Starea de sanatate a populatiei influentata de saracie si somaj

“Acolo unde oamenii sunt condamnati sa traiasca in mizerie,drepturile omului sunt violate:a ne uni pentru a le respecta este o datorie sacra”(J.Wresinski,Paris,1987) “Saracia este forma cea mai rea a violentei”(M.Ghandi)În ultimii ani asistăm la o intensificare a preocupărilor privind starea de sănătate, mai precis a studiilor ce analizează starea de sănătate la nivel individual, psihosocial, familial, organizaţional, comunitar. Probleme precum : bolile cardiovasculare, anxietatea, depresia, cancerul , accidentele, consumul de droguri, lipsa sau necunoaşterea metodelor de planificare familială, relaţiile dis -funcţionale, poluarea, izolarea socială, incapacitatea de a gestiona factorii de stres, violenţa interpersonală, infectia cu HIV/Sida, bolile cu transmitere sexuală, creşterea serviciilor medicale, un acces redus la servicii medicale şi unul aproape inexistent la servicii psiho-sociale şi medico-sociale au reprezentat şi reprezintă de nenumărate ori tot atâtea motive de întreţinere a acestor preocupări şi eforturi.Iată de ce devin necesare analiza, prevenirea şi combaterea factorilor ce determină astfel deprobleme, scopul fiind acela al menţinerii unei stări de sănnătate optime dezvoltării normale individuale, familiale.Starea de sănătate este, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, “starea completă de bine din punct de vedere fizic, mental şi social”. Prin urmare, e de la sine înţeles că sărăcia şi sănătatea nu prea pot fi întâlnite împreună.„Sănătatea este influenţată de asigurarea unor condiţii minime privind locuinţa şi necesităţile personale, respectiv apă potabilă, căldură, ventilaţie, haine etc. Lipsa acestor condiţii, mai ales în contextul unei subalimentaţii, favorizează o serie de boli transmisibile precum: tuberculoza, hepatita A, bolile diareice, salmonelozele,  pediculoza  şi scabia etc. De asemenea, există o strânsă relaţie între sănătatea psihică  şi posibilităţile materiale.“ explică Maria Niţescu, director în Ministerul Sănătăţii.Rolul sănătăţii este acela de a da indivizilor, familiilor sau comunitatilor sansa de a se dezvoltafizic, emotional, social, intelectual, ocupational si spiritual astefl incat calitatea vietii lor sa fie mai satisfacatoare(Lambru M. – “Starea de sanatate a populatiei”,2005).Organizaţia Mondială a Sănătăţii a adoptat o viziune multidimensională a stării de sănătate, ce extinde starea de sănătate de dincolo de structura şi funcţionarea corpului uman, înglobând sentimentele, emotiile, valorile, abilitatea de a gândi şi natura relaţiilor interpersonale.În urma analizării dimensiunilor stării de sănătate, Hann şi Payene (1997, p.11) au definit sănătatea astfel : „Sănătatea reprezintă amestecul resurselor fizice, emoţionale , sociale, intelectuale, spirituale şi ocupaţionale care sprijină o persoană în realizarea sarcinilor de dezvoltare psihosocială, necesare pentru ca ea să se bucure de o viaţă satisfăcătoare şi productivă”.În1996, Spiker a identificat cinci domenii majore ale stării de sănătate :starea fizică şi capacitatea funcţională, starea şi bunăstarea psihologică, interacţiunile sociale, factorii economici şi statutul social, starea spirituală/religioasă..Dimensiunea fizică a stării de sănătate cuprinde un număr de caracteristici fiziologice şi structurale ce ajută persoana în dezvoltarea sa, aici fiind incluse nivelul de suscepibilitate la boli, greutatea corporală, acuitatea vizuală, coordonarea, rezistenţa fizică, capacitatea de recuperare.Echilibrul fizic poate fi atins printr-o alimentaţie adecvată care să cuprindă calitativ şi cantitativ substanţele nutritive necesare pentru susţinerea stilurilor specifice de viaţă, prin exercitii si miscari fizice sustinute si prin asigurarea unei perioade de odihna, necesare refacerii organismului (somn, relaxare, managementul stresului).Sărăcia reprezintă lipsa sau insuficienţa resurselor necesare unei vieţi sociale normale, aşa cum este ea definită de standardele societăţii.

Principalii indicatori ai stării de sănătate a populaţiei exprimă o situaţie critică, România aflându-se la mulţi dintre ei pe ultimele locuri din Europa:

starea de sănătate afectată de cumularea de boli insuficient tratate şi de condiţii nesănătoase de viaţă

frecvenţa morţii evitabile (înainte de 65 ani); frecvenţa ridicată a accidentelor, datorate neglijenţei persoanei, deficitului de control asupra

factorilor de risc: calitatea produselor, condiţiile naturale şi sociale de risc; neimplicarea medicului de familie în controlul preventiv al pacienţilor în localităţile din

provincie şi în zonele puţin accesibile; starea proastă a dentiţiei etc

Starea de sănătate a populaţiei României exprimă efectul combinat al unor factori , cum sunt:

