Liceul Teoretic Neagoe Basarab, Oltenita

Nicolae TitulescuPersonalitate marcanta a istoriei nationale- referat istorie -

Elev : Cristiana ParaschivClasa : XII E

28 Mai 2015

Nicolae Titulescu-personalitate diplomatica de rang mondial-

1. Biografie

Cel mai important diplomat roman al secolului al XX-lea, una dintre marile personalitati ale diplomatiei europene in perioada dintre cele doua razboaie mondiale s-a nascut pe 4 martie, la Craiova. Tatal sau, Ion Titulescu, era jurist si ocupase functii importante la nivel local: prefect al judetului Dolj si presedinte al Curtii de Apel Craiova. Mama sa, Maria, era nepoata marelui pictor Theodor Aman. In anul 1900, Titulescu isi incheia studiile medii la Colegiul Carol I din Craiova cu premiul de onoare la examenul de bacalaureat, fiind considerat cel mai stralucit elev al scolii. In anii urmatori a studiat la Facultatea de Drept din Paris, obtinand licenta in drept cu maximum de puncte.

Dupa absolvirea facultatii, si-a inceput cariera didactica la catedra de drept civil a Facultatii de Drept de la Iasi, iar in 1905 a sustinut o stralucita teza de doctorat la Paris, devenind apoi, la 24 de ani, profesor de drept civil la Facultatea de Drept din Bucuresti si membru al baroului avocatilor din Bucuresti.

Incepand din 1908, Titulescu a debutat in viata politica, in calitate de membru al Partidului Conservator Democrat al carui lider era marele orator si om politic Take Ionescu. Ales deputat in Parlamentul Romaniei in 1912, Titulescu s-a afirmat prin competenta, gandire politica realista, dinamism si un talent oratoric deosebit.

De-a lungul carierei sale diplomatice, Titulescu si-a desfasurat talentul oratoric in prelegeri si discursuri tinute in patru limbi europene, pe care le vorbea fluent: franceza, engleza, germana, italiana, fiind apreciat ca cel mai mare orator european al perioadei interbelice. In 1917 a devenit, pentru prima data, membru al guvernului Romaniei, ca ministru de Finante in guvernul condus de liderul liberal Ion I. C. Bratianu. In anii grei ai Primului Razboi Mondial, Titulescu s-a implicat in lupta pentru pregatirea Marii Uniri si pentru inlaturarea consecintelor ocuparii zonei de sud a Romaniei de catre trupele Puterilor Centrale. In anul urmator, a infiintat la Paris, alaturi de oameni politici din Regat, dar si din Transilvania, Consiliul National al Unitatii Romane, recunoscut ca reprezentant al statului roman de catre marile puteri membre ale Antantei (Franta, S.U.A., Anglia, Italia).

Dupa incheierea Primului Razboi Mondial, reorganizarea Europei postbelice a fost stabilita in cadrul Conferintei de pace de la Paris (1919-1920), la care Titulescu a participat in calitate de prim-delegat al Romaniei, semnand, alaturi de Ion Cantacuzino, Tratatul de pace dintre statele aliate si asociate Antantei si Ungaria. Acest tratat consfintea unirea Transilvaniei, Crisanei, Maramuresului si Banatului cu Romania (1920). In acelasi an a primit din nou portofoliul ministerului de Finante, in guvernul condus de generalul Alexandru Averescu, in aceasta calitate revenindu-i initiativa reformei fiscale aplicate de statul roman in 1921.

Cariera diplomatica propriu-zisa a lui Titulescu a inceput la 16 decembrie 1921 cand a fost numit ambasador al Romaniei la Londra, post pe care l-a detinut pana in 1927. Dupa trei ani, in 1924, a devenit delegat permanent al Romaniei la Societatea Natiunilor, organizatia internationala creata dupa Primul Razboi Mondial cu scopul apararii pacii si securitatii mondiale. In anul 1926 a fost ales membru al Biroului director al Academiei Diplomatice Internationale de la Paris, iar in anul 1927 a preluat vicepresedintia acestui for international al diplomatilor pe care il va conduce, din 1934, in calitate de presedinte.

La 6 iulie 1927 a devenit ministru de externe al Romaniei, functie pe care o va indeplini, cu unele intreruperi, pana in august 1936.

