ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI

CU NEVROZĂ ASTENICĂ

CUPRINS

CAPITOLUL I.................................................................................................................................3

AANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL......................................3

1.1.Anatomia sistemului nervos central.................................................................................................3

1.2. Fiziologia sistemului nervos central................................................................................................4

CAPITOLUL II...............................................................................................................................5

NEVROZA ASTENICĂ..................................................................................................................5

2.1. Definiţie..............................................................................................................................................5

2.2. Simptomatologie................................................................................................................................6

2.3. Etiologie.............................................................................................................................................7

2.4. Patogenie............................................................................................................................................8

2.5. Clasificare si forme clinice:..............................................................................................................8

2.6. Tratamentul medicamentos.............................................................................................................9

CAPITOLUL III...........................................................................................................................11

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU NEVROZĂ ASTENICĂ....................................................................................................................................11

3.1. Internarea pacientului în spital.....................................................................................................11

3.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare.............................................................................................13

3.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi...................................................................13

3.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative................................................................................14

3.5. Alimentaţia bolnavului...................................................................................................................16

3.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului......................................................16

3.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice..............................................................................16

3.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale..............................................................18

3.9. Educaţie pentru sănătate................................................................................................................19

3.10. Externarea bolnavului..................................................................................................................20 3.11. Descrierea a două tehnici……………………………………………………................………20

CAPITOLUL IV............................................................................................................................24

STUDIU DE CAZ.........................................................................................................................24

4.1 Culegerea datelor.............................................................................................................................24

4.2 Grila de nevoi şi planul de îngrijire...............................................................................................25

4.3 EPICRZĂ..........................................................................................................................................31

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................32

2

CAPITOLUL IAANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

CENTRAL

1.1. Anatomia sistemului nervos central

Sistemul nervos poate fi comparat cu o reţea complexă de nervi şi celule ce transportă

informaţii de la nivelul creierului la nivelul măduvei spinării, dar şi de la nivelul diverselor părţi

ale corpului către creier.

Acesta este alcătuit atât din sistemul nervos central ce cuprinde encefalul şi măduva

spinării, cât şi din sistemul nervos periferic ce curpinde fibre nervoase somatice eferente

(motorii) şi aferente (senzitive şi senzoriale), dar şi fibre nervoase vegetative eferente sau

aferente (simpatice sau parasimpatice).

Sistemul nervos recepţionează, transmite si integrează informaţiile din mediul extern si

intern, pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate, motorii si secretorii. Prin funcţia reflexa

care sta la baza activităţii sale, sistemul nervos contribuie la realizarea unităţii funcţionale a

organismului si a echilibrului dinamic dintre organism si mediul înconjurător.

Sistemul nervos central este împărţit în două componente majore reprezentate de encefal

şi măduva spinării.

Encefalul - este localizat în interiorul cutiei craniene şi este alcătuit din patru

componente principale reprezentate de:

- Trunchiul cerebral;

- Cerebelul;

- Emisferele cerebrale;

- Diencefalul.

Ȋn structura encefalului intră neuroni dar şi celule de susţinere ce alcătuiesc glia. La

nivelul encefalului se pot identifica două tipuri de substanţe: substanţa cenuşie ce recepţionează

şi reţine informaţii şi substanţa albă ce transportă impulsurile nervoase către/ şi de la nivelul

substanţei cenuşii.

Emisferele cerebrale sunt în număr de două, fiecare emisferă controlând activitate de la

nivelul părţii controlaterale a corpului. Ele sunt împărţite la rândul lor în şase lobi şi anume:

3

1. Lobul frontal;

2. Lobul parietal;

3. Lobul temporal;

4. Lobul occipital;

5. Insula Reil;

6. Sistemul limbic.

Cerebelul este localizat posterior şi inferior faţă de emisferele cerebrale şi este alcătuit

din două emisfere cerebeloase şi vermis.

Trunchiul cerebral prezintă trei porţiuni: bulb, punte şi mezencefal (acesta este alcătuit

din pedunculii cerebrali şi coliculii cvadrigemeni).

Diencefalul este compus din mai multe componente şi anume:

- - Talamus;

- Hipotalamus;

- Epitalamus;

- Subtalamus;

- Metatalamus.

Măduva spinării - este o structură de formă tubulară localizată la nivelul canalului

vertebral şi se ȋntinde de la foramen magnum până la vertebra lombară L1-L2. Ȋn alcătuirea ei se

regăsesc 31 de segmente. De la nivelul fiecărui segement iau naştere o pereche de nervi spinali.

Fiecare nerv spinal prezintă o rădăcină motorie şi una senzitivă, ambele luând naştere de la

nivelul măduvei spinării.

Dimensiunea măduvei este de aproximativ 43 de cm lungime la femeie şi 45 de cm la

bărbat, şi are o greutate de 35-40 de grame. Prezintă patru feţe reprezentate de: o faţă anterioară,

o faţă posterioară şi două feţe laterale.

Atât măduva spinării cât şi encefalul sunt învelite la exterior de meninge. Meningele este

alcătuit din trei foiţe reprezentate de duramater (extern), arahnoida (mijlociu) şi piamater

(intern). Rolul lui este de a proteja măduva şi encefalul funcţionând asemănător unei bariere

împotriva a numeroşi agenţi patogeni. Lichidul cefalorahidian sau LCR circulă în jurul

encefalului şi măduvei spinării, rolul său fiind de a le proteja şi de a le hrăni.

1.2 Fiziologia sistemului nervos central

Encefalul are un rol major ȋn controlul diferitelor funcţii ale organismului precum

motilitatea, sensibilitatea, gândirea, memoria, vorbirea.

4

Măduva spinării este conectată cu encefalul prin intermediul trunchiului cerebral şi

prezintă două funcţii principale şi anume: funcţia de centru reflex şi funcţia de conducere.

Encefalul este ȋmpărţit ȋn mai multe regiuni, fiecare având o funcţie specifică (de

exemplu, lobul frontal deţine funcţiile cognitive şi memoria). Măduva spinării şi neuronii

sistemului nervos central au responsabilitatea de a transmite bidirecţional mesaje ȋntre encefal şi

sistemului nervos periferic.

Deşi encefalul şi măduva spinării lucrează ȋmpreună pentru a controla diverse funcţii ale

organismului, anumite reflexe pot avea loc doar prin intermediul măduvei spinării, fără

implicarea nici unei structuri aparţinând encefalului. Orice leziune de la nivelul măduvei spinării

sau de la nivelul encefalului poate determina afectarea unor funcţii variate controlate de acestea.

Viata psihica umana este considerata a fi rezultatul a trei compartimente strâns legate între

ele: compartimentul de cunoastere (gândirea, atentia, orientarea, învatarea, mempria etc.) cu

ajutorul careia omul cunoaste realitatea si patrunde în descifrarea legilor ei, comportamentul

afectiv, constituit din trairile, emotiile, sentimentele si pasiunile pe care omul le încearca în viata si

comportamentul volitional, constând în totalitatea hotarârilor, deciziilor si an preseverenta

împlinirii lor. Aceste aspecte deosebite de importante ale activitatii superioare asigura corelatii

optime ale organismului cu mediul fizico-biologic si social, fiind din ce în ce mai mult studiat de

catre fiziologi.

