1

Alba Iulia

Cultural

ALBA IULIAIunie 2019

Nr. 13

2

3

Arheologia memoriei.Centenarul Unirii

De la o zi la alta popoarele trăiesc prinmunca, mereu aceeaşi, a celor mulţi. Singuraoboseală ce şi-o dă sufletul omului simplu e de apăstra cât mai neschimbat meşteşugul din bătrâni,care îi dă - după meseria ce o are - hrana. Şimemoria populară e foarte precisă: uneleprocedee îşi au începutul lor, identic cu forma deazi, în epoca preistorică. Continuitateacivilizaţiilor populare în cursul mileniilor epropriu-zis un simplu reflex al continuităţii vieţiidin natură: evoluţia acesteia se petrece în limitede timp aşa de imense, încât sunt neaccesibilecontrolului uman; se poate aşadar vorbi de oadevărată eternitate a primitivismului popular,conservativ.

Istoric, adică evolutiv-uman, popoareletrăiesc numai prin fapta precursorilor şirevoltaţilor. Aceştia tulbură ca nişte demoni,perpetuu nemulţumiţi, beatitudinea leneispirituale a contemporanilor, le deşteaptă iluziişi apetituri, le răscolesc patimile, le dărâmăpreţiosul echilibru al perfectei inerţii. Fie căatunci masele populare se încaieră în războaie,fie că folosesc paşnic gândul născocitorilor,mimetismul şi utilitarismul ancestral biciuit şi deinstinctul curiozităţii - care e mai vechi decâtînsuşi omul - le împinge să aducă modificări, maimult ori mai puţin adânci, sacrosanctelor lortradiţii.

Puterea aceasta uriaşă a creatorilor degânduri noi a fost aproape în tot cursul istorieiomeneşti confiscată de oligarhiile ori autocraţiile,care conduceau politic marile mase populare:fiecare nou exemplar de supraom a fost repedeînrolat, catalogat, uniformizat, în casta preoţească,curtea monarhică, ori clientela politică, aconducătorilor cu sabia ori cu icoana, a diferitelorstate ori naţiuni. Cei recalcitranţi au fostsuprimaţi: cu binevoitorul concurs al mulţimilorslabe de minte. Doar rar de tot, când potentaţiipolitici au avut un respect romantic pentru geniulcreator ca atare, născocitorii de gânduri au putut

VASILE PÂRVAN - Datoria vieţii noastre

fi stăpâni pe viaţa lor şi au putut răspândi dupăvoie gândul lor. Aceste rare epoci corespund însă- Elenismul, postalexandrinism epigonic, -Romanismul, imperial - unei naive reglementăride către stat a selecţiei capetelor creatoare. Seintroduce un sistem - foarte asemănător şcoliicontemporane - de industrializare şi multiplicaremecanică a ideilor noi şi de dresaj filozofic - înmasă - a animalului uman. Democraţiileinternaţionale: elenistică, imperial-romană,actuală, au încercat, toate, posibilitatea deînmulţire pe cale mecanică a sufletelor superioare.Metoda - născocită de cei vechi - a fost, fireşte,cu căldură îmbrăţişată şi de ordinele religioasemilitante - în special al lui Ignaţiu - întemeiatede Biserica Apusului.

Democraţia contemporană, fie burgheză fiesocialistă, e stăpânită de ideea răspândirii culturii

4

în masele largi ale muncitorimii. Dar marea ereziea creării de genii prin fabricile de cultură, caresunt Universităţile şi Academiile, începe a pierdedin ce în ce teren. Cu foarte mare părere de răuPontificii înţelepciunii dogmatizate încep sărecunoască neputinţa lor de a crea altceva, decâtnişte docili papagali intelectuali şi niştegelatinoase nevertebrate etice. Şcoala oficialăîncepe să recunoască că toate doctoratele deştiinţă şi diplomele de artă ale lumii nu pot facedintr-o maimuţă cu dar suficient de imitaţie uncreator de valori noi spirituale. Încep sărecunoască monumentalii şefi de şcoli, filozofice,artistice, ştiinţifice, că şcoala, ca instituţieeducativă a mulţimilor, nu are rostul mecanic,militarist şi trivial al uniformizării gândului şi alreglementării creerii, ci datoria mult mai modestăa dezanimalizării capetelor de sută şi al procurăriirepezi a mijloacelor tehnice de lucru pentrucapetele geniale. “Profesorul” contemporan, dacăe de fapt un om superior, nu mai e astăzi uninfailibil profet de sentinţe revelate, ci un“prospector” de aur şi diamante în stâncosulpustiu al neînţelepciunii omeneşti. Ca Diogenedin Sinope, profesorul contemporan are a căuta,în şcoală, ca şi în lumea largă, cu lampa aprinsăşi ziua, oameni: oameni întregi, noi, în carepâlpâie flacăra ideii. Avem azi apreciatori de artă,avem cunoscători de vinuri şi de cai de rasă, darn-avem preţuitori de suflete noi. Nu vezi penimeni bucurându-se, fiind fericit, că în mulţimeapurtătorilor de ghiozdane de şcoală a găsit unanarhist al legilor actuale ale gândului, unneliniştit, un chinuit căutător de legi noi.Dimpotrivă, cel mai iubit, între puii de oamenicare se ridică spre conştiinţă proprie, e cel maidocil dintre memorizatorii înţelepciuniiconsacrate.

Noutatea spiritului are nevoie de libertate,de aer larg. Şi libertatea nu poate înflori în turmă.Şi nici nu trebuie să înflorească acolo: ce-ar fi săzburde după cheful lor animalic toatenecuvântătoarele care au nevoie de conducere şidisciplină socială! Dar chiar în marile aglomerărişcolare se poate crea libertatea de zbor pentru ceichinuiţi de demonul lăuntric. Libertatea aceastacreşte din starea de suflet a iubirii pentru idee.Profesorul să se facă şi el simplu şcolar, alergândla un loc cu copiii şi adolescenţii după licuriciulminunat al gândului, care luminează înîntunericul banalităţii utilitare zilnice.

Cât spirit de acesta, de camaraderescentuziasm, pentru idealul de toate felurile, va fi

într-o şcoală, atâta libertate a gândului şi deci atâtaputinţă de înflorire a sufletelor, va fi în aceatovărăşie de viitori oameni.

***Libertatea spiritului nu creşte de asemenea

nici acolo unde omul e robit de trup. Iubirea ideiie un lirism deplasat în lumea în care “timpul ebani”. De o sută de ani omenirea trăieşte în crezulmaterialist: economic, scial, istoric. Întreaga luptăpentru viaţă a umanităţii contemporane se dă întreCapital şi Muncă. deprins a cumpăra Inteligenţacând are nevoie de dânsa, pentru înmulţirea averii,ori înfrumuseţarea vieţii, Capitalismul nu osocoteşte ca un alt rival. Deprins a nu avea nevoiede inteligenţă, Socialismul face abstracţie de ea,neputându-şi-o închipui ca un eventual rival.Capitalismul biruitor în Apus, calcă dispreţuitorîn picioare toate idealurile pentru careintelectualitatea, solidară cu poporul, a crezut cătrebuie să lupte în războiul cel mare. Socialismulbiruitor în Răsărit - cel puţin ca experienţătrecătoare politică - începe prin a distruge tot cenu primitivitate şi bestialitate de masă amorfă.Pentru că e fără putere fizică, pentru că e puţinnumeroasă, pentru că e supărătoare în cererile eide sacrificiu, nerentabil, pentru inutila urmărirea idealului, Inteligenţa creatoare contemporană,e în totalitatea ei zdrobită: de masivitateaimpertinentă a bogătaşului care asudă grăsime şide brutalitatea greoaie a proletarului care nu segândeşte decât la mai multă pâine. Ţinta oricăreicheltuieli de energie în lumea actuală e sporireaproductivităţii. O monstruoasă stoarcere a tuturorputerilor pământului şi omului, ca să dea cât maimult material asimilabil pâtecelui şi poftelorinferioare. Orice idee e valorată după interesul -pragmatic - pe care-l deşteaptă. Orice instituţieideală a societăţii e mecanicizată industrial. De osută de ani încoace nu s-a născut o singură ideeepocală, deschizătoare de drumuri necunoscute,în arhitectură, în filozofie, în sculptură, în religie,în morală. Numai ştiinţa - şi anume, în special,cea aplicată - a făcut progrese enorme: rezultatulmarii majorităţi a acestor progrese e însăasasinarea savantă a milioanelor de nenorociţicare, fără aceste invenţii şi descoperiri, n-ar fimurit nici aşa de mulţi, nici aşa de oribil, înactualul război.

O universitate nouă, în anul de la naştereaDomnului următor imensului faliment etic alconcepţiei materialiste despre lume şi viaţă e,dacă cei ce au întemeiat-o îşi dau cât de câtosteneala să gândească asupra rostului ei, un fapt

5

de însemnătate nu numai locală, ci mondială. Într-adevăr, toate marile întrebări ale sufletuluiomenesc conştient de continuitatea istorică agândirii omeneşti luptătoare, se pun din nou: cumsă se facă cercetarea realului; cum să se îndrumezecăutarea adevărului; cum să se înţeleagă frumosul;cum să se ia poziţie faţă de lume şi viaţă; cum săse ajute selecţionarea naturală a talentelor şigeniilor; cum să se înnobileze scopurile vieţiisociale, politice, naţionale; cum să se dea luptacu infinita bestialitate omenească, zmulgând câtmai mulţi semeni de-ai noştri din noroiul în carese bălăcesc zilnic; toate aceste întrebări, caresingure pot justifica sechestrarea atâtor libertăţiindividuale în folosul binelui social, trebuie săpreocupe pe întemeietorii unui nou aşezământoficial de cultură socială şi de cultură creatoare.

Dar mai ales la un popor încă în formaresocială şi naţională, cum e al nostru, acesteîntrebări sunt obligatorii sub sancţiuneaabsurdităţii noii instituţii în mijlocul unor nevoimult mai stringente, de ordin infinit mai adecvatprimitivităţii vieţii noastre publice. Căci dacă eca noua Universitate să nu fie decât încă o uzinăde superficialităţi şi inutilităţi, de non-valorisociale, culturale, politice, înfiinţarea ei nu enumai absurdă, e şi imorală.

Desigur, fiecare păcat social se reflectă laun popor în toate aşezămintele lui. Într-o lumede seci şi de utilitarişti josnici conspiraţia generalăa neisprăviţilor va popula cu reprezentanţi de-ailor cele mai înalte locuri în ierarhiaresponsabilităţilor social-culturale ori social-politice. Dar sub imboldul idealismului misticpopular, trezit întotdeauna puternic în epocile demari răsturnări şi revoluţii, doi-trei oameni deinimă pot pune la cale, susţinuţi de acest ambiantîncrezător şi cald, mari reforme spirituale, pe careîn vremurile obişnuite nu le-ar fi adus o evoluţiede decenii ori secole.

Iată, în faţa noastră, o operă de revoluţie,înfăptuită cu mijloace revoluţionare, inspirată deo iubire cu totul dezinteresată pentru mai bine,apărată, tocmai prin acea speranţă naivă şi curatăa celor mulţi, de atacurile puterilor tradiţionale,ignorate voluntar de întemeietori şi mânioase deaceastă ignorare.

Pe ce drum va apuca noua confraternitatespirituală? Cele vechi, mereu umblate, binebătute, netede, duc toate în mlaştinamaterialismului vulgar. Iar drumurile noi suntnumai indicate, de cugetătorii solitari. Construirealor e tot opera răbdătoare a tovărăşiilor numeroase

de ucenici ai noului gând. Şi entuziasmul celormulţi nu ţine decât până la primul obstacol, pânăla prima jertfă. Tăria de caracter - singura nobleţeadevărată în lumea muritorilor - e o floare rară.Iar fără ea toată învăţătura de pe lume, tot talentulcreator, e un simplu amuzament egoist. Cândsemenii tăi te urcă în vârful piramidei sociale,trebuie să arzi tot sufletul tău pentru a rămâneacolo: nu pentru tine, că tu eşti un om, trecător,dar pentru oameni, pentru idealul lor, pe care tunu trebuie să-l laşi să decadă, pentru sublimul pecare trebuie să-l faci să înflorească în inimacontemporanilor tăi, chiar de ar fi să-l creşti cutot sângele vieţii tale, pe care numai o dată o ai.

Dar iată, totul e rău. Nici cei mai buni nurezistă suferinţei ori ispitei, ci renunţă la luptă.Întreaga viaţă e murdărită de egoism, de interesulbrutal, de utilitar. Milioane în jurul tău spun: aşae viaţa; zadarnic încerci să o schimbi. Şi nu coboriochii, din viziunile senine unde încerci a-i fixa,asupra pământului forfotitor de lume, fără să veziconfirmarea înmiită a asprului adevăr: până şisuferinţa imensă a marelui război, abia încheiat,este astăzi profanată de materialismul cel maiodios; pacea care aşează soarta lumii e operanevrednicilor care nu au luptat, ci s-au îngrăşatîn război; nimic din dumnezeiasca frumuseţe ajertfei, a iubirii, a morţii, nu mai inspiră operapăcii; cei mişei, cei trădători, au fost poftiţi alături,ba mai sus, decât cei curaţi, cei credincioşi, ceidrepţi; o amară preţăluire pe arginţi a începutpentru sângele vărsat în lupte; biruinţele trebuierăscumpărate cu banul văduvei şi orfanului, iarcei care au câştigat biruinţele stau trişti şi muţi,aiuriţi de mânie, daţi la o parte ca nişte meşterifără pricepere şi fără preţ, în vreme ce zarafiicântăresc în talgere: aurul Răsăritului, foculCarpaţilor, grâul Dunării, codrii Munţilor.Călcarea cuvântului dat e astăzi lege. Iar înăuntrulţării tale, nu vezi decât necinste, căţărare disperatăcătre locurile cele mai de sus, goană după avere,murdărire a tuturor numelor curate de luptătorifără frică împotriva răului, aprobare stupidă amulţimii, dată nu celor care-i cer virtute, ci celorce-i laudă viciile. Şi în atmosfera aceastaîmbâcsită de miasmele putreziciunii, rece de lipsaoricărei iubiri, chiar cei odinioară deschişiavântului cald spre ideal, devin reci, nemaiputândînţelege decât gândul raţional, logica faptelorbrute; gândul ca expresie delicat-sentimentală,mistic încrezătoare, a înţelegerii intuitiv-lirice aCosmosului, ca un tot din care noi oamenii nusuntem decât un infim fragment, mai mult simţind

6

decât înţelegând legăturile noastre cu Întregul, eînchis pentru ei. E aşa de săracă inima omeneascăîn înţelegerea cuvintelor care poartă gândulaproapelui! Vorba, ca o simplă monedă luată şidată, ştearsă de multă întrebuinţare, e tot celoveşte cugetul: gândul închis în ea, strigătul nou,dat cu acelaşi, banal, cuvânt, le scapă. Şi totulpare vechi, uzat, indiferent.

Pentru o confraternitate spirituală, cum esă fie aceasta, întemeiată acum, realitatea vieţiitrebuie să fie însă nu suma manifestărilorpragmatice ale unei societăţi dezagregate şihaotice, alcătuită din indivizi primitivi oridecăzuţi, ci complexul potenţelor spirituale,latente în sufletul naţional şi general-uman, almaselor şi indivizilor. Noi nu lucrăm cu realitateaunor contingenţe de douăzeci şi patru de ceasuri,ca jucătorii la bursă, ci lucrăm cu realitatea unorstabilităţi psihologice milenare, ale sufletuluiancestral. Pentru noi faptele concrete sociale, acăror cunoştinţă nu numai [că] nu ne scapă, darnouă singuri ne e complet inteligibilă, sunt numaimijloace de a diagnostica bolile sociale şi de apronostica evoluţia lor. Noi nu ne mărginim lasimpla constatare a bubelor urâte şi la tratarea lorsuperficială - după metoda politică - ci căutăm apurifica însuşi sângele bolnavului, spre aîmputernici din nou leucocitele să ucidă microbiicare circulă în întregul organism.

Supremul scop al luptei noastre espiritualizarea vieţii marelui organism social-politic, şi cultural creator, care e naţiunea.Mijloace întrebuinţate de noi sunt exclusiv decaracter social-cultural şi pleacă din izvorul unical idealismului naţional. Metoda noastră e aceeaa cultivării şi selecţiei sufletelor superioare, prinpunerea la probă a fiecărui individ, care ne esteîncredinţat, cu piatra de încercare a Cultului Ideii.Cine rezistă şi dă scântei e vrednic să intre înconfraternitatea Universităţii naţionale. Cine e unsimplu pietroi brut e dat înapoi la grămadă, sprea servi ca pavaj de şosea pentru construireadrumului nou către sferele cele de sus.Oportunisme, tocmeli, reductibilităţi, nouă nu nesunt permise. Noi suntem preoţii aspri ai uneireligii de purificare. Suntem profeţii unui timp,cu mult prea îndepărtat pentru poftele grăbite alehămesiţilor contemporani, dar nouă imediataccesibil prin largul orizont al vederii istoric-filozofice.

Noi suntem condamnaţi să fim ireductibilisau să ne retragem din luptă. Căci asupra noastrăapasă răspunderea întregii vieţi a naţiunii.

Sănătatea sufletului ei ne e încredinţată nouă. Iarnoi suntem datori să luptăm penru a-i păstra întrueternitate această imunitate faţă de decădere şimoarte. Cum am putea o clipă să facem vreoconcesie Răului, când ştim că puterile lui, chiarcu cea mai îndârjită luptă a noastră, tot uriaşerămân, avându-şi izvorul în eterna inerţiecosmică? Noi trebuie să fim oracolul, la care săalerge mulţimea în ceasurile de cumpănire aDestinului, spre a-i da lămurire asupra viitorului:căci numai noi gândim mai presus de meschinultimp şi spaţiu politic-social. Noi trebuie să fimspiritul critic prin care să se lumineze naţiunea,când în mizeria luptei vieţii şi în haosulciocnirilor pătimaşe politice, ea vede răsturnatătoată scara valorilor şi ceea ce socotea sfânt îieste arătat de luptătorii gălăgioşi şi fără conştiinţăca murdar, iar ceea ce i se păruse josnic îi eînfăţişat ca ideal. Noi trebuie să îi explicăm căcivilizaţia materială, singură, nu e nimic maipresus ca un grajd sistematic pentru vite binehrănite şi ţeselate, dar nici pe departe nu e oorânduire în care să aibă un loc şi sufletul, care,în om, e idee.

Opera de purificare ce ne cade nouă,generaţiei actuale, e cu totul ingrată. Nouă ni secere sacrificarea însăşi a sufletului nostru: noi nuvom putea face nimic complet, ce de-abia vomcurăţi drumul pentru alţii. Cei ce vor veni dupănoi ne vor amesteca în acelaşi primitivism cu celal societăţii în care trăim şi nici nu vor bănuitragedia de precursori, chinuiţi, batjocoriţi,neînţeleşi, trădaţi, care a fost în noi. Putând lucra,egoist solitar, ca cei mai buni din ţările luminateale Apusului, noi nu vom fi lăsat după noi nimicîntreg, nimic armonios, nimic asemănător mariiiubiri de gând, care a fost în noi.

***Care e sufletul cu care avem noi a lucra?Desigur, înainte de toate sufletul ţăranului

daco-roman. Care sunt însă potenţele acestuisuflet?

Există o selecţie naturală a inteligenţelornaţionale pe baza luptei de adaptare pe carepopoarele trebuie s-o dea spre a birui dificultăţileridicate în calea lor de natură ori de om. Mintease ascute din generaţie în generaţie în direcţiabiruirii cât mai uşoare a acelor obstacole. Lapopoarele prea chinuite de adversităţile istorice- cazul poporului nostru, martirizat de toate liftelepământului - se formează un fel de carapacespirituală, în care sufletul se refugiază spre a sepăstra intact. Observatorul superficial vede numai

7

carapacea pietroasă şi inertă: în specie: fatalismul,insensibilitatea la nevoile unei vieţi mai omeneşti,tradiţionalismul, neîncrederea faţă de orice omsau lucru nou, asprimea şi necioplirea în diferitemanifestări individual-sociale. Dar observatorulrăbdător, care stă şi aşteaptă să iasă din scoicacolţuroasă, adevăratul organism, adăpostitînăuntru, are bucuria de a vedea o fiinţă foarte finşi complicat, foarte delicat construită, cunenumărate organe de apercepţie variată şiputernică a lumii, total nebănuite, numai dupăaspectul crustei de piatră. Fatalismului cosmic îicorespunde splendida etică optimistă, păgâno-creştină, care dă celui nedreptăţit siguranţa cărăutatea nu va rămâne nepedepsită şi că deci elpoate aştepta cu resemnare filozofică aceastăpedeapsă imanentă a nedreptăţii. Insensibilităţiila greutăţile şi trivialităţile vieţii materiale îicorespunde entuziasta dorinţă de a se face frumosmăcar la zilele mari, care creşte înclinările salepentru arta de toate felurile. Tradiţionalismuluiţărănesc îi corespunde o curiozitate extraordinarde multilaterală, chiar pentru lucrurile total străinede experienţa lui principiară. Neîncrederii faţă deorice e nou îi corespunde dorinţa de a afla tainaacelei noutăţi, spre a o supune: de unde, un spiritde observaţie şi de critică excepţional de ascuţit,întrecând adesea cu mult pe cel al omului cult,deprins cu formulele luate de-a gata din cărţi.Asprimii în maniere îi corespunde un simţ demăsură şi cuviinţă sufletească, cu atât maiputernic, cu cât el nu se poate manifesta extern,decât cu totul stângaci. Copilul ţăranului e aruncatîn lupta vieţii, încă de când e mai mic decâtcăciula de pe capul lui taică-său. El trebuie săînveţe singur a ieşi din încurcătură. Iar şcoala deagerime practică a trupului şi sufletului îi ecompletată de lupta - nu căutată de cine vrea, ciimpusă tuturora - pentru întâietatea ori distincţiaspirituală, extraordinar de preţuită în societateaţărănească. Agerimea minţii îi e pusă la încercarefiecăruia în orice clipă, nu numai de un intresimediat şi utilitar, dar mai mult încă de plăcerea,pur estetică, pe care ţăranul o are de a vedeascânteind un cap superior. Iuţeala aperceperii,vioiciunea reflexiei, justeţea judecăţii,promptitudinea respingerii argumentului contrar,stăpânirea de sine în focul luptei de inteligenţă,caalerismul condamnării imediate a mijloacelorlăturalnice ori brutale de întrecere, toată aceastăminunată autoeducaţie ce şi-o dă societateaţărănească, scânteietoare de vervă, de bucurie avieţii, încordată ca o strună continuu vibrând

muzical, de sinceritate aproape antic deconsecventă, de cavalerism cu un cod foartecomplicat, - e o realitate pe care clasa suprapusă- în mare parte de alt neam decât poporul nostru- n-a cunoscut-o şi deci n-a avut-o în vedere laorganizarea culturii sociale a naţiunii. S-a văzutridicola babilonie a introducerii copilului de şăranîn viaţa naturii prin cărţi, care-i proclamau mareleadevăr nou, că “boul e un animal cu patrupicioare”. Sufletul ţăranului român ne ajungenouă - Confraternităţii universitare - total obosit,amărât, dezgustat şi adesea chiar mutilat, defabricile de banalizare sistematică, denumiteşcoală primară şi secundară. Mai e vreo mirarecă feciorul de ţăran trecut prin toată filiera uzineişcolare e un simplu neurastenic ori un nevrozatiremediabil? Căci trebuie să fie cineva prearecalcitrant la orice disciplină, ori prea puternicspiritual: dominând orice violenţă externă, ca săpoată rezista tăvălugului nivelator, care e şcoalaorganizată mecanic-industrial: supunând şi pe celgenial şi pe cel sărac cu duhul aceluiaşi dresaj culocuri comune. Universitatea deci, în loc de a fiun colegiu frăţesc de tineri şi bătrâni care cautăîmpreună, deopotrivă de entuziaşti, realul,adevărul, frumosul, sensul lumii şi al vieţii,trebuie să fie, în haosul şi decăderea actuală, unadevărat spital pentru mutilaţii la suflet. Ca să-şi poată veni în fire, copiii aceştia ai unei raseîn adevăr nobile, încăpute pe mâinileeducatoare ale unor oameni strâmb pregătiţi orirău conduşi, trebuie să le redăm atmosfera deacasă, vioaie, veselă, lipsită de orice pedanterieşi închipuire de sine magistrală, firească înlibertatea deplină dela frate mai mare la fratemai mic, caldă, copilăresc de idealistă, - şi, fărăîndoială, multe suflete vor înflori din nou,strălucind prin inteligenţa lor originală,pătrunzătoare, clară, creatoare, - deşi, tot aşade sigur, multe altele vor rămâne pentrutotdeauna schilodite, luând cu ele numaiarzătorul regret de a se fi născut prea devremefaţă cu încetul proces de purificare alnenorocitei noastre orânduiri sociale.

Fiecare naţiune trebuie să-şi aibă metodasa proprie de dezanimalizare a mulţimilor şi deselecţionare a talentelor şi geniilor. Copiiişăranului nostru, vioi şi clar la minte, n-au nevoiede pisălogeala ucigător de metodică, născocită casistem educativ de naţiile greoaie la spirit pentrucopiii lor molâi şi înceţi. Şcoala noastră trebuiesă fie alta, pornind de la realitatea etnopsihologicăa sufletului nostru naţional şi ramificată după

8

scopurile sociale specifice evoluţiei noastreactuale.

Dacă însă calitativ sufletul cu care avem alucra e de o fineţe şi mlădiere originarăneîntrecută, cultural-evolutiv el e încă în stadiulprimei copilării. El nu a făcut decât o foartemodestă etapă în ascuţirea psihofiziologică,necesară marilor abstracţii ale culturilor creatoaresuperioare. Trecerea de la stadiul vegetativ-etnografic - oricât de strălucit - la cel culturalcreator, general uman, universal-valabil, e departede a se fi făcut. Un suflet proaspăt de la ţară, supuspresiunii formidabile a capitalului ideologiccontemporan, rar poate suporta cu perfectăelasticitate povara şi nu rămâne deformat. De abiaîn a doua ori a treia generaţie, treptat-treptatintelectualizată, ţăranul român îşi aratăincomparabilele lui calităţi sufleteşti. Şi ecaracteristic că chiar în trecutul nostru istoric oatare treptată intelectualizare a dus nu numai laegalitatea noastră, spiritual-creatoare, cu altenaţiuni mai vechi în cultură, ci la superioritateanoastră asupra lor, dându-le noi, conducătorisufleteşti.

Din aceste constatări decurge - ca o condiţieesenţială a oricărei superiorizări a culturii,individuale, ca şi sociale - lărgimea general-umană a orizontului inspirator de gânduri.

Naţionalul e ceva biologic-politic: econştiinţa de sine, solidară, a unui organismindependent, în luptă de existenţă cu alteorganisme analoage şi întrebuinţând pentruapărare chiar forma animalică a luptei, care erăzboiul. Naţionalul nu e ţinta supremă aspiritualizării, ci e materialul brut, care are a fiînnobilat prin gândirea general-umană, astfelîncât creaţiunile lui să devie pretutindeni şi eternvalabile. Eşti naţional în orice creaţiune a culturiisuperioare nu conştient, voit, ci inconştient, fatal.Dar întocmai cum nu vrei, ci eşti, fără voia ta, înopera de artă, liric ori epic, tot aşa eşti, fără săvrei, naţional, în sufletul tău.

Omul, fie el incult, fie cult, lucrează,ideologic, cu un material de gânduri general-omenesc; etnografic, adică sub-cultural, ca şisuperior-creator, adică adevărat cultural, esenţadiferitelor civilizaţii naţionale e asemănătoare: nunumai în ideile conducătoare, ci adesea chiar înunele forme concrete, îmbrăcate de aceste idei;comparaţi civilizaţia etnografică românească cucea scandinavă, cu cea peruviană sau chiar cu ceaa negrilor mahomedani şi comparaţi culturaelenică a epocii clasice cu cultura mexicană

anterioară invaziunii spaniole. Calitatea diferităa sufletelor naţionale e o entitate de ordindiferenţial şi potenţial, iar nu esenţial.

Fie prin specializarea aptitudinilorsufleteşti subconştiente, fie prin tăria excepţionalăa puterii aperceptive şi raţionale, popoarele ajunga se deosebi într-un fel - am putea zice termic:unele cu sânge rece, luna masculină, soarelefeminin - altele tocmai dimpotrivă. Identitateaconstrucţiei generale, psihofiziologice, la toaterasele omeneşti creează substratul sufletescuniversal-valabil al tuturor civilizaţiilor. Legeacosmică a diferenţierii aptitudinilor până chiar şiîn organele perechi ale aceluiaşi individ, creează,pe baza factorilor multipli de influenţă apământului asupra omului, potenţe şi nuanţeetnopsihologice, nenumărat de variate.

Mijlocul unic de a accentua diferenţialul eacela de a intensifica genericul. Lărgind şiaprofundând cultura noastră de simpli oameni,ca oricare alţii, devenind cât mai spiritualizaţi cacetăţeni ai lumii, subconştientul specific-naţionaldin noi, care colorează fatal oricare creaţiesuperioară de artă, filosofie ori ştiinţă, din pricinaprecumpănirii instinctului asupra inteligenţei înorice inspiraţie nouă (altfelcei mai erudiţi ar ficei mai geniali, pe când dimpotrivă geniulprocede prin inspiraţie transcendentală),subconştientul, zic, are un câmp mult mai vastde manifestare, atât intensivă cât şi extensivă. Darmai mult decât atât. De la etnografic la culturalnici nu e punte de trecere. Etnograficul e cevadefinitiv, milenar şi universal, rezultat ultim algeniului popular natural. Etnograficul exprimă oconcepţie etică, estetică şi metafizică asupra lumiişi vieţii ca rezultat al unei experienţemultiseculare: atât ideile cât şi formele luialcătuiesc o lume aparte, din care nu este trecere:precum nu este trecere de la civilizaţia laponilorla cea a elenilor. Culturalul e ceva abstract,simbolic, artificial. Culturalul e rezultatulspiritualizării aristocratic-idealiste pe cale deantrenament şi selecţie forţată într-un spaţiu şitimp dat. Etnograficul pleacă de la instincte.Culturalul pleacă de la idei. Culturalul e mereuschimbător în rafinata evoluţie spre cât maicomplex a ideilor creatoare. Etnograficul eperpetuu stabil, pe baza celui mai minuţiostradiţionalism. Necesităţile vieţii spiritualesuperioare sunt total necunoscute vieţiietnografice. A lua valori şi forme etnograficepentru a exprima valori şi forme culturaleînseamnă a confunda iremediabil două stări de

9

suflet total disparate şi a crea un monstru decivilizaţie falsă. Nu forma creează ideea, ci ideeaîşi caută forma. Culturalul ca forme concrete eexclusiv rezultatul gândirii superioare solitare,născute prin generaţie spontanee, din legeacosmică a diferenţierii, calitative şi intensive,aplicată indivizilor izolaţi. Tonalitatea, nuanţa,ritmul creaţiei acesteia superioare, sunt date,fireşte, de pasta psihofiziologică diferită anenumăratelor organisme sociale, care sunt raseleşi popoarele. Ai aceeaşi idee de templu, ori destatuie, ori de imn liric, ori de contract social-politic, exprimată de marii creatori ai culturilororiginale, capetele geniale ale naţiunilor, totaldiferit, nu după mentalităţile individuale cinaţionale: această diferenţă e cu atât maiinconştientă cu cât creatorul e mai desăvârşit. Înadevăr singura muncă, singura grijă şi suferinţă acreatorului e de a da formă deplincorespunzătoare gândului care-l frământă. Iargândul acesta nu este un gând social, politic orinaţional, ci e un gând specific creaţiei:compozitorul gândeşte muzical, sculptorulgândeşte plastic, poetul gândeşte simbolic.“Limbile” acestea specifice sunt intraductibiledintr-una într-alta. Creatori foarte elocvenţi înlimba lor, plastică, muzicală, simbolică, sunt totalafazici în limba noastră practic-utilitară anecesităţilor vegetative ale vieţii, ca şi în limbametafizică a cetăţenilor republicii lui Platon.

Cea mai evidentă dovadă a stării noastrespirituale înapoiate e confuzia care se face întreetnografia românească şi arta ori gândireasuperior-culturală românească. Ai noştri înţelego prelungire a etnograficului în cultural, apopularului în artisticul-filozofic, în loc să leînţeleagă ca două lumi diferite care au contactîntre ele, nu direct, ci prin intermediul altor lumi,care sunt etapele treptate ale spiritualizăriicolectiv-individuale: prin propagarea uneianumite religii a unui nou complex de idei: cuma fost, în alte locuri şi timpuri: cultura superioarămedievală, cultura superioară a Renaşterii etc.,în diferitele lor faze, crescute treptat din forţelevii, singular-geniale, populare, ale naţiunilor,diferit colorate la diferitele naţiuni, dar deopotrivăde abstract fecundate de la artificial la natural,iar nu de la popular la artistic-filozofic.

Avem dar de intensificat în tinerimea carealeargă la luminile noastre nu ceea ce e ţărănescîn ei, ci ceea ce e general-omenesc. Dar aceastăculturalizare a intelectualităţii noastre născândenu are a se face prin antrenamentul spiritual cu

cultura unei anume naţiuni predilecte. A încercasă facem din cultura noastră o prelungire colonialăa culturii franceze, italiene, germane ori anglo-saxone, e o greşeală analogă aceleia, mai înainteatinse, a etnografizării creaţiilor abstracte. Căcicultura acestor naţiuni este ceva organic,netransmisibil: ea reprezintă un suflet specific,diferit de al nostru. Ar însemna să ne strâmbămsufletul, sau să fim nişte simple animale mimetice,dacă am căuta să gândim cultural ca francezul,englezul, germanul, contemporan ori istoric.Cultura unei naţiuni se naşte din ciocnirea unorinfluenţe ideologice străine, forţat ori de bunăvoie, cu instinctul creator naţional. Cu cât însăun popor este mai tânăr, cu atât el e mai expus săia expresia formală drept idee. Ori forma este cevaneasimilabil: ea este interpretarea naţională,specifică, a ideii pure. Ideea singură e asimilabilăfiindcă e general omenească. Ideea catedraleigotice în Franţa şi Italia e ca ferment aceeaşi, caîntruchipare total diversă. Noi avem a oferiinstinctului creator al naţiunii noastre idei, iar nuforme. Şi ideile vor fi imediat roditoare, pe cândformele vor fi sterile. Idei în sine, idei artistice,ştiinţifice, filozofice, sociale, politice, înperpetuitatea lor - critic văzută - detranssubstanţializare infinit de variată.

Nu cultura superioară a unei naţiuni, cicultura a cât mai multor naţiuni, are a ne interesa.Numai, aşa putem ucide mimetismul ieftin alformelor şi silim la gândire, la luare de poziţiepersonală originală. Cultura istorică deci,mergând mână în mână cu cultura filozofică şicea artistică, toate general-umane, iar nusingularizat naţionale, cu atitudine servil-colonială faţă de ele.

Ideile pure, care circulă în spaţiul geografic-uman şi în timpul istoric-uman, cu ajutorulmarilor genii creatoare, în care ele aprind foculluptei pentru transsubstanţializare a gânduluiabstract în formă concretă, - sunt activ în indivizişi naţiuni în cele două feluri etern creatoare deenergie: simpatetic - prin iubirea faţă de noul gând- sau, repulsiv, prin ura şi combaterea noului gând,adică - din ciocnire - prin crearea antitetică a altuigând. Şi într-un caz şi într-altul rezultatul final etot crearea. Decât, că în cazul urii, drumul pânăla creare e mai lung şi cheltuiala de energie maimare. Firesc, indivizii, şi după ei popoarele, iaumai bucuros drumul cel dintâi, al iubirii.

Ideea-mamă a întregii culturi româneşti eideea romană. Cultura noastră naţională,creatoare, spre deosebire de străvechea civilizaţie

10

vegetativă etnografică, daco-romană, populară,începe odată cu descoperirea Romei. Roma nedescoperise pe noi încă din întunecatul ev mediu.Dar noi nu reacţionasem. Dimpotrivă noi amdescoperit-o simultan, pe căi diferite, dar cuefecte fulgerător-creatoare identice, în toate celetrei ţări româneşti ale Daciei - deplin - abia însecolul al XVII-lea. Istoriografia românească dinMoldova, Ardeal şi Ţara Românească e creatoareaconştiinţei naţionale superior culturale apoporului nostru. Iar această conştiinţă naţionalăsuperioară aprinde fără întârziere - pe calesimpatetică - sufletul primitiv-natural al naţiuniifiice cu dorinţe, impulsii, tendinţe violentrăscolitoare de gânduri. Legătura cu Roma-mamăe făcută întâi - multă vreme - prin sora italiană,apoi marele foc sacru al ideii pure, încingeîntreaga Franţă. De la 1789 până azi ideeaculturală creatoare romană e activă în naţiuneanoastră prin mijlocirea Franţei. Încercărileantiquaric latine ca şi cele romantic italofile - delegătură nouă cu gândul roman - n-au creat nimictrainic.

Dar ideile culturale romane - propriu-zis,cultural antice, greco-romane - nu sunt aziexclusiva proprietate spirituală a Franţei. Întreagalume europeană şi americană - am putea ziceîntreaga lume civilizată - latină, germană, anglo-saxonă - trăieşte cu idei romane. O exclusivitatea inspiraţiei noastre prin Franţa, ne-ar duce -prelungită prea mult - la situaţia intolerabilă decolonie culturală franceză. Ideea romană trebuiedeci readusă la puritatea ei principiară,impregnată cât mai mult de suflul ei originar-antic, eleno-roman, iar reacţiunea noastră faţă deaceastă idee trebuie din ce în ce mai multintensificată naţional-daco-roman, liber inspiratăde sufletul nostru nefalsificat, nemanierat cudiferite influenţe exclusive contemporane.Clarificându-ne şi aprofundându-ne minteanoastră cu experienţa ideologică universală -fiecare naţiune făcând să vibreze în noi, puternic,o altă coardă - lăsând iubirea noastră instinctivăpentru Roma să coloreze după legile ei, fatale,creaţiile noastre, vom avea dat substratul largomenesc al inspiraţiei culturale creatoare princiocnirea cu alte gânduri - diverse de celromânesc. Împlinirea însă a chiar actului creăriitrebuie să fie cea mai sălbatică liberare de totbalastul, de toată schelăria, pe care ne-am urcat,spre a privi cât mai departe şi cât mai adânc, înlume. Suprema depersonalizare, deznaţionalizare,destendenţionalizare, trebuie să fie actul de

purificare, precursor creării. Înaintea ideii pure:de filozofie, artă, ştiinţă, trebuie să stea omul purde orice intenţii trecător lumeşti. Din unireasufletului lui imaculat de cele pământeşti, cuideea pură, se va naşte - potrivit legilor supreme,incontrolabile şi neguvernabile de noi - operanouă: asemănându-se - ca eternă valabilitate,umană - cu mama ei, ideea, - şi asemănându-se -ca înfăţişare formală, naţională - cu tatăl ei,creatorul.

***Nu românizarea noastră feroce, întru

vegetativul etnografic, ci continua noastrăumanizare întru sublimul uman va crea supremasplendoare a culturii româneşti. Acordarea întrueternul omenesc a creatorului îl va face să creascăpână la simbolul veşniciei fiecare elementsuperior prelucrabil al vieţii noastre naţionale. Şicântăreţi divini ai frumosului, profeţiincomparabili ai adevărului, vor da viziuneasublimului, în formă transcendental ritmatăromână, tuturor popoarelor şi tuturor timpurilor.

Dar pentru a ajunge acolo, ca naţiuneanoastră să trăiască universal-uman,confraternitatea Universităţii noastre trebuie săconvertească întreaga naţiune la cultul ideii pure.Dematerializare fără cruţare; spiritualizareentuziastă; cercetare neobosită a realităţiinaţionale pentru ceea ce are etern în ea; activitatemisionarică social-culturală, adânc iubitoare,pentru prepararea întregii mulţimi a fraţilor cutaina cea mare a naşterii geniilor noastre,universale: iată uriaşa sarcină care apasă pe umeriinoştri de adevăraţi părinţi ai naţiunii.

Şi după cum trupul omenesc, pentru a semişca în spaţiul terestru, are nevoie să ia anumiteatitudini, la care e treptat-treptat antrenat în viaţă:pe pământ, în mers, alergat, urcat, - în apă,înnotând - tot astfel sufletul pentru a se mişca înlumea ideilor are nu mai puţin nevoie să fie iniţiatîn atitudinile necesare, imperativ obligatorii şitotal diferite unele de altele, - atitudini caresingure pun sufletul în stare de a primi şi a daideile pure, care, ca atomii în Cosmos, alcătuiescvibrarea vieţii etern conştiente de sine: atitudineareligios-lirică, cea ritmic-muzicală, cea poetic-plastică, cea filozofic-tragică, cea ştiinţifică-arhitectonică, cea istorică-epică-dramatică, ceasocial-culturală, ori, în sfârşit, cea practic-politică.

Maeştrii atitudinilor sufletului, iniţiatorii întaina mişcării în lumea ideilor, trebuie să fim noi,cei care prin ştiinţă, experienţă, suferinţă,închinare, am fost binecuvântaţi cu darul măcar

11

al unei singure mişcări în lumea imensă agândurilor. Discipolii vor intra la fiecare, vorîncerca acordarea sufletului cu atitudineafiecăruia din noi, şi, sau vor vibra armonios decontactul cu ideea cea nouă, sau, vor căuta maideparte atitudinea deplin înrudită alcătuiriisufletului lor, individual.

Nenorocita identificare a sufletului cutrupul în care trăieşte şi apoi a acestuia însuşi cumateria inertă, a făcut să se piardă, în raţionalismulferoce, trivial-materialist, modern, până şi însăşiînţelegerea originii gândurilor noastrefundamentale. Filozofia, istoria, arta sunt astăziştiinţe care se inoculează, ca un ser medical - pecale aşa-zis metodică - în creierul celui chemat şicelui nechemat, deopotrivă. Suflete totalnefilozofice, ori neistorice, sunt dresate cu de-asila ca atare - nu se dresează oare şi caimatematici? - şi sute de monştri pseudoumani,numiţi şi specialişti, sunt aruncaţi în viaţa socialăspre a neferici la rândul lor pe alţii. Şi aşa va suferiomenirea, fără putinţă de îndreptare, cât nu se vaîntoarce la divina doctrină a iniţierii afinitar-elective în idee, prin punerea la încercare asufletului adolescent cu atitudinile spiritualecapitale, spre a şi-o alege - prin iubire - pe aceeaîn care sufletul lui se pierde ca o notă în acordulperfect.

Cum omul care a trăit o viaţă într-o strâmtăvale de munte, la prima vedere a vastului spaţiuliber ce-l dă orizontul mării, se va da înapoi speriatcăutându-şi sprijin în cel mai apropiat obstacolcare să-i mărginească privirea, cum sufletul nostruînsuşi, mereu visând de infinit, se dă totuşi înapoicu groază şi i se pare că se scufundă în haos, cândîi ceri să gândească la ce poate fi dincolo de ultimastea văzută, şi tot mereu mai departe, dincolo,fără oprire şi fără hotar, - aşa se dă aiurită înapoimintea contemporanilor noştri când din cutiuţelesistematice, cu cea mai perfectă metodă ordonateşi cuprinzând întreaga înţelepciune ştiinţificăasupra lumii şi vieţii - e scoasă de marile izbucniriale geniului creator solitar, intuitiv-vizionar înnatură şi în sufletul omului, spre a lua cunoştinţăde anarhica lui descoperire, fără fişe şi rafturi, aunui nou aspect al formei, ori al ideii universale.

Ci viaţa adevărată e a inspiraţilor. Cândpentru întâia dată sufletul omului s-a trezit la viaţaconştientă în lume, tulburarea iubirii, a fricii, amâniei, a necunoaşterii, i-a acordat sufletul liric,religios, politic, ştiinţific, şi gândul care i-afulgerat atunci în minte, ca şi forma fierbinte,pătrunsă toată de vibrarea vieţii închise întrânsa,

scurt lapidară, pentru că vulcanică, au fostexpresia veşnic-valabilă pentru toţi muritorii careau mai trăit în lume. Şi tot aşa când întâia datăsufletul omului s-a deşteptat din credinţa înminune, când ochii săi au putut privi tăios şi receasupra vieţii şi morţii, gândul filozofic, ideeaordonatoare a tuturor apariţiilor în Cosmos s-anăscut complet înarmată, ca Palas din capul luiZeus. Iar frângerea speranţei umane, brutaladezminţire a copilăreştilor noastre planuri defericire trainică pe pământul plin de durere, anăscut cântecul tragic.

Priveşte pe creator la lucru: “fragmentulacesta de lume e frumos: şi anume aşa, şi aşa”: şiomul imită natura mereu şi mereu mai deplin, -ca să arate că el vede tot, că nu-i scapă nimic, căel e ca însuşi Dumnezeu, căci el pătrunde toatecâte le-a pus Dumnezeu în ce a creat. Şi caDumnezeu creează şi el viaţă din lutul inform. Şibucuria pe care omul o are de a înţelege toate, îidă mişcarea ritmică a sufletului, care îl face săcânte: în cadenţe, în versuri, în linii, în culori, înforme, în numere.

Marele lui chin, marea luptă, cu cât vedemai deplin şi mai adânc lumea şi viaţa, e însăbiruirea inerţiei materiei. Fiecare creaţie nouă îşiare ca început aceeaşi inspiraţie subconştientă,transcendentală, vulcanică, pe care a avut-o şiprimul om, înspăimântat de văpaia gândului nouce i se aprinsese în suflet. Dar creatorul zilelornoastre luptă implacabil cu forma spre a o sili săcuprindă cât mai întreagă ideea de foc iniţială. Şide multa preocupare de formă, rătăciţii în lumeagândurilor, cei ce n-au iubit niciodată ideea, credcă doar forma e totul. Şi lumea contemporanăîntreagă trăieşte o vreme a formelor, a idolilormorţi luaţi drept zeii înşişi şi toată ştiinţa şifilozofia şi arta nu mai e decât pură morfologiemetodică. Cum după o formulă dată chimistulreconstruieşte un corp, tot astfel cu membradisiecta artistul, cugetătorul, istoricul, dupămetoda cu care a fost dresat în şcoli, compune cuuşurinţă, repeziciune şi perfectă linişte de sufletnenumărate opere moarte. Ce pot toţi oameniiaceştia să ştie despre chinul creării sub imperiuldemonului lăuntric? Despre marea suferinţă aexteriorizării ideii, care-şi cere inexorabil trupul,în care să se coboare în lume? Dar şi de nebunajubilare a găsirii armoniei între gândul nou şimateria inertă biruită, în veci nu vor şti banausii,a căror muncă e silnică, al căror spirit e mort.

Şi alexandrinisml acesta contemporan, carenu mai vede în lume decât probleme de forme şi

12

metode, nu e în esenţa lui diferit de cel antic.Problemele de formă se nasc întotdeauna atuncicând ideile sunt puţine şi slabe, când omul sesimte epigon al altor vremuri superioare, cândatitudinea lui în faţa lumii şi vieţii e luată din cărţişi tradiţii, iar nu din propriul suflet luptător. El artrebui să ştie că în timpurile sublime orice formăe numai un efect al ideii, orice metodă numai unplan personal şi pur subiectiv de stabilire adrumului spre transsubstanţializarea ideii. Darsufletul anchilozat al contemporanului, turtit denihilismul materialist-mecanicist, nu maiîndrăzneşte să zboare: i se pare chiar ridicol săîncerce a zbura. Cercetarea realităţilor vieţii seidentifică pentru dânsul cu cercetarea realuluimaterial. Realul spiritual care, de fapt, eadevăratul real în lumea omenească, singuraconştientă de sine şi de Cosmos, căci omul esingurul animal, cosmic, pe care până acum l-acreat Raţiunea supremă, realul spiritual e pentrucei de azi o simplă ipoteză discutabilă. Întreagaviaţă a sufletului nu mai are - pentru contemporan- decât un sens descriptiv. Redarea precisă,amănunţită, a impresiilor simţurilor animalice. Unsenzualism trivial şi neinteligent. Munţi dematerial informativ-descriptiv, fără o singură ideesubsumator-spirituală înăuntrul materiei.

Şi până şi atitudinea istorică, adicăsintetizator-evolutivă a gândului, ca şi atitudineafilozofică, adică valorificator cosmică a lumii şivieţii, au decăzut la o simplă atitudine utilitarpractică, de urmărire a faptelor şi ideilor umaneca a unor simple materiale brute, clasificate,etichetate şi înmagazinate metodic ca nişte fosilegăsite în pământ şi expuse apoi paleontologic. Aface ştiinţă astăzi se cheamă “a strânge materiale”.Se uită că nu poate strânge materialul decât acelacare îl înţelege şi valorifică principiar, cauzal,efectiv. Real-criticismul înţelept ca gând prim, şivechi ca însuşi Socrate, deplin îndreptăţit casistem de înţelegere a lumii, numai pe bazaperfectei şi adâncii ei cunoaşteri efective, a dusîn epigonii de astăzi la un hamalâc stupid altuturor nechemaţilor care adună fără nici un spiritsuperior, ordonator în haosul faptelor, tot ce lecade sub simţuri, fiindu-le total indiferent şineinteligibil de-i caracteristic, ori zadarnic şi mut.Confraternitatea Universităţii noastre trebuie să

înţeleagă viaţa ca o luptă pentru mai mult gând.Spontaneitate, originalitate, însufleţire,spiritualizare, a întregii noastre munci ordonateîn viaţă. Iar spiritualizarea aceasta a vieţii,valorificată după unitatea de măsură supremă:etern valabilul uman, să fie legea perpetuă adeosebirii inertului de viu, animalicului de uman,naturalului de cultural, materialului de spiritual.Întru început era raţiunea supremă. Şi raţiuneasupremă era la Dumnezeu şi Dumnezeu eraraţiunea supremă. Socrate, Platon, Zenon, Ioanşi Kant n-au putut găsi altă înţelepciune decâtaceasta. Dar în viaţa-spirit, în viaţa-ne-moarte ecuprinsă însăşi legea de existenţă a Cosmosului.Şi ridicându-ne din ţărâna care ne trage la dânsa,proclamându-ne una cu spiritul viu al Lumii, noiîmplinim comandamentul legii vieţii pe pământ:de la sub-om, la om, de la om, la zeu.

Şi toată puterea, latentă în naţiunea noastră,de creare nouă, de luminare a lumii cu o nouălumină, are a fi fructificată de acest gând alsublimului. Din iubirea pentru ideea forţă, dinavântul către idealul vieţii biruitoare a morţii, seva naşte singura formă, singura existenţă concretăa supremei noastre culturi, care în trecereamileniilor de viaţă umană, să dea nemurirea vieţiispirituale, etern-valabile, şi faptei geniuluinaţiunii noastre. Şi cum nimeni nu ştie ziua şiceasul când chiar popoarelor le e dat să sesăvârşească în viaţa trupului, e graba mare casufletul naţiunii mele să înflorească deplin,înainte ca destinul să unească din nou trupul eicu natura mamă din care cu milenii înainte s-atrezit la viaţă.

Desfă-ţi dară aripile, suflet al naţiunii mele,loveşte cu ele puternic şi larg aerul lumii de josşi ia-ţi ca un vultur zborul în ţările senine şi curate.De acolo ochii tăi vor vedea încă mai limpedeîntreaga icoană a lumii şi vieţii, dar nu vei mairespira miasmele aducătoare de somn, inerţie şimoarte ale putreziciunii materiei care dospeşteîn adâncuri. Şi solitudinea calmă a cerului te vareînvăţa olimpicul ritm constant al eternului,netulburat de moarte, al legilor veşnice după caretrăieşte Infinitul, din care, ca lumina eternă,răsfrântă în spaţiile interastrale, se răsfrâng însufletul nostru ideile, spiritul, viaţa.

13

În drum spre Alba Iulia.Trenul pus la dispoziţia noastră în silă, de

către guvernul maghiar, a pornit după masătârziu. Distanţa între Cluj şi Alba Iulia esterelativ mică, şi nouă totuşi ne-a trebuit aproapeo jumătate de zi, să ajungem la Alba Iulia. Darca să ajungem la Alba Iulia, am aşteptat ce-iadevărat, o mie de ani…

Am pornit fără teamă, căci pe minepersonal, moartea şi spaimă ei nu m-a neliniştitniciodată. Şi am fost de atâtea ori în „ pericolde moarte”; încât cu o viaţă mai puţin, ori maimulte, nu mai însemna nimic.

În vagon discuţiile se porneau fireşte petema Unirii. Deşi în timpul călătoriei cu SeverDan (prieten din tinereţe) am vorbit mai mult deOscar Wilde, decât de Pitt…

Sosisem seara târziu la Teiuş.Şi deodată, în vagoane, se răspândi vestea

În drum spre Alba Iulia este mărturia poetului clujean,Emil Isac, participant la Unirea de la Alba Iulia din

1 Decembrie 1918

fulgerătoare, că trenul nostru a fost atacat dehusarii unguri. Un român moţ, care purtasteagul, a fost ucis de un glonte, iar alţii răniţi.Soldaţi români, aflatori în tren, au coborât, şi s-ar fi început o luptă nouă sângeroasă.

Era datoria noastră să intervenim. Preapuţin îmi păsa de pe pneumonia suferită, şi fărăpălărie, cu părul vâlvoi, am alergat noi în frunteasoldaţilor ardeleni şi plângând de emoţie i-amrugat, cu voce slăbită de boală, dar pline deiubire:

- Fraţilor, nu începeţi vărsare de sânge!Vor muri sute de oameni… Ne vom răsbunaaltfel! Şi vom răsbuna pe mortul nostru!… Darnu mai vărsaţi sânge!

Alţii mai bătrâni, au intervenit şi deşi, şicu mare greutate s-au potolit oamenii noştri.După ce au luat ostateci, ca să poată identificaucigaşii stegarului nostru, trenul s-a pus din nouîn mişcare şi a pornit…

Alba Iulia.- Doamne Dumnezeule! Am oftat. Ceeace

văzusem, ne părea un vis. Sute şi sute de drapeleromâneşti, mii de români cu steaguri, prapori,ofiţeri români, popor imens.

Primul om pe care îl întâlnesc: EugenGoga! Când ne despărţirăm, înainte cu vre-o 10ani, purtase uniforma militară austriacă (eravoluntar în Cluj) şi acum… ofiţerul unei ţărilibere. Un lung-lung şi iertător strâns de mână.

***- Alba Iulia.Am pornit-o cu toţii, unii pe jos, alţii în

trăsuri. Sosisem în piaţa mare, acolo mii şi miide români! Toate uliţele pline de ţărani, din toatecârciumile se auzea chiuitul flăcăilor, şi ţipătullăutelor şi în restaurantul – mi se pare –Coroana, la o masă lungă: Maniu, Vaida, CicioPop, Goldiş, Valer Branişce etc Arhiereiiaproape toţi, şi în noaptea din 30 noiembrie înAlba Iulia n-a dormit nimeni. Toată lumeaaştepta parcă să se trezească soarele, ca să neaducă Unirea. Un delir, care nu are început şi

14

sfârşit, a ţesut un covor minunat pentru ziua demâine, pe care va putea păşi românul liberat.

…Noaptea întreagă am stat cu paharul înmână, cântând, discutând, agitând. Ici-colopresăram şi puţină literatură în năduful decafenea. (Era direct comic, că sgribuream defiorii libertăţii, şi vorbeam cu Vasile Goldişdespre fostul procuror: Dr. Morocza, care neucise “Românul”…)

…Dimineaţa a început năvălirea marilorcete de români, au pornit valurile unei mări aconştiinţei naţionale, să dărâme fortul Cesaro-împărătesc al vulturului sbârlit K. u. K.

În piaţa mare se adunase o lume, pe carenumai visului putea înfiinţa. Era frumoasăimensa mare, cu furtunile ei, cu sgomotul ei, culiniştea ei!

“Vreţi să fiţi liberi?” Vocea teologică alui Maniu îşi avea răspunsul în orga miilor deţărani:

“Vrem libertate”. Şi niciodată nu voiu uitafigura lui Miron Cristea, mâna pusă la jurământ,cu poala de mătasă căptuşită cu violet.

După actul istoric, în care s-a unit iubireaneascunsă a unei ţări libere, cu dragostea ahtiatăa unei fecioare spoliată de către siluitorii ei – atrebuit să urmeze, deslănţuirea plânsului reţinutde-atâtea zile, şi să plângă bătrân şi tânăr, femeieşi bărbat. Plângea ca un copil bătrânul Cicio-Pop, cum plângeam şi eu, şi ai plâns şi tu, român,care ai fost acolo, şi care vei veni la Alba Iuliaca să îţi aduci aminte de 1 Decembrie 1918, carepentru noi românii este mai mult ca oricare altăzi a istoriei umane.

***Erau mulţi gazetari străini şi unul, un

ungur, m-a rugat să-i spun, ce pot simţi eu acum,poetul „ decadent”, „rafinat” – care represintcurentul modernist în Ardeal… Şi i-am spus, fărăşovăire, că în aceste momente, simt înainte detoate ceea ce simte orice ţăran român: simt aerulromânesc. Simt soarele, frunza, floarea, vântul…şi toate au un gust, o culoare, o însemnătatedeosebită: românească. Este Instinctul naturalal celui lovit, să se bucure, că nu mai poate fi

lovit. Este bucuria celui obidit, că nu va mai fiumilit. Dar nu este în acest simţământ, nici furiarăzbunării, dimpotrivă, în acele momente deerupţiune vulcanică a naţionalismului integrals-a plămădit catechismul umanitar!

Acele puncte din Alba Iulia, modele deiertare, de iubire, de grijă pentru viitor, nici nus-ar fi putut pune pe hârtie decât la lumina celordouă sute de mii de priviri româneşti, nu le-aputut dicta decât inima uriaşă a celor cincimilioane de români din Ardeal, care au vrut sădea întreg harul lor sufletesc, bunătatea, credinţabărbătească a apărării drepturilor omeneştirespectate totdeauna.

Punctele din Alba Iulia nu sunt fabricaţiilediplomatice ale unor doctrinar seci, ele au fostplăsmuirile unui minunat delir al sufletuluiromânesc din Ardeal, care s-a vărsat pentrutotdeauna în izvorul neprihănit al unităţiinaţionale. Deaceasta, gustul acestui nectar areceva din gustul lacrămilor plânse cu bucurie şial cântecului dulce de robia sdrobită… şi eu îipăstrez pe buze amintirea, cum păstrămamintirea celei dintâi sărutări a celei, care ne-adeschis petalele sufletului, ca să ne intre săgeţilesoarelui, care ne-a trezit din somn.

De-aceasta poate, în sufletul meu, varămâne neperitoare amintirea nopţii de 1Decembrie 1918, când un tren negru, cu geamurisparte, cu stegar mort, cu locomotiva ciuruităde gloanţe, cu călători chinuiţi de temniţi, boală,lupte, aşteptări… trenul negru s-a oprit de-odatăîntr-o staţie luminată feeric; fanfară, cântece,flori, sute şi sute de drapele româneşti, sunănecontenit „Deşteaptă-te române”… şi citesc cuochii învăluiţi de fachiolul tainic al lacrămilor:Alba Iulia…

Alba Iulia. Parcă aş auzi cum sună înfundul unui abis lanţurile aruncate depe mâinileunei fecioare…

Alba Iulia. Parcă ar cânta mii şi mii desuflete într-o dimineaţă de primăvară imnuri demărire şi copilul meu, născut în ArdealulRomâniei, îşi pune laolaltă mânuţele, priveştela mine şi şopteşte cu glas de îngeraş: Amin!…

15

Lirica Magna

Grigore Vieru pare la prima vedere poetul uneisingure teme şi a unor mijloace simple şi lipsitede variaţie. Dificultatea este de a-l analiza, atuncicînd pare inanalizabil. În realitate scrisul luiGrigore Vieru este bifurcat si diversificat. Dacăîn unele poezii principalul mijloc este sugestia,altele sunt declarative. Autorul Rugii pentrumama este în acelasi timp scriitor de versuripentru copii, dintre cele mai bune, ca şi al unoraforisme, unde îngândurarea se împleteşte cumaliţia moldovenească, dacă ne gândim laCreangă. Dacă poate fi apropiat de Eminescu,este însă posibilă şi apropierea de Goga, dupăcum şi de Bacovia sau de Blaga. În acelaşi timpvolumele lui dezvăluie un poet familiarizat cuversul popular, in ce are acesta mai esenţializatsau definitiv. Este mai mult decat o colecţie deinfluenţe (deşi poetul lasă la vedere sintagmesugestive, ca pe niste inserturi indicatoare, citateemblematice), este vorba de o sinteză foartepersonala. Din Eminescu vine starea de resemnaredin Odă în metru antic, din ultimele versuri alemarelui poet, starea de fiinţă epuizată, plutinddeasupra celor lumeşti. Motive si temeeminesciene se amestecă cu cele provenind de laLucian Blaga: S-au micşorat alunii./ Cineva sus

GRIGORE VIERU - Taina care mă apără

pe coastă/ Spală faţa lunii/ Cu lacrima noastră./Ah, idee măreaţă/ Îmbătranişi şi tu!/ Toate seschimbă în viaţă/ Numai izvorul nu./ Veşnic tânărşi bun,/ Sună sub dealuri străbune./ ”Bunăseara”. îi spun/ ”Bună ziua” îmi spune”(Izvorul). O presiune secretă funcţionează, ca înpoezia lui Bacovia, determinând retrageri în spaţiimatriciale, arhetipale, la sat, sub stele, unde lumeatrăieşte ritual şi satul se coşcoveşte mutându-seîn altă parte. O jale transfigurată domină satulatemporal al lui Vieru, de oameni osteniţi, carenu mai plâng ca în Goga, pe ceasloave, dar sesfinţesc prin suferinţă. Figura centrală a acestuiunivers este mama, căreia Grigore Vieru, îi dedicăun număr impresionant de poezii. O intensăsuferinţă hieratizează fiinţele: “Pe câmpul cu /pomi ciudaţi de tabac/ tăcută inaintezi/ Limbiverzi/ ca de şerpi uriaşi fiinţa ta înconjoară/ Dartu înaintezi. Nu mai vine, mamă/ Nimeni dinurmă/ afară de pâinea ta/ învelită-n stergar/ Şicerul din spate, eliberat/ de frunzele mari/ /Doamne,/ cât cer deasupra unei singure pâini!(Dar tu). O mucenică este mama din versurile luiGrigore Vieru, o făptură care abia atingepământul şi aerul, ridicată deasupra binelui şirăului: Uşoară, maică, uşoară/ C-ai putea sămergi călcând/ Pe seminţele ce zboară/ întreceruri şi pământ!/ / În priviri c-un fel de teamă/Fericită totuşi eşti-/ Iarba ştie cum te cheamă/Steaua ştie ce gândeşti (Făptura mamei). Înpoeziile ”gândiriste” îngerii coboară pe ogor. Aicie vorba de sacralizarea celor pe care lipsurile şichinurile îi pot desprinde de cele lumesti, îi potridica lângă îngeri. Este o lume de fiinţe vulnerate,care ştiu să accepte renunţarea. Grigore Vierufuge de prozaism, de durerea inestetică, şi ararversul său are muşcătura amară a unei durerinumite: Iar buzele tale sunt, mama/ O rană tăcutămereu/ Mereu presurată cu ţărna/ Mormântuluitatălui meu. (Buzele mamei). Rar în poeziaromânească s-a putut auzi vocea unei iubiri filialeatât de epurată de cele pământeşti.

