Vocea cititorului

Dragi colegi, Vă trimitem noul număr al newsletter-ului ARAT. De această dată, vă lansăm o invitație: trimiteți-ne pe adresa redacției, (newsletter@arat.ro), pânăla data de 10 mai, un cuvânt, un concept AT sau o asociere care vă vine în minte pornind de laconținutul citit în newsletter. Noi, echipa editorială, ne asumăm următoarea provocare, anume să legăm între ele toateasocierile trimise de voi și să realizăm în baza lor un text de sine stătător pe care să îl publicăm înnumărul viitor. Lectură plăcută! Cu drag, Echipa editorială

Editorial

Creșterea prinde avânt atunci când estehrănită de la bază. Acesta pare să fie unuldintre firele care înnoadă țesătura de textedin acest număr al newsletter-ului. Vă propunem în deschidere un dialog pecare Eugen Hriscu îl poartă cu sine însuși.Un text onest și curajos despre experiențade a deveni analist tranzacțional certificatîn psihoterapie (CTA-P), despre felul încare drumul înspre susținerea acestuiexamen a contribuit la un anumit fel deîmbogățire. Am inclus în acest număr două recenzii.Prima este scrisă de către Elena Turcu șiabordează lucrarea lui L.J. Cozolino, „Dece este eficientă psihoterapia”, operspectivă neuroștiințifică asupravindecării și un argument în favoarea ideiică mintea umană și creierul se află într-orelație de inter-influențare, potențându-sereciproc. Cea de-a doua recenzie oferă imagineaCristianei Pruneanu despre "A Game FreeLife", de S. Karpman din care transpareideea că o viață satisfăcătoare se bazeazăpe absența jocurilor psihologice. Între cele două recenzii se intercaleazătextul Cristinei Pop, „Mini carte de bucatepsihologice”. Cristina surprinde cu note deumor și claritate conceptul de „foamepsihologică” formulat de către Eric Berneși distinge între o hrănire sănătoasă, asinelui autentic, respectiv una mai puținnutritivă, pe care o corelează cu formareadefenselor.

În continuare povestim despre experiențalui Traian Bossenmayer de a fi susținutprimul AT 101 alături de Nicole Kabisch,PTSTA-C. Evenimentul constituie o bazăpentru Traian în calitate de trainer și ofundație pentru grupul de participanți carear putea fi interesați să urmeze o formareîn analiză tranzacțională. Mihaela Brînzoi relatează experiența ei deimplicare în organizarea ConferințeiInternaționale de Coaching ce a avut loc înmartie la Cluj-Napoca. ARAT a participatîn calitate de partener la acest evenimentinițiat de către Institutul de CoachingAGAPE și derulat în baza principiului Weall have the desire to grow and develop. Încheiem acest număr printr-un rezumatelaborat de către Amalia Gabor cu privirela activitățile Comitetului Director ARAT.Veți putea afla detalii despre proiecteleaflate în derulare și despre cele demarateîn perioada octombrie 2018-februarie2019. Sperăm ca ele să reprezinte, larândul lor, cărămizi ale unei baze solidecare să genereze creștere. Și pentru ca acest lucru să se întâmple pemai multe planuri, echipa editorială s-arbucura să primească impresiile voastredespre newsletter: În ce măsură regăsițiaici ceva ce vă este de folos? Ce alteinformații v-ar prinde bine? Care suntsugestiile voastre pentru numereleviitoare? Scrieți-ne un mesaj, o replică saupoate chiar de-a dreptul un articol peadresa newsletter@arat.ro!

CTA - un examen (ne)necesar.

de Eugen Hriscu “Aș vrea să le pot spune tuturor cât deminunat poate fi să mori de cancer” – suntcuvintele unui pacient care deschidcelebrul volum al lui Elisebeth Kubler-Ross(1) despre moarte. Pentru colegii care încăse întreabă dacă să se încumete la acestexamen sau dacă efortul lor va fi în vreunfel justificat sau răsplătit, am scris acesttext pentru a le spune cât de minunatpoate fi să susții examenul de CertifiedTransactional Analyst (CTA). Parafraza nue întâmplătoare și e extrasă din proprialuptă cu acest uriaș - mi-am începutformarea în AT în 2003 și am susținutexamenul în 2017. A fost al doilea cel maigreu lucru pe care l-am făcut în viața mea(primul a fost să mă las de fumat!). De ce a fost greu? În primul rând pentrucă nu aveam nevoie să dau acestexamen. În anii de supervizare nu amsimțit vreun moment că pierd ceva dacănu mă numesc CTA. Consider că a facesupervizare face parte din îndatoririleoricărui terapeut, indiferent de nivelul decalificare și nu o etapă (umilitoare) de caresă scapi cât mai repede posibil. Așadar,întrucât nu aveam de gând săeconomisesc cheltuielile cu supervizareași cum practica mea nu avea de suferit dincauza faptului că îmi treceam în dreptulnumelui „în supervizare”, am ajuns săamân sine die scrierea lucrării dedizertație. În al doilea rând a fost greu din cauzafelului în care s-a desfășurat formareamea.