5

CAPITOLUL IINEVROZA ASTENICĂ

2.1. Definiţie

Nevroza este o tulburare psihica manifestata printr-un comportament anormal, cu diverse

forme, de care bolnavul este conştient, dar nu îl poate stăpâni..

Nevroza perturba afectivitatea si emotivitatea, dar nu afectează facultăţile intelectuale.

Neurastenia este una din cele trei forme de nevroza întâlnită la om si caracterizează în

special printr-un simptom capital: astenia ( oboseala nervoasa ) persistenta.

- este o stare de mare oboseala. Favorizata de surmenaj si însoţita de tulburări

psihice (tristeţe, insomnie, nehotărâre) de tulburări funcţionale (cardiovasculare, digestive,

sexuale) si de dureri cu diferite localizări;

- este o tulburare speciala, persistenta a sistemului nervos central, fara leziuni

organice, determinata în special de conflicte sufleteşti, boala de care omul este conştient si de care

se încearcă sa se vindece, nevroza astenica fiind trecătoare si vindecabila.

2.2. Simptomatologie

Debutul neurasteniei este de cele mai multe ori lent. Oboseala sau astenia este simptomul

principal.

- poate fi fizica sau intelectuala (mai predominanta)

- are un caracter particular, special, neplăcut si apăsător, o senzaţie de enervare, de

gol si nu cedează la mijloacele de repaus sau distracţie;

- astenia fizica este aproape permanenta si apare dimineaţa, la trezirea din somn.

Bolnavul se simte incapabil sa coboare din pat.

Chiar daca în timpul zilei se poate observa o uşoara ameliorare a oboselii, totuşi

după câteva ore de munca ea reapare.

- astenia intelectuala se traduce printr-o senzaţie penibila de neputinţa de a mai face

fata muncilor intelectuale. Toate zgomotele cat de mici, fiecare închidere de uşa, exasperează

bolnavul. Aceasta astenie se poate diminua către seara.

Cefaleea este al doilea simptom ca frecventa si aproape întotdeauna prezent.

6

-  în cea mai mare parte a cazurilor durerea de cap este intermitenta.

Apare brusc sau se accentuează progresiv.

- este variabila ca intensitate si aproape totdeauna legata de oboseala;

- ca localizare apare în regiunea cefei cu o senzaţie de apăsare, de strângere care

iradiază către frunte, tâmpla sau coboară de-a lungul coloanei vertebrale;

- este de obicei diurna si foarte rar nocturna.

Insomnia sau tulburarea somnului sunt foarte frecvente fără a fi însa constante sau durabile. În

general este vorba de un somn foarte superficial si mai rar de insomnie pura si poate fi însotita de

somnolenta în timpul zilei.

- din punct de vedere al orarului ea se manifesta la începutul noptii (insomnie de

adormire);

- în timpul somnului pot apare foarte des coşmaruri (senzaţie de rătăcire, pierdere

etc.) care pot sa-l trezească brusc din somn, fiind cuprins de o senzaţie de teama.

Tulburări secundare:

- tulburări psihice : fenomenul cel mai important este oboseala intelectuala.

Bolnavul constata treptat o greutate în gândire, atenţia mult scăzuta (hipoprosexie), uitarea

obiectelor, a numelor proprii (hipomnezie);

-    tulburarea voinţei: nu-si mai duc la îndeplinire ţelurile propuse (disbulie) ;

-    tulburări senzitivo-senzoriale: bolnavul are adeseori ameţeli, senzaţie de

legănare. Pot apărea si tulburări de vedere: vederea dificila, înceţoşată;

-    tulburările glandelor endocrine: la mulţi bolnavi se poate observa o aparenta

hipertiroidie sau hipotiroidie;

-     hiperfoliculismul, de obicei constituţional, e adesea însoţit de spasmofilie;

-       secreţia foliculinica normala sau chiar spre exces se traduce printr-o

menstruaţie uneori excesiva care tine 5-6 zile si are un ritm regulat.

2.3. Etiologie

Se cunosc trei factori mai importanţi răspunzători de apariţia nevrozei astenice:

7

-    factorul psihogen adică tulburările sufleteşti:

-    factorul somatogen adică tulburările organice corporale care pot favoriza sau dezlantui

o nevroza;

-    factorul predispozant care tine de ereditate si constituţie.

Factorul psihogen este factorul esenţial care provoacă o nevroza astenica. La baza oricare

nevroze astenice sta unul sau mai multe conflicte sufletesti care în general pot îmbrăca aspectele

cele mai variate. Necazurile, grijile, decepţiile, emoţiile neplăcute si prelungite si general traumele

psihice sunt acelea care mai curând sau mai târziu sunt fundamental vinovate de apariţia bolii. O

importanta deosebita o reprezintă factorii emoţionali, afectivi în special frustrările afective, răceala

sufleteasca, despărţirea de cei dragi, dramele familiare.

Unul din factorii declanşatori cei mai importanţi al neurasteniilor este surmenajul psihic.

Munca neplanificata, munca în asalt, munca neritmica, toate pot conduce către o nevroza.

Factorul somatogen - foarte multe tulburări organice, foarte multe bolii, fara a provoca în

mod direct o nevroza, o pot declanşa. Mai mult, unele boli cronice, daca nu sunt îndepărtate,

contribuie ,, din umbra ,, la întreţinerea nevrozei. Printre cauzele organice care sunt răspunzătoare

de apariţia neurasteniei se afla si perioadele de schimbări fiziologice importante, de ordine

endocrin, cum sunt sarcina, alăptarea, menopauza.

De asemenea, un factor somatogen important îl constituie si bolile infecţioase si

surmenajul.

Factorul predispozant unul dintre cei mai importanţi factori predispozanţi îl constituie tipul

de sistem nervos. Dintre cele patru tipuri, tipul ,, slab,, si tipul ,, puternic neechilibrat ,, sunt cei

mai predispuşi. Exista si anumite tipuri constituţionale, dintre cei graşi si cei slabi, cei slabi fac

mai uşor nevroza, dintre expansivi si introvertiţi, ultimii o fac mai repede.

2.4. Patogenie

Nevroza astenica este destul de răspândita. Evidenta clinica a arătat ca vârsta la care apare

nevroza astenica cel mai frecvent este între 25-45 ani.

În ce priveşte sexul, ea este mai răspândita la bărbaţi. De asemenea ea apare la persoanele

cu un grad mai ridicat de cultura.

Patologia neurastenica este de fapt numai solicitare cu o scădere de energie si de aici apar

toate semnele clinice.

8

2.5. Clasificare si forme clinice:

În funcţie de simptomele care domina tabloul clinic au fost izolate mai multe forme de

neurastenie:

-  nevroza astenica pura;

-  nevroza astenica cu elemente anxioase;

-  nevroza astenica cu elemente depresive;

-  nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice;

-  nevroza astenica cu elemente (isterice).

