COLEGIUL ROMANO-CATOLIC ,,SF. IOSIFINVATAMANT POSTLICEAL SANITARANUL 1

PSIHOLOGIA COPILARIEI SI A PUBERTATII

Profesor coordinator: ANTLUE MARIUSElev: TUDOR MARIETA NICOLETA

BUCURESTI 2015

La nastere, organismul dispune de o capacitate senzoriala generala relativ bine dezvoltata, dar de o capacitate de reactii universal umane si coordonate aproape nula. O mare parte din reactiile disponibile au un caracter primar, constituind forme motorii de debut ale conduitei motorii. Debutul vietii trebuie raportat la dezvoltarea umana din primul an de viata. Aceasta cu atat mai mult cu cat primul an de viata este dominat de dependenta foarte mare a copilului de axa parentala, majoritatea satisfacerii trebuintelor biologice fiind conditionate de interventia adultilor. Rolul trebuintelor este foarte mare in ontogeneza timpurie. In esenta se poate vorbi de trebuinte ce se cer satisfacute ciclic si trebuinte permanente. Ciclica este trebuinta de alimentare, somn, apa etc., permanenta este trebuinta de aparare, orientare, investigatie. Natura lor incepe sa se contureze dupa nastere. Incarcat de dependente, primul an de viata este perioada de castigare a bazelor independentei prin trei serii de conduite achizitionate in experienta ontogenetica timpurie. Acestea sunt: apucarea si manuirea elementara a obiectelor (ceea ce echivaleaza cu punerea bazelor autoservirii), mersul (ca forma a deplasarii supuse dorintelor si vointei) si rostirea primelor cuvinte (ca instrumente ale comunicarii). Datorita experientei perceptiv-senzoriale ce se acumuleaza treptat se dezvolta functiile mnemice si devin active reprezentarile cu intreaga lor impregnare de rezonante afective. Comunicarea constituie unul din aspectele fundamentale ale adaptarii. Poate fi abordata ca factor de echilibru al copilului cu mediul inconjurator si este incarcata de foarte dense potente formative. Comunicarea se realizeaza prin vorbire (limbaj) si prin reactii nonvebale, in care se includ gestica, mimica, tinuta-pozitie a capului, postura si paralimbajul. Comunicarea este extrem de importanta ca factor de echilibrare in familie, deoarece membrii familiei isi petrec aproximativ jumatate din timpul vietii impreuna. Ganguritul constituie materia prima a vorbirii. El cuprinde intai vocale neclare apoi acestea devin clare (a, e, o, i, u). Dupa 4 luni se produc articulari de vocale cu consoane si diferentiere a consoanelor. Primele cuvinte pot fi considerate ca un fel de molecule ale vocabularului. Comunicarea verbala se incarca afectiv, ceea ce contureaza numeroase conduite noi. Dintre acestea enumeram simpatia si antipatia, gelozia, timiditatea, simularea si imitatia la cerere.Prima copilarie (1-3 ani) are urmatoarele caracteristici: Copilul incepe sa fie integrat in interrelatiile grupului familial si al celor ce frecventeaza familia. Experienta de viata devine impregnata de invatarea comunicarii verbale. Copilul este angajat in perioada anteprescolara in cautarea de mijloace de a-si consolida autonomia prin perfectionarea deplasarii, pe de o parte si, pe de alta, prin consolidarea deprinderilor de manuire a obiectelor.La 18 luni rezonanta afectiva creste, copilul este mai impresionabil si intuieste dispozitia mamei. Atasamentul fata de mama sau de persoana care o inlocuieste devine acaparant. Se manifesta gelozia, daca mama acorda atentie altui copil sau daca nu-i acorda lui (copilului) destula atentie. Dupa 2 ani, copilul devine impulsiv, neintelegator si instabil. Tendintele ostile fata de adult cresc, deoarece creste campul frustratiilor. Dezvoltarea sociabilitatii copilului in joc face progrese importante intre 1 si 3 ani. La 2 ani copilul se joaca cu alti copii, dar se opreste, din cand in cand spre a se odihni si observa jocul partenerilor.A doua copilarie (3-6/7 ani) - tipul de relatii se nuanteaza si se diversifica, amplificandu-se conduitele din cadrul colectivelor de copii. Are loc concomitent si diferentierea conduitelor fata de persoane de diferite varste si ocupatii, aflate in ambianta cultural-sociala a copilului. Dezvoltarea fizica este evidenta in