John Parr era un terapeut extraordinar decarismatic, care își baza formarea pedemonstrații care uneori țineau ore întregi. Dar în cei 4 ani de cursuri pe care i-amfăcut cu el nu am avut de scris nici măcarun singur eseu. Colegii mei de generație încă își maiamintesc, sunt sigur, sălile de trainingpline cu 40-60 de participanți în care nevenea rândul fiecăruia să ne așezăm pescaunul fierbinte și să fim pacienți pentruJohn, care ne arăta cum se face, dar undeteoria și discutarea academică aconceptelor erau reduse la minimum. Niciformarea mea psihiatrică nu m-a ajutatprea mult în acest sens, psihiatriabucureșteană este aproape nulă în zonacercetării. Pe de altă parte, examenul deCTA propune candidatului un exercițiuacademic nu neapărat foarte dificil, darriguros și cinstit. Cu alte cuvinte, trebuiesă muncești – să citești, să scrii și sărescrii. Ori școala pe care o făcusem pânăatunci mă învățase să mă fofilez sau, încel mai bun caz, să mă bazez pe talent șipe intuiție mai degrabă decât pe muncă. Înfine, al treilea motiv este unul care ține dedatele construirii personalității mele. Sespune printre supervizori și candidați căacest examen mobilizează toaterezistențele și procesele de auto-sabotareale candidatului. Eu așa l-am simțit. Existăo parte din mine care nu vrea să seexpună evaluării și criticii altora și cuaceastă parte am avut a mă lupta în acestproces. Felul în care am ajuns să măîmpac cu ea și să mergem împreună maideparte este unul din marile beneficii alesusținerii acestui examen. Dar să nuanticipăm! Ok, dar atunci ce m-a determinat să-ldau? E obositor să umbli prin viață cu odatorie pe umeri, cu un rest de experiențănemetabolizată. Este aproape ca o traumănemărturisită care îți întunecă o bucățicăde orizont.

În timpul fiecărei vacanțe, undeva înspatele conștiinței se găsea gândul că, înloc să fiu pe plajă sau oriunde m-aș fi aflat,ar trebui să scriu pentru examen. Apoi, nue plăcut să-ți vezi colegii de generație șichiar pe colegii mai tineri făcând cusucces pasul pe care tu simți că nu poțisă-l faci. Ultima picătură a fost anunțulcelei cu care mă supervizam că s-ar puteasă își restrângă activitatea și astfel să fiunevoit să îmi caut alt supervizor, al treilea!Așa că mi-am dat seama că e groasă și căa venit timpul. Și, cum a fost, mă întrebați? În primulrând a fost ironic, în sensul folosit deAlanis Morisette în cântecul cu acelașinume. În 2015, pentru că am avutposibilitatea de a lucra de acasă într-unproiect care mă plătea bine, am decis săîmi iau un an sabatic, să mă mut în altoraș și să fac o pauză de la munca depsihoterapeut. Mă gândeam că astfel o săam timp să scriu. În 2016, când m-amîntors în București, nu aveam aproapenimic pus pe hârtie, doar niște ideidisparate. Tot atunci am început un proiectmare cu o instituție publică, un material descris care a ajuns la peste 500 de pagini șisesiuni de training pentru mai mult de 200de oameni. Așadar aveam și mai puțintimp decât înainte. Dar am câștigat cevadin experiența anului sabatic – am realizatceva ce nu mă gândisem până atunci șianume că ceea ce se cere de la mine nu esă creez un text sec cu scheme de jocuriși tranzacții și surse bibliografice, că defapt aș putea să mă exprim liber, săvorbesc despre ideea mea de a facepsihoterapie.

Și asta m-a pus în postura de a măîntreba... de fapt, cum fac eupsihoterapie? Care sunt mișcările mele înacest dans cu pacientul și ce lemotivează? Cum funcționez în meseriaasta imposibilă, cum o numea Freud (2)?E cumva paradoxal (ironic) că tocmai eucare îmi îndemnam pacienții la auto-reflecție nu am practicat același exercițiupe mine, totuși nu era ca și cum acesteîntrebări nu-mi mai trecuseră niciodatăprin cap. Era însă pentru prima dată cândrăspunsurile mele urmau să fie așternutepe hârtie și să se întâlnească curăspunsurile altora.Un exemplu: unuldintre eseuri era cel despre diagnostic, ceconcepte AT folosesc pentru diagnoză.Cum nu mă pricep la adaptări depersonalitate sau la stările eului (oare stăcineva în capul său și spune... asta e un fiiperfect! acum e în Părinte?), darimaginându-mi că asta se așteaptăevaluatorii să vadă, îmi venea foarte greusă vorbesc despre lucruri pe care nu lepractic. După decizia de a vorbi despreceea ce există de fapt în mintea mea, amajuns spontan la o imagine: diagnosticulpentru mine e ca o pictură – mai întâitrasez câteva linii groase, create de primulcontact cu pacientul (ceea ce am legat cuconceptul lui Berne de imagine primară(3), apoi adaug elemente mai complexe,care se conturează în timp ca de exempluo anumită structură de personalitate sauun stil de atașament și, la final, detaliile definețe revelate de relație, de interacțiuneadirectă cu persoana din fața mea (ceea ceam legat, firește, cu diagnosticul social (4)al venerabilului nostru părinte spiritual).