Din punct de vedere a cazurilor psihice declanşatoare exista:

-      nevroza de eşec - apare la cei care îşi propun teluri care îi depăşesc;

-       nevroza de neadaptare care rezulta din ambianta noua în care o persoana este silita

sa trăiască fără a se putea adapta;

-       nevroza de frustrare o resimt cei care au impresia sau certitudinea ca nu mai sunt

suficient de iubiţi;

-       nevroza de aşteptare care apare la indivizi care aşteaptă vreme îndelungata un

eveniment important, sau o hotărâre capitala pentru viata sa.

2.6. Tratamentul medicamentos

Tratamentul nevrozei astenice presupune:

-         tratament igieno-dietetic;

-         tratament medicamentos;

-         tratament balneofizioterapic;

-         psihoterapie.

Tratamentul igeno-dietetic presupune:

a)     regim de munca raţional si adaptarea unui ritm succesiv repaus munca;

b)    tratament dietetic care trebuie sa aibă în vedere hrănirea substanţiala a bolnavului cu

atât mai mult cu cât aceasta suferă de foarte multe ori de o lipsa a poftei de mâncare. Se vor

administra si vitamine, în special vitamina A, B1, B6, C.

9

Tratamentul medicamentos este în general foarte variat. În general el se îndreaptă spre trei

principale: sa calmeze, sa stimuleze organismul si sa refacă somnul.

Pentru primul se folosesc calmante uşoare, aşa numitele tranchilizante minore ca :

Ciclobarbitalul, Bromovalul, Luminalul etc. (în doze mici).

În ceea ce priveşte corectarea somnului si îndepărtarea insomniei se folosesc în special

barbiturice ca : Ciclobarbital, Dormicum, etc.

Efectul cel mai bun se obţine însa prin asocierea barbituricelor cu tranchilizante majore :

Clordelazin, Romergan, etc.

La bolnavii cu deficit ponderal si cu lipsa poftei de mâncare sa aplicat cu succes o cura de

hidrazida. Pe aceeaşi linie se foloseşte si insulina an doze mici, 5 unităţi.

Somnoterapia are indicaţii mai restrânse. Ea se aplica de obicei an nevroza astenica datorata

unui surmenaj fizic sau intelectual. Se face o cura de somn prelungit (18-24).

Tratamentul balneofizioterapic:

Una din metodele cele mai importante este cura frecventa de repaus, de odihna. Beneficiul este

maxim daca bolnavul locuieşte într-o localitate situata la o altitudine medie si înconjurata de

păduri. S-a folosit cu succes hidroterapia (bai călduţe la 35 C timp de 30 min.), bai aromate cu

esenţe de brad, bai de acid carbonic.

Psihoterapia : este o acţiune multilaterala care se adresează atât intelectului, cât si sferei

emoţionale a individului. Ea cuprinde atât o latura analitica cât si una sintetica de reclădire a

personalităţii pe baze mai sănătoase.

Psihoterapia în grup da rezultate foarte bune.

Foarte importanta este educaţia voinţei.

Adesea este foarte util sa se asocieze psihoterapiei, ergoterapia (terapia prin munca). Adesea o

munca fizica: tăiatul lemnelor, grădinăritul sunt mijloc salutar de a-si întări sistemul nervos.

Dar adevărata terapie a neurasteniei nu se poate realiza fara autoeducare. Câta vreme

conflictele proprii sufletesti nu sunt rezolvate nevroza în general persista si multa vreme si este o

lupta fara învingător.

Tratamentul medicamentos este în general foarte variat. Pentru calmarea bolnavului se folosesc

calmante uşoare si anumite tranchilizante minore ca:

10

- Ciclobarbitalul sedativ hipnotic cu acţiune rapida si de scurta durata.

Contraindicaţii: - depresie de cauza cerebrala;

- alergie la barbiturice;

- insuficienta hepatica, respiratorie, renala alcoolism

Reacţii adverse: - oboseala, ameţeli;

- de toleranta si dependenta;

- supradozare acuta de coma.

Diazepam – pentru efectul lui tranchilizant

Contraindicaţii: - coma colaps;

- alergie la substanţa;

Reacţii adverse: - ameţeli;

- tulburări de vedere;

- astenie fizica si psihica;

- hipotensiunea arteriala.

În ceea ce priveşte corectarea somnului si înlăturarea insomniei se folosesc în special

barbiturice ca: Ciclobarbitalul, Dormicum, etc.

Dormicum – inductor al somnului, caracterizat printr-un debut rapid al acţiuni sale.

Contraindicaţii: - intoleranta la substanţa;

- psihoze, depresii psihice, miastenie;

- prudenta la vârstnici, insuficienta respiratorie;

Reacţii adverse se datorează efectului sedativi sunt dependente de doza administrata;

- injectabil poate apare somnolenta

11

CAPITOLUL IIIROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENŢILOR CU NEVROZĂ ASTENICĂ

3.1. Internarea pacientului în spital

Internarea bolnavului cu nevroza astenica se face în clinica de psihiatrie când acesta ia

primul contact cu spitalul. Acest prim contact constituie un eveniment important în viata

bolnavului, deoarece el se desparte de mediul sau obişnuit si este nevoit sa decurgă la ajutorul

oamenilor străini.

Internarea în spital a bolnavului se face pe baza buletinului de identitate, a biletului de

trimitere eliberat de: cabinet medical individual care recomanda internarea sau de la medicul din

ambulatoriul sau pe baza biletului de transfer eliberat de alt spital. La internarea unor persoane

găsite pe strada identificării lor, asistenta de serviciu va anunţa imediat organele de politie.

Cazurile grave vor fi primite fara bilet de transfer sau trimitere, bolnavii internaţi fiind

înscrişi în registrul de urgenta. Acolo se completează foaia de observaţie cu datele de identitate ale

bolnavului si datele anamnezice culese de la bolnav sau însoţitori.

În vederea examinării bolnavului de către medic, asistenta va ajuta bolnavul sa se dezbrace

si va asigura condiţii necesare unei bune derulări a examinării.

Examinarea clinica poate fi completata de prelevări de produse biologice si patologice si de

un examen psihologic.

După stabilirea diagnosticului înainte de a ajunge în secţia cu paturi, bolnavul trece prin

serviciul de internare unde:

-     va fi îmbăiat si – daca e cazul – deparazitat;

-     hainele si obiectele personale vor fi înregistrate în vederea înmagazinării pe

perioada internării.

-     după terminarea băii bolnavul va fi îmbrăcat cu pijama sau cămaşa de noapte,

ciorapi si papuci.

12

Bolnavul astfel pregatit va fi dirijat pe sectia une se prezinta la asistanta sefa sau

registratorul medical în vederea internarii.

O primire adecvata în sectie diminueaza stresul suferit de bolnav la internare si usureaza

adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon introduce bolnavul în salonul indicat, îi face

cunostinta cu ceilaltti bolnavi, îl ajuta sa-si aranjeze obiectele în noptiera, îl conduce pentru a

cunoaste sectia, prezentându-i cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar, îl aduce la

cunstinta regulamentul de ordine intreioara.