a) Sărăcia, prin lipsa resurselor financiare, generează alimentaţie deficitară, condiţii mizere de locuit, lipsa de acces la condiţii de igienă elementară, inclusiv la apă potabilă. Bolile produse direct de sărăcie sunt tuberculoza, anemiile, boli care au cunoscut o creştere explozivă în ultima perioadă.b) Dezorganizarea socială generează abandonul griji faţă de propria sănătate şi mai ales faţă de sănătatea copiilor, stiluri nesănătoase de viaţă, deficit de cultură şi educaţie sanitară. Bolile generate de dezorganizarea socială şi deficit de cultură a unei vieţi sănătoase sunt bolile sexuale, bolile datorate lipsei de respectare a regulilor de igienă, alcoolism, tutun, accidente insuficient prevenite.c) Deficit de acces la serviciile medicale. Limitarea accesului la serviciile medicale poate fi generat de costurile economice directe sau corelate, care nu pot fi susţinute de resursele financiare precare ale unui segment larg al populaţiei. În mod special costul medicamentelor reprezintă o sursă importantă a deficitului de îngrijire medicală.d) Deficitul serviciilor de prevenţie şi tratament amublatoriu.e) Dispariţia sistemului de îngrijire medicală bazat pe teritorialitate a lăsat slab acoperite o serie de zone rurale, mai ales cele izolate. Ca o consecinţă a diminuării veniturilor şi sărăcirii unei părţi tot mai mari a populaţiei (în cadrul căreia vârstnicii ocupă o pondere importantă), se constată o degradare a stării de sănătate a acesteia. Cei mai mulţi nu au venituri suficiente şi nu-şipot permite cheltuieli pentru cumpărarea de medicamente sau plata serviciilor medicale.

Medicii vorbesc despre aşa-numitele boli carenţiale apărute pe fondul sărăciei. Sunt două aspecte: situaţia în care o persoană nu îşi poate asigura nici cantitatea de alimente necesară şi nici tipurile de alimente necesare unei alimentaţii echilibrate, care să menţină starea de sănătate şi situaţia în care, pe fondul sărăciei, o persoană nu îşi procură toate tipurile de alimente şi apar îmbolnăviri datorate lipsei anumitor substanţe nutritive. „În primul caz, vorbim despre malnutriţii globale prin carenţă, datorate insuficienţei tuturor substanţelor nutritive. Aceste stări patologice diferite: de la o uşoară slăbire (persoane subponderale) până la caşexie şi marasm (la adult) şi încetinirea ritmului de creştere şi malnutriţie protein-calorică (la copilul mic). În al doilea caz, vorbim de malnutriţii parţiale prin carenţă, de tipul anemiilor carenţiale, rahitismului, guşei endemice, hipo şi avitaminozelor şi altele.Conform definitiilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, adoptate in ultimii 30 de ani, “sanatatea unui om nu ar trebui sa se rezume doar la o lipsa a bolii, ci la o stare de prosperitate atat fizica, cat si mentala si sociala”. Prin aceasta definire moderna, sanatatea individului este strans legata de conceptul de calitate a vietii, mai mult ca niciodata. Pornind de la aceasta viziune, in tarile dezvoltate oferta de servicii de sanatate este combinata cu succes, in prezent, cu servicii de consiliere psiho- logica sau de asistare sociala, cu servicii la domiciliul pacientului sau servicii eficiente medico-sociale, pentru persoane cu dizabilitati sau persoane cu alte tipuri de probleme medicale si sociale, in acelasi timp. Politicile sociale in domeniul sanitar se combina, eficient, cu alte tipuri de politicasociala, pentru o investire cat mai adecvata in recuperarea capitalului uman al respectivei comunitati.

Modelul lui Lalonde demonstreaza ca factorii care influenteaza sanatatea au diverse ponderi in aceasta corelatie. Astfel, dezvoltarea economica a societatii (standardul de viata al individului) are cea mai mare influenta, de peste 50% asupra sanatatii acestuia, urmeaza materialul genetic mostenit, stilul de viata adoptat si factorii de mediu (obiceiuri de alimentatie, exercitiu fizic, stres, conditii de munca, comportament de prevenirea si tratare a problemelor de sanatate, consumul de tutun, alcool, droguri etc.), nivelul de educatie al individului, in cele din urma, serviciile medicale intervenind doar cu o pondere de 15-20%. Este necesara o analiza pertinenta realizata de catre factorii de decizie asupra dimensiunilor sociale care coreleaza in acest model pentru a se putea face previziuni pe termen lung si a se stii in ce punct trebuie actionat, pentru a se obtine rezultatele dorite.Omenirea a facut progrese remarcabile in secolul al XX-lea (foarte evidente, pentru tarile dezvoltate)in privinta dezvoltarii economice, in primul rand, dar si a dezvoltarii tehnologiei (inclusiv medicale), a descoperirii fara precedent de noi medicamente, a eradicarii unor boli, inainte, mortale, a informarii populatiei cu privire la preventie/tratament, ceea ce a dus, pe parcursul ultimelor sase decenii, la o crestere spectaculoasa a sperantei de viata si a calitatii vietii in tarile dezvoltateIn ciuda acestor progrese in partea dezvoltata al lumii, in cazul tarilor sarace, dezvoltarea economica este prima stavila care determina o sanatate precara a populatiei si o speranta de viata scazuta. In tarile sarace exista inca oameni care sufera de inanitie sau care mor din cauza unor boli, eradicate de mult in tarile  dezvoltate. Tarile dezvoltate au si ele probleme nerezolvate, legate de existenta unor grupuri dezavantajate economic si socio-sanitar, de disparitati in oferta de servicii medicale intre regiuni, de unele boli raspandite, pentru care nu exista inca tratament la nivel global (printre care cele mai cunoscute: infectia HIV si cancerul), legate de poluarea mediului, de consumul de droguri etc. Acestea au demonstrat ca unele probleme nu isi au rezolvarea doar in cresterea economica si au incitat discutii despre ce anume ar insemna o dezvoltare sociala eficienta si prin ce mecanisme sociale ar putea fi rezolvate aceste probleme. Dezvoltarea economica rezolva multe dintre problemele societatilor sarace: aduce o imbunatatire a sanatatii populatiei si a calitatii serviciilor de sanatate oferite, insa, pe de alta parte, experiente de succes ale unor tari au demonstrat ca si unele tipuri de politica sociala, precum o strategie de investitie in educatie, in general si in educatie pentru preventie si comportament sanogen, in particular, duce, pe termen lung, la un impact pozitiv asupra sanatatii populatiei. Tari in curs de dezvoltare care au facut investitii crescute in educatie, asa numitii tigrii asiatici (Malaezia, Singapore etc) au demonstrat, deja, prin indicatorii obtinuti in decurs de 20 de ani, progrese in starea de sanatate a populatiei, prin influenta educatiei asupra mortalitatii infantile si materne, asupra imbunatatirii cunostintelor legate de igiena si preventie.Se poate spune ca, in cazul societatilor mai sarace, exista un cerc vicios intre starea de sanatate si resursele disponibile pentru investirea in sanatate, cerc care poate fi rupt printr-un efort bugetar accentuat de a investi in sanatate pe termen lung. O societate saraca este mai bolnava decat una bogata si ar avea nevoie de o investire in servicii medicale mai accentuata. Pe de alta parte, o societate saraca nu are resurse suficiente de a investi in sanatatea populatiei ei, iar impartirea putinelor resurse o face sa le centreze pe ceea ce decidentii considera urgent. In acelasi timp, o societate bolnava este mai putin productiva, ceea ce este o stavila in dezvoltarea economica si impune costuri ridicate pentru tratare, costuri suportate tot de beneficiari, finalmente. O societate bolnava poate costa bugetul mai mult, prin consecintele pe termen lung, decat rezolvarea unor probleme de sanatate in punctele tinta, in prezent. Tari cu o dezvoltare economica asemanatoare aloca, totusi, sanatatii sau educatiei un procent diferit fata de Romania, din buget sau PIB. O astfel de investitie in sanatatea populatiei este amanata de unele state sarace, pentru ca ea aduce roade pe termen lung si nu rezultate pe termen scurt, cu impact electoral. Astfel, domenii precum sanatatea sau educatia au ajuns sa fie considerate in Romania domenii mai putin prioritare, carora li se aloca resurse financiare publice mai reduse decat altor domenii. Alte probleme au contribuit, de asemenea, la deficitul financiar al sistemului sanitar in Romania, precum promisa independenta financiara a fondului de asigurari sociale.