MIHAI UNGHEANU

16

A căzut cerul din ochii tăi

A căzut cerul din ochii tăiŞi s-a fărâmiţat.A căzut de pe faţa ta soareleŞi-a îngheţat.Încremenit e vântul cel răcorosFără harnicele tale mâini.Căutându-te pe tine, S-au tăinuit izvoarele-n ţărâni.Ca un pom doborâtÎnsuşi graiulParcă se aude căzând.Doamne, atât de singur, Atât de singurN-am fost nicicând!

Băieţaşul din ochii mamei

Ai, în ochii mamei meleE un băieţaş pitic!Tare seamănă cu mineNumai că e foarte mic!Fără dânsul, ştiu eu bine, N-aş putea trăi defel.Dacă nu-i o zi acasă, Îmi e tare dor de el.E târziu, şi băieţaşulLa culcare e poftit.Cu pleoapa ei şi geanaStrâns măicuţa l-a-nvelit.Nu mai e de-acum lumina-nCasa lui cât o alunăŞi-o s-adorm şi eu acuşa.Noapte bună! Noapte bună!

Ars poetica

Merg eu dimineaţa, în frunte,Cu spicele albe în braţeAle părului mamei.Mergi tu după mine, iubito,Cu spicul fierbinte la pieptAl lacrimii tale.Vine moartea din urmăCu spicele roşii în braţeAle sângelui meu.Ea care nimic niciodatăNu înapoiază.Şi toţi suntem luminaţiDe-o bucurie neînţeleasă.

Buzele mamei

Iar buzele tale sunt, mamă,O rană tăcută mereu,Mereu presărată cu ţărânaMormântul tatălui meu.

O, buzele ei sărutarăAl tatei mormântMai mult ca pre dânsul,Pre tata, înPuţinii lui ani pre pământ.

Acuma când nu te poţi, mamă,De sarea din şale pleca,Cine ridică mormântulSpre gura uscată a ta?!

Ca prima oară

Merg pe pământŞi sun ca vioara.Toate îmi par că suntPrima oară.Ca un copilAştept dimineaţa,Până la lacrimiMi-e dragă viaţa.Orice splendoareMă doare,Mă doare-această floareŞi frumuseţea ta,Şi frumuseţea ta!Şi-această ziCe mâine nu va mai fi,Nu va mai fi!Înfiorat spun mama şi tataDe parcă îmi văd părinţiiPrima dată.Ca un copilAştept dimineaţa,Până la lacrimiMi-e dragă viaţa.Când mă cuprinziTremur, ah, toată,De parcă aş iubi, iubiPrima dată.Ca un copilAştept dimineaţa,Până la lacrimiMi-e dragă viaţa.

17

Calea sângelui

Chinuitor esteAşternutul peCruce.Dar pururi umblă îmbrăcatÎn slavaDomnuluiCel careÎn chinul răstigniriiEste scufundat.Străin credeam că suntÎn lumea aceasta.DoamneIisuse,Atunci cândDin braţele mameiPre pământ coborâi.

Dar ai intratTuÎn noaptea durerilor meleIluminându-mă.Inima lumii întregiBate. Iată. La mine în piept.

Iar sângeleTău,RănitulTău sânge,Pe cruce curgând,Arată calea sângelui meuSpreTine,Spre oameni,Spre lume.

Când

Când am să mor,Să mă îngropiÎn lumina ochilor tăi.Lumea,Venită la mormântul meu,Va sta îngenuncheatăÎn faţa ta mereu.Ca nimeniSă nu-mi joace pe mormânt,Să nu fiu, ca strămoşii, pusSub ierburi şi pământ –

Îngroapă-mă-n luminaOchilor tăi,Femeie de pe urmă,Femeia mea dintâi.

Candela

Tineri eramŞi iubeam poienile roşii,Poamele păduratice, braziiCarpaţilor, pe care-iVedeam în vis.Aveam fiecareCărarea luiLa capătul căreiaArdea câte-o candelă.Ne povesteai, în seri.LimbaRomână.Alt aer, alt cer, alteSteleDeasupraEi străluceau.Eram copii de ţăraniŞi credeam în cuvinte.Da, chiar ele erauUleiul cel sfânt din candelă.

Cântec de leagăn pentru mama

Dormi-adormi, măicuţă dragă,Dormi nepoţii tăi de fragă,Dorm şi blidele spălate,Dorm şi rufele curate;Dorm trudite-a scării trepteLângă cuibul meu de pietre,Doarme-n tihnă greieraşu-nClopoţelul de la uşă;Doarme casa ta bătrână,Doarme via sub ţărână.Dormi! Prin vis, pe val de mare,Să te vezi copilă mare,Lângă-un ciob şi o cordicăSă te vezi copilă mică.Să te vezi şi mai înainte:Când erai cum nu ţii minte.Dormi, măicuţa mea albită,Dormi, măicuţa mea iubită!

18

Chipul tău, mamă

Chipul tău, mamă,Ca o mieDe privighetori rănite,Ochii tăiÎn care s-au întâmplatToateCâte se pot întâmplaPe lume!Lacrima ta:Diamant ce taie-n douăOglinda zilei.Nedespărţită de cerCa apa de uscat,Locuieşti o casăCu două ferestre:Una ce dă spre viaţă,Alta cu faţa spre moarte,La fel de limpezi amândouă.O, mamă,Spre mine mâinile-ţi îndinde:Spre celCare cu dor te-aşteaptă,Şi ţie apropiindu-mă,Apropie-mă liniştii ce eşti.Acum şi-ntotdeauna.

Făptura mamei

Uşoară, maică, uşoară,C-ai putea să mergi călcândPe seminţele ce zboarăÎntre ceruri şi pământ!

În priviri c-un fel de teamă,Fericită totuşi eşti –Iarba ştie cum te cheamă,Steaua ştie ce gândeşti.

În limba ta

În aceeaşi limbăToată lumea plânge,În aceeaşi limbăRâde un pământ.Ci doar în limba taDurerea poţi s-o mângâi,Iar bucuriaS-o preschimbi în cânt.

În limba taŢi-e dor de mamaŞi vinul e mai vin,Şi prânzul e mai prânz.Şi doar în limba taPoţi râde singur,Şi doar în limba taTe poţi opri din plâns.Iar când nu poţiNici plânge şi nici râde,Când nu poţi mângâiaŞi nici cânta,Cu-al tău pământ,Cu cerul tău în faţă,Tu taci atunceTot în limba ta.

Lacrima

Acest chip de zeu trist clarLacrimaAcest greier de cleştarLacrimaAcest greier gânditorLacrimaAcest Soare arzătorLacrimaAcest lanţ crescut în osLacrimaAcest glonte mâniosLacrimaAcest iepure ah plânsLacrimaÎn a genei umbră-ascunsLacrimaAcest nu cu paloş latLacrimaCi cu inima-mpăratLacrimaAcest deal de sare greuLacrimaAcest clopot, acest zeuLacrima.

Legământ

Ştiu: cândva, la miez de noapte,Ori la răsărit de Soare,Stinge-mi-s-or ochii mieTot deasupra cărţii Sale.

19

Am s-ajung atunce, poate,La mijlocul ei aproape.Ci să nu închideţi carteaCa pe recile-mi pleoape.

S-o lăsaţi aşa deschisă,Ca băiatul meu ori fataSă citească mai departeCe n-a reuşit nici tata.

Iar de n-au s-auză dânşiiAl străvechii slove bucium,Aşezaţi-mi-o ca pernăCu toţi codrii ei în zbucium.

M-a strigat cineva?

Totul e îndoielnicChiar şi ochii acei.Poate nu-s ai iubitei,Poate-ai altei femei.Totul e îndoielnicChiar şi rana.

Poate că nu o port eu,Poate că mama.Totul e îndoielnicChiar şi izvorul.Poate că nu el se-aude,Poate că dorul.

Mâinile mamei

Când m-am născut, pe frunte euAveam coroană-mpărătească:A mamei mână părintească,A mamei mână părintească.

Duios, o, mâna ei întâiCu mâna dragei mele feţeS-au întâlnit la mine-n pleteS-au întâlnit la mine-n plete.

Copii am. Dar şi-acuma cândVin zorii noaptea s-o destrame,Găsesc pe frunte mâna mamei,Găsesc pe frunte mâna mamei.

O, mâna ei, o, mâna ei,O, mâna ei, ca ramul veşted,A-mbătrânit la mine-n creştet,A-mbătrânit la mine-n creştet.

Mama la câmp

Peste dealul de-aramăCurge soare-n asfinţit.,,Odihneşte-te, mamă, -Pot rosti, în sfârşit.

Mai trăieşte la mine,Sfânt-ţi grai să-l ascult.Albei tale lumineÎnchina-mă-voi mult.’’

Ea se şterge cu mânaDe sudoare şi de mit,Coperind cu ţărânăChipul său ostenit.

Motiv popular ucrainean

Nu mai e măicuţaFrunzele cobor.Singurei, copiiiNu mai pot de dor.

Şi-au purces şi câteUn zugrăvitor,Care să le-ntoarcăPe măicuţa lor.

Mari zugravi din lumeIată c-au venit,Şi pe albul caseiO au zugrăvit.

I-au scris ochii, faţa,Părul însurit.Numai vorba mameiNu au zugrăvit.

20

Numele poetului

Elegiac în substanţă, clasic în formulă,poetul Ion Sângereanu face dovada unei înaltevocaţii poetice, viguros şi de mare rigoare înconstrucţia demersului şi naraţiunii poetice, înarhitectura poeziilor sale, pe care ni le oferă cumare discreţie şi scrupulozitate de-a lungulaventurii sale în arta poetică.

Copilul bătrân al poeziei transilvane dinAlba Iulia pleacă în luptă cu viaţa cu răniledeschise:,,Iată că mă duc ca Iov, încet/ Simt căgraba viciu devine/ Timpul ca o sfoară de colet/Îmi pecetluieşte şi-mi ascunde rănile de tine/Numai ochiul se i se limpezeşte/ Irisul de cerulceţii văruit/ şi adulmecă în jur câineşte/ Aşteptândpovara morţii înzecit’’ (Ca Iov)

Ca la toţi poeţii purtători de teme esenţiale,viaţa poetului nu-şi poate afla împlinirea. Putereaîi vine din tot ce nu a întreprins, din toate clipeletrăite cu inaccesibil. Simte neajunsul de a exista.Din această cauză, exprimarea sa capătă maimultă forţă, sufletul său devine şi mai vast,punându-i în evidenţă elasticitatea destinului,suma de variaţiuni pe care o comportă.

Poetului Ion Sângereanu până şi extazeleîi sunt incurabile, semne prevestitoare de dezastre.

ION SÂNGEREANU

Inapt să se mântuie, totul e cu putinţă pentru poet,în afară de propria viaţă.

Credinţa poetului în puterea şi forţa poezieieste nemărginită ca în acest preafrumospoem:,,Doar Dumnezeul nostru te învie/ Te-omoară iar te naşte poezie/ Doar El îţi dă cuvântulsă te ţină/ În nevăzutul sceptru de lumină/ Atuncicând mor, mă-nvie poezia/ Şi-s ca şi pruncu-nbraţe la Maria/ Şi ce dumnezeiască alăptare/ Mănasc din nou cuvânt pentru altare/ Umblând’nainte şi-napoi prin veacuri/ Culcându-mă substele în cerdacuri/ Şi-apoi mă mut în cartea ceadivină/ Acum şi pururi limba mea română.’’(Poezia)

Autor a patru cărţi de poezie,,Cu taxăinversă’’ (1973),,,Cenuşa verii’’ (1977),,,Stareabrumei’’ (1985) şi,,Ieşirea din amurg’’ (2002) –poetul a căzut prea repede în uitare într-o anumitămăsură şi datorită vieţii retrase pe care poetul aînţeles să o ducă în cetatea de jertfă şi slavă careeste Alba Iulia.

Criticul literar Laurenţiu Ulici vorbeşteîn,,Antologia poeziei româneşti contemporane’’despre Ion Sângereanu ca despre unul dintre ceimai importaţi poeţi ardeleni formaţi la şcoalaclujeană, la revistele ,,Tribuna’’, ,,Steaua’’,,,Echinox’’ alături de Horia Bădescu, AdrianPopescu, Ion Mircea, Ion Mureşan etc.

VASILE REMETE

Din volumul,,Cu taxă inversă’’:

Pace zăpezii

Pace zăpezii şi îndeosebiScrumului ce se odihneşte pe eaS-auzim noapte de bineCum de lumină câte ceva –A nins mereu, cumplit a ninsPe planeta sângelui meuOsul ceresc mi-e învins,Ca lumânarea, de seu –S-auzim deci de bine şi de mai bine

21

Cum sună vorba-n bătrâniPace zăpezii şi îndeosebiFocului din mine ce chibzuieşte spre scrum.

Montană

Ascult zădărnicia-n ploicum se împarte şi se spargeşi frigul este frigstriveşte sângele şi arde...apoi sub noi, bătând în lutca într-un cer ce n-are poartăvacile ling o umbră moartăa unui mai demult născut –săltată ceţii în spinarelimba de clopot înfrunzeşteşi mi-i iubirea cât un banpe-o mână întinsă ce cerşeşte...

Trei sonete cu taxă inversă:

Sonet I

Nu-ţi cer blândeţea dac-o dai oricui!Mai bine-atunci se potriveşte ura...Şi ochii mei nu-s ochii nimănuiIau de la soare bucuros călduraDecât de la privirea ta înceatăOprită-n silă pe obrazul meu...O, toamna asta încă amânatăCa moartea unei lumânări de seuE-asemenea iubirii dintre noiNu-i ştii sfârşitul dacă n-a-nceput,Şi-asemeni mărilor în care, ploi,De când sunt mări pe lume, n-au căzut –Ce mai rămâne-atunci din amândoi?O lacrimă în care ne-am ţesut!

Elegie de ianuarie

Şi oraşul acesta murdarpeste care îşi flutură clipaamurgul unui cer de ianuarşi ninsoarea risipa.Cu luminile străzii betegefrânte pe gheaţa lucioasăşi sângele acesta ce curgeîn trupul icoanei din casă.

Numai în umbra foculuimai este sens şi culoaremurind pe pereţimurind pe covoare.

O să citesc, o să citesc încăvolumul acestei nopţi îndelungişi filele luio fântână în care poţi să te arunci.

Mâine

Mâine, mâine, poate niciodatăAi să-mi cauţi umbra lunecată.

Ai să-mbrăţişezi un pom, o stea,Umbra lor crezând că-i umbra mea.

Disperată-apoi pe DumnezeuFumul lui crezând că-i fumul meu.

Numai în amurg vedea-vei cumSe scufundă pulbere de scrum.Şi-ntinzându-ţi mâna ca s-o simţiAi să dai de ochii mei fierbinţi.

Şi-ai să plângi de umbră – preacuratăMâine, mâine, poate niciodată...

Sonet

Iubirile acelea se consumau, ca-n silăluminile-n biserici sleindu-se pe jos...Femeia obosită se mai visa copilăStejar încă pe munte, bărbatul scorburos –Era spre vremea morţii, când albia secaseşi peştii din adâncuri pluteau în aer, dungiCând apele închise se răzbunau pe vaseşi izbucneau afară, spre timpurile lungi –Când păsările albe se înnegreau pălindîn cerul de pe ochii în care îşi ţesurăPăianjenii noptateci, sfios, o joacă durăşi-şi căutau acolo, odihnă şi căldură...Lumina, doar lumina mai încerca sclipinds-aţâţe nişte oase, ce nu se mai aprind.

22

Din volumul,,Starea brumei’’:

Zilnic mă usuc

Zilnic mă usuc de întrebărinu mă spune morţii, ori mă spune,astăzi nu mai sunt în starede răspunsuri care să m-adune

şi spre iască trec mereu mai greu,de sub treceri focuri nu mai iesastăzi nu mai sunt în starede răspunsuri ce au înţeles –nu mi-e trunchiul încă prea bolnavbolile-s în lume, în lărgimeastăzi nu mai sunt în starede răspunsuri care-ncep cu tine –

Şi e o vreme

Şi e o vreme când mă pierdşi sufletu-mi înoată-n sărbătoareaşa cum într-un strop de vinrămâne moartea singura uitare –

Apoi, când mă câştig, câştig...şi mi se strânge fruntea în umbrareaşa, precum în boarea tase zbate nenăscuta mare –

Şi e o vreme despre care spuncă nu se iscă, doamne, de nu piere;acolo, în hotarul ei trăiescîn partea luminată de durere –

Elegie

Va trece lume, va mai fi o lumeîn paşi grăbiţi, adesea poticniţi,pe nume vor purta sărutul tăucopiii nenăscuţi şi negândiţi...

Va trece lume, va mai fi o lumesub timpul încercat de întrebări;voi fi atunci o ploaie fără vârstăsau soare vinovat de multe zări –

Va trece lume, va mai fi o lumeşi eu demult voi fi murit latin

aici sub iarba ţării aşteptândsăruturi de copii ce nu mai vin –

Insomnie I

De duc poveri, aşa cum ducîn taină totul şi tăcutîncă nu-i semn că mă usuc,încă nu-i semn că sunt pierdut –

Şi dacă tu spui că sunt stinsatunci m-aş face lumânare,măcar să ştiu că mor învinsde pământeasca-i lăcrimare...

Aş sta cu capul fumegatîncoronat pe-un tron de ceaţă...Nu m-am pierdut, nu m-am uscatdar încă nu e dimineaţă –

Din volumul,,Cenuşa verii’’:

Un oştean...

Soarele se miră, cum se miră,Vreme lungă fluturii cetirăTrupu-acela tânăr ca pe-o carteŞi-a fost dimineaţă, doamne, şi-a fost moarte...

Soarele se miră, cum se miră,Stă în iarba crudă şi nu-i pasăDoarme şi îi sună somnul ca o coasăÎntr-un câmp pe care bunii lui cosiră...

Soarele se miră peste el, şi elE pământ de-acuma, iarba împuşcată –Nimeni nu-l cunoaşte. Fluturii privescFloarea de pe fruntea încă-ngândurată...

Umbre

Umbre de câini în alergareUmbre de arbori, de copii purtândgaloşii mamelor la şcoalăşi lacrimile lor în gând,

Umbre de cărţi adulmecatede-un sânge crud cu nări de frigşi umbra care-o dă suflareacând tot ce ştiu nu pot să strig,

23

Umbre rămase pe-o zăpadătopită cine ştie când,umbra acestor două mâinipe care mâine-o să le vând,

Şi astăzi, umbre de părinţi,umbra sărutului râvnitumbre pe care, uite-alunecşi cad şi nu mă mai ridic.

Ochi de copil

Cămaşa străzii îşi răsfrângeacelaşi guler des de fumun cap de vită parcă plângeîntr-o vitrină peste drum...

Pe capră, îmbătat, birjarulare priviri de animalochi de copil ţesală calulcare demult nu mai e cal –

La o tarabă, orbul zileivinde felii de Universşi-n şapca lui de forma mileirăsună clinchetul pervers –

După-o căruţă se strecoarăun câine bine-nlănţuitde parcă nu ştiu ce povarăar duce către infinit –

Şi-n clasa unei şcoli primareun prunc cu haine de-mprumutîşi strică nota la purtarerepovestind ce a văzut –

Recviem

S-a sfârşit, ca un vin întomnat,În paharele mesei prea pline –În curând m-oi întoarce-ntr-un satSă aud cum cad îngeri din iarna spre mine –

Dimineaţa, ştergarul cel aspru, de mâiniL-oi avea sub un blid, la-ndemânăDacă-o fi să-mi spăl ochii pustii şi bătrâniMama mea va veni să se facă fântână –

Apa ei va fi limpede, ca-n începutŞi ce dulce şi stânsă ocară...Tot ce n-am înţeles, tot ce nu m-a durutSe va face cenuşă sub fruntea-mi de ceară...

Iar apoi voi prânzi ca un lup ostenitDe atâtea hăţişuri călcate...Din icoanele casei fi-voi privitŞi de una ucis pe la spate –

Mai suntem

Cât încă-i cer deasupra noastrăCât are casa o fereastrăCât trupurile ni se temNu-ţi fie frică, mai suntem...

Cât încă mai putem iubiCât încă mai putem greşiCât încă nu ştim tot ce vremNu-ţi fie frică, mai suntem...

Cât ale noastre patru mâiniMai pot fi ciuturi de fântâniDin care însetaţi să bemNu-ţi fie frică, mai suntem...

Cât morţii ni-i vom îngrijiCât gând vor fi şi grâu vor fiŞi cât ţărâna le-o avemNu-ţi fie frică, mai suntem...

Din vol.,,Ieşirea din amurg’’:

Maria

Ţi-am auzit azi-noapte glasulSpunând,,copile nu te du’’Dar cineva îmi sărutase pasulŞi şoapta ta-n lumină se pierdu.

Târziu apoi ţi-am auzit suflarea,Era ceva ce semăna a vânt,Eram deja drumeţul pe cărarea,Dinspre cuvânt spre Marele Cuvânt.

Când ei m-au pironit pe-un lemn, şi careDe-abia de-atunci se mai numeşte aşa,T-un grabă ai venit la drumul mare,Şi ochiul nu-ţi plângea, ci sângera.

24

Şi m-am gândit nedrept am fost cu tineNedrept în pântec ţi-am iscat dureriTu nu te-ai plâns, şi-ai zis să-mi fie bineŢi-am dat o cruce-n loc de mângâieri

Marie, mamă, azi îmi cer iertare,Şi tu iertare cere-ţi de la El,Căci apa care-o vrem de îndurareOţet mi-o-ntinde-un pământean mişel.Nu plânge, lasă-ţi ochii-n limpezime,Şi roagă-te cu ochii către cer,În tine sunt şi-acolo voi rămâneŞi-n toţi acei ce încă cred şi sper –...................................................Şi m-am trezit din mare tulburare,Nimic nu se schimbase, chiar nimic,Acelaşi cer, vecini, acelaşi soare,Ziarul, şi poştaşul, câte-un plic.

Rugă

Poporul tău, e răstignit pe lemnPe lemn, că lemnul încă nu-i sfinţitDe sus tu, dă-ne Doamne, doar un semn,Că nu e mâna ta ce m-a lovit –

Puteri mai dă-ne Doamne, de-a-nduraAceastă silnicie peste vremi,Când ridicare-nseamnă a-ngenunchia,Şi când credinţă-nseamnă să te temi.

Ştim că pe buze-s multe întrebări,Răspunsurile-s ierni de nepătrunsClar faţa dulcii tale-nseninăriNe spune liniştit, că nu-i de-ajuns.

Şi de-i aşa, căci asta o simţim,Sfinţeşte lemnul, ca să ne rămânăŞi cruce, şi-nviere, ţintirim,Şi-n mâna ta ce suntem, o fărâmă.

XXX (pag. 29)

Au ieşit şi muştele la aerAu ieşit şi marginile firiiNumai eu rămân mereu în casăSă respir putorile-amintirii.

Totul iese undeva-n afară,Nimeni nu mai intră nicăieriNumai eu rămân mereu în casăSă-mi aşez pe rafturi vechi dureri.

Dar din temniţi voi ieşi afarăCine ştie cum, de ce, şi cândVoi privi mereu spre vechea casăŞi-oi vedea-oi poate, lăcrimând.

Şi-oi vede-oi, Doamne, că se duceColb făcând în urma ei pe drumEu m-oi depărta, spre nu ştiu undeParcă-nvăluit de-un nor de fum.

XXX (pag.31)

Lumea mi se-arată, parc-ar fi de cearăMiere de albine într-o gură amarăMi-am pierdut iubirea căutând altcevaMamă, fără tine, viaţă nu mai e!

Trec pe lângă mine, destrămate fumuriNu e ceaţă mamă -, mii şi mii de drumuriLe-am bătut pe toate, când mai rău când bineDar viaţă, mamă, nu e fără tine –

Însă această vorbă este prea târzieCând îndepărtată-i dulcea veşnicieŞi mereu lovită de-un imens de ceMamă, fără tine, viaţă nu mai e –

XXX (pag. 26)

Nu trebuia să faci copil ca mineDe-l fi făcut, să fie-al nimănuiDar totuşi, mamă, mi-este dor de tineCopilul îţi vorbeşte dintr-un cui –

De ce m-ai dat pierzării într-o lumePe care n-o cunosc, şi nici nu vreauMă sprijin mamă, şi acum, pe-un numeOţetul de la buze nu-l mai iau.

De tatăl meu mă cheamă în tărieDe ce mă laşi şi nu mă mai opreşti?Cine să-nvie, dac-o fi să-nvieCând lacrimile-ţi nu sunt pământeşti?

25

Istorie literarã

În mişcarea noastră literară se poate subliniaun fenomen interesant. Aproape regulat în intervalde un deceniu, se ridică dintre scriitorii în versuricâte un poet, care e declarat poetul aşteptat, poetulîn care sufletul vremii se cristalizează simbolic. Ieriun nume, azi alt nume, fiecare deceniu cu poetulsău favorit.

Admiratorii poeţilor noştri consacraţi lafiecare deceniu au păstrat însă o măsură în care şi-au limitat entuziasmul literar. Niciunul din poeţiivaloroşi ai trecutului n-a fost ridicat mai presus deMihai Eminescu. Entuziasmul, oricât de justificatîn sine, n-a îndrăznit să desprindă aureola din jurulfrunţii care a conceput Luceafărul, ca s-o aşeze pealtă frunte, oricât de merituoasă ar fi fost. Pestegloriile ultimilor patruzeci de ani, cari sunt animândri ai scrisului românesc, Eminescu a continuatsă troneze în adoraţia noastră, ca poetul fără egal.El este măsura, unanim recunoscută, la careraportăm valorile noastre literare, dinainte de dânsulşi după dânsul.

Sentimentele şi ideile cântate de Eminescu,le-au cântat fireşte şi alţii. Dar ceea ce îl diferenţiazăpe el şi-l aşează indiscutabil deasupra tuturor e artalui, care este cea mai înaltă cucerire a culturiiromâneşti de până acum.

Se spune că sunt unele specii vegetalebolnave, ca viţa de vie filoxerată, care atinse demoarte îşi dau într-un unic şi ultim vlăstar, roadelecele mai nebănuite, cele mai minunate.

Poetul Eminescu pare a fi fost într-o astfelde situaţie în privinţa operei sale.

Marele nostru poet s-a născut la Ipoteşti în15 Ianuarie 1850. Mama sa a fost fiica stolniculuiJuraşcu şi al Paraschivei Donciu. Era o româncă cumulte calităţi sufleteşti şi decisă în sentimente. Tatălsău, Gh. Eminovici, a fost un bărbat înalt, foarterobust, avea o fire veselă în timpuri bune, ca şi încele grele. A fost vorbăreţ şi plin de spirit. Avea omemorie fenomenală, pe care a moştenit-o şi poetul.

Eminescu a făcut clasele primare la Cernăuţiîn Naţional-Hampschule. A fost un elev distins.Trece apoi la gimnaziu, unde-l cunoaşte peŞtefanelli, cu care se împrieteneşte. Îi plăcea multlimba română şi istoria. Pe lângă Letopiseţele luiKogălniceanu, poetul citea cu multă pasiune pe

Mihai Eminescu

Hoffmann, ale cărui scrieri erau pline cu viaţa dinnatură. În timpul cât citea pe Hoffmann, spunea unuiprieten al său că noaptea vedea îngeri, atat de multîl impresiona.

În 1865 soseşte la Cernăuţi trupa de teatru aDoamnei Fani Tardini dând o serie de reprezentaţii,la care Eminescu intra cu regularitate. Îi plăcea multteatrul. Fuge cu această trupă, îndrăgostit fiind defrumoasa artistă Eufrosina Popescu. Acestei artisteîi dedică două poezii ‚,La o artistă” şi,,Amorul uneimarmore”. Cu această trupă Eminescu trece înArdeal şi Banat. Întorcându-se în Moldova, esteprins de tatăl său şi silit să-şi continue studiile.

În 1866, la moartea lui Aron Pumnul,Eminescu dedică profesorului său iubit o frumoasăpoezie, plină de simţire caldă pentru cel dispărut.În anul următor pleacă la Blaj, unde voia să treacăîn particular examenul de clasa a V-a. Respins lalimba greacă, părăseşte Blajul. Trece prin Alba-Iulia, unde românii tocmai ţineau o adunareculturală a Astrei, ceea ce l-a impresionat adânc.

În anul 1869, Eminescu pleacă la Viena şi seînscrie la Universitate. Aici face cunoştinţă cu

26

Slavici şi în cercul studenţilor români,,Româniajună” trece drept partizan al ideilor junimiste. LaViena pe lângă filosofie, mai studiază dreptul şimedicina. Citea mult şi înţelegea repede pe Kant,Schopenhauer şi Rousseau. Dintre poeţi citea peGoethe, Shakespeare, Homer şi Ovidiu.

În Viena o cunoaşte în 1873 peVeronicaMicle. Chipul acestei femei l-a impresionat adâncşi l-a urmărit în tot cursul vieţii sale. Fără a lua odiplomă universitară, Eminescu părăseşte Viena şipleacă la Jena, iar de aici la Berlin, unde se înscrieca student extraordinar la Universitate şi audiazăregulat cursurile de filosofie ale profesorilor Duringşi Zeller. Maiorescu îi propune să-şi ia doctoratulîn filosofie pentru a-l numi profesor la Universitateadin Iaşi.Eminescu însă nu s-a putut hotărî să-şi deaexamenul, se întoarce la Iaşi unde Maiorescu îlnumeşte director al bibliotecii centrale. A fost şirevizor şcolar, un post pe care-l pierde din cauzapoliticii. Cât l-a durut pe Eminescu aceastădestituire, se vede dintr-o scrisoare adresatăVeronicăi Micle, unde spune:,,rămas fără situaţiematerială asigurată, voi fi nevoit să iau toiagulpribegiei, neavând nici un scop, nici un ideal. Deacum sunt un om pierdut pentru societate.”

Pleacă la Bucureşti unde ziarul conservator,,Timpul” îl angajează ca redactor. Aici scrie din1877 pâna în 1883, când înnebuneşte. Din 1883Eminescu nu mai scrie nimic de seamă.Boala luiîntreruptă de momente senine îi măreşte şi mai multsuferinţa.

Într-o scrisoare adresată lui Chibici-Râvneanu îşi exprimă durerea amară de care eracuprins sufletul său: ,,Nu-ţi poţi închipui starea încare un om se află într-un institut de alienaţi, dupăce şi-a venit în fire. Foamea şi demoralizarea suntcele două stări în care petrece nenorocitul tău amicM. Eminescu. ”Boala i se agravează. În ziua de 15iunie 1889 a încetat din viaţă în ospiciul de laMănăstirea Neamţu. Ultima lui dorinţă a fost: ,,Şinime în urma mea, nu-mi plângă la creştet.”

Pentru a înţelege opera poetică a luiEminescu, e bine să fixăm câteva momente dincopilăria sa, petrecută pe moşia părintească laIpoteşti, locul său de naştere.

Lecca Moraru, un biograf al lui Eminescu,spune că satul Ipoteşti se află pe o vale retrasă şiliniştită, înconjurată de dealuri păduroase, uitatparcă de lume şi netulburat de zgomotul oraşului.În singurătatea acestui sătuleţ încins de codri acrescut deci poetul M. Eminescu. Un alt biografCorneliu Botez ne informează că poetul avea demic copil apucături poznaşe şi ciudate. Dispăreade acasă câte o săptămână şi de mic copil iubea

codrii şi singurătatea. Vara, rar când dormea acasă,se afunda adesea în pădurile din împrejurimi, lecutreera în lung şi în lat,asculta aici ciripitul blândal păsărilor, şipotul dulce al izvoarelor în nopţi custele, cu farmecul plin de lună.

Mărturisiri despre timpul petrecut aici găsimîn poeziile poetului de mai târziu, ca de ex. înpoezia,,O rămâi”:

,,-O rămâi, rămâi la mine!Te iubesc atât de mult,Ale tale doruri sfinteNumai eu ştiu să le ascult. ”El se simţea copilul răsfăţat al codrului, cum

apare din versurile aceleeaşi poezii:,,Astfel zise lin pădureaBolţi deasupra-mi clătinândŞueram l-a ei chemareŞi-am ieşit în câmp râzând. “Regretul de-a nu se putea întoarce la ce a

fost odată îl găsim la sfârşitul poeziei când zice:,,Astăzi chiar de m-aş întoarceA-nţelege nu mai pot...,Unde eşti copilărieCu pădurea ta cu tot!... ”Mihai umbla mai mult singur. Cu ceilalţi fraţi

nu se prea prindea la vorbă şi la joc. Fraţii săistrăbăteau adesea moşia călări, pe când Mihai sesimţea atras mai mult de umbra codrului,acel codrupe care-l cântă de atâtea ori în poezii ca,,Freamătde codru” unde apa-i sună somnoroasă din izvoareşi gârle şi păsările întreabă pădurea de tovarăşullor de odinioară, de care poetul îşi aduce aminte încuvintele următoare:

,,Ce frumos era în crânguriCând cu ea m-am prins tovarăş.“Momente trăite în timpul copilăriei se mai

reflectă în poeziile ,,La mijloc de codru des”, undepoetului, stând într-un luminiş, îi apar toţi oaspeţiicodrului şi-i cântă de dorul inimii,de iubitaîndepărtată. Tot astfel în poezia,,Ce te legeni,codrule?” în care îşi aseamănă sufletul său, care şi-a pierdut toate iluziile cu pădurea, care în aşteptareaiernii îşi pierde rând pe rând cântăreţii, frunzele şicu acestea, tot farmecul.

Tot pentru timpul acesta al copilăriei, ne maispune C:Botez că:,,umbla tot timpul hoinar cu câteo carte în buzunar. Hoinărind aşa, mânca uneoricâte un corn la 2-3 zile.

Zadarnice erau încercările părinţilor de a-lgăsi şi aduce la masă.”

Această înfrăţire dulce a poetului cu codruleste adânc simbolică. Pădurea însufleţeşte natura.Orice copac e o făgăduială de existenţă şi belşug.Cei vechi îl divinizau. În fiecare arbore suspina

27

pentru ei un zeu. locuia o nimfă, medita un spirit.Arborele e ca omul. Are expresie. E vesel sau trist,agitat sau meditativ. Sunt arbori cari trezesc reveriişi cântece şi sunt arbori cari impun severitate şiacţiune. Salcia moleşeşte şi adoarme, teiul turburăşi întristează, bradul impune şi covârşeşte, nuculrăscoleşte sentimentul vieţii patriarhale. Sub boltacodrului s-a înfiripat cântecul şi legenda şi s-a torsdin flacăra inimii versul viu al cânteculuipopular.Noi, românii, am trăit mai bine de unmileniu în taina şi măreţia teatrală apădurilor.Arborii au fost cei dintâi învăţători ainoştri. Lor le datorăm lacrimile şi accentele dindoină.Viul vieţii româneşti trebuie căutat înzbuciumul şi feeria pădurii. Pădurea ne-a dat curajşi majestate, ea ne-a dat linii şi gesturi de energie.

Aici s-a format şi sufletul poetului nostru.Aici i-au mijit cele dintâi simţiri, aici i s-au înfiripatcele dintâi gânduri. O floare era pentru poet un gând,o bucurie, o suferinţă. Este cunoscut de altfel că ofloare înviorează un pustiu. Un singur macînsufleţeşte grâul unui lan.

Nu cutezăm să murim fără flori. Poporulnostru le iubeşte cu o turburătoare dragoste. Semnulsfios al iubirii este floarea. Sunt sate româneşti undedragostea de flori umple aerul şi viaţa

Pentru spiritul omului floarea e un simbol.În poezia lui Eminescu pădurea, florile, nu

sunt simple noţiuni aşezate cu forţa unele lângăaltele, pentru a le putea stoarce un sens. PentruEminescu ele sunt funcţiuni sufleteşti. Iată-lînchipuindu-se cu iubita în mijlocul codrului.Singurătate adâncă, arbori seculari şi gravi.Cuvintele se adună în poezia sa întitulată,,Dorinţa”ca să întrupeze momentul sufletesc al singurătăţii:

,,Adormind de armoniaCodrului bătut de gânduri...Flori de tei deasupra noastrăOr să cadă rânduri-rânduri”.Nu este condensată în armonia gravă a acestei

strofe întreaga atmosferă a codrului? Mai ales finalulrânduri- rânduri... arată un moment de singuraticăşi solemnă contemplaţie.

După cum sculptorul trăieşte în piatră,pictorul în culori aşa şi poetul trăieşte în cuvinte.

La Eminescu cuvântul nu e un material mort,ci este un fragment de suflet cu nuanţărinemărginite. Nimeni dintre scriitorii noştri nu şi-aamestecat mai adânc viaţa proprie cu viaţacuvintelor, ca Mihai Eminescu.

Ceea ce mai caracterizează poeziaeminesciană este motivul romantic al muzicalităţiiapelor. Curgerea apei e domoală în versul luiEminescu, căci ea colindă în mari singurătăţi de

linişte şi de împăcare. Această linişte poetul şi-acâştigat-o prin refugiu în sânul naturii, când devinecontemplativ, indiferent pentru lumea de afară şicurios pentru cea dinăuntru. Şi aici se deschide oprăpastie între cele două generaţii care l-auinterpretat pe Eminescu. Stă pe de o parte generaţiaveche, generaţie care, în numele unui cărturărismromantic a neglijat poeziei lui Eminescu realul, i-adepreciat chiar adevărata valoare spirituală.Eminescu a fost un cosmopolit spuneau ei, caren-a exprimat în poezie simţirea românească. Astfelse face că poetul a rămas mult timp neînţelespublicului românesc.

Mai recent, generaţia nouă a văzut justvaloarea culturală a poetului, spunând că Eminescun-a fost numai un geniu românesc, el a fost un geniual omenirii. Fără această interpretare, poetul ar firămas încă multă vreme ignorat în istoria poezieiromâneşti.

Reprezentanţii generaţiei noi au spus-orăspicat: de ce să nu recunoaştem că, dacă Eminescua deschis o perspectivă între el şi poeţii precursori,ca şi faţă de urmaşi, înseamnă că a depăşit tot ce arfi împiedecat intrarea în regatul spiritului, a depăşitelementul sufletesc de nuanţă strict naţională.

În inspiraţia sa şi-au dat întâlnire şi s-aucontopit, ca într-o nouă substanţă, felurite ideifilozofice, care dând aripi gândului au ridicat operade artă la rangul de valoare universală.

Multe sunt mijloacele poetului prin care sepregătea pentru această viaţă aproape ascetică, şidegajat de orice tendinţă, departe de mulţime, seadânceşte înlăuntrul sufletului său.Acolo ridică untemplu frumosului în forma lui pură, cultivă acoloartă înfrigurată de valori general-omeneşti. Astfel,Eminescu se face reprezentantul unei şcoli carepretinde un nou stil în literatura poetică românească.Drumul la această afundare lăuntrică este descrisîn Sărmanul Dionis, când spune: ,,Se risipesc toatedimprejuru-ţi, timp şi spaţiu fug din sufletul tău şirămâi asemenea unei crengi uscate, din care vremeaasemenea a fugit.”

Cuvintele specific eminesciene haos, genună,prăpastie, noian, grăiesc de ieşirea din sine aindividului, de o mistică a golului, care pregăteştestarea pură a spiritului.

Admiţând valoarea aceasta general-umană aspiritului eminescian ne vom apropia şi mai multde înţelegerea operei sale poetice, înregistrândfaptul că în poezie Eminescu a fost influenţat deKant şi Schopenhauer care au fost influenţaţi înscrisul lor de filosofia indiană.

Această filosofie se prezintă sub douăaspecte. Întâlnim aici pe de o parte întrebări

28

referitoare la începuturile lumii, pe de altă parte orupere de echilibru sufletesc, în care se află deveacuri poporul indian, şi pe care-l predica Buddha.Viaţa nedreaptă pe care o duceau indienii, nu leoferea nici o mulţumire aici pe pământ, de aceeaşi-au căutat un refugiu în lumea iluziilor. Fiinţaomenească chinuită de nedreptăţi se afunda cumspune Eminescu,,într-o baltă de vise rebele” în aşanumita Nirvană, o lume mistică, unde orice suferinţăomenească dispare.

De aici s-a născut o întreagă literatură budistă,în care imaginaţia juca un mare rol. O literatură cuo mulţime de imagini, de simboluri în care problemereligioase ca şi cele ale filosofiei vieţii erau redateîn forma frumoasă a poeziei.

Simbolurile cele mai des întrebuinţate înliteratura budistă erau apa şi focul. Apa esteelementul care exprimă veşnica mişcare. Poate niciun alt element n-ar putea exprima zbuciumullăuntric al unui suflet omenesc, suferinţa, cum neevocă de pildă valurile agitate ale mării. Apa estedeci un simbol bine ales pentru a ne da imaginiplastice de tot ceea ce frământă sufletul omului.

Al doilea element întrebuinţat foarte des estefocul. Acest simbol este interesant că nu exprimănumai viaţa, entuziasm, ci şi ideea morţii. Flacăra,ce-i drept, luminează, însă mistuie în acelaşi timp,arde, nimiceşte.

Începutul lumii este atins de poet în Satira I.Pe când luna alunecă pe a,,lumii boltă” şi priveştede acolo din înălţime contrastele sociale de pepământ, iată că apare într-o cameră modestă destudiu, bătrânul dascăl, care voia să explice existenţalumii. Gândul dascălului se duce cu mii de aniînapoi, ,,La început, pe cînd fiinţă nu era, nicinefiinţă Pe cînd totul era lipsă de viaţă şi voinţă.”

A doua problemă a filosofiei indiene, care ainfluenţat pe Eminescu, era sufletul omenesc.

Astfel toate suferinţele şi plângerile, toatedurerile acestei lumi, vin din ceeace omulîndrăgeşte.Dacă nu îndrăgeşti nimic, dacă nu iubeştinimic, nu sunt nici dureri. Bogaţi în bucurii, lipsiţide suferinţe sunt numai cei ce n-au nimica scumpîn lumea aceasta. Indienii-filosofi ar fi spus, să nuîndrăgeşti nimic în lume, că atunci n-ai nici dureri.

Urme de această filosofie găsim şi în poezialui Eminescu ,,Ce e amorul”, unde se întreabă:

,,Ce e amorul? E lungPrilej pentru durere;Căci mii de lacrimi nu-i ajungŞi tot mai multe cere.“Ideea fundamentală a poeziei sale ,,Glossa”

se bazează pe aceeaşi concepţie când spune:,,Zică toţi ce vor să zică

Treacă-n lume cine-o trece,Ca să nu-ndrăgeşti nimicaTu rămâi la toate rece.”Că iubirea este aceea care provoacă cele mai

multe dureri şi suferinţe, Eminescu o arată în poezia,,Kamadeva”. În somn el cheamă aici pe Kama,zeul amorului. Acesta însă vine cu flori înveninate,îl loveşte în piept şi de atunci el plânge neîncetat.

Cea mai budistă dintre creaţiile lui Eminescurămâne,,Rugăciunea unui dac”. Nicăieri nu găsimaccente mai puternice de refugiu din lumeasimţirilor ca aici. Găsim nimicire a tot ce esteplăcere, ridicarea în slavă a durerii, până la dispariţiafără urmă în,,Nirvana”.

Buddha întreabă odată pe unul dintre şcolariisăi că dacă oamenii sunt răi, cruzi cu el, dacă sepoartă cu el necuviicios, dacă sunt grosolani, îljignesc, el ce va gândi?

Şcolarul răspunde că dacă oamenii îl lovesccu pietre, va spune că sunt blânzi, fiindcă nu-l lovesccu sabia, iar dacă-l lovesc cu sabia, el va spune căsunt buni fiindcă nu-i iau viaţa, iar dacă îi iau viaţa,va spune că sunt buni şi blânzi, că îl scapă de trupulnenorocit fără alte dureri.

-Bine, zise Buddha. Poţi să mergi să te aşeziîntre ei dacă ai o răbdare aşa de mare. Mergi şimângâie-i, eliberează-i, fă-i la fel ca tine!

Eminescu nu cere altceva în ,,Rugăciuneaunui dac”. Ideea dominantă este şi aici aceeaşi.

Se preferă şi aici moartea, care duce lamântuirea vieţii. Durerile trupului sunt suportate laBuddha cu mulţumire, la Eminescu sunt dorite cunerăbdare.

Ideile filosofice şi sentimentele religioaseindiene constituie oarecum coloana vertebrală apoeziei eminesciene.

În lumina acestor consideraţii s-ar părea căîn conştiinţa noastră culturală ar fi intrat unEminescu budist, cu toată prevenirea lui Maiorescuşi Slavici că poetul era cunoscător al religiei creştine.

Criticul literar Radu Dragnea vede în filosofialui Eminescu un substrat creştin de originegrecească. El spune că însăşi transformarea haosuluiîn cosmos din „Scrisoarea I”, nu se găseşte în texteleindiene.

Într-un număr al revistei ,,Gândirea” defineştespiritualitatea lui Eminescu şi îl găseşte angelico-creştin în poeziile ,,Stelele-n ce cer”, ,,Înger depază” şi ,,Înger şi demon”.

Poezia ,,Înger de pază” este un cântec deiubire în care îngerul, într-o haină de umbră şi rază,apare cu un zâmbet şi insuflă dor de viaţă, dor detaină copilei suferinde.

O atmosferă angelică inspiră şi poezia

29

,,Stelele-n cer” care se termină cu o reflecţieoptimistă asupra vieţii, ceea ce nu întâlnim decâtfoarte sporadic în creaţia poetică a lui Eminescu.

În ,,Înger şi demon” îngerul este generatorde idealuri sociale, de speranţe ce nu se împlinesc.Luceafărul este o sinteză de păgânism şi creştinism,în care Hyperion este salvat de la cădere, ca un înger,faţă de care Dumnezeu îşi arată iubirea saatotputernică.

Problema conţinutului ideologic al poeziilorfilosofice eminesciene rămâne încă deschisă. Pentrua cuceri iubirea Cătălinei, Hyperion se naşte o datădin cer şi din mare, iar altă dată din soare şi noapte,ceea ce se apropie de spiritul păgân mai mult ca decel creştin.

Pentru înţelegerea personalităţii luiEminescu, părerile lui Titu Maiorescu şi ale luiSlavici au rămas până azi normative. ,,Ceea cecaracterizează pe marele poet-spune Maiorescu -este o inteligenţă covârşitoare ajutată de o memoriecăreia nimic nu-i scapă. Tot ce era întâmplareexternă, convenţie socială, avere sau neavere îi erauindiferente.”

La fel, Slavici zice că ,,Eminescu nu avea ochipentru amănuntele din lumea în care trăia, înmijlocul căreia trăia. Oricât de multă lume şi oricâtde mare gălăgie ar fi fost împrejurul lui, el seînchidea în sufletul său. Şirul gândurilor nici înmijlocul celei mai mari gălăgii nu şi-l pierdea şidiscursiunea odată începută o urma cu aceeaşilimpezime în toate împrejurările.”

Ceea ce se poate distinge în toată opera luiEminescu este o notă pesimistă. Poetul a fost unsuflet predestinat suferinţii. Din tristeţea sufletuluisău au răsărit atâtea nuanţe de o frumuseţe fărăpereche în poezie. Lupta, visurile, creaţia suntsingurele mijloace de-a evada din cercul strâmt almelancoliei. Această melancolie a cântat-o poetulîn toată opera sa.

Eminescu a simţit din fragedă tinereţecontrastul dintre idealurile sale şi lumea în care trăia.Din această ciocnire s-a născut pesimismul său.Întâiul motiv de pesimism este deci individual,câştigat pe calea experienţei, l-am putea numi şiempiric.

Al doilea motiv al pesimismului său estelectura din Schopenhauer, care dă pesimismului săuo bază filosofică şi pe care l-am putea numi social.

Spre deosebire de pesimismul apusean, careeste activ, pesimismul lui Eminescu estecontemplativ, care stinge oarecum individualitatea,îndreptându-se spre epocile romantice ale istoriei.În felul acesta pesimismul său se apropie deizvoarele străvechi orientale.

Pesimismul său nu era redus la plângereamărginită a unui egoist nemulţumit cu soarta saparticulară, ci era ridicat la o nuanţă senină amelancoliei, pentru destinul omenirii în general.

Întreaga lui purtare de grijă era pentru alţii,cari după părerea lui nu puteau să găsească în sinemângâierea. Absent, abstract din lumea aceasta, else mărgineşte în universul fără margini al gândiriisale. Deşi flămând, zdrenţuit, lipsit de adăpost şirăbdând la ger, el era acelaşi om senin şi veşnicvoios. Treburile practice le trata cu indiferenţă şiumor. Când a trebuit să se mute de la Iaşi laBucureşti, descoperă că-i lipsesc cele câteva sutede lei necesare transportului. Într-o scrisoareenumeră toate aceste greutăţi cu un accent grotesc,care aminteşte începuturile din,,Sărmanul Dionis”.,,Am şi bagaje - scrie poetul - cărţi, manuscrise,ciobote vechi, lăzi cu şoareci şi molii, populate laîncheieturi cu deosebite naţionalităţi de ploşniţe. Cuce să transport aceste roiuri de avere mobilă?”

Trăsătura fundamentală a sufletului său estedesfacerea de cele lumeşti. Este trăsătura pe care oîntâlnim la ori ce om, care îşi închină viaţa studiuluişi meditaţiei.

Cea mai vie expresie a pesimismului său ogăsim în poezia ,,Melancolie”, în care ne dăimaginea omului care şi-a pierdut toate iluziile vieţiişi care nu-şi mai cunoaşte nici sufletul său propriu.Poezia ne prezintă două tablouri. Unul împrumutatdin natură, ne înfăţişează în mijlocul unui cimitir obiserică ruinată, pustie şi bătrână. Al doilea tabloune înfăţişează starea sa sufletească, simbolizată prinpustiul bisericii. Precum biserica nu mai are nimicdin strălucirea ei de pe vremuri, aşa şi poetul şi-apierdut toată credinţa în rostul vieţii.

Din comparaţia celor două tablouri, a lumiidin afară şi a stărilor sufleteşti, rezultă melancolia,care este o notă fundamentală a poeziei.

Tot astfel poezia ,,Mai am un singur dor” estestrăbătută de un adânc sentimen pesimist.

Poetul îşi exprimă dorinţa să fie înmormântatla marginea mării, departe de zgomotul lumii,pentru a rămâne liniştit după moarte, întovărăşitnumai de farmecul naturii.

Melancolia este, de altfel, o notă caracteristicăfirii poporului român. Poeziile populare sunt de otristeţe senină, de o duioşie sufletească. Horele,doinele noastre au această nuanţă foarte binepronunţată.

Eminescu este în această privinţă un ecoufiresc al realităţii neamului său. El are puţinemulţumiri. Prezentul, de-a pururi gol, nu-i ofereafericirea dorită. Puţinele momente de mulţumiresufletească, poetul le găseşte în trecut. Aceasta o

30

observăm mai bine în poezia ,,Epigonii”. Pe unmanuscris în proză, care se află la Academie,Eminescu face următoarea reflecţie,,Când măgândesc la cei bătrâni, parcă mă simt într-o camerăîncălzită. Faţă de cei moderni parcă mă simt într-ocameră rece şi am sentimentul că a murit cineva încasă”. Astfel în partea întâi a poeziei preamăreştepoeţii trecutului şi găseşte pentru fiecare un cuvântde laudă. Despre Ţichindeal spune că e gură de aur,Mumuleanu e glas de durere, Văcărescu cântă dulcea iubirii primăvară, pe Alecsandri îl face rege alpoeziei, care e veşnic tânăr şi ferice.

Poetul priveşte trecutul ca o valoare literară.Pentru prezent are dispreţ. Spune că poeţii de azisunt: „Simţiri reci, harfe zdrobite/Mici de zile, maride patimi, inimi bătrâne, urâte”.

Uneori observăm în poezia sa un avânt laluptă, o tendinţă de răzvrătire împotriva relelor şinedreptăţilor din omenire. O concepţie socialistăpreocupă pe poet în poezia,,Împărat şi proletar”.Motivul de inspiraţie în această poezie este revoluţiafranceză. El îndrumă pe cei asupriţi la luptă încuvinte ca:,,De ce să fiţi voi sclavii milioanelornefaste,/Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?

De ce boala şi moartea să fie partea voastră,/Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă,

Petrec ca în ceruri... n-au timp nici de-amuri!”

Se convinge, însă, curând că răul este inerent,că orice luptă este de prisos. Atitudinea cea maipotrivită pe care trebuie să o adoptăm estecontemplaţia. Este liniştea aceea pe care o dăsufletelor alese existenţa nedreptăţilor sociale. Căcizice poetul mai spre sfârşitul poeziei,,unul sepetrifică în sclav, altul în împărat”. Admite deci unfatalism al vieţii, căruia trebuie să te supui.

Renunţarea era mai potrivită cu felul poetuluinostru, decât revolta. Sufletul său încărcat cusentimentul unei conştiinţe ofensate se îndreaptăspre liniştea plină de ironie din,,Glossa”, undespune:

,,Ce e val, ca valul trece/De te îndeamnă, dete cheamă/Tu rămâi la toate rece. “

Eminescu trăieşte zbuciumul unui neam opritîn evoluţia lui firească, de furtunile care s-au abătutasupra-i de veacuri.Din fericire românii l-au simţitpe Eminescu şi îl simt, din nenorocire nu l-aucunoscut şi nu-l cunosc. Poeziile marelui poet, celemai multe, sunt încă neînţelese, deşi sunt pline deînţeles.

Adevărat este că toate poeziile lui Eminescu,luate fiecare în parte, sunt de o frumuseţe rară, aurost, au înţeles, însă nu totdeauna deplin, părând laprima citire a fi neclare. Neclaritatea izvoreşte din

faptul, că cele mai multe din poezii sunt înrudite şitrebuiesc legate între ele spre a forma un tot.

Multe din poeziile sale sunt ca materialul uneicase. Pietre, cărămizi, lemnărie, fierărie, toate suntgata, fasonate şi frumoase. Totuşi nu ne atrag aşade mult, nu ne încântă, ca atunci când au fost aşezatela locul lor, formând o construcţie impunătoare.Majoritatea poeziilor lui Eminescu au materialulbine lucrat, destinat construirii unui palat literar.Poetul a intenţionat să scrie o dramă istorică, în caretrebuia să intercaleze foarte multe dintre poeziilesale. Drama era să aibă titlul ,,Dragoş Vodă”, iarpoeziile destinate să se integreze în corpul acesteidrame îşi au un sens bine definit. Astfel, ideile din,,Înger şi demon” - poezie atât de greu de înţeles -le întâlnim la începutul actului 2 din dramaproiectată. Aici îngerul este Ana, iar demonulBogdan. În actul 3, unde Bogdan se duce să anunţepe Ana că el trebuie să plece de la ea din Moldova,acasă în Maramureş, între altele, îi spune: ,,Dar azica toamna tristă pe-un istovit izvor/Pe calea vieţii-mi cad la pământ şi mor”.

Mai găsim aceste idei şi în poeziile ,,Povestedulce îmi era viaţa”, ,,Te duci” tot aici mai găsim şisubstratul altor poezii ca de pildă ,,Mortua est”, carenu este altceva decât România, sau mai bine zisnaţia românească. Poezia începe astfel:

,,Făclie de veghe pe umezi morminteUn sunet de clopot în orele sfinte,Un vis, ce îşi moaie aripa-n amarAstfel ai trecut de al lumii hotar “Substratul ideologic al acestor versuri se

găseşte intr-o notă în proză făcută pe un manuscris,unde spune,,Se poate oare să moară corpul naţiunii,când sufletul ei trăieşte?” (este vorba de poporulpolonez). Într-o variantă a acestei poezii, Eminescupune versurile

,,Priviţi, vedeţi cum astrul rege se-neacă şise stinge/În marea înroşită, în nourii de sânge”

Clar este, că avem aici de-a face cu simbolulnaţiei româneşti. Este vorba aici de detronarea luiCuza din 1866. Poezia a fost refăcută şi publicatăîn 1871 când era să se întâmpleo altă detronare.

Dar sentimentele care clocotesc în sufletullui Eminescu cu atâta intensitate, încât ajung să-lzdruncine, nu sunt prinse numai în poeziile lui, încare artistul e silit să dea o îmbrăcăminte anumităgândului, ceea ce îl face uneori nebulos, neînţelesşi atât de predispus la interpretări.

Articolele de ziar, prilejuite de cine ştie ceeveniment neînsemnat al zilei, tăinuiesc gândurirelative la stările noastre culturale ori politico-sociale, care lucrează încă şi îşi fac adepţi. Şi înziaristică el aduce o conştiinţă nouă. Eminescu

31

ridică şi aici un glas care judecă şi înfierează,esteun critic social.

Pentru legătura sufletească pe care poetul aavut-o cu războiul neatârnării, este interesanturmătorul episod. Eminescu era cu Slavici înredacţia ziarului,,Timpul”. Scrisese tocmai unarticol plin de laudă şi de duioşie pentru trecereaoştirii române peste Dunăre. Vorbeau despre una şialta. Atunci a intrat Alexandru Lahovari furios.,,Cee obrăznicia asta? V-aţi apucat acum să lăudaţi peRoşii? (liberali) Nu permit. Cine a îndrăznit?Aici esat fără câini!” Eminescu s-a ridicat atunci liniştit şiîi zise,,Dumneata nu poţi să simti ce-i acolo, D-leLahovari.Dumneata nu eşti român. Trebuie să fiiromân pentru asta. Nu-ţi dau voie să vorbeşti aşadespre războiul nostru, şi te rog să ne laşi în pace!”A ieşit Lahovari galben şi fără cuvânt, să se plângăaltora.

Aici, o modestă reflecţie. Ori cât ar fi dispuseminţile simpliste să creadă că realitatea scapăartistului şi că înregistrarea cu preciziune anecesităţilor naţionale e numai apanajulpoliticienilor profesionişti, adevărul e altul.Eminescu este cel mai luminat creier politic şi socialal României. Să cităm numai câteva din articolelesale politice şi vom vedea, ca şi în exemplul de maisus, că stăm în faţa unor axiome de valoare reală,care pot fi invocate la tot pasul ca un îndreptar depedagogie naţională.

Cele ce urmează sunt spicuiri din articolelede ziar publicate în,,Timpul”.

,,Boierii români - spune poetul - trimiteautineri mai răsăriţi în Franţa, unde învăţau şi-şiînsuşiau trebuinţe de milionar. Vorbeau o limbăpăsărească, imitând limba strămoşilor. Cei mai mulţidin aceşti tineri erau greci şi bulgari şi au urmatîntru românizare următorul recept: iei un băiat debulgar, îl trimiţi la Paris şi rezultatul chimic este un,,june român”.

În articolul ,,Tineri şi bătrâni” citim: ,,Pe la1840 Eliade scria lui Mihai Ghica ,,sunt tată defamilie, n-am unde să-mi cresc copiii decât în acesteaşezăminte ale ţării, pentru că deşi aş avea mijloacetot în ţară i-aş creşte.“

În latura în care am expus fondul ideologicşi emotiv a lui Eminescu, n-am pretenţia de a-l fiilustrat complet. Totuşi, cred, că avem în faţă o

energie poetică de o actualitate la care puţini dintrescriitorii de altă dată pot râvni. Această actualitateveşnică a lui Eminescu este prezentă în toatefrământările noastre sociale.

La începutul vieţii sale poetice, plânge cutinereţea romantică în ,,Floare albastră”. Mai târziuîşi pune probleme integrale ale societăţii, aleproletariatului, care visează zdrobirea rânduieliicrude şi nedrepte, crearea unei lumi noi. Poetuldevine profet, grupează energii, devine avangardaspirituală a societăţii de mâine. Propagă o conştiinţămisionară, o creştere a sufletului în faţa problemelorsociale, care nu duce numai la o resemnare seacă,ci la acea atitudine fermă a omului, căruia chiar înînfrângerile cele mai grele ale vieţii îi rămâne destulăpersonalitate pentru a înţelege şi judeca realitatea.

Cu timpul îşi părăseşte aceste teme, ca uncopil jucăriile, care i-au bucurat cei mai frumoşiani ai vieţii. Poetul devine reflexiv, îndoielnic,cristalizează durerea, pe care el o diferenţiazăde,,micile mizerii, care sunt fatal legate de o mânăde pământ”, pentru ca la sfârşitul vieţii să deaaspiraţiilor neamului său răspunsul de sabie,,De laNistru pân-la Tisa”.

Ca români, nu ne putem arăta pe altă calerecunoştinţa faţă de geniul-poet, decât citind şiîndrăgind opera acestui,,Luceafăr” românesc.Pentru că, să nu uităm un lucru! Era greu să fii unsuflet mare şi să trăieşti pe acele vremuri! A maiavut şi nefericirea de-a fi un stejar singuratic într-opădure pipernicită, pe care-l izbeau toate vânturile.Poetul însă a rezistat, fără a putea fi doborât.Imaginea lui a crescut şi va creşte mereu în sufletulnostru. Eminescu e printre noi!

Ilustrative sunt versurile dedicate memorieisale de Mihai Codreanu, care spune:

,,Nu-ţi trebuie statui, nici osanale,Căci versul tău cel ferecat în zale,Mai tare-i decât bronzul şi granitul...El e statuia vie a întregii naţii,Şi memoria-i dura-va-n nesfârşitul atâtor

viitoare generaţii!”

Conferinţă ţinută la ASTRA-Aiud în 1934de George Vulcu (1901-1942) profesor de Limbaromână şi germană la Colegiul Bethlen Gabordin Aiud.

32

Hermeneuticã sacrã

Cunoaşterea nu este simplă curiozitate. Deaceea, în mod firesc, mai mult decât de fizionomialui Iisus Hristos, oamenii sunt interesaţi degândirea şi simţirea Lui, de psihologia sauprofilul Lui psihologic. Deşi sunt foarte curioşi,unii cercetători de astăzi – îndeosebi ceipostmodernişti – sunt dezamăgiţi, întrucât li separe că „Iisus cel din Evanghelii este tot atât deincomplet din punct de vedere psihologic” 1.Trebuie să subliniem că specialiştii, adică exegeţiibiblici competenţi şi experimentaţi, nu iau în calculdeloc această apreciere, care aparţine numai unorcomentatori incompetenţi, străini de lumea biblicăsau pur şi simplu rău intenţionaţi. Aceştia nugăsesc pe Iisus în Evanghelii nu pentru că nu seaflă, ci pentru că nu găsesc ce vor ei, iar ce găsescnu le place.

Ideea că nu găsim un profil psihologic allui Iisus în Evanghelii este de fapt nouă, de câtevadecenii. Până acum, identificarea chipuluipsihologic al lui Iisus era indiscutabilă, chiar dacăa fost apreciat diferit. Chiar şi unii din cei maiîndârjiţi adversari ai credinţei creştine, precumNietzsche, au recunoscut că „tipul psihologic alMântuitorului … în ciuda Evangheliilor, poate

Profilul psihologic al lui Iisus Hristos

fi aflat în Evanghelii” 2. Trebuie să ştim că, defapt, exegeza profesionistă nu pune problemarealităţii sau întregimii profilului psihologic ci aconţinutului lui. Nu sărăcia, ci bogăţia esteproblema acestui profil.