E mult, e puțin? A fost suficient ca eu sămă declar mulțumit și eseul să primeascăacceptul supervizoarei mele. Și a mai fost grea pregătirea acestuiexamen, deși acum îmi mai aduc amintedoar vag eforturile de atunci. Pentrucineva care nu citise prea multă teoriepână la acel moment, a fost un efortsemnificativ, dar absolut necesar. Și, a meritat, s-a schimbat ceva? Nu știucum ar fi fost practica mea dacă nu mi-așfi dat examenul de CTA. Îmi place aceaexpresie – zi după zi nimic nu pare să seschimbe și într-o bună zi te uiți în jurul tăuși toate s-au schimbat. Am dat și am luatexamenul în august 2017, a trecut încăpuțin timp de atunci. Ce mi se pareimportant de menționat însă esteexperiența examenului în sine. Pentru unromân e greu de imaginat că așa cevaeste posibil, că un examen poate fi șialtceva decât o comisie de urâcioși care îțipun întrebări și îți caută defecte. Dacă vețiajunge în fața comisiei, șansele sunt depeste 90% să luați, pentru că examenuleste procesul însuși de scriere a tezei, iarsusținerea lui este momentul celebrăriitrecerii peste linia de final a cursei. Nu mă așteptam să am parte de oamenicalzi și primitori, cu care să port o discuțiede la egal la egal despre munca mea.Reflexele mele formate din 1980, anulcând am pus pentru prima dată piciorulîntr-o unitate (comunistă) de învățământpublic erau prea puternice.

Și, la final, când toți participanții laconferință și la examene s-au adunat săne aplaude, a fost momentul când, pentruprima dată, am simțit că sunt primit, pemeritul meu, în mijlocul unei comunitățiprofesionale internaționale. Noi, românii, avem tendința să ne izolămîn rușine și în jumătăți de măsură – noi nedescurcăm cum putem, noi nu suntem caei, noi facem cum știm, merge și așa. Sunt conștient că mai ales printre cei maitineri ca mine se găsesc numeroaseexemple de oameni care nu se simt cunimic mai prejos față de colegii lor din Vestși sper ca ei să genereze un val deoptimism și de mândrie care săcontrabalanseze rușinea ancestrală.Experiența mea însă a fost cea a uneilupte de ani de zile cu acest „merge șiașa”. Încă un lucru: Analiza Tranzacționalăeuropeană este un loc foarte cool. Nivelulconferințelor este de la bun în sus, dar ceîmi place cel mai mult este acestsentiment de adunare de bătrâni hipioți.Pentru cineva care nu s-a simțit niciodatăconfortabil în poziții centrale, de putere șis-a regăsit în schimb în pozițiile marginale,nu puteam găsi un loc mai bun pe care să-l numesc acasă. Vă aștept! P.S. Pentru că este prima oară cândvorbesc public despre experiența mea cuacest examen, aș vrea să adresezmulțumiri câtorva oameni a cărorcontribuție a fost în special importantă:Birgitta Heiller, Adrienne Lee, Sorin Duma,Ioana Pârvu, Marina Vasile, CristinaPetrescu.

