajai iránt viseltetnek rokonszenvvel. Számtani biztonsággal állapítható meg a hamisítatlan történelmi tapasztalat, hogy az alkotó művészet az egyete­mesről halad a részleges felé. Eleinte a szimfonikus művektől föl egészen a drámai zenéig a formák minden faja iránt nyilvánul meg a tevékenység láza, később főként a romantikus éra beálltával az alkotó művészet a ki­választás felé fordul, úgyannyira, hogy akárhány esetben csupán a stílusok és típusok egyetlen faja nyer képviseletet. Az esztétika föladata, hogy megállapítsa azokat a lelki vezérmotívumokat, melyek a költőt elhatározása felé sarkallják. Beható szemlélődés után a források kettős faja tárul elénk : a belső a költő egyéniségéből nyer ösztönzést, a külső kívülről ható ténye­zők felé irányítja cselekvése célzatosságát. Igen sokszor a kettő találkozá­sából születik meg az ösztön, mely a kiválasztás műveletében mérvadó tényező gyanánt lép elénk. A költő a formák világában vagy újat alkot, vagy a meglévő, kész formák továbbfejlesztése felé koncentrálja figyelmét. Mindkét esetben az újonnan létesített forma fölött érzett öröm az a lélek­tani hajtóerő, mely a cselekvés világában elhatározásra és továbbmunkálásra serkenti. Új nyomok, új irányok felé vezetnek s ha a költő egyszer az új csapások mesgyéjét föllelte, akkor többnyire következetes marad, szóval műfaji szempontból a kiválasztás felé irányítja buzgóságát. D e maga az élet felfokozott társadalmi és anyagi berendezettsége sem engedi meg azt, hogy olyan kizárólagossággal csüngjön a költő az alkotás ösztönén, mintahogyan azt pl. klasszikus elődei tették. A közlekedés ugyan egyszerűbb lett, a a társadalmi kötelezettségek azonban súlyosbodtak. Virtuóz és zeneszerző

pályaharcában ma rendesen az anyagi tényező dönt és anno 1921-ben maga Strauss Richárd is Amerikába költözik, Romániában fordul meg, űzi-hajtja valami, nem a dícsvágy egyedül, hanem a dollár árfolyama, mellyel a lerongyolódott osztrák koronát kívánja egyensúlyozni s bizony a saját vallomása szerint csak a nyári hónapok rövid intermezzóját használja fel arra, hogy Múzsája berkeibe vonuljon vissza. Az élet kötelezettségei sok­oldalúbbak, a virtuóz lukrativ előnyei legyűrték az alkotót, kinek igen sok­szor csakis eszményi szempontokkal kell beérnie.

A műfaji kiválasztást illetőleg azonban akárhányszor a külső zenei körülmények is lehetnek mérvadók. A zenei kifejezés eszköze a természetes emberi hang és a mesterséges hangszer. Az utóbbi hosszú, történeti fejlő­dés eredménye. Az alkotó művészet vele tart lépést. Bach az orgonát vá­lasztja gondolatai tárgyául, Händel a kórusok szépségeivel az emberi hang szupremáciáját hirdeti fennhangon. A klasszikusokkal a szimfonikus zenekar és a kamarazene lép előtérbe s csak a romantikus költők jelentkezésével jut előtérbe a magánhang és a magán (a szóló) hangszer. így lép egyesü­lésbe a külső és belső forrás s e fejlődésnek mindenkor megvolt a maga nagy gondja aziránt, hogy hézagok ne jelentkezzenek s hogy a zenei ki­fejezés egyetemes földjén minden hangszer és minden képzelhető forma elnyerje a maga nagy és természetes jogait.

Liszt Ferenc alkotó művészete a belső és külső körülmények szeren­c s é s együtthatása gyanánt bontakozik ki. Nagy történeti szomszédjai Berlioz és Wagner, de ő mindkettőtől teljesen függetlenül alakítja mindazt, mjt elmondandó volt. Stílushagyományok nem kötik s régi korok maradványa gyanánt nem köt szövetséget a letűnt korok egyikével sem. Van közössége a klasszikus iskolával, de mint a zongora költője, lényegében mégis roman­tikus alaptermészet A kifejezési eszközök gyökereit és mélységeit, a té­mákat, motívumokat mégsem kölcsönzi idegen kézből. Nem külső kénysze­rűségből teszi ezt, mintha nem volnának mondanivalói, hanem azért, mert eleven érintkezése korának költőivel, azokkal szemben való lovagias visel­kedése egyformán késztetik arra, hogy a zongorán is elmondja azt, mi a színpad távlatából ütötte meg maradandóan a hallgató fülét. Az idegen gon­dolathoz azonban nemcsak dologbeli tudása szegődött társul, hanem a saját invenciójának az eredetisége is.

Alkotó művészetét hármas távlat szögéből kell megítélnünk : első a szimfónia, második a zongora nyelve é s a harmadik a kórusmüvészete.

Liszt Ferenc művészete történeti jelentőségének eldöntéséhez elegen­dőnek bizonyult volna egymagában az a forma, melynek szimfonikus köl­temény a neve. Előtte a szimfónia egy befejezett, zárt egészet juttatott ki­fejezésre, anélkül, hogy gondolati tartalma előtérbe nyomult volna. Beetho­ven programmszimfóniáján kívül a szimfónia azonban csakis zenét és mást nem is juttatott kifejezésre. Ismeretes az, hogy amint a szonáta, úgy a szim­fónia tételei is egy pszihológiai szükségesség szempontján nyugszanak, melynek alapföltétele: a változatosság. Programm is jelentkezik ebben a változatosságban annyiban, hogy a bevezető tétel bemondó expozíciója után az elmélyedés adagiója következik, mely már Haydnnál és Mozartnál is komoly, kontemplativ jelenségeket ölelt fel. Beethovennél ez az adagio még inkább átszellemül s szinte bölcseleti mélységek 'gyökeréig jut el.

De a lélek nemsokáig bírja el a befelé tömörülő, visszavonuló szemlélő­désnek ezt a nehéz útját. Az elmélyedést a kitörő öröm váltja fel, előbb a menüett, majd a szkerzó formájában. S bármennyire erőlködik is Beethoven azon, hogy a szkerzót a humor és pajzánság lépcsőjétől az átszellemülés régiói felé vigye el, az adagio és szkerzó rendkívüli hangulatkontrasztját ő sem tudja elpalástolni. Már Liszt Ferenc előtt is kísértett a gondolat, hogy a szimfónia négytagú formáját össze kell sűrűsíleni. Magasabb egység eredőjébe kell foglalni a szimfonikus tételek egymásutánját s anélkül, hogy az előbb érintett lélektani elváltozást elhanyagolnók, ügyelni kell arra, hogy az új forma teljét egység s a vezető tételek vaskövetkezetessége hassa át. Szóval a zeneszerzés megelégelte a négy tételre való szakadozottság töré­keny voltát s az összevonás révén egységre és világosságra törekedett. Ennél a zenei műveletnél azonban sokkal fontosabb volt a gondolaü elem, mely a szimfonikus „költemény" fogalmával lett egyértelművé. Az összevont szimfonikus tételnek az volt a rendeltetése, hogy a lírai általánosítás helyett konkrét szöveget és programmot juttasson kifejezésre. így azonosul a szim­fonikus költemény az epikai elemmel. A zene elbeszél, szereplő személyek sorsát ölti magára s szöveg nélkül vállalkozik arra, hogy epikai biztonságot juttasson kifejezésre. A fejlődés ezen új állomásához két szempont vezetett. Az első, hogy a zeneművészet szorosabban köt szövetséget az irodalommal. A zeneköltő nemcsupán alapvető műveltségének elsajátítása címén foglal­kozik az irodalommal, hanem eszményévé válik az, hogy a zene nyelvére ültesse át azf, mit a költészet mint nagy ideát váltott valóra. Világirodalmi remekek izgatják a zeneszerző képzelőtehetségét s a Dante s Faust nagy alakjai hevítik cselekvésre. Eposzok, balladák, elbeszélő költemények, rit­kábban lírai poémák foglalkoztatják a költőt s azon van, hogy amit a köl­tészet elmondott, azt a zene is megörökítse. A második forma, mely a zene­művészetet e lépés megtételére ösztökéli, a zenekar kifejlődésének az ered­ményében keresendő.

A szimfonikus költemény formája nem született volna meg akkor, ha a zenekar nyelve nem formálódik annyira, hogy a legkimerítőbb gondolatok zenei festésére is alkalmassá válik. Hogy ez a szempont mennyire igazolt, mutatja az a körülmény, hogy a modern szimfonikus nyelv nagymestere, Slrauss Richárd, éppen a zenekar nyelvének kibővítése kapcsán jut el oda, hogy elmondandó programmját a végsőkig tudja feszíteni. Az ekként kelet­kezett szimfonikus költemény tehát új fogalmakat jelentett a zeneszerzés szótárában. Ha nem is volt az eredeti rendeltetése az, hogy a szimfónia régi alakját megsemmisítse, lényegében mégis kiszorította az örökéletünek képzelt formát. A zeneszerző a mai fogalmak szerint is e szimfónia alakját hívja segítségül akkor, mikor grandiciózus mondanivalói vannak. De a nép­szerűség vonalán ma mégis a szimfonikus költemény lett a győztes. Eszté­tikai jogosultsága mindezideig vitának és nézeteltérésnek a tárgya. A kon-zervativek tagadják azt, hogy a szimfonikus költemény hallgatójában ugyan­azon képzeleteknek kell élniök, mint amelyek a zeneszerzőt töltik el akkor, mikor szövegéi a szimfonikus költemény fölé odairja. Már pedig, ha a képzetek egyik, vagy másik hallgatóban variálódnak, akkor konkrét meg-rögzitésről szerintük nem lehet szó, akkor szimfonikus költemény egysze-

' rüen szemfényvesztés.