Primul şi ultimul cuvânt care ni se impuneîn privinţa lui Iisus ne pare acela de singurul omnemincinos, cel mai deschis, cinstit, sincer şiîntreg sau omul adevărat, aşa cum reiese dinEvangh. Ioan 6,67, când, în situaţia de a fi părăsitchiar de cei 12 apostoli, în loc să le „captezebunăvoinţa” îi presează şi pe ei, zicându-le: „Nuvreţi şi voi să vă duceţi?” Aceasta e dovada că afost totdeauna deplin cinstit cu oamenii, ne-căutând să-i câştige ieftin sau superficial.

Oamenii interpretează sufletul dupăexteriorizările cele mai vizibile: tristeţea sauvoioşia, plânsul sau râsul. Cercetătorii observăunanim că Iisus Hristos a plâns uneori, foarte rar,în situaţiile de maximă compasiune şi solidaritate,punând mai presus compătimirea decât „onoareabărbăţiei” de a nu plânge, conform prejudecăţiilumii antice. Ca om deplin şi adevărat, fărăîndoială că a fost şi vesel de multe ori, aşa cumreiese din Evanghelii, iar lumina divină azâmbetului i-a luminat şi Lui faţa. Toate lumeaeste de acord şi e fericită că El a plâns şi a zâmbit;mai interesantă este însă întrebarea dacă El a râs.Aici ţinem să subliniem că, deşi cvasiunanimitateacercetătorilor crede că Iisus nu a râs niciodată,nouă ni se pare că nu i-a lipsit nici râsul. În măsuraîn care râsul este una din cele mai specifice şi maireuşite expresii ale bunătăţii, ca strălucire a inimii,ca deschidere maximă, preţuire şi iubire faţă decelălalt, ni se pare că nu-i putem refuza aceastăformă de bunătate, generozitate şi iubire, specificăomului, pe care însuşi Dumnezeu o preţuieşte.Căci râsul nu este neapărat vulgaritate, delăsaresau scăpare de sub control, ci poate fi un maximde generozitate şi suveranitate.

Dacă a fost uneori voios şi zâmbitor, fărăîndoială că Iisus a avut şi umor, căci numairăutatea şi diabolicul nu ştiu de glumă. Mai mult,

33

El a exprimat, nu rareori, şi o ironie şi chiar ironiamuşcătoare, aşa cum reiese de la Matei 26,45 şiIoan 10,32.

Dar El n-a avut numai manifestări sporadicede veselie, ci s-a arătat ca adevărat iubitor alvieţii, chiar dacă nu în sensul vitalismului vulgar.Este sigur că a preţuit deplin viaţa, ştiind mai binedecât oricine de unde vine şi ce este ea. A iubitsănătatea şi viaţa şi a luptat total împotrivaminciunilor, bolilor şi suferinţei. Mai mult, uniiL-au putut socoti chiar un „degustător al vieţii”,chiar petrecăreţ sau chefliu, „un mâncăcios şibăutor de vin, prieten al vameşilor şi alpăcătoşilor” (Matei 11,19), pentru că mergeabucuros la mese, adică la întâlnirile cu oamenii.Este de observat însă că mesele aveau pentru Elîn primul rând un sens spiritual, pentru că El aprezentat chiar viaţa veşnică drept o mâncare şio băutură, zicând: „Ca să şedeţi, să mâncaţi şisă beţi la masa Mea, în împărăţia Mea!” (Luca22,30). Mai mult, e obligatoriu să memorăm căEl a absolutizat acest sens sacrificial al mâncării,prezentându-se pe Sine însuşi drept „pâinea ceavie care s-a pogorât din cer … Iar pâinea pecare Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupulMeu” (Ioan 6,51).

Întrucât a fost o persoană deschisă şideplină se poate spune că era o fire liberă,spontană şi plină de iniţiativă, de o energieextraordinară, impetuozitate şi nerăbdare. El nuera numai energic şi curajos, ci şi îndrăzneţ,(adică departe de imaginea „cuminte” şi „bleagă”din sentimentalitatea pietistă), aşa cum reiese dinexclamaţiile Lui extraordinare: „Îndrăzniţi, Euam biruit lumea!” (Ioan 16,33) şi „Foc am venitsă arunc pe pământ, şi cât aş vrea să-l vădaprins!” (Luca 12,49).

Dar El n-a fost numai energic, îndrăzneţ şiimpetuos ci chiar provocator. El a sfidatrânduielile, mentalitatea timpului şi Legea Veche,complăcându-se în tovărăşia vameşilor şidesfrânatelor (Luca 8,3). De multe ori în loc săîmpace spiritele, El este cel care le înteţeşte şichiar „porneşte scandalul”, precum la Luca 11,45-46, şi mai ales în imprecaţiile violente de la Matei23,13-33 şi Ioan 8,44. Se poate spune căprovocarea Lui merge până la revoluţie şi luptă,aşa cum reiese din cuvintele Lui, „N-am venit săaduc pace, ci dezbinare!” (Luca 12,51). Arătândo energie extraordinară, hotărâre fermă de a-şi

îndeplini planul un avânt nestăvilit dar şi ocapacitate de autocontrol deplină, întrucât toatetrebuiau conformate „ceasului Lui”, imagineavieţii lui Hristos drept „istoria unei campaniimilitare” 3 ni se pare inspirată şi deplin justificată.

Nu rareori a fost aspru, aşa cum se vede,de exemplu, în întâmpinarea către tatăl copiluluilunatic („O, neam necredincios şi îndărătnic!”Matei 17,17; Luca 9,41) şi chiar mânios, cum sevede la Marcu 3,3 şi mai ales la Matei 23,22,unde, după o lungă cuvântare, îi apostrofează pecărturari şi farisei de opt ori cu imprecaţia „nebunişi orbi”, pentru ca la sfârşit să se dezlănţuie total,strigând: „Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpade osânda gheenei?” (Matei 23,33). Dar IisusHristos a ajuns şi la brutalitate, căci înprezentarea Judecăţii de Apoi, în calitate deJudecător, El se adresează păcătoşilor cucuvintele „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor,în focul cel veşnic, “ (Matei 25,41) şi îşi manifestăpersonal violenţa, atunci când îi alungă cu biciulpe vânzătorii din Templu (Matei 21,12; Marcu11,15; Luca 19,45-46; Ioan 2,14-16).

Semnele de asprime şi mânie din Evangheliinu sunt puţine. Totuşi, ele nu lasă în sufletulnimănui asprimea ca şi calitate importantă la IisusHristos. Oricărui cercetător i se impune altceva.Iisus a fost o persoană foarte energică, dar energiaLui a fost totdeauna constructivă, adică bună.Calitatea specifică şi fundamentală a Sa estesociabilitatea, prietenia, compasiunea, milasau ajutorarea. Trebuie observat că s-a născutşi a trăit într-o familie alcătuită dintr-un soţ şi osoţie, nu mono-parentală, că a preţuit şi lăudatpaternitatea şi filiaţia ca nimeni altul pe pământ.Faptul că El a fost celibatar nu înseamnănicidecum că a pus celibatul mai presus decăsătorie, ci se explică numai prin absolutulpersoanei şi misiunii Sale. Iubea singurătatea şise retrăgea uneori, dar nu pentru a se separa deoameni, de care îi era milă mereu, pentru că îivedea ca pe o „turmă fără de păstor” (Matei9,36), ci numai pentru a se ruga în intimitate laTatăl Său. Este iarăşi de văzut că, practic, i-aprimit pe toţi care veneau la El şi nu i-a alungatnici pe cei care-L duşmăneau, că voia să-şi facăun prieten din fiecare om. Mai presus de toate L-au impresionat însă suferinţa, mizeria şi umilinţaoamenilor, pe care i-a ajutat tot timpul şi pentrucare şi-a dat şi viaţa. Dar El n-a fost nicidecum

34

un sentimentalist, un asistent social sau unumanitarist, ci, în sensul superior religios, „esteexigent cu cei care vor să-L urmeze, nu leascunde alternativele mesajului Său …” 4. Dacătrebuie să formulăm o calitate, un apelativ sauun nume suprem al Său, atunci alături de „Fiullui Dumnezeu”, noi credem că trebuie să-Ispunem „Doctorul atotmilostiv”, pentru că numaiEl a spus „Milă voiesc, iar nu jertfă” (Matei9,13), numai El „neputinţele noastre a luat şibolile noastre le-a purtat” (Matei 8,17), şi numaiEl „a tămăduit toată boala şi toată neputinţa înpopor” (Matei 4,23). Dar compasiunea, mila şiajutorul Lui n-au nicio legătură cu asistenţasocială sau umanitarismul, pentru că acestea n-au sensul religios şi, de altfel, nu-şi dau viaţapentru oameni, aşa cum a făcut El.

Unii au văzut anumite însuşiri în El, alţiialtele, fiecare după puterea şi sufletul lui. Dartoţi, sau aproape toţi – prieteni sau duşmani – aurecunoscut în el o varietate, o multitudine, ocomplexitate sau un paradox de însuşiri.Indiferent de simpatie sau antipatie, aceasta seimpune tuturor cercetătorilor. Mulţi n-au înţeles,au fost derutaţi sau n-au vrut să înţeleagă calitateaparadoxalului Său, şi au preferat să numeascăparadoxurile Sale drept contradicţii: „Iisus celcare a vieţuit era un om al contradicţiilorderutante” 5. Nietzsche L-a definit pe Iisus drept„un amestec de sublim, boală şi copilăresc” 6,făcându-şi astfel, inconştient, autoportretul. Ceicare cred că Iisus a fost ambiguu saucontradictoriu argumentează prin declaraţiilesimultan pacifiste şi violente („am venit să aducsabie”), sau prin acelea simultan iubitoare şiameninţătoare („acolo va fi plângerea şi scrâşnireadinţilor”) ale lui Iisus. Ei nu observă sau nu vor săobserve că acele afirmaţii nu se exclud ci suntsimultan valabile şi normale, întrucât se referă lapersoane şi situaţii diferite moral.

Oricine poate să vadă că Iisus a fost nunumai complex sau paradoxal ci chiar Paradoxulîn carne şi oase. Chiar şi creştinii devotaţirecunosc că e greu să împlineşti porunca „Iubiţipe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc”(Luca 6,27). Spontaneitatea, surpriza şi noutateaau fost „semnele fiinţei Sale” 7. Chiar şi numaiepisoadele de la Ioan 7,8-10 (unde spune că nuva merge la sărbătoare la Ierusalim, dar a mers)sau de la Luca 24,28, spre Emaus, unde „se făcea

că merge mai departe” sunt suficiente pentru aconvinge despre spontaneitatea şi iniţiativele Salesurprinzătoare. El a fost şi rămâne permanentparadoxal, nu numai datorită unor calităţi umane,ci pur şi simplu pentru că este simultan Om şiDumnezeu, pentru că „El este neverosimil şi, înacelaşi timp, este o realitate istorică” 8, pentrucă e vorba despre „neascunderea ascunsă aprezenţei Sale” 9. Departe de a constitui vreundezavantaj, paradoxalul unic şi sublim concretizatîn persoana şi fapta lui Iisus din Nazaret constituieo probă excepţională a divinităţii Sale.

Cei care s-au grăbit să-l eticheteze pe Iisusdrept ambiguu, dezorientat sau contradictoriu n-au înţeles că una este contradictoriul,ambiguitatea sau dezorientarea şi alta esteparadoxalul. Paradoxul sau antinomia estecapacitatea fiinţei de a îmbina, unifica şi chiararmoniza forţe, calităţi sau dimensiuni care paropuse: de exemplu, mila şi rigoarea. Or, cele douăcalităţi deşi sunt foarte diferite, totuşi nu suntopuse exclusiv. Gânditorul trebuie să ajungă săînţeleagă că fiinţa este paradoxală, că paradoxulţine lumea, fiinţa şi existenţa. Astfel, deşi esteParadoxul suprem, Iisus Hristos este unechilibru excepţional de calităţi, puteri şidimensiuni. Un om întreg nu e nici simpluunidirecţional, dar nici fragmentat. Varietateacalităţilor nu înseamnă contradicţie sau dezbinare;de altfel, tocmai cei dezbinaţi sunt simplişti şireducţionişti. Specialiştii afirmă că „iese înevidenţă, totuşi, o convingere de fond comună aevangheliştilor cu privire la figura istorică şi asemnificaţiei religioase a lui Isus” 10. Deşi eputernic în calităţile sale, totuşi acestea suntechilibrate în El, căci a fost „concomitent prudentşi curajos, blând şi exigent, răbdător şi febril”11. Chiar şi mila Sa are limite, căci „a înfruntat curigoare lipsită de indulgenţă şi cu cuvinte greleanumite persoane” 12. Se poate observa că niciîn cele mai ardente, febrile sau extatice situaţiinu şi-a pierdut simţul realităţii şi al măsurii,precum la Schimbarea la Faţă, la săvârşireaminunilor, în faţa mulţimilor extaziate, nici chiarîn pătimirile şi suferinţa cea mai grozavă. Chiarşi în ceasul morţii a fost conştient şi stăpân pesine, încât de bunăvoie şi-a încredinţat sufletulPărintelui Său. Nimeni ca El n-a echilibrat atâtde bine materialul cu spiritualul, sufletul cu trupul,simţul pământesc cu cel ceresc şi realitatea

35

imediată cu cea viitoare: „Visul împărăţiei, pecare El îl aduce în viaţa oamenilor, trece prinlumea trăită de fiecare … Iisus vorbeşte delucruri tangibile, cu imagini precise şi concretecotidiene, aproape evidente” 13. Trebuie observatînsă şi faptul că – deşi om întreg, ca toţi oamenii– totuşi Iisus Hristos n-a fost un simplu omcuminte sau cumpănit, cum sunt destui oameni,că echilibrul lui a fost deplin uman dar şiexcepţional, aşa cum El însuşi nu este numai omadevărat, ci şi Omul deplin sau Omul absolut.

Dar, mai presus de toate însuşirile şi puterilesufleteşti ale lui Iisus Hristos, trebuie subliniat căs-a arătat un om deosebit de puternic, deînţelept, de credincios, devotat şi sacrificial.Chiar şi unii comentatori de azi care se îndoiescde divinitatea Lui afirmă că „radia un amestecde înţelepciune, compasiune şi hotărâre de oţel”14. Toţi recunosc că a fost nu numai puternic, bunşi religios ci şi credincios practicant, cu o fidelitateşi un devotament absolut pentru Părintele ceresc,faţă de care a arătat nu numai o supunerenemaivăzută, rugându-se în genunchi, cu totulaltfel decât în rânduiala şi practica iudaică(rugăciunea în picioare), dar mai ales cu ointimitate şi îndrăzneală incredibilă faţă deDumnezeu, pe care-l numea Tată nu numai însensul moral sau religios, ci chiar fiinţial.

Calitatea Lui principală a fost puterea,impozanţa sau suveranitatea, dar o suveranitatecu totul alta decât ştiau oamenii, adică manifestatănu prin forţă, presiune, arbitrar sau impunere, ciprin modestie, smerenie, umilinţă şi iubire. El estesingura persoană din univers care a arătatoamenilor că Dumnezeu este putere şisuveranitate numai întrucât este iubire absolută,că Dumnezeu există şi merită să fie numit aşanumai întrucât este puterea iubirii şi nu forţăimpunătoare, că, până la urmă, Iubirea este Alfaşi Omega existenţei.

Credinţa Lui nu este devenindă, cu câştigurişi pierderi sau fragmentară, precum la ceilalţioameni, născuţi în păcat. El nu este numai „maicredincios” decât ceilalţi şi nici măcar „maimistic”. Se poate spune că nici nu este un mistic,întrucât intimitatea Lui cu Dumnezeu Tatăl estepermanentă şi deplină. El n-are nevoie de viziuni,strădanii şi opinteli ca să-L atingă pe Dumnezeu,căci e unit fiinţial cu Tatăl („Eu cu Tatăl unasuntem”: Ioan 10,30) şi veşnic nedespărţit de El:

„Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cuMine” (Ioan 16,32). Dacă mistica este strădaniaşi reuşita omului de a-L atinge pe Dumnezeu, casituaţie excepţională, atunci Iisus Hristos n-a fostdeloc un mistic. De altfel, chiar şi în momentelede mare forţă şi splendoare, chiar la Schimbareala Faţă, El n-a intrat în nici un extaz, ci s-amanifestat controlat, realist, simplu şi natural,tocmai pentru că starea aceea de splendoaredivină nu era excepţionalitate ci normalitatea Lui.La El, credinţa nu este nevoie să fie mistică,pentru că este însăşi fiinţa şi normalitatea Lui. Înnicio credinţă şi în nicio teologie nu există un cazcomparabil, în care forţa, suveranitatea şisplendoarea lui Dumnezeu să se manifeste cuatâta realism, naturaleţe şi umanitate: atâtaminune în atâta firesc, atâta putere în atâtamodestie, atâta măreţie în atâta simplitate, atâtaDumnezeire în atâta umanitate şi atâta umanitateîn atâta Dumnezeire.

Note1 Deepak Chopra, Al treilea Iisus, Editura

Curtea Veche, Bucureşti, 2013, p. 202.2 Fr. Nietzsche, Antichristul, 29, Biblioteca

Apostrof, Cluj, 1996, p. 40.3 G.K. Chesterton, Everlasting Man, London,

1927, p. 238, apud Aleksandr Men, „Fiul Omului”,Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1998, p. 149.

4 Armand Puig, Iisus. Un profil biografic,Editura Meronia, Bucureşti, 2006, p. 307.

5 Deepak Chopra, Al treilea Iisus, EdituraCurtea Veche, Bucureşti, 2013, p. 19.

6 Fr. Nietzsche, Antichristul, 31, BibliotecaApostrof, Cluj,1996, p. 43.

7 Gottfried Bachl, Der schwierige Jesus, Toposplus, Verlagsanstalt Tyrolia, Insbruck-Wien, 2005,p. 21.

8 Aleksandr Men, Fiul Omului, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1998, p. 191.

9 Gottfried Bachl, Der schwierige Jesus,ed.cit., p. 10.

10 Rudolf Schnackenburg, Prietenia cu Isus,Sapientia, Iaşi, 2010, p. 15-16.

11 Armand Puig, Iisus, un profil biografic,Editura Meronia, Bucureşti, 2006, p. 306.

12 Rudolf Schnackenburg, Prietenia cu Iisus,ed.cit., p. 101.

13 Armand Puig, Iisus, un profil biografic,ed.cit., p. 307.

14 Géza Vermes, Chipurile lui Iisus, EdituraNemira, Bucureşti, 2014, p. 325.

GEORGE REMETE

36

Bocetele, alături de alte forme poeticepopulare româneşti, sunt compuse din versuri curimă, alcătuite din şapte-opt silabe. De obicei,repertoriul tradiţional de bocete se bazează peanumite reguli structurale şi stereotipuri tematice,însă există şi o doză considerabilă de improvizaţieşi exprimare individuală. Astfel, limbajul morţiise concentrează asupra dinamicii fizice şiemoţionale induse de moarte şi asupra călătorieica modalitate de trecere din lumea viilor în cea amorţilor. Bocetele reamintesc circumstanţelespecifice ale decesului, precum şi relaţia dintremort şi bocitoare sau dintre mort şi comunitate.Acestea facilitează comunicarea imaginară dintrevii şi morţi, majoritatea temelor fiind repetate înoricare moment al secvenţelor rituale alefuneraliilor, contribuind la redundanţa generală aritualului. O parte din versuri sunt asociatetemporal şi spaţial cu anumite acte şi gesturirituale, precum scoaterea sicriului din casă sauapropierea cortegiului de intrarea în cimitir1.

Dincolo de durerea consumată public,bocetele au reprezentat în trecut şi nişte formemediate de comunicare, în care mortului i sedădeau indicaţii precise despre ce trebuie să lespună celorlalţi din familie, plecaţi mai demult înlumea de dincolo. De la un sat la altul, de la obocitoare la alta, au existat o mare varietate deasemenea cântece, compuse aproape pe loc.Pentru că nu se scriau pe hârtie, uitarea, pierderealor a fost mare, însă cu toate acestea s-au păstrat,totuşi, o parte din cele mai izbutite, care, lavremea cântării lor, au impresionat femeile dincomunitate, care au dorit să le reţină2. Durereaprovocată de dispariţia unui membru dincomunitatea respectivă nu putea fi temperatădecât prin încercarea de a stabili o legătură întreLumea de aici şi Lumea de Dincolo, realizând,astfel,un spaţiu a cîrui opacitate o vor suplini cupropriul lor indtrumentar mental3.

Cercetătorul Ana Dumitran menţioneazăfaptul că bocetul în literatura de specialitate esteun act ceremonial, tradiţional, obligatoriu, olamentaţie liberă, mai mult sau mai puţinimprovizată, o revărsare melodică a dureriipornită din nevoia de comunicare cu cel mort.

Bocetul -monolog însoţit de lamentare şi dialog cu cel adormit

Bocetul respectiv este de fapt un strigăt de revoltăîmpotriva morţii, a cărei prezenţă cruntă a opritcursul firesc al lucrurilor. Imaginea respectiveirăsturnări de situaţie se realizează prin expresiicare fac referire la elementele naturii, la obiceiurileşi deprinderile cotidiene ale celui decedat,atrăgându-le atenţia asupra greutăţilor pe care,prin dispariţia sa, le antrenează asupra familiei.Bocetul ne descrie moartea ca fiind mareavinovată care transformă idilicul în realitatea ceamai dureroasă şi, totodată, exprimă jelireafrumuseţilor lumii şi vieţii de care cel mort nu vamai avea parte4.

Vasilie Popp, în lucrarea sa Obiceiuri deînmormântare la românii ardeleni, afirmă faptulcă după ce defunctul era pus pe catafalc, se adunautoate femeile care erau rude cu cel decedat şi,plângând în hohote, începeau să îi strige numele,bocindu-l. Acest ritual al bocitului nu se făcea înorice condiţii şi, de asemenea, nu se practica decătre oricine. Bocitoarele cântau, pe de o parte,numele celui decedat, iar, pe de altă parte, repetaupropriile lor nume. Potrivit credinţei, aceasta seexplică prin faptul că cel răposat la auzul vociicelor dragi putea reveni mai uşor la viaţă decâtdacă îl jeleau voci necunoscute5.

Calitatea dublă a bocetelor priveşte, deasemenea, şi modelarea culturală a durerii care seexprimă prin cuvinte, melodii şi gesturi rituale.Moartea nu îl afectează doar pe defunct, ci şi pefamilia acestuia şi comunitatea în ansamblu. Înunele zone din Transilvania, ca sinonim pentru aboci se utilizează termenul a gogi (pe ValeaSomeşului), a glăsi (Orlat-Sibiu) sau a se cânta(Drăguş-Braşov, Maramureş). În acest sens,observăm faptul că în zona Maramureşului6, nuexistă substantiv pentru plângerea mortului, iarcând o femeie boceşte, se spune că ea se cântă,ea cântă pentru sine însăşi, dar şi pentru alţii7.

Astfel, extinzând abordarea acestui subiectputem observa că există trei categorii distinctede bocete: o proză melopeică improvizată(Muntenia şi sudul Moldovei), o improvizaţieversificată cu sincope interjecţionale sauexclamative (Oltenia şi Banat), un bocet cumelodii deja cunoscute şi cu texte ordonate în

37

formă de vers, învăţate8. Indiferent de forma deexprimare a tristeţii – bocet liber (practicat înOltenia, Muntenia, sudul Moldovei şi Dobrogea)sau bocet versificat (pract icat în Banat,Transilvania, Maramureş, Bucovina şi nordulMoldovei), respectivele lamentaţii realizează odublă funcţie: îmbunarea mortului şi redobândireaechilibrului psihic al celor îndoliaţi9.

Prin bocet se realizează un dialog între viişi morţi, el fiind o obligaţie rituală şi îndeplinităexclusiv de către femei. Bocetele sunt textenăscute din durere, având un caracter spontan, oformă instabilă iar conţinutul lor este adaptat ladatele concrete ce privesc pe cel decedat.Constatăm însă că în ciuda personalizărilor, acesttip de poezie cântată utilizează totuşi, în funcţiede gradul de rudenie, un anumit schelet (bocete„pentru tată”, „pentru mamă”, „pentru fiu”,„pentru fiică” etc.) transmis în sat de la obocitoare de ocazie la alta. Odinioară, în toatesatele româneşti, femeile din familia mortului,rude, vecine „se cântau” după el. Devenită oobligaţie rituală în ceremonialul înmormântării,a nu boci mortul era considerat de comunităţiletradiţionale un păcat şi implicit o ruşine pentrufamilie. Cântate pe o melodie lentă, în public,principala funcţie a bocetelor era unaspectaculară, de a arăta comunităţii cât de multeste regretat decedatul. Dincolo de aceastaîntrecere „de a te cânta cât mai mândru”, potrivitmentalităţii populare, mortul trebuia plâns, cuvorbe, şi pentru el, ca să nu se creadă că nu afost iubit de cei care au rămas10.

Mergând pe firul aceleiaşi idei, menţionămfaptul că un om care nu a fost căutat de cineva înboala lui, care nu a fost mărturisit şi împărtăşitcu Sfintele Taine înainte de a-şi da sufletul saucare nu are rude sau prieteni care să-l bocească,este compătimit şi considerat ca fiind nu numaicel mai nefericit om de pe faţa pământului, ci şiun om pedepsit de Dumnezeu11. Această credinţăse poate observa în tradiţia populară româneascăşi din versurile pe care le-am preluat dintr-o doinădin zona de sus a Moldovei:

„Frunză verde trei ghioaceLasă-mă, bădică-n paceCă eu dragoste n-oi faceCu omu care nu-mi placeCă pe cel ce mi-o plăcut

S-o dus şi nu l-am văzutCând soarele a sfinţitMorminţelul l-a-nghiţitNecătat, ne-mpărtăşitşi de nime nejelit”12.

În ceea ce priveşte desfăşurarea acestuiritual, semnalăm faptul că femeile care se află încasa decedatului trebuie să bocească la scurt timpdupă ce clopotele bisericii încep să tragă pentrumort. De obicei, acest ritual se petrece de trei oripe zi, iar în ziua funeraliilor se continuă până lasfârşitul îngropării. Subliniem faptul că respectivaexpresie a durerii este întreruptă de perioadeobligatorii de tăcere; de exemplu, un astfel demoment este atunci când preotul oficiază slujbapriveghiului sau a prohodului13. În anumite satedin zona Bucovinei, în astfel de situaţii se cântăsau se sună din trâmbiţă pentru vestireanenorocirii care s-a întâmplat în comunitatearespectivă. În Banat, de exemplu, după ce moarecineva, femeile bocitoare se duc şi se aşază pe unloc mai înalt, de unde încep a plânge şi a se văitacu durere pentru cel plecat din această viaţă, iar,de obicei, aceste femei sunt rudele cele maiapropiate sau mai îndepărtate ale mortului,precum şi cele care au fost într-o legătură deamiciţie cu cel decedat. Există şi cazuri când ceiapropiaţi din familie nu cunosc arta bocitului;atunci, se cheamă femei din sat şi care îşi facdatoria de a-l plânge şi jeli pe cel mort. În zonade vest a Transilvaniei, în loc de bocet pentru celdecedat, se aduce un om care ştie să cânte dinfluier şi, aşezându-se la capul celui mort, începesă-i cânte melodii de jale. Acest obicei este prezentşi în unele sate din părţile Bucovinei14.

Ritualul bocitoarelor nu constă numai înplâns şi tânguire pentru cel plecat dincolo, ci şi înintonarea cu glas de jale ale unor versuri, iar înanumite zone din Transilvania şi Banat,respectivele versuri sunt îmbogăţite cu o serie deimprovizaţii conforme cu starea tristă şi dureroasăîn care se află familia, dar şi cu caracterul, vârstaşi timpul în care se fac înmormântările15. Boceteleau o formă semi-cântată, tânguitoare, cu ritm lent.Despre aspectul muzical al acestuia, ConstantinBrăiloiu menţionează că el trebuie cântat într-unregistru mediu cel mult grav, fără sunete acute.Datorită acestui motiv bocetul trebuie cântat rarşi piano, sau semi-forte, fără accente puternice16.În continuare, redăm un bocet sau cântec

38

morţăsc17 din Transilvania, de pe Valea Bârgăului,când, după slujba privegherii celebrată de preot,femeile văduve încep să se cânte lângă sicriulmortului:

„Mult să miră tăt satu’De ce trage clopotu’?Lasă clopotu’ să tragăC-o murit un om de treabăLasă clopotu’ să suneC-o murit un om în lume

Şi mai mult de-o săptămânăÎmblă Moartea pi-n grădinăSmulgân’ pomni din rădăcinăŞi pe mine din inimă

Strâgă Mortea întâia oarăHai, Ioane, pân-afarăLasă, Moarte, c-oi viniDa’ nu mă pot despărţîDe frunzuţa cea de vieŞî de-a me’ scumpă soţâie

Strâgă Mortea a doua oarăHai, Ioane, pân-afarăLasă, Moarte, c-oi viniDa’ nu mă pot despărţîDe frunzuţa ce de fragiŞî de copii mei dragi

Haidaţ’ şine şî vecineŞi mă petreceţ’ pe mineCă noi tăţ’ am trăit bine

Încideţ’ porta la ocolCă să duce-un slujâtorŞî încideţ’ porta bineSă duce şî nu mai vine”.

Un alt bocet, tot de pe Valea Bârgăului,care se cântă înainte de venirea preotului la slujbaprohodului, zice aşa: „Vai de mine, popa vine /Te-am ascunde, n-avem unde”. Tot aici existăun bocet care vine şi redă un dialog între douăfemei văduve cărora le-a murit o prietenă, iardialogul respectiv surprinde într-un mod arhetipalchemarea adresată celei decedate de a se trezidin somn, de a reveni la viaţă, de a se aşeza lamasă şi de a se apuca de activitatea şi treburile

gospodăreşti: „Hai Mărie s-o cântăm / Dintrenoi să n-o lăsăm / Tu dincolo, eu dincoace / Poateom putea o-ntoarce” (Şovrea Ileana). Observămfaptul că respectivele invocaţii transmit până înultimul moment o rază de speranţă pentru ceirămaşi în viaţă.

În localitatea Cergău (Blaj), judeţul Alba,etnologul Ion Muşlea găseşte un bocet cântatde Linca Giorgoveanu cu referire la o femeiecăsătorită şi cu copii, care, din cauza unei bolinecruţătoare, trece la cele veşnice. Acesta poateavea formă dialogală care presupune opermanentă conversaţie cu mortul, constând înîntrebări care nu mai primesc niciun răspuns sauevocări afectuoase adresate celui decedat. Oparte dintre versuri sunt apelative, însoţite deepitete de grad optim şi de adjective posesive.În continuare, redăm un bocet care se cântă întrei stări; prima stare se cântă în casă, înainte deplecarea cortegiului:

„Mina mea şi draga meaMino-tu un´te-ai gătatAşa mândru şi ciudat?Cok´iii cui i-ai lăsatCă tată-so nu-i în sat.

Hie-ţi n´ilă, draga meaŞi du-ţi cok´iii cu tineNu-i lăsa năcaz la nimeCă cok´iii făr´de mumăEi n-au nici o voie bună”.

În drumul către biserică, se continuă cu adoua stare a bocetului: „Lasă, dragă, calea asta /Că asta cale nu-i bună / Asta-i cale neumblată /Pe car´n-ai fost niciodată”. Iar la groapă urmeazăultima stare, care zice aşa: „Pământule lat, cuiarbă / Nu te lăsa aşa greu, dragă / Că Mina n´i-o fost beteagă / Ş-o avut o boală grea / De nu te-o putea ţânea”18.

Prin acestă formă de exprimare colectivă,femeile dau glas preocupărilor lor existenţiale,precum şi celor legate de continuitatea relaţiilorsociale. Crezând că morţii vorbesc între ei, ceivii mai cred, de asemenea, că toţi cei recentdecedaţi, în calitatea lor de mesageri, pottransmite mesaje din această lume în cealaltă.Prezumţia implicită că morţii se interesează decei vii leagă în mod necesar viii de morţi şi

39

atenuează realitatea rigidă a morţii. Astfel, decele mai multe ori, o bocitoare îl va îndemna pemesager să le relateze celorlalţi despre rudelelor rămase în viaţă, dar într-un mod care să nu leprovoace îngrijorare: „Dacă te-a întreba / Cumîi rându p-aicea. / Rându-i bun şi tăte-s bune /Dorul lor ne duce-n lume. / Spune-i cât îi socoti/ Să vă puteţi hodini”.

În satul românesc, există, pe lângă bocitultradiţional, şi bocete-parodii care exprimă ironiaşi care se referă la unii morţi care, prin exempluldat şi prin viaţa lor imorală, nu merită să fieregretaţi. De obicei, aceste bocete se spun cuprilejul povestirilor legate de înmormântare înevocări şi amintiri, dar s-au semnalat şi cazurireale de rostire a unor astfel de incantaţii-parodii19. În continuare, vom prezenta câtevaparodii de bocete, din Vama Seacă, judeţul Alba:„Şi, oh, nană draga me / Să-ţi fie ţărâna uşoară /Ca o vrabie care zboară!” (Grozav Raveca, VamaSeacă); sau: „Când de-acasă am pornit / M-amgândit să nu mă cânt / Da tătă bine m-aprind / Ioam gândit să mă las / Da tătă bine m-am ars! / Ioabea am apucat / Ca să moară cineva / Ca să-mistâmpăr inima” (Grozav Leontina, Vama Seacă);sau: „Şi ai greşit la Dumnezău / De te-o legataşa rău! / Cu spatele de scândură / Cu mâinile lainimă” (Rusu Minodora, Vama Seacă)20.

În concluzie, observăm faptul că acestebocete înfăţişează ambele aspecte aleindexialităţii: atât cel existenţial sau cosmologic,cât şi cel pragmatic, iar bocitoarele se adreseazăcu familiaritate mesagerului (tu) care este trimisdincolo21.

Note

1 Gail KLIGMAN, Nunta mortului. Ritual, poeticăşi cultură populară în Transilvania, trad. Mircea Boari,Iaşi, Editura Polirom, 1998, p. 110-111.

2 Elena Rodica COLTA, De la naştere la moarte,Rituri domestice şi alte comportamente ritualecontextualizate din judeţul Arad, (Editor coordonatorEmil Ţîrcomnicu), Bucureşti, Editura Etnologică,2015, p. 226-227.

3 Ştefan MARIş, „Ritualul funerar dinMaramureş – o perspectivă hermeneutică”, înMemoria Ethnologica, Baia Mare, EdituraEthnologica, 30-31/2009, p. 64.

4 Ana DUMITRAN, „Lirica funebrătransilvăneană între profan şi sacru”, în AvramCristea, Jan Nicolae (eds.), Creştinismul popularîntre Teologie şi Etnologie, Alba Iulia, EdituraReîntregirea, 2007, p. 376-377.

5 Vasilie POPP, Obiceiuri de înmormântare laromânii ardeleni. 1817, Muzeul Etnografic alTransilvaniei – Cluj-Napoca, Budapesta, 2006, p.208-209.

6 Pentru mai multe detalii legate deceremonialul bocetului din zona Maramureşului, veziŞtefan Mariş, „Bocetul: expresivitate şi comunicarerituală”, în Memoria Ethnologica, Baia Mare,Editura Ethnologica, 40-41/2011.

7 ***Dicţionar de sociologie rurală ,Coordonatori: Ilie Bădescu, Ozana Cucu-Oancea,Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2011, p. 62.

8 Ingo SPERL, Ţara fără dor. Funcţiilepsihologice ale bocetului românesc, Bucureşti,Editura Univers,

2000, p. 81.9 Loredana ILIN-GROZOIU, „Strigătul de durere

oltenesc manifestat prin bocetul tradiţional”, înArhivele Olteniei, Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor” Craiova,Bucureşti, Editura Academiei Române, 32/2018, p.213.

10 Elena Rodica COLTA, op.cit., p. 226.11 Simion Florea MARIAN, Înmormântarea la

români – Studiu Etnografic, Bucureşti, EdituraSaeculum I.O., 2000, p. 97.

12 Ibidem, p. 98.13 Gail KLIGMAN, op. cit., p. 110.14 Simion FLOREA MARIAN, op. cit., p. 85-86.15 Ibidem, p. 86.16 Constantin BRĂILOIU, „Despre bocetul din

Drăguş”, în Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială,anul IX, Bucureşti, 1930, p. 287.

17 Cules de la Şovrea Ileana (70 de ani) dinRusu Bârgăului, jud. Bistriţa-Năsăud.

18 Ion MUşLEA, Cercetări etnologice zonale,studiu introductiv de Ion Cuceu, Cluj-Napoca,Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, 2004, p.49.

19 Oliviu IACOB, Rituri funerare, Alba Iulia,Editura Şcoala Albei, 1996, p. 29.

20 Ibidem, p. 53-54.21 Gail KLIGMAN, op. cit., p. 111-112.

RĂZVAN BRUDIU

40

Una dintre cele mai cunoscute şi longevivefamilii de preoţi de pe meleagurile Albei a fostcea a Moruşcanilor. Acest neam de preoţi slujitoriîşi are originea atestată în a a doua jumătate asecolului al XVIII-lea, apogeul slujirii sfinte fiindatins în veacul al XX-lea prin personalitateapreotului Pompei Moruşcă, care a devenit maitârziu episcopul Policarp. Pe linie paternă, unuldintre străbunicii episcopului, pe nume IacobTecşa, a fost hirotonit preot pentru DealulGeoagiului de către episcopul Filaret II alRâmnicului. Localitatea Cristeşti va fi păstorităîn întreg veacul al XIX-lea şi mai bine de jumătatedin cel de-al XX-lea de către preoţi din sânulacestei familii1, în prezent Mihai Tecşa. Chiar unadintre localităţile din această zonă a munţilorApuseni poartă numele de Tecşeşti, având în modcert o legătură cu această familie care a dăruitnumeroşi sacerdoţi.

În ceea ce priveşte descendenţa maternă aepiscopului Policarp, se poate observa, deasemenea, o tradiţie care coboară până spresfârşitul secolului al XVIII-lea, legată de numelealtei dinastii clericale a Albei. Este vorba despreurmaşii preotului German Popoviciu din Pâclişa(1762-1784)2, urmat de către GheorghePopoviciu (1790-1822) – Gârda de Jos şiClemente Popoviciu (1819-1832) – Pâclişa. Fiicaacestuia din urmă se căsătoreşte cu preotulNicolae Cado (1837-1873)3, al cărui fiu, ZevediuCado, va ajunge preot în parohia Mesentea (jud.Alba). Fiica parohului din Mesentea, Ana Cado,s-a căsătorit cu viitorul preot Ioan Moruşca, înfamilia căruia s-a născut pruncul Pompei.

Pompei Moruşcă s-a născut în 20 martie1883, fiind primul dintre cei şase copii ai familieipreotului Ioan Moruşcă din parohia Cristeşti,protopopiatul Alba Iulia. În anul 1887, întreagafamilie se mută în localitatea Craiva, dinapropierea Alba Iuliei, unde va sluji preotul Ioano lungă perioadă de timp. Începând cu anul 1990,urmează cursurile Şcolii primare din Ighiu, apoicontinuă până în clasa a III-a la Gimnaziulromano-catolic din Alba Iulia, studiind în limbamaghiară, după care se transferă la Gimnaziulgreco-catolic din Blaj, unde a susţinut

Portretul cultural al episcopului Policarp Moruşca.Câteva aspecte morale din scrierile sale

bacalaureatul, în 1902. Între anii 1902-1905,urmează cursurile Institutului teologic-pedagogicdin Sibiu, la absolvirea cărora promovează cu brioexamenul de calificare preoţească. Pentru operioadă de trei ani zile, înainte de căsătorie, întreanii 1905-1908, a funcţionat ca învăţător şiprofesor la şcolile confesionale ortodoxe dinSebeş, Lodoşul Mare şi Pâclişa (câte un an înfiecare şcoală).

În anul 1908 a fost hirotonit preot pentruparohia Şeica Mare, protopopiatul Mediaş (jud.Sibiu). Din anul 1919,va deţine funcţia de asesor-referent în cadrul Episcopiei Clujului şi instructorpentru profesorii de Religie din această eparhie.În perioada pe care a petrecut-o la Cluj, a urmatcursurile Facultăţii de Litere. La solicitareaMitropolitului Nicolae Bălan, revine la Sibiu, înanul 1921, îndeplinind ascultarea de spiritual alInstitutului Teologic din Sibiu şi asistent pentrudisciplinele practice (Pastorală, Liturgică şi Dreptbisericesc)4. În anii următori va îndeplini diferiteascultări în administraţia mitropolitană: directoral Oficiului Statistic, director al InternatuluiDiocezan, secretar general al unor asociaţiiromâneşti creştine dintre care amintim SocietateaOrtodoxă a Femeilor Române şi AsociaţiaTransilvană pentru literatura română şi pentrucultura poporului român. Tot în această perioadăa fost redactor şi colaborator la diferite revisteromâneşti din Transilvania;.

În urma pelerinajului la Locurile Sfinte şiîn urma unei perioade scurte petrecute în ŢaraSfântă ia decizia de a îmbrăţişa viaţa monahală,primind la călugărie numele de Policarp. Vremede zece ani, din 1925 până în 1935 a fost stareţ alMănăstirii Hodoş-Bodrog din judeţul Arad. Înaceastă perioadă a scris mai multe lucrăriteologice cu un profund caracter moral şi apublicat numeroase studii, articole şi recenzii înpresa vremii.

Având în vedere numărul mare de româniemigranţi care au păşit pe pământul Americii,Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ahotărât să trimită un ierarh pentru nevoilespirituale ale clerului şi ale credincioşilorortodocşi din Statele Unite ale Americii. Astfel,

41

în această demnitate a fost hirotonit arhimandritulPolicarp Moruşcă, fiind primul episcop misionarpentru românii din America. După hirotonireaîntru arhiereu (24 martie 1935), în data de 27iunie 1935 ajunge pe ţărmul Americii, debarcândla New York de pe vaporul,,Europa”. La scurtăvreme, în 4 iulie 1935 episcopul Policarp a fostinstalat solemn în demnitatea de episcop, laDetroit5. În 11 decembrie din acelaşi an are oîntrevedere cu preşedintele SUA, Franklin DelanoRoosvelt. În SUA a desfăşurat o intensă misiuneprintre români: a vizitat toate parohiile româneştide pe continent, a înfiinţat revista „Solia” şi apus bazele Reşedinţei eparhiale „VatraRomânească”, inaugurată în anul 19376.

În luna iulie a anului 1939 se întoarce înRomânia pentru o perioadă scurtă de timp.Întoarcerea în SUA îi este împiedicată prinînceperea celui de-al Doilea Război Mondial.Având în vedere faptul că la Alba Iulia era sediulEpiscopiei Armatei, iar episcopul Policarp arămas la casa părintească în perioada războiului,între anii 1941-1944, Policarp a fost detaşat caepiscop locotenent al Cetăţii Albe – Ismail. Dupăîncheierea războiului, a fost director al InstitutuluiTeologic din Bucureşti (1944-1945), după carelocţiitor de episcop în Eparhia Maramureşului(1945-1946). Autorităţile comuniste nu i-aupermis întoarcerea în America, iar din anul 1948este pus în retragere, fiind numit slujitor laMănăstirea,,Sfânta Treime” din Alba Iulia(Catedrala Încoronării), după care a fost stareţal Mănăstirii,,Sfântul Ioan Botezătorul” din AlbaIulia7. În ziua de 26 octombrie 1958 s-a mutat laDomnul, fiind înmormântat în cimitirul monahaldin incinta mănăstirii.

Episcopul Policarp Moruşcă nu a fost doarun om care a slujit Biserica Ortodoxă ca preot şimisionar, ci şi prin condeiul său, publicând o serieimpresionantă de articole dedicate unor tematicide interes religios şi teologic şi de asemenea oserie de broşuri, după cum urmează: Petru Maiorşi Unirea8 (Sibiu, 1922, sub pseudonimulpărintele Terentie), Feminism şi feminitate înlumina Evangheliei (Sibiu, 1925), SfântaScriptură şi Tradiţia Sfântă (Arad, 1926),Cuvântul lui Dumnezeu şi sufletul omului (Arad,1926), Mănăstirea Bodrog (Arad, 1927), Cetrebuie să ştie mirii (Arad, 1927), Căsniciacreştină (Arad, 1927), Misiunile religioase

pentru popor (Arad, 1929), Omenirea în faţacrucii (Arad 1929), Biserica Ortodoxă şi bugetulcultelor (Sibiu, 1930), Porunca iubirii (Sibiu,1934). Ne vom referi la o parte dintre acestea înordinea cronologică a apariţiei lor, în aceastăsecţiune a lucrării noastre.

Lucrarea Feminism şi feminitate în luminaEvangheliei apare într-o perioadă în care, la niveleuropean şi pe continentul american,modernismul milita puternic pentru o schimbarea paradigmei clasice a rolului femeii în societate.Cu înţelepciune spirituală, episcopul PolicarpMoruşca găseşte o cale ortodoxă de a vorbidespre rolul femeii în lume, arătând importanţaacesteia din punct de vedere creştin, fără a păstraîn discursul său elementele moderniste care aveauun puternic accent secularist, distrugător aloricărei morale creştine şi al oricărei spiritualităţi,la acea vreme fiind privite ca cât se poate de fireştiîn societate avortul, canalizarea energiei femeiicătre zona publică, în detrimentul zonei sociale afamiliei.

Tocmai prin împlinirea rolului femeii înfamilie, în calitate de soţie şi mamă, găseştePolicarp Moruşca justificarea rolului social alfemeii, arătând că prin şoţ şi fiii crescuţi, femeiaare întotdeauna posibilitatea de a controla lumeaexterioară a familiei. Susţinerea femeii creştineşi a rolului social al acesteia nu este o preocuparede moment, accidentală a părintelui Policarp,acesta fiind în anul 1921 secretar al „SocietăţiiOrtodoxe a Femeilor Române”, ba mai mult, în adoua decadă a secolului al XX-lea, prezintăpentru „Revista Teologică” activitatea şi ordineade zi ale acestei organizaţii, cu prilejul congresuluipe care îl ţinea anual. Astfel, nota în 1912, dupăconferinţa Societăţii:

„Seara, la Ateneul Român, cu acest prilej,dl Iorga şi-a ţinut conferinţa sa despre rolulfemeilor în trecut şi datoria lor de azi. Conferinţasavantului profesor a făcut să tresară de mândriesufletul mulţimii care-l asculta, când din paginiletrecutului nostru desprindea chipul câte uneifemei vrednice. Şi nu mai puţin a trezit doruri şinădejdi pentru o revenire a societăţii de azi lavechea tradiţie cultural-bisericească a neamului”9.

Pe această linie a pildelor de femei creştinevrednice se înscrie şi lucrarea publicată în 1925,care discută feminismul şi feminitatea plecând dela o bogată ilustrare biblică a tipologiilor femeii

42

şi a feminităţii în istoria creştinismului, realizândo bogată portretistică, a cărui specific estecapacitatea de sinteză a trăsăturilor esenţiale,capabilă a constitui baza unui comportamentdezirabil în societatea creştină a acelor vremurişi în evoluţia rolului social la nivel universal.Figurile de femei pe care Policarp Moruşcă ledesprinde pentru cititori din paginile SfinteiScripturi, pot fi enumerate astfel: Fecioara Maria,Ana prorociţa, Salomi, Samarineanca, femeiaadulteră, Maria Magdalena, Irodiada, Claudia –soţia lui Pontius Pilat, Veronica, Lidia, Priscila,Elisabeta, Fivi şi Tavita, etc.

Preotul cărturar are grijă să ilustreze toatesituaţiile în care femeia poate determina soarta şidestinul neamului şi uneori al întregii omeniri, deasemenea aspectele legat de rolul social al femeiiatunci când aceasta îşi extinde activitatea în artă,cultură şi în sprijinul bisericii. Femeia nu e privităca o sclavă a soţului, supusă a acestuia asemeneaunei slugi. Astfel, este ilustrat cazul Claudiei, caree îndreptăţită şi inspirată divin a interveni chiarîn activitatea profesională a soţului: „femeia aredreptul să ia poziţie chiar împotriva bărbatuluiei, - cu îndrăzneală şi curaj eroic dacă trebuie, -ca lucrul Domnului să nu sufere”10.

Deşi o astfel de atitudine lipsită dediscriminare de gen nu era specifică vremurilorpe care le trăia, autorul reuşeşte să impună delicatcititorului său norme de viaţă şi atitudini cuorigine în viaţa ortodoxă, demne de a fi urmatepentru a crea o societate armonioasă, pornind dela o viaţă de familie armonioasă, în care femeiaare rolul său important predefinit şi respectat.Legat de viaţa socială şi rolul femeii pentrusocietate, lucrarea publicată în Arad are şi uncapitol dedicat asociaţiilor feminine, asupra căruiaRadu Şerban notează:

„Capitolul 4 şi ultim al lucrării, întitulat«Preocupări pentru asociaţiile feminine», seconstituie într-o colecţie didactică de sfaturi şisugestii pentru o mai bună organizare a vieţiifemeilor din România şi mai ales din Transilvaniaproaspăt unită cu Ţara. Unele au consistenţădidactică şi astăzi, chiar dacă anumiţi termeni suntîngălbeniţi de vreme. Un exemplu: a înfiinţa pelângă «Oficiul de plasare a forţei de muncă» uncîmin pentru meserii solicitate de piaţă (căminpentru servitoare, să numim cazul în speţă) pareîn ton cu politicile sociale de reorientare

profesională de astăzi şi de asigurare a unei ofertediversificate de servicii pentru populaţie”11.

Pe aceeaşi coordonată a unei ortodoxiiancorate adânc în realitatea vremurilor se situeazăşi alte două lucrări dedicate familiei: Ce trebuiesă ştie mirii şi Căsnicia creştină. Radu Şerbandescrie o iniţiativă a lui Policarp Moruşca, în1926, la Adunarea eparhială din Arad, carepropunea o catehizare a viitorilor soţi ortodocşi,înainte de a primi Taina Cununiei, pentru a fiinstruiţi moral şi spiritual asupra aspectelor carestau la baza unei căsătorii armonioase. Aceastăiniţiativă a avut succes atât în rândul preoţilor,cât şi în rândul tinerilor. Tonul celor douălucrări pe care le menţionăm nu este unulscolastic religios, ci, pornind de la principiilemoralei ortodoxe, cititorului i se prezintă peînţelesul său, cu o bogată ilust rareexemplificat ivă, o serie de sfaturi cuaplicabilitate încă din perioada logodneitinerilor, sfaturi care îi pot însoţi până lasfârşitul vieţii lor pentru o căsnicie reuşită. Sănu uităm că la acea dată, societatea româneascăîncepuse să experimenteze din plin lupta pentrulegalizarea uniunii libere, adică a concubinajuluişi existau voci venind din sfera socialiştilor saua liber gânditorilor, care cereau excludereacăsătoriei religioase ca obligativitate.

Cu atât mai mult, stilul în care PolicarpMoruşca prezintă în cele două volume importanţaspirituală a unei căsătorii binecuvântate ca Tainăa Bisericii este important, pentru atragereaoamenilor spre o viaţă duhovnicească împlinităşi în familie: „Explicate pe înţelesul tuturor,poruncile biblice sunt formulate într-un limbajpopular direct, trecând pas cu pas prin toateetapele unei vieţi de cuplu, din cea prefamilialăpână în ultimele clipe ale vieţii.”12 Astfel, viitorilormiri le este mai uşor să înţeleagă respectulreciproc pe care şi-l datorează, păcatul avortuluica stigmat al vieţii familiale şi, de asemenea,bazele de la care trebuie să plece căsnicia fizic şimoral, precum şi importanţa păstrării intimităţiifamiliale şi împărtăşirea ei, atunci când suntprobleme, doar cu duhovnicul şi nu cu „guralumii”, pentru a conferi un aspect de „tainăsocială” legăturii consfinţite de Biserică dreptTaină divină.

O altă lucrare a episcopului PolicarpMoruşca aduce în prim plan Mănăstirea Bodrog13,

43

al cărei stareţ a fost începând cu anul 1925.Lucrarea face o descriere a mănăstirii din punctde vedere topografic / geografic şi prezintăistoricul acesteia, cu atestare documentară lafinalul secolului al XV-lea, dar cu adevărateorigini în negura timpului, parte din materialelede construcţie ale acesteia, aşa cum arată stareţulacesteia provenind din perioada Legiunii a V-aMacedonica, o biserică ortodoxă construităparţial din cărămizi romane. Biserica din incintamănăstirii este declarată monument istoric şi estededicată Maicii Domnului. Studiul asupramănăstirii oferă o mulţime de alte date de ordinistoric şi religios, arătând grija deosebită cu carestareţul Policarp Moruşca se apleacă sprescoaterea la lumină a comorii neamului de laBodrog. De numele acestuia se leagă şi amploareapelerinajelor care se organizează de credincioşila mănăstire. Alături de lucrarea pe care odiscutăm, o serie de articole publicate în presăvorbesc despre preocuparea monahuluiînchinoviat acolo pentru acest aspect. Astfel, înmai mulţi ani, el publică în „Telegraful român”articole sub denumirea Zile de pelerinaj la SfântaMănăstire Bodrog, care nu doar aduc lacunoştinţa oamenilor programul, ci stabilesc şiun soi de conduită pentru a uşura afluxul deoameni şi a nu disturba liniştea necesară sufletelorîn căutarea mângâierii şi păcii oferite de însoţireacu Iisus Hristos în Liturghie, Taine şi rugăciune14.

Toată deschiderea prin scris a episcopuluiPolicarp către credincioşii ortodocşi, dar şi cătrelumea întreagă poate fi considerată parteprogramatică a misiunii sale ca preot ortodox,misionarism asupra căruia acesta reflectează înlucrarea Misiunile religioase pentru popor.15

Vorbind despre misiunea preotului, autoruldistinge două coordonate ale acesteia: 1. internă– concretizată, aşa cum sintetizează Radu Şerbanîn „deplasarea unui grup de preoţi într-o localitate,pe timp de câteva zile, pentru a chema larugăciune şi pocăinţă, creând evenimentemarcante, cu conotaţii de socializare a unorcomunităţi. Ele aveau să înlăture apatiam sămângâie pe cei încercaţi de soartă, să atragăpăcătoşii la căinţă şi să zdruncine indiferenţa faţăde cele cereşti”16; 2. externă – atragerea de noimembri în Biserică, evanghelizarea, creştereanumărului de creştini. Ambele coordonate trebuieabordate de un preot în misiunea sa. Într-u articol

al său, intitulat Preotul misionar, ca urmare a uneicuvântări din 1928, Policarp Moruşca arată căpreotul misionar are rolul şi sarcina de laDumnezeu „să-l aducă în popor pe Hristos şiopera Lui de mântuire. Acesta este programulnostru scurt, dar atât de frumos. Iar pentrurealizarea lui, trebuie să păstrăm viu şi permanentcontactul personal cu Iisus Hristos, izvorul deinspiraţie care i-a însufleţit şi pe Apostoli”17.

În strânsă legătură cu activitatea demisionarism, pentru a t rezi conştiinţacontemporanilor adormiţi de cotidian şimodernism, Policarp Moruşca scrie şi lucrareaOmenirea în faţa crucii, în care imaginează literardrumul Mântuitorului către Golgota, dovedindun talent literar cu capacitatea de a apela lalimbajul colocvial şi popular, cu scopul de a atragecititorul de rând în incursiunea imagistică pe careo propune. Astfel, descriind locul de întemniţareal lui Iisus, episcopul apelează la memoriile saledin călătoria la Ierusalim: „Se văd şi azi în peretelesubteranului de la palatul lui Pilat belciugele decare au fost legate braţele Domnului şi laviţa depiatră cu locul picioarelor prinse în gros, ca sănu fie temere de evadare”18.

Întreaga activitate a episcopului PolicarpMoruşca a stat întotdeauna sub semnul iubiriidivine. Acesta a interpretat Porunca iubirii nuca pe o datorie morală, ci ca pe un modus vivendisituat pe următoarele coordonate: iubirea faţă deDumnezeu şi persoana sa treimică, iubirea faţăde Biserică drept trup al lui Hristos, iubirea deaproapele şi iubirea faţă de neamul românesc.Dacă scrierile şi faptele episcopului sunt viimărturii pentru toate aceste aspecte, legat deiubirea pentru poporul din care se trăgea, existăcâteva rânduri, conţinând amintirile PărinteluiPantelimon de la Mănăstirea Ghighiu, care punîntr-o lumină inedită caracterul episcopuluiPolicarp:

„Vlădica Policarp şi-a iubit nespus ţara! Peoriunde a umblat, a cinstit-o. Când a ajuns pontruprima dată la vama americană, coborât de pevapor, era cât pe-aci să nu-i dea drumul să intre.Avea cu el un mic sac de ţărână din ţara-mamă şinu ştiau la ce-i trebuie acel lut. L-a împărţit, câteo bucăţică, în fiecare parohie pe care a vizitat-o,de parcă erau moaşte sfinte. Românii din Americal-au ţinut drept păstorul lor până în ziua în care atrecut în lumea celor drepţi.”19.

44

Deşi incursiunea noastră în scrierileepiscopului Policarp Moruşca este scurtă şiparţială, motivat de dimensiunile tipului de studiupe care îl abordăm, observăm că toate acestescrieri sunt o continuare ideatică a articolelor,cuvântărilor şi alucuţiunilor sale, fiecare temă înparte având rolul său esenţial predeterminat înmisiunea ortodoxă pe care acesta şi-oautoimpune, bazată pe sentimentele izvorâte faţăde credinţa sa şi neamul românesc.

Note

1 Radu Şerban, Emilia Hârbea, Zidiresufletească. Vol. II, Despre Episcopul PolicarpMoruşcă la 130 de ani de la naştere şi 55 de anide la trecerea la cele veşnice, Cluj-Napoca,Editura Ecou Transilvan, 2013, p. 116 passim.

2 Ioana Rustoiu, Pr. Dănilă Vaida, Cronicaparohiei Pâclişa (1901-1960), Alba Iulia, EdituraAltip, 2015, p. 34.

3 Familia Nicola s-a înrudit şi cu familiaNicola, din care a făcut parte eroul Horea.

4 Aurel Sasu, Cazul Policarp Moruşcă. Ocronologie a faptelor, Cluj-Napoca, EdituraLimes, 2002, p. 11.

5 Dumitru Dan Cârstea, UnbelievableSpiritual Experience of an Immigrant Believerof the Christian Faith. The Truth of an UntoldStory, SUA, Xlibris Corporation, 2011, p. 206sqq.

6 Mark Stokoe, Leonid Kishkovsky,Orthodox Christians in North America (1794-1994), OCPC Publisher, 1995, p. 24.

7 Preot Remus Grama, Policarp Moruşca– primul episcop al românilor din America.Scrisori din captivitate. Tragedia despărţiriibisericeşti a românilor americani, Cluj-Napoca,Editura Eikon, 2004, pp. 50-64.

8 Asupra datei apariţiei acestei lucrăriîntâlnim o contradicţie în lucrarea lui Aurel Sasu,Cazul Policarp Moruşca, Cluj-Napoca, EdituraLimes, 2002, unde tabelul cronologic atribuie anul

1921 ca an de tipărire a broşurii Petru Maior şiUnirea (p. 10), iar datele personale furnizate subsemnătură Mănăstirii Hodoş Bodrog de cătreArhimandritul Policarp Moruşca menţionează1922 ca an de apariţie (p. 17). Noi am păstrat caan de referinţă pe acela din fişa semnată desubiectul studiului nostru.

9 Pompei (Policarp) Moruşca, Zidiresufletească. Cuvântări, cronici, publicistică, vol.I, 1905-1935, ediţie îngrijită de Radu Şerban,Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2009, p. 478.

10 Policarp Moruşca, Feminism şifeminitate în lumina evangheliei, Sibiu, TiparulTipografiei arhidiecezane, 1925, p. 32.

11 Radu Şerban, Prea Sfinţitul Policarp.Însemnări despre Unchiul Pompei, s.l., EdituraDareco, 2007, p. 318.

12 Ibidem, p. 306.13 Arhimandrit Policarp P. Moruşca, stareţ,

Mănăstirea Bodrog, Arad, Editura SfinteiMănăstiri Bodrog, Tiparul Tipografiei diecezane,1927.

14 Pompei (Policarp) Moruşca, Zidiresufletească. Cuvântări, cronici, publicistică, vol.I, 1905-1935, ediţie îngrijită de Radu Şerban,Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2009, pp. 281-290.

15 Arhim. Policarp P. Moruşca, Misiunilereligioase pentru popor, cu material de predici,cuvântări şi alocuţii, Arad, Tiparul Tipografieidiocezane, 1929, p. 27.

16 Radu Şerban, Prea Sfinţitul Policarp.Însemnări despre Unchiul Pompei, s.l., EdituraDareco, 2007, p. 173.

17 Pompei (Policarp) Moruşca, op.cit.,p.298.

18 Arhimandritul Policarp Moruşca,Omenirea în faţa crucii, Arad, Tiparul Tipografieidiecezane, 1929, p. 18.

19 Părintele Pantelimon în Radu Şerban, Subsemnul dragostei, Sibiu, Editura Andreiana,2010, p. 75.

OLIVIU-PETRU BOTOI

45

Lui Eminescu, în eternitate(Eseuri, Cercetãri. Studii)

Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagurede miere. Aşa îşi începe Eminescu portretizareascriitorilor din Epigonii, la 20 de ani, sub comparaţiaeuharistică a fagurelui de miere, limba românăconstituind, pentru el, degustare şi împărtăşaniedeopotrivă, de unde deducem că poetul ridica limbaromână pe aceeaşi treaptă cu Duhul Bisericii luiHristos, ştiindu-se bine că numea Biserica OrtodoxăRomână Maica neamului românesc. Mierea estehrana primordială alături de lapte. În Isaia, seprofetizează naşterea lui Iisus/Emanuel astfel:Pentru aceasta, Domnul Însuşi va da un semn: Iată,fecioara va purta în pântece/ şi va naşte fiu/ şi-Lvor chema cu numele Emanuel./ Unt şi miere vamânca,/ înainte de a şti: fie să osebească răul, fiesă aleagă binele. (Isaia, 7, 14-15)1. Miere, aşadar,este şi limba română care hrăneşte spiritul, iniţiindu-l în cunoaşterea Adevărului, a iubirii. Simbolismulmierii vine din adâncuri de milenii. Tradiţiamitologică, bunăoară, spune că Pitagora s-ar fihrănit întreaga viaţă numai cu miere. Iniţierea înMisterele Eleusine nu era posibilă fără miere.Sfântul Pseudo-Dionisie Areopagitul asociaînvăţăturile divine cu mierea, aceasta având darulde a curăţa şi de a păstra. Jean Chevalier şi Alain

Eminescu şi limba ca taină a fiinţei

Gheerbrant aduc numeroase argumente, în acelaşisens, din întreaga cultură şi mitologie a lumii2.

Când Iacob Negruzzi şi Titu Maiorescu nuprea au înţeles despre ce este vorba în Epigonii,Eminescu le-a replicat chiar în sensul subliniat aici,chintesenţializat prin comparaţia-metaforă a limbiiromâne cu fagurele de miere. Prin scriitorii elogiaţiîn poem, poetul aducea cel mai înalt elogiu geniuluilimbii române, opunând-o răcelii epigonice, adicălimbii inerte, golite de mierea iubirii, cum zice înextraordinarele versuri:

Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,

Căci al nostru-i sur şi rece – marea noastră-i de îngheţ,

Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine,Când, plutind pe aripi sânte printre

stelele senine, Pe-a lor urme luminoase

voi asemenea mergéţi.