Bolile sociale reprezintă un grup de afecţiuni care capătă o răspîndire largă în societăţile cu un nivel de trai şi dezvoltare scăzut. Caracteristica esenţială a acestora constă în faptul că la o redresare şi îmbunătăţire a situaţiei economice procentul lor se diminuează considerabil. Tuberculoza, HIV- SIDA, parazitozele şi bolile dermato-venerologice reprezintă exemple tipice de boli sociale, care sunt cauzate de condiţiile nefaste de la domiciliu şi de la serviciu, lipsa normelor igienice de calitate, boli care se agravează în cazul unei alimentaţii proaste sau chiar subalimentaţii, plus la toate trebuie să menţionăm iresponsabilitatea şi lipsa culturii sanitare a populaţiei.Intre starea de sanatate si nivelul de saracie exista o relatie directa.Saracia determina malnutritie, limiteaza accesul la ingrijiri, creste vulnerabilitatea la factorii de risc individuali sau de mediu.Starea de sanatate precara reduce capacitatea de munca, productivitatea individului si veniturile.Toate acestea afecteaza calitatea vietii individului, determinand sau perpetuand in cele din urma, saracia.Modelul de morbiditate din populatia generala se regaseste si in cadrul grupurilor populationale afecate de saracie, dar o prevalenta crescuta au bolile infectioase si bolile cu transmitere sexuala.Mortalitatea infantila si mortalitatea materna, determinata de lipsa de educatie, accesul dificil la produsele contraceptive, rata crescuta a avorturilor, inregistreaza valori crescute in randul categorii- lor de populatie defavorizata.Ultimele cercetari privind morbiditatea populatiei sarace constata faptul ca, alaturi de bolile cu transmitere sexuala, apar cu o frecventa ridicata, fenomene determinate de comportamente viciate sau la risc.Studiile au demonstrat ca fenomenele de violenta indreptatea asupra celorlalti, sau a propriei persoane, alcoolismul, tabagismul raspund degradarii sociale.Aparitia lor este determinata de statutul socio-economic al individului, sau al grupului din care face parte si de conditiile de munca (stres, insecuritate, somaj ).Raportul OMS privind sanatatea lumii in 2003 prezinta noi conceptii despre saracie.OMS considera ca saracia este un fenomen multidimensional,care depinde nu numai de situatia materiala ci si de nivelul de educatie,de starea de sanatate,de vulnerabilitatea si de expunerea la factorii de risc ecologici si profesionali,precum si de posibilitatea limitata a persoanei in cauza de a-si exprima si de a-si face auzite si intelese nevoile.De la inceputul anilor ’90,conceptul de saracie s-a modificat,in sensul ca nu se mai pune accentul exclusiv pe nivelul venitului personal,drept determinant al saraciei.Se trece de la conceptul de “bunastare materiala”la cel de “bunastare umana”,evaluat cu ajutorul Indecelui de dezvoltare umana,elaborate in cadrul Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare.In virtutea acestui nou concept,saracia nu rezulta numai dintr-un venit insufficient ci si din alterarea unei serii de potentiale ale fiintei umane,printre care se incadreaza si starea de sanatate.Notiunea de saracie se refera la privarea persoanei de mijloacele de realizare si de accedere la aceste potentiale.Saracia este o sursa de marginalizare sociala,deoarece priveaza individual de drepturile sale fundamentale si de libertatea de a-si satisface nevoile primare(de la cele legate de alimentatie si igiena ,pana la obtinerea de medicamente esentiale)si sociale,care include capacitatea de a participa la viata comunitatii,de a se alatura discutiilor publice,de a participa la luarea de decizii politice,etc.Ulterior,aceasta lipsa de libertate impiedica dezvoltarea potentialului personal ,si dauneaza astfel dezvoltarii societatii. O stare de sanatate precara este atat o cauza cat si o consecinta a saraciei.Din acest motiv,o mare parte din interventiile sectorului sanitar vizeaza in mod special promovarea sanatatii la nivelul populatiei sarace.Faptul ca o stare buna de sanatate poate preveni saracia,sau cel putin reprezinta o modalitate de a o evita,este un aspect care a fost initial mai putin luat in con- siderare.Studiile au demonstrat insa,ca starea buna de sanatate ,prin contributia sa la dezvoltarea capitalului uman si social si in consecinta a productivitatii,poate determina cresterea venitului per-sonal si in consecinta a productivitatii,poate determina cresterea venitului personal si dezvoltarea economica nationala.