Ezzel a konzervatív ténnyel szemben az esztétikai felfogás szempont­jából ma mégis a konkrét programm eszméje és jogosultsága tört magának útat. A szimfonikus költemény tényleg konkretizál annyiban, hogy először meghatározott motívumnyelvvel dolgozik, másodszor, hogy a zenekari festés sokszavú és lehető nyelvén pontosan igyekszik visszaadni a konkrét alap­gondolatot, mely az indulat, a szituáció jellemzésére szolgál. Ha nem volna így, akkor tényleg a zavarosság és az eltérő különbség benyomásait tenné a hallgatóságra s feltétlenül híjjával volna annak a nyilvánosságnak, mely a konkretizálás feltételével jár együtt. Meg kell még említenünk, hogy a szim­fonikus költemény az ily módon va'ó megkonstruálás révén a színpadi zene vezérmotívumával mutat feltűnő rokonságot. Amint a zenedramaturgiában, úgy a szimfonikus költemény frazeológiájában is a vezérmotívum csendül föl, mely a helyzet általános jellemzésére szolgál. Amint ez az* alaphelyzet vagy ugy szeszély vagy egy sorsfordulat révén előtörő, új megvilágítást nyer, egyanazon pillanatban felcsendül a második motívum s a küzdelem vagy bonyodalom e két motívum szembehelyezése folytán válik remélhetővé. Példa gyanánt idézzük Strauss Richárd hírneves Don Juan , szimfonikus költeményét. A hős vívőr módjára él és küzd, szerelmének tárgyai változnak, mindegyik szeretettjét egy új motívum tünteti föl, mely sokszor káprázatosan tarka színekben jut kifejezésre, az új motívumot mindig a régi haldoklása vezeti be, míg végre a hős belefárad a küzdelembe, emlékek raja zsong körülötte, elernyed, elfásul s búcsút mond tarka élete sok különféle élmé­nyének. A motívumnyelvnek e szövevényes volta eleve is föltételül tűzi ki. azt, hogy a zeneszerzőnek a szimfonikus szövés terén mesternek kell lennie. A gondolat konkretizálásának módja és gondolata különféle. Vannak esetek, mikor programm nélkül alakulnak ki a szimfonikus költemények formái. Ilyenek pl. Liszt Ferenc „Ünnepi hangok" é s „Hungária" cimű művei. Máskor azonban egy teljes költemény, vagy annak néha jellegzetes része adja a gondolat alapját, amint Liszt Ferenc „Baust" szimfóniája három tételében egy-egy típus élénkül elénk: Faust, Margaréta és Mefistó.

A szimfonikus költemény formájának megalkotásában Liszt Ferenc Berlioz-val osztja meg az érdemeket. Az összehasonlítás azonban nemcsak mennyiségileg, hanem minőségileg is föltétlenül Liszt javára dől el. Tizen­négy szimfonikus költeménye mindenekelőtt a programm magasztosságával tűnik ki. A differenciált zeneszerző lép elénk, ki kora irodalmának minden nagy jelenségére reagál s azon van, hogy a reá intenzív hatást gyakorolt tárgyat a zene nyelvére is átültesse. A szimfonikus költemény színvonaláig a zeneszerző csak úgy juthat el, ha értelmi minősítésének e föltételével bővebben, volt felszerelve, mint elődei közül bárki. Innét, hogy a szimfonikus költemény alapjául szolgálót programm nála eszményien egyesül a zenei kifejezés formáival. A szimfonikus költeménynek ő lett az igazi apostolává, úgyannyira, hogy tárgyai a köztudatba mentek át s kényes programmjainak egyetlen epizódját sem ejtette el.

Liszt Ferenc művészete örökkévalóságának második feltételével a zongoraművei szolgáltak. Schumann és Chopin után közelfekvő volt a gon­dolat, hogy a zongorastílus kifejezési lehetősége csúcspontjáig jutott el. Schumann után a zongora klasszikus, Chopin után annak romantikus nehéz­ségeit véltük befejezetteknek. Senkisem bízott abban, hogy a zongora tek-

nikai kifejezőképességével párhuzamosan annak egészen új színhatásaiban lesz részünk. Liszt Ferenc zenei világnézetének egocentrikus alapját a zon­gorája szolgáltatta. Még akkor is, mikor a zenekar számára ír, a zongora utánozhatatlannak véli klaviatúrája lebegett előtte. A zongora kifejező­képességének fejlesztését teknikája tette számára lehetővé, mely mindez-ideig utánozhatatlannak bizonyult. Ez a teknika nem a régi zongoravirluózitás passage készségén alapult, hanem ezzel szemben két új je lenségen: egyik volt a zongora távolságainak kiaknázása, másik pedig a kettősfogások révén elért új kifejezésben lehetőségei. Chopin is szélesíti a zongora klaviatúráját, de nem szerepelteti a diszkantot és a basszust oly független szuverenitással, mint Liszt. Az előbbi igazolására idézzük csak rapszódiáit, az utóbbiak illusztrálására pedig a Dies irae koráldallamára szerkesztett parafrázisát. A kifejezés új lehetőségei azonban nemcsak teknikájából ered­nek, hanem fajiságából is. S e téren ismét korszakalkotó munkát végzett. Húsz rapszódiájával először igazolja azt a tételt, hogy a magyar faji zenei gondolat igenis alkalmas arra, hogy a szimfonikus feldolgozás alapjául szolgáljon. Előbb a zongora nyelvére ülteti át rapszódiáit, de csakhamar rájön arra, hogy a nagy színgazdagság, mely e kompozíciókban megnyíl-

, vánul, szinte predesztinálja őket arra, hogy a zenekar nyelvén szóljanak hozzánk. Rapszódiáinak klasszicitását még ma is igen sokan vonják kétségbe. Rendkívül szorosra fűzik a rapszódia műfajának körzetét s a szerzőt az egyveleg vádjával illetik. Szerintük a határvonal, mely a rapszódiát az egy­veleg tarkaságától elválasztja, nem elég éles. A válasz ezen ellenvetésre önmagától adódik. Kétségtelen ugyan az, hogy a rapszódiák törékeny ré­szekből vannak összetéve, mindazonáltal egy pillanatra sem szabad szem elől téveszteni a kezdeményezésnek azt az óriási horderejét, melyet e műfaj beállítása a magyar faji zene számára jelentett és kifejezni akart. A rapszó-diákon kivül két zongorahangversenye ölelkezik a szimfonikus kifejezés lehetőségével : úgy az A-dúr, mint pedig az Esz-dúr hangversenyei révén két reformgondolatot valósított meg : egyik zongorának és zenekarnak szo­ros egybeolvadása, második az ebből fakadó szimfonikus közösség. A rapszódiákon és koncerteken kivül Liszt zongorapoémáinak száma rendkívül gazdag. Az idevágó termést két szempontból lehetne taglalni : az első alá foglaljuk az átiratokat (transcriptiók), a második alá pedig önálló szerze­ményeit. Annak dacára, hogy az átíratok stílusát Liszt a klasszicizmusig fokozta, e műfajhoz érzett hajlamát igen sokan félremagyarázták. Gondolat­szegénységgel vádolták, holott Lisztet rendszerint nobilitása, zenei altruiz­musa ösztönözte arra, hogy e műfajjal szövetséget kössön. Az idegen gon­dolat azonban nála nem szolgalelkűen nyer méltánylásra, nem is a variációk, vagy az ehhez hasonló stereotip műfajok receptje szerint, hanem a gondolat új formát nyer, új átdolgozásban tárul elénk. Az átdolgozás újszerűségét rendszerint az a körülmény segíti elő, hogy Liszt a legkülönbözőbb virtuóz elemeket hívja segítségül azért, hogy a külső ragyogása újszerű legyen. Nagy előszeretettel fordul a dalok világa felé s e téren a saját kompozícióival sem tesz kivételt. Kisebb eredeti szerzeményeiben két elemet egyesített össze a legművésziebben : a romantikus leleményességet és a virtuóz csillogást. Ami az utóbbit illeti, mindenkor tartózkodik attól, nehogy a virtuozitás szem­pontja öncéllá legyen. Nagy erénye az, hogy a virtuozitás szempontját minden-

kor költői tekintetek szövik át. így történt, hogy enemű apróságai mindenkor a zongarairodalom remekei közé tartoznak s álladóan műsoron maradnak.

A történelmi alkotó egyéniség harmadik kritériumát Liszt Ferenc kórusművei alkotják. Talán paradoxonnak tetszik, hogy ő, aki szimfonikus költeményeiben a szövegnélküli gondolati zenének a reformját készítette elő és a jogait hirdette, ezen a téren nagyjelentőségű müveket hagyott hátra. Wagner Richárddal szemben csak Szent Erzsébet legendája című müve az, mely szcenikai beállításra alkalmas, de az is inkább az oratóriumnak, mint a drámai zenének a műfajához tartozik. Vokális alko­tásai közül maradandó értékűek a Krisztus-oratórium, azonkivül az Esztergomi és Koronázási mise. Ami a zenei belső értéket és a hala­dottabb zenei felfogást illeti, az utolsó kettő áll első helyen. A kórus nem önálló alkateleme a műnek, hanem annak mintegy csak a felét teszi ki. A kórus nem független a zenekartól, hanem azzal egyesülve fejez ki befejezett egészet. E vokális müvekben a zenei kifejezésnek terén előírt új vívmányait Liszt a kórusra is átveszi s egészen eltér attól a tételes zenei írásmódtól, melyet elődei közül a legtöbben alkalmaztak. A Krisztus oratóriumon kívül Zsoltárai tartoznak ama szerzeményei közé, melyek bizonyos szigorú tárgyilagosságot tüntetnek föl s melyekben a szöveghez való hűséges ragaszkodás nyomai vehetők észre.

Liszt reformatori tevékenysége azonban nemcsupán a formákra terjed ki, hanem a zene belső kifejezési- eszközeit is előbbre vitte. A kromatikát é s az enharmóniát ő fejlesztette naggyá. Természetes faji ösztöne sugallta számára a magyar skálát, sőt a modern zenében később annyira forradal­mivá lett egész hangskálagyakorlatát is ő kísérli meg. Szereti a túlbő hármas hangzatokat s egész reformatori tevékenységével azon van, hogy új é s idegen harmóniai alapokat honosítson meg.