1. Kübler-Ross, E. (1969). On deathand dying. New York: MacmillanPublishing Company.

2. Freud, S. (2010). Tehnicapsihanalizei – opere esențiale.București: Editura Trei.

3. Dusay, J.M. (1971). Eric Berne’sStudies on Intuition 1949-1962.Transactional Analysis Journal,1(1), 34-44.

4. Berne, E. (1961). TransactionalAnalysis in Psychotherapy. NewYork: Grove Press

RECENZIE

De ce este eficientă psihoterapiaCum ne folosim mintea pentru a ne influența

creierul

Louis J. Cozolino

Editura Trei 2017 recenzie de Adriana Elena Turcu Indiferent de abordarea psihoterapeuticăpe care o folosim în practica privată,majoritatea dintre noi are preocupăriasemănătoare față de: eficiența procesuluiterapeutic, cum funcționează terapia și ceanume îi schimbă pe clienții noștri. Deșiaceastă carte este scrisă dintr-operspectivă neuroștiințifică, din punctulmeu de vedere cred că poate darăspunsuri oricărei abordări. Eu am citit-oavând un șablon al analizei tranzacționaleîn minte, încercând să identificinstrumente din analiza tranzacțională, iarasta m-a ajutat să înteleg mai bineconținutul cărții și să-l folosesc în interesulmeu. Voi reveni cu exemple pe parcurs. Stilul în care este scrisă cartea este unulaccesibil, atât pentru clienți cât și pentruspecialiști. Deși la începutul lecturiilimbajul pare un pic greoi și științific, peparcurs lucrurile se clarifică, iar stilulautorului devine mai lejer, conținutulrămânând la fel de valoros, doar că prinumor reușește să facă anumite conceptemai ușor de înțeles. Autorul ne vorbeștedespre complexitatea creierului, desprecum funcționează și cum putem să neinfluențăm creierul cu ajutorul minții, iarpentru a surprinde această complexitateacesta ne spune într-o nota amuzantă orealitate pe care o știm, dar despre careuneori nu suntem neapărat conștienți:“creierul este capabil să creeze orice, dela cheesburgeri la impresionalism”(p.76).În psihoterapie acest lucru se traduce princonștientizarea vieții psihice, identificareanevoilor interioare ale clienților noștri,identificarea dispozițiilor care leinfluențează negativ percepția asuprarealității și ce anume îi poate ajuta să facăfață zilelor mai puțin bune. În ceea ce privește conținutul, doarparcurgând cuprinsul cărții e destul desimplu de identificat că protagonistul cărțiieste creierul nostru de toate zilele. Carteaeste structurată în trei părți, prima fiinddedicată creierului cugetător, cel alconștiinței de sine, iar ce m-a ajutat pemine să înțeleg mai bine și să structurezinformațiile a fost să identific cele trei stăriale eului din analiza tranzacțională îndescrierea evoluției creierului. Omul a evoluat din stramoșii săi, acestafiind inceputul unui Părinte, de la strămoșiinoștri am dobândit cultura umană,complexitatea limbajului,

capacitatea de planificare, iar o dată cuacest Părinte, s-a dezvoltat și un Copil,caracterizat prin creativitate, imaginație șiempatie. Problemele au început să apară în creierulomului o dată cu apariția acestormecanisme complexe, care au la bazărețele cerebrale primitive din creierulreptilian si paleo-mamifer, responsabildirect de fobii, superstiții și prejudecăți. Iarpentru a face față acestor noi probleme,creierul are nevoie de un Adult, în limbajneuroștiințific, de rețele neuronale noi,pentru a fi mai puțin vulnerabil la erorile dejudecată și gândire. Cumva am regăsit înaceastă primă parte și ideea Scenariului,mai exact ideea că tot ce învățăm în primaparte a vieții, în acea parte despre care nune amintim mai nimic, este fix partea carene influențează cel mai mult viața înprezent, iar la intrebarea “De ce esteeficientă psihoterapia?” răspunsulautorului este: “Psihoterapia reprezintășansa de a ne întoarce mental în timp,pentru a afla ce am învățat în copilăriamică și pentru a înțelege efectele dedurată pe care cunoștințele respective le-au avut asupra noastră” (p.26).Posibilitatea vindecării vine pe fondulcompasiunii față de noi înșine și față deceea ce am trăit și prin permisiunea de acrea noi povești cu ajutorul imaginației,pentru că pe masură ce înaintăm în vârstăuităm de aceste posibilități. Partea a doua este despre creierul social,concept pe care autorul îl leagă de ideeade relaționare, această nevoie esențialăpe care omul contemporan o are.Dezvoltarea optimă a cortexului prefontral,se realizează prin relații timpuriisănătoase, “care ne permit să avem opărere bună despre noi înșine, să avemîncredere în ceilalți, să ne reglăm emoțiile,să avem așteptări pozitive și să ne utilizăminteligența intelectuală și emoționalăpentru a ne rezolva rapid problemele”(p.116). Iar nevoia de psihoterapie apareatunci când relațiile sociale sunt absentesau când sunt afectate de o traumă saudepresie. O critică pe care o pot aduce înaceastă parte este că autorul utilizează unconcept nou “apoptoza umană –autodistrugerea programată”, conceptpreluat din biologia celulară cu ajutorulcăruia autorul lansează ipoteza următoare:persoanele care suferă de autism prezintăadesea o dereglare a procesului apoptoticși au o densitate neuronală crescută.Astfel, sacrificarea câtorva neuroni esteimportantă pentru supraviețuirea majoritățiineuronale”. Iar critica mea ar fi aceea căautorul nu vine cu mai multă clarificare șipoate mai multă susținere științifică. Partea a treia este dedicată aplicațiilor înpsihoterapie, unde autorul aduce îndiscuție problemele actuale cu care seconfruntă viața psihică a clienților noștri:stresul, anxietatea sau trauma. Ce amgăsit eu valoros în această parte a fostautodezvăluirea autorului. Astfel cartea seduce din zona științifică în sfera familiarăși autorul ne ajută să vedem teoria cuexemple clare, iar mai presus de orice,exemple trăite de el.

Mini carte de bucate psihologice

Cristina Pop Când ți-e foame, ce mănânci? Când ți-esete, ce bei?

Dar când ți-e foame la nivel psihologic, cuce te hrănești?