Relatia directa existenta intre saracie si starea de sanatate presupune necesitatea implicarii sistemelor sanitare in activitatile de diminuare a fenomenului saraciei.In cadrul sistemelor de sanatate se incearca astazi,gasirea unor solutii si raspunsuri referitoare la impactul pe care il are saracia asupra starii de sanatate.Recent,OMS a incercat sa identifice exemple de interventii ale sistemelor de sana-tate care pot remedia diferite aspecte specifice saraciei.”Dar datorita contextului cultural particular,a practicilor,legislatiilor,valorilor si aspiratiilor sociale diferite,este dificila elaborarea unor politici,si masuri de interventie universal valabile,posibile a fi aplicate la scara europeana”,se mentioneaza in raportul OMS,privind implicarea sistemelor de sanatate in combaterea saraciei.Totusi,in urma studiilor efectuate au putut fi identificate cateva concluzii privind implicarea serviciilor de sanatate in reducerea fenomenului saraciei.

Sistemele de sanatate pot contribui prin actiuni eficace la ameliorarea starii de sanatate acategoriilor defavorizate,fara a fi necesara reformarea practicilor existente sau dezvoltarea unor modele stiintifice complexe.

Un sistem de sanatate poate fi uneori un obstacol si devein astfel,o cauza a saraciei pentru persoanele defavorizate,care nu-si pot permite plata serviciilor directe sau indirect.

Chiar daca se asigura gratuitatea serviciilor de sanatate,uneori ele raman in continuare inaccesibile,la nivel cultural si geografic.

Pe langa deblocarea unor resurse financiare pentru combaterea saraciei,este necesara siformarea unui personal specializat in intampinarea nevoilor populatiei.

Dupa 1989,dificultatile aparute in viata economica si sociala si au contribuit si la deteriorarea sanatatii mintale a copilului si adolescentului.Fenomene precum saracia,somajul, conditiile de locuit improprii,inlocuirea anumitor valori morale,au determinat aparitia comportamentelor deviate si a disfunctionalitatilor la nivelul familiei(alcoolism,violenta domestica, ,vagabondaj,prostitutie,abandon scolar si familial.)Factorii de risc in aparitia acestor tulburari sunt psihosociali(saracie,abuz,neglijare,)migratii,violente urbane ,boli cronice,somatice si psihice,in familie,expunere pre si post natala la droguri,alcool,HIV/Sida,malnutritie,infectii cronice.Acest material este o sinteză a rezultatelor principale ale unui studiu elaborat de o echipă de 17 cercetători ICCV sub coordonarea Manuelei Stănculescu. Rezultatele sunt prezentate şi interpretate pe larg într-o carte – Sărac lipit, caut altă viaţă! Sărăcie extremă şi zone sărace în România, apărută la Editura Nemira în anul 2004.

DateleDatele cercetării au fost culese din 1 octombrie 2001 pănâ în 20 octombrie 2001. Studiul s-a desfăşurat în 19 localităţi şi cele şase sectoare ale capitalei. Au fost selectate cinci tipuri de localităţi: oraşe mari, mijlocii şi mici, sate mari, periurban şi cu nivel înalt de dezvoltare prin comparaţie cu celelalte sate ale ţării şi sate mici, izolate şi sărace în termeni relativi. În prima fază a fost realizată zonarea localităţii. Nouăzeci de reprezentanţi instituţionali (primari, viceprimari, directori de servicii din cadrul primăriilor, directori sau angajaţi cu vechime la cantinele sociale, asistenţi sociali, directori de întreprinderi sau organizaţii cu număr mare de angajaţi / disponibilizaţi, reprezentanţi ai Direcţiilor de Muncă sau Oficiilor de Muncă, reprezentanţi ai mass-mediei locale şi ai ONG-urilor cu mare vizibilitate la nivel local) au oferit informaţii pentru zonarea localităţilor selectate. Au fost completate 90 de fişe de zonare şi 15 fişe pentru poliţie. Pe baza acestora au fost determinate la nivelul fiecărei localităţi micro-zonele (arie/ cartier/grup de străzi/grup case sau de blocuri teritorial delimitate) care concentrează persoane în sărăcie.În pasul doi al cercetării, în interiorul zonelor selectate, au fost realizate interviuri cu reprezentanţi ai instituţiilor de sănătate, de educaţie şi ai bisericii. În total au fost realizate 145 de interviuri cu reprezentanţi instituţionali locali.