Magától értetődik, hogy e reformatori tevékenység a legkivételesebb intelligenciális műveltség vértezetében lép föl. Innét, hogy írói kvalitásai nemcsak a klasszikus levél formájában tűntette fel, hanem esztétikai írásokban is kifejezésre jutottak. Ezek sorából elsősorban a Chopinra vonatkozó élet­rajz, kisebb essayk és Wagner Richárdra vonatkozó tanulmányai keltettek nagy figyelmet. „A cigányok és a magyar zene" című müvében sajnálatos tévedésnek lett a rabja, mikor azt állította, hogy a magyar zene a cigány­zenétől ered, holott a kérdés éppen fordítva tünteti fel a valóságot.

íme ez dióhéjban Liszt Ferenc történelmi és esztétikai jelentőségének rövid magyarázata. A nagy előadó még mindig akadályozza a jelent abban, hogy müveit a helyes megvilágítás történeti perspektívájában idézzük magunk elé. Csak elhanyagolt Múzsájának mozgalmasabb müvelése és népszerűsí­tése teszik lehetővé azt, hogy a történeti megismerés igaz fényében lássuk mindazt, mi egyéniségére vonatkozik. Vigasztalásunkra szolgálhat az, hogy még nem érkezett el az óhajtott történelmi időtávolság ahhoz, hogy tisztán lássunk. Az idő szárnyai azonban gyorsan haladnak. Egyénisége, alkotó művészetének történelmi jelentősége egyformán megkövetelik, hogy minden pillanatban készen álljunk, hogy szemrehányás ne érhesse azokat, kiknek Múzsájával szemben kötelezettségeik vannak. Előadó művészetét őrzik tanítványai és azok leszármazottjai, Múzsáját óvják és védjék azok, kik a

fajiság címén is hálára és kegyeletre vannak kötelezve.

» caro » caro » caro » cgo « QJPO » caro » C 0 Q »

LA ŞEZĂTOARE DE

T. BOATĂ

La Anica în casa mare, Intr'un saf de prin Banat, Fetele s'au adunat Cu femei la şezătoare.

Aşezate 'n jurul mesei, Fetele brodează 'n sir, Pe chiţeli ţesute 'n fir, Cu mătasă fluturei.

Lângă ele stau neveste Şi pe pânză de laor, Ce au ţesut în casa lor, Impestresc pe îndelete.

După uşa 'n colţ o babă Toarce 'n furca un fuior, învârtind fusul uşor, Pe o ladă lângă sobă.

Ş' unde sunt femei mulţime Adunate la un loc, Ca la horă ca la joc, Rad vorbesc şi spun la glume.

Şi pe rând înşiră toate Ce e nou la ele 'n sat Şi ce ştiu şi ce-au aflai Din vecini şi din gazete.

Fetele le iau înainte Şi încep să cânte în cor Doina ce le place lor Şi cântări depe la munte.

Miezul nopţii e aproape, Când în uşa casei apare Gazda cu o tava mare De colaci şi de plăcinte.

Şi pe rând ea le serveşte După poftă după plac, Sau plăcinta sau colac, La fiecare ce doreşte.

Toate sunt cu ooe bună Şi mănâncă şi mai laudă Şi plăcinta şi pe gazdă Ca-a venit cu tava plină.

Mama Floarea acum le spune, Ca 'nainte de plecare, Sa hotărască Joi la care Dintre ele să se adune.

Şi târziu când ceasul bate Unul după miez de noapte, îşi strâng lucrul lor şi toate — Pleacă acasă mulţumite.

Iar bunica lângă sobă, Caerul Ta isprăvit Şi pe ladă a adormit, Lăsând fusul plin să cadă.

DIE P A N E U R O P Ä I S C H E IDEE

Das aus allen Wunden blutende Europa wartet mit Sehnsucht auf seinen Erlöser. Die kolossalen Verwüstungen des Weltkrieges, die enorme Verschuldung aller kontinentalen Staaten können durch Reparationen der einstigen Mittelmächte nicht ausgeglichen werden. Weltwirtschaft ist nur­mehr für Amerika der Begriff von gestern ; Europa liegt finanziell und industriell zerbrochen am Boden, gleich ob Sieger- oder besiegter Staat. Die Arbeitslosigkeit, die fehlende Kaufkraft der Bevölkerung, die allge­meine Verarmung sind Symptome eines langsamen Dahinsiechens. Die Völker Europas sahen in Wilson, die Völker des russischen Reiches in Lenin den Erlöser, doch keiner von beiden hat die Erwartungen erfüllt. Das ungelöste Problem, Friede, Ordnung und Wohlstand zu schaffen, bewegt alle grossen Geister der Wel t ; Genf, Genua, Locarno sind Etap­pen, doch leider noch nicht der Wiege von Frieden entwachsen.

Als Metternich die heilige Alliance schuf, war Europa noch die Beherrscherin der Welt . Heute ist es anders : Amerika und das britische Weltreich mit seinem urnerschöpfliehen Machtmittel Geld und industrieller Stärke verdrängen die europäischen Staaten aus der früheren Machtstellung und zufoge ihrer strengen Isolation gegenüber intereuropäischer Fragen, verschärfen sie das Chaos, Europa sich selbst jlberlassend.

Jede Idee, ob gut oder schlecht, ob Utopie oder Realität, muss auf-gegriffen werden um die Selbsthilfe zu ermöglichen. Männer, wie Prof. Massaryk, Loucheur, Rathenau wurden von der nationalen Gefühlspolitik leider zu früh überschrieen. Benes, Duca und Nincic schreiten wohl den richtigen W e g , doch türmen sich derzeit noch grosse Schwierigkeiten. Während jedoch die bisherigen Versuche führender Männer das Schwer­gewicht hauptsächlich auf die politische Lösung der Frage legten, sucht Graf R N. Coudenhove-Calergi di Lösung auf wirtschaftlichem Gebiete, indem er den wirtschaftlichen Zusammenschluss Europas in eine «Pan-europa» genannte Interessengemeinschaft propagiert.

Immerhin sieht Graf R. N. Coudenhove-Calergi in der kleinen Entente den Anfang zur Realisierung der durch ihn propagierten Idee von Paneuropa.

W a s ist Paneuropa ? Kurz gesagt ein Staatenbund aller europäischen Nationalstaaten (ohne Russland) mit voller Wahrung der nationalen und wirtschaftlichen Selbständigkeit, in einer grossen Zollunion vereint, welcher nach Jahren eine Währungseinheit folgt. Rüstung zur Aufrechterhaltung

» ca/o » ca/o » ca/o » ozo » 0 0 0 * ca/o » çgo » cao » cayp »

der inneren Ordnung, und gemeinsam, zur Abwehr eines eventuellen asiatischen Vorstosses. Das Endziel wäre ein demokratischer Staatenbund ähnlich der U. S. A.

Um der Verwirklichung der Pläne Coudenhove-Calergis auch nur einen Schritt näher zu kommen, muss die führende Intelligenz universaler denken lernen, und den Chauvinismus ausrotten, sich dagegen — ohne international zu sein — zum Europäismus bekennen. Der Nationalismus soll zum Kult, zur geistigen Religion werden ohne aber Friedlosigkeit zu stiften «Die Nation ist ein Reich des Geistes» (aus «Pan-Europa» v. Dr. R. N. Coudenhove, Verlag Pan-Europäische Union Wien, Hofburg) und soll dieser Satz von allen Nationen und Rassen auch anerkannt werden, um die brüder-liehe Zusammenarbeit für ein gemeinsames Ziel d. i. Menschenwürde und Wohlstand für alle arbeitenden, freien Individuen zu ermöglichen.

Die Führer des paneuropäischen Gedankens sind darin einig, dass an den Friedensverträgen von Versailles, St . Germain und Trianon nicht gerüttelt werden darf. Jeder Pazifist muss sich mit der neuen Grenzführung abfinden, denn wer an diesen Grenzen rührt, rührt an dem Frieden Europas. Für einen paneuropäischen Zollbund ist es auch gleichgültig, wo die Grenzpfähle stehen, da die innere Unabhängigkeit der Einzel-Staaten unberührt bestehen bleibt. Somit ist auch der Keim zur politischen Eifersüchtelei genommen.

Ob nun der Weg , den Graf R. N. Coudenhove-Calargi, einschlägt, der richtige ist, um das sterbende Europa zu neuem Leben zu erwecken, wer könnte es heute schon sagen ! Eines steht jedenfalls fest : ieder Intellek­tuelle muss Zumindestens Kenntnis davon haben, dass führende Männer an einem neuen grossen Versuche arbeiten, Europa die Ruhe und den Frieden wieder zu erringen.

Es würde nun über den Rahmen dieses Artikels hinausgehen jedes für und wieder derart zu erörtern, dass sich jeder ein Urteil darüber bilden könnte, ob die paneuropäische Idee lebens- und ausbanfähig ist, oder nicht.

Alljenen, welche sich aber im Studium der Frage vertiefen wollen, seien die Werke R. N. Coudenhove-Calergi : «Pan-Buropa» und «Krise der Weltanschauung» bestens empfohlen ; auch der Nichtpolitiker kommt dabei auf seine geistige Rechnung. Dir. V. P.

llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll IIIIIIIIIIII II||||IIIIIIIIIIII||||HIIIIIIIIII|||||III IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIUII IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIHIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII

CÂNTUL PLOII DE

TRAIAN IEREMICI

Afară plouă, fulgeră şi un vânt

Cu tunetele zgândără fereasta;

Iar liniştea 'ntreruptăn vremea asta

Preface odaia'n boltă de mormânt...

încremenit, cu ochi ţintifi tn vasta

întunecime, ascult bizarul cânt

Ce ploaia pe streşini cuvânt de cuvânt

II spune, cum şi-ar spune-un mort povasta.

Prohod sinistru nădejdea'mi petrece

ŞTngroapă visul în pieptul meu rece

Şi'n sânge fiorul lipsit de avânt...!!