Eric Berne a scris despre 6 tipuri de foamepsihologică pe care le avem cu toții îndiferite măsuri:

foamea de stimulare: nevoia destimulare senzorială prin sunete,gusturi, atingeri, mirosuri;

foamea de recunoaștere: nevoiade a fi văzuți așa cum suntem;

foamea de contact: nevoia decăldură și contact cu alții, subformă fizică și emoțională;

foamea de structură: nevoia de ane umple și organiza timpul;

foamea de incident: nevoia denoutate, exaltare, entuziasm;

foamea sexuală: nevoia decontact și satisfacție sexuală.

Fiecare dintre ele estenumită foame pentru că satisfacerea loreste esențială pentru starea noastră debine și, mai mult de atât, pentrusupraviețuirea noastră. Iar atunci cândreușim să le alimentăm în modurisănătoase, ne hrănim în acest fel sinelenostru autentic. De exemplu, în funcțiede preferințele pe care le avem, ne putemobține stimularea printr-o baie caldăparfumată, recunoașterea cerând cuiva deîncredere o părere despre ceva ce amcreat, contactul printr-o îmbrățișare cucineva drag, structura prin planificareaunei activități pe care o desfășurăm,incidentul printr-o ieșire spontană în orașcu prieteni pe care nu i-am văzut demult,iar sexul prin acele activități erotice carene aduc satisfacție. Dar fiecare dintre noi are și anumitelimitări pentru ce și cât din sinele nostrureal ne permitem sau reușim săconștientizăm și să manifestăm. Hai sănumim aceste limitări defense. Iar înfuncție de defensele noastre, vom avea șirestricții în satisfacerea unor nevoipsihologice. De exemplu, dacă am învățat că nu-i înregulă să simt sau să arăt tristețe,

nu voi ajunge să primesc recunoaștere șialinare pentru stările mele de tristețeautentică și ele vor rămâne să bălteascăundeva înăuntrul meu, dincolo desuprafață, pregătite să se reverse când auocazia. Sau, dacă nu mi-am dezvoltat încredereaîn capacitatea mea de a gândi, s-ar puteasă nu îmi folosesc mintea pentru a-mistructura activitățile și să ajung, astfel, săacționez într-un haos care mă obosește.Sau, dacă trăiesc cu o credință profundăcă lumea din jur e periculoasă iar eu nusunt în stare să fac față pericolelor,probabil voi evita foarte mult experiențelenoi și voi trăi o viață plictisitoare, fărăincidente. Iar atunci când o foame esențială nu esatisfăcută suficient cu hrană sănătoasă,instinctul de supraviețuire ne va da ghessă încercăm umplerea golului cu altceva,de obicei cu junk food, adică cu acțiunicare ne aduc ceva substitut de hrană, darne și fac rău – fie prin auto-vătămare, fieprin vătămarea altcuiva, fieprin desprinderea de realitate. În plus,aceste forme de hrană ne alimenteazădefensele, nu sinele real. În exempleleanterioare, s-ar putea să îmi înec tristețileîn alcool; așa îmi obțin o liniștiremomentană a emoției nedorite, dar nuajung să o trăiesc într-un mod în care easă-și urmeze cursul firesc și să se dizolvede la sine. S-ar putea să îmi petrec multtimp într-o lume virtuală, dând scroll petelefon cu mintea absentă, pentru a evitaanxietatea pe care mi-o provoacă haosulîn care trăiesc. S-ar putea să mănânc decâte ori simt plictiseală, chiar dacă suntdeja sătulă. Și uite așa putem vedea de ce, atuncicând încercăm să renunțăm la un obiceinesănătos, de obicei nu e suficient să numai mâncăm junk food, ci e nevoie să neși asigurăm hrana sănătoasă. Pentru căaltfel nu facem decât să ne înfometămpsihologic. Așa că niște întrebări de lacare putem porni despre obiceiul dăunătoreste „Ce ingrediente importante pentrumine îmi aduce? (E o sursă de stimulare /contact / incident / etc.?)” și „Cum altfel așputea să îmi procur acele ingrediente?” Dacă te uiți în felul acesta la nevoile tale,care-i meniul tău obișnuit? E ceva din elce ai schimba? Dacă da, cu ce ai înlocuiceea ce vrei să elimini?

RECENZIE

"A Game Free Life" - The definitive book on theDrama Triangle and Compassion Triangle by the