Şi motivaţia, în lumina sfinţeniei limbii:

Şi de-aceea spusa voastră era sântă şi frumoasă,

Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă,

Şi mai dură va fi poziţia poetului faţă deatitudinea iresponsabilă a tinerilor, a junilor corupţi,trecuţi pe la Paris şi reîntorşi în ţară ca să fericeascănorodul cu „chipul lor isteţ de oaie creaţă”:„Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă” (Ainoştri tineri…). Şi-acest dramatic final din Juniicorupţi, poem datat cu un an mai înainte deEpigonii:

Dar cel puţin nu spuneţi că aveţi simţiminte,

Că-n veci nu se îmbracă în veştede vestminte

Misteriul cel sânt;

46

Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie,

Ca cobea ce îngână un cânt de veselie,Ca râsul la mormânt.

Mă întreb dacă nu cumva semnalul de alarmătras de Eminescu nu este valabil şi astăzi, văzândcât de săracă este limba română vorbită nu numaide mulţi tineri, ci şi de grosul oamenilor politici,care, culmea, pretind a avea stil, ca să parafrazez oemisiune TV, abuzând de barbarisme precumparazitarul ca şi, folosit cu o ignoranţă grobiană,care l-ar fi oripilat pe Eminescu, poetul preferândcacofonia, nu scălâmbăiala snoabă: Ca cercei dinel să facă cariul, care-i meşter faur. Ceea ce reproşaEminescu celor posedaţi de beţia de cuvinte, cumo va numi Titu Maiorescu, scoţând efecte precumrâsul la mormânt, era că se socotesc stăpânii limbii,ajungând, aidoma viitorului Vasile Stati3, săscornească un „dicţionar moldoveano-român”,pierzând pe drum adevărul: „Nu noi suntemstăpânii limbei, ci limba e stăpâna noastră. Precumîntr-un sanctuar reconstituim piatră pe piatră tot ce-a fost înainte – nu după fantezia sau inspiraţianoastră momentană – ci după ideea în genere şi înamănunte – care a predominat la zidireasanctuarului – astfel trebuie să ne purtăm cu limbanoastră românească. Nu orice inspiraţiuneîntâmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de aceastăgingaşă şi frumoasă zidire, în care poate că unelecuvinte aparţin unei arhitecturi vechi dar în ideea eigenerală, este însăşi floarea sufletului etnic alromânimii.”4

Nu întâmplător poetul asociază din nouarhitectura limbii române cu aceea a unui sanctuar,creaţie divină a unui popor străvechi şi tânărtotodată. După cum nu noi suntem stăpânii limbii,la fel nu suntem nici stăpânii adevărului: „În sfârşit,adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpâniiadevărului.”5 O limbă care nu mai rosteşte adevărul,de aceea, este în primejdie de pierzanie, dedescalificare în faţa istoriei şi a lui Dumnezeu.Eminescu face distincţie între adevărul divin şiadevărurile relative ale oamenilor, adevăruri vecinecu minciuna: „ce-i azi drept mâne-i minciună”(Epigonii). Românii au făcut istorie atunci când auvorbit cu temei, iată o taină a tainelor decriptată dejurnalistul de la „Timpul”: „Vorbind cu temei,românii sunt un popor cuminte şi aşezat. Românulnostru are acea doză de scepticism, atât de străinăpopoarelor moderne, atât de familiară vechiuluipopor roman, care a fost corectivul tuturormişcărilor noastre din trecut, care s-a cristalizat la

romani în principiul «Nil admirari» sau adâncaîntrebare a lui Pilat din Pont: «Ce este adevărul?»Vine acum interesanta întrebare: Cum de acestsimţământ al relativităţii adevărului şi binelui nuau rezistat înoiturilor importate la noi? Cum defiecare şarlatan, care şi-a făcut educaţia în cafeneleleParizului poate să impuie aşa nitam nizam toatechiţibuşurile necoptului său creer, unor ţări, cari auo istorie proprie de aproape o mie de ani? Cum delimba vrednică a lui Nistor şi Grigorie Urechi e pusăpe fugă de jargonul franco-bulgăresc a[l] lui VasileAlexandrescu6 (care spre ironia nevredniciei noastreau uzurpat asemenea numele Vornicului Ţării deSus)? Cum de obiceiul pământului şi «pravilaîmpărătească» au făcut loc cu atâta uşurinţă tuturorgogomăniilor, clocite pe malurile Seinei, cari şezândîn al 7-lea cat al unei cazarme de chirigii, îşi sugdegetul cel mic şi fericesc Universul cu teorii ieftine?Răspunsul îl dăm cu toată răceala sa crudă. Clasanoastră cultă în cea mai mare parte nu esteromânească. Grecii şi bulgarii aşezaţi în târgurilenoastre şi-au trimis feciorii la Paris şi aceştia s-auîntors – ca tineri români. Neavând nicidecumpriceperea ţării, vorbind un jargon francezo-bulgăresc, necunoscând istoria şi legile ţării, neştiindîntrucât aceste două pot fi puse drept temeliedezvoltării noastre, aceşti tineri sunt lipsiţi cu totulde simţul istoric.”7

Fenomenul degradării limbii observat deEminescu se va numi limbă de lemn în aniicomunismului şi limbă de plastic în aniicapitalismului haotic de după 1989. Şi asta, însecolul al XIX-lea, din pricină că „jargonul”demagogiei din vremea poetului, oglindăcaricaturală a lipsei de simţ istoric, se depărtase degeniul limbii strămoşeşti, o limbă deja maturizatăde 200 de ani prin folclor şi prin scrierile bisericeşti,în aprecierea poetului, dovadă stând Septuagintatradusă de Nicolae Milescu Spătarul (între 1661-1668, după textul grecesc tipărit la Frankfurt în1597), versiunea Spătarului stând la baza traduceriiBibliei de la Bucureşti din 1688. Ceea ce este cutotul remarcabil e faptul că Eminescu simte şiexprimă solidaritatea dintre supunerea faţă defrumuseţea şi profunzimea limbii naţionale şi geniulpolitic înzestrat cu simţ istoric. Altfel spus, agramaţiiflecari nu au nici o şansă de a fi şi mari oamenipolitici, mari oameni de ştiinţă, mari filosofi ş.a.m.d.Acestora zadarnic vrea să le aducă aminte: „Limbaromână e la sine acasă o împărăteasă bogată căreiamulte popoare i-au plătit dare în metal aur pe cândea pare a nu fi dat nimănui nimic. Dar metalul aurea l-a tipărit în tipariul ei propriu şi e azi al ei pentru

47

că tot poartă efigia ei neschimbată, neschimbabilăchiar. A o dezbrăca de averile, pe care economicăşi chibzuită le-a adunat în mii de ani, însemnează ao face din îm[părăteasă] cerşitoare.”8 Iar ţara cadeşi ea din demnitatea independenţei şi suveranităţiila stadiul de cerşetoare, sau de colonie, în termenimai noi şi mai vechi. Cei slabi de minte vorbesctotdeauna snob, în jargon salonard sau politic,ajungând, cel mult, la partea traductibilă a uneilimbi, nicicum la partea ei intraductibilă, cea anuanţelor şi a logicii fine: „Această partenetraductibilă a unei limbi formează adevărata eizestre de la moşi-strămoşi, pe când parteatraductibilă este comună gândirii omeneşti îngenere. Precum într-un stat ne bucurăm toţi deoarecari bunuri, care sunt a[le] tuturor şi a[le]nimănui, uliţe, grădini, pieţe, tot astfel şi în republicalimbelor sunt drumuri bătute cari sunt a tuturor –adevărata avere proprie o are însă cineva acasă lasine: iar acasă la dânsa limba românească este obună gospodină şi are multe de toate.”9 Inclusivcomoara filosofării şi a fineţii logice: „Va să zicănu curăţenia or sporietatea materialului unei limbe– ci organismul cel fin al logicei sale, acesta e lucrulprincipal.”10

Concepând limba ca pe o fiinţă vie, Eminescue departe de a respinge îmbogăţirea cu neologisme,cum deja s-a exprimat vorbind de condiţia deîmpărăteasă care primeşte „metale” din toatelimbile transformându-le în aur. Poetul nu facedecât să sublinieze extraordinara putere de asimilarea limbii române, respingând, în schimb, tot ce nuse potriveşte sanctuarului/matricei acestei limbi:franţuzisme, nemţisme, bulgărisme, grecisme etc.Astăzi, se vorbeşte despre romgleză. Eminescuasocia păzirea limbii cu ceea ce Lucian Blaga vanumi matrice stilistică, de ordin ontologic, încâtfiecare limbă îşi are specificul inconfundabil, deneîntinat prin alţi arhei etnolingvistici: „Toate limbilecâte se vorbesc păstrează o seamă de însuşirifilologice cari nefiind nici de origine greacă, niciromană, nici slavă nu pot să fi ieşit din senin citrebuie să fi fost proprie unui popor care a dispărutacum, trebuie să corespunză c-o realitate etnicăcare-a existat în trecut, c-un corelat etnic. Numaiîn limba albaneză ele par a fi cu totul originare, şifiindcă această limbă este totodată cea mai vechedin peninsulă, putem trage concluziuneaîndreptăţită, ca acele proprietăţi indicate mai sus s-au născut fără îndoială dintr-un element înrudit culimba albaneză. Aşadar dintr-o limbă străveche,dispărută azi, din limba traco-ilirică. Aşadar limbatraco-ilirică este temelia şi substratul, peste cari s-

au superpus deosebite pături lingvistice, dar acestedin urmă, cu toată suprapunerea, sunt în chiar esenţalor modificate prin acel substrat.”11

Eminescu urmează aici avangarda lingvisticiiromâneşti şi europene, de la Hasdeu până la Franzvon Miklosich (1813-1891), cu operele ultimuluiîntâlnindu-se în vremea studiilor la Viena (Dieslavischen Elemente im rumunischen, 1862). Poetulnostru urma, în acelaşi timp, propria filosofie aarheului, considerând că arheul limbii române estecel de substrat traco-dacic care a asimilat toatesuperstraturile primite de-a lungul istoriei, de la celroman (şi cel mai important) şi grec până laalbaneză, paleoslavă, constituindu-se, de laînceputuri, în limbă română: Suntem români şipunctum. Este cel mai elocvent răspuns, peste ani,dat de Eminescu rudimentarei teorii politice amoldovenismului, ajunsă, acum, pe turnantadodonică! „Cum albanezii şi românii – conchidepoetul – sunt unul şi acelaşi popor, unii au păstratlimba tracă, iar cei din urmă şi-au apropiat dialectullatin vulgar, nu mai e azi nici o îndoială.”12 Eminescudistinge substratul tracic la toate popoarele dinBalcani, la sârbi, muntenegreni, dalmaţieni,bosniaci, croaţi, care, aşadar, nu sunt cu adevăratslavi decât prin suprastrat/adstrat. De aceea, nicinu vedea un antagonism etnic între românii sud-dunăreni şi „slavi”, polemizând, în acest sens, cupublicaţia germană „Neue freie Presse”, chiar şi prinintermediul formulelor matematice: „Astfel N[eue]fr[eie] Presse se înşeală când admite un antagonismreal între slavii de sud şi români. Avem cu toţii sângetracic în vinele noastre.”

Eminescu nu pune semnul de raport inversîntre limba latină şi cea dacoromână, cum o facadepţii actuali ai teoriei că latina are ca substratdacoromâna (îi contrazice Ovidiu, care mărturiseştecă a scris versuri getice în structura ritmică a celorlatine, care versuri, din păcate, s-au pierdut!), ciexplică depărtarea românei de latină prin lipsaexersării în scris: „Limba română de aceea s-adepărtat şi s-a înstrăinat aşa de latină pentru că aşade lungă vreme nu a fost scrisă. Consistenţa uneilimbe începe cu scrierea ei. Elementele primite înaceastă scriere nouă fiind chiare13, devin consistenteşi rămân în limbă, dacă nu contrazic cu direcţiuneaspirituală a poporului. Ele nu trebuie să coincidăcu natura limbei, ci numai să nu o contrazică.”14

Eminescu se arată uimit de faptul că, deşi limbaromână a fost lipsită atâta vreme de forma scrisă,omogenitatea ei în toate provinciile româneşti esteun adevărat miracol. Bogăţia diferenţelor dialectaleşi de grai, de aceea, trebuie să urmeze tendinţa

48

centripetă naturală a limbii noastre şi în forma scrisă,în contra etimologismului, a ciunismului, atendinţelor puriste, slavizante etc.: „Celor cari voro purificare absolută a limbei, li vom răspunde căacele vorbe pe cari vor ei să le alunge sunt aşa deconcrete, aşa [de] încrescute în ţesătura limbeiromâne, încât trebuie să rupă ţesătura toată ca să lescoţi – şi cum limba se deşiră alungând vorbe de-oiluzorie origine slavă, e dovadă în latiniştii noştri.”15

Numai cei care se cred stăpâni peste limbăpot ajunge la aberaţia că limba poate fi „curăţită”artificial. Eminescu afirmă că limba se curăţă şi s-acurăţit singură de orice balast, în sutele de ani şi căprocesul va continua fără intervenţia cuiva: „Am ficam temerari de-a susţinea cum că limba noastrăşi-a sfârşit deja curăţirea sa, că e organizată, că aajuns stadiul ultim al dezvoltării sale, şi că acum n-ar trebui decât constatarea formală a aceleidezvoltări prin etimologie şi sintaxă. Limba noastră,placă-ne-o a crede – are un trai lung şi de aceea-i şitrebuie o dezvoltare lungă. Purizarea ei merge-nainte deşi e mai bine ca să meargă prea încet decâtprea iute. Noi – generaţiunea de faţă, nu împlemdecât şanţurile – noi avem să dăm noţiuni poporuluinostru, ca să cugete, limba clasică e sarcinageneraţiunilor viitoare.” Iar exemplul cel maistrălucit de dăruire de noţiuni pentru cugetare l-aadus poetul însuşi prin traducerea Criticii raţiuniipure, dificila capodoperă a lui Kant, ca să mă rezumdoar la acest exemplu. A remarcat-o, în comentariilesale, la traducerea eminesciană, şi Constantin Noica.Asemenea, Maiorescu încă, în studiul Eminescu şipoeziile lui (1889), anticipa că nu doar limbajulpoetic, ci şi întreaga cugetare românească va sta, însecolul următor, sub auspiciile geniului lui.Eminescu priveşte viitorul limbii române nu numaicu ochi de poet, ci şi de om de cultură şi de lingvist.Observă, mai întâi, că nu există o legătură directăîntre stadiul de evoluţie a limbii şi dezvoltarealiteraturii şi culturii, că se poate produce un decalajîntre cultura claselor privilegiate şi popor: „Culturaclaselor privilegiate cel puţin e cu mult deasupraliteraturii ţării lor, dar e străină; literatura e naţională,dar e în urma culturei. Popor de contraste – e ofrază.”16 Introducerea de neologisme, mai aleslatinizante, deşi contribuie la accentuareacontrastelor dintre popor şi clasa cultă, sunt necesareîn măsura în care sinonimia nu este perfectă: „Aprimi în locul unei vorbe româneşti bune una latinăcare să însemneze tot aceeaşi, înseamnă totuşialtceva, o altă nuanţă a înţelesului, asta însemneazăa-şi înavuţi, a-şi înnobila limba. O espresiune pentrumai multe înţelesuri e mizerie, mai multe espresiuni

pentru un înţeles e copilărie, mai multe espresiuniînsă pentru mai multe înţelesuri, deşi sinonime, eadevărată avuţie a limbei. Şi această avuţie orecomand cu deosebire inovatorilor noştri.”17

Eminescu vine cu exemple, ca un adevăratspecialist. El subliniază nevoia stringentă şi a uneireforme unificatoare a ortografiei şi ortoepiei: „Daţiun premiu pentru rezolvarea problemuluiortografic? Rezolvarea problemului ortografic.”Apelează la exemplul filologului Giovanni Frollo,profesor de limbi neolatine de la Universitatea dinBucureşti, autor al lucrării O nouă încercare desoluţiune a problemului ortografic (1875).

Un interes special acordă Eminescu ortoepiei,tot din năzuinţa unificatoare a limbii române. Elporneşte de la modul defectuos de pronunţie alfonfilor şi flecarilor, vorbind pe nas, contaminaţimimetic prin cafenelele Parisului, dar nu se opreştela aceştia. De asemenea, face observaţii asupraparticularităţilor de pronunţie ale muntenilor,moldovenilor şi ardelenilor, particularităţi de carenu se pot debarasa nici actorii pe scenă: „Toate asteale-am spus din puntul meu de vedere – adică dinpunctul de vedere al artei dramatice. Oricât dediferite [ar fi] pronunţiile în viaţă şi în faptă, oricariar fi proiectele filologiei de-a schimba pronunţiacu desăvârşire prin principiul: «Si consuetudovixeret, vetus lex sermonis adolabetur» – totuşipronunţia pe scenă trebuie să fie pretutindeni unaşi aceeaşi – cea naţională, căreia ardelenii îi zic«frumoasă» («Vorbeşte frumos româneşte»). / Dacăaceastă pronunţie va avea puterea să schimbefilologia sau dacă filologia va avea puterea săschimbe pronunţia, de-asta îmi pasă mie prea puţin– eu am constatat numai o trebuinţă esenţială ateatrului, aceea a unei pronunţii, pe [care] chiarpublicului [î]I convine de-a [o] numi frumoasă, careva să zică îi place.”18 Şi mai departe: „Fiecăruia dinnoi i-ar fi ruşine să pronunţe rău nemţeşte,româneşte ba. Bărbaţii noştri din Transilvania – ceide litere chiar – nu pronunţă adeseori mai bine decâtoamenii din satul lor natal. Silescu-se oare profesoriide prin gimnaziile româneşti ca să-nveţe junimeaa-şi pronunţa bine limba lor natală? Poate… dar nucredem; căci dovada vie e junimea din Universităţi,care adeseori îşi face o mândrie din aceea căpronunţă cum în provincia lor respectivă. Cum ammai spus – nu facem nimărui o crimă din străinismi,cum nu-i facem din pronunţia rea, însă pe cât avemîncă vreme, să ne silim prin şcoli, de nu în casă şi-n viaţa publică, de-a introduce o pronunţiegenerală.”19 Eliminarea ortografiei etimologice erao condiţie sine qua non: „– Teama etimologiştilor

49

cum că fonetiştii vor consacra prin uz pronunţiaprovincială şi vor face dialecte, e iluzorie. Astăzimai toate ziarele româneşti au aceeaşi limbă scrisă;va să zică în niciunul nu s-a consacrat viciiprovinciale. Din contra, cu toată unitatea limbeiliterare pronunţia diferă în fiecare provincie, ba încă,ce e mai mult, – ortografia etimologiştilor li lasădeplină largitudine de acţiune.”20 Dovadăimpresionantă de ce, despărţiţi atâtea veacuri în statediferite, unitatea limbii române n-a avut niciodatăde suferit: „Cum să ne esplicăm atunci unitatea delimbă a poporului nostru, de vom permite cum căel a fost adus din diferite colţuri ale lumei romane?Abaterile de la unitatea limbei noastre se găsescnumai pe locuri pe unde se pot dovedi urmele unorelemente cvasi străine.”21

Observaţiile de aici, care dovedesc izbândalui Eminescu în bătălia pentru limba română, dincumpăna veacului al XIX-lea, ar putea continua,fiindcă însemnările poetului referitoare la chestiunesunt cu mult mai extinse şi mai bogate. Toate acesteaar trebui coroborate cu textele publicistice şi cu celeliterare având ca numitor comun ontologiaarheităţii22. Numai aceasta dă splendoare viziuniieminesciene asupra limbii, în genere, şi asupralimbii române, în particular. Şi aici se vedeprofunzimea creştinismului eminescian, care n-afost niciodată de suprafaţă, încât Lucian Blaga aveaperfectă dreptate comparându-l cu românismul luiCoşbuc, bunăoară: „Eminescu e de un românismsublimat, complex, creator. El e mai aproape deideea românească; Coşbuc e mai aproape defenomenele româneşti. Coşbuc ar reprezentapoporul românesc printr-un fel de consimţământplebiscitar, Eminescu îl reprezintă printr-un fel delegitimism de ordin divin.”23 Legitimismul de ordindivin vine, în primul rând, pe calea logosului: Laînceput a fost cuvântul…Este surprinzător să aflămcă, spre deosebire de Heidegger, dar, paradoxal, înimediata lui apropiere, Eminescu echivalează arheulcu Logosul, cu informaţia primordială. Căci cealtceva este limba unui popor decât pogorâre aDuhului Sfânt sub formă de limbi de foc asupraoamenilor? Când Eminescu îşi pune întrebareadramatică (nicicum una facilă, de adecvare acuvântului la adevărul cotidian, cum s-a crezut decătre critica leneşă):

Ah! atuncea ţi se pareCă pe cap îţi cade cerul:Unde vei găsi cuvântulCe exprimă adevărul?

căderea cerului pe cap nu-i altceva decât aSfântului Duh, simţit ca supremă responsabilitatehristică: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Limba,zice Eminescu, este textul originar al lumii,Archaeus. El încearcă să explice enigmaticulconcept de arheu dând exemplul unui text străvechidescoperit de un regizor şi pus în scenă, reînviind olume ce părea dispărută. Filosofia cuantică modernăo numeşte informaţie, pentru ca acad. MihaiDrăgănescu, creatorul ortofizicii să-i spunăinformaterie. El s-a arătat uimit să descopereaceastă sămânţă informaţională în arheuleminescian: „Pentru Eminescu, Archaeus se găseşteîn sâmburele lumii, în existenţa cea mai profundă,dar şi în structura lucrurilor. Chiar şi pe hârtia scrisă.Cum de a putut gândi astfel în secolul trecut?Archaeus-ul eminescian este informaţia recunoscutăastăzi de ştiinţă, dar şi informaţia fenomenologicăinformatorială. Toată gândirea sa filosofică originalăeste consistentă, fragmentele scrise fac parte dintr-o viziune care este bine conturată, Eminescupremerge filosofiile care au apărut şi apar în ultimaparte a secolului al XX-lea şi vor continua în secolulurmător.”24 Mihai Drăgănescu nu înţelegea cum dea putut Eminescu să gândească cuantic într-o vremecând o asemenea gândire nu era posibilă. De altfel,în manuscrisele poetului nostru se găseşte primareferinţă românească şi europeană la cuantă25 (MaxPlanck va vorbi despre cuantă la 1900).

Dar Archaeus trăieşte nu doar în textelescrise, ci şi în cele nescrise, cum sunt povestea şimitul: „S-ascultăm poveştile, căci ele cel puţin nefac să trăim şi-n viaţa altor oameni, să ne amestecămvisurile noastre cu ale lor… În ele trăieşteArchaeus… // Poate că povestea este partea ceamai frumoasă a vieţii omeneşti. Cu poveşti ne legănălumea, cu poveşti ne adoarme. Ne trezim şi murimcu ele…”26 Desigur, ne trezim şi murim cu limbamaternă, cea care ne leagănă şi ne adoarme prinharul mamei. De aici şi până la a spune, caHeidegger, că limba este lăcaşul fiinţei, nu estedecât un pas: „Ceea ce însă, înainte de orice «este»,e fiinţa. Gândirea aduce la împlinire raportul fiinţeicu esenţa omului. (…) Această oferire constă înfaptul că în gândire fiinţa vine înspre limbă. Limbaeste locul de adăpost al fiinţei. În adăpostul eilocuieşte omul.”27 Aidoma lui Eminescu, Heideggeratrage atenţia asupra nefastei atitudini de stăpâniasupra limbii, cale a degradării deopotrivă alimbajului şi a fiinţei, oamenii moderni ajungând înpostura de a fi refuzaţi de limbă, goliţi de fiinţă:„Omul nu este stăpânul fiinţării. Omul este păstorulfiinţei.”28 Deosebirea de Heidegger vine de acolo

50

că Eminescu abordează chestiunea din perspectivaLogosului creştin, pe când Heidegger s-a vrut unnietzschean, lăsându-se modelat însă de Platon şide poezia lui Hölderlin, cu acel în chip poeticlocuieşte omul. Pe urmele neştiute ale lui Eminescu,Heidegger29 trebuia să ajungă la convingerea că nunoi suntem stăpânii limbii/fiinţei-Adevăr, ci limba/fiinţa e stăpâna noastră, convingere şi a lingvistuluide geniu care a fost Eugeniu Coşeriu30.

Noi, oamenii, nu avem dreptul decât să lepăstorim, după cum Iisus ne păstoreşte din veac.

Note

1 După versiunea jubiliară a Sfântului Sinoda lui Bartolomeu Valeriu Anania, Editura InstitutuluiBiblic şi de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomâne,,Bucureşti, 2001.

2 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionarde simboluri, II, E-O, Editura ARTEMIS, Bucureşti,1995, pp. 301-303.

3 Vasile Stati, Dicţionar moldovenesc-românesc, Chişinău, 2003, revăzut şi completat în2011.

4 Mihai Eminescu, Fragmentarium, ediţiedupă manuscrise, cu variante, note, addenda şiindici, de Magdalena D. Vatamaniuc, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, p. 241.

5 Ibidem, p. 87.6 Eminescu îl vizează pe Vasile Alexandrescu

Urech-a (1834-1901, „celebrul VAU-VAU”!),istoric şi om politic, considerat de poet „uzurpator”al numelui Grigore Ureche, pretinzând chiar că esteun descendent al familiei cronicarului. Astăzi,biblioteca judeţeană din Galaţi îi poartă numele,opera de mai târziu a lui V.A. Urech-a nedându-idreptate lui Eminescu..

7 Mihai Eminescu, op. cit., pp. 73-74.8 Ibidem, p. 241.9 Ibidem, pp. 241-242.10 Ibidem, p. 242.11 Ibidem, pp. 243-244.

12 Ibidem, p. 245.13 Clare, formă învechită.14 Ibidem, p. 246.15 Ibidem, pp. 247-248.16 Ibidem, p. 248.17 Ibidem, p. 249.18 Ibidem, p. 252.19 Ibidem.20 Ibidem, p. 253.21 Ibidem.22 A se vedea Theodor Codreanu, Modelul

ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galaţi,1992.

23 Lucian Blaga, Spaţiul mioritic, 1936, înTrilogia culturii, Fundaţia pentru Literatură şi Artă„Carol II”, Bucureşti, 1944.

24 Mihai Drăgănescu, în Mihai Cimpoi,Dialoguri cu eminescologi din toată lumea, Ed.Litera-David, Chişinău, Bucureşti, 1999.

25 „Electricitatea. Este acelaşi cuant de putere,care c-o repejune incalculabilă se preface într-uncuant egal în celălalt loc, fără a avea necesitate de-un substrat material suficient şi proporţional pentrua se comunica. Curios lucru.” (Mss. 2267).

26 M. Eminescu, Opere, VII, Proza literară,Bucureşti, Editura Academiei Române, 1977, p.282.

27 Martin Heidegger, Repere pe drumulgândirii, traducere şi note introductive, de ThomasKleininger şi Gabriel Liiceanu, Editura Politică,Bucureşti, 1988, p. 297.

28 Ibidem, p. 322.29 Solidaritatea dintre concepţia despre limbă

la Eminescu şi Heidegger a fost consemnată şi dealţi eminescologi: Constantin Noica, SvetlanaPaleologu-Matta, Mihai Cimpoi, Constantin Barbu,Dumitru Tiutiuca.

30 Eugeniu Coşeriu, Despre esenţa limbajuluipoetic, în „Convorbiri literare”, serie nouă, nr. 4(208), aprilie 2013, pp. 30-31, trad. de EugenMunteanu şi Anamaria Prisăcaru.

THEODOR CODREANU

51

Motto:Dacă soarta ar voi ca în noianul

vremurilor viitoare întreaga operă poetică alui Eminescu să se piardă, după cum lucrul s-a întâmplat cu atâtea opere ale antichităţii, şi

numai „Luceafărul” să se păstreze,strănepoţii noştri ar putea culege din ea

imaginea esenţială a poetului.Tudor VIANU

Poet genial şi cu o bogată culturăfilosofică, Eminescu a cultivat în scurta şinefercita sa viaţă o poetică vizionară de naturămitico-folclorică îmbinată cu probleme denatură metafizică. Poezia sa ne poartă princulturi şi mituri ante şi post scripturice naţionaleşi universale, telurice sau imaginar - cosmice.Cunoaşterea mitică, alături de cea ştiinţificăface parte din cunoaşterea globală. Pentru M.Eliade mitul este „povestea unei faceri”, a „uneigeneze”, a unui „început” care relatează istoriasacră a unor fiinţe supranaturale generatoare atot ceea ce există, de aceea exprimă „un modelexemplar al tuturor activităţilor omeneşti”(2,36).

Fiecare popor sau colectivitate umană îşiare miturile specifice. G. Călinescu aindentificat 4 mituri fundamentale ale poporului

Mitopoetica Luceafărului lui M. Eminescu

român: mitul etnogenezei (Traian şi Dochia),mitul zburătorului (la I. H. Rădulescu,Alecsandri şi Eminescu), mitul jertfei pentrucreaţie (Mănăstirea Argeşului), mitul pastoralsau mioritic (Mioriţa). Alături de acestea viazămulte alte mituri legate de originea unorfenomene, plante, animale, etc.

Mitogeneza nu e specifică numaipopoarelor primitive; ea e un proces continuude cunoaştere şi în modernitate, inventândpentru omenire date şi fapte inedite în intenţiaevadării acesteia într-o lume spiritual – ideală.Unele mituri suferă în timp un proces deregresie (mitul zburătorului şi al etnogenezei),iar altele se re-mitizează adaptându-se vieţiimoderne (mitul pentru creaţie sau cel mioritical acceptării cu demnitate a morţii).

Reîntoarcerea la mit se face prin amintire,prin evocare mijlocită de ritualuri specifice. Ede ajuns să ne amintim ritualul legat de moarte(Marea Trecere) văzută ca nuntă pentru ceitineri: fata moartă e îmbrăcată ca mireasă, iarla căpătâiul feciorului decedat se pune un bradîmpodobit, ca simbol al Pomului veşnic.

Arta este cel mai important suport almitului fiindcă ea transferă această realitate, deordin ezoteric, prin figuri de stil făcând-oaccesibilă tuturor. „Mythos-ul”este deci un modde existenţă şi de gândire capabil să valorificedin realitatea concretă în artă ceea ce ţine deviziunea acestei realităţi” (2,36).

Miturile au o tipologie variată şi o sferătematică foarte largă, înglobând adeseasimboluri şi motive literare sau chiarconfundându-se cu ele. Printre motivele literareprezente în poem se pot aminti cel al cerului,nopţii, lunii, stelelor, visului, păcatuluioriginar(,,Da, mă voi naşte din păcat…), alteiului (ca arbore paradisiac), al oglinzii, alochiului,al cifrei 3 (trei nopţi, trei rugăminţi alefetei), al dorului.

Mitul hyperionic,care stă la bazapoemului, are o istorie îndelungată în literaturauniversală apărând sub diferite forme(îngercăzut,titan răzvrătit,demon) în poeme scrise deJohn Keats, Hölderlin, Byron, Lermontov, etc…

52

La Eminescu apare sub chipulzburătorului, „o semidivinitate erotică, undemon arhaic de factură malefică” (2,340)reprezentând mitul cunoaşterii prin eros.Prezenţa sa mai poate fi consemnată laEminescu şi în alte poeme ca: „Povesteamagului călător în stele”, „Peste codri stacetatea”, „Înger şi demon”, etc.

Numele Luceafărului (luci+ferre=purtător de lumină) alternează cu Hyperion (celcare umblă pe deasupra). Originea lui e diferită:mitologia populară îl consideră copil al Soarelui„care poate lua chip uman şi coborî pe pământpentru a vedea cum sunt respectaţi luminătoriide noapte” el fiind născut „din hierogamiasoarelui cu stelele-oameni” (2,43) în timp ceBiblia (Facerea, I, 14-17) afirmă că luceferiiau fost făcuţi de Dumnezeu în a patra zi aCreaţiei. Numele de Hyperion este de originecultă, fiind unul dintre cei şase titani rezultaţidin căsătoria lui Uranus cu Geea; la rândul săufiind tatăl Soarelui (Helios) şi al zeiţelor Eos(Aurora) şi Selena (Luna). Uneori în mitologiagreacă este indentificat cu Soarele, părintele luifiind Cerul. În „Theogonia” lui Hesiod,Hyperion este un eon, un element alcosmogenezei născut din Haos şi înzestrat cunemurirea. „Hyperion este un element uranicînzestrat cu nemurirea de Atotputernicul. Deşicreat, el se apropie mai mult decât orice făpturăde arhetipul veşnic, de unde acea fixitate ce-ldeosebeşte de oamenii de lut ai momentului”(3, 100).

Creat de Demiurg/ Dumnezeu,din haos,are multe din atribuţiile acestuia, printre careşi capacitatea afectivă. Iubirea pentru el „caideal tangibil, este însă posibilă doar prindevotament şi sacrificiu/ jertfă”. Haosul, larândul lui, fiind un timp al increatului, ce nupoate fi definit prin spaţialitate şi temporalitate,atribute ale lumii profane. Este o lume amorfăşi neorganizată, dominată de întuneric aşa cume prezentată în Biblie: „pământul era îmtocmitşi gol, întuneric era deasupra adâncului”(Facerea, I, 2). Totodată este un timp şi toposal începutului: „Şi din a chaosului văi/ Jurîmprejur de sine/ Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi/Cum izvorau lumine”, dar şi al sfârşitului: „Dinchaos Doamne-am apărut/ Şi m-aş întoarce-n

chaos”… E un fenomen sacral, nedelimitat,imposibil de cunoscut de omul comun cusimţurile de care dispune: „Căci unde ajunge nu-i hotar/ Nici ochi spre a cunoaşte”. Pentru omulprofan „nu e nimic şi totuşi e/ O sete care-l soarbe/Şi un adânc/ Asemine uitării celei oarbe”.

Haosul „nu avea nici un capăt, nu era niciînalt nici afund, nu se sprijinea pe nimic şi nicinu sprijinea ceva, pentru că nu era nici spaţiunici nespaţiu, nici timp, nici netimp, nicimişcare, nici nemişcare” (2, 240). Aicisălăşluiau Apele Primordiale. Apa ca substanţăoriginară şi sacră a Cosmosului este prezentăla Eminescu sub formă de izvor, lac, mare sauocean nu numai în lirica peisagistică, ci şi încea filosofică drept simbol al curgerii,contemplaţiei, sau întinderii (nemăsuratului).În concepţia creştină, apa este un elementprimordial creat în prima zi a Genezei, imediatdupă lumină: „A făcut Dumnezeu tăria şi adespărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie decele deasupra tăriei” (Facerea, I, 7).

Încă din antichitate apa a fost socotităgenerator de viaţă. Face parte din elementeleprimare/ genuine alături de: pământ, foc, aer şilumină. Mitologia populară consideră că ea vaînghiţi la un moment dat pământul (mitulPotopului).

Considerat cel mai lung poem de dragostedin literatura universală (98 de catrene)„Luceafărul” lui Eminescu s-a păstrat în cincivariante succesive la a căror definitivare autorula lucrat între anii 1870-1883. Ca izvor deinspiraţie a folosit două basme româneşti culesede Richard Kunish din Muntenia şi publicate,în limba germană, la Berlin în 1861: „Fata îngrădina de aur” şi „Miron şi frumoasa fărăcorp”. Primul basm relatează povestea unei fetede împărat, izolată de tatăl său într-un castel,care se îndrăgosteşte de un zmeu. Pentru a-iîncerca tăria dragostei aceasta îi cere zmeuluisă renunţe la nemurire. Zmeul cere Demiurguluidezlegarea de nemurire, dar este refuzat. Întorspe pământ constată că între timp fata fugise c-un fiu de împărat. Orbit de gelozie, zmeulrăstoarnă peste ea o stâncă omorând-o, iar pecel care o răpise îl lasă să moară de durere într-o fabuloasă Vale a Amintirii. Din cel de-al doileabasm Eminescu preia doar ideea imposibilităţii

53

realizării iubirii între o fiinţă telurică şi unadecorporalizată.

Tematic, poemul este o meditaţie asupracondiţiei omului de geniu în concepţiaschopenhaueriană, dar şi o privire asupradestinului omului ca fiinţă antinomică, sfâşiatăde contradicţii profunde şi ireconciliabile.Potrivit lui Arthur Schopenhauer, geniul esteprin însăşi esenţa lui un singuratic dublat de omare sensibilitate fiindcă „majoritateaoamenilor sunt călăuziţi de voinţă în timp ce lagenii predomină cunoaşterea/ inteligenţa”(3, II,98). Însuşi Eminescu notase pe margineamanuscrisului: „înţelesul alegoric ce i-am dateste că, dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şinumele lui scapă de noaptea uitării, pe de altăparte aici pe pământ nici nu e capabil de a fericipe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-aremoarte, dar n-are nici noroc”.

„Luceafărul” conturează în sine un întregunivers eminescian rotund şi coerent. Întâlnimaici aproape toate întruchipările eului poetic încare se identifică drept personaj. Mergând peurmele lui Wilhelm Scherer, T. Vianu vorbeştepentru prima dată în literatura română despre„lirica mascată” sau „lirica rolurilor” în careun autor poate reprezenta mai multe persoanedin aceeaşi operă. Aşadar, Eminescu se poateidentifica ca întrupare alternativă atât a luiHyperion, cât şi a lui Cătălin, iar, prin dorinţaarzătoare de a se împlini prin dragoste, chiar şia Cătălinei. Mergând pe această idee N.Manolescu consideră toate personajelepoemului „voci” ale eului poetic eminescianîn diferite ipostaze: Hyperion = geniul, Cătălin= omul de rând, comun, antonim al geniului,Demiurgul = aspiraţia spre impersonalitateauniversală, Cătălina = muritoarea care doreşteabsolutul.

Iată cum imaginarul eminescian estealcătuit din mituri folclorice autohtone şiuniversale peste care s-au suprapus concepte/teorii filosofice din Platon, Shakespeare şi Kantla care se adaugă elemente din filosofiaindiană.O cercetare axiologică a poemuluinecesită depăşirea nivelului orizontal alnarativităţii textului şi explorarea resorturilorde adâncime ale acestuia.

Începutul poemului ne plasează într-un

timp folcloric-mitic („A fost odată…”)evanescent, ce poate fi obiectiv şi subiectiv înacelaşi timp. E timpul povestirii, originar,anistoric reconstituit de fata de împărat prinintermediul visului. El se corelează cu spaţiulmitic ilimitat în care cosmicul şi teluricul potcomunica.

Preafrumoasa fată de împărat, unică lapărinţi şi „mândră-n toate cele”, asemeneaFecioarei „între sfinţi şi lunii între stele”,vieţuieşte într-un „negru castel” cu bolţi„falnice”. Se desprinde din „umbra” acestoraşi se îndreaptă spre fereastră unde o aşteaptăLuceafărul. Într-o singură strofă întâlnim douămituri. Primul,cel al umbrei ca treaptă spremister şi spaţiu al rememorării, un al doilea Eu,în opoziţie cu lumina, dar legat indestructibilde om. Dezlipirea de umbră înseamnă moarte.A trece în lumea umbrelor sau a-ţi pierde umbraînseamnă a muri. Hyperion – Soarele estesingurul astru fără de moarte fiindcă nu areumbră. Lumea umbrelor este un spaţiu alnemişcării, iar penumbra fiind spaţiulintermediar între real şi amintire. În text umbraeste o metaforă – simbol.

Un al doilea mit este cel al ferestrei casimbol al deschiderii, al trecerii spre libertate.Este un spaţiu sacrosant care te poate salva şide moarte. Este cunoscut faptul că în unele zonerurale şi astăzi există obiceiul ca mama să-şidea copilul bolnav unei rude, pe fereastră,pentru a înşela moartea. (Vezi şi „Baltagul” luiM. Sadoveanu).

Fiinţă contemplativă, fata de împăratnenumită încă, are un prim contact vizual cuLuceafărul, de care se îndrăgosteşte.

Privirea şi ochiul, ca motive poetice, ţinîn egală măsură de actul cunoaşterii cât şi decel erotic. Privirea ca efect al acţiunii ochilorare cel mai adesea concreteţe şi obiectivitate,alteori devine contemplare şi vis stabilindu-seastfel legături între realitate şi imaginar. C.Noica atrage atenţia că nu era fată de împărat,ci doar „din rude mari împărăteşti”.

Dragostea fetei este platonică ,dar şisenzuală: „De dorul lui şi inima şi sufletu-i seîmple”. Este o iubire reciprocă mijlocită deoglindă şi vis. Motivul visului, reiterat de şapteori în poem, (4, 154) asociat mitului

54

zburătorului semnifică criza puberală a fetei,dorinţa ei de a cunoaşte dragostea iar la nivelgeneral-uman nostalgia unei alte condiţiiexistenţiale.

Tot de şapte ori apare şi Luceafărul: 1.astru cald şi uman („i-atinge mâinile pe piept/i-nchide geana dulce”), 2. domn al nopţii, 3.înger, 4. demon, 5. fulger, 6. „gând purtat dedor”, 7. astru „nemuritor şi rece”. Cele şapteînfăţisări ale Luceafărului sunt tot atâteaipostaze ale conştiinţei de sine,ale eonuluicapabil de metamorfoză.

Visul este o evadare din real, un mijlocde transcedere într-o altă lume, o aventurăinconştientă a Eu-lui, unde timpul şi spaţiul suntabolite şi totul este posibil, în timp ce oglindaeste o reflexie a propriului Eu, o dedublaregemelară a acestuia: „Ea îl privea cu un surâs/El tremura-n oglindă/ Căci o urma adânc în vis/De suflet să se prindă”.

Invocaţia fetei de împărat adresatăLuceafărului este de fapt o incantaţie ritualică,un descântec, pentru a-l convinge să coboare„în casă şi în gând” ca să-i lumineze viaţa.Ascultându-i rugămintea, Luceafărul săvârşeşteprima antropomorfoză întrupându-se „într-untânăr voevod/ cu păr de aur moale”, o imagineapropiată mitului lui Făt-Frumos. CoborâreaLuceafărului se face prin intermediul unei raze.Raza, ca motiv cosmic eminescian, nuînseamnă numai lumină, ci este şi un vehiculal căderii, al alunecării într-o realitate concretăşi profană.

Mitul antropomorfozei este des întâlnitla noi, Dumnezeu sau Sfântul Petru adeseacapătă înfăţişări umane şi coboară pe pământpentru a cunoaşte credinţa oamenilor.

Ipostaza de „tânăr voievod” ne aminteştede miturile antice ale lui Adonis sau Paris sauîn linie românească de cel al lui Făt-Frumos caideal de frumuseţe masculină.

Înfăţişarea sa rece şi contrastantă („unmort frumos cu ochii vii”) o sperie pe fată care,deşi îi conştientizează frumuseţea angelică, îirefuză propunerea de nuntire de-a o faceîmpărăteasa oceanului: „căci eu sunt vie, tu eştimort/ şi ochiul tău mă-ngheaţă”.

A doua rugăminte a fetei, făcută deasemena în vis, exprimă aceeaşi dorinţă de a-i

fi luminată viaţa. Cele trei invocări aleLuceafărului se fac prin laitmotivul pleonastic:„Cobori în jos”. Dacă în prima antropomorfozăLuceafărul are ca părinţi cerul şi marea, la adoua transformare se naşte din Soare şi noapte,are o înfăţişare demonică, oferindu-i fetei deîmpărat, Împărăţia Înaltului: „pe-a mele cerurisă răsai/ mai mândru decât ele”.La rândul luiLuceafărul îi sugerează fetei ideea de „nuntire”ca legitimare a dragostei sale.

Refuzul fetei se datorează senzaţiei decăldură puternică pe care acesta o degajă: „Mădor de crudul tău amor/ A pieptului meu coarde/Şi ochii mari şi grei mă dor/ Privirea ta măarde”. Pentru a-i face dovada iubirii pe care i-opoartă Luceafărul acceptă jertfa renunţării lanemurire în scopul realizării unei iubiri totale,dar pământene.

Fiecare întrupare a lui Hyperion este ore-naştere cosmică,o încercare de a se apropiade natura umană,de a se face înţeles de fata deîmpărat.

Drumul spre Demiurg prilejuieşteautorului descrierea unui peisaj al cosmogenzeiîn care Timpul este etern („şi căi de mii de anitreceau/ în tot atâtea clipe”) iar Spaţiul alcătuit„dintr-un adânc asemene/ uitării celei oarbe”.Este momentul zero al Creaţiei; „Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaşte/Şi vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a senaşte”. Demiurgul îi explică eternitatea genezei;„Din sânul vecinicului ieri/ Trăieşte azi cemoare,/ Un soare de s-ar stinge-n nori/ S-aprinde iarăşi soare”.

Cercetări mai recente întreprinse deeminescologii Ioana Em.Petrescu, RodicaMarian, Lucia Cifor, George Popa, CarmenNegulei, etc.pun în evidenţă o influenţă maimare a cosmogenezei din mitologia indică şiunde,,natura cosmică şi umană cu timpul eiciclic este în continuă reluare, destinul omuluişi al soarelui fiind acelaşi”. Deasemenea,George Popa consideră Timpulluciferic ca,,un mers în cerc” ca în mitologiaindiană în contrast cu heraclitienii care vădTimpul ca o curgere lineară,unidirecţionată şiireversibilă.

Pentru a străbate imensele spaţii astraleLuceafărul se metamorfozează mai întâi în

55

fulger apoi în „gând purtat de dor”, gândul fiindsimbolul celei mai mari viteze de deplasareimaginate de om. Sursa de inspiraţie estefolclorică, Făt-Frumos folosind acest mijloc delocomoţie: „mergea ca vântul şi ca gândul”.Asocierea gândului cu dorul sporeşte şi maimult senzaţia rapidei înaintări.

O altă imagine - simbol este cea a stelelorprintre care se strecoară („un cer de stelededesubt/ deasupra-i cer de stele”) acestea fiindsimbolul vieţii oamenilor, căderea uneiaînsemnând moartea unui om.

Discuţia cu Dumnezeu/ Demiurgul esteaxată pe diferenţele ireconciliabile întreHyperion, nemuritorul, şi oamenii comuni,efemeri, care „au stele cu noroc şi prigoniri desoarte” şi care „ se nasc spre a muri/ şi morspre a se naşte” reluând la nesfârşit aceeaşiciclitate. Demiurgul îi dezvăluie propria naturădemiurgică şi-i oferă trei variante: înţelepciunea(„Să-ţi dau înţelepciune?”),orfismul („Vrei sădau glas acelei guri/ Ca dup-a ei cântare/ Să seia munţii cu păduri/ Şi insulele-nmare?”),eroismul faptei („Vrei poate-n faptă săarăţi/ Dreptate şi tărie?”)(6)

Privind spre pământ, Hyperion vedetrădarea Cătălinei ce trăieşte o frumoasă povestede dragoste cu pajul Cătălin, muritor ca şi ea, care-o iniţiază în tainele iubirii. Cadrul natural nocturneste specific eminescian, cu luna răsărită, cu„lungul şir de tei”, cu flori argintii şi frumosmirositoare. Fata şi pajul au nume apropiate,Cătălin şi Cătălina, şi împărtăşesc o iubire nespusde frumoasă pentru doi pământeni.

Văzând Luceafărul, Cătălina îl mai roagăodată să pătrundă „în codru şi în gând” pentrua-i lumina norocul lumesc de a-l întâlni peCătălin. Dezamăgit, acesta revine la starea luiiniţială privind cu detaşare lumea măruntătelurică.

Hyperion conştientizează acum definitivimposibilitatea realizării unei iubiri între douăfiinţe aparţinând unor lumi atât de diferite şitotal antinomice. Spaţiul hyperionic este sfericşi ilimitat („Din sfera mea venii cu greu…) pecând cel al Cătălinei este „cercul”, semnificândîngrădirea, limitatul („Trăind în cercul vostrustrâmt…”).Contrastul dintre cele două entităţieste nu numai ontologic, ci şi axiologic.

Cătălin apare în două ipostaze. Mai întâiîn cea a unui „şmecheraş” de duzină („Băiatdin flori şi de pripas/ Dar îndrăzneţ cu ochii”),cu gândire rudimentară şi oportunistă („Ei,Cătălin acu-i acu/ Ca să-ţi încerci norocul”) şicu un limbaj lumesc aproape trivial; „Dar cefrumoasă se făcu/ Şi mândră arz-o focul”, şicare, profitând de singurătatea fetei încearcă s-o seducă.

O a doua ipostază arată un Cătălinîndrăgostit (un alter ego eminescian), ca oreabilitare a dragostei pământene reciproce şiîmplinite având şi un limbaj elevat: „Cufarmecul luminii reci/ Gândirile străbate-mi/Revarsă linişte de veci/ Pe noaptea mea depatimi”. Este ceea ce Rodica Marian numeşte„luceferirea” lui Cătălin.

Cătălina, ca avatar al fetei de împărat, deşimai păstrează o vagă nostalgie a infinituluivisat, se transformă acceptându-şi condiţia defiinţă muritoare integrându-se în lungul şir alexistenţei anonime.Alături de Cătălin ea trăieşteun extaz al iubirii pământene dublat de dorinţade eternizare a clipei şi norocului.

Finalul poemului a stârnit diversecontroverse. G. Călinescu îl vede ca un poemneterminat, iar Petru Creţia, mergând pe urmelelui I. A. Brătescu-Voineşti care credea că la bazapoemului au stat şi câteva date biograficetransformate alegoric de poet (Hyperion –Eminescu), Cătălina (Veronica Micle), Cătălin(Caragiale), Demiurgul (Titu Maiorescu), îlconsideră „resentimentar – biografic”.

În realitate, poemul are un final uşorprevizibil, Hyperion (omul de geniu)recâştigându-şi statului său apolinic(„nemuritor şi rece”) după încercarea eşuată dea încerca şi experienţa dionisiacului. Nu e nicivindicativ nici misogin, lui Hyperion fiindu-iinterzise asemenea sentimente.

Poem polifonic, alegoric şi simbolic,„Luceafărul” reuneşte în versurile sale ideifilosofice ca singurătatea geniului, condiţiaefemeră a omului, cosmogeneza, lumeaconcretă şi cea onirică, idei luate din filosofiaantică greacă, germană sau indiana (Rig – Vedaşi Upanişade).

Ca desfăşurare, poemul este o compoziţieromantică la baza căreia se află alegoria şi

56

nenumăratele antiteze: terestru – cosmic,eternitate – moarte, aproape – departe, vis –realitate, masculin – feminin. În acelaşi timpeste clasic prin perfecţiunea formală şi modernprin ideatică

Ca gen literar aparţine epicului şidramaticului dar în cea mai mare măsurăliricului, în substanţa sa topindu-se o mulţimede specii: elegia, meditaţia, idila, pastelulcosmic sau naturist.

Versurile poemului sunt consonante firiicontemplative a autorului, a rezonanţei saleafective la tot ceea ce înseamnă vis şi celest,înopoziţie cu mizeriile lumii reale. Limbajul„scuturat de podoabe” (T. Vianu) îmbină stilulsolemn, elevat (nimb, chaos, sferă) cu celcolocvial, popular („obrăjori ca doi bujori derumeni/ bată-i vina”, „du-t’ de-ţi vezi de treabă”,„dă-mi pace”, „fugi departe”). Catrenele cuversuri de 7-8 silabe au un ritm iambic şi rimăîncrucişată. Alternanţa rimelor masculine cucele feminine sugerează o permanentă înălţareşi cădere, respectând ideea subtextuală apoemului. Epitetele sunt dintre cele obişnuite(frumos, mândru, mare, dulce, viu, blând,nemărginit, etc.), folosite cu parcimonie,Eminescu fiind conştient că o întrebuinţareabuzivă a acestora ar anula în bună partepotenţialul expresiv al versului.

Uneori unitatea metrică (versul) nu maicorespunde unităţii gramaticale (propoziţia) cise continuă şi în versul următor dând naştereaşa-zisului enjambement: „Ea, îmbătată deamor/ Ridică ochii. Vede/ Luceafărul. Şi-ncetişor/ Dorinţele-i încrede”.

Metaforele („prigoniri de soarte”, „îi cadedragă fata”, „mreajă de văpaie”, „sufletu-i seîmple”) stau alături de comparaţii („a fost odată-n ca-n poveşti”, „mândră cum e Fecioara”,„albă ca de ceară”), de personificări (luceafărultremură sau e blând, duce corăbii negre, lunaîmple cărările), de oximoron („un mort frumoscu ochi vii”) şi de alte figuri de stil.

Toate aceste elemente ale limbajuluipoetic poartă amprenta unei înzestrate

personalităţi artistice a cărei viziunemitopoetică originală sporeşte farmecul textuluişi-i potenţează lirismul. De aici se naşte aceaarmonie specific eminesciană de o frumuseţeunică în literatura română.

La Eminescu întâlnim pentru prima datăo abordare intelectuală a lumii afective şi aadâncimilor acesteia.Eminescu e modern prinreflexivitate,prin depăşirea retorismului găunosal conteporanilor,prin revelaţia singurătăţii camodel de sondare a angoasei poetice şi alienăriiartistului.Este punctul nodal din care s-audezvoltat poeticele moderne ale lui Ion Barbu,Emil Botta, T.Arghezi,L.Blaga şi, ulterior,Nichita Stănescu.

Pentru români, Eminescu a fost şi varămâne o paradigmă identitară nu „scheletul dindebara” de care va trebui să ne debarasăm sau„un mit destrămat ’’cum îl consideră LucianBoia.

Bibliografie

1. Eminescu, M., Poezii, ed. îngrijită dePerpessicius, cuvânt înainte de M. Beniuc,ESPLA, 1960;

2. Vulcănescu, Romulus, Mitologieromână, Editura Academiei RepubliciiSocialiste România, 1987;

3. Călinescu, G., Opera lui MihaiEminescu, vol. I-II, Editura Minerva, 1970;

4. Ciopraga, Constantin, Poezia luiEminescu, arhetipuri şi metafore fundamentale,Edit. Junimea, Iaşi, 1990;

5. Murăraşu, D., Comentarii eminesciene,Editura pentru literatură, 1967.

6. Petrescu Em,Ioana,Eminescu.Modelecosmice şi viziune poetică,ediţie îngrijită şiprefaţă de Irina Petraş, Edit. Paralela 45,Piteşti,2015

7. Marian,Rodica,Relectura unorelemente gnostice in poemul Luceafărul,înStudii eminescologice, Editura Clusium, 2016.

ION TODOR

57

Ocupându-mă de mai mulţi ani de uncapitol de bibliografie eminesciană Eminescuşi Blajul mi s-a părut că o tangentă a acestuisemnificativ moment din viaţa poetului, curăsfrângeri în poezia şi mai ales opera sapublicistică, ar fi legăturile sale cu catolicismulşi în deosebi opiniile sale despre catolicism.Primul care a scris un studiu despre aceastăchestiune a fost profesorul I.M.Raşcu,Eminescu şi catolicismul, Bucureşti, 1935.Studiile şi articolele care au urmat (se înţelege,după 1990), reiau problemele discutate deRaşcu, le amplifică, le nuanţează, le resping.În ordine cronologică, articolele cele maiimportante au fost semnate de Virgil Medan,Pr. Alexandru Mircea, Gavril Scridon şi AchimMihu. Primele au apărut în „Viaţa creştină”,articolul lui Achim Mihu în „Tribuna”.

Eminescu a venit în contact cu BisericaCatolică mai întâi la Cernăuţi, unde mentorulsău spiritual a fost Aron Pumnul, profesorulblăjean refugiat în capitala Bucovinei răpite. Laîndemnul acestuia vine la Blaj în vara anului1866, poposind trei luni în oraşul cărui i-a dat

Eminescu şi catolicismul

un sugestiv nume metaforic: Mica Romă-conferindu-i oraşului de la încrengăturaTârnavelor „metafora originii şi deveniriinoastre naţionale”. Şi-a continuat prietenia custudenţii blăjeni şi ardeleni la Viena, maremetropolă catolică, dar „dincolo de acestepopasuri care i-au putut oferi contacte catolicesau greco-catolice, la temeiul comentariilor saleori al prezenţei unor idei sau concepte catoliceîn scrisul său, stă calitatea superioară a spirituluisău, cultura sa filozofică solidă şi, nu mai puţin,cultura artistică” (Gavril Scridon).

N-o să evidenţiem, deşi exemplele ar finumeroase, răsfrângerile artei şi arhitecturiicatolice în poezia lui Eminescu prin comparaţiişi metafore, ci o să spicuim câteva citatesemnificative din paginile sale desprecatolicism (cu acest titlu a apărut, în 1992, oselecţie din publicistica sa, preluată din ediţianaţională, M. Eminescu, Pagini desprecatolicism, Editura Familia Luminii, Cluj,1992).Eminescu vorbeşte despre unireareligioasă de la 1700 ca despre „mamadeşteptării noastre naţionale”; iar în răspunsuldin partea studenţilor blăjeni invitaţi de poet,pe atunci student la Viena, la marea serbare dela Putna întru cinstirea lui Ştefan cel Mare vede„un răspuns atât de frumos precum numai dinoraşul în care s-a deşteptat conştiinţa naţionalăa românilor putea veni”. Trecând peste o seriede probleme teoretice şi juridice (problemadivorţului, contribuţia Bisericii Catolice încrearea şi dezvoltarea sistemului de învăţământ,superioritatea artei plastice şi a muziciicatolice), să reţinem aceste cuvinte mereu citate,cărora Eminescu însuşi le imprimă o valoarede axiomă: „ Cât despre catolicism ca instituţieuniversală, nu putem tăgădui meritele lui într-adevăr extraordinare pentru culturaromânească.

Pusă în faţa unor rase aspre, abia răsăritedin locuinţele lor primitive şi abia aruncateasupra civilizaţiunii antice, pe care au călcat-oîn picioare şi au nimicit-o, biserica era singurulpunct luminos nu numai pentru cultură în

58

genere, dar chiar şi pentru libertatea dezvoltăriiomeneşti.

Într-un timp de aservire generală, într-un timp în care numai naşterea, deci numaidescendenţa din iluştrii luptători fizici, dădeaun drept la libertate, tot ce nu avea fericirea dea fi ucis o sută de duşmani, oricât era deinteligent sau energic, găsea o cale de înaintareîn cler. Şi, precum spiritul şi caracterul învingtotdeauna în lume puterea brutală, tot astfelmicul David a învins până în fine pe uriaşulGoliat al evului mediu, cu tot întunericul şiexclusivismul lui. Caracteristic şi vrednic a serecunoaşte în favoarea catolicismului e tendinţade a nu baza creşterea poporului pe ideiabstracte, care să convingă capul, ci pe ideiredate intuitiv, care să îmblânzească inima, deaceea frumoasele arte au fost cele mai puternicearme ale bisericii. Arhitectura, muzica,sculptura şi poezia au fost puse în serviciulbisericii, pentru a da în această sferă curată,neatinsă de nici o suflare impură, un adăpostsufletului omenesc, atât de bântuit sau depatimi, sau de golul lui propriu, de urât. Aruncatdin nevoie în urât, din urât în nevoie, stăriimanente naturii noastre şi care nu se potînlătura prin mâna de creier de care dispunem,arta bisericească, care a cultivat în picturăfrumosul în culmea perfecţiunii, muzica şiarhitectura în genul sublim, au înălţat, prinmijloace lesne de înţeles, pentru toţi, sufletulomenesc, în decurs de sute de ani, peste nivelulvieţii de rând şi al nevoilor zilnice. Toatepopoarele care posedă înaltă civilizaţiune astăzi,dacă nu sunt, au fost măcar mult timpcatolice”.(„Timpul”, 14 martie 1880).

Ca în atâtea probleme, şi publicisticareligioasă a lui Eminescu este de o netăgăduităactualitate. Cu mai bine de un secol în urmă,poetul arăta că „ un viciu al istoriei noastre afost confundarea confesiunii cu naţiunea”. Dinacest viciu de percepere a filozofiei istorice,filozoful Nae Ionescu a făcut în perioadainterbelică un silogism nu numai simplificatorşi nedrept, dar de-a dreptul pernicios prinecourile sale până în zilele noastre: „Sunt românpentru că sunt ortodox şi sunt ortodox pentrucă sunt român”.

Eminescu a arătat că în ciudaconfesiunilor, la români, sentimentul de unitatenaţională a fost întotdeauna puternic. Textul estescris parcă pentru zilele noastre şi pentru cititoriide ambele confesiuni ale celor două Bisericinaţionale: „Asemănarea în comunitateabisericească între un român greco-catolic şiunul greco-oriental e mai mare decât dintreacesta din urmă şi un muscal, un grec sau unbulgar. Lucrul sună a paradox, dar e departe dea fi. Cu toate cele patru puncte, cu tot „ ex patrefilioque procedit”, cu tot primatul recunoscutal papei, acelaşi spirit de comunitate religioasă-naţională domneşte la românii greco-catolici caşi la cei greco-orientali”.

Eminescu s-a apropiat de catolicism învirtutea faptului că el a înţeles „un lucru pe carenu-l ştiu sau îl ignoră cu bună ştiinţă unii teologide astăzi, că creştinismul este supranaţional”.(A se vedea în acest sens şi distincţiile făcutede Camil Mureşan în articolul Confesiune şinaţiune, în „Tribuna”, serie nouă. AnVIII,1996,nr.7 p.1,3).