Şi cum ascult zdrobit a Ploii veste,

Lumea 'nfreagă îmi pare un larg mormânt

Iar viaţa mea o prea tristă poveste . . .

">C0Ot

REIFE VON

I. F. HURKA

Als Knabe habe ich mir vorgenommen, So mancherlei ßls reifer Mann zu tun. Nun ist die Reife über mich gekommen Und zwingt das früher tolle Herz zu ruh'n.

Zwar der Verstand des einst so kecken Knaben Blickt heute abgeklärt und zielbewusst, Doch ward als Opfer ihm dafür begraben Die Ungebundenheit der Jugendlust.

e*i .»a\\\VvVy///////ft. • iti

AN EINEN FREUND Du nennst Geschick, was dich umgibt, Dich oft erfreut, dich oft betrübt; Sieh' zu, dass des Geschickes Haus Sich breite etwas weiter aus. Nur der verliert, der nie gewagt, Nur der verliert, der stets gezagt.

CASA CU OBLOANE VERZÏ

UN ROMAN DIN BANATUL DE ALTĂDATĂ DE

MIHAI1", OAŞPAR

Mâna preotesii trecu peste fruntea băiatului. Zimbi T)lând şi zise :

— Nu e rău, dar este mai bine să nu fii sărac. Vezi, Erna e bogată, pentru acea ei au casă mare, frumoasă, au pământe multe şi pot să meargă unde vreau. Omul sărac trebue să stea pe loc, îl leagă sărăcia . . .

Mihai Trăznia asculta încordat. — Noi, de ce suntem săraci? — Pentru-că aşa vrea Dumnezeu . . . Aici se scurmă discuţia. Mintea de copil nu pătrundea mai

departe. Apucă pe mamă-sa de gât şi o sărută. Pe urmă o întreabă iarăşi:

— Tu ai fost mămico prin ţările acelea unde nu e niciodată iarnă ?

— N'am fost dragul nirunii dar am citit despre ele . . . — Şi cum e acolo? E frumos?

— E frumos. Acolo omul nu trebue să se chinue atât ca pe aici. Acolo sunt pomi cari dau din belşug hrană. Păduri de curmali, de scmochini stau la indemăna oamenilor. Oleandrii, acolo nu cresc în ciubere ca ai nostru ci, formează livezi întinse. Şi mii de păsări, mai frumoase ca a-Ie noastre cântă mereu şi înveselesc sufletele oamenilor. Dar vezi, sunt şi alte lucruri cari nu îngădue ca bucuria oamenilor să fie deplină. Pe acele locuri sălăşluesc şi fiarele sălbatice, leii, tigrii, leoparzii ; acolo pândesc şerpii cei veninoşi de a căror muşcătură moare şi cel mai tare animal . . .

Băiatul asculta cu ochii mari şi inima strânsă . . . — Numai pe Erna să n'o muşte şărpill . . . strigă el

îngrozit. Mamă-sa râse: — Erna trăeşte la oraş unde sunt oameni mulţi, nu te teme. — Am să mă rog în fiecare seară lui D-nezeu s'o păzească I Era atâta duioşie în cuvintele lui, atâta căldură că preoteasa

auzindu-1 aşa şi amintindu-şi mereu de dânsa să înfiorea. Şi prin sufletul ei de femee, să furişau ca nişte hoţi cuvintele bărbatului... „Dar să ferească Dumnezeu să morţească sângele tatălui ei..."

Şi fără să-şi dee seamă să trezia făcând cruce peste capul copilului ei.

Mihai Trăznia a avut dreptate. A venit vara şi Erna n'a venit. Au trecut alte erni, alte veri

şi Erna tot n'a venit. Obloanele erau mereu închise. Pomii din livadă înfloreau, îşi creau fructul dând an de an dijma cuvenită copiilor din sat, îşi despoiau apoi haina pentru ca la anul să se îmbrace de nou.

„Maistor Péder" s'a întors la „Herz Gott"-ul lui nemţesc şi un alt neam], unul „Martin", îi luă locul. Bârzafa curgea în ăluia ei îngustă, liniştită şi leneşă, ca o fată frumoasă. Răduiţele de pe margini să plecau tot mai adânc pesie fata ei. Pe coperişul „casei cu obloanele verzi" muşchiul crescuse de-o palmă.

Şi Erna nu venia. Mihai Trăznea urma liceul acum. Crescuse ca un brăduleţ,

înalt, svelt, mlădios. Când venia acasă, mamă-sa nu-I putea privi fără să nu umple ochii de lacriuni. Odorul ei, copilul ei; cel mai frumos, cel mai bun, cel mai cuminte. Vara, cât durea va­cantele, însemna lumea ei. Atunci îl avea aproape, lângă ea.

Ştia că e al ei, numai al ei, până-ce nu-1 va cere iarăşi şcoala şi oraşul, hala aceea înfiorătoare care înghite copii.

Când îl putea prinde să-i culce capul în poală, ca în vre-mile când era mic mititel, mâna ei de mamă aluneca peste fruntea lui boltită şi lată, peste părul mătăsos, de nu ştia nici ea de-1 mângăe sau îl binecuvântează, era atât de fericită. Ear el, îi îmbăta cu desăvârşire sufletul când îi povestia mii şi mii de lucruri, nuoi şi nebănuite în scuiur linişte a satului, despre minunăţiile lumii celei mari.

Or, un fulger îi strâpunise ca un cuţit sufletul într'o zi, când băiatul ţinându-o de după gât o sărută şi începu să-i reciteze poezie lui Goethe:

„Cunoşti tu ţara unde înfloresc lămâii"?? . . .

II privi înspăimântată. O icoană veche îi resări aever în suflet.

El zimbi cu înţeles şi zise: — Mamico, în ţara aceea trebue să fie Erna . . . Şi în zilele ce urmează, chipul „baronesei" cu părul blond

şi haina albă tulbură liniştea ecuilibrată a casei parochiale. *

Şi anii treceau înainte gonindu-se ca nişte copii zburdaţi. Mihai Trăznia î-şi lua-se bacalaureatul şi stetea în pragul vieţii.

In cuprinsul casei părinteşti îngrijorarea să cobori ca un oaspe necunoscut şi nepoftit. Părintele Vasile îşi avea planul său de multă vreme făurit, gata. Dar, îl tăinui-se ca pe un copil al dragostei. In siner lui el îşi vedea copilul urmându-i în che­mare, stând în slujba altarului străbunei credinţi şi a neamului. Să vedea în atăfea rânduri, bătrân cu pletele argintate săltându-şi pe genuuchi nepoţii. Când slujia în biserică, jertfind lui Dum­nezeu pentru popor, auzul lui prindea într'un viitor oarecare, glasul metalic, tiner, puternic al copilului lui. II auzia aevea. Nu-şi putea închipui că copilul să nu-i urmeze. Era atât de încredinţat, că n'a ţinut de bine să abată, măcar odată numai vorba asupra acestui lucru. Când preoteasa încerca să-1 ispitească el răs­pundea scurt:

— Vom vedea când va fi vremea. Şi ori-ce încercare de a-I descoase dedea greş.

Dumnezeu îi ajutase în cele materială. Avea o stare, câşti­gată cu truda şi priceperea lui, care îi scosese numele de om bogat. Şi aşa şi era. Voia, ca copilul lui urmându-i, să nu mai aibă parte de nevoile cari l'au păscut pe el în tinereţe. Copilul lui să fie preot „după rânduiala lui Melhizedec" împăratul, un „popă" umil şi dispreţuit. Să facă carte, multe carte, să stea la aceeaşi treaptă cu doctorii celorlalte ştiinţe. Acesta era idealul lui, al tatălui.

In sufletul ei preoteasa, ţesuse pânza altor nădejdi. Să îngrozia şi numai la gândul că copilul ei să rămâe tot

aci în sat. Nu, nu. jertfa aceasta ar fi forte prea mare. Dacă şi-a îngropat dânsa tinereţea în sat, să nu şi-o îngroape şi co­pilul ei. Să apuce altă cale, alt drum care să-1 poarte pe alte cărări mai bune, mai fericite. Voia să urmeze medicina, să fie un medic căutat, vestit, celebra. Să-1 binecuvinteze o lume şi ca să audă aceste binecuvântări să se încălzească la razele fericirii copilului ei, să o pătrundă până în adâncurile inimii mulţumirea când va auzi spunindu-se:

— L'a scăpat de moarte copilul popii din . . . Aceasta o vrea, atâta doria. Acum Mihai era ajuns la răspântie. Cei duoi părinţi simţind

în faţa lor piatra de hotar să pândiau ca duoi vrăjmaşi. Fieşte care bănuia că cel'lalt ferbe ceva în bucătăria sufletului său. Preotasa mai impulsivă încerca mereu băiatul. Or, acesta tăcea scoţindu-se cu aceea că încă nu s'a gândit încătr'o s'o apuce.

Ce aştepta? într'o zi când trecea pe lângă „curte" î să tăie răsuflarea.

Obloanele verzi erau deschise larg. „Martin" dedea porunci câtorva femei cari băteau covoarele în cuprinsul unui nod de praf. înaintea terasei stetea îngrămădită mobila pe care un alt cârd de femei o puneau în rânduiala.

Mihai Trăznia la văzutul acestor pregătiri simţia o uşoară ameţerlă. După sensaţia primei bucurii care-i tăie respirarea un fulger îi brazdă sufletul: — Dar dacă . . .

Vai, acest „dacă" care să cuibăi în sufletul lui îl ameninţa cu sugrumerea.

Intră fără multă esitare în curte. Aşteptă până-ce „Martin" avu o clipă de răgaz şi-1 întrebă:

— Ei, Domnu Martin, sosesc oaspeţi?

— Ah, ja, mein Gott . . . Tomnu Mihai . . . ja . . . ja . . . vine Toamna şi cu Tomnişor Erna . . .

— Să trăeşti Herr Martin şi mulţumesc . . . zise Trăznia rizând.