originator and author

Stephen Karpman

Drama Triangle Publications; 1st edition(2014) recenzie de Cristiana Pruneanu

Stephen Karpman este cunoscut pentrucontribuția adusă psihoterapiei (în modspecial analizei tranzacționale) princrearea triunghiului dramatic. Cartea sa, AGame Free Life, constitutie o lecturăinteresantă, mai ales că stilul este cel cucare ne-a obișnuit AnalizaTranzacțională;limbajul nu este unul academic, greoi,cartea adresându-se atât specialiștilor, câtși celor care vor să afle mai multe desprerelații, interacțiuni și dezvoltarepersonală. În multe privințe, structura cărțiiamintește de Games People Play de EricBerne. Una din regulile lui Berne era să nuspui nimic din ce nu poți expune într-odiagramă. Karpman fix asta face peparcursul cărții - pune cititorilor ladispoziție numeroase diagrame pentru aînțelege pozițiile de Victimă-Salvator-Agresor în diferite situații. Cititorii vor găsi foarte multe exemple aletriunghiului dramatic care se referă lascene cunoscute cum ar fi: alcoolismul,jocuri de putere și abuz, familiidisfuncționale, scene din sala de judecată,de la muncă sau de acasă și multe alteexemple utile cu care ne confruntăm cutoții la un moment dat. Karpman oferă și câteva definițiiale conceptelor cele mai folosite dinAnaliza Tranzacțională, cititorii aflând maimulte despre scenarii de viață, poziția OK-OK, rackets, jocuri și despre aplicabilitateatriunghiului atât în terapie, cât și în mediulorganizațional și în viața de zi cu zi. Cartea A Game Free Life integreazăabordări mai recente din AnalizaTranzacțională, fiind o unealtă foarte utilăspecialiștilor și nu numai. Diagramele suntexplicate de Karpman într-un mod foartepractic, la obiect, fără metafore exhaustivesau concepte abstracte,

amintind de o altă regulă a lui Berne caree bazată pe principiul parcimoniei(explicația cea mai simplă este probabilcea mai bună). Aceste diagrame sunt foarte utile și pentrua exemplifica și mai bine conceptele detransfer și contratransfer. Karpman ne povestește cum un joc debaschet a devenit o sursă de inspirațiepentru crearea triunghiului dramatic șiaflăm și despre interacțiunile scriitorului cuEric Berne. Deși au trecut aproape 40 de ani de laapariția triunghiului dramatic, acesta esteîncă relevant pentru AnalizaTranzacțională. Un alt concept important, care nu este atâtde popular ca triunghiul dramatic, estetriunghiul compasiunii pe care Karpman îldescrie cu lux de detalii în A Game FreeLife. Triunghiul compasiunii este menit săcontracareze triunghiul dramei și săpaveze drumul dinspre jocuri sprecompasiune pentru sine și ceilalți, fericire,dezvoltare personală și intimitate. Partea a doua a cărții este rezervatămetodelor de a ieși din jocuri și de a aveao viață fericită. Exercițiile descrise aici suntperfecte pentru activități de grup, dar șipentru activități individuale, unde oameniipot să își dezvolte diverse abilități pentru aasculta și a da un feedback OK din pozițiade Adult. Karpman oferă câteva sfaturilegate de blocajele comunicării și cum sătrecem peste ele. Aici apare trecerea de latriunghi la ce se referă autorul ca fiind”loops”. Aceste loops sunt folosite pentru aidentifica modurile specifice în careoamenii ar putea sabota comunicareadeschisă și ce se poate face pentru a evitasau a ieși dintr-o astfel de situație. Specialiștii se vor bucura de faptul că lasfârșitul cărții vor găsi un transcript al unuicoach în devenire care a dat examenul decertificare în Analiza Tranzacțională subsupervizarea lui Karpman. Este o secțiunemenită să ofere claritate asupra procesuluiși cerințelor de examinare, cât șiinformațiilor care sunt necesare pentru aputea lua examenul cu brio. Acesttranscript se folosește și de triunghiulcompasiunii, fiind un bun exemplu pentrua înțelege aplicabilitatea acestui tip detriunghi. Cartea vine însoțită și de un DVD în caretimp de 20 de minute Karpman discutădespre istoria muncii sale și utilitățiitriunghiului în diferite situații. Karpman reia conceptele lui Berne și leexplică într-un mod clar, succinct, fără acrea confuzii. De aceea, A Game Free Lifepoate fi citită chiar și de persoanele carenu sunt familiarizate cu Games PeoplePlay sau cu Analiza Tranzacțională îngeneral.

Câteva premiere, un autobuz în mișcare șiun strop de nostalgie

Diana Deaconu Ar putea suna ca o descriere de turneu alunei formații de muzică din anii ´70, nu-iașa? Să lărgim un pic cadrul acesteiimagini și să vedem ce detalii se maidisting! Pentru un grup de nouă persoane a fostun workshop de AT 101, adică ointroducere oficială în teoria și practicaanalizei tranzacționale. Pentru TraianBossenmayer, PTSTA-O, a fost primul 101pe care l-a facilitat și primul eveniment încadrul căruia a lucrat în calitate de trainercu Nicole Kabisch, PTSTA-C, membră acomunității de AT din Germania. Aceastăserie de premiere a avut loc în lunafebruarie la București și a adus laolaltăoameni din domenii diferite, avândcunoștințe și interese multiple care și-aufăcut loc într-un cadru de învățare comun. Un alt aspect împărtășit de participanți afost, consideră Traian,