Ca poet religios Eminescu este autorul adouă capodopere, imnurile mariane Rugăciuneşi Răsai asupra mea. Rugăciune este un imnreligios. În legătură cu izvoarele de inspiraţieale poeziei s-au emis mai multe ipoteze.I.M.Raşcu consideră că Eminescu „ a pornitde la o lectură asiduă a Litaniilor MaiciiDomnului şi a altor rugăciuni ale Bisericiilatine”, realizând un „muzical şi clocotior desinceritate imn”. Unele metafore cum ar fi„Regină peste îngeri” sau „Crăiasă pesteîngeri” (cum apare în manuscris) sunt traduceriale sintagmei „Regina angelorum” din acesteLitanii, „poezia însăşi urmând modelul unuirosariu occidental” (cf. I. M. Raşcu, Eminescuşi catolicismul, Bucureşti,1935,p. 7-10).Scriitorul şi teologul Valeriu Anania este depărere că poezia porneşte de la tradiţia creştinăautohtonă:„ În lumea creştină, Maica Domnuluieste ocrotitoarea navigatorilor… planul centralal locaşului de închinare are forma unei nave,simbolizând arca Bisericii ce traversează istoriaspre eschaton (mântuire), aşa se explică faptulcă în tradiţia iconografică bizantină, MaicaDomnului este zugrăvită pe boltă deasupra

59

altarului – la provă – cu privirea şi braţeleîndreptate spre credincioşii dinăuntru. Aceastaeste ipostaza care l-a sensibilizat pe Eminescu”(cf. Valeriu Anania, Ipostaze lirice eminesciene,în „Telegraful român” Anul 137,1989,nr.21-22şi 23-24, p.2). Opinia lui Valeriu Anania esteîntărită de frecvenţa cântecelor şi colindelorpopulare româneşti, în care chipul MaiciiDomnului apare în deosebi ca ocrotitoare acreştinătăţii. În pelerinajul lor la SfântaMănăstire Nicula, din 15 August, sărbătoareaAdormirii Maicii Domnului, creştinii cântauasemenea cântece: „Nu lăsa,măicuţă,/ Să pierimpe cale,/ Căci noi suntem fiii / Lacrimilortale…..” Dintre poeziile din literaturauniversală, trebuie să menţionăm ca posibilizvor Paradisul lui Dante (cap.XXXIII) în carerugăciunea către Fecioara Maria exprimăaceeaşi fervoare a adoraţiei: „Fecioară, Maică- a Domnului şi fiică,/ soroc nestrămutat al vreriisfinte,/ ce mai presus de fiinţe te ridică,/ tu eştiaceea ce umana ginte / ai înălţat-o astfel, căZiditorul / nu se sfii în lut să se-nveşmânte:/…Tu faclă eşti de milă şi-ndurare / aici-ntre noi,iar pe pământ fântână/ de doruri şi nădejdiizbăvitoare./ Atari puteri ţi-s date-n cer,Stăpână,/ că cine harul nu ţi-l cere ţie/ cu frânte-aripi se prăbuşe-n ţărână:/ Căci mila ta n-ajută-n vrăjmăşie doar celor care-o cer; şi nerugată/adeseori într-ajutor se-mbie./ În tine-i sadmilostivirea toată,/ în tine-i măreţia şi putinţa/şi tot ce-n om bun şi curat s-arată.”(trad. de EtaBoeriu) I.M.Raşcu în Eminescu şi catolicismul,Bucureşti, 1935, enumeră şi alte posibile ecouridin imnurile mariane sau din Litaniileoccidentale: Maica durerilor, (într-o variantă apoeziei Rugăciune) un ecou din celebrul imnmarian „Stabat Mater dolorosa” de Iacopone

da Todi; „Regina tăriilor” din aceeaşi variantă- o traducere a începutului unei celebrerugăciuni „Regina Coeli”etc.

În strânsă legătură tematică cu poeziaRugăciune este sonetul postum Răsai asupramea, cu aceeaşi „râvnă pioasă şi tânjire crispatăcătre Maica tuturor mângăierilor” (I.M.Raşcu),cu deosebirea că aici poetul vorbeşte într-oinvocare personală. Un comentariu pătrunzătoral acestei poezii ne-a dat Petru Creţia: „Sonetulacesta în care este invocată Fecioara Maria estesingurul de inspiraţie religioasă, o rugăciune.O rugăciune a lui Eminescu însuşi, cu tot cedevenise cu timpul când începuse să-lîmpresoare umbra durerii din urmă, cea aneputinţei. Între imnurile mariane din liricaromânească acest sonet eminescian ca şi poeziaRugăciune are accente prevestitoare în poeziareligioasă a lui Timotei Cipariu, atât de puţincunoscută, Imn închinat Sfintei Vergure. Ca şiEminescu, Cipariu găseşte metafore inspirate,derivate din textele sacre sau din tradiţiapopulară, despre cea care mijloceşte rugăciunilecredincioşilor către sfântul său Fiu: „SfântăVergură curată/ De păcatul de-nceput,/ Întrucare toţi căzuse / Din Adam câţi s-au născut./Steaua mărei neapusă,/ Raza zilei ne-nserate,/Semnul graţiei divine/ Ce-ntru tine s-a-mplinit,/Tron înalt, împărăteasă/ Cerului nemărginit.

Atât prin publicistica sa, reflectând ogândire teologică cu deschidere ecumenică, câtşi prin poeziile sale, în care cercetări minuţioaseau găsit ecouri ale catolicismului, Eminescudovedeşte că pentru un scriitor informaţiaculturală, dincolo de bariere confesionale esterodnică, dând originalitate expresiei poetice.

ION BUZAŞI

60

Rezonante lirice

Strofa trandafirilor pentru R.

Ni-s gândurile parfumŞi din petale ochii,Apusurile de scrumLe preschimbăm în rochiiDe bal, doar pentru tine:Tristeţile se sting în zvon de violine.

Hartă

IVântul suflă astăzi numai peste creştetele

copacilor. Aici, jos, totul e inert, zaharisit într-o albiede sticlă deasupra căreia curge, cu repeziciuneironică, un râu de munte.

Aş vrea să mă uit prin lunetă/ la cerul de după-amiază./ Dar în loc de lentilă-i o frunză,/ de viţă,/Şi nu pot zări curgerea albilor nori./ Văd doar cumse coc ideile-n mine/ În lumină verzuie,/ În pântecde seră/ unde nemărginitul, departele,/ devineînlăuntru/ liniştită mirare.

Cum se coc ideile-n mineStrugurii ideii se coc la frig,Precum glasul de clopot în

MIRCEA PLATON: Poezii

Subţire amiază de iarnăCând soarele ascetŞopteşte culoriDe neînţeles pentru muritori.

IICoboram o străduţă îngustă, răzleaţă, bold

cărămiziu înfiptîntr-unul din malurile râului peste care tăcerea

îşi arcuia frisoanele de piatră. Aşezat pe o bancă,acolo am scris

Poemul îndrăgostitului obositDoar prin unghere mai poţi să veziTapiserii aurite,

Oglinzi în argint şlefuite, cutii cu pomeziDin celălalt veac.Doar sub poduri străvechi,Sub arcade de sălcii pe lac,Razele soarelui unde se fac...Piezişă lumina, puţină;Pieptiş întunericul,Perpendicular peste o lume cu vene din prafŞi oameni cu amintirile sterpe:Trandafiri cu miresme de beznă.Doar la tine pe gleznăDimineţile îşi mai scutur polenul.

IIIImaginile răpăie şi se preling jignite pe-o

fereastră închisă.

Amintiri

Ce stele reci îmi scapără-n gând;Nevăzute poteci, neîntinate lumini,Nerostitul cuvânt...Doar un sfânt violet şi înaltMai priveşte în zări,Tot urcând,Tot cântând,OglindindAle raiului scări.

,

61

Tăcere

Tăcere de piatră, tăcere de fum,Tăcere în vale, tăcere pe drum,Tăcere în ochii tăi mari şi umbroşi,Tăcere, tăcere de morţi mult frumoşi.Tăcere de limbă închisă în gând,Tăcere de frunză purtată de vânt,Tăcere de lacrimi,Tăcere de sus,Tăcere de mine care m-am dus.

Rugăciune

Lămureşte-mă cu o rază de lună,Miruieşte-mă cu vreun cântec mai vechiŞi sfinţeşte-mi în cugetToţi sorii,Toţi norii,Zodii perechi.Mă afundăÎn cristelniţi de ceţuri,Mă înalţăLa altare de gheţuri,Mă duPână-n livada cu meri în care –Nevăzut,Ca un son într-un clopot tăcut –Sub pomii în floare,Dormi Tu.

Femeie, fântână...

La răscruce de drumuri,În noaptea de ceară,Fierbinte, amară:O fântână fecioară.M-aplec peste tine,Văd steleleStrălucindÎn apaRece, adâncă şi clară.Da... şovăi...Dar vin de departe,Din zări de cenuşă,Mi-e sete:Şi tulbur oglindaSă beau.

Portret de toamnă

Nu ştiam, iubito, dacăTu respirai

Sau pădureaLa ceasul acela când doar noi şi cu soareleCoboram pe cărări de munte.Umbrele tale creşteau împrejur,Mâinile şi obrajii tăi miroseau a cetină

şi-a izvoareSau era ea ceaCare mă săruta cu buze de rece lumină,Palide frezii sub brume de toamnă?Frunzele tale foşneau,Stâncile gânduri erauNenăscute, în tine,Ori ea mă privea cu ochi verziŞi suflet de rouă?Sau, poate, eraţi amândouăDoar una...

Oraşul

Un oraş cu ferestre de somnŞi cu turle de-abisuri,Cu străduţe-nSpiralăUrcândSpre-absolute plictisuri...Şi pe careA lunii luminăÎl desparte în două:Jumătate de cenuşă albastră,Jumătate de rouă...Unde oglinzile-n sabatÎnchidToate nouă sfere celesteÎn limpede quadratură de vid;Unde Roza la est e...Un oraş unde răsun’ ecouriDe nerostite cuvinteŞi grădinile-s doarRefracţii de nouriPrin dantelă de oseminte;

Unde orice dimineaţă ploioasă e legată de un balon,Să se piardă în zare,Şi în care lumina amiezii e roasă,

ca o domnişoară de pension,De o secretă întristare.Unde orologiile înserării violetDispar,Încet,În coapsa mării... Tăcerea sării...

Din Volumul Cartea străduţelor subtile

62

MARCEL MUREŞANU: Poezii

Monede şi Monade

Dumnezeu ne ia sub privirile Sale, în braţeleşi-n misteriile Sale de cum ne naştem şi plângepe râurile noastre împreună cu noi. Atât de mult‘poate‘ El! Din veac în veac ne potoleşte seteade cunoaştere, ne udă buzele. Cei care se creddoar animalele Lui de companie s-ar putea săgreşească.

Şi, totuşi, adevărul se vede altfel din cer.

*Stau la “poalele Vulcanului”. Etna sunt eu.

*Aflasem de partea superficială a fiinţei tale,

dar nu bănuiam că-i atât de adâncă.

*Ce cicatrice e aceea pe care nu poţi umbla cu

fierul roşu!?

*De cine ne apără aceste ziduri, când nu ne

aducem aminte să le fi făcut noi vreodată?

*Cui datorăm stricarea lumii, monseniore?Cariilor gloriei, prine!

Dar raţiunea ce raţiune mai are?

*Viaţa scriitorului se prelungeşte în text nu ca

într-un ascunziş, ci ca într-un sedimentomniprezent şi recognoscibil de către cei care l-aucunoscut, iar o parte din sufletul său va locuiacolo.

*A înflorit un corcoduş la un pas de mine:

“Nemernicul, cât e de frumos!” îi scapă vorbaunui stâlp de beton.

*Închide-te în oră! Dacă bate cineva, stai o

secundă, apoi răspunde cu glas prefăcut.

*Acum la urmă, îmbrăţişează-mă, fiul meu, şi

scutură-mă de vânt.

*Trăim într-o lume de criminali. Toţi îşi omoară

timpul în fiecare zi, cu frenezie.

*Un scaun gol rămâne un scaun gol până nu

ştii ce-i acela un scaun.

*Lupta pentru desecretizarea tuturor locurilor

intime ale trupurilor şi sufletelor noastre a ajunsla capăt. Există o hartă completă a lor. Erodatelecanioane ale priveliştii s-au pustiit. Exploratoriiau murit fără glorie.

*E august 2018. Stau pe ţărmul turcesc al

Mediteranei. A început retragerea mării din mine.Mâine se vor vedea toate epavele corăbiilornăruite în memoria mea. Le va şterge cu privireateribilului său ochi estoasa Gigantică a Lumii!

63

Prozã

„Şi und’ zâceţi c-am rămas asară, măfraţâlor?” era întrebarea cu care pornea el defiecare dată, deşi ştia prea bine unde făcuse nodfirului c-o seară înainte. Îşi răsuciseră ţigările cu„foiţă”, cei mai mulţi decupând-o de pe marginile„Scânteii”, sosită-n casa noastră la răstimpuri dinBlaj, prin grija căruţaşului-poştaş, Şofron.Tăbacul şi-l purta fiecare în jaşcăul de la piept,doar foiţa fiindu-le de împrumut. Mai dăruia el,tata, vreo unuia câte-o foiţă adevărată, fină şisubţire, din pachetul de cumpărat, dar mai rar,căci preţul aspru nu-i îngăduia nici lui, chiar dacăprin meserie avea ceva bănuţi în plus. Aşa încât,odată cu povestea, se pornea în valuri şi fumulînecăcios al „ţigaretelor”. Ochii mă usturau şi-ncepeam să tuşesc, dar ce importanţă mai aveameu de-acum, lampa începea să dea şi ea semne desufocare, dar nimeni şi nimic n-avea putere să-istea-n cale. Tata povestea, povestea, povestea.Până vineri seara când, şezătorile nemaifiindîngăduite, rămâneau şi ei să-şi vadă de neveste şicopii pe la casele lor.

Locuri, case, văi şi dealuri, cu numele lorruseşti, ce-i cam întorceau limba pe dos, camarazi,ofiţeri, oameni de trupă, cu faptele lor, toate îierau aşa de proaspete de parcă le-avea-nşirateînaintea ochilor. Memoria îl ajuta fantastic,funcţiona sigur, cu o limpezime de neînchipuit.Multe s-au petrecut la Rostov pe Don şiŢimleansk, înainte de a ajunge la Cotul Donului,adevărat capăt (ori început?) de lume, în luptelepentru Odessa şi Sevastopol, din vara şi toamnaanului 1942. La manutanţa de la Cotul Donuluiîl întâlni pe Ilie al lui Chirai din vecini, care-ipotolise foamea cu pâine îndeajuns, după ce zileîn şir se hrănise doar cu coceni de varză, sfeclă şigrâu fiert în gamelă. Tot aici îi fu dat să afle cumfeciorul doctorului Heini, băiat tânăr şi frumos,rămăsese fără un ochi şi trimis acasă. Când seoprea însă la cele petrecute în bătăliile pentruStalingrad mă făceam mic în tronul de după uşăunde dormeam noi copiii, căci scena despărţiriide vărul Văsălie al lui Bogdan era de-a dreptulcutremurătoare. Ilie, fratele lui, scăpat şi el de pe

Căpitanul Hugo (I)

front, aprindea atunci ţigară după ţigară de sefăceau rotocol mucurile înaintea lui şi, printresughiţuri şi oftaturi, de-abia-şi mai stăpânealacrimile. El era mai tăcut de felul lui, de-aceeanici nu se amesteca prea mult în poveste. Trăia înlăuntrul lui necazurile îndurate şi acum, cu toatăfiinţa sa, dispariţia fratelui. Nici despărţirea devărul Dumitru, bărbatul mătuşii Mărie, om înfloarea vârstei, nu mă lăsa nesimţitor. O ştiam pebiata mătuşă cât suferea şi trupeşte, dar mai cuseamă sufleteşte, împovărată rămânându-i inimapentru toate zilele. Căci, de câte ori venea pe lanoi, o vedeam cu colţul năframei cernitepetrecându-l peste ochii înlăcrimaţi de cum îlvedea pe tata. Ea nu vroia să-i mai spună cum şi-au luat rămas bun în seara de pe urmă, când tatahotărâse cu Ion Castrasă din Calvasăr săpărăsească linia frontului. „Tot om pieri,vereDumitre!” îi zise el cu glas tremurat, aflând că adoua zi urma să fie trimişi în linia întâi, de undenu prea mai era salvare. „Aşa, poate-om aveanoroc de la Dumnezău! Şi-om scăpa!” continuăpe-acelaşi ton, sugrumat mai tare de spaimă,gândind la cele ce le vor pătimi. Cutremurat deîndemnul la dezertare, vărul Dumitru se îndepărtăcu multă băgare de seamă, să nu fie săltat decineva, martor chiar şi din întâmplare la o aşachemare. Şi dus a fost pentru totdeauna.

În asemenea momente îl vedeam pe tatacum cu degetul mic dobora scrumul ţigării penisipul de pe faţa casei, urmărindu-i atent

64

desprinderea de la trunchi şi căderea lină lapământ, stropşindu-l mai de fiecare dată cu talpapiciorului. Îşi lua un scurt răgaz, sorbea o gurăde apă din cana de pe scăunelul de lângă ploatăn,trăgea odată aer în piept şi, mascându-şi cu grijăcăderea, relua firul.

„Şi cum v-am zâs, la Cotul Donului…”-revenea de-a dreptul obsedat la întâmplările depe acolo, mai în fiecare seară, Dumnezeu ştie dece i s-or fi întipărit aşa de adânc, din ele şi de aicipornind alte şi alte peripeţii, încât readucerea lorla matcă mai că nu mă mai mira de la o vreme.Acolo s-au întâlnit ori s-au despărţit oameni aiPurpurei, de-acolo s-au avântat în luptele pentruCaucaz sau de pe Volga atâţia oameni ştiuţi, văzuţipentru ultima oară ori revăzuţi după ani, acolofusese parcă un punct de încercare a puterilor şipriceperilor generalului von Paulus.

Cotul Donului…*

Tunurile băteau necontenit. O ploaie deobuze se abătu asupra companiei lui Hugo. Caii,sub tăria focului şi a puhoiului universal coborâtasupra lor, dădeau semne vădite de nelinişte.Tropăiau fără de astâmpăr simţind primejdia ceplutea-n văzduh, ba unii cabraţi, mai-mai să-şideşerteze stăpânii la pământ. În fruntea lor,Fulger, calul negru ca mura al comandantului,sufla greu, trimiţând pe nări sforăituri adânci, înnote disarmonice de trombon răguşit. Desprindeafără de astâmpăr ţărână din pământul bătucit deatâta umblet de care, maşini şi oameni, purtaţi devalurile hăbăuce ale frontului. Aşteptafurtunaticul Fulger semn de descătuşare din parteastăpânului ca, scăpat din încordarea ajunsă-napogeu, s-o ia-n goană nebună încotro stăpânuli-a porunci.

Hugo privea stăruitor peste gâtul încomatal patrupedului său înaripat. De sub poalasalcâmilor uriaşi din liziera pădurii ce-i acopereaspatele, cu binoclul la ochi, urmărea prin găoacealentilelor mişcările precipitate ale inamicului. Sepregăteau de un nou atac. Doar ce se luminasede-a binelea că forfota şi începu. Ocrotiţi de valulde pământ ce mergea alături cu pădurea, oameniicompaniei sale de roşiori aşteptau poruncă deatac. Şi unii şi alţii făceau pregătiri de artilerie,ca sub năvala plumbilor, trupa să porneascăofensiva.

Soldaţii se priveau îngroziţi, unii-şi sărutauiconiţa de la gât a Maicii Sfinte ori poza de acasăcu toţi ai lor, alţii-şi murmurau rugăciuni de-

ajutorare cu cruciuliţa adusă-n dreptul buzelor.Purtau mare nădejde-n ea, sfinţită fiind la slujbaduminicii dinaintea plecării şi dăruită de popa dinsat să le fie ocrotitoare şi apărătoare-n toate. Seîmbărbătau pe cât mai aveau tărie, îşi lăsau celede pe urmă dorinţe în seama camarazilor de-aproape, cărora le-ar fi rânduit să scape.

Înfriguraţi, aşteptau semnalul de atac.Trăgeau cu coada ochiului spre domnul lor, celtânăr şi falnic ca un brad, cu care, familiarizaţi,erau una, împărţind de-atâta vreme bucurii, of câtde puţine!, şi necazuri cât cerul şi pământul. Eraumândri de mândreţea omului lor, cum nu preavăzuseră ei, dar şi de înţelepciunea şi cumpătareacu care le judeca faptele. „Om judecat! Om cucarte!” îşi ziceau de cele mai multe orisubordonaţii săi, la momente de răgaz, decumpănă şi bilanţ. Ei, cei mai mulţi veniţi de lacoarnele plugului şi coada sapei, mărginiţi şilipsiţi de lumina slovei, depăşiţi de multe ori delimpezimea ori povara unei drepte chibzuinţi.Dar, simpli cum erau, aveau totdeauna cugetulcurat, iar judecata le era dreaptă. Se minunau detăria şi claritatea gândului său, dar şi de călduracu care sufletul i se-ncărca ori de câte ori, la ceasde odihnă, îşi mărturiseau unii altora iubirile şibucuriile ori durerile şi necazurile rămase-n urmă.Găseau la el o coabitare fericită între avântul denestăvilit al tinereţii şi înţelepciunea potolită abătrâneţii, dar şi o maturitate plină de cumpătareşi chibzuinţă, simplă dar sigură.

*De cum o cunoscu pe Claudia, Hugo se

făcu cu totul altul. Şi-nainte li se arăta el destulde înţelegător şi apropiat subordonaţilor, chiar şiaşa, cu creşterea rigidă şi aspră căpătată în familie.În familia doctorului Heini, sas de felul lui,pripăşit pe la Purpura cu ceva vreme înainteapornirii măcelului universal de pe urmă.

Când se aşezaseră în sat la Purpura,Armeanca şi soţul ei Heini, impresionaseră lumeaprin frumuseţea chipurilor lor, o frumuseţedemonică, aspră însă şi trufaşă, ce ridica smeritprivirile trecătorilor. Mai că nu întâlniseră niciacasă, nici prin umbletul lor prin alte părţi, aşafeţe încântătoare, aşa trupuri clădite şi atât dearmonios aşezate. Un înger coborât din înalturipărea Armeanca cu faţa-i rubiniu-trandafirie,rumenă şi-mbujorată, mărginită de rotundulpărului auriu, lung şi mătăsos, când căzut în toatăsplendoarea sa peste umere, când strâns la ceafăîntr-un coc impozant. Avea ochi ageri, albaştri,

65

imenşi şi pătrunzători, pe care nu puteai să-iînfrunţi uşor, şi-o siluetă mlădie şi elegantă, defecioară. La braţul omului ei, trupeş şi vânjos, cala treizeci de ani, îmbrăcând totdeauna o ţinutăregească, de fiinţă superioară, presărau în urmă odâră de indiferenţă, de nepăsare şi răceală faţă desemeni, cu toate că doar pentru asta veniseră. Casă-i slujească pe toţi deopotrivă, fie el cu palmafină, catifelată ori aspră, bolovănoasă, fie elpătruns de lumina slovei ori necuprins deînţelepciunea sa. O fi ea profesiunea medicală însine atât de serioasă prin răspunderile pe care şile asumă, încât medicul capătă, din tinereţe,amprenta spirituală a seriozităţii, dar nici nu s-arputea spune că e atât de adânc întipărită în cugetulfiecăruia încât să-l facă insensibil la cele lumeşti.„Spiţa! Spiţa e de vină, fir-ar ea a dracului să fie!”cugetau în lăuntrul lor, de multe ori cu glas tare,drumeţii ce-i dădeau bineţe sau cei în suferinţăsiliţi a-i bate la uşă.

Cu domnii se-arătau totuşi mai afectuoşi,mai prietenoşi, căci, de la o vreme, izolarea şisingurătatea începuseră să le dea ghes, să-i macineprin interior, să-i roadă pe la cea inimă perfidă şihaină. Şi prilejuri se aflau ca să-şi mai astâmpereoful şi aleanul: la o partidă de cărţi ori devânătoare, în jurul unui pahar cu licoare rubinieşi atâtea altele. „Simt în urină c-ai să pierzi!”deschidea de cele mai multe ori jocul Domnişoru,june prim şi voinic, chipeş şi petrecăreţ, cu careprinsese legături mai trainice în vremea de peurmă. Zile şi nopţi la rând, în fum înecăcios şi-ndemn de pahar, stăruiau în jurul mesei de jocpunând la mezat câştiguri şi uitând de cele dinjur. Încât, de multe ori, mama Domnişorului,căutându-l speriată după absenţă mai prelungită,se şi văieta cu vocea ei tremurândă: „Pe unde-ofi, Doamne? Iar s-o dus la rapandule. Numa’ denu i-o pune capu!” Avea mereu înainte chipul luiVălean, cel atât de bine plăcut fetelor care,măcinate de morbul geloziei, l-au şi răpus într-obună zi. E drept că şi el mai trăgea cu ochiul înspreArmeancă, bine împlinită şi dată-n copt, dornicăla rându-i de-o prospeţime şi-o voinicie precumcele ale flăcăului făcut parcă din palme. Dacă şiprostul lângă pită şi slănină îi mereu cu gura plină,atunci el, lângă aşa trup şi-aşa fiinţă, cum să steaca piatra-n foc?!

Locuiseră o vreme în casele doctoruluiStoichiţă, cumpărate de curând de „DoamnaMumă” – după cum o botezaseră cei ai loculuipe ţăranca atât de isteaţă, cu iz de hăznăriţă,

simţind şi pricepând întocmai şi la timp mersulvremii sale, de fel de prin părţile Sibiului – săfacă rost şi rânduială feciorilor ei, Iosif şi Ieronim.I se păreau mai la lumină locurile de la Purpuradecât cele ale Porumbacului de Sus, pe unde îşipurtase în anii de pe urmă afacerile. Şi-au reuşitcu toţii să aştearnă în scurt timp un adevărat colţde rai acolo, pe locurile cele noi: reşedinţăluminoasă şi încăpătoare, cu odăi pentru oaspeţi,cu îmbietoare culină şi cămară răcoroasă, fântânărece, de piatră, livadă în terase, acareturi fel şi felpentru cai şi boi. Averea lor sporea, iar gospodăriase făcea din an în an, tot mai arătoasă şi maiatrăgătoare. Nu era de mirare că la răstimpuri casase umplea de musafiri, de feţe înalte, fie doarpentru o şedere reconfortantă de câteva zile, fiela o partidă dezmorţitoare de vânătoare pentrupătimaşii umbletului pe văi şi coclauri în căutareasălbăticiunilor (în treacăt, de reţinut, şi IonelPop!). Cum adevăraţii stăpâni nu şedeau regulataici, casa era dată spre folosinţă celor veniţi cutreburi serioase, importante, siliţi la rămânere însat.

Când apăru-n sat la Purpura, feciorulArmeancăi, Hugo, părea coborât din altă lume.Doar prin pozele venite de pe la America maiapăreau aşa chipuri: cu costumaşe vineţii orimaronii, învărgate ori de-o culoare, de sub carese-arătau cămăşuţe fine, alb-gălbui sau de azur,purtând pantofi lucitori cu şosetuţe albe, albe, cufundiţe bleu. Copiii locului, desculţi şi-n bundiţeaspre de cânepă, în care rămâneau până târziu,când începeau a se ruşina de sporirea clonţului,priveau şi ei cu mirare la aşa frumuseţe, apărutăpe uliţele satului. Nu prea se amesteca el, ce-idrept, în jocurile lor copilăreşti şi-n umbletul pela cuiburi de păsări şi scăldători. El le avea pe alelui: câini şi pisici, cai şi boi, miei şi purcei, tot ceera vietate în ogradă îi mergea la suflet. Între ele,între vietăţi, fecioraşul Armeancăi zăbovea ceasuriîntregi, uitând de el, până ce mama, grijulie pestemăsură, îl căuta de fiecare dată cu înfrigurare. Canu cumva să fi păţit vreun rău puişorul cel drag.

Mili, fata din casă, îl purta deseori prinlumea de vis a orătăniilor, iar când Mimu îl luape capra trăsurii privind de sus iepele alb-suriicu mersul lor în buiestru, săltăreţ şi zburdalnic,rămânea fermecat de-adevăratelea. Din palma luiculegeau cuburile de zahăr mânjii jucăuşi, leşedea alături urmărindu-le ronţăitul ovăsuluiamestecat cu zahăr din vasele de fontă smălţuităprinse-n peretele de afară al grajdurilor, se

66

prindea-n alergatul lor sprinţar prin curtea largă,ocrotită de castanii imenşi de pe laturi. O lumeparadisiacă, oferită de peisajul viu, multicolor alcasei de la Purpura, fu raiul anilor lui dintâi.

Să fi prins de-atunci aşa drag de animale?!Şi mai cu seamă de cai?! Ori aşa s-o fi pomenit elpe lume, la Purpura aflând doar câmpul de-mplinire şi manifestare?! Căci, mai mare făcându-se, toată vremea cât a umblat prin şcolile Sibiului,nu şi le-a putut scoate de la suflet. Şi-nainteatuturor stăruiau în sufletul său caii. Caii, aşadar,îi puneau capul. Tremura şi alerga în ritm cutropotitul lor pe caldarâmul ce suia şi cobora cătreşi dinspre inima oraşului, adulmeca nesăţiosmirosul pe care trupurile lor încinse i-l trimiteauprin văzduh, îşi petrecea, cu voia vizitiului debună seamă, degetele răsfirate prin coamele lorbogate, le mângâia boticurile cu nările lor decatifea, le-acoperea cu pleoapele mari ochiibulbucaţi, îi strunea mândru de-acolo de sus depe capră, tot cu voia stăpânului, văzându-se şicrezându-se de fiecare dată într-al nouălea cer. Şitoate-i cădeau aşa de drag inimii lui!

Prietenii-l priveau întrebător, de-i zdravănîn toate cele, neînţelegându-i ei trăirile şi simţirileatât de delicate.

Anii de l iceu, ai tinereţii lui abiaîmbobocite, l-au format şi l-au copt îndeajuns casă poată decide asupra devenirii sale. Visa plecări,visa biruinţi, visa frumos. Lumea animalelor îirămăsese însă vie. Îi scormonea încă atât de dulceşi de plăcut inima.

Ataşamentul profund faţă de lumea cailor,îngemănat cu spiritul disciplinat în care seformase, îi determină hotărât destinul.

Cariera militară, ei dedicându-i de-acum totrestul vieţii. Cel puţin aşa gândea pe atunci.

Apucă drumul şcolii de ofiţeri. De ofiţeride cavalerie, la Târgovişte găsindu-şi locul şişcoala pe potrivă.

După absolvire, la 24 de ani, obţinândgradul de sublocotenent, avu onoarea, urmare arezultatelor la învăţătură şi a măiestriei în artaechitaţiei, să fie repartizat în Regimentul 6Cavalerie Roşiori, din Divizia 8 Cavalerie Roşioride Gardă „Regina Maria”. Divizie cu care şi porniîn cele din urmă la luptă.

Cu ea ajungând aici, la Cotul Donului.*

O întâmplare fericită, trăită pe pământucrainian, la Marianopol, avea să-i marchezecursul întregii vieţi, căci aici cunoscu, în casa unui

comerciant de origine cazacă, o tânără profesoară,Claudia, proaspătă absolventă a Facultăţii deLitere din Kiev.

Avea 23 de ani.Cum tânărul sublocotenent era însărcinat

şi cu aprovizionarea regimentului, fu silit a intraîn relaţie cu acest comerciant al locului. Şi seapropiaseră ei atât de bine, că acesta îl pofti încasa lor. Aici dă cu ochii de fata negustorului. Decum o zări, îi căzu la inimă, iar ea, Claudia,rămăsese de-a dreptul blocată. I se păru unadevărat Făt-Frumos, înalt, atletic, cu umeri laţi,cu bărbie puternică, cu o ţinută impecabilă şi cuo putere de seducţie ieşită din comun. Cu greu i-ar fi rezistat orice inimă de femeie. Şi pentru unulşi pentru altul, acea dragoste tumultoasă, la primavedere, deveni una adevărată, mistuitoare şiadâncă. Un strigăt de nemăsurată şi nestăpânitădragoste răzbătu spre poarta inimilor lor,deschizându-le larg cu răsunetul lui cristalin şidulce. Ce frumos început! Cât de minunat şiluminat li se arăta! Încă din faşă!

Vremurile erau însă potrivnice. Era război.Cu legi aspre şi necruţătoare, ce nu ţineau seamade simţăminte, de dragoste şi iubire între oameni.Mai ales când ele aparţineau taberelor duşmane,aflate în conflict deschis.

Când Hugo ceru părinţilor mâna Claudiei,aceştia rămăseseră descumpăniţi. Îl plăceau şi eipe băiat, cu figura lui impunătoare şi crezulprofund, de neclintit, faţă de carieră, rege şimareşal. Un bărbat hotărât, în ciuda vârstei încătinere, le şedea-n faţă, neacceptând nici măcar unpas înapoi pe calea către căsnicie. Conştienţi decele ce s-ar putea întâmpla dacă vremurile luiStalin s-ar întoarce – împuşcarea sau deportareaîn Siberia, în cel mai fericit caz – la început seîmpotriviseră, mai bine zis şovăiau, stăteau încumpănă, nehotărâţi. N-ar fi vrut nici să lerănească inimile şi să-i despartă brutal, dar nicisă-i expună unor urmări uşor de anticipat şi deimaginat. Copleşiţi de tăria iubirii dintre ei,trecură peste orice ameninţare, nemailuând înseamă nici o consecinţă a actului lor, săvârşit dindragoste pentru copii.

Acceptaseră, aşadar, cererea tânăruluiofiţer.

Pentru Hugo, lucrurile erau şi maicomplicate. Înainte de toate el era militar şi oriceîncălcare a ordinelor şi poruncilor date se soldacu pedepse dintre cele mai grele, ajungând până-n faţa Curţii Marţiale în cazuri dintre cele mai

67

grave. Nici clemenţă, nici îndurare, doar tărialegii.

Cum mareşalul Antonescu, pentru a preveniorice situaţie de cădere în ghearele inamicului,mai cu seamă prin mijlocirea femeilor, în stare săstoarcă informaţii vrute şi nevrute cu voluptateatrupurilor lor, emise un ordin prin care interziceaorice legătură şi mai ales căsnicie cu fiice dintabăra duşmană, era de-nţeles la ce se expuneatrecând peste lege.

Cale de mijloc nu era. N-avea decât a ceredirect mareşalului încuviinţarea împreunării lor.Ce curaj! Ce tărie! Un tânăr ofiţer să bată la uşamareşalului!

Obţinu o permisie şi-n scurtă vreme seprezentă la raport în faţa mareşalului. Acestavăzându-i hotărârea cu care pornise la drum, îlprimi cu multă amabilitate, mai ales că aparţineauaceleiaşi arme, cavaleria. Îi studie raportul cuatenţie şi apoi, ridicând ochii spre el: „Domnulecamarad, în toată România, dumneata nu ţi-aigăsit o aleasă a inimii de care să-ţi legi viaţa? Euam dat un ordin şi ţin să se respecte de către toţisubordonaţii mei, indiferent de grad!” La caresublocotenentul i-a răspuns fără echivoc:„Domnule mareşal, m-am prezentat direct laraport la Dumneavoastră, pentru a vă solicita oderogare de la acest ordin. Cum bine ştiţi, cânddragostea se înfiripează în om, ea nu ţine seamade etnie, de religie şi nici de război. Nu este nicio scăpare!” La un asemenea răspuns mareşalulpoate nu s-ar fi aşteptat, reuşind să-l clinteascădin hotărârea fermă pe superior. „Nu mă potopune totuşi acestei iubiri. Îţi aprob căsătoria cucondiţia să faci din ucrainiancă o bună cetăţeancăromână!” I-a strâns apoi mâna cordial şi urându-i casă de piatră i-a cerut să se-ntoarcă pe câmpulde luptă şi să se afirme ca bun şi priceputcomandant. Îşi păstră totuşi calmul, dar, odatăeliberat, îi venea să alerge, să zboare cât maidegrabă în braţele iubitei lui.

Reîntors la Marianopol, facură cununiacivilă, iar la scurtă vreme pe cea religioasă, acasăla Hugo, în sat la Purpura, la popa Onofrei.Depăşiseră toate prejudecăţile şi barierele deordin religios, doar unirea în dragoste şi-ntr-oviaţă fericită mai contând de acum.

Trăiseră clipe de aleasă fericire în zilele cei-au mai rămas până la întoarcerea pe front. Îşifăureau vise, le căutau împliniri… Erau doar eidoi, uniţi de-a pururi într-o fericire divină.

Timpul însă presa, se împuţina cu zi ce

trecea şi asta le sporea cu atât mai mult şi bucuriaşi mulţumirea, dar şi durerea pricinuită dedespărţirea iminentă, ce se apropia cu paşi atâtde repezi. Ajunseseră să creadă că toată viaţa lorse va scurge doar într-această stare de beatitudine,de miraculoasă fericire. Totul părea roz,trandafiriu şi se gândeau cu groază la momentulîn care vor fi siliţi a pune capăt zilelor luminoasede acum. Durerea ce-i încerca atunci le puneasufletele la grea încercare. Treziţi din momentanaîngrijorare, căutau şi-şi găseau alinare în trăiniciasentimentelor lor de acum, singura şi siguragaranţie a iubirii lor veşnice.

*Vrednic şi priceput în toate se dovedi la

vremea lui doctorul Heini. Pe cât de bun într-aleprofesiei, pe atât de destoinic se-arăta şi-ntr-alegospodăriei. Vorba ceea: Lucru săsesc, nu?

După ce doctorul Stoichiţă, ajuns inspectorgeneral în Ministerul Sănătăţii, prezentă înParlamentul României raportul întocmit asuprastării de sănătate a populaţiei rurale din Ardeal şiobţinu sume pentru construcţia unui dispensarsătesc, cu baie populară, casă de naşteri şi-atâteaaltele, de mă minunam de mulţimea încăperilorînşirate de o parte şi de alta a coridorului lung,veni rândul doctorului de acasă să-şi arateiscusinţa. La scurtă vreme, construcţia cea nouăse arăta lumii, sus pe deal, în toată splendoareaei. Cum la vremea copilăriei, bolnăvicios din firefiind, cercetam des pe doctor, rămâneam crucitde fiecare dată de cele ce le vedeam şi ledescopeream, pe multe dintre ele, cu mintea meamicuţă şi nevinovată, nepricepându-le pentrumultă vreme. Dar ce mă mira cel mai mult erabaia. Nu înţelegeam eu cum şi de pe unde ar veniapa, cum o încălzesc şi cine-o urcă să ne cadănouă-n cap prin sitiţele alea de sus. Ne pomeneamîmbrăcaţi într-o mare de aburi rătăcindu-ne cutrupurile noastre firave, alunecând în zbenguialacopilărească pe gratiile de scândură lustruite parcăcu tot glaspapirul tatii din atelierul său. Şi deunde-or fi având atâtea cearşafuri albe de jolj, căpe-acasă nu aveam decât de cânepă aspră şigroasă, ce nu s-ar fi potrivit deloc aici. Ne-adusesecu rândul Doamna de la şcoală să ne scalde şi-ovăd şi acum cum înainta prin marea de aburi săne-nvelească-n ştergători, pesemne să nu ne-mbolnăvim. Şi ce minune! Faţă de trocuţa noastrăde scândură, de-acasă, unde, c-un pumn de apăeram şi muiaţi şi spălaţi şi clătiţi! Dar eram totuşicuraţi.

68

Afară în curte era o maşinărie albă, mare şiînchisă, ca o încăpere. Pe-un horn înalt, de la casaasta pe roate, trimitea fum, aburi?! către înalturi.Stătuse ceva vreme acolo etuva, căci aşa am auzitcă i-ar zice, până ce-şi isprăvi treaba. A fost trecutămultă rufărie prin pântecele ei, fără a pricepe euce se petrece. Nu ştiam că războiul lăsase atâtadezastru, sărăcie şi lipsuri, toate cu urmări dintrecele mai aspre pentru sănătatea noastră. Nu mai ştiude-o fi trecut şi hainele noastre pe-acolo ori numaiale celora ce nu puteau nicicum să scape de boli şiparaziţi, râia şi păduchii bântuind fără sfială. Şi-amai venit etuva, la răstimpuri lumea urcând dealulcu bocceluţa-n spinare, să ceară ajutor maşinăriei.Dar, de la o vreme ea n-a mai venit. Stăruia doarmirosul lăsat în urmă, de leacuri şi chimicale, deprin apa folosită, acum zbeută în pământul din curteacu iarbă, arsă pe-alocuri, pe-acolo pe unde a zăcutdrăcovenia miraculoasă.

Ce-oi fi căutat printr-o încăpere cu paturialbe şi coşuri de nuiele împletite, şi ele gătite înalb, iarăşi nu mai ştiu. M-o fi dus muma pe lacineva pe acolo? Cu plocon pe la vreo muierefăcută?! Chiar că nu-mi mai aduc aminte. Să fifost aşa de mic, de numai frânturi de imagini îmimai răzbat de sub cutele memoriei?!

Din umbră doctorul Heini supravegheatotul. Cu siguranţă, cu sprijinul celuilalt doctor,mai mare peste sănătatea întregului Ardeal.

Cu spiritul ei de gospodină desăvârşită,odată mutată în casă nouă (să tot fi fost asta cătreani ’40 ai veacului trecut) Armeanca, mânadreaptă a omului ei, rândui totul pe dinăuntru.Ca-n farmacie era. Să nu pici apă rece! Apa picacu adevărat din ţeava ce venea din peretele decătre Ştefan, după ce învârteau o rotiţă (ce m-aşfi jucat eu olecuţă, Doamne, cu ea!). Se spălau pemâini cei ce ne consultau, mai ales după aceea,de parcă eram netrebnicii şi scârnavii lumii. Deunde şi cum să înţeleg, pe-atunci, rostul spălatuluipe mâini într-aşa împrejurări?! Iar apa, din vasulacela alb c-o ţeavă neagră dedesubt, se duceaiarăşi în perete. Ce perete o mai fi fost şi ăla dedădea apă şi-o lua apoi înapoi, iarăşi n-ampriceput, de vreme ce pe-afară nu se vedea nimic.Cât de înainte se dovedi a fi construcţia aceea cutoate ale ei!

Doctorul rămăsese acelaşi, sobru, meticulosşi…mare adorator al fuhrerului. „Prosit!” –îndemna el cu paharul ridicat la înălţimea ochilorpe cei aflaţi în anturajul său. „Prosit!”– îi

răspundea, făcându-i jocul, Domnişoru, cu gândulla apropierea semantică de cuvântul neaoş allocului. „Fur Gott und Fuhrer!” continua apoisurâzând şi-ntinzând braţul spre-nainte. Trimiseîn eter un „Heil Hitler!” de răsună încăperea. Ceeace pe Domnişoru îl descumpăni total. Nu-irăspunse, ci îi aruncă o căutătură severă, aspră,usturătoare. „Om avea tot pământul la picioare!”se războli despovărat, continuând să-şi susţină cuînverşunare opiniile în faţa Domnişorului, eldevenindu-i mai apropiat între timp şi-n faţa luiavând curaj să se manifeste după cum îi era crezulşi simţirea. „Om vedea!”- încerca să-i maitempereze el pornirile. Şi se opri. Nu mersese maideparte căci începea a se teme şi el deconvingerile sale din ce în ce mai alarmante, de-a dreptul ameninţătoare, dacă nu chiarpericuloase. „Armatele noastre trec fluierândpeste lume! Avem victoria în palmă!”- continuairadiind de bucurie. O bucurie încărcată dearoganţă, de semeţie şi îngâmfare, de om superior,după cum se vedea şi se socotea în sinea lui. Aşaîncât, cu greu mai punea cineva stavilă discursuluisău tot mai înflăcărat. Îl mai trăgea ea, Armeanca,atunci de mânecă, doar ea mai coborându-i elanulridicat la înălţimi ameţitoare. Când ajungea lasuperioritatea naţiei sale, pe Domnişoru începeasă-l ia sudori. Se şi vedea jugănit, el în plină floarea vârstei, de vreme ce el şi ai lui nu mai aveaudrept şi plăcere de a procrea, de a se desfăta înbraţele mândruţelor ademenitoare. Se tulbura răuatunci şi-l părăsea grăbit, înainte de vreme. Căci,odată pornit în măreţia naţiei şi rasei sale, nu maiera de oprit, nu mai era cale de-ntors, astfel că şioamenii simpli începură a-i purta de frică, simţindşi ei cum creşte lungimea braţului de fier al„călăuzei”.

Cu cât fronturile se lăţeau pestepământurile din Vest şi Est, de la Mediterana şide la Pacific, cu atât Heini devenea mai infatuat,mai mândru şi mai sfidător. În momentele lui defurie nările i se umflau, ochii-i sclipeauameninţător, iar vorba-i devenea o ploaie de foccoborând tunător pe pământ. Nici Armeanca n-avea ce-i mai face atunci, nici ea, care vedea şisimţea cel mai bine cum patima lui dezlănţuită şioarbă, căzută-n exces, apucă pe-o cale nesăbuităşi nechibzuită, nu de puţine ori atingând limiteleiraţionalului.

(Continuare în numărul viitor)IOAN POPA

69

De afară din curte, cineva strigă.Domnişoara iese să vadă cine este si rămâneîmpietrită: „numărul patru”, cel care venise primadată la ea după cifrul banilor din nu ştiu ce bancăîi zâmbea, o salută ceremonios si îsi cere scuzepentru deranj.

Domnşioara nu-i răspunde la salut, faţa is-a încretit a nemulţumire si întreaba cu voceseacă:

- Ce doreşti domnule? Este a doua oarăcând vii la mine si nu ştiu ce aş mai avea de spusîn plus faţă de data trecută.

- Vă rog să mă scuzaţi, spune acesta mieros,aş vrea totuşi să mai discutăm puţin problemarespectivă, mai profund şi mai pragmatici, ca săzic aşa.

Domnişoara stă puţin pe gânduri, în cap îivine o idee aşa că îl pofteşte înăuntru.

Victoriţa stă în pragul uşii gata de plecare.- Treci pe la Nicolae, îi şopteşte

Domnişoara, şi spune-i să vină la mine într-ojumătate de oră.

- Luaţi loc domnule Stancu, „numărul 4”,spune indicându-i un fotoliu.

- Mulţumesc mult domnişoară, sunteţigentilă.

- Da, sunt, spune Domnişoara, însă acumaş vrea să ştiu ce vă aduce a doua oară la mine,când ştiu că am încheiat definitiv - din punctulmeu de vedere - discuţia cu privire la aceaipotetică sumă de bani, care, între noi fie vorba,nu mă interesează absolut deloc.

- Să nu spuneţi asta, rosteşte musafirulînclinându-se puţin în faţă, să nu spuneţi asta

Fragment din romanul Domnişoara, în curs de aparţie

pentrucă acea zisă ipotetică sumă de bani, nu estedeloc ipotetică si nici de neglijat.

- Asta în opinia dumneavoastră, domnuleStancu, opinie care nu este şi a mea, decât parţial.Spun parţial pentrucă eu am fost cea exploatatăîn mod ordinar de către Iulian şi de către toţi ceicare eraţi în jurul lui, aşa că, dacă ar fi fostadevărată povestea asta, eu ar trebui să fiu singurabeneficiară. Vreau să reţineţi două lucruri şianume: cu ceva timp în urmă m-a vizitat Marcu,„numărul 3”, în erarhia dumneavoastră care vroiaacelaşi lucru şi a avut parte de o porcedură careîl va ţine departe de aceste locuri.

- Cum? a fost Marcu pe aici? întreabăsuspicios şi oarecum furios Stancu. Mizerabilul!continuă, vrea el să se substituie adevăraţilorpotenţiali beneficiari?

- Da domnule, aşa a fost şi eu consider căîntre dumneavoastră şi el nu este nici o deosebire.Sunteţi doi şacali mizerabili domnule, nu văagreez, vă dispreţuiesc şi vă urăsc. DomnuleStancu, Luminiţa nu mai este fetiţa care se joacăcu păpuşi, nu mai este fetiţa căreia să-i zici:„Spune mulţumesc şi şterge-te la gură”,înţelegeţi? Am trăit şi eu un proces detransformare ca să zic aşa, m-am maturizat, amcrescut, am îmbătrânit şi am acumulat în tot acesttimp un bagaj imens de ură şi de dor de răzbunare,înţelegeţi? Dar pe cine să mă răzbun? Ai rămasdumneata şi Marcu pentrucă toţi ceilalţi, Iulian„numărul doi”, Neacşu, „numărul patru” şi Matei„numărul unu” au dispărut în neant.

Faţa domnişoarei s-a urâţâit, privirea i-adevenit de oţel şi ura i se citea pe faţă.

La uşă se aud două bătăi, după care Nicolaecrapă uşa şi îşi bagă capul înăuntru:

- Vin acum la t ine Nicolae, spuneDomnişoara, până ce acesta nici n-a apaucat săsalute. Se ridică sprinţară şi ieşi în curte.

- Stai pe aproape Nicolae, îi spune, până testrig. Să ai cu tine şi bâta aceea, avem iarăşi unmusafir.

- Tot ca ăla de rândul trecut?- Tot ca ăla şi vreau să scap definitiv de el.Ochii domnişoarei aveau priviri rele şi faţa

i se schimonosi.- Mai sunt mulţi domnişoară?

70

- Nu, ăsta este ultimul. Stai pe aproape şiaşteaptă semnalul.

- Ce vrea omul acesta? întreabă musafirul.- Am cu el o treabă, spune Domnişoara cu

voce acră. Mă ajută în gospodărie la toate şi esteomul meu de încredere. Să revenim însă la discuţianoastră. Aşa după cum am spus, a sosit vremeaca cei care m-au batjocorit şi au profitat debunătatea şi naivitatea mea să plătească. Stancule,spune Domnişoara fără a-l mai onora cu titlul de„domnule”, erai cel mai aproape de Iulian, debestia asta care şi-a bătut joc de mine. Ştiai toatemişcările lui, erai la curent cu modul în care măfolosea şi cum mă înşela cu cine apuca. Este?

- Oarecum aveţi dreptate, spune Stancuevaziv.

- De ce „oarecum”? De ce nu spui„întocmai”? Am fost folosită de Iulian şi de voimai bine de un an drept curier pentru a duce ladiferite adrese cutii cu „medicamente” pentruoameni bolnavi, medicamente care nu se găseauîn farmacii şi pe care voi, într-un avânt umanitarvrednic de toată lauda, dacă ar fi fost adevărat,le procuraţi şi le distribuiaţi celor suferinzi. Darnu în pachete nu erau medicamente ticaloşilor şiticăloşilor, ci droguri, este? Droguri de pe urmacărora v-aţi îmbogăţit şi aţi nenorocit sute şi miide tineri şi oameni mai puţin tineri, nu? Le-aţiluat banii şi le-aţi nenorocit vieţile. Iar eu cărampachetele, sunam la porţile din adresele date devoi şi vă ajutam, inconştientă, la tot negoţulacesta, la toată ticăloşia asta. Am stat şi m-amgândit dacă pentru oameni ca voi mai conteazăidealurile, cinstea, onoarea şi am ajuns laconcluzia că nu mai contează nimic ci numai banii.Si acum banii stau pierduţi pe undeva prin vreobancă, dacă există cu adevărat aceşti bani, iar voiaţi plătit cu închisoarea şi ruşinea.

- Ce a fost a fost a fost, spune Stancul, amfost într-adevăr nişte oameni fără măsuralucrurilor şi am plătit pentru asta.

- N-aţi plătit destul, spune Domnişoara şifaţa i se schimonosi într-un rânjet. N-aţi plătitdestul, dar tu vei plăti acum pentru toţi. Puţi amort, Stancule, eşti un mort sau aşa vei fiîncepând cu această zi. Mi-ai căzut în mână, eştiţapul ispăşitor, pentrucă toate ticăloşiile voastrecer o jertfă.

Se ridică de pe fotliu, crapă uşa dinsprecurte şi-l strigă pe Nicolae. Acesta apare imediat

cu bâta aceea groasă în mână, intră în casă şi seadresează domnişoarei:

- Tot ca pe celălalt?- Mai rău, Nicolae, mult mai rău. Faţa

domnişoarei era schimonosită, dintr-un colţ algurii îi se prelingea salivă pe care o ştergea dincând în când cu mâneca.

- Ce vreţi să faceţi cu mine? întrebă Stancuşi se ridică în picioare înfricoşat.

- Stai jos! spune Domnişoara cu vocestridentă. Nicolae, dacă mişcă, arde-l, eu mă ducsă aduc cele necesare.

Se întoarce după câteva minute aducândun sac de nailon şi cuţitul mare de bucătărie.

- Fiţi amândoi atenţi la mine! spune şi corpulîi se înţepeneşte într-o poziţie marţială. DomnuleStancu am receptat intervenţiile dumneavoastrărepetate, le-am asociat cu ticăloşiile făcuteîmpreună cu ceilalţi mizerabili şi mă erijez înjudecătorul vostru, judecător absolut şi denecontestat, aşa că în lipsa celorlalţi, te condamnla moarte pentru crime împotriva umanităţii,pentru manipularea mea în jocul vostrumonstruos. Dacă ai ceva de spus, spune, însă teavertizez că vei spune degeaba.

- Eşti nebună! spune Stancu cu faţădesfigurată de teamă, nu poţi fi judecător şi nupoţi dispune de viaţa mea.

Nicolae privea şi asculta cu faţa uluităneînţelegând exact ce se petrece.

- Nicolae, se întoarce Domnişoara spreajutorul ei, criminanlul acesta, împreună cu alţii,au distrus viaţa şi viitorul a sute şi mii de tineri şis-au îmbogăţit. Poate că odată şi odată o să îţipovestesc cu amănunt ce au făcut şi cum m-aubatjocorit. Acum avem de ales una din cele douămodalităţi prin care îl vom lichida pe acest individ.

Se opreşte puţin, priveşte sacul de nailonşi cuţitul, ceilalţi doi privesc stupefiaţi la ea şitoată lumea tace.

- Uite ce vom face, spune Domnişoara, îlvom lega de mâini şi de picioare, îl vom băga însac şi îi vom tăia beregata. Tu îl ţii de păr cucapul pe spate şi eu voi mânui cuţitul, cu grijă săcurgă sângele în sac pe care îl vom ridica până labărbie să nu murdărească mobila şi covorul. Adoua variantă este să-i punem sacul în cap şi să-l asfixiem. Este mai curat şi mai chinuitor, aşacum merită. Ce zici?

Niculae o priveste cu ochi mari, nu mai

71

recunoşte în femeia din faţa lui, cu faţaschimonosită pe care o urâţea, pe femeia pe careo cunoştea de până acum, bună, comunicativă şiblandă.

- Ho, domnişoară! spune şi ridică mâna cape o barieră între ea şi amărâtul acela care stăteaprăbuşit în fotoliu ca o cârpă, nu vreau nici unanici alta. Dacă vreţi sa faceţi ce aţi zis, o faceţifără mine, eu nu vreau să-mi iau asupră-mi toatepăcatele omului acestuia. Dacă vreţi să le luaţiasupra dumneavoastra, faceţi-o singură.

Se şterge la gură hotărât apoi continuă:- Eu aş zice să facem altceva şi anume: îl

bătucesc cu bâta de la umeri până la călcâie cape măr, nu-i rup mâinile şi picioarele, îl bătucescnumai şi apoi îi dăm drumul să plece unde vrea.Vă garantez că nu va mai veni pe aici în veciivecilor.

Domnişoara bate din picior şi vântură înaer cuţitul acela de bucătărie.

- Faci şi facem cum hotărăsc eu, eu suntacum Iudita cea care îi taie capul lui Olofern sprea mântui poporul. Eu mântuiesc tinerii şi oamneiicare ar putea cădea în păcatul consumului dedroguri şi care se vor nenoroci.

Din partea stângă a gurii îi se prelingemereu salivă pe care o şterge, tot aşa, cu mâneca.

- Domnişoară, spune Nicolae, nu ştiu cine-i Iudita asta şi nici Olofern, dar nu vreau săsăvârşesc o crimă şi să iau asupră-mi toatepăcatele ăstuia. Face-ţi ce vreţi, dar nu cu mine.

- Femeia asta e nebună, spune Stancu cufaţa lividă şi cuprinsă de spaimă. Face-ţi cevadomnule ţăran şi opriţi-o de la acest gest extrem.

- Nu mă poate opri nimeni! zbiarăDomnişoara, cu glas piţigăiat în pragul isteriei.Nicolae se aproprie de ea, o prinde de piept şi îitrage două palme. Domnişoara bolboreseşte, apoise lasă ca o cârpă cu ochii închişi pe fotoliu.

- Omoar-o domnule tăran, spune Stancuvenind lângă Nicolae, omoar-o şi te fac om bogatcum n-ai visat.

Domnul ţăran îl prinde şi pe el de piept şi îlîmpinge cu brutalitate în fotoliu.

- Stai acolo scârnăvie, dacă te mai ridici, tealtoiesc de nu te vezi. Trece din doi paşi în cămarăunde ştia că are Domnişoara sticla cu ţuică,înghite de trei ori zdravăn si cu sete, se şterge lagură apoi se întoarce în cameră. Cei doi stăteauprăbuşiţi în fotolii aşa cum îi lăsase.

- Domnule ţăran, spune Stancu, îţi jur că tevoi îmbogăţii cum nici nu te aştepţi, haide să oomorâm pe nebuna asta şi să căutăm cifrul.

- Ce să căutăm?- Cifrul de la banca în care sunt depuşi banii.

Sunt mulţi şi îi vom împărţii în două.- Ce vorbeşti Franţ? spune Nicolae, îmi dai

tu mie banii după ce îi scoţi de la bancă? şi dacănu te voi mai vedea niciodată după aceea, cefacem?

- Îţi jur...- Taci cu jurămintele, pentru mine astea nu

valoreaza mai mult decât o căcărează de oaie.Domnişoara oftează adânc şi deschide

ochii.- Nicolae, spune cu voce şoptită, mi s-a

facut rău, nu-i aşa? Ăsta îi tot aici? privirea îidevine rea şi îl priveşte pe Stancu aţintit. Ce facemcu el?

- Ceea ce am zis eu, spune Nicolae, îlotânjesc de numai rămâne nimic nebătucit, apoiîi dăm drumul.

- Faci cu crezi, spune Domnişoara cuabandon în glas.

- Hai vere la scărmănat, spune Nicaolaeapropiindu-se de Stancu.

- Să nu îndrăzneşti, spune acesta.- Nu mai spune, zice Nicolae, o să vezi cât

sunt de îndrăzneţ.- Nicolae, spune Domnişoara tot cu voce

stinsă, treci în cămară şi adu sticla aia cu ţuică săbem câte un păhărel înainte de a începe balul.Mă simt cam zdruncinată şi vreau să-mi revin.

Nicolae se execută prompt şi vine cu sticlaşi două pahare, le umple şi îi întinde unuldomnişoarei care îl bea abrupt dintr-o înghiţiturămare.

- Mai pune unul, zice şi întinde mâna cupaharul, mai ia şi tu unul apoi ne apucăm detreabă.

Stancu încpe să chiţăie ca un şobolan prinsîn cursă, bolboroseşte ceva apoi spune cu voceclară:

- Ce vrei să faci, nebuno! Opreşte-te şi lasă-mă să plec.

- O să vină şi vremea aia, spune Domnişoaracu voce moale, însă trebuie să mai povestim ceva.Nicolae, adu o cană mare cu apă şi dă-i să bea, săo bea toată, înţelegi?

- Nu-mie sete, spune Stancu, vreau să plec.

72

Nicolae aduce o cană mare de tablă şi seapropie de Stancu.

- Bea, îi zice, şi îi apropie cana de buze.- Dacă nu o bea toată, toarnă ce rămâne în

sân, zice Domnişoara. Aduci apoi alta şi procedezila fel. Trei căni pline pentru însetatul ăsta. Însetatde bani! Nu-i aşa Stancule? De ce îţi trebuie ţiebani, ai vreo 70-75 de ani, eşti pe marginea gropiişi tu vrei bani.

Stancu începe să strige. Nicolae îl plesneştepeste obraz şi îi spune cu dojană.

- Stai liniştit şi taci vere că altfel o să fierău de tot. Stancu tace şi priveşte speriat în jur.

- Sunteţi nebuni, am ajuns între doi nebuni,ce aveţi de gând? Ascultă cucoană, eu am venitaici cu gânduri bune, vreau să te îmbogăţesc şi tuaşa te porţi?

- Şi pe mine a spus că mă imbogăţeşte,spune Nicolae, a zis să te omorâm şi să căutămprin casă „cifră” de la bancă de unde el va scoatenu ştiu ce bani.

- Bestie ordinoară! exclamă Domnişoaracu scârbă. Mai dă-i să bea apă!

Nicolae se duce să umple cana. Stancupriveşte cu ură pe Domnişoara şi spune cu voceacră:

- Eşti o criminală, cine s-ar fi putut gândică sub chipul ăla de femeie blajină şi nevinovatăse ascunde o adevărată scorpie, pentrucă asta eşti:o scorpie!

Nicolae apare cu apa şi se apropie deprizioner.

- Lasă-l un pic Nicolae, spune Domnişoaracu lehamite, nu vreau să facă pipi pe covorul meu.Vreau să discut ceva cu acest individ şi te rog săasculţi şi tu. Stai pe scaun şi la sfârşit îmi spuidacă ai priceput ceva.

Nicolae se aşează pe scaun şi priveşte cuscârbă musafirul.

- Ascultă vierme, începe Domnişoara, ce ştitu despre viaţă? Nu viaţa pe care ai trăito tu, plinăde minciună, de hoţii şi de calcule meschine a banilorpe care i-aţi câştigat într-un mod atât de blamabil,vorbesc de spre viaţa adevărată, viaţa pe care otrăiesc oamenii obişnuiţi şi cinstiţi, cu bucurii puţineşi suferinţă multă. Tu ştii prin ce am trecut eu? Cummi-am crescut copilul, cât am suferit după ce amplecat de la Iulian? Cât am fost de batjocorită şi câtde profund m-au afectat toate cele care s-auîntâmplat? Tu ai trăit vreodată cu adevărat, te-ai

bucurat de o muzică bună, ai plutit pe apripile eiînspre aştri, înspre alte lumi scăldate în soare, înlumină şi bunătate?Chair dacă a fost şi este un vis,chiar dacă toate aceste trăiri sunt nişte fantezii, acestefantezii sunt întotdeauna mai frumoase decâtrealitatea şi te scot din cotidian, şi te fac să uiţirealitatea hidoasă în care trăieşti, şi te fac să fii altom, mai bun, mai înţelegător, mai uman. Ce aţi ştiutvoi? Cum aţi trăit? Nişte golani, nişte ticăloşi, carev-aţi petrecut viaţa înşelând, făcând chefuri cu totfelul de femei de condiţie dubioasă crezând că acestaeste sensul vieţii şi adunând bani murdari cu grămadacă să faceţi cu ei ce? Nimeni nu e cum pare, Stancule,nu-i asa? Am fost o biată fătucă blajină şi neştiutoare,cinsittă şi harnică, nu? Aşa m-ai cunoscut tu, aşa m-a cunoscut Iulian şi asa m-au cunoscut toţi. Şi acumsunt la fel, numai că nu mai sunt o fătucă, nu maisunt o neştiutoare. Ceea ce vrei să uiţi, revine şitrăieşti acea perioadă din viaţă când aminitirile suntmai importante decât visurile. Am avut şi eu visurifrumoase, am avut idealuri, voi însă n-aţi avut nimic,pentru voi, mârşavilor, idealurile n-au contat cinumai banii, banii şi banii. Mi-e scârbă de tine, mi-afost scârbă de voi, grupul acela de ticăloşi şi aş maiavea o grămadă sa îţi mai spun dar m-am camsăturat.

Domnişoara se opreşte, se cuibăreşte bineîn fotoliu şi închide ochii. Rosteşte cu voceînceată:

- Nicolae, fă ce ai de făcut cu nememerniculacesta şi scoate-l afară, dă-i drumul să meargă înlumea lui, însă fă în aşa fel încât să nu mai aibăchef să vină şi a treia oară.

Nicolae se apucă de treabă cu voinicie. Să nuzbieri, căcănarule, că îţi bag un prosop în gură şi vafi şi mai rău, spune în timp ce îl otânjea pe braţe şicoapse cu bâta aia a lui, Stancu scheuna, gâlgâia,implora, gemea şi se zvorcolea sub ploia de lovituri.

- Ajunge Nicolae, spune Domnişoara, acumscoate-l în uliţă şi dă-i drumul. Vino apoi să maibem un păhar de ţuică. Eu o să deschid geamurilesă aerisesc casa că pute.

În timp ce Nicolae îl duce pe Stancu deguler spre curte şi apoi în stradă, Domnişoaradeschide larg geamurile şi priveşte afară. Stancu,scăpat din mâinile lui Nicolae s-a angajat într-otraiectorie sinuoasă mergând ca bătut de vânt,frecându-şi cu osândire braţele şi coapsele.