Plecă. In suflet auzia cum strigă cineva, un cineva necu­noscut, cât îl tinea gura: ;

— Vine Erna! Erna II Erna!!! . . . Cum a ajuns acasă nu şi-a mai dat seama. Tot ce ştie este

că a întâlnit pe mamă-sa eşind din grajd cu „carturile" pline de v

şapte şi ia sărit în grumaji şoptindu-i la ureche aşa, că auzisă ţi slugile.

— Mamă! Vine-Erna! Preoteasă spăimântată de îmbrăţişarea vijilioasă la auzul

acestei ştiri scăpă un „cart" din mână remăind aşa împietrită ca femeea lui Loth.

Dar el, cuprinzându-i umerii îi acoperi obrajii cu sărutări şoptindu-i mereu ca un nebun cuvintele:

— Vine Erna, vine Erna!! In noaptea aceea în cuprinsul casei parochiale somnul n'a

voit să se sălăşluiască. Unul nu putea închide ochii de fericit ce era, caz ceilalţi duoi, martiri ai unei vieţi pline de nevoi nu adormiseră de teama viitorului.

In schimb ei găsiră prilejul de aşi descoperi planul. (Va urma.) v

D/Af CICLUL „CU NĂSTUREI ROŞI (DUPĂ KLARA MÜLLER)

— IN METRU ORIGINAL —

Şi pentruca tu m'ai înstrăinat De-a mea fiinţă 'n ceasul pătimaş; Fiindcă te iubesc, deaceea te urăsc; Da, te urăsc acum ca un vrăjmaş.

Selbatec prind grilajul cel de fer să-l zguduiesc, Ce mie însămi trebuit-am să mi-l dreg; In braţul tău mai tare te urăsc — Şi-aş vrea să te omor cu-al meu sărut!

Se zbate inima-ţi — ochiiu-ţi caută setos şi greu. Paharul tu-l ridici — ei bine, hai să bem! Tu astăzi încă trebui să te stângi în suflul meu Şi-aşa murind cu mine în văpăi să cazi!

*

Şi ori încotro mă duc pe înserat, In parcul cel pustiu — e, parcă mergem doi : In jurul meu s' alintă 'n val de nea de Mărţişor Un suflu cald de primăvara, un chip frumos, uşor Cu ochii blânzi ca de copii, cerând. . .

Un plânsei lung mai rătăceşte 'n vânt: Din adâncimea umedă se ţese *n sus O negură, ce rece mă cuprinde Şi moale apoi de pieptul meu se prinde Cu buzele-i setoase, buze de copii. . .

ÎNSEMNĂRI FILOLOGICE

G. Ş. C.

Rom. Şop. Un cuvânt care se întrebuinţează curent în graiul satelor din Banat,

este cuvântul de mai sus ; însemnează : loc acoperit, unde se \m uneltele de plugărie.

Etimologia acestui cuvânt e cam dubioasă. Cihac, în al său „Dicţionar Etimologic", îl pune la elementele slave, ceace cred, că nu poate fi ade­vărat. De fapt, cuvântul are o foarte mare circulajie în graiul din Ardeal, Maramureş şi Banat. In v. regat, nu'l întâlnim decât în mod sporadic, şi cu o oarecare deviere de înţeles. II întâlnim în jud. Putna: „regele şedea sub un Şop de frunză". (Graiul nostru : Deusuşianu, Candrea, Speranjia). Din acest citai vedem că cuvântul n'are tocmai înţelesul pe care-I are în Banat, Ardeal şi Maramureş.

Având în vedere extensiunea cuvântului şi vitalitatea lui mare în Ardeal, Maramureş şi Banat, şi faptul că în v. regat s 3 află numai în mod sporadic şi cu o diminuarea de în}eles, putem deduce, că acest cuvânt a fost im­portat în Moldova, din Ardeal.

Viaja economică din Ardeal ne călăuzeşte spre origina acestui cuvânt. Ştim, că economia în Ardeal şi Banat, în cea mai mare parte, a fost influen­ţată de Saşii aduşi de regii ungari. Aceşti colonişti au cultivat cei dintâi în mod rational pământul, şi toi ei, datorită situaţiei privelegiate de care beneficiau, au avut cele mai bune adăposturi, atât pentru ei, cât şi pentru animale. Cuvântul „Şop" însemnând o orânduire gospodărească luată delà Saşi, a fost luat şi . cuvântul care desemna această orânduire, la Saşi ,

„ S c h ö p f , din care avem cuvântul românesc. Cred că această etimologie e mult mai plansabilă, de cât aceea dată de Cihac.

Cuvântul „Şop" are o serie de derivate ca : sopoteiu, şepociu, şo-peacă, supă, sopru, soproană.

Toate acestea arată marea putere de viafă a acestui cuvânt în limba noastră- O. Şerban-Cornilă.

P. S. In numărul trecut al revistei, în articolul „însemnări filologice", a cărei urmare e articolul de fată, s'au strecurat o serie de greşeli de tipar cari au schimbat în mare parte fondul, şi mai ales forma articolului.

Dau aceste greşeli, îndreptate, şi rog pe On. cetitor să îndrepteie şi Dior în nu­mărul cu pricina.

Titlu rând 3 în loc de Cornilăr să se cit. Comită p. 34 col. I rând 3 „ , , „ graiul „ „ „ graiul

n » „ 1 0 , „ bladu „ „ „ bladu » n

, col II » 15 . „ Ti'u „ „ „ Titu » n

, col II , „ Cucru » „ „ lucru

p. 35 col. I l 19 11 , „ lîndatic „ „ „ bolindatic p. 35 col. I „ 2 „ „ , „ s'rein „ „ „ strein

n » » 5 „ , , „ scimba „ „ „ schimbă „ col. II * 1 „ » „ priveş'e „ „ , priveşte » t* „ 5,7,9,11,13 „ . , „ nafiune „ „ „ noţiune n » „ 1 6 „ plodibilă „ „ „ plausibilă » n „ 2 7 „ Cornoloiu „ „ „ covurlui » » » 29 , „ Chiiuci „ „ „ chituci

•> caro caro caro caro caro • caro caro CJBO caro caro -o

E C O N O M I C E ASANAREA FINANCIARĂ DE I. MOLDOVAN

rv. Sub ocupaţiunea Budapestei am

emis ideia prin esmisul C D . cătră dl Ministru Diamandi de a între­buinţa valuta maghiară în baza con­venţi i delà Hága din 1907, amintind că comandamentul francez cu toate că avea abea 1000 zuavi la Alag, a redioat delà Banca Austro-Ungară un împrumut de 25 milioane co­roane-

Ne acceptându-se propunerea mea — valuta noastră a fost adânc struncinată şi maghiarii nu au fost lipsiţi de cea 2 miliarde coroane.

Belgia a stabilizat moneta sa, cu ajutorul capitalismului Anglb-Ame-ráean. Nu ne lăsăm să fim lipsiţi de acest ajutori

Belgia şi Elveţia a denunţat uniu­nea latină monetară- Având în ve­dere că moaeta noastră e cea mai scăzută între monetele valutei din uniunea latină monetară- Având în vedere, că nu e consult că fiecare stat european să aibă o unitate mo­netară, diferită de celelalte ţări ce ar insămna situaţia de acum 100 de ani; préconisez iniţiativa României, peatru convocarea unui congres al statelor din uniunea latină moneta­

ră pentru acceptarea unei unităţi monetare în comun: Dolarul, lira. sterlină, ori francul elveţian-

S'ar putea crea şi un oficiu de ar-bitragiu susţinut cu puteri unite.

Condamn indiscreţia financiară eare băatue la noi! Zilnic ni se spu­ne: „Suntem indeplină inflaţie"-„N'avem numerar"- Ori una ori alta-e adevărul- Situaţia financiară nu să poate asana cu teoria antebe­lice- Multe legi economice sunt ero­date- Azi de fapt există trei soiuri de inflaţii- Inflaţia deghizată pen­tru îmbogăţire- Inflaţia pentru contrabalanzarea oscilaţiei valuta­re- Inflaţia pentru acoperirea lipsei temporale a Trezorii, sare e la noi şi e o inflaţia ce nu ar trebui să fie dejudecată-

L a 1870 Bismarck nu s'ar fi în­destulii cu 5 miliarde de ar fi ştiut, ce circulaţia financiară are Franţa-Puterile centrale — după pacea de­là Bucureşti — crezând ca vor fi în­vingători, iar au făcut inflaţia deghi­

zată, şi apoi — şi inflaţia pentru contrabalanzarea cursului- Inflaţia din Franţa şi România eu o numesc o plus de producţia, pentrucă tre-

când în circulaţia reprezintă o va­loare reală şi temporală: statul o re-încassează-

Ades cetim şi o interpredare greşi­ta a devalorizărei- Germania, Aus­tria, Ungaria nu a devalorizat, ci a făcut o compensare: „Res t i tu t io in integrum" a valoarei schimbului-_ Ar fi o devalorizare, — dacă pe motiv că am schimbat 14 miliarde cu 7 miliarde lei. nu cum a schim­bat Sârbia cu 3 % miliarde, — de am

In Ianuarie 1919 venisă prima mi­siune militară la Budapesta şi condu­cătorul ei Dl Maior Potopeanu m'a încredinjat ca să culeg într'un studiu datele referitoare la situaţia financiară a Ungariei. Acest studiu publicat în acelaşi an în broşura „Lichidarea şi Organizarea» a fost folosit şi de co-misiunea tratărilor cu Ungaria, iar actualul ministru de finanţe, Dl J. Le-padatu, a binevoit să-mi amintească că i-a fost de mare folos. La pagina 44 a acestei broşuri am vestit nece­sitatea urgentă a schimbului coroane­lor cu relaţia 1 :4 şi am prorocit situaţia financiară de azi, întocmai.

In 30 August 1920, colaborând la comisiunea supremă pentru contf*olul administraţiei abuzive, cu DI Colonel Grigoroviciu, în Cluj, la iniţiativa mea a telefonat DI Colonel din cancelaria D-lui secretar de Stat, Dr. Bucsan, la Budapesti, că, în comerţ, să se pre­tindă de guvern, calculul schimbului cu relstia 1:3.50, şi aceasta propwnere a fost acceptată. Deci evident apare, din cele înşirate, nu din îngâmfare, ci spre a da mai puternică bază spuselor mele, că va fi necesar a prehü pre­vestirea mea asupra unui dezastru şi mai mare financiar, în caz de neapre-ciere a propunerilor mele.