În pasul trei, în zonele selectate au fost aplicate chestionare la domiciliile subiecţilor şi au fost realizate interviuri în profunzime şi discuţii de grup cu persoane din gospodării sărace. Selecţia gospodăriilor pentru ancheta pe bază de chestionar a fost realizată prin metoda drumului aleator. În total au fost realizate 1164 de fişe de gospodărie (1164 gospodării care includ în total 4427 persoane), 50 de interviuri în profunzime şi 25 discuţii de grup.Lotul astfel obţinut este reprezentativ pentru zonele studiate, dar nu pentru întregul mediu urban sau rural şi nici pentru nivelul naţional. Ipotezele referitoare la concentrarea săracilor în anumite zone ale oraşelor au impus o astfel de strategie de selectare a lotului, care nu permite extrapolarea rezultatelor nici la nivelul oraşelor studiate şi nici la nivelul întregului mediu urban. De asemenea, în sate, rezultatele pot fi extrapolate numai la nivelul zonelor /cătunelor din sate care concentrază săraci şi nu la nivelul întregului mediu rural.SănătateDacă în satele studiate predomină bolile vârstnicilor, în zonele sărace urbane predomină bolile copiilor. Acest fapt este în deplină concordanţă cu profilul demografic al zonelor, cu grupurile de populaţie care predomină printre asiguraţi (care interacţionează mai des cu cadrele medicale) şi cu ciclurile de viaţă cu risc maxim de îmbolnăvire în condiţiile neigienice de viaţă, la care se adaugă foamea şi frigul îndurate sistematic.Conform medicilor şi asistentelor medicale care asigură serviciile medicale săracilor din zonele sărace, bolile specifice acestora numără: alcoolism, anemie, distrofie, malnutriţie, boli digestive, hepatită, sifilis, SIDA, scabie, păduchi sau TBC. De asemenea, par a fi frecvente bolile psihice, handicapuri de tot felul (de la naştere sau în urma unor accidente) şi cazuri de paralizie, fie în familie, fie în zona de rezidenţă. La acestea, săracii adaugă o stare de deprimare adeseori menţionată şi de către femei şi de către bărbaţi şi fie tentative eşuate de suicid, fie gânduri în acest sens.Lunga listă de boli întâlnite în zonele sărace are drept corolar firesc şanse de supravieţuire ale copiilor din zonele sărace urbane sub cele înregistrate pentru populaţie (doar în jur de 65 de ani pentru femei, respectiv 61 de ani pentru bărbaţi). Asocierea dintre sărăcie şi stare precară de sănătate este cu atât mai gravă cu cât în gospodăriile în sărăcie extremă se află un număr mare de copii (65% dintre copiii din zonele sărace), care astfel sunt în dificultate, fiind încă de la vârste mici supuşi unor riscuri multiple de îmbolnăvire. Zonele sărace: mica infracţionalitate şi cultura devianţeiConsumul de alcool şi furturile sunt menţionate cel mai frecvent. Fură adulţii, dar şi copiii.

Se fură, adică „se completează”: (1) hrană: „urzici, spanac, zarzăre, prune, ce găsim aia mâncăm”, dar şi „cai, capre, găini, tot ce se găseşte”. Se fură din curţile celor din zonă (dacă există), se fură din alte zone din oraş, de la întreprinderi, de la magazine, dar şi din satele învecinate; (2) lemne din pădure; (3) lumânări din cimitir; (4) curent electric, iar dacă nu se fură se face trafic cu apă şi electricitate între blocuri. Scandalurile şi violenţa de limbaj sunt obişnuite.

Definiţia operaţională a delicvenţei din zonele sărace mai include: lipsa actelor de identitate sau lipsa actelor asupra locuinţei, micul trafic de frontieră, munca la negru sau cu ziua pentru cei care solicită sau beneficiază de ajutor social sau cantină socială, comerţ neautorizat şi neplata impozitelor aferente, cerşetorie, prostituţie, trafic de carne vie şi sinucideri.Cel mai grav însă este apariţia la nivelul tinerilor a culturii devianţei, care combină sărăcia economică cu un set de valori şi atitudini deviante, altele decât cele promovate şi împărtăşite la nivel societal şi chiar la nivelul persoanelor de peste 30 - 35 de ani din zonele sărace. Doar în discuţiile de grup cu tineri se vorbeşte despre şi se descriu acte de delicvenţă cu nonşalanţă. A fi sărac nu numai că nu este „o ruşine”, ci este o stare care te îndreptăţeşte să adopţi orice mijloace pentru „a reuşi”, unde reuşita este tradusă prin „a avea bani”. Scopul lor este cel al majorităţii, diferenţa stă în mijloacele legitime de atingere a acestuia. Furtul, prostituţia, precum orice alt fel de