OVIDIU I. BUCUR

73

IOAN FILIMON: Despărţirea

- Dă-mi mâna, Ioane! Strânge-mă tare, aşa cum ţi-aş strânge eu de-aş mai avea putere!

I-am prins mâna bătrână,slăbită, uscată ca o coajă de stejarsecular şi am simţit în ea optzecişişaptede ani de viaţă, optzecişişapte de anide chin, optzecişişapte de ani de luptăcrâncenă pentru totul şi pentru nimic…

“Strânge omul ca furnica,Moare şi nu ia nimic,Doar trei scânduri prinse-n cuiAsta e averea lui…”- Te doare ceva, tată?- Sufletul, băiete. Sufletul mă doare … Greu se

trece dincolo, tare greu …- Dar n-ai avut păcate, tată. Ai fost om drept şi

necăjit. Şi muncitor ai fost, tată.O icoană ai fost pentru mine.

- Păcate? Păcate oi avea, băiete. Ce om n-o avea?Mai ştiute, mai neştiute …

Mai mărturisite, mai ascunse.Cât am fost fecior n-am prea apucat a mă dedulci

prea mult la păcatele tinereţii că m-a prins războiul.M-am luat să-mi apăr ţara. Eram tânăr, aproape

un copil dar bătăios, zdravăn … Comandant de tun amajuns …

Cu decoraţie. “Încărcaţi!”. “Ochiţi!”. “Trageţi!”.Bubuiau tunurile cu zilele. Trăgeam. În cine? De

ce? Pentru ce?Era ordin. Comandă. Război.Trăgeam, de acolo, de pe poziţii, în nişte ziduri

îndepărtate. Bubuiau tunurile ca tunetele în ploilefurtunoase de vară.

Oi fi omorât şi oameni? Cine ştie! Doar Cel-De-Sus mi-o spune când voi ajunge, cât de curând, la dreaptajudecată.

Rău n-am vrut să fac dar trebuia.Trăgeam noi, trăgeau ei, cei de dincolo. Noi ne

apăram ţara, ei şi-o apărau pe a lor.Să fi rânduit asta Dumnezeu?Cine ştie. Atunci noi doar asta ştiam, ce ne

spuneau comandanţii: “Să vă apăraţi ţara. Cu preţul vieţiisă v-o apăraţi”. Eu, atunci, în zilele acelea mă gândeammai mult la biata mamă şi la cei patru fraţi mai mici pecare i-am lăsat acasă.

Or avea ce mânca? Or avea cu ce trăi? Că tata, fieiertat, ne-a lăsat de tânăr. Ne-a lăsat şi s-a dus la maibine, la loc cu verdeaţă, cum l-am auzit spunând pe popaBran la căpătâiul lui.

Aveam în pluton un oltean, unul Costică, de prinStoicăneşti zicea că e.

Deştept băiat. Dezgheţat. Îi umbla minteaolteanului. Mai stăteam de vorbă acolo, în tranşee înpuţinele clipe de răgaz.

- Domnu sergent, zicea ăsta, teaud că vorbeşti de ai dumitale. Să ştiică şi eu ma gândesc la ai

mei. Că-i greu şi la noi şi-aurămas în sat doar femeile, copiii şibătrânii.

Numai Dumnezeu ştie cum s-or descurca. Şi parcă Vasile nu segândeşte la ai lui? De unde-ai zis căeşti, Vasile?

De lângă Dorohoi …Şi ţi-e dor de ai tăi, nu?

Mi-e dor, bre!Vedeţi, domn’ sergent? La toţi ne e dor şi ne

gândim la ai noştri. Că, mă gândesc eu, cu mintea meade om cu şcoală mai puţină, când îi aud pe cei mai marică “să vă apăraţi ţara!” la asta se gândesc şi ei: la ai lor.Pentru că, fir’ar ai dracu’ cei ce nu ne dau pace, asta-iţara, noi toţi la un loc: matale şi eu, şi Vasile şi ai noştritoţi câţi sunt. Zic bine dom’ sergent?

- Zici, Costică!Dar tu, Ioane, ai mai auzit toate astea când erai

copil. Când venea seara, Simion, vecinul, la câte-o canăde vin şi ne încingeam la vorbă cu amintiri din război.Trăgeam cu coada ochiului la tine şi te vedeam cumstăteai cu gura căscată, ascultând.

Ştii decoraţia aia din război?O ştii că ai văzut-o. O am acolo, în sertarul din

camera din faţă. Am şi acte pe ea. Nu zic, m-am mândritcu ea dar să ştii, dragul meu, cea mai mare decoraţie înviaţa mea voi aţi fost: mamă-ta şi voi, copiii.

Dacă voi nu eraţi eu ce-aş fi fost?O decoraţie de război?Aşa că ţine-mi mâna, Ioane.Strânge-mă, tare, bărbăteşte, aşa cum te-aş strânge

eu de-aş mai avea putere.Vreau să-mi iau rămas bun acum, când mă

pregătesc de plecare.Când voi trece dincolo, în lumea în care toţi ne-

om duce. Dar se trece greu, măi copile, tare greu.Niciodată nu-i uşor să treci într-o lume mai bună.Cu strângerea asta de mână ţi-oi lăsa poate

necazurile, păcatele mele, cele cu voie şi fără, dar esingura moştenire, dragul meu. În rest, ce-oi lua cu mineoi vedea eu la Dreapta Judecată. Simţi cum măîndepărtez? Ne-om despărti curând …

Dar, poate, dacă voi mai avea vreo învoire, voimai da o fugă până la tine, în vis … Dacă nu, … Cum ovrea Domnul! …

Ţine-mi mâna, Ioane!Şi iartă-mă că n-am putut deschide gura pentru

a-ţi vorbi.Ţi-am vorbit doar cu ochii şi atingerea mâinii ...Dar e bine, într-un fel pentru că doar noi doi şi

Dumnezeu am fost martorii acestui rămas bun!

74

În lumina cãrtii,

Ceaţa (Ars Longa, 2019), al doilea roman al Soniei Elvireanu,se înscrie prozei poetice ca şi Metamorfoza, apărut la aceeaşi edituraîn 2015. Este un roman al condiţiei umane, pus sub pecetea a douăleitmotive simbol: muntele ca punct de întâlnire a culoarelor timpului,şi ceaţa care îl acoperă, poartă de comunicare între universuriparalele, lumi şi timpuri dispuse simetric, cu identităţi suprapuse.

Ca şi în Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, muntele aparţineunei geografii simbolice, fiind spaţiu al regresiunii, al reîncarnăriişi metempsihozei. Ceaţa (titlul ce-şi dezvăluie semnificaţia înmultiplele sintagme în care apare în roman), nu este fenomenmeteorologic, ci simbolul necunoscutului care se aşterne asupralumii, incapabile să devină mai bună odată cu trecerea timpului.

Densa substanţă a romanului este structurată pe douăcoordonate tematice: viaţa ca vis de fericire prin iubire şi lumea cateatru, pe scena căreia fiinţa îşi joacă rolul hotărât în „marea trecere”(= viaţa) prin lumină spre nefiinţă ca actor într-un spectacol comicsau tragic, bucurându-se ori suferind, împlinindu-şi prin joc, cu sau

fără mască, destinul hărăzit de divinitate. Viaţa este o „mare călătorie”, într-un timp bivalent: veşnic pentruunivers şi efemer pentru om.

Compus din 62 de secvenţe, în fapt fiecare din ele este un poem în proză, romanul are o structurăspaţio-temporală bipolară, construind o lume contemporană şi alta istorică. Tipologia romanului se încadreazătiparului de roman cvasi istoric şi de analiză psihologică, iar trama lui armonioasă, densă şi luxuriantă, îşipoartă cititorul din Polonia zilelor noastre şi în tărâmul unei Ţări Româneşti mitizate, o Valahie medievală desecol XV, pe vremea lui Vlad Ţepeş.

Lumea contemporană din mediul universitar al Cracoviei gravitează în jurul Facultăţii de istorie şi alPolitehnicii, al bibliotecii academice, castelului Wawel şi al cafenelei „Zako”, îşi caută vocaţia, învaţă şiiubeşte, vrea recunoaşterea de sine, împlinirea destinului. Urcarea la munte în Zakopane nu-i pretext derelaxare, ci încercare de regăsire într-o existenţă anterioară, protagoniştii romanului, Ralf şi Fabiana, căutându-şi înaintaşii, intersectându-şi destinele cu ale eroilor legendari ai Valahiei, aflaţi în surprinzătoare legături cufamilia regelui Vladislav Iagello II (Anastasia Maria Holszanska, prima soţie a lui Vlad Ţepeş este fiicaMarinei Holszanska şi a lui Alexăndrel Vodă, iar Marina e sora reginei Sofia, soţia lui Vladislav Iagello).

Acţiunea romanului Ceaţa curge alert între castelul Wawel, reşedinţa regilor Poloniei, Corona, fortăreaţaBraşovului, şi Poenari, cetatea argeşeană înălţată, conform legendei, de boierii vinovaţi de trădarea lui VladŢepeş şi uciderea lui Vlad II, fratele acestuia, dar lăsaţi în viaţă spre a construi în timp scurt cetatea. Şi luiVlad Călugărul, despre care cronicile dau puţine informaţii, Sonia Elvireanu îi compune o biografie fabuloasă:frate după tată cu Ţepeş, se exilează şi vieţuieşte ca negustor şi călugăr, are ca soţie pe Fabia, de origineprinciară, ajunsă în Valahia în suita doamnei Anastasia, mama Vandei (şi ea la curtea lui Ţepeş) şi a luiVladislav, ciobanul-prinţ din Zakopane, ce-şi interferează acţiunile şi destinul, în plan imaginar, cu cele alelui Ralf şi Fabiana Radwanska.

Romanciera completează informaţiile puţine din cronici, lacunele privind eroii care au lăsat urme înmedievala Valahie, şi ţese o intrigă plină de tensiune prin tehnica suspansului, clarificând subtil şi rafinatechivocurile multiple lăsate de cronici ori legende în viaţa personajelor. Viziunea asupra istoriei în romaneste predominant romantică prin: cultul fanteziei şi al exaltării sentimentului, interesul pentru natura exotică- rezervor sufletesc pentru folclor – legendă, mit, pentru iubire şi mai ales pentru construcţia personajelor

Drumul spre centru

75

„excepţionale în împrejurări excepţionale” pe baza antitezei, motivul dublului şi bogăţia şi expresivitatealimbajului artistic ce aparţine recuzitei romantice.

Ajuns în munte, în urma pariului Fabianei, Ralf face o regresie în timp şi vieţuieşte în preajma Bătrânului,păstor şi sihastru înţelept, care locuia aici din vremuri vechi, călăuzindu-se după un calendar cosmic careindica „zilele şi lunile anului după mersul stelelor, locurile benefice şi malefice, evenimente din lumeapăstorilor” şi a cărui taină ar fi dorit s-o descâlcească. Un dialog sibilinic într-un spaţiu cu o toponimieîncărcată de mistere începe să desluşească motivele pentru care a urcat la munte: „Ceaţa, da, e poarta sprelumea de aici. Şi nu poţi intra decât o singură dată. Dar dacă ceva te reţine acolo, nu mai găseşti drumul,rătăceşti.”

Dublul şi drumul, motive tematice recurente, au valoare esenţială în intriga romanului. Ca în prozafilozofică şi fantastică a lui Mihai Eminescu Sărmanul Dionisos, în care Dan este o aparenţă (dublu) cunumele Dionis a unui individ metafizic, ivit prin apariţia magică a punerii degetului în centrul cercurilorastrologice din compendiul de astronomie geocentrică, având revelaţia uneia din încarnările anterioare închipul călugărului Dan, din vremea lui Alexandru cel Bun, Ralf se teleportează pe vremea lui Vlad Ţepeş,într-un ev mediu când Valahia avea relaţii aparte cu Polonia. Şi celălalt dublu, Fabiana-Fabia, este surprinsîn încercarea celei dintâi de-a se regăsi într-o existenţă anterioară.

Umanitatea romanului în dimensiune mitică şi contemporană gravitează prin drumurile din munte şimai ales la peşteră: „Grota e un adevărat labirint, trece prin munţi. Dincolo e o altă ţară, în care se poatesă fi fost dusă domniţa de un domn străin din pădurile întunecate ale Carpaţilor. Trebuie doar să afludrumul, dar nu l-am găsit până azi. Poate că vei da tu de el, aşa îmi spun semnele, că un bărbat vadescoperi adevărul despre obârşia mea.”

Este, în esenţă, „Drumul spre centru” a lui Mircea Eliade, „drumul spre ţel”, spre realizarea destinuluiuman, plin de încercări, de primejdii, prin care se probează valorile umane supreme, la care eroii SonieiElvireanu visează.

Prin simbolistica drumului (în fapt „marea călătorie”, viaţa), romanul Ceaţa permite conexiuni cucapodopera prozei fantastice La ţigănci a lui Mircea Eliade, prin: ieşirea din timp, labirintul interior, timpulsubiectiv, dar mai ales fantasticul, bordeiul ţigăncilor fiind o lume atemporală şi aspaţială, ieşire din profanşi intrare în mitic, regăsirea iubirii pierdute şi recuperarea paradisului, a tărâmului celălalt din basmul Tinereţefără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, ca şi la Eliade.

În romanul Soniei Elvireanu fantasticul este benign, o revanşă a vieţii, a frumuseţii şi fecundităţii eiinepuizabile. El rămâne în mod decisiv românesc, pentru că „literatura română îmi pare a fi una din puţineleliteraturi ale lumii în care fantasticul n-a devenit grotesc, tragic, sumbru, păstrându-şi puritatea lirică, dealternativă mai bună şi mai frumoasă a Realului” (Sorin Alexandrescu).

Vlad Ţepeş, personaj diabolic, în atiteză cu angelica Anastasia Holszanska (soţia sa, de origine poloneză)este departe de cel gotic Dracula a lui Ben Stoker, iubirea cu păcat, adulterină pentru Katharina, ibovnica sabraşoveancă, îl umanizează, rugăciunea Anastasiei fiind memorabilă: „Iartă, Doamne, nelegiuirile voievoduluiVlad, nu-l osîndi pentru faptele sale înfricoşătoare, aruncîndu-l în focul iadului, ci îmblînzeşte, Mîntuitorule,sufletul lui închis şi neiertător, prea iute la mînie, căci e aprig cu duşmanii şi degrabă îi osîndeşte lamoarte, trăgîndu-i în ţeapă, din dragoste de dreptate şi iubire de ţară. Cruţă-l, Doamne, şi potoleşte-i fireaprea crudă şi răzbunătoare, îndreaptă-l pe calea cea bună a iertării duşmanilor săi, ca să nu mai curgăsînge şi vaiete în numele lui! Binecuvîntează-l, Doamne, după mare mila Ta, ajută neputinţei mele şiscapă-ne de păcat!”

Sonia Elvireanu excelează în arta portretistică, personajele rotunjindu-şi personalitatea nu numai dinperspectivă auctorială, ci şi a referenţilor (alte personaje), procedeu specific romanului de analiză psihologică.Fizice, morale sau complexe, portretele sunt expresia creării de oameni vii, autentici, condiţie esenţială înroman.

Înscris prozei poetice, romanul Ceaţa topeşte în substanţa, lirică prin excelenţă, o sensibilitate plasticăimpresionistă, vizibilă în multitudinea descrierilor rafinate ale naturii cosmice şi terestre – rezonativ sufletescsensibil, cu un ritm tensionat de tehnica suspansului bine gradat, mai ales în secvenţele dialogate, dar şi încele confesive şi care istoricesc condensat „poveşti de viaţă”, făcând să interfereze destine proiectate înlumea fantastică sau reală, mânate de iubirea care „mişcă sori şi stele”.

IRONIM MUNTEAN

76

Cronici literare. Recenzii

Uns recent „vlădică al poeziei din Banat” decătre Ion Marin Almăjan, efervescentul şiimprevizibilul Octavian Doclin îşi oferă, prin Poemelibere (Editura Gordian, 2018), o nouă deschidere,observa temeinicul exeget Mircea Bârsilă,invocând, în Prefaţă, adierile thanaticului. Şi,paradoxal, închide un ciclu, într-o carte-sinteză (cf.Tudorel Urian), fără a fi, însă, o antologie. Evident,mânaţi de ticuri didacticiste, putem descoperi„vârstele” acestei lirici, frisonată de marile întrebări,aspirând dintotdeauna spre esenţializare şi marcată,mai apăsat acum, de desolarizare, cum notaprefaţatorul. Accentele thanatice sunt contrapuseexerciţiilor de anamneză, coborând în „ţinuturileluminoase ale memoriei”, descoperind lumea cu„ochii (tăi) cruzi de copil”. De fapt, convieţuiescdouă lumi în această poezie meditativă, sub control,de potenţial semantic şi reverberaţii culturale, peportativul dubletelor antinomice. Adunând poemedin Cartea Subteranei, Octavian Doclin îşimărturiseşte viaţa secretă, acele „răsaduri deviziuni, de halucinaţii”, adulmecate acolo; subteranaeste, deopotrivă, un loc paradisiac şi infernal,favorizând „învierea şi răpirea”. Şi unde descinde„măcar o dată pe lună” (v. Amantul), atras eroticde „trupul de tăciune” al Morţii. Să fi secat, „dupăatâtea revărsări / prin subteranele imperiale”, fluviul

PROFIL - „Metafizica” subteranei

Tavi? Nici vorbă, poetul „după atâta mişcare / şidupă puţină odihnă / îmbrăcat într-o platoşă nouă /de sudoare / se pregăteşte să o ia / de la capăt” [v.(avant la lettre)]. Desigur, invocând, sub peceteanostalgiei, vremurile când „subteranele / îi erau atâtde tinere”...

Să observăm că odată cu Sărbătorile(Editura Gordian, 2016), sub un titlu derutant,promiţând ieşirea din profan, prolificul OctavianDoclin câştiga în gravitate şi îşi atesta, prin tatuajeletimpului, „pârguirea”: tânărul imberb de altădatădevine „un bătrân ciudat”, sărbătorind – la „vremeasocotelilor ” – „femeia vieţilor lui”. Iar „mâna carescrie / putrezind în sudoare” anunţă „doclinarea”,invocând un şir de sărbători nescrise, inventate,neînţelese, inutile etc., trăite „numai în copilărie”.

Octavian Doclin, se ştie, are obsesia titlului.Odată aflat, poezia curge din acest „izvor divin”,volumul se încheagă, capătă coerenţă prinacumulare, cum observase Paul Aretzu. Îmbogăţitcu „şase stenturi”, poetul acuză acum „melancoliasubteranei”; lirica „oarecum confesivă”, narativă,reţinând elemente biografice, defineşte un topospersonal, câştigând ca meditaţie existenţială. Cureputaţie de boem, cultivându-şi grijuliu legenda,Octavian Doclin este, de fapt, un poet cu program.Un autor cerebral, livrând ritmic cărţi elaborate,foarte atent la poziţionarea sa în câmpul liric, grijuliucu propria-i posteritate. E drept, rigoarea semanifestă intra muros, alternând „halucinaţiiletreze” cu pauzele igienice, vizând decuplarea; adicăacele „morţi scurte”, cercetând, în „scufundăriritualice” (cf. Mircea Martin), cărările subteranelorcând „umblă pe acoperişurile lumii”. Şi apoi„revenind la suprafaţă”, cum ne încredinţează înCrucea Subteranei: „în realitatea reală adică / cu oaltă memorie / cu alte Sărbători”. O viaţă duală,aşadar.

Flexibil, greu de „prins”, un solitar cureputaţie de boem, cum ni se tot repetă, laconic,misterios, în autoevaluare, cu problematizări, ezitărişi reveniri (redefinindu-şi programul), cercetând cuuimire lumea, părând a fi cantonat într-o formulă,elogiind „poemul scurt”, alternând – „încă în harfiind” – gravitatea şi ceremonialitatea, un eretic

ADRIAN DINU RACHIERU

77

sentimental, de fapt, trăindu-şi poezia, celebru şipentru isprăvile nepoeticeşti, intrate în folclorulbreslei, Octavian Doclin are un traiect spectaculos,plin de imponderabile, deşi, vizibil, inspiraţia nu edezordonată, iar poetul se dovedeşte consecvent cusine. Încât o fixare în efigie nu e chiar lesnicioasă.Este boem sau constructor? Este prolific (dacă vomcontabiliza volumele, numeroase) sau se vreaminimalist, scuturându-se de podoabe, visândesenţializarea, prinzând „fragmente de existenţă”în concentrate aforistice? O fi un sentimentalingenuu, împrumutând, ca optzecist, mascatextualistă, un ascetic disimulat, un ironist tandruetc., ştiind, scria altădată, că „plecat e anotimpulromantic / deşi luna mai trece pe cer” (v. Dincolode umbră). Spirit neliniştit, şocând prin ritmicitateaapariţiilor editoriale, căutător febril, dar şi încrezătorîn propriu-i potenţial, captiv al unei prelungiteadolescenţe (trecută prin rememorare), darimpresionând prin luciditate („extremă”, ziceEmanuela Ilie); bucurându-se, cu precocitate, deminunăţiile din jur (în „înflorire”), o lume însufleţităde sacralitate, învăţând „trecerea”, invocândîngemănarea viaţă / moarte şi aflând, dibuindnoimele fundamentale, unitatea ei armonică.

Doclin, observa esenţial Ion Pop,poetizează faptul de a scrie. Aşa fiind, ne putemîntreba dacă, „obsedat de verb şi poem, ca mai totoptzecistul” (cf. Marian Popa), el ţine sever detabloul optzecist, cu atâtea valori permutabile,îndatorate ingineriei textuale şi protecţionismuluigeneraţionist. În pofida afinităţilor, constatăm că ellipseşte din pomelnicile curente. După unii exegeţi,Doclin s-ar fi sustras optzecismului (cf. DoruTimofte); după alţii, aderarea a fost lentă, darproiectul optzecist a fost „asumat cu convingere”,crede Cristian Livescu. E drept, plasat înariergardă, atent la mutaţiile de poeticitate,încercând – sub flamura sincronizărilor – ocombinatorie pe care s-a bătut multă monedă, fărăa îmbrăţişa entuziast tehnica „textualizării”, ca„soluţie vicleană” a ideologiei post-kominterniste,cum afirmă Theodor Codreanu. Dintre cele treicomponente ale optzecismului pe care mizeazăCristian Livescu (sete de comunicare, subversitateesopică, textualism), doar prima l-ar fi atras,credem, pe poetul din Caraş (n. 17 februarie 1950,la Doclin). Dar „setea de comunicare” să fie o marcă(doar) a optzecismului?

Or, Octavian Doclin, cel din perioadaînceputurilor, era fascinat de mitologia locului.Debutase în 1979 cu Neliniştea purpurei, dar fusesegăzduit în volumul colectiv Uneori zborul (1973)

şi, anterior, în antologia Ritmuri din Ţara lui Iovan-Iorgovan (1970), invocând miraculosul izvor, râul,pădurea, crinul, Muntele etc., vădind un demerselaborat, cu evident palpit cultural. O poezieintelectuală, calificată ca atare, neezitant, de Al.Piru. Cu precizarea că miracolul rostirii se consumasub pavăza misteriilor. Şi că silinţele euforice nu-ltransformau într-un autor „de diapazon”, cultivândscrisul-melodie. În schimb, interesat demetamorfozele poemului, el însuşi în metamorfoză„programată”, poetul – pendulând între luciditateşi transă – îşi va subordona emisia lirică dubluluimesaj, pe suportul dublei naturi, între verticalitate(„Muntele”, ca imaginar ascensional) şi retractilitate(deşi „golful” adăposteşte „ape verticale”): „Trupşi suflet / dorinţă şi plăcere / eşti atât cât îţi eştidoar ţie dator / o frumoasă poveste de dragoste şimoarte / un paradox / o echivocă siguranţă de sine/ un dublu punct de vedere” (v. Dublu punct devedere). Bineînţeles, acest intimism reflexiv, dereverberaţie cosmică, împreunând alchimiilemelancoliei, misterele arhaice, naturismul, setea depuritate, reveriile mântuitoare se sustrageconstrângerilor evenimenţialului. Este o poezietrăită, sentenţioasă, poetul (scrib, „paznic” etc.)răsfrângându-se în oglinzile textului, coborând însine, printr-o retragere care trezeşte „amintirealuminii din copilărie”; şi care confirmă supoziţialui Mircea Martin, criticul notând că poeziadocliniană celebrează jocurile timpurilor. Fireşte,sub ritualul privirii, „cu ochi noi”, contemplând –expansiv – minunea creaţiei şi concomitent, princontragere, „închisă în sine”, deoarece poetul neprevenise: „fără milă e ochiul”. Dovedind că„metamorfozele” sale, aparţinând unui liric rebel-reflexiv, în mişcare, cititor habotnic, ţin de fulgerulunui gând, iscând o viziune, exploatată cu sârg pânăla epuizare. Cu ciudate şi calculate alternanţe. Înacest regim, apreciat, lăudat pentru hărnicie, mereuîn căutare, doritor de înnoire, poetul are, dincolode ispita recapitulativă, câte „o sclipire”, folosităpână la secătuirea filonului; după care,abandonându-l, porneşte în altă direcţie, făcândriscantă orice tentativă etichetologică, oricumfatalmente reductivă. Încât ceea ce putem afirmafără tăgadă ar fi tocmai continua sa reinventare:impetuos sau delicat, rob şi sacerdot, boemincorigibil sau ludic textualist, scuturându-se depericolul manierist, oscilând între orgoliu (emfazabănăţenismului e binecunoscută doar) şi smerenie,poetul, fie discursiv, fie, dimpotrivă, laconic,acceptând poza sau cultivând fronda, şi-a„construit” un Kosmos. Cu instincte bune, orientat

78

în jungla scriitoricească, cu atâtea grupuscule înagitaţiune, vădind diplomaţie literară, prietenos,sociabil şi, paradoxal, însingurat, informat, onest,Octavian Doclin se vrea „mijlocitor”. El„funcţionează” ca lider, stimulează, pune înlegătură, se mişcă dezinvolt în viaţa coralieră aliteraţilor. Dar mai presus de toate ştie că a fiînseamnă a fi poet. Încât, în tovărăşia prietenoasăa cărţilor, îngrijindu-şi metabolismul liric, fostulprofesor şi referent literar, actualmente redactor-şef al revistei Reflex şi director al editurii Modus,respectă cu sfinţenie un program.

Desigur, ar fi riscant a lansa profeţii,aproximând ce se va întâmpla cu scrisul doclinian.Aflându-şi o cale proprie, imprevizibilul poet e fidelacelei aspiraţii „spre esenţă”, inuită cândva, în aniitineri, de Gh. Grigurcu, urmând calea esenţializării;respingând, aşadar, verbiajul nestrunit, poemeledespletite, aluvionare, credincios, însă, unor repetateşi râvnite reîntoarceri. Precum ne anunţa altădată:„După o penitenţă fulgerătoare / în camera cu pereţiide plută / cu forţă deplină, stăpân peste ceilalţi, /oficiază acum în templul poemei / noua sa religie. /Rob şi sacerdot. / Iubind în libertate şi murind liber/ întru aceiaşi reîntoacere repetată / în îngânduratecărţi de poezie” (v. Rob şi sacerdot). Dorind,desigur, ca osteneala mâinii scriitoare să izvodeascăinvidiabile „cuvinte pietrificate”, lansând – pe cerulamintirilor – „o dâră de lumină”: „Fiindcă, iată, de-acum / fiinţa mea va sta tot mai întreagă / subsemnul stelelor căzătoare. / Voi lăsa pe cerulamintirii voastre / doar o singură dîră de lumină. /Mă veţi căuta, unii nerăbdători, alţii nepăsători, /chiar printre aceste litere, agresîndu-vă. / Eu voista lîngă ele, ascunse ca-ntr-un nor. / De-acumnevăzut. Voi, auzindu-mă. / Şi uite-aşa începem oviaţă nouă. / Tot împreună.” (v. Fără titlu...)

Poet-spectacol, de reală vocaţie, întâmpinatcu generozitate, Octavian Doclin şi-a temperatînclinaţia elegiacă (euforizantă, iniţial) şi, prinacumulări succesive, fortificându-şi timbrulpropriu, trecut prin fenomenul natural deindividuaţie a confirmat că, într-adevăr, debutul săunu a fost unul „de toate zilele” (cf. Gh. Grigurcu).Refuzul retorismului, „seducţia concentrării” (cumnota, pătrunzător, Anghel Dumbrăveanu la acel ceasincert), i-au călăuzit „drumul spre coacere” (v.Pârga II, 2005), trăind poezia ca febră . Şipoetizând-o „cu ochii deschişi”, într-o creaţie intensvizuală, ştiind că „muzica ochilor e lacrima ce sună/ peste cuvântul ascuns ca o rană” (v. Muzicaochilor). Se înţelege, ochiul doclinian „se surpă”

în suflet (v. Surparea privirii), orbirea îl ameninţă,cum ne şi anunţa într-un Poem minim: „Când scriusunt orb./ Doar cuvintele mă mai văd”.

În fine, în chip de hermeneut, de o enervantăordine, Octavian Doclin ne oferă, la tot pasul, bogateşi utile lămuriri asupra intenţiilor care-i animă /provoacă strădaniile lirice după ieşirile din„subterană”, dovedind şi o pilduitoare atenţie„memorială”. Dar Octavian Doclin nu e doar poet.Capabil de mari solidarizări, fălos pentru obârşiabănăţeană (reînviind un Banat arhetipal, frisonat despaima ieşirii „din rosturi”), la distanţă de actorii şifracţiunile optzecişti / optzeciste, imun la ispitelesecularismului, refuzând malaxorulPostmodernismului, el se vrea un vizionar şi,deopotrivă, un vigilent constructor, implicat în viaţaliterară a zonei. Boema sa, câtă mai e, se consumă,precizăm, extra muros. Iar poezia, îndatoratăexistenţialului, glisează / a glisat dinspre arealulrural spre un livresc ontologizat, avertizându-ne cănimic nu e întâmplător în seria întâmplărilor pe carele-a traversat. Ca bănăţean neprovincial, OctavianDoclin, construindu-şi răbduriu identitatea (mobilă),iubind metamorfoza, nădăjduia la „sublimaidentificare”, anunţată dealtminteri: „Un cerc în altcerc se închide / orbirea şi căinţa / plăcerea suavăşi mântuirea // alt cerc un alt cerc deschide / mânaşi trupul / indecizia şi umbra // cerc închis pestecerc deschis / sublima identificare” (v. Identificare).Provocatoare, cercurile docliniene ne invită la unîmbietor periplu exegetic. Ceea ce presupune orevizitare a operei. Acolo, în recluziune, în „parteasecretă a vieţii”, ia naştere poemul / poema,revenind enigmatic cu o nouă memorie. Chiar dacăarhitectonica volumelor probează resortul lorautoreferenţial, vădind, nota Marian Odangiu, ocertă „vocaţie reiterativă”.

Ieşind din subterană, redescoperind, întremat,lumea (realitatea reală), poetul o. d. îşi trăieşteproiectiv „viaţa dublă”, reinventându-se, viziunilesale, în orizont transcendent, fiind, într-adevăr,„închipuiri ale poemelor viitoare”. „Zăcămintelesubteranei” aşteaptă... Dar până în 2020, când vadeveni septuagenar, nu ne mai ameninţă cu un nouvolum (v. Mărturisire), chiar dacă, pregătind acelopus sărbătoresc, poemele au început să curgă. Într-adevăr, aşa cum ne asigura în Punct şi de la capăt(probabil viitorul titlu al cărţii aniversare, marcând„începutul vârstei septuagenare”), poetul „îmbrăcatîntr-o platoşă nouă / de sudoare / se pregăteşte să oia / de la capăt.”

ADRIAN DINU RACHIERU

79

A fost surprinzător sădescopăr în istoricul MirceaPlaton - cunoscut pentru minteaclară în care s-au rânduit, bineşi cuminte, fapte şi evenimenteistorice ştiute, re-descoperite,interpretate inteligent, cu vervapasionatului de istorie şi cu unacut simţ de răspundere – unpoet cu o apăsată dispoziţielirică, din care iradiază efluviiromantice (bine controlate!),elocvent fiind volumul depoezii, ,Cartea străduţelorsubtile”. În acesta, poetulrealizează ceea ce considera M.V. Llosa obligatoriu pentru oricecreaţie literară, unitatea dintre ficţiune şi nonficţiune.Plecând de la un spaţiu citadin cunoscut (uşor derecunoscut, nonficţional), cu ferestre deschise sprecer, Mircea Platon creează un univers liricneobişnuit, ficţional, în care anulează bariereledintre cosmic şi terestru, dintre mare şi uscat, încare desfiinţează limitele temporale şi spaţiale, astfelîncât între prezent şi trecut este un du-te vinopermanent; mineralul, vegetalul, acvaticul, umanul,alcătuiesc un Tot, în care orice e posibil. Astfel,luna coboară în oraş, natura doarme cu ochi obosiţi,stelele se parfumează cu parfum de cedru, îngeriicoboară pe pământ (ca în Poemele cu îngerivoiculesciene), norii măsoară timpul în clepsidră,frigul umblă de la om la om, o stea se lasă spovedităde un paing, lumina se dă de-a berbeleacul, un omvorbeşte cu un înger ductil. Abstractul ia formăconcretă, umanizându-se, căci norii poartă epoleţi,sufletul îngenunchează la altare, norii au miros, saudobândind însuşiri care nu-i sunt proprii: întunericulse deschide ca o floare în falduri moi, amurgul selichefiază şi curge, liniştea devine fluidă. Toateacestea sunt posibile în oraşul liniştit, unde se simteacasă, loc de plimbare, de reverie, de meditaţie, încare poetul hoinăreşte printr-un parc cu obelisc (culei), cu havuz (având în mijloc pe Eros), cu aleistrăjuite de statui respectabile, sub parfum de tei,poposeşte la terase sau hanuri, contemplă bisericilecu turle ce par de argint în lumina lunii, vorbeştetăcut cu istoria, gândeşte lucid, respiră aerul stătutdin biblioteci, aude lamentaţia ceasornicului dinturlă:,,O, mie, doar, Amurgul şi Aurora/ îmi ticăieîn sufletul mecanic” şi iubeşte cu puritatea primeiîndrăgostiri. Mircea Platon nu este un jovial, nu se

Nerostitul cuvânt nu mai vrea să tacă

entuziasmează uşor, meditaţia esobră, sentimentele suntechilibrate, dar privirea i seumple de imaginile oraşului pecare lumina lunii îl desparte încenuşă albastră şi rouă şi pe careîl ia stăpânire, definindu-l printoate componentele sale, dar, maiales, prin străduţe, reper esenţial.Acestea sunt locuri de trecere atimpului şi a vieţii, dar şi fiinţecare au ajuns să cunoască, dupămers, pe cei care le străbat(poetul fiind primul dintreaceştia), conducându-le paşii, cusubtilitate, în sens ascendent-spiralat, spre înălţimile visului,

sau coborând spre ronduri de miresme, spre fântânicare iau în păstrare luna; împărtăşesc nelinişteatrecătorului, devenind,,şovăitoare ca flacăralumânării”, sau plictiseala lui,,urcând spre,,absoluteplictisuri”, îi ţin de urât poetului ce hălăduieşte pânăcând noaptea se vestejeşte roz, iar când, dupăîndelungă observare, străduţelor li se pare că omule fericit, acestea se îmbracă în,,mirosul luminiiselenare”; dacă nimeni nu le străbate, străduţele sesimt,,uscate ca nişte nervuri/ în palma lunii reci”.Unele conservă istoria, fiind înguste şi răzleţe,mărginite de ziduri vechi care au,,pleoape deiederă”, altele sunt întortocheate precum gândurilesolitarilor. Există şi străzi largi, dar acestea nu ştiuce-i subtilitatea, sunt sufocate de pietoni, deautobuze şi de tramvaie, au semafoare şi zgomotde claxoane, sunt mărginite de trotuare cepar,,cearcăne de asfalt” şi n-au timp, nici răbdare.Şi mai sunt drumurile de ţară, ce respiră un aernostalgic (desprinse parcă din atmosfera poeziilorlui Pillat), hoinărind peste dealuri, coborând în sate,trecând printre lanuri, pe sub duzi şi,,zbor degrauri”; e uliţa satului în care seara se naşte dinfrunze (aşa cum în satul blagian se năştea veşnicia),care capătă sfinţenie prin troiţa peste care caderăcoarea cerească.

În acest spaţiu trăieşte şi simte Mircea Platon,care ţese o pânză poetică din întunericul nopţiiscăldate în razele lunii, din singurătate, din tăcereşi din iubire, o pânză despre viaţă şi moarte, toatestând sub semnul Timpului şi definindu-i creaţia.Plimbându-şi singurătatea - prietenă şi duşman - înliniştea apusului, trecând peste poduri şi pe străzi,poetul aşteaptă noaptea, care-i sare în faţă ca o pisică

MARIA TRANDAFIR

80

neagră (după cum iubirea, ca o leoaică tânără, îisărea în faţă lui Nichita Stănescu). Valorificândsimbolistica albului şi a negrului, poetul îşiimaginează lupta – pentru dreptul de-a fi - dintreîntunericul nopţii şi lumina dimineţii, realizândo,,cosmologie” în miniatură, expresia poetică aînfruntării fiind de rară sugestivitate:,,spadele zorilorse înfig în inima nopţii”; altădată utreniadesemnează sfârşitul nopţii precedate de vecerniesau noaptea însăşi se retrage şi stă în aşteptare, cândaude,,semnalul de alarmă al zorilor”. De altfel,lumina şi întunericul sunt dominante ale creaţiei luiMircea Platon, noaptea fiind călăuza cugetărilorsale, iar lumina, îndreptar pentru observareamiracolului şi a banalului vieţii; o imagine unicăeste aceea care ţine de perceperea inedită a luminii,nu prin văz, ci prin auz:,,ascultă lumina cum creştesub iarbă”, care aminteşte de un cunoscut verseminescian:,,şi-ai s-auzi iarba cum creşte”. Deşi parîn veşnică opoziţie, există un soi de atracţie întreacestea, căci,,întunericul vuieşte a lumină”.Singurătatea poetului ce colindă străzile nu edeprimantă, apropiindu-l mai mult de solitariiromantici decât de citadinii simbolişti, trăind unsentiment de nostalgie în timpul nopţii cefavorizează urmărirea stelelor ce îi par,,ochii dedinainte de timp”, sugerând astfel veşnicia. Lirismulpoeziilor, pe care ar vrea să-l ascundă, pentru că înesenţă este un poet sobru, vine, firescdin,,subiectivitatea interioară care este adevăratulizvor al lirismului”(conform afirmaţiei lui FriedrichHegel, în,,Prelegeri de estetică”). Solitudinea seîmpacă de minune cu tăcerea văzută ca fiinţă, careare vârstă şi se ascunde în ploi, în frunze, pemaidane; fiind proteică, tăcerea se adapteazăspaţiului în care ajunge, însoţindu-l pe călătorulpoet: în spaţiul mineral, devine,,tăcere de piatră”,în cel vegetal este,,tăcere de frunze”, în spaţiulsepulcral, tăcerea e,,de moarte”, iar în cel cosmic,atins prin reverie, tăcerea este,,fum şi vânt”. Dar,parafrazând un vers celebru al lui Blaga:,,cel maiadânc dintre doruri e dorul dor”, aş spune că ceamai adâncă dintre tăceri este aceea pe care poetul onumeşte,,tăcerea de mine”, o inspirată şi grăitoareasociere de cuvinte, mergând pe sugestiaidentificării poetului cu tăcerea, el însuşi devenindtăcere, după ce îşi asumă liniştea iubirii şi a privirii,ce poate comunica, înţelept, prin necuvinte. Darpoezia are,totuşi, nevoie de cuvinte şi trebuieînţeleasă, după cum afirma Ion Barbu, ca o,,maresenzualitate, echivalentul vorbit al lui Rubens”,sugerând o ancestrală temă poetică, iubirea. MirceaPlaton este un îndrăgostit de o discreţie suavă,delicateţea poeziilor de dragoste fiind învăluitoare,

pentru ca, dintr-odată, un cuvânt, o sintagmă, oimagine să comunice o vibrantă şi senzuală trăire.Când întâlneşte o frumoasă necunoscută, ştie căaceasta va aduce furtună în viaţa lui, căciun,,mătăsos uragan de garoafe şi de lalele”, senăpusteşte asupra-i, simţind că la mijloc eramâna,,ei”. Iubita nu este decât sugerată printr-undetaliu metaforic, printr-un element vestimentar sauprintr-un gest. Nimic din ceea ce ar fi putut fi unportret real! Astfel ochii ei sunt petale, rochiile suntcroite din,,apusuri de scrum”, glezna este locul pecare,,dimineţile îşi scutură polenul”, coapselesunt,,o umedă auroră de vară”. O umbrelă, mănuşilegalben-pai, cercei de safir, o capă parfumată, odantelă sunt indicii grăitoare pentru rafinamentulfemeii ce reţine atenţia bărbatului, trezindu-iadmiraţia tăcută. Dar, metaforic, iubita este şifântână-fecioară, căreia însetatul îi tulbură apa, cândîşi potoleşte setea, sau este femeia-toamnă, cândrespiră la fel cu pădurea şi-l priveşte cu,,ochi verzişi cu suflet de rouă”. Ceea ce Al. Philippidenumea,,strigătul de-o clipă al inimii” prinde conturîn poeziile lui Mircea Platon, care, cu o neistovitătandreţe, găseşte imagini de o prospeţime rară,pentru a sugera o iubită unică prin iubire. O suităde imagini eterice sugerează o,,schiţă” de portretcare este dovada unei închipuiri şi a unei gingăşiimai puţin obişnuite:,,Mersul, arteziană de răcoroasăinsomnie/Mâinile, după-amiază de vară târzie/Gâtul, un vals de Chopin într-o dimineaţă cutrotuarele albastre, ploioasă/Ochii, amurg siriacpeste ţărmul/unde-un cruciat visează la codrii de-acasă”/. Fiinţă imaterială, desemnată printr-o seriede abstracţiuni (cum ar fi,,un sunet în clopot tăcut”),dar şi fiinţă reală, îndrăgostită, îl îmbracă pe bărbatuliubit în răcoare vaporoasă ori în fierbinţi mângâieri.Suavă, stranie, alcătuită din gesturi graţioase, dinlumini şi din umbre, femeia iubită are contururidelicate precum,,balerinele” lui Degas, dar, caprezenţă reală, este dorita şi necesara jumătateandroginică:,,cine eşti tu?/ cine sunt eu?/ douăîntrebări/ şi un singur zeu/”, iar apropierea - subtilsenzuală -:,,sărutările tale/ fierbinţi şi-aromate caun ceai/din fructe de pădure”, îi stăruie în amintire.Dacă relaţia cu iubirea se află sub zodia împlinirii,a norocului, nu acelaşi lucru se poate spune desprerelaţia poetului cu Timpul, despre care s-au scriszeci de lucrări, de natură literară, filozofică, care afost definit prin zeci de sintagme poetice (mai multsau mai puţin reuşite). Mircea Platon, printr-oinedită viziune, îl consideră un prizonier,,cochet”al cerului, în care divanul stelelor (un divan ad-hoc,fireşte), ce răsar şi apun, hotărăşte dimineţile(naşterea Aurorei) şi înserările (moartea luminii),

81

timpul supunându-se acestora. Ieromonah (îndimensiunea lui religioasă) sau Tată atotştiutor (îndimensiunea lui epistemologică), Timpulguvernează şi existenţa poetului, în care se consumămirarea de-a fi, minunea de a fremăta ca frunza,durerea de a tremura ca frigul şi înţelepciunea de atăcea. Din deosebita pricepere de a mânui cuvintele,cărora le acordă noi valori poetice, se nasc imaginice sporesc originalitatea expresivă, căci timpulpendulează între ţărâna în care coboară şi slava sprecare se înalţă, arde în tăcere sau se adânceşte într-o,,neagră oglindă de catifea” şi este măsurat deanotimpuri,,cu ochi de tăcere” şi cu,,pleoape deiederă”. În lupta cu timpul, ca orice fiinţăomenească, poetul îşi doreşte să întreacă clipa,fiindcă aceasta arde brusc, precum fosforul,amintind fiinţei efemeritatea ei. Om născut dingânduri, creatorul de poezie îşi supune ideile unuiproces de,,coacere”, dar nu în foc, ci în ger, carearde la fel de tare ca focul, pentru a le face durabile.În acest proces de creaţie,,,văzut”, nu simţit, nufăcut, poetul însufleţeşte obiectele, astfel că şi piatraare,,frisoane de emoţie” pe care le transmiteîndrăgostitului obosit de timp, venit dintr-o istorieapusă şi ajuns în prezent, într-o dimineaţă cumoliciuni de polen. Pentru Mircea Platon, actulcreator nu are durată, căci acesta depinde tainic detimpul inimii rugânde, timp capricios, care poaterămâne suspendat, pâlpâind, tăcând sau renăscând.Prins într-un,,niciodată, nicăieri, nimic”, negândtimpul, spaţiul şi fapta, poetul are brusc revelaţiasalvării prin creaţie, mai ales că manuscrisul, unalter ego al acestuia, cere dreptul la viaţă.Recunoscând truda creatorului, sugerată prinmărturisirea:,,mi-s paginile smulse…iar altele auştersături”, manuscrisul dezvăluie, de fapt, destinulcreatorului căruia îi este sortit să rămână legat peveci de creaţia sa, printr-o muncă sisifică, preceptullui Horaţiu,,să-ntorci adesea stilul”(adică să ştergiadeseori ce-ai scris) demonstrându-şi actualitatea;poetul are datoria de a nu-şi părăsi în uitare creaţiacare a căpătat viaţă şi care are sentimente, la rândulei:,,mă vei păstra, făcând din hieroglifa-mi, ţie,taină,/ori vântului şi-amiezii amărui ai să mă azvârlişi tu/lăsând uitarea să mă subţieze:/o filă, un cuvânt,/tăcere/întoarsă spre lumina din înalturi?”/. MirceaPlaton recunoaşte condiţia sa de,,pictor de blazoaneşi poet,/cu spiritul împrăştiat în curcubeie şireflectat/de prismele şi oglinzile zodiilor”,/asumându-şi singurătatea, tăcerea, destinul, fiindconvins că poezia există în el şi că aceasta aşteaptădoar mâna care s-o scrie, aşa cum clopotul aşteaptămâna care să-l facă să sune. Instanţă supremă,

atotştiutoare, poezia îi poate aduce echilibru,ajutându-l să-şi clarifice gânduri şi dorinţe, dupăce este rugată:,,lămureşte-mă cu o rază de lună,/miruieşte-mă cu un cântec mai vechi,/ sfinţeşte-miîn cuget toţi sorii,/mă afundă în cristelniţi de ceţuri,/mă înalţă /la altare de gheţuri/mă du/până-n livadacu meri, în care/ nevăzut/ ca un son într-un clopottăcut/sub pomii în floare/dormi Tu”. Ultimul versambiguizează sensul discursului liric, pentru căacel,,Tu” poate desemna poezia în stare latentă, ceaşteaptă să fie descoperită şi care cuprinde în sineînsăşi taina creaţiei, dar şi iubita care, descoperindu-i un alt mister îi provoacă dorinţa de a se lăsa ispititde altfel de cunoaştere. Acestui spirit întrebător ise datorează şi curiozitatea de a şti natura relaţieidintre trup şi suflet, sau a unei posibile nuntiri întrevis şi istorie, sau de a găsi explicaţii pentru culoareasimunului şi a miresmelor lunii. Aventura lirică apoetului, urmare a sensibilităţii sale evidente (deşiatunci când i se pare că a devenit prea,,liric” seexprimă în alte tonalităţi:,,o dimineaţă/ca un paharmurdar/uitat pe-un colţ de masă” sau,,oraşul îmipare o baltă/luna o mână de vreascuri /”) îlproiectează în universuri poetice care-i suntfamiliare prin tematică, dar care îi trezesc dorinţade a fi el însuşi prin maniera de exprimare, fără sămeargă pe urmele marilor poeţi, talentul fiindu-imereu alături. Înfruntarea dintre ego-ul său şi alter-ego are drept pricină găsirea unei metafore absoluteîn,,premisele Creaţiunii”. Poate că aceasta nici nuexistă, dar poetul Mircea Platon tălmăceşte şirăstălmăceşte sensul cuvintelor, pe care leorânduieşte în metafore inedite. Acestea nu suntnumai,,vehicul pentru idee” (cunoscută definiţie alui Nichita Stănescu pentru metaforă), ci şi alcătuiride rară armonie şi unduire: ochii - sprintene urmede cerb, câmpiile - palide lanuri de lumânări,stâncile - gânduri nerostite, ruga - amară lumină deapă uitată, amiaza - fierbinte roi de fluturi prinvoaluri de mătase, cuvântul - aripă spartă, norii –fântâni fără ciuturi. De fapt, aproape în fiecarepoezie există câte o,,întorsătură” de semnificaţii,încât e greu să le selectezi pe cele,,mai reuşite”.Chiar dacă, uneori, nu pare,,subiectivă”, poezia luiMircea Platon stă sub semnul ideii exprimate,deosebit de plastic, de Tudor Vianu:,,intuiţia liricăa lumii se răsfrânge în poezie ca stare de suflet”. Şide ar fi să fie numai plimbările sub teii înfloriţi, despomenite de Mircea Platon, poezia lui ne duce cugândul la Teiul lui Eminescu, din care o floare vapluti,,în lăuntrul unei gândiri abstracte”, care îiaparţine.

MARIA TRANDAFIR

82

O poartă a destinului literar s-a deschispentru poetul Dumitru Cerna în anul 1993,când a publicat primul său volum de versuri,purtând titlul topârcenian Cireşe amare. Dupăaceastă ieşire în lume, poamele copilărieidobrogene evocate nostalgic s-au rostogolitîn versuri pline de miez prin alte volume şiau aromatizat substanţa unor poeme dedulciteliric în translucide metafore ornante, ce numaiamare nu mai puteau fi în conţinutul lorlivresc. Şi totuşi, melancolizarea amintirii, careflectare a tragicului existenţial, secoagulează, în suita poemelor sale dobrogene,în jurul simbolului centrat pe „dumicatul depelin”, definitoriu prag al unui univers îndestrămare, prefigurat liric în prima etapă acreaţiei poetului. În complementaritate cuacest areal poetic şi geografic schiţat, prindecheag livresc solid şi se extinde în alte câtevacărţi tematica numită simplu Transilvania sauiubirea pentru Transilvania. În paginilemărturisitoare ale autorului care seautodefineşte „fiu adoptiv” în Presimţirea

Transilvaniei, Dumitru Cerna evocămomentul destinal al întâlnirii cu acest tărâmde vis şi speranţe: „Transilvania a fost mireasaadolescentului ce mă aflam, şi mamă, dar şisoră.” În felul acesta, din fiu adoptat decomunitatea culturală ardelenească a devenitcu timpul, un adevărat ardelean, poate maiardelean ca ardelenii de baştină. Indiferentde perioada la care ne referim, trebuie săplecăm de la evidenţa că Dumitru Cerna elocuit de poezie ca ziua de lumină.

Intrând în aula poeziei clujene cuvolumul amintit, Dumitru Cerna a observatcă, o dată cu el, în acelaşi an 1993 sau în aniiurmători, au intrat şi alţi poeţi ce şi-au probatîn timp valoarea şi importanţa. Mai multchiar, din subiectivă năzuinţă, a făcut din anulde graţie 1993 an-prag, axial, al revitalizăriilirismului din capitala Ardealului, văzând înperioada cuprinsă înainte cu ceva şi după,adică până în anul 2000, „Începutul uneirenaşteri”. Este o analiză-panoramareindividualistă, ce ţine de eseistică şi de istorieliterară, care dă bine poeţilor entuziaştianimaţi de programe, mişcări de grup şi nu eo privire critică, e drept, dar ea face cinsteautorului cărţii Anul’ 93 (Casa Cărţii deŞtiinţă, Cluj-Napoca, 2018), subtilăradiografie a fenomenului poetic clujean dinpreajma lui 1993 până în 2000. De ce anul1993? Pentru că este „anul marilor debuturiclujene în poezie”, anunţă înflăcărat autorul,prezentând poeţii noului val clujean, care auschimbat faţa poeziei actuale: Ioan-PavelAzap, Adrian Mihai Bumb, Ioan Negru,Adrian Suciu, Ionuţ Ţene şi, desigur, DumitruCerna. Cât de repede trece timpul! Firava„grupare Zalmoxis”, afirmată destul dezgomotos în jurul patriarhului întru poezieTeohar Mihadaş, a ajuns o palidă pagină decuriozităţi literare, devoalată parţial în carteprin interesul arătat lui Horia Muntenuş, IonuţŢene, Persida Rugu, Flavia Teoc şi VictorŢarină.

Ani roditori ai poeziei clujene

83

Cartea e alcătuită din mini-medalioaneliterare, analize succinte, incursiuni întematica poeziei fiecărui reprezentant alvalului înnoitor, la care se adaugăexemplificabile selecţii din scrierile lor. Nulipsesec savuroasele observaţii din viaţa deculise, înşirate ca picanterii inseparabile depersonalitatea celor portretizaţi. Adrian Suciu,poetul redactor şef de la Monitorul de Clujeste văzut ca „singuratic şi răzvrătit pe laînceputuri, pozând într-un kamikadze duiosşi melancolic”. Dintre „poeţii Primăriei”,Ionuţ Ţene se bucură de un amplu portret,trasat în linii de o sugestivă putere decaracterizare: „Spirit disident – manifestândmai degrabă o disidenţă de cabinet, părând ase sufoca de încărcătura şi agresivitatea zilei,agitat până la starea de nelinişte (...) IonuţŢene este un caz atipic”. Despre un alt „poetal Primăriei Cluj”, Marius Ţion, ex-preot,spune că „este un poet sfios-profan, al căruiinstrumentar poetic este împrumutat dinşoapte de dincolo de altar”. Sorin Grecu este„copilul teribil al boemei literare clujene dinultimul deceniu postdecembrist, adulat deConstantin Zărnescu”, cel care l-a promovatîn paginile revistei Tribuna. Marele criticPetru Poantă, apropiat prieten al poetului, „afost criticul de serviciu al poeziei românecontemporane şi nu numai”. Pentru a arăta„sfânta leneveală postdecembristă” interpusăinvestigaţiilor sale, autorul aminteşte desprechestionarul-anchetă iniţat de revista Graiprivind starea poeziei actuale, exprimându-şi dezamăgirea că doar doi literaţi au dat curssolicitărilor: Ion Itu şi Marcel Mureşeanu. Înpaginile cărţii e prezent şi spiritul polemic,pus în slujba absolvirii dezinteresului artătatfaţă de locuirea în misterul poeziei, de undeincisive fraze sunt scrise întru apărareaacestui mister şi a cauzalităţii poeziei. Dacăpe Ion Simuţ îl condamnă pentru aserţiunealansată conform căreia „poezia nu mai

foloseşte nimănui şi nu mai interesează penimeni”, pe Al. Cistelecan îl înfierează mairău, reproşându-i că n-a scris şi „n-are habardespre poeţii clujeni răsăriţi după revoltatuldecembrie ‘89”. Astfel că în unele paginigăsim adevărate dezbateri deschise şi războiripe cont propriu cu tagma denigratorilor, cutoate că tonalitatea dominantă este adoraţiaşi promovarea valorilor. În dinamismuldiscursului său şi în intenţia de cuprinderesintetică a fenomenului investigat, autorul nupregetă să includă un autoportret-confesiune,stabilindu-şi obiectiv un loc printre ceievocaţi confratern, apelând şi la rândurilescrise de Petru Poantă în Dicţionarul de poeţi:„Poezia lui D.C. este, în cele din urmă, oglorificare a calofiliei; dar mai ales alirismului originar a cărui sursă directă se aflăîn confesiunea elegiacă.” Orgolios şi sincercu el însuşi, dar şi cu ceilalţi, Dumitru Cernaîşi recunoaşte „pedanteria intelectuală” pusăîn serviciul poetizării. Tot Petru Poantă, pelarg citat, surprinde magistral faptul că actulcreaţiei este, pentru Dumitru Cerna,„echivalentul profan al rugăciunii”,demonstrându-se că structura lui poeticăavansează blând învăluitor spre „religiosulenigmatic” al frazării.

Anul ‘93 conţine o intenţie depanoramare decentă şi elogioasă în sine afenomenului propus spre analiză, este osentimentală carte cu prieteni de a căreiimportanţă încă nu ne dăm seama cu adevărat.Spre deosebire de incisiva şi sarcasticapanoramare a deşertăciunilor literare dinrealitatea imediată, proferată de Vasile Savîn Catulliene în 2002,,cartea lui DumitruCerna este o zăbavă liniştită în solul roditoral poeziei clujene, întreprindere cuprinsă înzece ani ai evoluţiei sale.

ADRIAN ŢION

84

Iisus le-a zis atunci Apostolilor: „Vouă văeste dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei luiDumnezeu, dar celor din afară toate li se fac înparabole” (Marcu: 4, 11-12).

Aceste afirmaţii explică de ce sunt întrenoi credincioşi care răsfoiesc Biblia, dar refuzăsă vadă relaţia dintre învăţătura textelor ei şiviaţa noastră de toate zilele, motivând că este ocarte criptată, că e vorba de vremurile vechi,fără corespondenţă în actualitate. În predicilede la sfârşitul slujbelor religioase, preoţii explicăsemnificaţia şi simbolistica evanghelică, darenoriaşii nu încearcă totdeauna să actualizezeetic învăţăminte spre folosul lor.

În volumul „Parabolele lui Iisus” (EdituraHumanitas, 2012), Andrei Pleşu afirma că „Orice cale spirituală e o cale din afară înăuntru”,deoarece „tema cheie a Scripturii esimultaneitatea paradoxală dintreASCUNDERE şi DEZVĂLUIRE”. „A fi înafara” sau „în interiorul” mesajului hristic neconvinge că Dumnezeu nu îngrădeşte libertateaoamenilor de a înţelege şi de a acţiona conformînvăţăturilor desprinse din parabolele biblice,care răspândesc lumina cunoaşterii şi a mariloradevăruri.

Încercăm clarificarea finalităţii educative

Parabola fiului risipitor

a acestui gen de istorioare prezentând „Carteafiului risipitor – o parabolă biblică în şaselecturi pentru omul contemporan”- ediţia a III-a (Editura Deisis, Sibiu, 2012), ediţie îngrijităde diac. Ioan I.Ică jr.

În prefaţa explicativă „Argument”,autorul lansează spre dezbatere şi înţelegerepovestea destinului celor doi fii (unul risipitorşi altul ascultător) ai unui părinte iubitor,concentrând esenţa Evangheliei, revelândunicitatea creştinismului iertător şi jertfelnic.Deşi subtilităţile teologice se împletesc cufilozofia şi chiar cu literatura, în cheie tipologică(a păcătosului pocăit şi a orgoliosului neiubitorşi nedumerit), cartea dezvăluie adevărataimagine a Tatălui, îndemnând la lupta împotrivapăcatului deznădejdii „care este odraslamândriei”. Apar cele două feţe „antinomic-complementare ale întregii existenţe şi vieţimorale” din firea omului (Constantin Noica),fie că e dorinţa de cunoaştere şi de aventură(fiul cel mic), fie că e fixaţia şi stabilitateaîngrăditoare (fiul cel mare).

După nararea conţinutului parabolei(respectându-se Biblia sau Sfânta Scriptură,ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, conformtextului Evangheliei după Luca /15, 11-32/),este reprodusă partea Triodului (cuprinzândslujbele bisericeşti - cele trei parabole alemilostivirii până la Sfânta Inviere), în care seciteşte Sfânta Evanghelie cu pilda fiuluirisipitor, actualizată în duminica din pregătireaPostului Mare, care-i poartă numele deSinaxarul. Nu vom insista pe opiniile celor şaseinterpreţi ai parabolei (Joachim Jeremias,arhimandritul Vasilios Gondikakis, P. MarkoIvan Rupnik, Nicolae Steinhardt – monahul dela Rohia, Jean - Luc Marion şi ConstantinNoica), ale căror viziuni sunt deschise noilorinterpretări, chiar dacă se intersectează şi secompletează etic şi educativ, ci vom sintetizaopiniile lor spre înţelegerea relaţiei dintre textulbiblic şi viaţa creştină. Sunt evidenţiateprovocările eliberatoare ale mesajuluievanghelic, sugerându-se o altă abordare acreştinismului, recunoscându-se primejdia

85

încremenirii în pretinsa puritate a virtuţilor,lipsită de smerenie şi de iubirea tămăduitoare.

Povestea e simplă: Un om avea doi fii.Cel mai tânăr i-a cerut tatălui partea care i secuvine, iar după ce a primit-o s-a dus în lumeamare, risipind-o în desfrânări, departe de viaţaduhovnicească, fără lumina binelui, fără rodireşi fără perspectivă. Constrâns de foametea dinţara străină, a ajuns să pască porcii şi să sehrănească cu roşcovele date animalelor. Abiaacum simte că este fiul părintelui său şi înţelepţitîn urma experienţelor prin care trecuse, s-aîntors la tatăl său, căindu-se şi cerându-i iertare(„Ţie unuia am greşit”). Tatăl nu-i reproşeazăcomportarea, ci, repunându-l în drepturi,porunceşte slugilor să-i dea hainele scumpe şiîncălţăminte, inelul - semn al autorităţii, să taieviţelul cel gras şi să se ospăteze toţi lasărbătoarea întoarcerii fiului risipitor. Întors dela ţarină, fiul cel mare se revoltă, refuzând săparticipe la sărbătoarea bucuriei, reproşându-itatălui atitudinea părtinitoare faţă de fratele săuaventurier, care şi-a prăpădit averea, deşi el,rămas acasă, fusese ascultător şi harnic.Părintele îşi motivează gestul, spunându-i fiuluimare că: „ totdeauna ai fost cu mine şi toate alemele ale tale sunt. Trebuie însă să ne veselim şisă ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort eraşi a înviat, pierdut era şi s-a aflat”.

La o primă şi superficială lectură, judecatatatălui ne surprinde, fiindcă nu pătrundem înprofunzime tâlcul parabolei, care conţineaspecte existenţiale frecvente. Pe de-o parte, eamăgitoarea desprindere de iubirea tatălui,aspirând spre o iluzorie libertate în ţăriîndepărtate, urmate de eşec şi de înţelegereagreşelilor, dar şi de puterea căinţei celuiînţelepţit (fratele mic). Pe de altă parte, aparestabilitatea mărginită, dublată de invidie şipizmă, de obnubilarea sentimentelor umaneînălţătoare, precum iubirea faţă de tatăl şi defratele său (fiul cel mare). Dacă cel mic, dupăexperienţele trăite, îşi recunoaşte nevredniciaşi păcatul mândriei devastatoare („Nu mai suntvrednic să mă numesc fiul tău”) şi nu segândeşte la favoruri şi la daruri, fratele său maimare e încăpăţânat, orgolios şi invidios („s-amâniat şi nu voia să intre”), osândindu-şi frateleşi considerându-se nedreptăţit de către tatăl său

(care niciodată nu i-a dăruit nici măcar un iedca să petreacă şi el cu prietenii), deşi considerăcă fusese corect în relaţia cu părintele său(„Niciodată nu ţi-am călcat porunca”). Fiul celmare e incapabil de iubire şi de înţelegereacreştinească a inimii frânte a celor apropiaţi,deşi tatăl e concesiv, iubitor („ tu întotdeaunaeşti cu mine”) şi generos („Toate ale mele aletale sunt”).