perioada prescolara. Aceasta este una din perioadele de intensa dezvoltare psihica. Presiunea structurilor sociale culturale, absorbtia copilului in institutiile prescolare solicita toate posibilitatile lui de adaptare. Diferentele de cerinte din gradinita si din familie solicita la randul lor o mai mare varietate de conduite. Ca atare, contradictiile dintre solicitarile externe si posibilitatile interne devin mai active. Aceste forme de contradictii constituie puncte de plecare pentru dezvoltarea exploziva a comportamentelor, a conduitelor sociale diferentiate, a castigarii de modalitati diverse de activitati, a dobandirii de abilitati inscrise in programele gradinitelor. Comunicativitatea si sociabilitatea copilului cresc in aceste conditii.A treia copilarie (7-11 ani) - O data cu intrarea copilului in scoala, invatarea devine tipul fundamental de activitate. Activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala, procesul de insusire gradata de cunostinte cuprinse in programele scolii elementare. In consecinta, copilului i se vor organiza si dezvolta strategii de invatare, i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei, isi va forma deprinderi de scris-citit si calcul. In ceea ce priveste tipul de relatii, scoala impune modelele ei de viata, dar si modelele sociale de a gandi si actiona. Ea creeaza sentimente sociale si largeste viata interioara, cat si conditia de exprimare a acesteia (mai ales exprimarea verbala si comportamentala). Intelectul fiind antrenat continuu in activitatea scolara, progresele in dezvoltarea intelectuala sunt evidente si consistente in perioada scolara mica. Dezvoltarea cunostintelor si a sistemului conceptual creeaza o anumita corelatie intre real, posibil si imposibil in procesul cunoasterii. In viata micului scolar, interrelatiilor din mediul familial li se suprapun noi relatii implicate de statutul de elev. Aceasta imprejurare ridica, pe de o parte, probleme de compatibilitate-continuitate si, pe de alta parte, probleme de interactiune-rezonante-evaluare-armonizare intre cele doua sfere/sisteme.Pubertatea (10-14 ani) este o perioada dominata de procesul de crestere si maturizare sexuala intensa; cuprinde urmatoarele substadii:Etapa prepuberala (de la 10 la 12 ani) ce se exprima printr-o accelerare si intensificare din ce in ce mai mare a cresterii (staturale mai ales), concomitent cu dezvoltarea pregnanta a caracteristicilor sexuale secundare. Conduita generala capata caracteristici de alternanta, intre momente de vioiciune, de conduite copilaroase exuberante si momente de oboseala, apatie, lene. La aceasta se adauga un grad de intelectualizare afectiva in scoala, care intareste sentimentul de apartenenta la generatie si alimenteaza experienta intimitatii prin prietenie si colegialitate ca si prin solidarizari in situatii critice, dar si agresivitatea.Pubertatea propriu-zisa (12-14 ani) - momentul culminant al pubertatii este in genere tensional si incarcat de confuzie. Din punct de vedere psihologic, cresterea si maturizarea sunt legate de numeroase stari de discomfort: aparitia neplacuta de acnee, transpiratii abundente si mirositoare, o sensibilitate emotionala a pielii. Toate acestea creeaza neliniste privind aspectul general, dar si cu privire la aceste mecanisme active de dezvaluire a unor simtiri ce puberul le vrea mai degraba camuflate. In fine, tabloul disconfortului psihic este suplimentat de cresterea gradului de stangacie in miscari si reactii, determinata de neajustarea miscarilor la proportiile modificate ale corpului aflat in crestere intensa.Momentul post-puberal (14-16/18 ani) este de trecere si, in acelasi timp, putin diferentiabil de momentul preadolescentei.

Bibliografie: Sion Gratiela,Psihologia varstelor,Editura FundatieiRomania de Maine, Bucuresti, 2003; Golu Pantelimon, Verza Emil, Zlate Mielu,Psihologia copilului.Editura Didactica i Pedagogica, Bucuresti, 1993;

https://psihoconsultanta.wordpress.com/discipline/psihologia-varstelor/ ; http://www.upm.ro/facultati_departamente/depPregatirePersonal/docs/carti/psihologia_varstelor_albu.pdf .