De opt ani de zile guvernele s'àu desinteresat de producţia argintului.

reduce cu 3 ^ miliarde valoarea unor tipuri de bancnote lei-

Precum am amintit fată de Săr-bia a scăzut valuta noastră pentru­că am întârziat cu orientarea finan­ciară, şi apoi a continuat scăderea leului fată de dinar, pentrucă s'a crezut că în România coroana ma­ghiară reprezintă mai odată atâta marfă decât reorezintă aceeaş co­roană în Sârbia.

In Europa valutele noui sunt valute argint; în Austria: 1 Schilling (2 Schil­ling argint); în Germania: 1 Renten-Marke, (2 R. M., 3 R. M.) argint; în America (V2 dolar), 1 dolar argint s. a. m. d. şi faptul că de ex. ; în Austria să confecţionează şi bucăfi de 4 Ducaţi aur, este un: „utifecisse videtur", fiindcă aceasta monedă aur se exportă numai contra unei contra-oaloari aur. De 8 ani de zile am avut, ca producţie de argint, vre-o 100.000 Kg argint, şi cu toate că aurul şi argintul sunt naşi monopol de Stat, — şi în ţinuturile alipite era în vi­goare lege care decreta proprietate a statului aurul şi argin ut explotat. Noi am alungat argintul în măinile industriei neluând nici o măsură ca argintul să fie răscumpărat de stat, dec i statul avea dreptul de a da băncii de emisiune pentru aur, argint, şi, la necesitate, pentru argint, aur. Aceasta e technică financiară, obicnuită Ia băncile de emisiune.

S'a comis o greşeală formidabilă şi atunci, când,- cu ocaziunea schim­bului, nu s'a menţinut legea monetelor metalice circulabile, ' care era încă în vigoare în ţinuturile alipite, şi, în vir­tutea căreia, moneda de aur şi de argint circulabilă, nu să putea folosi în nici o ramură a industriei. S'ar fi putut preschimba coroanele argint cu

10 coroane hârtie şi astfel azi am avea o monedă argint la dispoziţia noastră, putându-se apoi preface într'o unitate monetară de argint, circulabilă, cu o valoare mai urcată decât Schil­lingül, Controlul aurului şi argintului trebuie imediat legiferat şi nu trebuie tolerată starea de azi când fiecare aurar e îndreptăţit a utiliza aurul după bunul său plac. Nici un gram de aur şi argint n'ar trebuie să treacă în manele industriei, fără aprobarea

Statului. Acrul şi argintul obiectelor de artă (bijuterii etc.) deteriorate, să fie răscumpărate prin valoarea lor intrinsecă numai de stat. Controlul minelor de aur şi de argint să fie trecut delà ministerul Industriei la Ministerul de finan{e, aplicându-se modul de control şi de răscumpărare, aplicat de către toate statele unde există producţie auriferă şi argintiferă. Priviji vitrinele aurarilor, şi deabea veji observa obiecte dé aur sau ar-

tio iDovans. es mABMCA. DE

OGLINZI şi GFU.RNTER.IE DE STICLE SMi

GLaSGBLffNTEME vrß) SPIEGELFOBDIk

TELEFOIÎ' TELE6Q.PDQ:0P0UN' TËMSO\R\* LPiora TEPES VQDAZ.

E R Z E U G T : Spiegel für die Möbel-Industrie

geschliffen und glatt.

Geschliffene Gläser für Bauarbeiten und Interieurs.

Technische Gläser für sämtliche Industrien.

Schildermalerei. Bazarspiegel.

Schreibgarnituren, Schaufenster-Einrichtungen. , Souvenir-Gegenstände.

Messingverglasungen, Gebogene Tafelgläser.

gint, ci în locul lor în mare parte aur şi argint falsificat. Ce vom face noi când va fi necesar să aducem în c rculaţie o nouă unitate monetară, când argintul delà Banca Naţională este minimal neîngrijindu-ne nici cu sporirea lui?

Convenţia cu Banca Naţională „predă" schimbul aurului pentru hârtie monedă. Aceasta operaţie e un drept fundamental al statului ; când să făcură mare parte din datoriile statului la Banca Nafională paritatea aurului şi a hârtiei monedă erea deja desechi-Iibrată.

Aurul schimbat prin hârtie mo­nedă prin Banca Naţională este de fapt plătit de ia ajungându-i în proprie­tatea s'a, însă aurul trebuie să eter­nizeze pulerea de schimb al statului. Aurul şi argintul ale obiecielor de artă din România are o valoare de peste 600 Milioane Lei aur. Econo­mistul Günther a susţinut că obiectele de aur şi argint în Austria veche aveau o valoare de 500 milioane co­roane aur. Friedrich Fellner a preţuit aceasta bogăţie în fosta Ungaria la 400 milioane coroane aur.

Situaţia noastră financiară ar pretinde să interzicem industria auru­lui şi argintului şi normalizarea schim­bului pretinde câ guvernul să răscum-

* pere aurul şi argintul ale obiecielor de artă detariate şi răscumpărarea producţiei argintul prin un oficiu de stat, îngrijlndu-se că metalul să fie confecţionat în lingouri şi predat te-zaurullui. Argintul are azi un preţiu mai urcat decât avea aurul înainte de răsboiu, de acea e valuta argint apre­ciată.

Valuta aur având un preţiu prea urcat, încă mult timp nu va fi în dea-juns circulabilă.

Să înşală politicianismul care afirmă că situaţia politicei interne e cauza scăderei recente a leului. S'a creat 2

cupoaue extrem de grave şi neaco­perite pe timpul crizei valutare.

Convenţia datoriilor interaliate în-chsiate cu America dar şi mai mult convenţia cu Anglia e un abiz peste care tot la jumătale an va trebui să saiă leul.

Franţa numai atunci e dispusă a aranja datoriile interaliate cu America şi Anglia de să va îngădui în facerea plăţilor să plătească 6-7 franci pentru un dolar, — cursul care era atunci când a contractat împrumuturile. Chur-chil a şi promis că să va îngădui Franţei oarecare elasticitate în face­rea plăţilor.

Negocierile publicate despre con­venţiile noastre, — vai şi amar — nici nu aiing acest punct de vedere, plă­tim dolarul şi lira sterlină la cursul zilei!/ nefiind cumpărarea şi vânzarea devizelor centralizate la Banca Naţio­nală care face plăţile la New-York şi Londra — Banca Naţională cumpără şi pe piaţă devizele şi deoarece băncile autorizate cu vânzarea şi cumpărarea devizelor sunt de fapt burse care ţintesc en hausse — leuî trebuie fatal să scadă — şi reculegea lui pretinde sforţări enorme. Din acest inconvenient de grabă să eşim ; cu o politică financiară inflaţio deflaţionistă, centralizând cumpărarea şi vânzarea devizelor la Banca Naţională, cu un împrumut extern, cu controlul capita­lului exploatativ şi cu acceptarea ca­pitalului străin productiv.

Toate statele fost aliate au primit împrumutul delà lohn Pierpont Morgan. Să ne adresăm şi noi la acest Trust prin băncile I. P. Morgan & Co . ; First National Bank of New-York ; Guaranty Trust C o . of New-York, Bankers Trust C o . of New-York şi prin National City Bank of New-York.

Banca Marmorosch-Blank şi Dl Si­gismund Szana ca cei mai mari Kon-cernişti din România ar trebui să^între

în cointeresare cu Trustul Morgan pre-Iăsând acjiunile industriale Trustului. Capitalismului din Ungaria nu dăm acjiunile noastre — fiind bancarizat şi la noi.

Noi suntem miopi când nu ne în­grijim sâ se urce valoarea acţiunilor; astfel a Astrei şi a Reşi{ei spre a nu le acapara capüalul amic, de şi ade­vărata lor valoare trece peste 12000 Lei sunt cotate sub nominal.

Am avut o ofertă germană care voia să facă din Cismigiu un Prater, am avut ofertă Engleză care voia să facă la Delta Dunării o fabrică de celulose. Puteam apriotziona întreaga Europă cu celulosă şi ofertele aces­tea care erau de fapt împrumuturi străine — au fost respinsă. Aceste sunt gesturile unei dictaturi financiare lipsita de orientare.

Suntem de părere că actualul Mi­nistru de Finanje Dl I. Lepsdat pe care întreagă presă a Ardealului la admis ca cel mai bun economist al Ardealului şi Dl Secretar de Stat M. Manoilescu pe care întreaga presă la admis ca cel mai bun economist din vechiul regat, vor recunoaşte că cu numărul actíunilor industriale ajunse în {ări streine — fiind chiar şi aceste industrii conduse de cetăjeni români — se va acumula capitalul strein la noi în tară. Trebuie să ne ferim numai de acel capital bancarizat strein şi exploatativ care prin manoopere — de împrumut — cu ajutorul băncilor

(Va

— Iu cează sub masca nationalizmului, spre exemplu iată un tip:

In Arad există o fabrică de Broaşte cu un capital de 10 milioane Lei. Din acest capital 2 0 % sunt al unui ma­ghiar, 4 0 % al unui german şi 4 0 ° / 0

al Băncii „Erdélyi Bank" care lucrează cu capital maghiar. Neavând fabrica un capiial de 20 milioane suficiente producţiei anuale — în fiecare an să împrumută delà Banca (Erdélyi Bank) Transilvania cu 10 milioane Lei, având la an ç.eJe 20 milioane Lei. Banca Tran-silvaniană, încasează după împrumutul de 10 milioane, dobândă de 2 ' / 2 mi­lioane, astfel că acţionarii au numai dividendă foarte redusă. Să controlăm înterprinderile care sunt în aceasta situaţia, şi creditul" industrial să aibă drept imperativ pe acest teren.