Păcatul fratelui vârstnic exclude iubirea,mila şi iertarea, ceea ce împiedică cunoaşterea

lui Dumnezeu-Tatăl, ca forţă universală aechilibrului dintre bine şi rău, dintre adevăr şiminciună, dintre milă şi egoism, dintrezgârcenie şi altruism etc. În viaţă, nu putem săprocedăm ca fratele mare în relaţia cu tatăl(acuzat de părtinire) şi cu fratele său (pe care-lurăşte şi-l osândeşte), iar apoi să ne considerămcorecţi şi credincioşi. El nu poate iubi, nu-şirecunoaşte păcatul răutăţii şi nu poate înţelege„logica” unor hotărâri izvorâte din simţireadâncă, depăşindu-i mărginirea afectivă.

86

Tatăl, ca un „senior al iubirii”, suportă curăbdare încercările la care-l supun copiii, şiprocedează cu înţelepciune când îşi împarteaverea, fără să comenteze şi fără să cearăexplicaţii de la fiul cel mic, dar şi când îlsfătuieşte părinteşte pe fiul cel mare,motivându-şi cu iubire demersurile laîntoarcerea fiului risipitor.

Textele semnate de cele şase personalităţiteologice şi culturale actuale recunosc greşelilesemenilor noştri, oscilând între „idolatria averiidin atitudinea fiilor şi transfigurarea ei ca dar,icoană a iubirii, în comportareatatălui”(filozoful creştin occidental Jean-LucMarion). În viziunea monahului Nicolae de laRochia, în persoana tatălui îl recunoaştem peDomnul mărinimos, discret, iertător, generos,răbdător, suportând durerea înfruntării fiilor,precum Iisus Hristos pe cruce. FilozofulConstantin Noica consideră că cei doi fraţisugerează chiar destinul ontologic al omului,care se împlineşte, adunându-se şi clarificându-se din punct de vedere moral doar în urmarisipirii şi a aventurii cunoaşterii.

Tâlcul acestei pilde este îndemnul lacăinţă şi pocăinţă a păcătosului (precum fiulcel mic) şi, totodată, la smerenie şi la înţelegereiubitoare (care l-ar salva de la deznădejde şirevoltă pe cârtitorul fiu mare). Ura estepedeapsa omului, desfigurându-l moral,chinuindu-l şi făcându-l să sufere, fiindcă doariubirea dumnezeiască aduce omul pe caleaadevărului şi a smereniei, a păcii şi înţelegerii,mântuindu-l şi făcându-l din nou viu. Aceastaeste judecata pe pământ a iubirii, primită ca rai(tatăl e fericit de recuperarea fiului rătăcit) saua urii păcătosului orgolios, supus la asprapedeapsă a răutăţii nimicitoare şi la greauaosândă a înstrăinării sufleteşti. Aşa este şi în

relaţia omului cu Tatăl Ceresc, iubitor, răbdător,iertător, generos, discret, care ne lasă libertateaalegerii drumului, dar e dispus oricând pentruimensa iubire a înţelegerii şi a bucurieirecuperării noastre din păcatul risipirii.

Discuţiile dintre eroii parabolei nu sefinalizează, sfârşitul naraţiunii rămânândsuspendat, lăsat interpretărilor, fiindcă, înperspectiva clarificărilor viitoare, pare-se căDumnezeu va face şi minunea înţelepţirii fiuluirevoltat prin parcurgerea chinuitorului drum alsuferinţelor, depăşind astfel orice speculaţie araţiunii sau simţirii.

Genericele, care esenţializeazăînvăţăturile acestei parabole, concentreazăsfaturi pentru credincioşi: „Ceea ce estemincinos se pierde, ne părăseşte; Ceea ce esteadevărat ne salvează; Întoarcerea...te eliberează;Invidie, murmur şi păcat;A-ţi lua lucrurile şi ate pierde; De la a te simţi rob, la a deveni rob;Urmând voii proprii; De la umilinţă la smerenie;A ne lăsa atinşi de iubire; Spiritualitateasărbătorii; Drama încăpăţânării; Dumnezeulnostru este libera adeziune a persoanelor” etc.

Parabola fiului risipitor tălmăceşte„restabilirea omului în fericita lui condiţieadamică”, a lui Adam, lăsat să aleagă drumulcel drept al iubirii aproapelui, fără orgoliulexageratelor virtuţi, care „nu trebuieabsolutizate... ci trebuie echilibrate...armonizate.. . spre o dreaptă socotinţă”(Steinhardt). În „ Jurnal filozofic” (1944,reeditat în 1990), Constantin Noica afirma:„Toată viaţa noastră morală încape aici: întrefiul risipitor şi fratele lui. Ne pierdem şi ne căim;sau ne păstrăm şi ne împietrim inima”.

Cartea dezvăluie abordarea realistă şiinovatoare a greutăţii păcatului şi a iertăriieliberatoare.

LIVIA FUMURESCU

87

Motto:Înainte de a descrie răsăritul soarelui,

admiră-l, şi până a vorbi despre apus, priveşte-l!

Adevărul este că între lumină şi întuneric sauîntre multele răsărituri şi apusuri, fie ele materialesau spirituale, curge viaţa fiecărui om, mereu supusălegităţii adaptării, aflată într-o continuă corelare cucondiţiile impuse de mediul socio-natural.Adaptarea se face prin diverse comportamente şireacţii: iritabilitate, excitabilitate, inteligenţăsensorio-motorie, creativitate, reflexivitate,sensibilitate etc. În această pendulare, spre exterior,sau spre adâncul sufletului, mereu ajunge înconştiinţă un licăr de speranţă care-l ajută pe omşi-l îndeamnă să meargă mai departe, să viseze, săcreadă în sine şi în forţa supremă, neuitând nicioclipă că „alegerile trupului se fac cu ochii, alespiritului, cu mintea şi ale sufletului – cu inima”.

Pornind de la aceste considerente, volumulDe la a avea la a fi, al domnului prof. VasileGROZAV, poate fi considerat ca o încununare aunei intense perioade de reflecţii urmărinddescoperirea sinelui, autoînţelegerea şiautocunoaşterea, răsăriturile şi apusurile oricăruimuritor, un exerciţiu din care răzbate un îndemniniţiatic în viaţă şi pentru o trăire morală, simultanadresat sieşi şi semenilor. Îndemnul vizează putereade a discerne şi de a alege cu voinţă şi convingerefermă între intenţiile, gândurile şi acţiunile bune, şicele greşite, respectând un cod moral, adeseanescris, dar aflat, latent, în sinea fiecărui individ,cod moral întemeiat pe o anumită religie, cultură şifilozofie.

Această culegere, cu diverse şi inspirateramificaţii interdisciplinare (didactică, religie,ontologie, psihologie, politică, etică), se poatestructura în mai multe secţiuni, fiecare cuprinzândjudecăţi pertinente care, în esenţă, vizează uncomportament uman ideal. Cuvintele au puterea de-a exterioriza simţirea şi gândirea abstractă, aflatădeparte de polemica iscată din principii divergenteşi peste cozeria zilnică, adesea banală, devenind unmijloc propice formulării unor adevărurifundamentale referitoare la viaţă, la idealuri, lamorala zilnică, la Frumos şi la Adevăr, la Bine şi laRău.

Numeroase maxime şi cugetări au în vederemultiplele trasformări interioare şi probleme ale

Vasile Grozav, De la avea la a fi (panseuri)

omului, fixându-se puncte de reper superioare dinpunct de vedere moral sau se trag semnale de alarmăcauzate de abandonarea unui set de reguli şi deprincipii primite de la Dumnezeu, de la părinţi sau,(ne place s-o spunem), de pe băncile şcolii, regulişi principii de la care omul n-ar trebui să abdice. Seau în vedere aspecte precum:

· viaţa personală şi de grup, cu realizări saumari neîmpliniri;

· devenirea, autoconstrucţia şi experienţavieţii personale;

· atitudinea pozitivă, conştientă şi activă faţăde propria existenţă;

· tendinţa şi necesitatea autoeducaţiei şimaturizării individuale;

· nevoia de-a înţelege şi a accepta şi opiniaaltora;

· acomodarea într-o societate deschisă, încontinuă schimbare;

· asumarea propriilor fapte, gesturi şi decizii;· importanţa unui mod de viaţă satisfăcător;· nevoia şi necesitatea ca omul să fie cu

adevărat el însuşi;· asumarea unui cod moral bazat pe raţiune,

voinţă, cultură;· plăceri nenaturale şi nenecesare: faima,

gloria, ambiţia, puterea.Analizate din punct de vedere psihologic, însă

fără a se neglija latura morală-educativă, din acestecugetări răzbat numeroase aluzii critice referitoarela normele morale şi etice din existenţa zilnică acelor care îşi duc viaţa, interacţionează, nutrescsperanţe, suferă sau se bucură sub impulsul neoprital pasiunilor şi al ambiţiilor personale. Este vorbadespre acel mod de a fi în care se amestecă, voitsau nu, iubirea cu duşmănia şi cu ura, admiraţia cuinvidia, modestia cu aspiraţiile materiale înalte,cinstite sau oneroase, în timp ce destinul altora estedirijat de setea creaţiei şi a cunoaşterii. În felul acestaapare şi se menţine vie drama existenţială a omului,dramă pornită din asocierea pasiunilor şi ambiţiilor,înalte sau mercantile, fiecare dorind întâietate în faţaceleilalte. Însă, pentru a evita un comportament aşa-numit necivilizat, trebuie ca manifestările fiecăruiindivid să se conformeze unor principii moralesuperioare precum cumpătarea, altruismul,sinceritatea, calmul, dreptatea, moderaţia,curăenia fizică şi sufletească, discreţia,smerenia, modestia, ordinea etc.

88

Citind printre rânduri, se poate reconstitui oistorie metaforică, şi de aceea expresivă, a unuineîntrerupt şir de experienţe individuale şi colective,multe dintre ele lamentabile, experienţe prin care,adesea, omul îndreptăţit la izbândă eşuează dincauza propriilor defecte sufleteşti sau a unorîmprejurări mai puţin favorabile. La polul opus seaflă aceia care, într-un scenariu cinstit, n-ar fi avutsorţi de izbândă, dar ies învingători fie prin putereabanului, fie prin intrigi oculte, negândite de omulcorect.

Cuvântul, adeseori utilizat metaforic, este unmijloc de transmitere exemplară a gândurilor şi atrăirilor celui care, urmându-şi vocaţia, este capabilsă extragă din orice experienţă de viaţă – oricât debanală ar fi – o învăţătură incandescentă,purificatoare. Având la bază permanente conexiunicu învăţătura lui Dumnezeu, cu sufletul omului, cuexperienţa zilnică, văzută ca inepuizabilă sursă deînţelepciune şi de învăţătură, prezenta culegere esteprofund ziditoare de virtuţi: Când mergi spreDumnezeu, nu te lăsa cărat de alţii!; Durerea te-nvaţă cum să-ţi respecţi trupul, iar suferinţa cumsă-ţi salvezi sufletul.; Cine se apropie de Dumnezeunu renunţă la lume, ci la ignoranţa ei.;

Alegerea între bine şi rău, între moral şiimoral, este un proces cât se poate de subiectivfiindcă generează şi are în vedere bunăstareamaterială şi confortul psihologic al fiecăruia,plăcerea individuală, departe de a fi înţeleasăexclusiv din punct de vedere fizic, cum se întâmplăde cele mai multe ori. Există o serie întreagă dealte plăceri, mai mult sau mai puţin abstracte, aşa-numitele plăceri spirituale: plăcerea estetică,plăcerea credinţei, plăcerea delectării, plăcereaprieteniei, plăcerea riscului asumat şi a victorieimeritate, plăcerea iubirii, plăcerea creaţiei etc., toatedezirabile, întrucât sunt mai presus de plăcerilefizice iar finalitatea lor este o fericire spirituală,sufletească, mai intensă, generând binele publicasociat binelui personal: Cine ştie că fericireaizvoreşte din el însuşi, acela nu sapă fântâniaiurea.; Un moment de nefericire creează în jurulsău spaţii de nefericire din ce în ce mai largi.;

Adevărul este că în prim-plan, de obicei, seaflă plăcerea şi binele personal. Aşa se explică dece numeroşi indivizi se conduc şi acţionează dupăprincipiul „mie să-mi fie bine”, neglijând, cu saufără conştiinţa greşelii, disconfortul ori suferinţaprovocată altora: Cei care n-au grijă de ei înşişi,aceia nu se îngrijesc nici de alţii.; Banulînstrăinează omul şi de el însuşi, de pământul şi

de vremea copilăriei.; De multe ori pustiul Sahareieste mai prietenos cu vieţuitoarele sale decât estepustiul din sufletul nostru cu darurile sale.; Cineexagerează faţă de alţii, face acelaşi lucru şi faţăde sine însuşi.; Când cari crucea altuia, propria-ţicruce prinde aripi.;

Pornind de la distincţia dintre binele personalşi binele public se pune în discuţie o altă virtutemorală, poate cea mai înaltă, respectiv altruismulcare presupune sacrificiul personal, renunţarea lapropriile plăceri şi dorinţe în beneficiul altora şi, petermen lung, al celui în cauză. Dacă prin datorie seînţelege obligaţie morală faţă de o persoană, sau ocolectivitate, altruismul constă în a sacrifica ceva(bunuri, timp, energie, sfaturi) pentru oricine situatîn afara sinelui, fără a aştepta compensaţie saubeneficiu, fie direct, sau indirect: Cei care n-au grijăde ei înşişi, aceia nu se îngrijesc nici de alţii.; Cinerăspunde de el însuşi, acela este responsabil şi decei de lângă sine.; Când cari crucea altuia,propria-ţi cruce prinde aripi.

Opus altruimului este egoismul şi hedonismulproclamând plăcerea şi desfătarea individuală dreptbinele suprem obţinut prin mijloace care activeazăprincipii comportamentale vizând numai propriuleu şi devenind tot mai sofisticate pentru a maximizaplăcerea. Spiritul hedonist pleacă de la obişnuinţagenetică de a căuta plăcerea şi fericirea, ocolind,prin orice metode, nemulţumirile mari sau mici,disconfortul, durerea (fizică sau sufletească),suferinţa etc. Cine râde de cei care cad, nu-i vaaplaudă nici pe cei care se ridică.; Cei care-idispreţuiesc pe semenii lor, aceia se dispreţuiescpe ei înşişi.

În strânsă relaţie cu starea de fericire se aflăutilul individual. De aceea, alegerea unui mod deviaţă, ori a unui comportament anume, se facecalculând, mental, avantajele şi dezavantajelesituaţiei, urmărind satisfacţia gestului doar dinpunct de vedere personal. În realitate, moralitateaunei satisfacţii este invers proporţională cudisconfortul provocat semenilor, şi, adesea, vieţiipersonale ulterioare. În general se acordă un gradridicat de moralitate satisfacţiilor intelectuale faţăde cele senzoriale şi fizice, văzute ca inferioare,diferenţele dintre oameni stabilindu-se şi după caleaaleasă pentru a atinge fericirea individuală. Unii,cu un nivel de aspiraţie scăzut, îşi ating dorinţelerapid şi complet, iar alţii, cu aşteptări mari, ajunggreu la fericire, obişnuindu-se a răbda şi a învăţadin greşeli, din greutăţi şi din eşecuri, dupăprincipiul că „e preferabil un Socrate nefericit, decât

89

un imbecil mulţumit”: Cine-şi ambalează sufletulîn hârtie de firmă pentru a-l oferi cadou, o facedin interes.; Când ai o părere foarte bună despretine, nimeni nu se poate ridica la înălţimea ei.;Cei cu orgoliul dezvoltat, indiferent pe ce treaptăa puterii s-ar afla, ne privesc cu dispreţ.; Înţeleptulînvaţă din fiecare clipă şi greşeală a vieţii, învăţatul– de la alţii.

Satisfacţia, în primul rând cea personală,generează fericirea, acea stare mentală de bine,caracterizată de emoţii plăcute, pozitive, desfăşuratăîntre mulţumire şi bucurie profundă. Fericirea maiizvorăşte şi din armonia interioară şi exterioară,adică din pacea dintre toate laturile fiinţei umane:gândire, voinţă, sentimente, corp fizic, necesităţi etc.Pe de altă parte, nu trebuie uitat că fericirea îşi areizborul în „a fi”, nu în „a avea”: Pentru unii,fericirea se reduce la a avea. Pentru alţii,renunţarea înseamnă a avea. Mai există ocategorie care nu e interesată nici de a avea şinici de a renunţa, ci doar de a fi.

Experienţa acumulată în timp a dus laconcluzia că tainele fericirii şi ale succesului au labază puterea şi voinţa omului de a gestionaînfrângerile, mai mari sau mai mărunte, de a gândipozitiv. Acest adevăr este enunţat în terminiabstracţi, generând o constatare, şi o concluzie, înmanieră filozofică: Nu-ţi folosi picioarele şi mâinile,atunci când trebuie să-ţi foloseşti mintea!; Nu te-ntreba de ce n-ai devenit stâlpul societăţii,întreabă-te de ce n-ai devenit tu însuţi!

Cum este şi normal, cea mai obişnuită şifrecventă manifestre a fericirii individuale este denatură emoţională, având, în cele mai multe situaţii,o existenţă limitată, fiind întreruptă de multiple altenecesităţi considerate capitale pentru o fericiresufletească viitoare, simţită ca absolut necesară,neglijându-se faptul că aceasta se obţine îndetrimentul altora: Fericirea care se clădeşte penefericire nu se numeşte fericire, ci satisfacţie.;Adevărata fericire se caută în suflet, nu în afaralui. ; Cel care cunoaşte manifestările fericirii, acelanu este neapărat fericit.; Cine ştie că fericireaizvoreşte din el însuşi, acela nu sapă fântâni aiurea.

O stare de fericire este izvor de energiepozitivă, energie atât de necesară omului pentru aevolua, pentru a înainta în viaţă. Încă din vechimes-a recunoscut importanţa fericirii, văzută cafinalitate a tot ceea ce face, gândeşte şi simte omul.Ea este susţinută de emoţii pozitive precumîmplinirea de sine, mulţumirea, bucuria,entuziasmul, vitalitatea. În acest sens este suficient

a aminti că Aristotel considera fericirea(eudaimonia) ca fiind binele suprem al omenirii,iar Sfântul Augustin era de părere că unicul scop alomului este fericirea individuală.

Alţi moralişti şi filozofi (mohiştii) n-au agreatfericirea individuală, punând pe primul planinteresele colective, adică utilitatea publică a uneiacţiuni, decizii sau stări, acordâd întâietate bunurilormorale comune, printre care stabilitatea politică şistarea populaiei. Machiavelli arăta că direcţiile deacţiune ale statului, oricât de inumane ar fi, aumenirea de a spori binele comun al unei societăţi.Filozoful David Hume, adept al empirismului, arătacă în momentul alegerii celei mai morale acţiuniparticulare, virtutea este proporţională cu numărulde persoane cărora acţiunea respectivă le aducefericirea. La fel, răul moral sau viciul este directproporional cu numărul de persoane care au desuferit în urma acestei acţiuni. Prin urmare, cea maibună acţiune este cea care „aduce mare fericire celormai muli – ’i cea mai rea este cea care provoacăcea mai mare nenorocire”: Fericirea clădită penefericire nu se numeşte fericire, ci satisfacţie.; Unmoment de nefericire creează în jurul său spaţiide nefericire din ce în ce mai largi.

Alături de fericirea individuală există şifericire colectivă întemeiată pe bunuri publicemateriale şi spirituale precum averea materialăcolectivă (cadrul natural, bogăţiile subsolului,drumuri şi şosele, locuri de distracţie şi de agrement,sentimentul de siguranţă şi de bunăstare colectivăetc.) şi averea spirituală înţelegând prin acesteadiversele forme ale artelor, sănătatea, sentimentulsiguranţei, ordinea socială, acţiunea şi punctul devedere al conducătorilor etc.: Fără conducător, omulţime ajunge rar la destinaţie.; Stabilitateascaunului este întotdeauna relativă.; De multe oriun berbec duce turma-n prăpastie.; Măgarii n-auturmă – ei doar o însoţesc.; Multora dintre cei carefac parte din înalta clasă le lipseşte clasa.

Ideea în jurul căreia sunt elaborate aforismeledin culegerea de faţă este cea a unei vieţi moraletrăite conform unui comportament conştient asumat,situat sub semnul verbului a fi. În felul acesta omulare posibilitatea de a-şi plasa faptele, gesturile,intenţiile şi deciziile în sfera moralului sau aimoralului. Normele acestui comportament rezultădin spiritul socratic al cunoaşterii de sine (gnothise auton), conform căruia înţelegerea şi îndreptareafiinţei umane, aşadar şi a destinului său, devin realenumai dacă rolul primordial îl deţine sufletul, nucorpul, fapt posibil, pe de o parte, prin relaţionare

90

cu semenii şi cu tot ce se poate înţelege prin mediuînconjurător, iar pe de altă parte, prin introspecţie(socraticii mai adăugă şi practicile oraculare,divinatorii): Cei care doresc să fie ei înşişi nutrebuie să îmbrace hainele altora.; Când lumeaexterioară te oboseşte, îndreaptă-te spre ceainterioară!; Învaţă să mergi şi prin noroi, căci viaţanu te va purta numai pe drumuri pavate!; Bineleeste frumuseţea adevărului. Adevărul – binelefrumuseţii. Frumuseţea – adevărul binelui.

O serie de aforisme au forma unui dialog, defapt monolog adresat, conţinând gânduri, idei şiimagini complementare, supradimensionate,reevaluate. Astfel, interlocutorul imaginar, dar totuşifamiliar, este plasat într-un tablou generalizat, într-un caleidoscop compus din tuşe individuale darlegate prin ideea şi necesitatea unei vieţi desfăşurateconform legilor unei morale pozitive, legicontaminate nu din cauza timpului, ci din tendinţaomului de a fi altfel decât este. De aceea, lecturaeste străbătută de un lirism nostalgic după omoralitate ratată, devenită legendă şi ajunsă înmuzeul realităţii pământeşti şi în afara oricărei utopiietico-politice. Şi, credem noi, originalitatea acestormaxime şi cugetări constă tocmai aceea că autorulnu le cere semenilor să-şi schimbe ideilefundamentale, modul de a fi şi de a se comporta, cireformulează, limpede şi impresionant, câteva dintreidealurile unei vieţi trăite între hotarele normalului.:Ca să fii sigur că reuşeşti, renunţă la renunţare!;Învaţă-ţi copiii să cânte înainte de-a urla, săiubească înainte de-a urî, să privească lumea cudragoste înainte de-a o privi cu dispreţ!; Dacă eştimai înalt, nu-nseamnă că eşti şi mai mare.; Prinviaţă nu poţi călători şi cu biletele altuia.

O virtute este, din punct de vedere teologic,harul pe care Dumnezeu l-a dăruit omului spre aputea fi asemenea Lui, fiind creat după chipul şiasemănarea Lui. În sens larg, virtutea este alcătuitădin trăsături morale şi de caracter obişnuite şi binestabilite în fiinţa omului, îndrumând spre fapte bune.În acest sens, pe primul loc sunt virtuţile de ordinteologic: credinţa, speranţa şi iubirea, prin a cărormijlocire se manifestă plenar discernământul de aalege binele, deci a fi buni, răbdători, cinstiţi şivoinţa de a controla multele plăceri vizibil imorale.Discernământul şi voinţa sunt întregite de aşa-ziselevirtuţi morale: dreptatea, dărnicia, iertarea, mila,cumpătarea, blândeţea, prudenţa, umilinţa,sârguinţa, ascultarea, disciplina etc.

În aceeaşi ordine de idei, adepţiicreaţionismului, susţin că tot ce se vede şi tot ce nu

se vede în jurul nostru este opera Creatoruluisuprem şi că în Universul începutului, fiinţânddincolo de timp, stăpânea armonia şi ordinea. Darse înţelege că aceste două stări înlătură apariţia şifiinţarea dizarmonieie, a răului manifestat peste totsub diverse forme: răutate, cruzime, mândrienemăsurată, minciună, ipocrizie, ambiţie, invidie,lăudăroşenie etc. Acestea sunt câteva dintre tarelevieţii omului avute în vedere şi enunţate iar şi iar,dacă nu spre îndreptare, cel puţin spreconştientizare: Când dai cu o jumătate de mână,nu aşteapta să primeşti în amândouă!; O parte dinceea ce primim pe gratis de la Dumnezeu oferimpe bani semenilor.; Nu sărăcim făcând acte demilostenie şi nu ne-mbogăţim păstrând milosteniapentru noi.; Nu face gesturi de caritate pentru caapoi să ai motive de reproş!

O lectură atentă creează impresia că, înelaborarea maximelor s-a aplicat metoda socraticăa raţionamentelor inductive, adică a avut în vederefaptele şi situaţiile con-crete oferite de con-tactulpermanent cu cei din jur, dar filtrate prin gândireaşi simţirea proprie. Uneori se creează impresia căautorul are, iarăşi, tendinţa socratică de a fi„semănător de îndoială”’, că urmează sfatul unui„demon lăuntric”, acea voce interioară care-ldetermină şi-l ajută să se ferească din imoral.Intenţia, nemărturisită, este de a cere acelaşi lucruşi celorlalţi şi, de multe ori, chiar îl impune (aşa seexplică prezenţa numeroaselor enunţuri imperative).La o analiză obiectivă şi mai atentă, se observă căaceastă pornire este pusă numai şi numai în slujbaadevă-rului, a binelui individual şi social, menitesă conducă pe calea virtuţii, a liniştii şi fericiriiindividuale şi colective.

Prin urmare, cugetările şi maximele de faţăconstituie un semnal de alarmă tras după ce aproapetoate laturile vieţii individuale şi colective, mai ales,sunt covârşitor dirijate de faptele şi de cuvintele aşa-numiţilor „lideri de opinie” şi „conducători”, mulţidintre aceştia dovediţi a fi şi demagogi şi limitaţi îngândire şi malefici în scopurile lor. Prin modul deacţiune şi prin lozincile rostite cu atâta nonşalanţăse încurajează spectacolul ieftin (având ca mesajnonconformismul şi opulenţa) şi exhibiţia împinsăpână la grotesc. De aceea, credem, textele de faţăsunt pornite dintr-un adânc respect faţă de legilemorale, de tradiţie şi de credinţă, distingând,tranşant, ceea ce este aparenţă, adică strălucireefemeră, de ceea ce este esenţă, adică modul deexistenţă eliberat de vicisitudinile şi capriciile demoment. Diferenţa dintre esenţă şi ne-eseneţă nu

91

este altceva decât antiteza semantică dintre a fi şi apărea, mai precis ceea ce psihologii numesccunoaştere sau imagine de sine, pe scurt,convingerile pe care fiecare le are despre el însuşi.Acestea se formează prin acumularea experienţelortrecutului dar şi prin atitudinea şi reacţia celor dinjur.

Gramatical, orice om poate spune că are/deţine diverse lucruri: am o masă, maşină, un terenetc., folosind verbul a avea urmat de substantivul(concret) în cauză. În aceeaşi ordine de idei,cuvintele specializate pentru a indica un proces sauo activitate sunt verbele: gândesc, simt, înţeleg,iubesc etc. Cu toate acestea, se observă tendinţa dea înlocui verbul cu un substantiv: am o idee (= măgândesc), am o problemă (= sunt într-un impas),am o iubită (= iubesc). Astfel se întăreşte ideea deposesie, de putere şi de stăpânire, dar este o greşealăfiindcă procesele şi activităţile nu pot fi posedate,ci doar trăite, simţite, aşadar sentimentele sau stărilese transformă în ceva ce poate fi posedat. Prinurmare, în modul de existenţă axat pe a avea, relaţiapersonală cu lumea are în vedere posesia, sugerândideea că totul din jur (fiinţe, lucruri, fenomene, stări),inclusiv eu însumi, devine proprietatea mea. Nu esteexclus ca sintagmele cu verbul a avea să fie oconsecinţă a fenomenului de dezvoltare aproprietăţii private.

Verbele a avea şi a fi definesc două moduride existenţă diferite ale căror forme de exteriorizaredetermină diferenţele dintre caracterele indivizilor,precum şi diverse tipologii de caracter social.Diferenţele sunt cele dintre un mod de existenţăcentrat pe lucruri (a avea) şi altul axat pe propriapersoană (a fi). Orientarea bazată pe a avea îicaracterizează pe cei stăpâniţi de setea banilor, aputerii şi a faimei, demonstrând că omul acestortimpuri nu poate înţelege spiritul unei societăţiconsumiste, centrată pe avuţie şi lăcomie. Se parecă a avea a ajuns o funcţie de bază a vieţii celormai mulţi oameni care, pentru a trăi trebuie să deţinăbunuri, iar acestea trebuie avute pentru a se bucurade ele. Foarte greu se apelează la a fi într-o culturăîn care scopul cotidian este de a avea pornind de laprincipiul: cine nu are nimic este un nimic.

În realitate, ar trebui avut în vedere faptul că

omul din prezent poate fi definit ca un ansamblu deproiecte, că el acţionează şi se construieşte pe sine,adică un individ este exact ceea ce el însuşi facedin el însuşi. Omul este numai şi numai rezultatulmuncii şi conştiinţei sale, şi nu este o probabilitate,o sumă de rezerve din care se alege la întâmplareuna, după principiul cu mai mult noroc, aş fi pututajunge...

Adeseori, oamenii încearcă să separenoţiunea/ ideea de eu de lumea în care trăiesc sau,mai grav, au impresia că o modelează după propriuleu. În felul acesta părăsesc propriul univers interior,propria esenţă, exilându-se în exterior sauatribuindu-şi un eu ideal, adică o himeră. Cei careprocedează astfel pierd din vedere faptul că pot săfie altceva şi altcumva numai după ce ştiu cine, ceşi cum sunt cu adevărat. Din momentul în care şi-aformat o imagine de sine, omul acţionează conformacesteia, trăind şi acţionând, de fapt, în „pielea” altuipersonaj, de cele mai multe ori „superou,suprabogat, suprainteligent, atotştiutor etc”. În felulacesta apar idealurile, adică omul trăieşte în iluzoriu,fapt benefic până la o anumită limită în sensul căgenerează optimismul şi sporeşte încrederea în sine,dar se greşeşte dacă toate faptele, cuvintele,gândurile şi sentimentele se mută în această lumeiluzorie, în ficţiune. Adoptând un comportament pemăsura imaginii de sine, omul uită să mai cautecum şi ce este cu adevărat, pentru a putea să facăschimbări în propria persoană. Numai din momentulîn care începe acest demers, omul începe a fi cuadevărat el însuşi. Cine nu cunoaşte adevărul despresine, rostul existenţei sale, nu se poate bucura delinişte, nu poate atinge sentimentul desăvârşiriispirituale. Cunoaşterea de sine, spunea părinteleConstantin Galeriu, poate avea loc „numai încomuniunea dintre tainic şi descoperit, mister şirevelaţie, dintre infinitul divin şi făptura zidită înhotarele timpului, dar care aspiră totdeauna, înlumina iubirii în care se săvârşeşte actul creator aladucerii de la nefiinţă la fiinţă, dar şi relaţia în har”,iar Sfântul Isaac Sirul arăta că acela care „s-aînvrednicit a se vedea pe sine însuşi este mai bundecât cel ce s-a învrednicit a vedea îngeri”.

PETRE NEGREA

92

Aforisme. Maxime. Reflectii

· Cine îţi spune că ai una sau mai multeprobleme, acela îţi va oferi şi regulile unuicomportament adecvat. Pe urmă ţi le va impune.

· Dacă şeful nu te urăşte azi, nu-nseamnăcă n-o va face mâine.

· Cine râde de cei care cad, nu-i va aplaudănici pe cei care se ridică.

· Cei care se compară mereu cu alţii, uităsă se compare cu ei înşişi.

· Cel care se-ncrede numai în alţii, esteinfirm.

· Cine cară povara altuia n-o simte pe a sa.· Nu vorbi despre momentele dificile din

viaţa altora, dacă n-ai făcut acelaşi lucru şi cumomentele tale!

· Problemele altora nu trebuie să devină,neapărat, şi problemele noastre.

· Cine se urcă în barca altuia fără să ştie avâsli, se lasă pe mâna barcagiului.

· De cele mai multe ori, când trebuie să fimtreji, dormim sau ne prefacem că dormim.

· Cine-şi schimbă des stăpânii nu-şischimbă şi atitudinea faţă de ei.

· Când ai o părere foarte bună despre tine,nimeni nu se poate ridica la înălţimea ei.

· Cei care n-au grijă de ei înşişi, nu seîngrijesc nici de semenii lor.

· Cine exagerează faţă de alţii, o face şi faţăde el însuşi.

· Cine e responsabil de el însuşi, esteresponsabil şi faă de cei de lângă el.

MAXIME. Despre relaţii

· Când cari crucea altuia, propria-ţi cruceprinde aripi.

· Cine urmează doar ideile altora nu ajungela cunoaştere.

· Cine-şi ambalează sufletul în hârtie defirmă pentru a-l oferi cadou, o face din interes.

· Abia după ce ţi-ai înfrânt duşmanii,constaţi cât de dificil e să trăieşti fără ei.

· Cuvintele rostite de alţii sunt maiconvingătoare decât ale noastre.

· De multe ori impresia altora despre noieste mai importantă decât certitudinea noastră.

· Cei cu orgoliul dezvoltat, indiferent pece treaptă a puterii s-ar afla, ne privesc cu dispreţ.

· Între compania noastră şi cea a prietenilor,o alegem mereu pe cea din urmă.

· Înţeleptul învaţă din propria greşeală,învăţatul – de la alţii.

· Dacă se-ntâmplă să calci peste urmelealtora şi ai numărul la pantofi mai mic decât ei,fă cel puţin un pas în plus faţă de aceştia.

· Un cadou potrivit înmoaie sufletul şirafinează răspunsurile.

· Cine luptă împotriva curentului se alegecu abces.

· Rănile pansate în public, se vindecă însingurătate.

· Prea des ne întâlnim în sufletul nostru cugândurile altora.

· Cel care nu este stăpân pe sine, îşi trateazăsemenii cu aroganţă..

· Cine te înalţă azi pe tron, te poate urcamâine pe eşafod.

· Dacă vrei să îndepărtezi lumea de tine,este suficient să te comporţi neobişnuit.

· Cine se luptă cu durerea nu învingemereu.

· Oricât de mic ar fi, un gest necugetatpoate transforma admiratorii în contestatari.

· Pe omul fericit, semenii îl privesc ca pe ocuriozitate, iar pe cel trist, ca pe o şansă.

· Poţi fugi de cel care-ţi inspiră teamă, darnu poţi alunga teama răspândită de el.

,

93

· Unii şi-au construit caracterul dincaractere latine, alţii din cele chirilice.

· Cine trăieşte singur, este departe de aînţelege frumuseţea relaţiilor.

· Unele sentimente pot fi trăite numai cuajutor din partea duşmanilor.

· Uneori duşmanii îţi îmbogăţesc viaţa lafel de mult ca ’i prietenii adevăraţi.

· Dacă eşti mut nu înseamnă că nu se voroferi unii să urle în numele tău.

· Unii s-au născut doar pentru a dormi, alţiidoar pentru a striga la geamul celor care dorm.

· Cu cât trăieşti mai înţeţelept, cu atât aiparte de mai mulţi critici.

· Înţelepciunea afişată a unora nu face caprostia altora să fie mai interesant.

· Cine nu se bucură de propria singurătate,se află mereu în compania altora.

· Aceleaşi motive, care pe unii îi fac fericiţi,îi îngrijorează pe alţii.

· Cine afirmă că urmează numai voceamulţimii, este un ipocrit.

· Cine încearcă să-i convingă pe alţii, nu s-a convins, încă, pe sine.

· Cei care doresc să te schimbi, o fac, decele mai multe ori, spre binele lor.

· De cele mai multe ori, distanţa faţă deorice fiinţă devine înşelătoare.

· Uneori, cel care te ridică de la pământ, oface pentru a te arunca din nou.

· Dacă taci mereu, de aurul tăcerii tale n-osă mai aibă nimeni nevoie.

· În timp ce oamenii îşi pun speranţele înzei, aceştia se amuză pe seama lor.

· Prietenul adevărat nu te ajută să visezi maifrumos, ci să vezi mai bine.

· Când spiritul partenerului te-a părăsit,părăseşte-l şi tu!

· Nu plictisi invitaţii vorbindu-le desprebolile tale!

· În lumea pe care ne-am creat-o maipătrund şi intruşi.

· Nu întotdeauna cine te doboară vrea să teşi ucidă.

· Cine se vede doar pe el muncind, arecuvinte de laudă numai pentru sine.

· Cine vrea să fugă de lume, nu deschidetelevizorul.

· Cel care vrea să te îmblânzească, a văzutanimalul din tine.

· Când susţinerea unei persoane faţă de tineîncetează, dispare şi simpatia ta faţă de ea.

· Nu ne alegem duşmanii, dar ni-i facem.· Sfaturile se dau doar celor care le cer.· Când rosteşti cu tărie adevăruri în faţa

altora, poţi deveni victima acestora.· Cine aruncă în alţii cu pietre, urmăreşte

să se protejeze de adevărul lor.· Cine renunţă cu uşurinţă la idei, va

renunţa la fel de uşor şi la oamenii cu idei.· Cei care stau dedesubt sunt întotdeauna

murdăriţi de cei aflaţi deasupra.· Unii trec prin viaţă făcându-şi cunoştinţe,

alţii prietenii.· Nu răspunde celor care n-au pus întrebări!· Cine nu face niciun bine, n-o să

protestesteze împortiva celui care face rău.· Ca să primeşti zâmbetele altora, oferă-le

pe ale tale!· Cel care nu a învăţat să dea, nu ştie ce-

nseamnă să primeşti.· Ideal ar fi ca, după ce scăpăm de propriile

probleme, să ne îngrijoreze cele ale semenilor.· Ca să-ţi înţelegi corpul, ascultă-l!· Cine renunţă la convingeri, va renunţa şi

la prieteni.· Cine îşi cataloghează semenii este

convins că face parte din ediţie princeps.· Pe cel care se respectă pe sine, nu-l

încântă peste măsură respectul oferit de confraţi.· Nu toţi cei care doresc să ne viziteze,

găsesc uşa descuiată.· Când eşti centrul cercului, nu te lăsa

impresionat de cei care gravitează în jurul tău!· O palmă dată aproapelui este egală cu o

palmă dată sensibilităţii.· Cei cu aşteptări prea mari de la ei înşişi,

sfârşesc prin a fi dezamăgiţi.· Cine-şi înlocuieşte propriile vise cu ale

altora, îşi trage viaţa la indigo.· Pâinea altuia nu este la fel de săţioasă ca

şi a ta.· Când vrei să fii tu însuţi nu îmbraca

hainele altora.· Când ne lovim de semenul nostru şi ne

doare, dovedim că suntem vii.· Cine cară povara altuia n-o simte pe a sa.· Dorinţa crescândă de a-ţi distruge

duşmanul sporeşte importanţa acestuia, iarindiferenţa faţă de el îl face să fie nesemnificativ.

VASILE GROZAV

94

Reverberatii poetice,

Fluviul Tavi (II)

iată a secatdupă atîtea revărsăriprin subteranele imperialemai bine spuss-a retras în matcăadică în cele multele izvoarece gâlgâie acumbolborosesc cum lava unui vulcangata să erupă decisivpentru ultima datădespre presupusele victime eventual

numărul lornimeni nu se hazardeazăsă se pronunţeexistă însă un semn de întebarepe ce mal al fluviuluise odihneşte copilul nevăzătorcare a prevestitîncă de la sânul mameiinundaţiile din corturile vechipărăsite la timpde viitorii stăpâni ai altor vremice va să vinăPărăsireaAşadarnu mai datorez nimic cuvântuluirosti cu emfază

OCTAVIAN DOCLIN: Poezii

Poetulpe loc poemul îşi luă poema de braţşi porniră împreunăspre corturile noicum dezertorii călăuziţi spre moartecelor vechi nemadatorându-lenimicînfiate printr-o adopţie i-legală.

Golul

În visele lui coloratemai întotdeauna

se aud zgomoteumplând golul lăsat de celelalteale uitării şi privegheriizice-se.Cel fără nume„Vrednic e...”se auzi o voceîn stânga nimeni în dreapta nimeniapoi din nou „...vrednic e”din faţă nimeni în spate la felnu priviţi nu ascultaţi unde trebuiese auzi o altă vocecineva a propus atuncisă se deschidă cartea în curs de scrieresurprinzător ea începea cu aceleaşi cuvinteşi s-a înţeles atunci că vocea venea din offa cui era însănimeni nu putea spunedar toţi credeau măcar pe momentcă el acel fără de numenu e de negăsit.BiciuireaToată viaţaa fost lăudat şi binecuvîntat chiarspre nedumerirea celor din preajmăcare cunoşteau bine ce făcea elpînă la căderea în subteranele lui blestemateprin care îşi bătea joc de tot şi de toate

95

(dar numai de cei apropiaţi)de religia lui în care a fost botezat

mult prea tîrziude biciuirea poemelor care să se denunţecă sunt religioase ori numai de binevorbitoareîn realitate numai vădit imoraleori unele neruşinat sexualetoţi aşadar se întrebaucum Doamne iartă-ne se rugau

îl ierţi înainte de-a şti ce scrie

sau tocmai fiindcă tu îi dicteziluându-i cu mâna ta invizibilămâna lui incredibilăplimbând-o pe o hârtie unsuroasăcu demnitate ascunsă precum plimbarea

în ceaţăşi toţi cei care îl întâlneau după ieşireadin subteranele lui cu care se mândreanu înţelegeau de ce afişa cu atîta ostentaţiela fel de egal demnitateafrica şi laşitateatuturor celor nedumeriţi

le răspundea nepăsătorcitiţi poemul acesta şi veţi aproape înţelege.La două capeteMai puternic devine poemulcând rămâne singurpărăsit de poetmai singură este poemacînd poetul fură din puterea poemuluidăruidu-i-oşi aşa se odihneşte poetulvisînd şi jucînd la două capete deodată.La două capeteMai puternic devine poemulcând rămâne singurpărăsit de poetmai singură este poemacând poetul fură din puterea poemuluidăruidu-i-o

şi aşa se odihneşte poetulvisînd şi jucând la două capete deodată.

Fără titlu...

Fiindcă, iată, de-acumfiinţa mea va sta tot mai întreagăsub semnul stelelor căzătoare.Voi lăsa pe cerul amintirii voastredoar o singură dâră de lumină.Mă veţi căuta, unii nerăbdători,

alţii nepăsători,chiar printre aceste litere, agresându-vă.Eu voi sta lângă ele, ascuns ca-ntr-un nor.De-acum nevăzut. Voi, auzindu-mă.Şi uite-aşa începem o viaţă nouă.Tot împreună.Micul TestamentLa plecarea în Subteranăi-a urat poetuluimare creşterefără duh mîhnitneştiind cât va staScribul doreşte să nu-l găsească în eroarea scris toate acesteaaici pe partea nevăzutăa hârtieiun fel de prematur Testament mic.Noua piatrăAcumplimbându-se prin Grădina roditoarea Domeniului se bucurăde sporirea neamului răsăditelorîn fiecare dimineaţă zăbovea în dreptul unuiamai mult şi-l cercetacu lumina ochiului săuacela singurul nevăzător din care ţâşneavăpaia focului de dinaintea primei luminiaşa se face că într-o astfel de dimineaţăStăpânul auzi în spatele său o vocefereşte-te Scribul a pus stăpânirepe grădina nerăsăditelorşi a adus cu elo nouă piatră Eben-Ezer.

96

DUMITRU MĂLIN: Poezii

Vai şi-amar

Sămânţă aruncată lângă drumDe păsări ciugulită, nu de stele,Asta am fost şi asta sunt şi-acumŞi-i vai şi-amar de zbaterile mele. Am tot sperat întruna să mă-nalţŞi să rodesc în fructe auriteVândute-apoi la târguri din Bizanţ,Dar vai de rodu-mi searbăd pasămite. Am încercat prin cânt şi prin cuvântSă-mi pun pe tavă inima-n furtunăDar am fost stins ca flacăra de vântŞi n-am ajuns cu nimeni împreună. Am vrut cu bunătate şi cu dorSă poleiesc cupola vremii slutăDar m-au scuipat prea mulţi în voia lorŞi-au râs în loc să stea şi să m-audă. Şi-i vai şi-amar de tot ce-am înţelesDin vuietul amar ce-mi urlă-n soartăCe fruct să fiu, de cine-apoi culesCând şi sămânţa-i risipită toată. Precum în iad Precum în iad aşa şi pe pământŞi nu precum în cer, cum ni se-arată,Aicea unde-atâţia diavoli suntŞi-atâta smoală clocotind turbată. Aicea-s cei mai răi judecători,Cu schingiuiri pe roată şi pe cruceCă şi rostirea lor îţi dă fioriDecum să le înduri, să le poţi duce.

Ce iad mai crud, mai greu şi mai amarSe poate inventa mai mult de-atâtCând porţi sentinţa morţii-n buzunarDe când te naşti şi până la sfârşit. De când te naşti, de fapt te naşti pierdutDeci ăsta-i sensul vieţii – nimicirea,Dar iar sfârşitul este începutŞi-ntru trăire piere omenirea... Şi iarăşi unii se visează-n raiIar alţii-ndură iadul pe vecie;Pământule, chiar tu, ce rost mai aiŞi cine te-a zidit, ce erezie? Lungă biografie, scurtă viaţă Să spună păzitorii-nţelepciuniiCe om am fost, şi cât de strâmb sau drept,Ori ce lichea, precum ar zice unii,Dar de la care milă nu aştept. Cum m-am născut ca frunza tremuratăAcolo-n munţii codrilor adânciDin doi părinţi de neguri şi de piatrăCe nu-şi mai ţin speranţele pe-aici. Poate-mi îngăduiţi apoi şi mieSă fi avut o soartă-n cer şi-o stea,Şi-o prea frumoasă de copilărie,Cea mai frumoasă fiindcă-a fost a mea. Să fi pornit grăbit pe-a lumii caleCum pleacă toţi, ba unii şi ajung,Mai tot urcând, mai coborând la vale,Mai poticnit, adesea, îndelung. Poate-mi îngăduiţi să fi avutMăcar vreo două şi femei frumoaseCe să mă fi iubit atât de multÎncât să-mi fie, totuşi, credincioase. Să fi sădit, prea poate-se şi-un pom,Să fi săpat în piatră vreo fântânăŞi să fi zămislit vreun pui de om,Să aibă cerul meu cui să rămână. Şi dacă toate astea sunt de-ajunsPentru-o poveste cu-nţeles de viaţăUitaţi, acum ce repede-am ajunsCătre sfârşit, dar încă mă răsfaţă...

97

Aşteptare

Aş fi vrut să te văd, fiecare amânareAduce veşnicia mai aproape,Aş fi vrut să plutim împreună,Pe acest fluviu de sânge, pe carePlutesc corăbii de mărgean (Istoria).Ne-am fi plimbat pe trotuarele „oraşelor tentaculare”,Ale,‚garajelor apocaliptice”,Printre frunze alungate de vânt.Eşti încă departe, ivită din,,spuma zilelor”Afrodita învârte clepsidra pe plajă,Din uşa desenată pe Zidul PlângeriiNu se iveşte nimeni. În aşteptareNu ne putem mântui decât îmbrăţişaţi.

De teama ochilor Tăi...

MOTTO:„Ochii lui Dumnezeu sunt de 10.000 de ori mai

luminoşi decât soarele”Biblia

De teama ochilor TăiAm să aprind lumânări mari în păduriAm să blestem cuiburile celor ce nasc în zadarDe teama ochilor TăiVoi plânge neîntrerupt ore în şirAvând în acest timp darul vorbiriiÎn frunze mari, tot mai mariVoi încercui fiecare zi cu rotocoale de fum,Mă voi apleca spre ţărână şi voi munci lutul,Frângându-i oasele deosebit de moi,

EMIL DRAGOŞ SCRIECIU: Poezii

De teama ochilor TăiVoi binecuvânta pe rând Marea şi Pământul şi CerulŞi cea de pe urmă femeie,De teama ochilor Tăi...

Dor

Dincolo de cuvinte, la margineaDoririlor, la Porţile RaiuluiÎn grădinule suspendate în purul azurPe numele noastre neştiuteDomnul ne va chema, si ne vom regăsiÎntru uimire, dansând cu îngeriiLângă Rugul Aprins, în Lumina NeînseratăA Împărăţiei Iubirii DesăvârşiteÎmbrăţişaţi într-un veşnic AMIN!

Psalm

Fericiţi cei bogaţi în iubiri milostive,La ieşirea din labirint vor fi întâmpinaţiDe cei pe care i-au sărutat în icoane,Oglinzile se vor sparge şi ne vom vedeaAşa cum nici nu am visat că am putea fi vreodată.Cu fiecare gând bun, cu fiecare iertare,Cu fiecare dar, Împărăţia din Celălalt,Ne va saluta cu surâsul păciiŞi al Dragostei Dumnezeieşti.Din abisul celuilalt timp, urletele câinilor morţii,se vor auzi din ce în ce mai îndepărtate,Stingându-se la marginea amintirii.

RĂSĂRITMOTTO:

Fugi, fugi ,,irreparabile tempus”,că te va inghiţi Veşnicia!

Aici umbra îmbrăţişează umbraDincolo de vis, mai mult decât visulAscuns în RevelaţieAdevărul iubirii fără de moarteSingura realitate netrecătoareDorul de Nedespărtire.În mijlocul baloanelor de săpunNinşi de puful de păpădie (ireparabile tempus),Căutând Împărăţia si ignorând restulDin grămezile de luceferi răsărindCa o privire din Dragostea TaÎn care ne vom regăsi cu toţii,Singura certitudine:Lumina Învierii!

98

Jurnale. Memorii. Amintiri

Cred că toată viaţa mea astat sub un semn al deambulării.Pe la vreo 3 ani, am plecat dinBucovina natală la Alba-Iulia, deunde era mama şi unde am făcutliceul. Ţin minte că la o vârstăfragedă păzeam, într-un fel, casabunicilor: acolo locuia şi o soră amamei, nemăritată, pe care oavertizam: Ascunde-te repede, vinruşii! Tot în anii aceia, am făcut oexcursie cu clasa în împrejurimileAlbei-Iulii, unde, într-o pauză, oţigancă mi-a ghicit în palmă, că voiface o călătorie lungă, ceea ce s-aîntâmplat în 1987, când am plecat în Germania,unde am locuit 25 de ani. După teminarea liceului,am plecat firesc la Cluj, la facultate, oraş pe careîl socoteam pe atunci, de la Alba-Iulia, ca singuraprobabilitate.

S-a întâmplat în facultate propensiunea meapentru estetică, când mi-am ales titlul lucrării delicenţă Mihail Dragomirescu – estetician, care aapărut apoi sub formă de carte, în 1973, la EdituraMinerva. Mihail Dragomirescu, deşi cu contribuţiinotabile în estetică, era pe atunci un cvasi-necunoscut. Aprofundându-i opera, am intrat îndescifrarea hăţişurilor esteticii, încât am ajuns să-i dau dreptate lui Hegel, care zicea că esteticaeste filosofia artei. Mai apoi, a fost o treabă a luiBlaga, care definea ardeleanul ca omul care ducelucrurile până la capăt. M-a atras în specialpromovarea unor noţiuni de filosofie la studiulesteticii şi libertatea astfel câştigată.

Debutul meu, în 1965, la Tribuna, reieseclar din povestirea care se intitulează Clujul, dincare nu am vrut să plec:

Lucrurile pe care vreau să le evoc, să (mi)le reamintesc povestindu-le, s-au întâmplat maidemult, e adevărat, dar sper ca memoria să-mifie fidelă, fiindcă le-a păstrat cu acea tenacitatecu care se gravează în suflet marile zbuciume.Era în anul 1965, când terminasem facultatea.

Aicea, printre ardeleni... (o evocare)

După ce zburdălnicisem cinci aniprin Cluj – nu găsesc alt termenmai potrivit, care să îmbine maiexpresiv avânturile boemeistudenţeşti cu conştiinciozitateade a citi zilnic mai mult decâtbibliografia obligatorie, laBiblioteca Universitară –, mi secrease o stare de dependenţă deoraş, ca de un drog pe care-ladministrezi continuu, deşi cu oanume inconştienţă. Clujul de-atunci nu era Clujul de astăzi, celcare şi-a adăugat imense cartieremărginaşe de blocuri, prin care

păşesc uneori fără să le cunosc, parcă aş peregrinaprin străine aglomerări urbane. Pentru noi, ceide atunci, era cu adevărat Heidelbergul dealtădată, ne cam ştiam cu toţii, traseele ni seîncrucişau, cam poposeam în aceleaşi locuri, încâtera imposibil să ieşi în stradă şi să nu dai de uncompanion.

În ultimul an de facultate, începusem,alături de vreo doi-trei colegi, colaborarea laTribuna şi la Făclia, după care ne făcuserăm unplin de speranţe obicei de a merge la Poştacentrală, ca să ne interesăm de râvnitele, pentrustudenţi, mandate. Cel mai adesea eram însoţitde colegul Teodor Crişan, interesat la fel. Cu opromptitudine care ne onora aşteptările,mandatele soseau şi ne reaprindeau optimismul– pe termen mai larg, vioiciunea imediată.

Pe Dumitru Mircea, redactorul-şef alTribunei, îl cunoscusem în casa unui văr de-almeu, din Alba-Iulia, fost pe vremuri şi el gazetarîn Cluj, acum inginer agronom cu pivniţa binegarnisită şi cămara aşişderea. Dumitru Mircea eraun om care se bucura folcloric de bunătăţuri,apreciindu-le calităţile şi virtuţile, în companianoastră şi a şoferului Toni, care-şi secondaîndeaproape şeful. Ţin minte că la o asemeneapetrecere l-am văzut într-un număr de maximăaltitudine, evocat şi de Dumitru Micu în amintirile

99

lui de la Şcoala de literatură, unde au fost colegi:îndoind un cuţit de bucătărie între dinţi, cânta cuof vorba bătrânească pilduitoare de fapte bune:„Banii nu se fac aşé/ Stînd la crâşmă şi a bé,/Banii se fac la pădure/ Din topor şi din secure”.

La Făclia, mă împrietenisem cu Ion Arcaş– tot ce duceam se publica şi mandatele veneau.Făceam acolo, pe lîngă recenzii, prezentareaperiodică a revistelor clujene Steaua şi Tribuna.

La Dumitru Mircea m-am dus, pentru aîncerca noua calitate de colaborator, cu o notăcritică împotriva unui articol din Contemporanul,fără să ştiu că era tocmai ce ei aşteptau, în luptadeschisă cu revistele bucureştene, pe care le trataucu orgoliul de a nu fi consideraţi mai prejos, totastfel cum la facultate eram cu grijă instruiţiasupra a ceea ce greşeau lingviştii din Capitală,campionul „autohtonizării” clujene fiind faimalingvisticii, profesorul D. Draşoveanu, DeDe întrenoi, studenţii.

Deci, m-am dus la Tribuna, redactorul-şefciteşte nota şi o dă spre publicare, dar, democraticprocedând, m-a prezentat lui Ion Oarcăsu,responsabilul secţiei de critică a revistei, care m-a privit înduioşat şi superior, aranjându-şi cochetfularul pe care-l purta înfăşurat în jurul gâtului şiîn redacţie. El m-a anunţat, bătând în masă cu undeget bont, ca să mi se întipărească bine în minte,după ce îi spusesem că-i citisem prefaţa la Patullui Procust: „Drăguţă, să ştii că eu mă pricep şila poezie!”. Alegaţia lui memoria mi-o păstreazăintactă.

Toate or fi fost bune, dar se apropia datarepartiţiei. I-am spuns lui Dumitru Mircea că nuvreau să plec din Cluj şi am avut plăcerea să aflucă asta era şi părerea lui, dar că trebuie să amrăbdare. Dar cum să nu am răbdare pentru unscop atât de categoric? Pe atunci, se practicasistemul centralizat al „repartiţiilor naţionale”,adică absolvenţii facultăţilor cu acelaşi profil, dintoată ţara, erau adunaţi într-un centru universitar(Bucureştiul, în cazul meu) şi repartizaţi la locuriledisponibile, în ordinea descrescătoare a mediilorde absolvire. Eu fusesem instruit de redactorul-şef să-mi aleg orice loc, dar cu condiţia ca acestasă fie în perimetrul fostei regiuni Cluj, după caree treaba lui. Mă prezint deci total degajat în faţacomisiei, unde am intrat printre primii, avândmedie mare. Erau locuri în oraşe atrăgătoare, dareu m-am dus la harta atârnată de perete şi mi-am

exprimat dorinţa să fiu repartizat într-un sat dinMunţii Apuseni, foarte izolat, se vedea pe hartă,ultimul din regiunea Cluj. Mă gândisem că astfelo să salvez pe vreun coleg de un sat pierdut printredealuri. Cel care conducea comisia s-a uitat foartemirat la mine şi m-a rugat să mă mai gândesc. Eunu – acolo vreau! Neavând încotro, comisia mi-a confirmat alegerea, dându-mi repartiţia. Nu maiţin minte localitatea, bineînţeles că nu am fostniciodată acolo.

Cum era o „repartiţie naţională”, primii –cei mai buni – erau filmaţi, pentru televiziune.Eu, cu francheţea naivităţii, i-am spus reporteruluisă nu mă filmeze, fiindcă n-o să mă duc la post. –Dar unde o să mergi?, mă întreabă el. – În presă,i-am răspuns. – Ha, ha, o să spui aceleaşi minciuni,ca şi noi. O altă alegaţie pe care memoria mi-opăstrează intactă.

Şi-aşa a început lunga serie a aşteptărilorla Tribuna, în virtutea răbdării pe care o invocaseredactorul-şef. La început mi s-a părut normal,până când aşteptarea începuse să depăşeascălimitele suportabilităţii. Eram mereu amânat dela o săptămână la alta, cu motivaţii narativizate:că locul încă nu e liber, că se fac insistenţe etc.Într-un sfârşit, mi s-a spus că este vizat locul ceurmează să fie disponibil prin plecarea lui GrigoreBeuran, dar are de întâmpinat şi opoziţia redacţiei,care s-a solidarizat cu poziţia încleştată abătrânului prozator. Zilele treceau tot mai greu,eu schimbam locul de aşteptare când în camerasecretariatului de redacţie (pînă când, într-o zi, l-am enervat pe Al. Căprariu, care ne-a trimis laplimbare – eram cu Teodor Crişan, în aceeaşisituaţie amândoi –, pentru ca, ceva mai târziu,să mă ia companion la o seară de euforie, labraseria restaurantului „Bucureşti”, după carevreo două zile n-am mai putut ieşi din casă), cândpe banca de pe coridor.

Şi astfel au trecut câteva luni, pînă cândredactorul-şef a reuşit să mă angajeze, dar... pepost de corector şi cu o jumătate de normă. Mărog, pe moment era o oarecare rezolvare. Păstrezdovada – sentimentală, acum – a primei meleatestări oficiale în presă: legitimaţia de la Tribuna,semnată mare cu D.M. Celălalt corector, cu carefăceam echipa ce lucra în tipografie, era AurelDumitriu.

Spun că era o oarecare rezolvare, fiindcăcea adevărată avea să vină cu surpriza neaşteptării

100

ei. Într-o zi mă cheamă în biroul lui redactorul-şef şi-mi prezintă un alt redactor-şef, cel al ziaruluiregiunii Crişana, care voia să-şi împrospătezeredacţia. – Duceţi-vă la Oradea, ne sfătuieşte el,pe mine şi pe Teo (care, clujean fiind, suportaseceva mai blând tracasările „răbdării”). Cumsituaţia mea familială începuse să se complice şicum promisiunile şefului de la Oradea erautentante (locuinţă, salariu mare etc.) pentruveşnicele nesiguranţe din Cluj, am acceptat. Şiîntr-adevăr, s-a ţinut de cuvînt: salariu, locuinţălîngă Parcul Petöfi etc.

Când am plecat din Cluj, nu apucasem să-mi iau salariul, aşa că i-am lăsat o procură d-luiBreiner, administratorul Tribunei, care îmipromisese că-mi va trimite banii la Oradea. Treccâteva luni însă şi nu primesc nimic. De aceea, larevenirea mea în Cluj, îl caut pe administrator casă-mi iau banii. Dar pe dl. Breiner ia-l de undenu-i: emigrase în Israel...

La Oradea, n-am stat decât doi ani, până lareforma administrativă, cînd m-am mutat la Sibiu,unde aveam clar în previziunile mele secrete căurma să apară o revistă. Ceea ce iarăşi s-aîntâmplat, eu fiind numit secretar general deredacţie.

Aşadar: Cluj – Oradea – Sibiu, apoiMünchen (unde scriu acum această evocare).

În curând voi reveni în Cluj şi astfel ciclulmeu existenţial se va închide în oraşul din carenu am vrut să plec.

Dar am plecat cu adevărat vreodată?Dar Clujul de-acum mai este Clujul meu?Preocuprile mele de estetică se desfăşurau

de la sine, fără vreo grijă specială de a face mereutrimiteri la o poziţie ideologică. La revistaTransilvania la care lucram se putea procedaastfel, fiind ea reputată ca teoretizantă. Cred căcenzura locală era depăşită, dar fără să o afirme.Eram lăsaţi în pace şi de către cenzura oficială dela Bucureşti, care nu ne prea penseta. Voiau sălase astfel puţină gură de aer curat într-un mediuviciat?

Plecarea mea din lagărul comunist nu avenit dintr-o dată, ea s-a acumulat. În 1985, am

avut, împreună cu un coleg de redacţie, o bursăîn R.F.G., prin InterNationes. Şi atunci am vrutsă rămân, dar mi-a fost imposibil, nu i-am găsitla telefon pe cei doi pe care îi cunoşteam personal,de la Europa Liberă. Am avut, în schimb, grija sănu-mi cheltuiesc banii primiţi, ci i-am adus în ţarăşi mi i-am depus în cont, pentru o plecare viitoare.Astfel, lucrurile erau perfect legale, aveam valutăîn cont personal, primită din bursă. Urma să prindmomentul favorabil. Şi l-am prins, dar nu aşa cumvoiam. Mi s-a dat voie să plec însoţindu-l pesecretarul de partid al institutului de învăţământsuperior, ca un fel de ghid, dar soţia şi fiul trebuiausă rămână în ţară, ca un fel de gaj. Şi au rămas,dar şi eu am rămas dincolo, învăţând repede, dela alţi rămaşi, mai vechi, că relaţiile cu cei dinţară trebuie să se desfăşoare de pe picior de forţă:am participat la maifestaţiile de stradă împotrivalui Ceauşescu lăsându-mă fotografiat, am scrisarticole anticomuniste în presa exilului, am datun interviu la Vocea Americii în care vorbeamdespre farsa care se numea Cântarea României,am participat la acţiuni anticomuniste care seorganizau de către cei plecaţi din alte ţări etc.