3.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizareÎn spitale de psihiatrie, asigurarea conditiilor de specialitate a bolnavilor are un rol foarte

important.

Bolnavii internati aici sa se simtă cât mai confortabil, de aceea se vor asigura saloane de zi

cât si saloane de noapte. Saloanele trebuie sa fie de dimensiuni mici (2-3), sa fie bine aerisite,

linistite. Se va avea însa grija ca prizele sa fie bine izolate. De asemenea, ferestrele prevazute cu

gratii, iar rezervele rezervate bolnavilor agitati sunt capitonate cu cauciuc moale si sunt prevazute

cu vizoare. De asemenea, sectia de psihiatrie trebuie sa asigure bolnavilor si ateliere pentru

ergoterapie.

Pentru ca bolnavii stau majoritatea timpului spitalizarii în pat acesta trebuie sa aiba anumite

calitati: sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca atât cerintele de confort ale

bolnavului cât si ale personalului de îngrijire, sa-i permita bolnavului sa se poata misca în voie, sa

nu limiteze miscarile. De asemenea, se va asigura schimbarea lenjeriei de pat de câte ori este

nevoie.

În sala de mese trebuie sa se asigure conditii igienice de mediu, se aeriseste , se vor aranja

estetic mesele, toate pentru a-l creste apetitul.

3.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi

Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului.

Asigurarea igienei generale si corporale este importanta în evolutia unei boli, de aceea

asistenta medicala trebuie sa fie foarte atenta cu respectarea regulilor de igiena.

În cazul neurastenicului, asigurarea igienei generale si corporale este în majoritatea

cazurilor precara pentru ca pacientul prezinta dezinteres pentru propria-i persoana si pentru cei din

jur.

13

De aceea, asistenta medicala are misiunea delicata de a controla în mod discret, de a

îndruma si la nevoie, de a efectua, atunci când este cazul toaleta de dimineata si seara. Astfel ea va

îndemna bolnavul sa-si spele fata, gâtul, membrele superioare, regiunea axilara. De asemenea sa

efectueze toaleta cavitatii bucale si sa-si îngrijeasca parul. Daca este cazul va atrage atentia si

asupra lenjeriei de corp sa fie tot timpul curata si îngrijita.

Observarea pozitiei pacientului în pat

Asistenta medicala trebuie sa urmareasca, sa supravegheze pozitia bolnavului în pat pentru

ca în foarte multe boli bolnavii, pentru a-si proteja partea bolnava, adopta pozitii care sa le

diminueze durerea. În cazul neurasteniei, care este o ,,boala a creierului,, bolnavii nu au o anume

pozitie în pat sau în timpul somnului care sa atraga atentia, dar foarte frecvent lenevesc în pat si

este necesara supravegherea pozitiei pentru a preveni escarele. Totusi se poate urmarii pozitia

bolnavului pentru a sesiza eventualele modificari survenite în timpul tratamentului.

De asemenea este foarte importanta de urmarit si faciesul bolnavului. De cele mai multe

ori, la un neurastenic se poate observa foarte usor un facies care tradeaza, oboseala, astenia de care

el se plânge. Este un facies putin mobil, cu trasaturile trase.

Pregatirea patului si accesoriile lui

Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecându-si bolnavul majoritatea

timpului de boala si convalescenta. Patul trebuie sa fie comod, de dimensiuni potrivite, usor de

manipulat si usor de curatat, pentru ca îngrijirile, investigatiile si tratamentele aplicate bolnavului

sa fie usor de efectuat.Accesoriile patului sunt: salteaua, perna, patura, lenjeria, cearsaful, cearsaful

plic, fata de perna.

Schimbarea lenjeriei de pat

Este o problema în asigurarea conditiilor de confort pentru odihna si îngrijirea bolnavilor.

La intrarea în salon bolnavul gaseste patul pregatit cu lenjerie curata, salonul bine aerisit.

Schimbarea lenjeriei se face de câte ori este nevoie si pe parcursul internarii.

3.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative.

14

Urmarirea functiilor vitale este o sarcina foarte importanta pentru asistenta medicala, atât

pentru a urmari evolutia boli, cât si pentru a urmari evolutia tratamentului deoarece unele

medicamente pot influenta aceste functii. Ele vor fi masurate de doua ori pe zi (dimineata si seara)

si vor fi notate în foaia de observatie.

Respiratia – nevoia omului de a capata oxigenul din mediu si a elimina dioxid de carbon,

poate prezenta unele modificari în neurastenie.

Bolnavii nevrotici se plâng adesea de o senzatie subiectiva d sufocare, de lipsa de aer

(dispnee) ceea ce îi face sa inspire din când în când profund uneori sa ofteze.

Ritmul respiratiei ( în mod normal este de 16-18 pe minut) este ceva mai des, iar uneori

poate exista o adevarata aritmie.

Temperatura corpului (valori normale 36-37 C°) nu prezinta modificari importante în cazul

unui bolnav neurastenic.

Pulsul este expansiunea ritmica a arterelor, cu valori normale cuprinse între 60-80

batai/minut la un adult sanatos.

În cazul neurastenicului bate uneori mai des, prezentând o usoara tahicardie sau din potriva

mai rar (bradicardie). Se constata deci o labilitate, o nestatornicie a pulsului, care bate când mai

încet, când mai tare.

Tensiunea arteriala presiunea exercitata de sângele circulant asupra peretilor arteriale,

prezinta si ea unele modificari. Valorile normale la un adult sanatos sunt cuprinse între 115-

140/70-90 mmHg.

În cazul neurastenicilor ea este scazuta (hipotensiune arteriala)

În cea ce priveste functiile vegetative, aici se constata câteva modificari:

-         diureza neurastenicului nu prezinta modificari;

-         scaunul în cazul nevrozei astenice cu predominanta tulburarilor digestive

poate prezenta unele modificari, bolnavii pot avea fie constipatie, fie diaree;

-         varsaturile în cazul nevrozei astenice cu predominanta tulburarilor digestive,

pot fi prezente, dar au caracter trecator, fara sa influenteze evolutia bolii;

-         transpiratia multi bolnavi pot prezenta o usoara diaforeza, care însa creeaza

doar un usor disconfort;

15

-         nevroza poate tulbura si buna functionare a glandelor endocrine, ele apar însa

mult mai târziu.

Unii bolnavi pot prezenta si o aparenta hipotiroidie (care, daca exista înainte, poate

declansa sau mari intensitatea neurasteniei). De asemenea hiperfoliculism, de obicei constitutional,

adesea însotit de spasmofilie, mai ales la femeile tinere.

Secretia foliculara normala sau chiar spre exces se traduce printr-o menstruatie abundenta

(hipermenoree), 5-6 zile si care are un ritm regulat. Sa constatat de asemenea ca apar fenomene

trecatoare de pseudo – frigiditate, respectiv pseudo – impotenta.