Băncile mari din Cluj, Braşov, Sa-tumare, Oradea-Mare, Arad şi Timi­şoara sunt sindicatizate şi noi avem „Solidaritatea" dar nu funcţionează.

înterprinderile din România la care este interesat capitalul maghiar sunt controlate de Banca centrală „Köz­ponti Pénzintézet" din Budapesta, au toată dreptatea; însă având banca centrală de control din Budapesta, între atribuţiunile ei şi dreptul de a da directive financiare. Ar fi o miobie de nu am înfiinţa şi noi o instituHune cen­trală bancară cu aceleaşi atributiuni.

Cu durere trebuie să constatăm o adevărată ignoranjă faţă de cele mai elementare principii economice,

rma.)

E F E M E R I D E Am auzit raţionamente de felul acesta — că e imposibil ca leu nostru să se revalo­

rizeze de oare ce toata circulajia noastră monetară de 20 miliarde hârtie nu valorează de cât 400 milioane aur, diferinţa dintre cele două sume fiind prea • mare pentru a se acoperi. Dar nu e vorba pentru momentul de fajă a se valori a până la egalitate. Dar ore valorizare până la 1 miliard aur şi mai bine e din contra raţională. E imposibil ca circulaţia a unei Jări aşa de mare în întindere şi produefie să represinte numai 400 milioane aur ca valoare de achisijiune. Această devalorizare nu poate de cât să fie fictivă. Remăne oamenilor competenţi a descoperi căuşele care împiedica realitatea de a se manifesta.

Nimic mai folositor pentru desvoltarea culturei în clasele serace de cât publi a-(iuniile în serie cu prejuri modeste. „Biblioiej^Şejnăaatorur împlineşte un gol în bibliografia noastră. O semnalăm cu drag citiforiilor nostru. Pentru un prej modest de 5-10 şi 15 lei omul doritor de a se imbogăji spiritul va găsi în aceaslă colecţie opere semnate de Goga, Lucian Blaga, O. Ghibu, E. Lovinescu, Nicolae Iorga, I. Sadoveanu, Gh. Maior, seu chiar opere clasice ca fabulele lui Grigore Alecsandrescu, seu opere traduse din limbii străine ca Păsările lui Aristofan, seu operiile lui Knut Hamsun.

Recomandăm cu multă căldura „Biblioteca Semănătorul"

Antiseptic !

VÁLASZ EGY KRITIKÁRA Európa, — húszadik század. — Isteni eszmék és földt^arlp§ág^ Bánát, — áldásdús napsütés; bő vízfolyás, gazdag termés — és a nép, az istenáldott

nép dolgozik és — veszekszik. Temesvár, — évszázadokon át folytonos harc, ostrom és védekezés. A győztes

bevonul, a legyőzött kimenekül — és ha a béke hosszabb ideig tart, az egypártiak veszek­szenek; — barátságot esküsznek itt egy győző özvegyének, hogy aztán fiát másutt lenya-kaztassák. Saját népükön . zsarnokoskodnak, aztán a nép vezérét izzó vason megsütik és húsát saját embereivel hasracsúszva megetetik.

A nap tovább süt. Évszázadok" múlnak el — és új győző vonul be. A várfalak utolsó maradványai is eltűnnek, a város messzire kiterjed, mert szűk neki az a hely, ahol eddig csak egy pártnak volt maradása.

Az erkölcsök javulnak — és csak az atavisztikus korcs kinövés hallucinál még hasravágásról.

„B^j0ht)~" — egy több százkilós papircsomő, mely nehézségénél fogva a földhöz ragad — minőségénél fogva azonban, bármily fényt hiánytalanul és elferdítés nélkül visszatükröz. Mindent visszatükröz, napot, embert, eszmét és tényt. Emlékezetéből kivibrál a múlt mécslángja, eszére hat a jelen fénytestek káosza és lelkével követi a vékony sugarat, mely egy jobb jövő felé halad.

Szép kiállítású, mert a Bánát is szép, rendezett városaival, falvaival és intézmé­nyeivel. Még nem eléggé érdekes, változatos, nyelve nem kifogástalan és különösen a magyar szó benne kevés és nem válogatott. Nézd a Bánátot. 1

Célja nincs, — programmja nem egyéb, mint a reávilágított erők reflexiója és \ semmiesetre nem vállalkozik oly lehetetlenségre, hogy egy nép költészetét, egyéniségét ] más népbe átplántálja, avagy hogy elősegítse egy néplélek közeledését más népiélekhez. Hisz lelki világában a Bánát népe sokkal nagyobb különbséget mutat, mint az egymástól legtávolabb eső fajok testi különbsége.

Hivatása abban áll, hogy felfelé emelkedjék és olyan térben mozogjon, ahol már * nincsen önzés, párt és cél — hanem csak társadalom, örökéletű természetesség — és az , „egy Isten" fogalma.

Mint az erdő tölgyei mellett a fenyő, a bükk és a nyírfa is él és mig a föld mé­lyében ezeknek gyökerei tragikus erőlködéssel birkóznak a létfenntartásért, — e fák törzsei különböző minőségűek — koronáinak lombjai azonban egy színpompába vegyülnek; a lgyelek rezgése egy melódia, lakói az éneklő' madarak és virágzása éltető ózont áraszt.

f* " A „Banatul" abszolút passzív, tehát nem követel semmit és nem haragszik semmiért \ és senkire.

—. — " __ —_ Bánáti magyar irodalom. Van, — okvetlenül van ilyen. Ezt saját tapasztalatunkból

tudjuk és. nem az itteni magyar sajtó vitáiból. E viták szerint a magyar irodalom dimen-

ziója csak egy „költőcskétől" a „K . . M "-ig terjedne ; de mi tudjuk, hogy a „köl­tőcske" valódi költő és hogy a „K . . M . . . . " s e egészen „ K . . M " De ezek egyike se nekünk énekel és mi születésük vagy ittartózkodásuk kis véletlenségeivel nem hozzuk zavarba lelkük másirányú hivatását. Mi nem erőltetjük magyarságukat érzésvilágunkba kapcsolni, — de örülnénk egy közös nívón vaj^^lálkoaásban.

A „Temesvári Hirlap" a tenti tényeket egyéni hangulatba foglalta és „kisebbsé­gének isteni adottságában egy heroikus gesztussal" élestoll«_JuátifcsSi4áj3jy>ává_ tett bennünket. Az élestollú ság „hasravágási" refrénnel, a „kár a benzinért*^ „bliktri" stb. Véte<ftteU~"bbjektivítással állítja, hogy a Banatul azért nem hozott még valódi magyar irodalmat, mert letagadni igyekszik, hogy itt az eddigi rossz magyarságon kívül jobb is volna. '

Itt újból leszögezzük, hogy nem vagyunk magyar szépirodalmi folyóirat, nem vagyunk a magyar sajtó á'tal leforrázott Géniusz feltámad! Phönixe, hanem címünk folytán csak egy bánáti román folyóirat, mely a Bánát tökéletes visszatükrözése érdekében a román, vezérnyelv melleff~Íármely itteni nyelven megíri cikket eredeti nyelven közöl. Közlünk, amit kapunk, — amit nem küldenek, nem hozhatjuk.

SwS*sTrTír>fcrtfikáját tehát azonosnak lehet tekinteni egy olyan váddal, mely azt állítaná, hogy egy politikai párt nem fogadná el a magyar párt önzetlen közreműködését a választáson. — Probatum est. — Avagy azonos avval a kritikával, mely állítaná, hogy Madách Imre nem tetT^s^îrimïî' országának, mert revuejében a Pharaotól az Eskimóig nem említette a magyart ^s.

„Látjátok feleim szemetekkel mik vagyunk, bizony por és hamú vagyunk".

Kétféle kritika van: objektív, melynek célja, hogy egy szükségesnek látszó jelenséget éltető javulásra buzdítson, — és élesiollú, melynek célja, hogy egy útjában lévő élőt . lehetetlenné tegyen. Az első, csak válogatott objektivitással dolgozik, a második, kinek célja ölni, drasztikus szerszámokhoz is nyul.

je len soraink visszatükrözik a bánáti általános kritikai rendszert és mutatják, hogy mily kevés ok kell ahhoz — (itt egy be nem érkezett regényrész nem hozatala, másutt egy már hozott regényrész ismételt hozatala stb.) — hogy a magyar sajtó megélesítve tollát és félredobva objektivitást és szellemességet, neki rohanjon bárkinek, nemcsak „heroikus gesztussal" a majoritásnak, hanem „isteni adottságban" szerénykedő kisebbségi testvéreinek is.

Mindezt nem tekintenénk sajtóelfogúltságnak, hanem csak az Április hónap misztikus befolyásának egy túlérzékeny írói idegrendszerre, ha a T. H. kriffEa'jában nem fordulna- elő más jelenség is.

Midőn volt szerkesztőnk a T. H. első^kritikáját férfiasan magáévá tette, a T. H. njá^»dik kritikáját már névleg hozzá címezte és ebben a címzésben van egy szomorú jelenség. Volt szerkesztőnk, ki az ősbánáti Ion család tagja, mely család vezérkari tisztjei révén messze Bánáton túl is ismert, Ion jGngote-p«4ig,--yoK'lt'öveteógi titkár, jelenleg Bánátban az egyedüli külpolitikai publicista, — tehát neve minden tekintetben méltóTnogy egy banali napilap ismerje — és mégis a T. H. keresztnevén szólítja, mert magyarosan a román és német aláírásban is a családnevet első helyén látja.

Ez a szomorú, hogy a T. H. „isteni adottságban egy heroikus gesztussal" még mindig magán viseli azt a pápaszemel, mely még Nebukadnezar világos betűit is elferdítve mutatja. Moldauern Sim. Sam.