experimentarea elementului de surpriză, însensul în care așteptările cu care au pornitîn privința procesului de învățare s-audovedit a fi diferite față de modul de lucruabordat de facilitatori. În stilul de predare, Nicole și Traian auurmărit atingerea unui echilibru întrepermisivitate, deschidere către auto-descoperire și generarea unor contexte cupotențial de disconfort. L-am întrebat pe Traian ce a avut el deînvățat din această experiență, iar replicaa venit prompt: „Că două zile înseamnăfoarte puțin pentru un 101! Este ca și cumai alerga după un autobuz în mișcare!”. Pealocuri această mișcare nu s-a petrecutdoar printre concepte, teorii și exercițiipractice, cât și printre epoci de viață: „Amexperimentat la unsprezece ani distanțăun 101 dintr-un alt rol”. Atunci cursant, iaracum trainer. Nostalgia începutului formării în AT nu s-adovedit a fi, însă, capăt de linie. Nicole șiTraian vor mai susține un workshop înluna mai în cadrul conferinței organizatede DGTA (Deutsche Gesellschaft fürTransaktionsanalyse) în Lindau,Germania. Seminarul se adresează înprimul rând celor interesați de lucrul cuorganizațiile și este intitulat When theDogs Bark at Night – Feelings inOrganizations. Un format extins (subforma unui curs de două zile) esteprogramat pentru această toamnă atât înBucurești, cât și în Hamburg. Așteptăm povești și impresii de călătoriede la următoarea stație în care se va opriautobuzul!

Parteneriat ARAT – AGAPE la

Conferința Internațională de Coaching, Cluj Napoca

27 martie 2019

Mihaela Brînzoi

Povestea acestui parteneriat începe cucîțiva ani mai devreme decît data la care afost semnat și acum sînt sigură a venit înmomentul în care noi am fost pregătiți să îlacceptăm. Propunerea am primit-o în timpce lucram cu unul dintre fondatoriievenimentului la un alt proiect. A venitprintr-o întrebare simplă și spontană șicare aparent nu avea legătură cu agendaacelei zile. Nimic complicat în întrebarea:“Ai vrea tu ca ARAT să fie partener mediaîn acest eveniment internațional?”Răspunsul îl știm cu toții, deja. Iată pefoarte scurt cum a apărut în prezentulnostru organizațional acest parteneriat. Pus în perspectiva dezvoltăriiorganizaționale și a promovării AnalizeiTranzacționale la nivel național am văzutîn acest parteneriat oportunitatea de neface cunoscuți în Transilvania, de a neface văzuți în campanii de marketing și înrelații directe, de a învăța împreună cu ocomunitatea de specialiști care asemeneanouă au aceleași obiective profesionale,să construim relații de încredere șiprofunzime prin intermediul cărora cliențiisă fie inspirați să-și extindă potențialulpersonal și profesional. Noi știm care estevaloarea procesului de intervenție utilizîndAnaliza Tranzacțională ca metodă, ne-amai rămas să creăm sau să extindemcontextele în care și alții să o descopere.

“Good leaders manage teams. GreatLeaders change lives.”

În cadrul Conferinţei au fost abordate temede leadership, precum şi modalități deintegrare a coaching-ul în culturaorganizațională și de dezvoltare a acesteiadin urmă bazîndu-ne pe sisteme de valoriacordate la stadii de dezvoltare personal șiorganizațională. Speakeri de taliemondială s-au reunit pentru prima dată laCluj cu scopul de a împărtăşi experienţalor cu profesioniști din mediul de business,cu lideri, manageri şi nu în cele din urmă,cu alţi coachi. Conferinţa a fost la cea de-a doua ediţie înRomânia, prima ediţie având loc la Iaşi înoctombrie 2018. Pe termen lung, echipade organizare și-a propus să extindăconștientizarea asupra importanței formăriiși practicii coaching-ului profesionist, săcontribuie la vizibilitatea acestuia înRomânia și să participe activ ladezvoltarea profesiei de coach înbeneficiul afacerilor și al comunității, înansamblu. Am fost încîntată să reprezint ARAT înacest parteneriat și să le am împreună cumine pe Olga și pe Gabriela, colege alenoastre și practicieni în domeniu, alăturide alți 400 de participanți din peste 10 țări.M-am simțit încurajată de interesulmanifestat de profesioniștii comunității decoaching privind principiile șiaplicabilitatea Analizei Tranzacționale. În concluzie, sînt sigură că a fost o ocazieexcelentă de a face cunoscută ARAT caorganizație membră a unei comunitățiinternaționale și de a agrea noi și viitoarecolaborări.