activitate „uşoară” sunt căi acceptabile atât timp cât sunt rezolvate frustrările, adică aduc banii care fac să dispară statutul de „boschetar îmbrăcat”. Teoretic, munca ar reprezenta o cale spre succes, dar nu pentru ei, pentru că nu sunt învăţati şi nu rezistă la munca la care au acces: grea, prost plătită şi care presupune exploatarea, mai ales a celor tineri. Acest tip de tineri, - nu ar accepta o muncă precum cea a părinţilor lor, nu ar accepta să lucreze la câmp zi lumină, nu ar accepta să sape după fier vechi în gropile de gunoi, nu ar accepta să umble cu calul şi căruţa după fier, cartoane sau sticle precum ţiganii-spoitori, nu ar accepta să lucreze pe salarii de mizerie ca femeie de serviciu, măturător, manipulant de butelii sau încărcător/descărcător. În definiţia lor, aceste forme de muncă, nu sunt acceptabile pentru că nu îţi asigură decât supravieţuirea în condiţii mizerabile, la marginea societăţii, ca cetăţean de rang doi. Ei vor să obţină miliarde pentru a ajunge „mahări”, pentru a-şi permite tot ce văd la televizor. Şi cum munca nu este drumul către averi de miliarde, fac precum „omu’ din România”, învaţă să fure. În noul context, liber de frontiere, nu-şi fac griji că n-ar mai fi nimic de furat, ci trec la acţiune, pornesc din zonă, se extind în oraş, în satele din preajmă, în capitală şi apoi, în Europa, că lumea e largă „că ăia e bine organizaţi: furi o maşină, iei 72 de ore, furi un portmoneu, iei tot 72 de ore, nu ca aici unde pentru o găină iei ani grei”. Cu toate riscurile, de trebuie, furtul reprezintă singura metodă de a-şi atinge visul sau măcar de a se amăgi că într-o bună zi visul va deveni realitate. În acest mod, nu doar comportamentul lor se schimbă devenind deviant, ci întregul sistem de valori pe care îl împărtăşesc este distorsionat astfel încât să le justifice comportamentul. Din acel moment, ,bine’, ‚corect’, ‚muncă’ sunt termeni redefiniţi, devianţa devine stil de viaţă, ce poate fi tuturor dezvăluiti fără teamă şi fără ruşine.Excluziune socială Spre deosebire de populaţia ţării, rezidenţii zonelor sărace suferă de un deficit de integrare. Reţelele sociale sunt fragile, sunt de mici dimensiuni, sunt bazate pe „legături slabe” (weak ties) fiind construite pe principiul proximităţii, sunt reţele de vecini-săraci-din-zone-sărace ceea ce se traduce în incapacitate de mobilizare a unui suport consistent, care să ajute constituenţii să dea răspunsuri valide la situaţiile critice cu care se confruntă. Conectarea la fluxurile de informaţii şi comunicare este de asemenea slabă, principalul liant dintre rezidenţii zonelor sărace şi exterior constituindu-l televiziunea, dar şi aceasta cu o acoperire deficitară. La acestea se adaugă concentrarea în zone dominate de sărăcie, segregate teritorial, se mai adaugă excluderea de pe piaţa oficială a muncii, lipsa de acte şi de acces la sistemul de redistribuire a bunăstării. Cu alte cuvinte, în jur de un sfert dintre gospodăriile sărace din zonele sărace, atât în mediul rural, cât şi în mediul urban, sunt decuplaţi de la fluxurile de resurse, de oportunităţi, de comunicare şi de informaţii, deci sunt excluşi social. Este de remarcat că gospodăriile excluse social includ şi copii şi tineri în rândul cărora a început să se dezvolte cultura devianţei, despre care am vorbit anterior. Prin urmare, în câţiva ani de acum încolo vom avea de-a face cu un număr mai mare decât azi de tineri şi copii, victime ale tranziţiei, întotdeauna necăjiţi, fără şcoală, fără credinţă, fără speranţe şi fără şanse, în acelaşi timp periculoşi pentru cei din jur, căci nu au nimic de pierdut şi nu împărtăşesc valorile promovate la nivel de societate.Concluzii şi recomandăriSărăcia din România nu este exclusiv una superficială şi elastică la performanţele macro-economice. Studiul nostru în zonele sărace arată fără echivoc apariţia în ţara noastră şi a sărăciei extreme, multi-dimensională şi localizată teritorial, care este considerată problematică şi în ţările europene dez- voltate precum şi în Statele Unite, căci nu poate fi „tratată” doar prin creştere economică, ci prin politici dedicate de incluziune socială. Aceasta este concentrată la nivelul tinerilor, copiilor şi mediului de rezidenţă urban, fiind caracterizată de comportament demografic atipic, profil de ocupare şi de locuire atipice, deficit educaţional considerabil, sănătate şubredă şi profil psihologic caracterizat de neajutorare învăţată. Nu este vorba doar despre lipsa resurselor financiare, ci

