Tema pentru seminarul viitor (Portretul lui Dorian Gray):-in triunghiul alcatuit din 3 dandy, care-l influienteaza mai mult pe Dorian Gray?-Cum se gaseste Dorian Gray ca Faust?-Ce tip de hedonism se gaseste in personaj?-Ce inseamna schimbul intre tablou si personaj?

http://www.cititoricelebri.ro/2010/10/21/voluptatea-negatiei-f-m-dostoievski-insemnari-din-subterana/http://revistacultura.ro/nou/2015/05/elogiul-suferintei/http://www.observatorcultural.ro/Umanitatea-dostoievskiana-de-la-A-la-Z*articleID_18675-articles_details.html

Destinul, simtit ca o realitate launtrica are o singura directie care apartine temporalului; ireversibilitatea, aceasta si vitalitatea sunt sensul dimensiunii cosmice a istoriei". Destinul si cauzalitatea stau in raport asemanator cu cel dintre devenire si devenit: intruct devenirea sta la baza devenitului,sentimentul(subl. O.S.) launtric si cert al destinului sta la origineacunoasterii(subl. O.S.) cauzelor si efectelor. Cauzalitatea este astfel un destindevenit, dezorganizat, cristalizat in forme intelectuale(subl. ns. M.M.). Devenirea si devenitul, directia (timpul) si intinderea (spatialitatea) se restrng si se conditioneaza una pe cealalta dupa cum ne situam in planul istoriei sau al naturii. Destinul ni se reveleaza ca adevarata modalitate de a fi afenomenului originar(subl. O.S.); el calauzeste intreaga idee cosmica a istoriei in vreme ce orice cauzalitate domina si penetreaza ca forma a intelegerii intelective, universul-natura. Daca cultura este un fenomen originar iar destinul este logica organica a fiintei, rezulta ca fiecare cultura trebuie, in mod necesar sa aiba propria ei idee de destin. Astfel, antichitatea a avut o conceptieeuclidiana(subl. O.S.) despre destin, afirma Spengler ea este legata decorporalitateade corpul finit siceea ce i se intmpla(subl. ns. M.M.) acestuia in anumite situatii exterioare. Omul antic traieste un destin legat de situatii; el nu traieste drame interioare sufletesti precum omul culturii faustice. Oedip (din Oedip rege") se plnge de raul pe care Kreon i l-a promovat incorpul(subl. O.S.) lui si de ceea ce oracolul ii consideracorpul(subl. O.S.) pe cnd sufletul regelui Lear, sufletul faustic, traieste o drama interioara, este cuprins de boala boala nebuniei si desuferinta sufleteasca pura(subl.O.S.). Suferinta apollinica este unafizica, cea faustica este unasufleteasca. Tragedia antica este o tragedie amomentului(subl. O.S.) pe cnd cea a Occidentului este una aintregii vieti(subl. O.S.).

Adncind si nuantnd, Spengler face aici distinctie intredestinsihazard. Diferenta intre ele depinde de forta interioara a omului care o face: omul mediu din toate culturile nu vede dect exterioritatea evenimentelor, pe cnd omul important simte dincolo de inlantuirea obisnuita a evenimentelor istorice superficiale o logica profunda a devenirii ce se manifesta in ideea de destin. Cel ce se apropie de istorie cu judecata (subl. ns. M.M.) spune Spengler nu gaseste aici dect date. Cel ce se apropie de istorie cu sentimentul simte" altceva: el traieste (subl. ns. M.M.) un eveniment intmplat ca o realitate emotionala pur si simplu muta. Destinul si hazardul formeaza totdeauna o antiteza (subl. ns. M.M.) in care spiritul incearca sa cuprinda ceea ce nu este dect (subl. O.S.) sentiment, experienta si viziune launtrica.

Ideia central a lui Spengler asa cum este redata n Declinul Occidentului este aceea c toate culturile urmeaz un ciclu de dezvoltare analog evoluiei organice: natere , maturizare i moarte/declin. Spengler a realizat de asemenea i analogia cu cele patru anotimpuri: primvara (naterea i copilria), vara (tinereea), toamna (maturitatea) i iarna (btrneea i moartea). Spengler a identificat opt culturi care au propiul stil sau suflet, cultura: egiptean, clasic (civilizaia greco-roman), chinez, babilonean, indian, arab (semit) i cultura vestic (faustic), fiecare din acestea parcurgnd un ciclu de via identic, de cteva sute de ani. Astfel, istoria este biografia general a acestor culturi care sunt asemeni unor organisme. Un rol nsemnat l are de asemenea compararea componentei clasice a civilizaiei cu cea faustic.deia central a lui Spengler asa cum este redata n Declinul Occidentului este aceea c toate culturile urmeaz un ciclu de dezvoltare analog evoluiei organice: natere , maturizare i moarte/declin. Spengler a realizat de asemenea i analogia cu cele patru anotimpuri: primvara (naterea i copilria), vara (tinereea), toamna (maturitatea) i iarna (btrneea i moartea). Spengler a identificat opt culturi care au propiul stil sau suflet, cultura: egiptean, clasic (civilizaia greco-roman), chinez, babilonean, indian, arab (semit) i cultura vestic (faustic), fiecare din acestea parcurgnd un ciclu de via identic, de cteva sute de ani. Astfel, istoria este biografia general a acestor culturi care sunt asemeni unor organisme. Un rol nsemnat l are de asemenea compararea componentei clasice a civilizaiei cu cea faustic. Spengler i menioneaz adesea pe Hegel, Goethe, si Nietzsche (numind astfel trei dintre cei mai creativi scriitori germani) dar i pe alii ca i predecesori sau ca surse de influen intelectual, desi intre cei trei sunt diferente de gandire enorme. Spengler este un autor cu tendine anti-raionaliste puternice. El (ca si mine de altfel) considera ca istoria este povestea unor oameni si mase care prin definitia umanitatii lor nu pot fi raionali.Dei teza central a lui Spengler difer radical de teza lui Hegel (care concepea istoria universal ca o evoluie raional i gradual a spiritului) asemnarea dintre cei doi ganditori rezid n tendina de a realiza analogii ntre stadiile din evoluia fiecrei culturi. O alt asemanare const n aceea c, pentru exemplificarea teoriei, ambii fac referi frecvente la exemple concrete.Includerea lui Goethe mpreun cu Nietzsche ca surse de influen este neobinuit, dat fiind c este vorba despre autori cu viziuni opuse, ns Spengler realizeaz o fuziune neobinuit ntre elementele care-i susin propia teorie. De la Goethe, Spengler a preluat ideea fenomenului originar pe care o va aplica fenomenului istoric i celui cultural, definind cultura drept fenomen originar al oricrei istorii universale, trecute i viitoare.Pe lng adoptarea stilului aforistic, influena lui Nietzsche asupra lui Spengler s-a exercitat i n sensul nelegerii stilului unei culturi. Mai exact, este vorba despre caracterizarea culturii occidentale ca fiind faustic, spre deosebire de cultura antic, o expresie a spiritului apollinic. Spengler concepe fausticul n termeni asemntori acelora n care Nietzsche concepea dionisiacul, i anume fausticul ca simbol al caracterul omului intr-o societate spre decadenta, pleziristica si in termeni nostri consumerista un fel de beie legat de dimensiunile timpului care il avem la dispozitie. Un fel de o tendinta extrem de inselatoare care se poate rezuma la totul acum si pentru totul acum orice plata este justificata.