Activități desfășurate de Consiliul Director înperioada

Noiembrie 2018 - Februarie 2019

COMUNICATE ale CONSILIULUIDIRECTOR

1. Deschidere call pentru depunereapropunerilor de proiecte pentru ARAT Summit 1.0

2. Publicarea informațiilor de cont,cuantum și deadline privindcotizațiile anuale

DECIZII ale CONSILIULUI DIRECTOR

1. Confirmarea membership-uluipentru membrii noi în 2018;

2. Numirea în funcția de Președinte aComisiei Profesionale a MarieiBran – PTSTA(P);

3. Numirea Managerului de Proiectpentru organizarea ARAT Summit1.0 – Mihaela Brînzoi.

PROIECTE DEMARATE - ETAPE DELUCRU

i. ARAT Summit 1.0

1. Stabilirea datelor pentru workshopstrategy: 30 august - 01septembrie 2019;

2. Demararea activității de selecție aconsultantului în scopulcontractării;

3. Demararea activității de rezervarea locației pentru workshopstrategy;

4. Transmiterea primului mesaj depromovare a evenimentului șirealizarea primului grup alpersoanelor cu status:preînscriere.

II. Grup de lucru - AUTONOM

1. Planificarea și desfășurareaîntîlnirii de feedback pentrupropunerile transmise de grupul delucru în attn atenția CD, CP,PTSTA (09.02.2019, București);

2. Redactarea minutei întîlnirii șitransmiterea acesteia celorimplicați în proiect.

III. Extinderea proiectului GRUPDESCHIS în TIMIȘOARA – aceastăactivitate va avea caracter permanent.Persoana de contact este LucianGîrniceanu, Vicepreședinte ExecutivARAT, iar informările despre desfășurăriviitoare vor veni din partea sa. Mulțumim,Lucian!

IV. Definirea criteriilor interne deselecție – delegat EATA

Pe lîngă caracteristicile precizate în fișa depost așa cum este publicată de EATA amconsiderat necesar să includem criteriiinterne ale ARAT și pe care le-am făcutpublice în convocatorul AGE (10.03.2019)odată cu publicarea anunțului derecrutare, precum și propunerea cadelegatul EATA să fie implicat înactivitatea CD, fără drept de vot.

PROIECTE CONTINUATE

1. Organizarea în București a douăsesiuni ale grupului deschis facilitatde Nicoleta Gheorghe și DianaDeaconu și publicarea pemembri_arat a rezumatelortopicurilor discutate precum șidirecții de acțiune definite;

2. Reluarea publicației interneNewsletter ARAT prin publicareaediției din decembrie 2018.

ACTIVITĂȚI CURENTE ale CONSILIULUIDIRECTOR

1. Crearea unui nou sistem de lucrupentru activitatea curentă a CD peGoogle Drive;

2. Actualizarea membrilor CD votațiîn AGE din iunie 2018 în RegistrulAsociațiilor și Fundațiilor;

3. Continuarea activității deactualizare a CD ARAT și pentrupoziția Șef Comitete, pozițieocupată în AG din octombrie 2018;

4. Realocarea membrilor din CD înrelație cu organizațiile naționale deacreditare și/sau echipele interneale ARAT:

1. Eugen Hriscu - la FederațiaRomână de Psihoterapie;

2. Nicoleta Gheorghe - laColegiul Psihologilor dinRomânia;

3. Mihaela Brînzoi - laComisia Profesională;

4. Diana Deaconu - mediereaîn situații critice a grupuluide discuții membrii ARAT.

5. Planificarea și derulareaactivităților necesare desfășurăriiAGE din 10 martie 2019 înBucurești, avînd ca principalobiectiv aprobarea bilanțului ARATpentru anul fiscal 2018;

6. Contactarea persoanelor care augestionat biblioteca audio ARAT șipregătirea în vederea preluăriiacestora de către o altă persoană;

7. Planificarea datei ConferințeiNaționale de AnalizăTranzacțională 2019 pentru 25-27.10.2019 care anul acesta va fiîn București;

8. Extinderea perioadei devalabilitatea a protocolului decolaborare cu facultatea SpiruHaret, București, protocol în bazacăruia se organizeazăși desfășoară practica despecialitate pentru studenți;

9. Formarea unei echipe care săanalizeze activitatea situației ARATFiliala București, așa cum este eaplanificată în Planul de Activități aCD pentru 2019;

10. Redactarea și publicarea rezoluțieiprivind înțelegerea pe care CDARAT o are în urma analizăriidocumentelor disponibile referitorla poziția de responsabilitate aARAT față de ARAT, FilialaBucurești din perspectiva juridică;

11. Recrutarea și formarea unei noiechipe de moderatori care vorgestiona grupul de membri ARAT,echipă formată din Miruna Jovin șiAmalia Gabor. Vă mulțumim!

12. Semnarea parteneriatului ARAT –AGAPE în calitate de partenermedia în Conferința Internaționalăde Coaching 2019, ce se vadesfășura în Cluj Napoca în27.03.2019;

13. Asigurarea interfeței decomunicare privind solicitărilepunctuale ale membrilor în atențiaCD, precum și cele ale altorpersoane interesate, ne-membriiARAT, prin oferirea răspunsurilorpunctuale ori direcționareaacestora în atenția colegilor dinARAT.

Copyright © ARAT 2019

adresa noastră de corespondență este: newsletter@arat.ro

Newsletter ARAT Aprilie 2019