Predecesor:Barbu A. tirbeyMinistrul Afacerilor Externe6 iulie 1927 9 noiembrie 1928Succesor:Gheorghe Mironescu

Predecesor:Alexandru Vaida-VoievodMinistrul Afacerilor Externe20 octombrie 1932 1 octombrie 1934Succesor:Gheorghe Ttrscu

Predecesor:Gheorghe TtrscuMinistrul Afacerilor Externe10 octombrie 1934 28 august 1936Succesor:Victor Antonescu

Intreaga activitate diplomatica a lui Titulescu a avut in vedere afirmarea intereselor Romaniei pe plan international, consolidarea Marii Uniri, constituirea unor sisteme de securitate colectiva care sa garanteze integritatea si securitatea Romaniei, pastrarea climatului de pace in Europa. La initiativa sa, Romania a semnat in 1928, alaturi de Iugoslavia si Cehoslovacia, partenerele ei din Mica Intelegere, pactul Briand-Kellog, care scotea in afara legii razboiul ca mijloc de reglementare a diferendelor intre state.

In 1930 si 1931 a fost ales de doua ori la rand presedinte al Adunarii Societatii Natiunilor, situatie unica in istoria acestei organizatii ceea ce reflecta pretuirea de care diplomatul roman se bucura pe plan international.In anul 1932 a fost seful delegatiei romane la Conferinta dezarmarii de la Geneva, propunerile sale in privinta reducerii armamentului concretizandu-se in redactarea uneia dintre Conventiile de definire a agresiunii semnate de statele membre ale Societatii Natiunilor, la Londra, in anul 1933.

Alaturi de Mica Intelegere, in 1934 a luat fiinta o noua alianta, menita sa intareasca sistemul securitatii colective in Balcani: Intelegerea Balcanica. Din acest nou organism european faceau parte Romania, Iugoslavia, Grecia si Turcia, state care urmau sa coopereze pentru pastrarea statutului in zona balcanica in conditiile afirmarii tot mai puternice a politicii revizioniste duse de unele state europene ca Germania, Italia, Ungaria sau Bulgaria.Activitatea sa politica si diplomatica a fost inca o data recunoscuta in 1935 prin propunerea candidaturii sale la Premiul Nobel pentru pace, facuta de Facultatea de litere si filosofie din Iasi si alegerea sa ca membru activ al Academiei Romane.

In august 1936, cu prilejul unei remanieri a guvernului condus de Gheorghe Tatarescu, a fost inlaturat in mod surprinzator din postul de ministru de externe, in plin proces de negocieri pentru incheierea pactului de neagresiune intre Romania si U.R.S.S. Relatiile diplomatice ale Romaniei cu U.R.S.S. fusesera reluate abia in 1934, principala problema litigioasa constituind-o nerecunoasterea de catre U.R.S.S. a unirii Basarabiei cu Romania in 1918 si deci a frontierei de rasarit a statului roman.

Dupa inlaturarea sa din guvern, Titulescu a trait in strainatate (Franta), continuand insa sa sustina pe plan extern cauza Romaniei. A murit la varsta de 59 de ani la Cannes, la 17 martie 1941. Testamentul sau, intocmit in 1940, exprima dorinta sa de a fi inmormantat in Romania, la Brasov. Acest lucru a fost posibil dupa 1989, cand ramasitele sale pamantesti au fost aduse in tara.

2. Aspecte controversate ale activitii lui Nicolae Titulescu

2.1 Chestiunea tezauruluin februarie 1917 a avut loc revoluia rus care a condus la nlturarea arului Nicolae al II-lea i la instalarea unui guvern provizoriu n frunte cu Prinul Gheorghi Evghenievici Lvov. Lenin i Troki se ntorseser n Rusia i ncepuser pregtirea revoluiei bolevice, promind populaiei "pine, pace i pmnt", dac aveau s ajung la putere. Toate autoritile statului se dezintegrau, n armat se dezerta pe capete, ntraga Rusie fiind cuprins de haosul pre-revoluionar. n aceste condiii, guvernul Romniei, care iniial sistase transportul celei de-a doua trane a Tezaurului la Moscova, la propunerea lui Nicolae Titulescu, proaspt numit ministru de finane, decide totui s trimit a doua tran a tezaurului la Moscova.Trenul avea 24 de vagoane, din care trei vagoane reprezentau valorile Bncii Naionale, cu o valoare declarat de cca. 1,5 miliarde lei. Valorile Casei de Depuneri ocupau 21 de vagoane, al cror coninut era estimat la circa 7,5 miliarde lei. Prezentat pompos de Titulescu drept "restituirea tezaurului" de ctre "prietenii prietenilor notri", Frana adic - practic, prima tran a tezaurului restituit n 1936 de ctre sovietici, a fost constituit din bancnote vechi, hrisoave i alte documente, plus osemintele lui Dimitrie Cantemir.