despre o stare de deprivări multiple, de derivă, care nu poate fi depăşită decât prin intervenţie din exterior.Zonele sărace concentrează persoane în sărăcie extremă sau situaţie de criză generalizată, sunt segregate teritorial, reprezintă poli de atracţie ai sărăciţilor din sate şi oraşe şi focare de epidemii şi mică infracţionalitate. Prin urmare, acestea sunt, înainte de toate, evitate. Specialiştii din sistemul de sănătate adoptă strategii de evitare: medicii de familie nu înscriu pe listele de pacienţi localnici din aceste zone, iar autorităţile din domeniu sănătăţii nu intervin decât în cazul unor campanii de vaccinare. Ce dovadă mai clară a strategiilor de ignorare şi evitare a zonelor sărace se poate oferi decât faptul că în perioada de desfăşurare a activităţii de teren am găsit două zone sărace în care se declanşase epidemie de hepatită B, dar nu se intervenea în nici un mod. Chiar şi mass-media locală, de obicei sensibilă la un astfel de subiect, nu reflecta situaţia: „este firesc, în condiţiile de mizerie în care trăiesc, aşa că ...”. Problema serioasă de sănătate cu care se confruntau aceste comunităţi, în condiţiile agravante ale lipsei de apă, de grupuri sanitare, de supra-aglomerare a locuinţelor, era ignorată şi tratată cu tăcere de către colectivitate, ca un dat firesc, de care nimeni în afara celor direct afectaţi nu este responsabil. Ce înţeles capătă în acest context conceptul de sănătate publică?Şi atunci când nu se adoptă strategii de evitare, se discută despre demolare, desfiinţare, deratizare sau curăţire a spaţiului, localnicii fiind complet ignoraţi în discurs, căci ei prin definiţie „trebuie să plece de unde au venit”, indiferent dacă acest „de unde au venit” există sau nu ca alternativă viabilă. Acesta este cazul reprezentanţilor autorităţilor locale şi a forţelor de ordine publică. Justificarea apelată cel mai frecvent este: „sunt comunităţi de ţigani, care nu se spală şi nu ştiu ce-i curăţenia”.Perspectivele de viitor ale zonelor sărace sunt puternic diferenţiate. Zonele din centrul istoric al oraşelor, precum şi o parte din zonele de case de la periferiile oraşelor au şanse mari să fie “salvate” pe măsură ce creşte interesul populaţiei cu standard mediu sau bun faţă de acestea. În contrast, “ghetourile” româneşti, zonele industriale dezafectate şi comunităţile din gropile de gunoi necesită intervenţia statului, situaţia având şanse minore de a se îndrepta de la sine sau prin acţiunea mecanismelor de piaţă. Aceste acţiuni necesită o gândire de tip strategic, căci intervenţiile radicale simple de tipul demolare şi răspândirea rezidenţilor “de unde au venit” nu pot avea decât efecte de mascare, de peticire şi de instituţionalizare a excluziunii sociale. Efectul de mascare se referă la faptul că rezolvarea problemei este doar amânată şi eventual transferată unei alte autorităţi locale. Efect de peticire pentru că cei nevoiaşi, căzuţi deja în sărăcie extremă, odată aruncaţi în drum nu vor putea decât re-aplica aceeaşi strategie, eventual pe un alt teritoriu, neavând acces la opţiuni alternative. Prin urmare, “salubrizarea” realizată de autorităţi va fi urmată de reapariţia problemei într-o altă locaţie, după modelul sacului peticit pe care-l coşi într-o parte şi cedează într-o altă parte. De aceea, intervenţiile în aceste zone, pentru a fi durabile, trebuie să fie parte integrată a unor strategii urbane adecvate condiţiilor locului, oportunităţilor şi constrângerilor locale. Instituţionalizarea excluziunii face referire la procesul prin care zidurile simbolice ridicate deja de populaţia rezidentă ca scut de protecţie în interacţiunea cu mediul ostil sunt dublate cu stigmă şi acţiuni în forţă de reprimare, se fortifică şi devin ziduri instituţionalizate de marginalizare. Un prim pas ar fi recunoaşterea sărăciei extreme şi a zonelor sărace drept probleme care nu se vor rezolva de la sine ca urmare a redresării economice şi proiectarea unor politici integrate şi dedicate acestora.Activitatea (serviciul) si somajul au o importanta majora pentru ca asigura venitul si implicit bunastarea materiala. Marimea venitului este cea care da oamenilor o perspectiva asupra viitorului si posibilitatea indeplinirii planurilor pe termen lung. Activitatea determina in perioada de viata respectiva si structura morbiditatii, invaliditatii si mortalitatii profesionale. Din cauza specificului activitatilor desfasurate de barbati, care lucreaza in sectoare cu risc mai mare de imbolnavire sau

accidente, ei sufera de 10 ori mai multe accidente mortale si de trei ori mai multe accidente invalidante decat femeile.Conditiile de munca ale muncitorilor sezonieri sau ocazionali sunt mai proaste decat ale celor cu statut permanent si au probleme de sanatate mai multe si mai grave.Somajul, este corelat puternic cu starea precara a sanatatii. Efectele negative ale somajului asupra sanatatii sunt: economice, sociale si psihologice. Stress-ul acestor situatii are consecinte negative asupra sanatatii, se asociaza cu scaderea posibilitatilor de asistenta medicala atat pentru bolile profesionale, cat si pentru restul patologiei pentru care ingrijirile nu mai pot fi acordate. O componenta importanta a patologiei observata la someri este frecventa mare a afectiunilor psihice depresive. O rata mare a somajului la tineri are consecinte importante asupra starii de sanatate pentru tot restul vietii, mai ales daca durata somajului este indelungata.Expertii in sanatate publica avertizeaza asupra riscurilor reprezentate de probleme ca depresia, abuzul de alcool si anxietatea pentru cetatenii din tarile afectate de criza economica precum Grecia, care ar putea avea efecte majore si de durata.In spatele fiecarei sinucideri din tarile afectate de criza, precum Grecia, se afla alte 20 de persoane suficient de disperate pentru a incerca sa isi ia viata, relateaza ekathimerini.com . Iar in spatele acestor tentative de suicid sunt alte mii de cazuri necunoscute de persoane cu probleme mintale ca depresia, abuzul de alcool sau anxietatea, care determina costuri umane importante si pe termen lung, afirma expertii, citati de Reuters."Pierderea locurilor de munca poate duce la o acumulare de riscuri care pot adanci persoanele in depresie si boli mintale grave greu de vindecat, in special daca persoanele respective nu primesc ingrijire adecvata", a declarat Stuckler said.Somajul in randul tinerilor este de peste 50% in Grecia, iar dovezile privind nemultumirea cetatenilor sunt din ce in ce mai vizibile. Imaginea unor grupuri de tineri care se drogheaza pe strazi nu este neobisnuita in Atena, in timp ce asupra unui pensionar grec care s-a spanzurat in capitala miercuri a fost gasit un bilet in care acesta afirma ca intotdeauna a muncit din greu dar acum este plin de datorii.Efecte sociale generale: creşterea criminalităţii, sinuciderilor, cerşetorilor etc. Referitor la măsurile de protecţie a şomerilor, cea mai cunoscută este indemnizaţia de şomaj, care are şi meritul de a acţiona ca un stabilizator automat în economie, în sensul că frânează reducerea bruscă a cererii agregate şi micşorează pierderile de venit naţional.Caracterul cronic, de lungă durată, al şomajului conduce la diminuarea competenţelor profesionale ale persoanei care, la rândul său ,scade dezirabilitatea acesteia pe piaţa forţei de muncă şi face mai improbabilă angajarea . Odată ajunse în şomaj ,numeroase persoane se găsesc prizoniere ale acestui cerc vicios, care duce, adesea la retragerea de pe piaţa forţei de muncă în momentul în care resursele economice destinate căutării unui loc de muncă sunt epuizate.Distresului generat de acumularea greutăţilor economice ca urmare a prelungirii şomajului i se adaugă distresul generat de perceperea stigmatului social asociat statutului de şomer. Blamul social perceput este o reminescenţă ,pe de o parte , a puternicei valorizări a statutului de angajat şi eticii protestante a muncii în sistemul economic socialist şi ,pe de altă parte ,al faptului că şomajul era considerat un fenomen parazitar, datorat nu condiţiilor economice ci lipsei dorinţei de a munci . Distresul cauzat de căutarea unui loc de muncă şi prelungirea apariţia neîncrederii în forţele proprii, a unei perspective pesimiste asupra traiectoriei profesionale personale ,a tulburărilor de sănătate mentală( frustrare, depresie , anxietate,scăderea stimei de sine , agresivitate şi uneori chiar tentative suicidare), a apariţiei unor comportamente distructive ( refugiul în alcoolism ) , a violenţei şi disfuncţionalităţii în interacţiunile familiale, a unor comportamente deviante sau criminale. Riscurile potenţiale asociate şomajului, atât din punct de vedere al persoanei care se confruntă cu acest fenomen, cât şi din punct de vedere social apar astfel ca evidente. Necesitatea cunoaşterii complete şi detaliate a diferitelor faţete ale fenomenului, ca un prim pas în instrumentalizarea demersurilor profilactice şi a intervenţiilor menite să sprijine reinserţia profesională şi să reducă