3.5. Alimentaţia bolnavuluiAlimentatia bolnavului neurastenici este o alimentatie activa. Ea trebuie sa aiba în vedere

hranirea substantiala a bolnavului cu atât mai mult cât acestia sufera de foarte multe ori de o lipsa a

poftei de mâncare.

Bolnavii neurastenici au un regim alimentar normal. Se vor suprima, însa, pentru un timp

alcoolul, condimentele si excesul de carne sau de conserve. Bolnavul va avea mai multe mese pe

zi, usoare si dese, mai ales în starile dispeptice. Alimentatia ca fi bogata în legume si fructe, care

sa-i asigure un aport marit de vitamine, în special vitamina A, B1, B6, C.

3.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului 1. În spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant fiind consemnate în

rubrica ,,tratament,, din foaia de observatie, cu data calendaristica, forma de prezentare (fiola,

tablete) doza pe 24h, calea de administrare, doza unica si orarul.

Medicamentele sunt substanta de origine minerala, animala, vegetala sau chimica de

sinteza, transformate prin operatii farmaceutice într-o forma de administrare ( comprimat, fiola )

folosita pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor.

La indicatia medicului asistenta medicala administreaza medicamentele, prescrise,

tinând cont de regulile de administrare a medicamentelor.

2. În cazul bolnavului cu nevroza astenica se administreaza urmatoarele

medicamente:

Glucoza 5% - 250 ml x 2/zi; - se administreaza parenteral prin punctie venoasa;

Insulina - 15 UI/ zi; - se administreaza subcutanat;

Piracetam - 2 x 1 tableta / zi;- se administreaza per oral;

Peritol - 3 x 1 comprimat / zi; - se administreaza per oral;

16

Electrovit - 1x 3 drajeuri / zi; - se administreaza oral;

Vitamina B1 lf – o fiola / zi;

B6 lf – se administreaza subcutanat sau intramuscular;

Vitamina C - o fiola / zi(500 mg)- se administreaza intavenos;

Dormicum - 1 tableta seara;- se administreaza oral.

3.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

Regulile de baza în aplicarea precautilor universale:

-   considerarea toti pacientii potentiali infectati;

- considerarea ca sângele, alte fluide biologice si tesuturile sunt

contaminate cu HIV si HBV;

-    considera ca acele si alte obiecte folosite în practica medicala sunt

contaminate dupa utilizare.

Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicala le are în îngrijirea

bolnavilor îl reprezinta si efectuarea recoltarilor de produse biologice si patologice.

Examenele de laborator efectuate produselor biologice si patologice completeaza

simptomatologia boli cu elemente obiective exprimata modificarile aparute. Ele confirma sau

infirma diagnosticul clinic.

În nevroza astenica recoltarea produselor biologice se face pentru a exclude o tuberculoza,

anemii, boli cronice, infectii de focar.

V.S.H. – viteza de sedimentare a hematiilor este rapiditatea cu care se produce asezarea

hematiilor.

Asistenta medicala se spala pe mâini, îmbraca manusile de cauciuc sterile, aspira în seringa

0,4 ml citrat de sodiu, sol. 3,8 %. Se punctioneaza vena si se aspira 1,6 ml sânge. Se scurge seringa

în eprubeta si se agita. Se eticheteaza si se trimite la laborator.

V.n. eritrocitele: 4,5-5,5 mil/mm la barbati;

4,2 -4,8 mil/mm la femei;

hemoglobina: 15+/-2g la 100 ml la barbati;

13+/-2g la 100 ml la femei;

leucocite: 4200-8000/mm;

trombocite : 20-4+% 150- 400.000/mm³.

17

Recoltarea sângelui pentru examene serologice – cerceteaza prezenta sau absenta anticorpilor

în serul bolnavului. Sângele se recolteaza prin punctie venoasa direct în eprubeta într-o cantitate de

5-10 ml.

Dupa coagulare se desprinde cheagul de sânge de pe peretele eprubetei si dupa 30 de minute

se decanteaza serul într-o eprubeta sterila. Din el se fac mai multe reactii, în functie de boala

suspicionata (tifos, sifilis, scarlatina, viroze).

Examen de urina

Dupa toaleta organelor genitale externe se recolteaza 150 ml de urina.

Examenul de laborator furnizeaza:

- date macroscopice (culoare, luciu, miros, densitate).

- date microscopice (sediment în care se gasesc elemente figurate, cilindri, celule

epiteliale).

- date fizico-chimice (pH, ionograma, proteinurie, creatinina);

Toate rezultatele examenelor de laborator trebuie sa fie în limitele valorilor normale

în cazul neurasteniei.

3.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale

Electrocardiograma (EKG) înregistrarea grafica a rezultantei fenomenelor bioelectrice din

cursul unui ciclu cardiac.

Pregatirea pacientului pentru EKG:

- se pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlatura factorii

emotionali;

- se transporta bolnavul în sala de înregistrare, de preferinta cu caruciorul cu 10-15

min. înainte de înregistrare;

- aclimatizarea bolnavului cu sala;

- bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultatie si va fi rugat sa-si relaxeze

musculatura.

Montarea electrozilor:

- Montarea electrozilor pe membre

rosu – mâna dreapta;

negru – picior drept.

galben – mâna stânga;

18

verde – picior stâng;

- Montarea electrozilor precordiali

V1- spatiul VI intercostal, pe marginea dreapta a sternului;

V2- spatiul VI intercostal, pe marginea stânga a sternului;

V3- între V2 si V3;

V4- spatiul V intercostal, stâng pe linia medioclaviculara;

V5- la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia axilara

anterioara stânga;

V6 – la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara mijlocie

stânga.

Îngrijirea pacientului dupa EKG: - ajuta bolnavul sa se îmbrace;

- este ajutat sa se întoarca în salon.

3.9. Educaţie pentru sănătate

Boala este o reactie a organismului fata de factori nocivi de materii. Restabilirea

completa a bolnavului nu poate fi conceputa, decât prin îndepartarea cauzelor, care au determinat-

o, adica acelor cauze, care se datoreaza mediului înconjurator.

Asistenta trebuie sa-si desfasoare în asa fel activitatea educational sanitara, încât aceasta sa

constituie un factor de influenta pozitiva asupra psihicului bolnavului, sa constituie la crearea unor

emotii pozitive, care urmaresc optimismul si încrederea bolnavului în medic si asistenta medicala

si în eficacitatea masurilor terapeutice. Trebuie sa dezvoltam încrederea bolnavului în vindecarea

sau ameliorarea starii lui, daca va respecta constiincios si riguros presciptiile si recomandarile

medicale.

Cuvântul medicului si al asistentei, joaca un rol important în întarirea neuropsihica a

bolnavului. Un cuvânt cald de lamuriri si îmbarbatarea totodata da forte noi organismului în lupta

sa cu boala, dupa cum un cuvânt nechibzuit, care ar îngrijora pacientul sau i-ar distruge speranta în

vindecare, poate scade puterea organismului si înrautatii cursul bolii.