-il i 1

, | ' > . i l i | l l | l | i / " ' . > l l , > l | i | j . ' l l ' . i t l " l > l i i i , ' l ' . i •l| l,<I>>„,|i>l..,.1<lt> > | . , < ' l l > „ i b l , | l l ! l , . , - l l > l l . l l " ' I I ' „ I I " ! , . , ' ! ! ' . . , ) ! ' I l ' , , , ) ' " ' ! l , . , i l " " l u , ' " , , i l 1 | 1 ^ ţ)>*h„,>H\ii- " ' i n i ' " ' I I ' " " n t j " " i | t > " " i t i i " " < | | > " " i f | i l t l ' . » , " " > » . ) ) , " " i u i " V " . i ) , " " i i M l " • ! ) • n i ' " •))• ' " u n " 1 ' . | t > " " i m " " . i i , , | | ' i " I | | . " " h , i " " . i i » " i | ţ

PREMIUL BANATULUI' J 1 S O O le i .

0 Revisfa Banatul pentru propăşirea mîşcărei literare oferă un /= premiu de 1500 lei cu subiectul următor :

1 „VIITORUL CULTURAL ŞI ECONOMIC ! AL BANATULUI PENTRU ANUL 1950"

/ Autorul va avea cea mai mare libertate în aprecieriile sele despre V metodele cele mai bune spre desvoltarea jinuturiilor noastre.

ţ Premiul I-a va fi de 1500 lei. % Premiul H-a „ „ „ 500 „ 7 Concurenţii vor trimite manuscriptele Ia redacţia revistei până Ç la 1 Octombrie. Fie-care concurent va fi obligat să-şi aleagă 0 o devisă în capul lucrări sele, lucrare care câtă a fi anonimă şi 1= neiscălită. Pentru a se putea identifica manuscriptul premiat, A fie-care concurent va trimite pe lângă manuscriptul seu şi un ï plic cu devisa înscrisă pe copertă, iar în interiorul plicului închis, V numele şi adresa sa exactă.

X Pentru atribuirea preţului juriul va fi compus de Directorul y Revistei şi de doi profesori din localitate. X Manuscriptele nu vor depăşi 20 de pagini. / Lucrăriile premiate se vor publica în Revista noastră. X Toţi abonenţi noui vor primi ca prima lucrarea Dl. Moldovan. 2 * * # X „EX ORIENTE LUX" în mod graţios.

£..1111(1,,,.Ui,..,UI , l l \ „ | i ' i ' ! | l l l . | l ' 1 1 . [ i i i | | l l . ' H ' . n r ' " ' ! i . , ' " ' i . . , l l , . i i l , , " i i . t * i . ' " , , i ' " ' . [ • . " ' i t , , , ' ) ! ' „ j lHii , , ,. 'II' „,(111,,,=. 5 1 ' ' <i1. 1 " i i i i i ' " . i i . ' " ' i t l i i ' " . t i . " l ' i | | ) ' l " . | | . " " , , | | i " l , 1 [ , " i i , l , l i » » 1 | ) , ' u i , , , | - ' " < t | , l < t i * i i i , | i < ' i ' ) i | . '"< <ih 'n >ll>'"^iiii" -n- ' " " . n . " | imi'" | i i i i '" 'li»

M A S C H I N E N - A B T E I L U N G d e r Zentralbank I Schwäbischen

I Timişoara, Strada I. C. Bratianu No. i. I íj Lugoj, Strada Regele Ferdinand No. 10. jjj (|j Fordson Tractore, Ford Lastautos und Luxuswägen I 1 Autorisierte Vertretung. Lanz Dreschgarniture.Rohöltraktore.Land- | Hl wirtschaftl. Maschinen. Grösste Maschinenniederlage des Banates. a\

Cele mai frumoase, mai bune şi mai ieftine Cruci de marmoră şi Monumente pt. Eroi, din marmora şi Graui Cumpăraţi fa pietrarul

andrei Gnfs|y Timişoara-Fabrică

Str. 3 August No. 16

iOililir IMfHQÍN I T i m i ş o a r a , Str. Gheorghe | |

Lazar (Szerb-u.) 2. Ê Női és férfi szabóság, .f.

állandó raktár női és férfi divat- '£ i szövetekben és selymekben. Tartósan m \ ugyanazon vállalatnál alkalmazásban le- W ! vő tisztviselők és munkások részére | | i előnyős részletfizetési feltételek és ®

* árkedvezmény. %

se

m

I im Ikt ieésit t i i i T in ip i

Telegrammadresse: SERBANK T e l e f o n : 11-97, 14-94, 15-97, 23-12

Filiale: MODOS SHS Banfcabfeilung — Devisenabteilung — Holzabteilung Aktien-Kapital L 5,000.000 Reservefond L 3,000.000

TORINO FIAT AUTÖK | Modell 509, 501, 505, 510, és 519' a jelenkor legkedveltebb és legol­

csóbb márkája. Képviselet :

T I C H Y T E S T V É R E K a u i o g a r a g e Timişoara, Sir. Eminescu 6. lelefon 11-26 és 7-84.

Bánáti Szanatórium, T i m i ş o a r a , Str. Odobescu (Holló-u.) 2. Modern gyógyintézet, sebészeti, bel, gyermek, ideg, női, orr, fül, gége, bőr és gyermek betegek részére. Diétetikus konyha, legmodernebb gyógytényezők. Röntgen, Radium, Quartz, diathermia és az egész electrotherapia, hydro-therapia, mór és fangó kezelések. Speciális orvosok. Telefon 23—45, 2 3 - 4 6 .

[ Sanitäre Einrichtungen Hírsol i l A. C o m p . Badezimmer, Waschtische, engl

Klosette etc, Timişoara IV, Bulev. Berthelot 7.

Telefon 7—17 und 16—76.

TEMESVARER BANK UND HANDELSAKTIENGESELLSCHAFT Timişoara (Rumänien), Piaţa Sft. Gheorghe. Im eigenen Bankpalais. Vertretung : Banca

Marmorosch Blank & C o . S. A. Bukarest. Gegründet : 1906. Eigenes Kapital: 89,000.000 Lei. Einlagen: 220,000.000 Lei.

-SB

=ffl

Prochaska Ede Fiai Temesvár,

IV., Bonnáz-utca 21

Ford Lincoln —Touring —Truck—Ford-son, R. Wolf cséplőgépek, Mag­deburg—Bucka J . F o r d - au tók é s t r a k t o r o k j a v í t ó m ű h e l y e .

üillliiiiiiiiillllllliiimiiiillllliiiiiiiiiiillllliiiiiiiiiilllllllii illllliiiiiiiiiiilllllliiiiiiiiiilllllliiiiiiiiiilllllliiiiniiiilllllliii iillllllitiiiiiiiilllllliiiiiiinilllllii iiilllllliiiiiiiiiillllţ

Cu ocasie scăderi leului gratis la abonaţi broşura

EX ORIENTE LUX" un delir financiar

delà

SIM. SAM. MOLDOVÀN

-=ïijitiifi »"itiiiiifiiiii)»iiiitf iiiifi*i)Miiiii iiiiiiKuiiiiij itiiuiriiiitiii jţiiiKitiitiiij iiiiiiiiiifiHii iiiiiiiiiiimiiitiiiiiiiiiiiiii iiiiiiiiiiiiiiHiiiiiitiiiiiiimiiiiiitiiuiiii iiiiiiiiiiniiii iiuiiiitiiiiiiirr^

C I N E M A

Cinema Cetate: I I Cinema Apollo: I I Cinema Mehala: 9 şi 10 Main \ \ U şi 12 Main | | 13 Main

F I I I S O A R E L U I — 7 m a r i a c t e —

După romanul lui Pierre Marcout, apărut de curând în Echo de Paris Acfiunea foarte bogată se desfăşoară în Marocco, în fara Riffului,

pe teatrul de luptă al Francezilor şi spaniolilor cu Riff-Cabilii. T a b l o u r i s u p e r b e i S c e n e n e u i t a t e !

interpreţii principali: Mario Nastasio, M. Bosky Charlie şi Dalia In complectare:

Monumentul Lupoaicei Romane la Timişoara

Cinema Cetate: I I Cinema Apollo: I I Cinema Mehala: 11 şi 12 Main | | 13 şi 14 Main | I 16 Main

MICUL ROBINSON cu micul J a c k i e C o o g a n în rolul principal.

Cel mai nou, cel mai sensational film al copilului fenomen.

C I N E M A D E V A l i A

Oraşul Timişoara are noroc de a poseda cea mai frumoasă instalaţie cinematografică din fără.

Anunţăm cititoriilor noştri c a sesonul de vară se va deschide.

PLARUL T i \ 1 \ T \ T T ! TT PÍARUL LEI 3 5 . - J J r V l ^1 X ~ V X W J . - L a LEI 3 5 . -

ABONAMENTE: 1 AN 360 LEI; 6 LUNI 200 LEI; 3 LUNI 100 LEI / IN STRĂINĂTATE: 500 LEI ANUAL / INSERŢII ŞI RECLAME SE FAC LA ADMINISTRAŢIA REVISTEI

Articol de Mihail Gaspar, C. Lahovary, Maior Braescu, D. Járossy, Prohaska, Cotruş, Lucian Costin, Hurca, Moldovan etc.

DIRECTOR: C. L AH O VAR Y SECRETAR DE REDACŢIE : EMIL GHERGA ADMINISTRATOR: COLONEL VILHELM THIERRY EDITOR-PROPRIETÄR : SIM. SAM. MOLDOVAN

REDACŢIA: PIAŢA PLEVNA No. 12 ADMINISTRAŢIA: PIAŢA UNIREI No. 6

PENTRU RECENSII ŞI ANUNŢAREA APARIŢIEI, DOMNII AUTORII ŞI CASELE DE EDITURĂ SUNT RUGATE A TRIMETE CÂTE DOUĂ EXEMPLARE / MANUSCRISELE

NU SE VOR ÎNAPOIA

Ciocolată — Caramelle de lapte — Bonboane

REVISTĂ LITERARA / ARTISTICA / SOCIALA APARE LUNAR SUB AUSPICIILE UNUI COMITET

M A I U 1 9 2 6

C U P R I N S U L :

I L U S T R A Ţ I I :

S i m i o n e s c u portrete şi Ladea sculptură / Deseni in interior de K n e r / Coperta de Simionescu / Zincografia Fenyő

AUR G O L D Schokoladen — Milchkaramellen — Pralinen