Exista o relatie fascinanta intre aceasta lume fizica si lucrurile din domeniul spiritual. Dumnezeu a creat atat cerul, cat si pamantul, si exista o legatura stransa intre cele doua. Nu este intamplator faptul ca in rugaciunea Tatal Nostru se spune: “Faca-se voia Ta pe pamant, asa cum este in Ceruri.” Dumnezeu doreste armonie deplina intre aceste doua locatii, la fel cum a fost atunci cand Le-a creat initial.

Totusi, pacatul a intrat in lume, iar Dumnezeu a trebuit sa creeze un loc pentru a pedepsi pacatul, un loc numit iad. Cu toate acestea, fiind un Dumnezeu iubitor, nu asta este dorinta Lui ca cineva sa ajunga acolo (“Domnul nu intarzie cu fagaduinta Sa, dupa cum socotesc unii ca e intarziere, ci indelung rabda pentru voi, nevrand sa piara cineva, ci toti sa vina la pocainta” – 2 Petru 3: 9). Si, prin urmare, el a avertizat de mai multe ori despre acest loc.

Dumnezeu a creat anumite obiecte in spatiu care sa reflecte anumite caracteristici ale iadului. Aceste obiecte sunt gaurile negre din fizica. Gaurile negre sunt zone ceresti in care gravitatia este extrema, densitatea este extrema, este intuneric deplin, acolo nimic neputand exista. O gaura neagra este o zona in spatiu in care gravitatia a devenit atat de puternica, incat nimic din ceea ce a intrat acolo nu poate scapa de ea si reveni la lumea din care a venit. Materia care se aventureaza prea aproape de gaura neagra dispare pentru totdeauna din Univers.

Gaura neagra este, asa cum sugereaza si numele, o gaura in spatiu de la care nu exista nicio intoarcere. “Negru” se refera la faptul ca nici macar lumina nu poate scapa de un astfel de obiect, de aceea este numit “gaura neagra”. Interesant e faptul ca in Biblie intalnim cateva referinte la aceste gauri negre, care ar putea fi asemanate cu iadul. In parabola bogatului si a saracului Lazar, Iisus a vorbit despre un om bogat care a ajuns in iad, iar Lazar a ajuns in paradis (Luca 16:22, 23). Iisus descrie, de asemenea, o bariera de netrecut care ii separa pe cei doi barbati: “Si peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastie mare, ca cei care voiesc sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici cei de acolo sa treaca la noi” (Luca 16:26).

Sa presupunem ca cele doua locuri mentionate mai sus sunt raiul si iadul. Asadar, Scriptura spune ca exista o bariera sau prapastie mare care desparte iadul de rai – o separare atat de mare, incat nu poate fi descrisa doar in termeni de distanta, ci mult mai profund; este o separare care implica insasi esenta existentei, ceva atat de profund incat avem probleme sa o concepem, cu atat mai putin sa o intelegem.

Daca am incerca sa intelegem aceasta mare prapastie in termeni legati de propriul nostru Univers, o gaura neagra ar servi numai bine acestui scop. Si asta pentru ca tot ce se afla in interiorul gaurii negre este “taiat” de restul Universului. In descrierea sortii celor morti pe taramul spiritual, avem versetul din Ecclesiastul 9:6: “Si dragostea lor, ura lor si pizma lor a pierit de mult si nu se vor mai bucura niciodata de ceea ce se face sub soare”. Cei morti ajung in aceasta gaura neagra, fiind “taiati” de existenta din restul Universului.

Cat despre intunericul din gaura neagra, aceasta este descrisa foarte bine de Matei 25:30: “Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor”.

Daca ne uitam la natura gaurii negre, poate ajuta sa intelegem mai bine natura teribila a iadului. Ambele sunt locuri in care existenta este pur si simplu “taiata”; este un intuneric dincolo de capacitatea noastra de imaginatie. Poate ca de aceea Dumnezeu a creat un Univers in care o gaura neagra poate exista: pentru ca cei pacatosi sa fie pur si simplu scosi din existenta cunoscuta a Universului in asemenea locuri.