Masurile de educatie sanitara se încadreaza tendintelor mereu actuale ale asistentei

psihiatrice de tip comunitar. În acest scop toti membrii unei echipe terapeutice trebuie sa

sensibilizeze anturajul familial si profesional în legatura cu modalitatile de debut, evolutie si cu

particularitatile etapei terapeutice reabilitative.

19

Readaptarea bolnavului la noul stil de viata, depinde în mare parte si de familia, care îl

îngrijeste.

Profilaxia bolii ,, dusmanul cunoscut este pe jumatate învins”. Acelasi lucru si

pentru nevroza astenica. Pentru a o depista din vreme, pentru a o preveni este bine ca fiecare sa-i

cunoasca bine manifestarile pentru a lua din vreme masurile energice care se impun. Elementul

principal cade pe trei elemente principale asupra carora trebuie sa luam aminte: întarirea sanatatii,

psihoprofilaxia si organizarea activitatii atât în ce priveste regimul de munca cât si regimul de

odihna.

3.10. Externarea bolnavuluiMomentul plecarii bolnavului din spital este stabilit de medicul curant si sef de

sectie. Asistenta ca aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care le va pune la dispozitia

medicului de salon.

Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecarii, pentru a-i putea asigura alimentatia pâna în

ultimul moment. Asistenta cu 2-3 zile înaintea iesirii din spital, va anunta familia bolnavului si va

da explicatiile primite de la medic, cuprinse în biletul de iesire. Va lamurii în special prescriptiile

referitoare la tratamentul medicamentos, daca bolnavul si-a însusit în mod corespunzator tehnicile

necesare pentru tratamentul la domiciliu si va insista ca la data indicata sa se prezinte la control.

Asistenta va însoti bolnavul pâna la magazia cu efecte, unde îl va ajuta sa primeasca

hainele si va lua de la bolnav efectele spitalului. Înainte de externare asistenta medicala va verifica,

daca bolnavul are biletul de iesire si retetele pentru tratamentul prescris.

3.11 Descrierea a două tehnici

Injecţia intramusculară

Scop: terapeutic

Locul injecţiei: muşchii voluminoşi, lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi:

regiunea superoexternă a fesei; faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie; faţa externă a braţului, în

muşchiul deltoid. În muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic:

- Cadranul superoextern fesier: rezultă din întretăierea unei linii orizontale, care trece prin

marginea superioară a maerelui trohanter, pâna deasupra şanţului interfesier, cu o alta

verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale;

20

- Când pacientul este culact: se caută ca reper punctele Smirnov(situat la un lat de deget

deasupra şi înapoia marelui trohanter) şi Barthelmy(situat la unirea treimii externe a celor

două treimi interne a unei linii care uneşte splina iliacă antero-superioară cu extremitatea

şanţului interfesier);

- Când pacientul este în poziţie şezând: injecţia se poate face în toată regiunea fesieră, desupra

liniei de sprijin

Pregătirea materialelor: seringi sterile, cu o capacitate în funcţie de cantitatea de

soluţie medicamentoasă. Se utilizează seringi de unică folosinţă, în ambalaj individual, sterilizate.

Acele se găsesc împreună cu acestea sau în ambalaje separate; se pregăteşte separat ac pentru

aspirarea soluţiei medicamentoase şi ac pentru injectare cu diametrul de 7/10,8/10,9/10 mm,

lungime 40-70 mm şi bizou lung. Soluţia medicamentoasă( se verifică integritatea

fiolelor/flacoanelor, eticheta, doza, termenul de valabilitate şi aspectul soluţiei); tampoane sterile

din vată şi tifon, soluţii dezinfectante, taviţă renală. Se încarcă seringa si se montează acul pentru

injectare.

Pregătirea pacientului: psihică – se informează pacientul privind scopul şi locul

injecţiei şi eventualele reacţii pe care le va prezenta în timpul injecţiei, i se spune să relaxeze

musculatura; fizică – se ajută să se aşeze comod în poziţie decubit

ventral/lateral/ortostatism/sezând(pacienţii dispneici) şi se dezbracă regiunea.

Executare : asistenta îşi spală mâinile, dezinfectează locul puncţiei, întinde pielea

între indexul şi policele mâinii stângi şi pe înţeapă perpendicular pielea cu rapiditate şi siguranţă,

cu acul montat la seringă. Se verifică poyiţia acului prin aspirare, se injectează lent soluţia. Apio se

retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul masând uşor locul injecţiei pentru a activa

circulaţia, favorizând resorbţia.

Îngrijirea ulterioară a pacientului: se aşează în poziţie comodă, rămânând în repaos

fizic 5-10 min.

Incidente şi accidente Intervenţii

Durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale

Retragerea acului, efectuarea injecţiei în altă zonă

Paralizia prin lezarea nervului sciatic Se evită prin respectarea zonelor de elecţie a injecţiei

Hematom prin lezarea unui vas

Ruperea acului Se anunţă medicul pentru extragere manuală sau chirurgicală

Supuraţie aseptică Se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a pătrunde în masa musculară

21

Embolie, prin injectarea accidentală într-un vas a

soluţiilor uleioaseSe previne prin verificarea poziţiei acului

Injecţia intravenoasă

Scop: - explorator – se administrează substante de contrast radiologic;î

- terapeutic

Locul injecţiei: venele de la plica cotului, venele antebraţului, venele de pa faţa dorsală a

mâinii, venele maleolare interne, venele epicraniene.

Pregătirea materialelor: seringi sterile, cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie

medicamentoasă. Se utilizează seringi de unică folosinţă, în ambalaj individual, sterilizate. Acele se

găsesc împreună cu acestea sau în ambalaje separate; se pregăteşte separat ac pentru aspirarea

soluţiei medicamentoase şi ac pentru injectare cu diametrul de 6/10, 7/10 mm, lungime de 25mm şi

bizoul scurt. Soluţie medicamentoasă( se verifică integritatea fiolelor/flacoanelor, eticheta, doza,

termenul de valabilitate şi aspectul soluţiei); tampoane sterile din vată şi tifon, soluţii dezinfectante,

taviţă renală, garou din cauciuc, periniţă, muşama, manuşi sterile. Se încarcă seringa si se montează

acul pentru injectare.

Pregătirea pacientului: - psihică – se informează pacientul privind scopul şi locul injecţiei

şi eventualele reacţii pe care le va prezenta în timpul injecţiei.

- fizică – pentru puncţia la venele braţului, antebraţului: se aţează

pacientul într-o poziţie confortabilă atât pentru el cât şi pentru asistentă(decubit dorsal), se

examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de

întoarcere la nivelul braţului, se aşează braţul pe periniţă şi muşama în abducţie si extensie maximă.

Se dezinfectează tegumentele, se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei,

strângândul astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera. Se recomanda

pacientului să strânga pumnul, venele devenind astfel mai turgescente.