2.2 Conferina pentru reparaii de la SpaN. Titulescu a condus delegaia Romniei la Spa, unde ara noastr a obinut 1% din reparaiile germane i 10,5% din cele orientale.[22] n acest sens, lui Titulescu i se reproa incapacitatea de a negocia, n mod corespunztor, interesele rii, pe fondul unui efort susinut al statului romn de a finana activitatea sa diplomatic. Concret, s-a invocat acordul realizat la Washington (1926) pentru reglementarea datoriei de rzboi a rii fa de Statele Unite, n care o parte a mass-media acuza incompetena lui Nicolae Titulescu, avnd n vedere c, att timp ct datoria Franei fa de S.U.A. era de 85 de ori mai mare dect cea a Romniei, Bucuretiul ar fi trebuit s plteasc o anuitate de attea ori mai mic dect cea a Parisului. n concluzie, se pretindea c, din cauza incompetenei lui Nicolae Titulescu, Romnia trebuia s plteasc cu peste 47 de milioane de dolari mai mult fa de obligaia financiar ce i revenea n mod real, sum care de altfel reprezenta ntreaga datorie a rii fa de S.U.A.

2.3 Respingerea colaborrii cu Germanian data de 22 octombrie 1934, ministrul german al aerului, Marealul Hermann Gring, vorbind n numele lui Adolf Hitler, expune ambasadorului roman la Berlin, Nicolae Petrescu-Comnen, o oferta german ctre Romnia, respectiv garania integral a granielor, n special a graniei cu Uniunea Sovietic i a graniei cu Ungaria, oferind totodat o renarmare complet a armatei, cernd n schimb, ca Romnia s se opun cu toate forele oricrei ncercri de trecere a trupelor sovietice pe teritoriul naional. Nicolae Titulescu, care promisese deja partenerilor si francezi i cehoslovaci, care ncheiaser deja tratate de asisten mutual cu ruii, pentru cazul unui conflict european, c va ncheia un tratat similar cu sovieticii, care ar fi permis trupelor sovietice s treac prin Romnia pentru a "sprijini" Frana i Cehoslovacia contra Germaniei, ascunde raportul lui Petrescu-Comnen.

3. Controverse3.1 Motivul demiterii i "exilul"Se afirm c : n 1936, regele Carol al II-lea, aliniindu-se presiunilor cercurilor de dreapta (pro-naziste) legionare dar i externe, l ndeprteaz din toate funciile oficiale i l oblig s se exileze.Muli istorici sunt de prere c motivul demiterii ar fi catastrofalul eec al politicii sale externe. Rezultatele concrete se vor vedea pe harta Romniei la sfritul lui august 1940. Adesea ns se uit c Titulescu a fost doar un executant, politica extern fiind dictat de Carol al II-lea i de "oculta" de stnga.n ceea ce privete pretextul demiterii, sunt invocate mai multe motive, printre care i presiunile guvernului englez, deranjat de declaraiile lui Titulescu care acuzau Marea Britanie de neimplicare de partea comunitilor n rzboiul civil din Spania.n ceea ce privete aa-zisul exil, trebuie spus c regele Carol al II-lea nu l-a exilat pe Nicolae Titulescu, i nici nu l-a obligat s se exileze, aa cum se susine adesea. Nu exist nici un document care s sugereze mcar aa ceva.[15] De altfel, nici nu exista vreo prevedere legislativ n acest sens. Se putea ns retrage cetenia romn, pentru motive ntemeiate, urmat de expulzare din ar, dar nu exist nici un document n acest sens. Cea mai plauzibil ipotez privind plecarea sa intempestiv din ar, este c odat terminate alegerile, pactul de neagresiune electoral dintre Micarea Legionar i Iuliu Maniu fusese denunat de ambele pri, n consecin, Nicolae Titulescu era expus unor eventuale acte de rzbunare ale legionarilor

3.2 Ipoteze asupra decesuluiNicolae Titulescu a murit pe 17 martie 1941, la Hotel Carlton, n Cannes, i a fost nmormntat pe 24 martie, n cimitirul Bisericii ortodoxe ruse "Sf. Mihail", tot n Cannes. Certificatul de deces, este emis de primria oraului Cannes, iar registrul de decese al primriei, menioneaz clar locul decesului, Hotel Carlton, Cannes[47], aadar, ipoteza lui Petre Pandrea nu se confirm.Ulterior s-au fcut tot felul de speculaii asupra bolii i decesului, afirmndu-se c ar fi fost otrvit, din ordinul lui Carol al II-lea sau de ctre Gestapo, zvon alimentat chiar de Titulescu n timpul vieii.Milcoveanu afirm c Titulescu se ngrase, i pentru a slbi, a luat un medicament pentru slbire, ("Dinitra"), care i-ar fi afectat mduva osoas, i consecutiv a provocat o anemie permanent, datorit scderii numrului de hematii.Ipoteza lui Constantin Xeni, pare cea mai plauzibil, dat fiindc Nicolae Titulescu a fost totdeauna dependent de medicamente.