Este imposibil să rezum aici mulţimeaamintirilor din timpul exilului. Le-am prins încărţile pe care le-am publicat la München. Totuşi,ca o marcă generală, aş spune că exilul este unconcentrat de ţară, cu mărimile şi decăderile lui,prin care trebuie să înveţi să înoţi. Pe mine, măpovăţuiau ceilalţi, la începutul exilului, când doruldupă cei rămaşi în ţară era cel mai atroce:gândeşte-te că te urci în tren la München şi coborila Copşa-Mică. E doar una din poveştile dealinare.

Lipsa multor prieteni şi cunoştinţe amsimţit-o, după reîntoarcerea în ţară. În exil, numi-am dat seama că timpul trece şi aduce toatedezavantajele vârstei. În ţară, ele mi-au devenitevidente. Pentru mine, exilul a fost ca o trăire înafara timpului. Mulţumesc tuturor celor care l-au făcut posibil, fie că voiau să-mi facă rău, fiecă voiau să-şi protejeze scaunul, care pe mine numă interesa.

TITU POPESCU

101

Aceasta este, dar, marca Teodor Botiş,artistul, împodobitorul, născătorul, purtătorul şicuratorul, în lumea artei plastice clujene, dar nunumai, Semnului Jertfei (să ne amintim că, încădin vremea aceea, arta lui manifestă, chiar dacăuşor disimulată în semne ale mirării, a apăratfrumosul şi în chipul lui axiologic, Crucea, deopresiunea şi deriziunea ideologizării). Şi aşa, dela o imagine la alta a universului cromaticbotişian, totul străluce de atemporal, de mitic şioniric; totul este deopotrivă aşezat, intens,straniu, cuminte, are atâta culoare, atâta frumos,atâta ingenuitate şi atâta limpezime sublimală, căparcă ne catehizează despre paradisul de gândrăsfrânt în inimi curate; că, la fiecare întâlnire,uimirea şi încântarea „se mai nasc o dată, cu omie de ochi”, şi tot pe-atâtea testimonii aleclarului de gând.

Iată, dar, cum, în pandant cu prietenul său,cu bunul său prieten, în visare şi hai-huiulsufletului, şi exprimare, Nichita Stănescu, Patrialui Teodor Botiş este culoarea, minunea, poeziaşi dorul, pacienţa şi încredinţarea în mântuirea înlimba şi arta şi visul Neamului; şi, ca o rugăciuneneîncetată a visului, alege neîncetatul uimirii,desigur în condiţia de copil de veghe al frumosuluiîncă netrădat de timp; aşa, cum mai mereu ospune, în misterul printrerândurilor, MarinSorescu, Poetul, un alt compagnion pe tărâmulideatic, deloc tonitruant, al frumoaselor risipe(…)

Mai mult, pictura lui, opera magna, seînscrie în acel nom, acea paradigmă, destinale,care conferă în acelaşi timp statut şi nimb de firemereu adamistă (se află tot timpul la începutul,şi în misterul a ceva – al unui act de creaţie, decunoaştere, epifanic corolar), cât şi locul delaureat al unei viziuni profetice („suspendă, adică,suveran, contemporanul artistic, transpunându-lîn zona epifanică a eshatonului frumosuluipestepământesc). Este cât se poate de evidentcă, în câmpul vizual al imaginalului şi închipuiriiartistului, mundanul, cu toate ale sale, prescienţa,deosebirii duhurilor / muzelor, adeziunea, pânăla capătul tuturor consecinţelor, la frumosul camiracol, la pachet cu o emulaţie, anvergură,

La Teodor Botiş,culoarea îmbracă, ritualic, trupul rănit de vis al timpului

consistenţă, spontaneitate, probitate, intelectualeşi vizionar estetice, totul se armonizează lin, cumurmurul, abia perceptibil, al izvorului la născare,şi ca o îmbobocire, şi este, reservatio mentalis,paradisul de gând, idealul – nu cel arcadicnumaidecât – inaccesibil celor care vin laîntâlnire, fără să-şi fi îmbrăcat sufletul în hainade Sărbătoare, fără a fi învăţat regulile de protocolcu care visul trebuie să se prezinte înainteamisterului zguduitor (mysterium tremendum) alinefabilului (…)

Altcum, aşa cum nesimţirea te face să deviiun dur şi un ignar cu toate celea, simţirea pânăla apropriere a frumosului şi suprasensibilului (nudoar în chipul figurativului şi dezirabilului), teface să fii, mai mereu, copleşit, şi, pe o altă cale,cea mângâiată de bucuria întâlnirii şi epifanieiartistice, să nu te mai întorci niciodată în ternul,prozaicul, abrazivul, frivolitatea, manelitatea şiconcupiscenţa lumii asamblate şi plastifiate în, şide neurovegetativ. Performanţa maestruluiTeodor Bot iş fiind unică, în escaladareaparabolelor cromatic-adventuale, despre uimireşi mântuire, putem, de ce nu, institui (ca şi în altecazuri, tuşa uşor pleonastică este anume folosită)instituţia artistului/pictorului hagiu/peregrin/penitent pe Calea Crucii. Şi aşa, dorul crucificatal pictorului, mereu se uimeşte şi roagă de cer,peste timpul care nu mai este timp, peste viaţacare surâde din toate clipele şi lasă să i se vadădoar însoritul, şi peste moartea care se vedenăucă, înaintea minunii de suflet senin, cu carecrede în veşnicie artistul; şi se roagă pacient, dupăce-şi va fi pus obolul de emoţie în cutia bucurieide a fi (încredinţat că, primindu-şi preţiosul tain,bucuria lui are dreptul, şi se va întrece cu, şi vabirui a timpului tulburătoare taine).

Dorul şi darul artistului (plastic şisubliminal, demiurg al zborului cromatic alsufletului, vamă după vamă), pe deasupra,filosofia, crezul, iubirea şi parcursul lui semioticflanează între boemă, şi, „vuiet de furtună”, şiapetenţă, existenţiale. Tocmai de aceea,peregrinând ideatic / cromatic / estetic / noemic,prin „tunelurile timpului mereu la început”, sprea-i zădărnici căderea in clepsidra

102

nemaiîntoarcerii, Teodor Botiş mângâie, frumosşi tandru, clipele, care, artistul-omul, ar vrea nicisă se stingă, nici să moară vreodată, şi parcărugându-le să-şi mai domolească şi „rărească”paşii. Tocmai de aceea, dar, întotdeauna mesajulsemnelor lui este alert, vivant şi certamente, ţinutîntr-o îmbrăţişare şi grijă atemporale, deheruvimul cel cu aripe de vis, spre a putea fipecetluit (şi) cromatic, în numele Domnuluipetalelor, stăpân peste timpul frumos al sufletului(…)

Tocmai de aceea, dar, simeza lui cudiademe ce surâd ochiului, sufletului, zării şiCerului, este un logo care zămisleşte şi înfrăţeştesensuri şi simboluri pelerine, ca steaua proprie şivisul, şi ca mireasma de paradis regăsit, rămasădupă ce înger şi muză vor fi trecut. Altminteri,dacă ar fi şi am avea puterea să privim în interiorulpicturii botişiene, lucru nu tocmai accesibiloricum, ci cu un prealabil post al ochilor şi cumetania firii stâmpărate, preafrumoasele alcătuiripar „filele alăturate ale unui incunabul în care sedesluşesc, semn cu semn, în transparenţă, culoareşi petale de suflet, patimile şi setea de mântuire,prin frumos, a oamenilor”; a oamenilor care, înîmbrăţişarea firului de Cruce, îşi îndură seninpovara inimii uimite, drumul, adică, spre„sanctuarul lăuntric al propriei fiinţe, iată,întotdeauna în pregătire pentru o nouă, frumoasăşi iniţiatică risipire” (…)

Creatorul, spunea Picasso, pentru a nu-şipierde pe cale arderea în care se alege operamagna, trebuie să fie jumătate om, jumătate bestie(citeşte: forţă pesteomenească). Or, în cazul luiTeodor Botiş, el tocmai şi-a găsit calea, putereaşi împăcarea, statuându-se, ideatic, „jumătate”,dincolo (cu inima va fi întotdeauna mai greu săse lămurească, cât din ea să lase Doamnei Lila şiDomnişoarei Manuela, şi cât să împartă cu îngerulşi muza, spre a nu rămâne sec). Parafrazându-lpe George Remete, el însuşi un artist (alcuvântului scris), putem spune, scoţându-negândul la lumină, că este atâta biruinţă şi trecere

peste temporal(ă), este atâta artă, câtă fiinţă/persoană/personalitate, dezvăluie artistul; tocmai,pentru că între marii artişti întotdeauna există „olegătură necăutată” şi sunt călăuziţi de steauaaceleiaşi zări, inima omului, mistuindu-şi fiecaredarul, pe calea lui iniţiatică, spre a-l întoarcetranssubstanţializat, fiecare pe limba epiclezei lui,„tuturor însetaţilor de inefabil”. Creatorul TeodorBotiş este, în artă, o eminenţă singulară,închipuind şi interferând două lumi – una sublimă,dalbă şi aurie, ce străbate de-atâta dumnezeire,şi alta, încă de o inocentă uimire, tot căutând săscape de resemnare, şi să se salveze prin frumos,şi oblojind trupul rănit, de-atâta stat cu ochii învis, al timpului.

Credeţi în Semnul Jertfei şi în frumosul carevor salva lumea, dăruiţi-le lor toate gândurile încăneînflorite şi tot surâsul şi tot seninul lumii;îmbrăţişaţi-le cu ale voastre doruri şi visesuverane, faceţi metanie tuturor florilor şi stelelor,cu ale lor tulburătoare frumuseţe şi mister, neîndeamnă, cromatic, şi în lumina propriei vieţi,maestrul. Doar cercetându-l deferent, dar, peTeodor Botiş, noi putem intra în „împărăţia devis” a operei sale, adiată de aripe de paseri şiînchipuiri măiastre, vegheată de îngeri şi,înveşnicită de mirabila-i lumină şi fără asemuitele-i culori, de nu-ncetează o clipă a învăţa că „nimicnu este mai donquijotesc şi mai botişian” ca„puterea şi frumuseţea visului de la început”, şica sufletul omului ieşind din vraja lui, a visului,purificat.

P.S. Excursul este inspirat de seara minuneşi minunată, de la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, din 27 septembrie 2018, atunci când,„plecând dinăuntru / nu mai poţi să ştii / ce-a mairămas pe dinafară” (au fost şi alte întâlniri,evident); tocmai, pentru că înaintea-mi „s-au totstins luminile pustii / şi rămas-a (doar) candelade slavă” şi văpaia firii frumosului, ce totulluminează şi preschimbă.

IOSIF ZOICA - Teiuş

103

Una dintre cele mai bine scrise, maidocumentate şi mai convingătoare cărţi pecare le-am citit în ultima vreme aparţinereputatului scriitor timişorean Ion MarinAlmăjan. Acest scriitor este un om de aleasăcultură, fost redutabil ziarist şi, pentru mulţiani, nu mai puţin redutabil director alprestigioasei edituri FACLA din Timişoara.Editură cu care personalitatea sa s-a contopitpână la identificare, dându-i, astfel, prin ecoulnumelui său în epocă, o statură naţională şi,pe alocuri, chiar internaţională. Nu vreu sădevin patetic, dar scriitorului şi, de ce nu,poetului, Ion Marin Almăjan, cel puţin oduzină dintre numele literaturii românecontemporane, printre care, cu modestie îlintercalez şi pe al meu, îi sunt datoare.

Întorcându-mă, însă, la romanulOrgoliile oraşului regal, cea mai recentă cartesemnată de Ion Marin Almăjan, vreau săsubliniez că ea este nu doar o prozămeşteşugit scrisă de acelaşi scriitor plin detalent care este domnia sa ci şi o proză-document dedicată împlinirii CentenaruluiUnirii pe care l-am sărbătorit, mai mult saumai puţin, în anul 2018.

Regal a fost numit oraşul Timişoara, cupatalama oficială, de către autorităţile crăieşti,regal a fost şi era orasul chiar şi la 1918 cândexistenţa sa “se derula la umbra şi dupămodelul Vienei”. Acestui oraş regal îi estededicată acţiunea romanului întâmplată înpreajma evenimentelor întregitoare ale Uniriicelei Mari. Regal este şi titlul acestui roman,

Ion Marin Almajan, scriitorul regal al unei cărţi regale

precum toate titlurile multelor scrieri ale luiIon Marin Almăjan, care este un maestru altitlurilor bine găsite,regal este talentulscriitorului de-a zugrăvi veridic o epocă, de-a da, din nou, viaţă unei încleştări istoriceunice şi astrale pentru românime. Regală şidedicaţia cu care se deschide cartea:„Dedicăm acest volum CENTENARULUIMARII UNIRI, tuturor înaintaşilor care s-aujertfit pentru înfăptuirea României Mari”.Autorul însuşi ni se mărturiseşte, în acest sens,într-o mică postfaţă: ”Cartea, aşa cum amconceput-o acum, este un roman dedicatTimişoarei începând, aşa cum scriam, dinoctombrie 1918, traversând toată perioadainterbelică, până în preajma celui de-al doilearăzboi mondial”.

Deci romanul se aşează lent sautumultos, după cum îl obligă evenimenteledescrise, sub semnul gloriei scriitoriceşti aautorului său, cuvânt cu cuvânt, pagină cupagină, episod cu episod, introducândcititorul, într-un ritm tot mai trepidant, înmiezul fierbinte al evenimentelor din pre-zilele, zilele şi post-zilele unirii noastre ceade toate veacurile.

Spre a crea o legătură, cum era şi normalcu trecutul mai îndepărtat al ţinutuluibănăţean al cetăţii Timişoara, suntem făcuţipărtaşi într-un prim episod la retrăirea prinvisul unuia dintre personaje, a unei bătăliisângeroase din veacul al şaisprezecelea, cândapărătorii cetăţii bănăţene au trbuit să înfruntepuhoiul oştilor otomane ale lui Ahmed Paşa,asta întâmplându-se în vara anului de restrişte1552. La acel moment, în calitate de bravcomandant al cetaţii, îl găsim pe Losonczy,nume care ne face deja cunoştinţă, încă dintruînceput cu caracterul cosmopolit allocuitorilor cetăţii de pe Bega, cetate ale căreivecinătăţi binecuvântate „cu şesuri mănoasese întindeau până la dealurile Lipovei şi aleVârşeţului”. Vârşeţul, orăşelul care plânge şi-acum că s-a trezit rămas în afara graniţelorfireşti ale României Mari.

104

Ceea ce trebuie, însă, cel mai taresubliniat, este documentaţia trudnică,anevoioasă şi îndelungată a scriitorului IonMarin Almăjan pentru a scrie acest roman.Documentaţie care se relevă încă din acestepisod de început, dar se amplifică şidesăvârşeşte pe tot parcursul cărţii. Pentru căsă ştii cine era comandantul cetăţii la 1552,cam care era proporţia dintre naţionalităţilecare locuiau cetatea, să descrii proporţia denaţionalitate a apărătorilor autohtoni, careluptau, alături de mercenari aşa cum seobişnuia la vremea respectivă: „200 despanioli comandaţi de Alphonso Perez şi DonGaspar Castelluvio, 300 de boemi, 100 degermani şi 150 de luptători ai oraşului, restulfiind unguri sub mâna lui Alexander Vitzay,George Seredy şi Simeon Forgaci”.

Din această amănunţită scotocire adocumentelor, dar şi din marea-i intuiţiesocial-istorică, Ion Marin Almăjan a alcătuito frescă împresionantă. Lucruri pe care nicinu le-aş fi bănuit altfel ni se înfăţişează caîntr-un film realist al cărui peliculădevelopează o realitate revolută, dar cureverberaţii în prezent şi viitor. Ce m-aimpresionat cel mai mult în acest sens a fostconstatarea că şi soarta oraşelor, ca şi cea aoamenilor, depinde, în momentele cruciale alevieţii lor, de multe ori, de un fir de păr. Mulţicredeam, poate, că, iată, armata română atrecut triumfal Carpaţii, pe buze cu cântecularhicunoscut “Treceţi batalioane româneCarpaţii”, că la Alba Iulia, pe Câmpul luiHorea, a avut loc la 1 decembrie 1918 MareaAdunare Naţională în care 11000 de delegaţiau strigat într-un glas: „Noi vrem să ne unimcu ţara!” şi, gata, – unirea s-a făcut şidesăvârşit. De-abia din cartea-dcument a luiIon Marin Almăjan am aflat ce vânzoleală deautoritate s-a întâmplat în timpul zilelor unirii,dar şi în anul 1919 cel puţin pentru Timişoara.Cum Timişoara şi Banatul au fost declarateba de şvabi, ba de unguri, ba de sârbi orepublică independentă a lor. Apoi cum erarevendicat şi asediat acest oraş câtăva vremede trupele sârbeşti ale colonelului Novakovici,

apoi de trupele franceze care nu se ştia binepe cine au venit să sprijine şi aşa mai departe.Asta până când armata română şi ConsiliulNaţional Român au reuşit să seîmpământenească în administraţia Timişoareişi să pună, atât cât se putea, lucrurile în ordine.Şi să pregătească Banatul pentru alipirea luifirească cu Vechiul Regat. Numai că tot dincartea aceasta aflăm în ce mare şi aproapeiminent pericol a fost Banatul să fie anexatde sârbi sau de unguri, ce lupte subterane sedădeau în tot acest timp şi la Conferinţa de laParis, unde atât sârbii, cât şi ungurii, dar şi şvabiiar fi dorit ca Banatul să rămână când o republicăindependentă, când să intre în graniţeleUngariei, sau, mai ales, ale Regatului Sârb şiaşa mai departe. Astrele şi dreptatea istorică auţinut, până la urmă, cu românii, dar nu întru totul.Deoarece o bună parte din teritoriile judetuluiTimiş-Torontal au rămas şi la sârbi, ceea ce afăcut să plângă localităţi precum Vârşeţul, darşi altele compact româneşti.

Despre documentaţie autorul neinformează el însuşi în postfaţa amintită: “Mi-au folosit în documentare: Banatul în aniiprimei conflagraţii mondiale de Vasile Dudaş,Unirea de la 1918 şi poziţia şvabilor bănăţenide Wiliam Marin, monografiile: Monografiaoraşului liber crăiesc de Johann N. Preyer,Vechea Timişoară de Josef Geml, Timişoara,monografie istorică de dr. Nicolae Ilieşu,Memorii dr Aurel Cosma jr., Romul Ladea şilumea lui cuprinzătoare de Dorian Grizdan,Trei avocaţi bănăţeni de Lazăr Gruneanţu,Drumuri şi răscruci de Sever Bocu, UnireaBanatului şi încorporarea Timişoarei înRomânia Mare, Timişoara, 1934, Scrisoricătre Virgil Birou, Memoriile colonelului IlieGoşa, ale Liviei Codreanu (ambele înmanuscris), publicaţiile Vestul, TemesvarerZeitung(1918), Drapelul(1918), Ţara(1921)şi lista ar putea continua cu alte şi alte titluripe care nu ar avea rost să le înşir aici”.

Aşa, prin documentaţie trudnică şi talentde cercetător şi nu doar de scriitor, a ajunsIon Marin Almăjan să cunoască şi săfolosească, pentru un plus de autenticitate,

105

jurnalul ţinut de către primarul de până launire, al Timişoarei, Josef Geml. A făcut apoio figură vie, un personaj principal din primulprefect al Timişoarei de după Marea Unire,românul Aurel Cosma sau din anumiţi ofiţeriromâni cu diferite roluri importante în acelezile şi în acei ani. Biografia primarului, dar şia celorlalte personaje mai mult sau mai puţinepisodice care populează cartea dau impresiade autenticitate istorică, de trăire vie,împrumutând acest caracter şi evenimentelorcare se vor derula tumultos şi schimbător subochii noştri. Un scurt capitol face inventarulprimului război mondial, izbucnit după ceprincipele moştenitor al Austro-Ungariei,Franz Ferdinard, a fost ucis în atentatul dingara Sarajevo de către focurile de revolvertrase de studentul Gavrilo Princip. Aşa cumse ştie războiul s-a terminat prost pentruAustro-Ungaria, dar în beneficiul popoarelorasuprite din monarhia habsburgică. Bine s-aterminat şi pentru românii asupriţi dinTransilvania, iar urmarea urmărilor celor maibenefice a fost Marele Act al Marii Uniri curegatul României.

De asemenea, tot de la primele episoadeni se etalează capacitatea exerciţiuluimultilingual al autorului, care vorbeşte bineitaliana, are bune cunoştinţe de limbăgermană, nu-i sunt străine franceza şi chiarmaghiara. Tot romanul e împânzit de numeoameni, de pieţe, de edificii publice şiculturale, poduri, ape, localităţi cu sonorităţidin aceste limbi.

Deci autorul şi personajele sale au dece să fie orgolioase şi mândre ca fiind urmaşiilocuitorilor unui Banat care „a supravieţuit subcoroana maghiară, sub iataganul otoman, subaripile vulturului cu două capete al casei deAustria, sub cârja mitropolitului de la Carloviţsau sub nenorocita corcitură austro-ungară”. Şicare a intrat apoi regal şi triumfal şi pentrutotdeuna în componenţa Româiei Mari.

Cosmopolita cetate a Timişoarei

urmează, însă, neabătut, calea deschisă, încontinuare, de tăvălugul istoriei şievenimentelor la care a participă plenar, devoie de nevoie, înainte, în timpul şi dupărealizarea unirii celei mari. Aceste evenimentesunt adevăratul miez al acţiunii din naraţiunealui Ion Marin Almăjan, dusă până în prejmacelei de-a doua conflagraţii mondiale şi maiinumane.

Deoarece aşa cum bine sublinia exegetaAda Cruceanu în postfaţa cărţii, prin acestroman Ion Marin Almăjan „încalcă reguladupă care naraţiunea urmăreşte destinul unorpersonaje”. Asamblarea unor asemeneadestine individuale în destinul unic al cetăţiiconstituie calapodul de acţiune şi deautenticitate al naraţiunii. Adică cetatea, cudestinul ei, devine eroul principal: „Aici chiardacă personajul există plenar (se naşte, suferă,se bucură, acţionează/meditează, iubeşte,urăşte, moare) mecanismele şi suportul“lamelar” al textului nu-i aparţin, observă, pebună dreptate exegeta reşiţeană. Şi tot ea, şio dată cu ea şi noi, conchidem: Cetatea (şi nuca personaj „colectiv”!) este cea care legenerează, le controlează, crează personajeîn măsura în care are nevoie de ele şi lecondiţionează/asigură/ierarhizează prezenţaşi semnificaţia în text. Atunci, însă, cândcântecele de sirenă sunt prea numeroase şidin ce în ce mai meşteşugit atrăgătoare, eledepăşesc meterezele şi cresc înlăuntrul eimulţi, mult prea mulţi, lupi. Acestora Cetateanu are de ce să le mai fie adăpost şi niciapărare. Şi ori de câte ori “se schimbăvremurile”, cu dinafară poruncă ea, Cetatease retrage în istorie”.

Iar din istoria ei, pe alocuri de-a dreptulregală, n-o poate scoate pentru a ne-o prezentaşi-a o face să-şi retrăiască, sub ochii noştri,regalitatea şi gloria, decât un scriitor regalprecum Ion Marin Almăjan.

DUMITRU MĂLIN

106

Ca o bibliotecă sau arhivă memoria adună în timp întâmplări,imagini, persoane, situaţii exclusiv realiste şi însoţeşte apoi fiinţadepozitară până când timpul se încăpăţânează să fie, să-şi manifestechipul şi numele. În lungul drum al zilelor, scene şi oameni constituieo “altă artă cinematografică” care rulează miraculos pe ecranulmental individual mereu activ şi incandescent ca o lavă vulcanică,vin ca o mărturie-document cu o autenticitate pură, implicând,desigur istoria sau ciclul naturii.

Vom da curs, în continuare, unor scene-amintiri menite acomunica prin ele însele clipe de viaţă fără adăugiri sau comentarii:

1. Cred că aveam cinci-şase ani şi era o primăvară secetoasăîn timpul foametei din anii 1946,1947, când au venit în curtea noastrăde la ţară doi copii ai unor vecini care n-aveau în bătătură decâtcâteva capre râioase şi o sărăcie lucie.

Bătea vântul sărăciei în curtea lor împrejmuită cu garduri carestăteau să cadă şi numai albul văruielii casei picura puţină lumină şi o dungă de speranţă.

Cei doi copii ai vecinilor - fată şi băiat de cinci-şase ani, foarte sumar îmbrăcaţi, desculţi şislăbănogi înviorau oarecum prin copilăria lor atmosfera din bătătură.

Cum ne jucam noi copiii, băiatul se opreşte din joc şi-i spune surorii lui “că-i e foame” şi privirealui prelungea dorinţa printr-o lumină sticloasă.

“Când mi-e foame, găsesc o bucată de pământ şi o mestec să mă liniştesc”, ceea ce a facut: a găsitun guguloi de pământ, l-a dus la gură şi l-a mestecat, apoi l-a înghiţit ca pe o mâncare obişnuită . Soralui a procedat la fel.

Scena aceasta m-a urmărit în timp şi am luat-o ca pe un ritual nepământesc.După ani i-am întrebat pe cei doi dacă-şi mai amintesc “scenele copilariei” şi mi-au mărturisit că

nu mai reţin nimic din anii de foame, sau au ocolit adevărul fără a se întoarce în timpul “copilului deodinioară”.

2. În satul natal (Valea Nandrei - Judeţul Argeş) satul copilăriei mele până la terminarea clasei aVII-a, durase o fermă pomicolă, agricolă şi de animale, înainte de Al Doilea Război Mondial, o familievenită de la Bucureşti, oameni întreprinzători şi foarte gospodari: Dna MELANIA (sătenii îi ziceauCocoana MARE ) şi soţul-inginerul VASILE DIMITRIU- un strălucit constructor şi antreprenor. (Cumau ajuns să cumpere proprietatea nu ştiu - pentru că încă nu mă născusem când au venit).

Împreună au construit un castel care şi astăzi stăpâneşte semeţ pe un platou înconjurat de ovegetaţie abundentă: salcâmi, carpeni, ulmi şi vreo opt stejari a căror vârstă înseamnă câteva sute deani. Au adăugat în timp nişte grajduri, alte clădiri cu o arhitectură ce îmbină tradiţia cu clasicul. Înspaţiul grădinii au plantat tot soiul de meri, peri, pruni, gutui, cireşi , au organizat o mare grădină dezarzavat irigată de apa Râului Doamnei. În timp, soţii au divorţat, rămânând ca soţia să preia conducereafermei. A traversat perioada Războiului Al Doilea Mondial, adăugând fermei o superbă turmă de vaciaduse din Transilvania. După ce s-a terminat războiul s-a instaurat puterea comunistă şi deja prin sat şiîn toată ţara plutea ameninţarea. Zvonurile se transformau în realităţi, iar propaganda incita la ură.

MAŞINA NEAGRĂ – instrumentul prin care securitatea ridica pe “duşmanii poporului şi aidemocraţiei cei noi” trecea zilnic prin sate şi oraşe şi “culegea” vreun popă mai înstărit, un ţăran mai răude gură, pe unul care-l înjurase pe Stalin sau Ana Paukăr (vezi lozinca: Ana Paukăr şi cu Dej/ Au băgatspaima-n burghezi! ).

Era în 1949 şi o primăvară secetoasă ameninţa producţia agricolă. Ferma Doamnei Melania - auavut grijă “organele” s-o falimenteze prin sporirea impozitelor şi cotelor greu de suportat, în urma unorcredite oferite de bancă, care în cele din urmă s-au lăsat cu “ultimatumuri” şi “ ameninţări”.

Amintiri pe pânza vremii

107

Timpul grăbea destinele şi brusc a venit în sat Maşina Neagră pe la orele 11.00 ziua, au lăsat-o ladouă sute de metri distanţă de locuinţa Doamnei Melania şi din ea au coborât trei miliţieni şi doi civiliîmbrăcaţi cu haine de piele şi pe cap şapcă muncitorească, s-au îndreptat spre casa “coniţei”, care nu seasteptase la un asemenea deznodământ. Localnicii satului au presimţit nenorocirea şi toată “suflarea” aieşit pe la porţi aşa cum se întâmplă când e vreo nuntă sau înmormântare. Domnii cu haine de piele şimiliţienii n-au întârziat la domiciliul Doamnei decât treizeci, patruzeci de minute, au arestat “familia”(formula lingvistică în epocă era “i-au ridicat”) şi acum îi escortau, de astă dată miliţienii erau în spatelelor cu puştile la orizontală ca arestaţii să nu îndrăznească să fugă! N-au fost lăsaţi să ia nimic din casă.Doamna reuşise să ia un pled pe mână, iar soţul un balonzaid. Sătenii, fiecare la poarta sa, urmăreauevenimentul cutremuraţi de spaimă, cu ochii pironiţi în gol, îşi frământau haotic mâinile sau scoteauinterjecţii bolborosite, cuvinte amestecate cu sughiţuri.

Câţiva câini mai rebeli lătrau de zor, parca voiau să protesteze, că oamenii n-aveau cum.Cele douăzeci de minute cât a durat traversarea drumului până la MAŞINA NEAGRĂ prin faţa

sătenilor se transformaseră într-o veşnicie, iar evenimentul echivala cu un cutremur în sufletul fiecăruia.Ce se întâmpla în mintea şi sufletul arestaţilor, ce gândeau “organele” sunt alte întrebări pe care

numai Dumnezeu le poate revela.Privirile “familiei” se întretăiau cu cele ale sătenilor ca o formă de “rămas-bun” pentru că Doamna

Melania purta imaginea unei autorităţi recunoscute pentru ordine şi eficienţă economică.Întregul domeniu fusese o oază de prosperitate şi, de-acum, totul aluneca în ordine inversă şi

degradare continuă.A urmat, apoi, un simulacru de proces în urma căruia au condamnat-o pe Doamna Melania şi au

dus-o la Canal, iar proprietatea a fost naţionalizată.3. Student fiind la Universitatea din Cluj (Facultatea de Filologie) în 1963 am mers în satul unui

coleg şi bun prieten - Iuliu Pârvu) la Gârbău- un sat de lângă Cluj.Ne-am plimbat prin satul transilvan dând bineţe şi primind cuvinte de voie bună de la sătenii

întâlniţi în cale. Cum treceam de-a lungul satului am întâlnit o rudă a prietenului şi colegului meu, unbărbat ca de vreo cincizeci de ani. Ne invită în ogradă şi după ce scoate “o horincă” începem să vorbimde una, de alta şi ajunge să ne povestească cum s-a făcut colectivizarea în Gârbău, cum erau “convinşi”ţăranii să intre în Colectiv, cum fugeau de-acasă ca să scape de echipele de activişti care veneau zilnic însat, cum legau porţile cu lanţuri ca “musafirii” să nu intre în gospodărie.

Fiecare se apăra cum putea. Şi omul nostru după un oftat adânc care a fost urmat de nişte lacrimigreu stăpânite:

“Să vă spun ce s-a întâmplat cu tata. Avea şaizeci de ani când s-a făcut colectivizarea şi locuia maiîn jos de casa asta. Avea o pereche de boi roşii cu care ieşea zilnic la câmp, pentru el sau pentru alţii dinsat.

În colectiv l-au înscris cu forţa, că eram eu şi frate-miu la şcoală şi ca să ne salveze pe noi s-aînscris cu pământul, boii şi uneltele agricole pe care le avea.

După ce s-a înscris au venit ca să-i ia carul cu boii. Au intrat în curte şi i-au poruncit tatei să punăboii la jug, dar bătrânul a refuzat. Cei doi delegaţi, atunci, au înjugat boii la car şi au pornit să iasă dincurte.

Bătrânul îi astepta la poartă. A îngenunchiat în faţa boilor, şi-a scos căciula, a făcut un fel deînchinăciune... Şi şi-a pierdut minţile / vorbea vorbe fără înţeles şi plângea ca un copil.

Delegaţii de la colectiv l-au tras de-o parte şi au ieşit nepăsători din curtea bătrânului ca şi cum nus-a întâmplat nimic.

(Gazda noastră amesteca cuvintele cu un plâns greu de stăpânit! ). Tata a stat un timp prin spitale,dar n-a mai trăit decât un an şi s-a stins cu o durere numai de el ştiută”.

După istorisire vorbe multe n-au mai fost. Ne-am luat “rămas-bun” şi mi-am zis că va veni untimp când voi mărturisi tragedia gârboanului - Şi mi-am ţinut promisiunea !

VICTOR ZAHARESCU

108

PoeziiLAURA POPA:

Azi

Iubeşte-mă azi.Mâine s-a pierdut Din calendarul meu.

Iubeşte-mă azi.Mâine e o filă ruptăDintr-o altă poveste,În care zâna cea bunăA ajuns la timp,Caleaşca a prins viacă,Zmeul a fost răpusIar Făt-frumos nu şi-a uitat paloşul Încuiat în cufăr.

Iubeşte-mă azi.Când încă mi-e cald şi bine,Privesc Soarele în ochi,Mă joc printre stele, Îci mângâi creştetul trist,Te iau în mine,Te ascund adânc,Şi trăiesc veşniciaÎntre două bătăi inegaleDe inimă obosită.

Iubeşte-mă acum.Şi încă o clipă,Şi încă una...Până când totul va fi,Din nou,Azi.

LORENA CRAIA:

Iluzie

alergăm cu infinitul în spaterotocoale de fumla urechi şi pe fruntenu mai are cinesă ne încântepoate o umbră a cruciidin Vestpoate copilul ucisîn semn de protestalergăm pe deasupra

labirintului veşnicne înscriem pe listeca într-un pomelnicdar nu am găsit încăo scorbură adâncăne împrumută altcinevasufrageriile de luxale torturiisă ne ştergem de zâmbetuldin colţul gurii

VALERIA PAŞTIU - GUŞEILĂ:

Poemul-Pom de Taină roditor

Motto: Poemul şi rugăciunea sunt două fructecrescute pe aceeaşi

creangă de care atârnă universul.Ana BLANDIANA

Poemul-Pom – de viaţă roditorNemărginit – al tuturorPătrunde-n gânduri şi în fapteInvoluntar, spre miezul tău, departe.

Poemul-Pom - sub soare-n valul sclipitorNemărginit – al tuturorDeschide drum spre genele poieniiDă viaţă, dă culori, şterge vedenii.

Poemul-Pom – crescut lângă izvorNemărginit –al tuturorCu trunchiul lui plecat spre iarba verdeCa roua dimineţii te dezmierde.

Poemul-Pom – în rădăcini cu mir mântuitorNemărginit – al tuturorDe eşti rănit durerea ţi-o alinăCăzuta frunză – beteală de lumină.

Poemul-Pom – purtând neînţelesul dorNemărginit – al tuturorPodoabă, fruct şi frumuseţeE bucuria ce-nfloreşte-n mii de feţe

Poemul-Pom – de Taină sorbitorNemărginit – al tuturorÎncet şi lin foşnind duiosVesteşte Învierea lui Hristos!

109

Opinii. Pãreri. Atitudini

O discuţie controversată la o emisiune TV,având ca subiect felul cum s-a finalizatconcursul pentru ocuparea unui post de asistentuniversitar la o facultate de stat din Bucureşti,mi-a atras atenţia prin felul cum se derulauargumentele care susţineau respectarea custricteţe a protocolului de desfăşurare a unuiasemenea concurs. În discuţie era faptul că seînscriseseră doi candidaţi şi în urma susţineriiprobelor de concurs unul fusese declarat admis.Unul dintre candidaţi a făcut studii despecializare la universităţi de prestigiu dinOccident, a publicat trei articole în revisteimportante editate de universităţile respectiveşi s-a prezentat la concurs încrezător în şansalui. Celălalt candidat a publicat un articolsemnat de încă două persoane, dintre care unule conferenţiar la facultatea care organizaconcursul. Acest al doilea candidat a fostdeclarat câştigător al concursului. Lucrărilescrise ale celor doi candidaţi au fost notate cunota 9, dar departajarea a fost hotărâtă de notaobţinută la proba practică (susţinerea unei lecţiide seminar). Cel declarat admis a primit nota

Reformă în învăţământul superior?

10, iar celălalt nota 9. Evident că acesta dinurmă a făcut contestaţie.

În discuţia din timpul emisiunii s-alămurit că din comisia de concurs a făcut parteşi conferenţiarul coautor al articolului semnatde candidatul admis.

Ceea ce mi-a mai reţinut atenţia în moddeosebit a fost şi discuţia privitoare la loculuniversităţilor româneşti în lumea universitarăde pretutindeni. Numai Universitatea dinBucureşti şi Universitatea Babeş-Bolyai dinCluj-Napoca se apropie în topul universităţilorde cifra 150. Despre restul, nici pomeneală.Cum s-a ajuns aici?

Explicaţia ar trebui să înceapă cu o privireînapoi cu vreo 35 de ani. Se interziseserăconcursurile pentru promovarea pe posturididactice timp de câţiva ani. Începând dinianuarie 1990 s-a dat drumul, cum s-a spus, auapărut facultăţi noi, secţii noi, s-au mărit cifrelede şcolarizare, au apărut sute de posturididactice care au fost scoase la concurs. Uniiconferenţiari, care îşi publicaseră mai înaintecursul într-o editură, au avansat nu numai lafuncţia didactică de profesor universitar, dar auprimit şi conducere de doctorat. Asistenţiiuniversitari cu câţiva ani vechime pe post auajuns lectori, iar în locul lor au fost promovaţiprin concurs (de relaţii) absolvenţi cu studii despecialitate şi doar atât. În 4-5 ani s-a ajuns cala unele catedre să existe mai mulţi profesoridecât asistenţi şi lectori împreună. În ce măsurăasigurau aceştia ridicarea prestigiului facultăţiişi al universităţii? E de ajuns să amintesc câtevacondiţii de îndeplinit pentru ocuparea posturilordidactice de conferenţiar şi profesor.Viitorulconferenţiar, până mai acum câţiva ani, trebuiasă aibă 1-2 cărţi publicate, iar profesorul 3-4.Ce au însemnat atunci, ca şi acum, aceste cărţi?Au apărut editurile particulare, care erau şi suntsocietăţi comerciale cu profil de publicare de

110

carte, în care cadrele didactice şi-au publicatcursurile ţinute la facultate. Dar un cursuniversitar nu e altceva decât o sinteză acelor spuse şi scrise de alţii. Contribuţiaştiinţifică a celui care susţine un curs este, decele mai multe ori, egală cu zero. Cărţilerezultate din cercetare ştiinţifică proprie n-auconstituit baza promovării. În condiţiile acestea,mai putem vorbi de specialişti de prestigiu caresă se îngrijească de ridicarea nivelului decalitate al celor tineri, colegi de catedră? Îngeneral, la nivel de universitate, activitatea decercetare ştiinţifică se reduce la obiective pecare şi le impune un cadru didactic. Uneleprograme colective de cercetare ştiinţifică suntconcepute mai mult ca să fie bifate, nu ca săreprezinte contribuţii ştiinţifice remarcabile.Cercetarea ştiinţifică de amploare estecantonată în institute de cercetare dinsubordinea Academiei Române. Aceste instituteau apărut în urma reformei învăţământului din1948, după model sovietic. Prin înfiinţarea lor,cercetarea ştiinţifică la nivel înalt, care să seînscrie în tendinţele de evoluţie ale ştiinţelorexacte şi umaniste, s-a rupt de universitate. Rareori un cercetător ştiinţific a mai avutposibilitatea să predea un curs universitar,aducând în facultate experienţa cercetăriiştiinţifice proprii.

Aflăm către sfârşitul fiecărui an laureaţiiPremiului Nobel. Cei onoraţi cu acest premiupentru medicină, fizică, chimie sunt în totalitatecadre didactice universitare care îşi desfăşoarăactivitatea de cercetare şi didactică la cel maiînalt nivel. Cercetarea ştiinţifică pe care oîntreprind aceştia este la cotă maximă, dedescoperiri şi invenţii, de salt calitativ care sărevoluţioneze nivelul ştiinţific cunoscut.

Laboratoarele în care lucrează aceştia se bucurăde o dotare tehnică deosebită, care permitefectuarea unor investigaţii ştiinţifice de mareanvergură. Pe lângă aceşti specialişti seformează tinerii cercetători, care sunt, totodată,şi cadre didactice universitare. Nu e de mirarecă universităţile din care provin aceştia suntcotate la cel mai înalt nivel din lume.

Ce exemplu luăm din experienţa altora?Ca să ridicăm nivelul calitativ al activităţiiuniversităţilor noastre nu de reforme ca cele dinultimele decenii avem nevoie, ci de mult maimult în materie de învăţământ şi cercetareştiinţifică. Disocierea învăţământ – cercetare,aşa cum este acum şi cum o cunoaştem de vreo70 de ani, este o frână în calea ridicării calitativea nivelului competiţional al oricărei universităţiromâneşti. Încă din timpul studiilor universitarestudentul trebuie să aibă contact cu specificulmuncii de cercetare. Cei dotaţi pentru aşa ceva,cei care manifestă înclinaţii pentru ce înseamnăcercetare ştiinţifică vor avea toate şansele săcontinue, după absolvire, să lucreze înasemenea laboratoare, să urmeze exemplulprofesorilor lor, să devină ei înşişi viitoriconducători de programe de cercetare. Mareamajoritate a laboratoarelor din facultăţilenoastre servesc activităţii didactice şi mai puţincercetărilor ştiinţifice de interes general. Aşadar,selecţia viitoarelor cadre didactice şi decercetare să aibă un caracter intern, pe bazarezultatelor obţinute în timpul studiilor şi alparticipării efective în colective de cercetare dela nivelul facultăţii. E posibil aşa ceva? E posibildacă există voinţă şi interes pentru ce trebuiesă înţelegem prin calitate.

TEODOR OANCĂ

111

Simion Bărnuţiu, apostolul românismului din 1848

Pentru ca generaţia actuală de românisă dăinuie în eternitate, trebuie cu orice preţsă transmitem generaţiilor viitoare istoria,literatura, arta şi mai ales limba română caresunt adevărate făclii ce vor lumina şi vorîncălzi naţiunea, ce ne va lumina nouă,tuturor, calea spre viitor. Din păcate, nu toţiromânii, dar mai ales tinerii nu cunosc epocilede renaştere şi reconstrucţie naţională aşa căaş vrea să amintesc cei mai importanţi ani:1821, 1848, 1859, 1878, 1913, 1918, 1945şi 1989. Aş dori să mă opresc în Transilvaniamilenară înainte de 1848 când ungurii aveaude veacuri supremaţia aici, însă o supremaţieîntemeiată pe forţă şi privilegii aristocraticeîn timp ce poporul român, adevăratulsusţinător al statului, era respins de ladrepturile şi binefacerile societăţii în care eltrăia şi muncea. De la Iosif al II-lea care îşipropune să răspândească cultura şi limba

germană în tot Imperiul Habsburgic şi pânăla fanaticii panmaghiarismului, SentSchecheny şi Wesselény care plănuiaumaghiarizarea tuturor popoarelorconlocuitoare şi care strigau pe tonuri înaltecă, dacă românii nu doresc să piară, trebuiesă se facă unguri şi din piatră seacă. Româniierau nehotărâţi. Cei mai fanatici luptătoripentru maghiarizare erau ungurii dinTransilvania, magnaţi, conţi şi baroni caretrăiau îmbuibaţi în bogăţie şi belşug pe seamamilioanelor de români care munceau ca robiiiar pe steagul lor era scris: ”unire sau moarte”,adică unirea Transilvaniei cu Ungaria.

Chiar renumitul filolog şi naţionalistTimotei Cipariu în ziarul ”Organuliluminării” recomandă românilor unirea cuUngaria, dar după un timp îşi schimbă opinia.Din păcate, acest curent unionist al uniriiTransilvaniei cu Ungaria era îmbrăţişat deunii români, însă până la 25 martie 1848 când,pentru prima oară la Sibiu, apare oproclamaţie scrisă de mână în care sepropunea românilor congres naţional,stingerea iobăgiei, libertate individuală şinaţională, autonomie şi deputaţi naţionali şinicio unire cu Ungaria, acest curent a dispărutaproape de tot. Cine era autorul acesteiproclamaţii? Simion Bărnuţiu care în 1829termină teologia fiind numit arhivar alcancelariei episcopale, iar până în 1834 predăistoria şi filozofia, iar la sfârşitul anului 1834este numit secretar al episcopului Lemeny.Prin activitatea sa şi-a câştigat simpatiaclerului, dar cunoscând şi relele năravuri şipornirea spre maghiarizare a clerului condusde Lemeny, ar dori să renunţe. Scârbit de ceeace vede îşi dă demisia din postul de secretaral lui Lemeny şi ia catedra de filozofie aLiceului şi începe să înveţe noua generaţiedespre drepturile românilor şi despre stareaanormală a acestora care gemeau sub jugul

112

iobăgiei. Opunându-se cu greu planurilor demaghiarizare, el pregăteşte pe apostolii şimartirii Revoluţiei de la 1848, el însuşi fiindcel mai mare apostol. Simion Bărnuţiu seopune cu vehemenţă Marii AdunăriLegislative de la Cluj la care participă şiepiscopul Lemeny care propune o lege careimpune ca timp de 10 ani să se introducălimba maghiară obligatorie în biserică şişcoală. Toate aceste lucruri răresc foarte tarerelaţiile cu episcopul Lemeny şi se zice căpartizanii maghiarizării l-au atacat peBărnuţiu cu ciomege în Piaţa Blajului, vrândsă-l omoare. Însă nici violenţa, nici ciomegelepe spinare n-au putut opri ideile naţionale alelui Simion Bărnuţiu şi partidei naţionale dinBlaj. Această luptă între episcopul Lemenyşi Simion Bărnuţiu s-a declanşat într-o Joie aPatimilor prin ceremonialul spălăriipicioarelor, unde se alegeau pentru acesta 12elevi seminarişti. În 1843, la aceastăsărbătoare, din ordinul episcopului Lemeny,au fost refuzaţi unii seminarişti patrioţi.Studenţii reclamă acest lucru şi mai ales perectorul seminarului, un om violent şi imoralşi astfel se naşte un proces între episcopulLemeny şi profesorii şi studenţii naţionaliştial cărui conducător era Simion Bărnuţiu.Acest proces se termină în 1847 cu destituireacelor mai buni profesori din Blaj, printre careaş aminti pe Simion Bărnuţiu, Ladislau Pop,Dimitrie Boer, Ioan Rusu, Iosif Pop şistudentul eminent Axente Sever. SimionBărnuţiu pleacă de la Blaj umilit, dar cusufletul curat apărând cauza naţională şi seînscrie ca student la Sibiu, la Facultatea deŞtiinţe Juridice pe care o termină. De aici dinSibiu răspândeşte în toată TansilvaniaProclamaţia de la 25 martie. În multe centredin Transilvania ”se predică” programulnaţional al acestei Proclamaţii, iar în acel anîn Odorheiu, se întâlnesc 30 de tineriunuionişti printre care aş aminti: AvramIancu, Paul Poruţ, Alexandru Papiu Ilarian,

I. Pinciu, Tordăşeanu şi mulţi alţii care auales şi au hotărât ca termen de desfăşurare aMarii Adunări Naţionale a românilor dinTransilvania, Duminica Tomii, la Blaj şi apoiau plecat şi-au împrăştiat prin sate aceastăveste minunată cum că ţăranii, preoţii şiînvăţătorii să vină la Blaj în Duminica Tomii.Chiar Aron Pumnul a făcut o proclamaţiecare-i chema şi el pe preoţi, învăţători, ţăranisă vină la Blaj. Guvernul transilvan de atunciaflă despre această veste şi despre aceastăMare Adunare din Duminca Tomii şi ordonăepiscopilor din Blaj şi Sibiu să se opunăacestei Mari Adunări şi ameninţă că cei cevor merge la Blaj vor fi împuşcaţi sauspânzuraţi, iar pe marginea drumului seridicau furci şi ţepe pentru a înfricoşa poporul.Pentru siguranţă, se trimite la BucerdeaGrânoasă o companie de honvezi din Alba,iar la Sâncel o companie de dragoni. Cu toateacestea, în Duminica Tomii se adună la Blaj500-600 de ţărani însoţiţi de tribunii lor iardupă masă când numărul lor sporeşte, soseştede la Sibiu şi Simion Bărnuţiu, idolulpoporului român. El a cuvântat poporuluiadunat care l-a primit cu triumf şi l-a sfătuitsă meargă acasă şi să vină peste douăsăptămâni la 3/15 mai 1848, pe CâmpulLibertăţii de la Blaj, însoţiţi de preoţi şiînvăţători, având şi certificate de bună purtarede la comisarii guverniali, deţinute de AvramIancu, Buteanu şi Papiu. Această adunare dela Blaj în Duminica Tomii a fost un preambul,o pregătire pentru cea care va urma peCâmpul Libertăţii de la Blaj când vor veni40 000 de ţărani şi vor striga în cor: „Noivrem să ne unim cu ţara!” Şi astfel SimionBărnuţiu a rămas şi rămâne apostolul şiîngerul păcii, a momentului 3/15 mai 1848de pe Câmpul Libertăţii, şi de ce nu, unuldintre marii părinţi ai României Mari.

DR. MIRCEA FRENŢIU

113

RALUCA DETEŞAN: Traduceri din Luis Cernuda

Meridiane lirice

Luis Cernuda

Luis Cernuda a fost unul dintre poeţiifundamentali ai generaţiei ’27. S-a născut laSevilla în Septembrie 1902.Opera lui GustavoAdolfo Bécqueri-a deschis interesul pentrupoezie încă de mic copil. A început să scrie fiindîncurajat de un profesor, care, l-a învăţatanumite artificii tehnice. Tânăr fiind, a scrisprimele sale publicaţii în revista “DeOccidente”. Mereu a fost influenţat de literaturafranceză, ba chiar a şi tradus o parte din operasuprarealistului Paul Éluard. În timpulRăzboiului Civil a plecat în Statele Unite,lucrând ca doctor docent. Mai apoi, s-atransferat în Mexic, unde a şi murit în anul1963.

De-a lungul vieţii a reflectat în poemelesale o pornire plină de speranţă, aducând elogiifrumosului, însă, cu trecerea timpului, şi-apierdut din sensibilitate, devenind pragmatic şiconceptual. Câteva dintre operele sale, pe carele vom enumera cronologic, sunt îndeajunspentru a întări cele spuse anterior: “Profilul

aerului”, “Norii”, “Trăind fără a trăi”,“Dezamăgirea himerei”.

Si el hombre pudiera decir lo que ama

Si el hombre pudiera decir lo que ama,si el hombre pudiera levantar su amor por elcielo como...

una nube en la luz;si como muros que se derrumban,para saludar la verdad erguida en medio,pudiera derrumbar su cuerpo,dejando sólo la verdad de su amor,la verdad de sí mismo,que no se llama gloria,

fortuna o ambición,

114

sino amor o deseo,yo sería aquel que imaginaba;aquel que con su lengua, sus ojos

y sus manosproclama ante los hombres

la verdad ignorada,la verdad de su amor verdadero.

Libertad no conozco sino la libertadde estar preso en alguien

cuyo nombre no puedo oír sin escalofrío;alguien por quien me olvido de

esta existencia mezquinapor quien el día y la noche son para

mí lo que quiera,y mi cuerpo y espíritu flotan

en su cuerpo y espíritucomo leños perdidos que el mar anega

o levantalibremente, con la libertad del amor,la única libertad que me exalta,la única libertad por que muero.

Tú justificas mi existencia:si no te conozco, no he vivido;si muero sin conocerte, no muero,

porque no he vivido.

Dacă omul ar putea spune ce iubeşte

Dacă omul ar putea spune ce iubeşte,dacă omul şi-ar putea înălţa iubirea

la cer, precumun nor în razele de lumină

aşa cum zidurile se prăbuşescîn faţa adevărului absolutaş putea să-ţi dărâm fiinţalasându-ţi doar adevărul iubirii taleadevărul tău,care nu e nici glorie, nici norocşi nici ambiţie,doar iubire sau dorinţă,eu aş fi cel care visează;acela care prin glasul lui, prin ochii luişi prin mâinile luiîşi strigă în faţa oamenilor

adevarul neştiutadevărul iubirii sale.

Nu cunosc libertatea, decât aceeade a fi prizonier

în cinevaal cărui nume rostit mă face să tremur;în cineva care mă face să uit de aceastăexistenţă meschinăpentru care ziua şi noaptea îmi par banale,iar trupul şi sufletul plutesc în fiinţa saprecum ramuri pierdute pe care mareale scufundă şi le ridică din nou

la suprafaţăuşor, cu libertatea iubirii,unica libertate ce mă înalţă,singura pentru care aş muri.

Tu îmi motivezi existenţa;dacă nu te cunosc, nu am trăit;dacă mor fără să te cunosc, nu mor,pentru că nu am trăit.

115

LUCIA PILŢU: Traduceri din Leopardi

O il fiore del deserto

Qui mira e qui ti specchia,Secol superbo e sciocco,Che il calle insinuo alloraDal risorto pensier segnato innantiAbbandonasti, e volti addiedro i passi,Del ritornar ti vanti,E procedere il chiami.Al tuo pargolrggiar gl/ ingegni tuttiDi cui lor sorte rea padre ti feceVanno adulando, ancoraCh/ a ludibrio taloraT/abbian fra se.Non ioCon tal vergogna scendero sotterra;Ma il disprezzo piuttosto che si serraDi te nel petto mio,Mostrato avro quanto si possa aperto;Bench io sappia che obblioPreme chi troppo all eta propria increbbe.Di questo mal, che tecoMi fia comune, assai finor mi rido.Liberta vai sognando, e servo a un tempoVuoi di novo il pensiero,Sol per cui risorgemmoDalla barbarie in parte, e per cui solo

Si cresce in civilta, che sola in meglioGuida i pubblici fati.

Cosi ti spiacque il veroDell aspra sorte e del depresso locoChe natura ci die.Per questo il tergoVigliaccamente rivolgesti al lumeChe il fe palese;e, fuggitivo, appelliVil chi lui segue,e soloMagnanimo coluiChe se schernendo o gli altri,astuto o folle,Fin sopra gli astri il mortal grado estolle. Uom di povero stato e membra inferme,Che sia dell alma generoso ed alto,Non chiama se ne stimaRicco d or ne gagliardo,E di splendida vita o di valentePersona infra la genteNon fa visibil mostra;Ma se di forza e di tesor mendicoLascia parer senza vergogna, e nomaParlando, apertamente, e di sue coseFa stima al vero uguale,Magnanimo animaleNon credo in gia, ma stolto,Quel che, nato a perir, nutrito in pene,Dice a goder son fatto,E di fetido orgoglioEmpie la carte, eccelsi fati e noveFelicita, quali il ciel tutto ignora,Non par quest orbe, promettendo in terraA populi che un ondaD aura maligna, un sotterraneo crolloDistrugge si, ch avanzaA gran pena di lor la rimembranza,

Floarea deşertului(fragment II)

Cine te admiră şi cine-ţi cercetează,Secol mândru şi neghiob,Drumul de pân-atunciDin gândul însemnat, reînviatSă fi renunţat, dar ţi-ntorci paşii,De-ntoarcere te fuduleşti,Şi acţiune tu numeşti.Copilăriile făcute tuturor înţelepţilorLa a căror soartă maşteră te faci tată

116

Sunt încă măgulitoare sineşi,Dar, în derâdere, uneoriTe iau în sine. EuCu o astfel de ruşine nu voi coborî în mormânt;Dar dispreţul care va fi mai curândPentru tine în sufletul meuArătându-l-voi când acesta poate fi deschis,Deşi să ştiu că uitareaApasă pe cine la vârsta proprie a fost întristatDe acest rău (1), care cu tineÎmi devine obişnuinţă, până când o să râd de mineVisezi libertate, dar sclav timpuluiVrei din nou gândulAcela doar pentru cine se va ridica din nouDe la barbarie îndepărtat, şi pentru cineCreşte numai în civilizaţie,care numai pentru un mai bunExemplu pentru destinele publiceAstfel tu spui adevărulDespre soarta aspră şi despre umilul loc(2)Pe care natura ni-l hărăzi.Pentru aceasta, spateleCu frică întorseşi lumii (3)Pentru fapta cunoscută; şi, în timp ce fugi, chemiPe fricosul care-ţi urmează, dar numaiCel inimosCare se ia în râs sau pe alţii batjocoreşte, care viclean sau nebun,Până deasupra aştrilor rangul de muritor înalţă.Lasă fără ruşine să pară căciVorbind deschis despre faptele saleEste stimat de seamănu-i egal.Mărinimos sufletEu nu-l cred, dar prostescPe cel care, născut să piară, crescut în puf,Zice spre a lăuda fapta sa,Şi cu puturosul orgoliuUmple hârtiile cu excelente fapte şi noiFericiri, pe care cerul le ignoră cu totul,Şi nu numai în acest loc, promiţând pe pământPopoarelor pe care un val de mare agitat, o suflareA brizei rele, o surpare subpământeanăLe distruge, astfel că viitorul cu mare durere de ei va aminti.

(1) de uitare(2) statutul umil(3) sensismul (sensism – nume dat doctrinelor filosofice patru caresenzaţiile reprezintă condiţia necesară şi suficientă unoaştere;dinit. sensismo)

117

Aparitii editoriale

Semnalăm ca o reuşită deplină recentul volum de panseurial lui V. Grozav apărut sub titlul „De la a avea la a fi”. Autorulformulează sub semnul aforismului adevăruri fundamentale despreviaţă, idealuri, etică umană, Frumos, Adevăr. Aforismele suntizvorâte din experienţe personale sau general – umane, prezentateîn formă concisă, adesea metaforizate. Judecăţile sunt pertinente şiprofunde plimbându-ne prin domeniile conexe speciei (didactică,filosofie, politică, ontologie, psihologie, etc.). Titlurile capitoleloruşurează prezumtivului cititor căutarea. Interesantă e ideea de pecopertă de a pune în balanţă (la propriu!) pe „a avea” si „a fi”.

,

Volumul „Bucuria de a mărturisi sau despre cuminţeniacuvântului”, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2019 este o carte de excepţiepe care preotul din Teiuş, Iosif Zoica, ne-o oferă nouă cititorilor acum laînceput de an. Autorul, un hermeneut de aleasă erudiţie, aduce, sub formapericopelor rostite în Sfânta Biserică în duminicile de peste an, un elogiuCuvântului, ca ziditor de suflet şi conştiinţă: „La Dumnezeu este cuvântul/la noi sunt cuvintele/ să le alegem şi-ngrijim/ să le rostim şi-mpărtăşim/cu bucurie aleasă/ să fie pace-n fiecare casă/ şi cuminecătură caldă/ pefiecare masă”.

N-am asistat niciodată la slujbele oficiate de dânsul în bisericădar bănuiesc că acestora li se adaugă mirosul de tămâie şi cel al Floriifericirii, al Bucuriei şi Înţelegerii, din care se împărtăşesc toţi cei care-lascultă.

„Addenda” care însoţeşte volumul depune mărturie despre harulsău poetic şi despre corespondenţa pe care a avut-o cu mari personalităţiale culturii noastre: Zoe Dumitrescu–Buşulenga şi Dan Hăulică.

La un an de la trecerea în nefiinţă a scriitorului (colaborator şi la„Alba Iulia Cultural”), soţia Domniei Sale, Elena Pârvu, publică unvolum alcătuit din scrisorile primite de acesta, mai ales în ultimii ani,de la prieteni, colegi sau elevi. Cartea are valoare documentară,deoarece, aşa cum spune autoarea, „reîmprospătează chipul celui carea plecat dintre noi prea brusc, deşi avea încă multe proiecte,” şi îipune în lumină personalitatea prin prisma înscrisurilor unor foşti elevi,a unor prieteni şi colaboratori, precum şi colegi de breaslăscriitoricească.

Sit sibi terra levis!

PREZENTARE: ION TODOR

118

119

CUPRINSArheologia memoriei.Centenarul UniriiVASILE PÂRVAN - Datoria vieţii noastre .................................................................................................... 3EMIL ISAC - În drum spre Alba Iulia... .................................................................................................... .. 13

Lirica MagnaGRIGORE VIERU - Taina care mă apără ................................................................................................... 15

Numele poetuluiION SÂNGEREANU.................................................................................................... ............................. 20

Istorie literaraGEORGE VULCU - Mihai Eminescu .................................................................................................... ..... 25

Hermeneutică sacrăGEORGE REMETE - Profilul psihologic al lui Iisus Hristos ...................................................................... 32RĂZVAN BRUDIU - Bocetul - .................................................................................................... .............. 36OLIVIU BOTOI - Portretul cultural al episcopului Policarp Moruşca. ........................................................ 40

Lui Eminescu, în eternitateTHEODOR CODREANU - Eminescu şi limba ca taină a fiinţei ................................................................. 45ION TODOR - Mitopoetica Luceafărului lui M. Eminescu ......................................................................... 51ION BUZAŞI - Eminescu şi catolicismul .................................................................................................... 57

Rezonante liriceMIRCEA PLATON: Poezii .................................................................................................... ..................... 60MARCEL MUREŞANU: Poezii .................................................................................................... ............. 62

ProzăIOAN POPA: Căpitanul Hugo (I) .................................................................................................... ........... 63OVIDIU I. BUCUR: Fragment din romanul Domnişoara, în curs de aparţie ................................................ 69IOAN FILIMON: Despărţirea .................................................................................................... ................ 73

În lumina cărtiiIRONIM MUNTEAN: Drumul spre centru ................................................................................................. 74

Cronici literare. RecenziiADRIAN DINU RĂCHIERU: PROFIL - „Metafizica” subteranei .............................................................. 76MARIA TRANDAFIR: Nerostitul cuvânt nu mai vrea să tacă .................................................................... 79ADRIAN ŢION: Ani roditori ai poeziei clujene ........................................................................................... 82LIVIA FUMURESCU: Parabola fiului risipitor .......................................................................................... 84PETRE NEGREA: Vasile Grozav, De la avea la a fi (panseuri) .................................................................. 87

Aforisme. Maxime. ReflecţiiVASILE GROZAV: Maxime. Despre relaţii ................................................................................................ 92

Reverberaţii poeticeOCTAVIAN DOCLIN: Poezii .................................................................................................... ................ 94DUMITRU MĂLIN: Poezii .................................................................................................... .................... 96EMIL DRAGOŞ SCRIECIU: Poezii .................................................................................................... ....... 97

120

Jurnale. Memorii. AmintiriTITU POPESCU: Aicea, printre ardeleni... (o evocare) ............................................................................... 98IOSIF ZOICA: La Teodor Botiş, culoarea îmbracă, ritualic, trupul rănit de vis al timpului ........................ 101DUMITRU MĂLIN: Ion Marin Almajan, scriitorul regal al unei cărţi regale ............................................. 103VICTOR ZAHARESCU: Amintiri pe pânza vremii................................................................................... 106

PoeziiLAURA POPA .................................................................................................... ..................................... 108LORENA CRAIA .................................................................................................... ................................ 108VALERIA PAŞTIU - GUŞEILĂ .................................................................................................... .......... 108

Opinii. Păreri. AtitudiniTEODOR OANCĂ: Reformă în învăţământul superior? ........................................................................... 109MIRCEA FRENŢIU: Simion Bărnuţiu, apostolul românismului din 1848 ................................................. 111

Meridiane liriceRALUCA DETEŞAN: Traduceri din Luis Cernuda .................................................................................. 113LUCIA PILŢU: Traduceri din Leopardi .................................................................................................... 115

Apariţii editoriale: ION TODOR .................................................................................................... ........ 117