Execuţia: asistenta imbracă manuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav, fixează vena cu

policele mâinii stângi sub locul puncţiei la 4-5 cm, exercitând o uşoară compresiune ţi tracţiune în

jos asupra tesuturilor vecine. Se fixează seringa, gadaţiile in sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în

mâna dreaptă, între police şi restul degetelor. Se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul-

în direcţie obică(unghi de 300), apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, pâna când

22

acul înaintează in gol. Se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei, se controlează

pătrunderea acului prin aspiraţie. Se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului şi se

injectează lent soluţia medicamentoasă, tinând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte

se apasă pe piston. Se verifică periodic dacă acul este în venă. La final retegem brusc acul şi

aplicam tamponul imbibat în alcool, compresiv.

Îngrijiri ulterioare: se menţine compresiunea la locul injecţiei câteva minute, se supravegheză în

continuare starea generală a pacientului.

Incidente şi accidente Intervenţii

Injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, manifestată prin tumefierea tesuturilor şi durere

Se încearcă patrunderea acului în lumenul venei, continuându-se injecţia sau se face in alt loc

Flebalgia –produsă de injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante

Injectare lentă

Valuri de căldură, sezaţie de uscăciune în faringe Injectre lentăHematom prin strapungerea venei Se întrerupe injectareaAmeţeli, lipotimie, colaps Se anunţă medicul

23

CAPITOLUL IVSTUDIU DE CAZ

4.1 Culegerea datelor

Date fixe Numele si prenumele: F.N

Vârsta: 48 ani

Sexul : F

Ocupatia: gestionar

Domiciliul : Codlea-Brasov

Data internării: 18.02.2013

Data externării: 28.02.2013

Manifestari de dependenta: - tristete

- irascibilitate

- inapetenta

- neliniste

- astenie(slabiciunea starii generale)

- fatigabilitate

- plâns

Istoricul bolii: pacienta relateaza ca boala actuala a debutat în urma cu câteva luni datorita

programului foarte încarcat de la locul de munca si a problemelor familiale(divort). Acuza insomnii,

neliniste, tristete, plâns, inapetenta. Simptomele s-au exacerbat în urma cu doua saptamâni, motiv

pentru care se interneaza.

Diagnosticul medical: nevroza astenica cu elemente depresive.

Problemele pacientului: - stare generala alterata

- alterarea somnului

- alterarea nutritiei

- diminuarea interesului pentru efectuarea activitatilor cotidiene

24

4.2 Grila de nevoi şi planul de îngrijire

NEVOIA FUNDAMENTALA

MANIFESTARI DE DEPENDENTA

SURSE DE DIFICULTATE

PROBLEMA DE DIFICULTATE

GRAD DE DEPENDENTA

1. A RESPIRA SI A AVEA O BUNA CIRCULATIE

Independent

2. A MANCA SI A BEA

Inapetenta Anxietate Alterarea nutritiei Dependent

3. A ELIMINA Independent

4. A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA

Fatigabilitate Afecţiune Slabire fizică, adinamie

Independent

5. A DORMI SI A SE ODIHNI

indispozitie,treziri frecvente anxietate

spitalizare Alterarea somnului (insomnia)

Dependent

6. A SE IMBRACA SI A SE DEZBRACA

Independent

7.MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE

Independent

8. A FI CURAT,INGRIJIT SI A PROTEJA TEGUMENTELE SI MUCOASELE

Independent

9. A EVITA PERICOLE Teama de complicatiiVulnerabilitate

Limite cognitive Risc de complicatiiAnxietate

Dependent

10.A COMUNICA Independent

11. A ACTIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI SI VALORI,DE A PRACTICA RELIGIA

Independent

12. A FI PREOCUPAT Teama Lipsa de Pierderea imaginii Dependent

25

IN VEDEREA REALIZARII

comunicare de sine

13.A SE RECREA Anxietate, astenie Spitalizare Alterarea starii generale

Dependent

14. A INVATA CUM SA-SI PASTREZE SANATATEA

Cunostinte insuficiente despre boala

Lipsa de comunicare

Deficit de cunostinte despre boală

Dependent

26

Diagnostic de îngrijire

Obiective Interventii Evaluare

Proprii Delegate 1. Alterarea starii generale manifestata prin astenie.

- bolnava sa-si redobândeasca interesul pentru desfasurarea activitatilor.

- bolnava va fi ascultata atent, va fi îndemnata sa-si exprime sentimentele, va fi încurajata pentru comunicarea cu colegele de salon si familia;- stimularea pacientei în efectuarea unor activitati;- pacienta va fi recompensata prin laude.

Administrez tratamentul prescris de medic.Vitamino-terapie: -vit. B1 1 fi/zi im-vit C 1fi/zi i.v

18-20.02.2013-in urma interventiilor efectuate pacienta prezintă astenie21-28..02.2013Dupa câteva zile, în urma plimbarilor, a exercitiilor fizice pe care bolnava le face zilnic, starea ei psihica se îmbunatateste vizibil, starea generala este buna.

2. Slabirea fizica adinamie din cauza afecţiunii manifestata prin fatigabilitate.

Bolnava sa-si redobândeasca interesul pentru desfasurarea unor activitati, sa-si redobândeasca încrederea în fortele proprii.

- stimularea bolnavei în efectuarea unor activitati: se va stabili un program de activitati agreat de bolnava pentru a preveni plictiseala.- se previne izolarea prin stimularea relatiilor interpersonale.

Administrez tratamentul prescris de medic. -vit. B1 1 fi/zi im-vit C 1fi/zi i.v-glucoză 5% 500ml/zi

18-20.02.2013Pacienta prezintă slabire fizica, fatgabilitate20-28.02.2013În urma tratamentului de aproximativ doua saptamâni starea pacientei se îmbunatateste foarte mult si are din nou ,,pofta de viata”.

3. Alterarea nutritiei din cauza anxietăţii manifestata prin inapetenta.

Asigurarea unui aport alimentar în functie de necesitatile bolnavei.

Se va stimula apetitul bolnavei prin alimente oferite în cantitati mici si la intervale scurte de timp.- îi explic pacientei principiile unei alimentaţii corecte ;- o învăţ care este valoarea nutritiva a alimentelor;- conştientizez pacienta asupra importanţei regimului alimentar in menţinerea sănătăţii sale;- îi întocmesc un regim alimentar;- fac bilanţul lichidelor ingerate şi a celor eliminate;- stabilesc un orar regulat al meselor;

Administrez tratamentul prescris de medic. -vit. B1 1 fi/zi im-vit C 1fi/zi i.v

18-20.02.2013Pacienta prezintă inapetentă.20-28.02.2013În urma interventiilor apetitul bolnavei revine la normal.

27

4. Deficit de autoîngrijire manifestat prin aspectul exterior neîngrijit.

Bolnava sa se îngrijeasca de aspectul ei exterior.

Se va stimula bolnava sa-si faca toaleta, sa se spele, sa se îmbrace, sa-si aranjeze parul.Înucrajez şi felicit pacientul pentru fiecare acţiune efectuata in scopul imbunătatirii aspectului sau.