impactul negativ al şomajului asupra funcţionalităţii optime a persoanei în plan individual şi social devine şi ea clară.Este dificil sa masori impactul total al somajului asupra indivizilor. De exemplu un studiu al Congresului S.U.A. prevedea unele sugestii inspaimantatoare. Autorul studiului a estimat ca o crestere cu un procent in rata nationala a somajului de la 6-7% conduce in medie la:- 920 sinucideri;- 648 omoruri;- 20240 atacuri mortale de inima si alte socuri;- 495 morti de ciroza hepatica;- 4227 internari la spitale de nebuni;- 3340 intrari in inchisorile de stat.Desi aceste estimari sunt subiectul unor serioase descrieri statistice uneori se subapreciaza faptul ca prelungind somajul se pun intr-un adevarat pericol multi indivizi. Thomas Cottler ,profesor la scoala medicala de la HARVARD a enuntat acest aspect mult mai deschis: "Acum sunt convins ca somajul este boala ucigasa in aceasta tara - raspunzator de bataia pe care o ia sotie, nefertilitate si de fiecare cadere umana"Psihologii germani de asemenea au observat ca somajul poate fi primejdios pentru sanatate. Ei estimeaza ca nelinistile si alte tulburari nervoase care insotesc un an de somaj pot reduce viata cu mai mult de 5 ani.Pierderile macro si micro rezultate din somaj cu siguranta sunt o serioasa problema politica.Formele somajului arata nu numai suma totala a somerilor in economie dar de asemenea care grupuri sufera cel mai mult de somaj.Studiu de cazDate de identificareN.A are domiciliu in Iasi,s-a nascut la 17 mai 1960.Este casatorit si tata a 2 copii.Prezentarea problemei.Asistentul social a identificat urmatoarele probleme:

lipsa unui curs de perfectionare lipsa unor abilitati pentru cautarea unui loc de munca datorita varstei inaintate ii este mai greu sa obtina un loc de munca.

N.A se incadreaza in tipul de somaj involuntar pentru ca structurile socio profesionale nu mai corespund structurilor economice si tehnice in evolutie.N.A este un somer competitiv dar si descurajat.cu toate ca are experienta in meseria pentru care s a pregatit este un somer descurajat,care,dupa multe dezamagiri succesive se resemneaza si accepta situatia.Istoricul familieiFamilia N. are domiciliu in Iasi si este alcatuita din 4 membri(parintii si cei 2 copii).Locuieste intr-un aparta-ment cu doua camera,proprietate personala.Sotia estein varsta de 46 ani si este casnica.Consecinte psihosociale ale starii de somajSomerul trece prin mai multe stadii dupa intrarea in somaj:

starea de soc,de neacceptare(a pierderii locului de munca pentru unii someri este similar cu pierderea identitatii).

reactii emotionale puternice,de revolta fata de situatia in care se afla hotararea de a actiona ,de a gasi solutii

Faptul ca nu mai are un loc de munca degradeaza relatiile intra si inter familial,au scazut accentuat bugetulfamiliei.In ultima perioada ,in cazul domnului N.A s-a accentuat starea de stres fiind mai tot timpul iritat,negasendu-si locul.Istoricul ocupationalN.A a absolvit Scoala profesionala ,apoi a terminat scoala de maistri fiind atestat ca maistru auto.A lucrat timp de 30 ani la un service auto ,iar apoi a fost unul din cei disponibilizati.Acesta a primit salariu compensator din care si-a renovat apartamentul.Situatia economica

Familia N.dispune de indemnizatia de somaj a sotului si de alocatiile celor doi copii.Avand in vedere ca domnul N.A are 30 ani vechime,indemnizatia de somaj este maxima.Venitul lunar al familiei N este de 700 ron.Puncte tari si puncte slabe ale someruluiPuncte tari:

detine calificare in meseria pe care o are are experienta de 30 ani

Puncte slabe: detine informatii minime asupra pietii muncii nu are incredere in proriile forte varsta inaintata

Domnul N.A nu a mai apelat la alte organizatii decat Agentia Judeteana a Ocuparii Fortei de Munca Iasi.RecomandariSe recomanda domnului N.A apelarea unui serviciu de consiliere.

© Getty Images

Bazate pe o abordare holistică a inegalităților în materie de sănătate,și a familiei.* http://www.dcsf.gov.uk/everychildmatters/earlyyears/surestart/whatsurestartdoes/