Colaborez cu familia şi psihoterapeutul

18-19.02.2013Bolnava refuza să se autoîngrijească.20-28.02.2013Dupa câteva zile pacienta începe sa se îngrijeasca din nou de aspectul ei exterior si o data cu acesta se obtine si o ameliorare a starii generale.

5. Alterarea somnului datorita insomniei de adormire manifestata prin oboseala, agitatie

Asigurarea unui somn corespunzator din punct de vedere calitativ si cantitativ

- identific cauza insomniei şi încerc să liniştesc pacienta;- asigurarea microclimatule corespunzator: camera linistita, lipsita de excitati, temperatura optima;- bolnava nu va fi lasata în timpul zilei sa se odihneasca prea mult.- explic pacientei cum trebuie sa aplice tehnici de relaxare;- pacienta va bea o cană de lapte cald înainte de culcare;- observ şi notez in foaia de observaţie calitatea şi orarul somnului şi efectele acestuia asupra organismului.

- administrez tratamentul medicamentos: - dormicum 1tb seara la nevoie. - frontin 1 cp seara

18-19.02.2013Paceinta prezintă insomnie.20-21.02.2013Pacienta doarme 5 ore pe noapte.22-28.02.2013În urma tratamentului somnul bolnavei este corespunzator din punct de vedere calitativ si cantitativ.

6. Alterarea starii generale manifestata prin irascibilitate, neliniste, tristete.

Pacienta sa-si recapete linistea sufleteasca de care are nevoie

Încurajez pacienta sa vorbeasca despre problemele ei, încerc sa o sfatuiesc şi să o liniştesc pentru a-si putea recapata linistea sufleteasca de care are nevoie.

- administrez tratamentul medicamentos:Piracitam: 2/1 tb/zi;frontin 1 cp searasi vitaminoterapie

18-19.02.2013Pacienta este neliniştitî, irascibila şi tristă.20-22.02.2013Pacienta incepe sa işi recapete liniştea şi nu mai este irascibilă.23-28.02.2013Pacienta se simte mult mai bine. începe sa zâmbeasca si starea sa generala se îmbunatateste foarte mult.

28

7. Deficit de cunoştinţe din cauza lipsei de informaţii, manifestată prin cunoştinţe insuficiente despre boala sa.

Pacientul să fie bine informat. - pacientul este educat in vederea continuării tratamentului conform indicaţiilor medicului;- pacientului i se recomanda să revină la control periodic şi la pansat.

- colaborare cu familia în vederea unui regim de viata sănătos

- in urma explicatiilor efectuate pacientul a interes şi a asimilat informaţiile primite.

temp Puls TA Resp.

18.02.2013

19.02.2013

20.04.2008

21.02.2013

22.02.2013

23.02.2013

24.02.2013

25.02.2013

26.02.2013

36,7

36,4

36,6

36,6

36,5

36,2

36,4

36,2

36,5

80

82

79

81

82

75

80

82

78

130/80

125/70

120/70

125/80

120/75

120/70

120/65

120/70

125/70

18

19

20

19

19

Glicemie :

Vn 80-120mg%

Vo 95 mg%

Colesterol :

Vn 1,8-2,80g%

Vo 2,10 g%

Eritrocite :

Vn 4,2 mil/mm

Vo 4,3 mil/mm

EKG:

Înregistrarea grafica a rezultatei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.

- nu prezinta modificari.

Piracitam: 2/1 tb/zi;

Indic: involutie intelectuala(tulb. de atentie, memorie) întârziere psihica, tulb. de comportament

CI: insuficienta renala severa.

R. adev. : ocazional nervozitate, insomnie, greata, dearee.

Vitamina B1:

1/f/zi SC sau IM

-indic.: starii de hipovitaminoza, boli epuizante, nevrite, hepatite

CI: alergie la vit. B1 r.adv.: foarte

Regimul alimentar este unul normal, dar mai bogat în legume si fructe.

Bolnava va avea mai multe mese pe zi, usoare si dese.

Pentru un timp se vor suprima alcoolul, condimentele si excesul de carne sau conserve.

29

27.02.2013

28.02.2013

36,6

36,7

87

79

120/70

120/70

Leucocite :

Vn 4200-8000/mm

Vo 5000/m

Trombocite :

Vn 150-400000/mm

Vo 250000/m

Limfocite :

Vn 20-40%

Vo 22%

Hemoglobina :

Vn 13+2g%

Vo 13g%

VSH :

Vn 2-12m/g

Vo 7mm/h

rar IV poate fi urmate de reactii

grave(soc)

vit. C:

1/f/zi(500mg)

-indic.: tratamentul scorbutului, a asteniilor profilaxia avitaminozei sau hipovitaminozei C

CI: litiaza renala

-r.adv. la doze crescute favorizeaza tulb. digestive sau urinare.

Dormicum: 1tb. seara

- indic.: inductor al somnului, caracterizat printr-un debut rapid al actiunii sale.

- CI : intoleranta la substanta, miastenie, psihoze.

Insulina:

Flacon de 10 ml sol. neutra

Mod de administrare 15 UI /zi SC

30

Examen serologice:

Negative

Sumar de urina:

Culoare galben deschis

Densitatea Vn 1015-1025

Vo 1017 pH

Vn 5,6-6,4

Vo 5,7

-proteinuria negativa

Frontim:

1comp. Seara

Se administreaza ca si sedativ

Glucoza:

5% 250mlx2

31

4.3 EPICRZĂPacientă în vârstă de 48 ani se internează pe secţia de pshiatrie clinică în data de

18.02.2013 cu următoarele manifestări de dependenţă:

- tristete

- irascibilitate

- inapetenta

- neliniste

- astenie(slabiciunea starii generale)

- fatigabilitate

- plâns.

În urma examenului clinic şi paraclinic s-a stabilit diagnosticul de nevroză astenică

cu elemente de depresie.

Datele culese au fost analizate şi interpretate definindu-se problemele de

dependenţă, diagnosticele de îngrijire şi obiectivele. În urma intervenţiilor proprii şi

delegate şi a tratamentului, obiectivele au fost îndeplinite iar problemele de dependenţă

rezolvate.

Pe durata spitalizării pacienta nu a avut nici o complicaţie iar în data de 28.02.2013

pacientul este externat, prezentând o stare generală bună.

Pacientul s-a externat cu următoarele recomandări:

- să continue tratamentul prescris de medic

- să evite emotiile puternice, stresul şi surmanajul

- să-şi reia treptat activitatea fizică

- să respecte regimul alimentar bogat în vitamine şi proteine

- să se prezinte periodic la control

Verific dacă pacientul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit noile

cunoştinţe.

32

BIBLIOGRAFIE

1. Stanescu Sorin: „Nevroza astenica”, Editura medicala

2.     Ed. Pamfil si D. Ogodescu: „Nevrozele”, Editura medicala

3.     Tudor serbanescu: „Neurologie. Psihiatrie. Endocrinologie”, Editura medicala

4.     Lucretia Tirtica: „Ghid de nursing” si „Breviar de explorari functionale”, Editura medicala

5.     Carol Mozes: „Tehnica îngrijirii bolnavului”

33