NANCY THAYER

Spiritul r`t`citor

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Fantomele [i vampirii cioc`neau \n u[a mare de laintrarea \n vechea cas` de piatr` din Cambridge.

Willy deschise u[a casei prietenilor ei [i-[i scoasecapul afar`, privind curioas` \n jur. Un vånt \nghe]atde toamn` tårzie intr` \n cas` f`cånd-o s` tremure,de[i era \mbr`cat` \ntr-o rochie groas` de ca[mir.

Era [ase [i jum`tate, dar deja se \ntunecase. Casaaceea era situat` mai departe de drumul principal [iiluminatul stradal nu ajungea pån` la ea. Ca s` ajung`la cas`, copiii erau nevoi]i s` str`bat` o c`rare lung` [istråmt`, pavat` cu piatr` [i prost luminat`. Willy erasurprins` de curajul de care d`deau ei dovad`, atuncicånd se aventurau serile pe acel drum, doar pentru aprimi cåteva bomboane.

Anne [i Mark stinseser` luminile de pe verand`,pentru a descuraja copiii cu „ne da]i sau nu ne da]i”.Pu]in mai devreme, invita]ii costuma]i \n diferite

5

giannijollys

personaje cu ocazia s`rb`torii Halloween, \ntåmpina-ser` colind`torii cu råsete, glume [i bomboane. Acum,plictisi]i s` fac` glume pe seama colind`torilor, st`teauaduna]i \n jurul mesei de lång` [emineu, conversåndunii cu al]ii.

Anne [i Mark, care serviser` pån` atunci b`uturi [isandvi[uri invita]ilor, se a[ezaser` [i ei al`turi deceilal]i, lång` foc. Anne, \ns`rcinat` \n luna a [asea,tocmai \[i a[ezase picioarele pe o m`su]` veche decafea, cånd, cineva cioc`ni \n u[`. Willy, amabil` cadeobicei, \i f`cu semn s` stea lini[tit` [i se duse s`deschid` \n locul prietenei sale.

Lu` punga de pe m`su]a de la intrare [i oferi „vam-pirului” [i „fantomei” bomboane. „Fantoma” avea pesub cear[af o hain` mai groas`, dar „vampirului” \icl`n]`neau din]ii de frig. |i sf`tui s` se \ntoarc` acas` [is` se \mbrace mai gros, cånd, lång` un copac, pu]inmai departe, i se p`ru c` vede o siluet`. Deci, copiiierau \nso]i]i, a[a c` nu mai avea de ce s` se \ngrijoreze.

– S`rb`tori fericite, le ur` ea, \nainte s` \nchid` u[a.– Mul]umim, r`spunser` copiii politico[i, dar u[or

dezam`gi]i.Willy se gåndi c` probabil, acei copii se a[teptaser`

la ceva mai consistent din partea proprietarilor uneicase a[a de impun`toare [i sumbre. Ceva mai intere-sant, mai incitant. Poate c` era mai bine dac` \i a[tepta\ntre tufi[uri [i le tr`gea o sperietur` pe cinste, decåts` le ureze un banal „Haloween fericit” [i s` le oferecåteva dulciuri. Evident c` asta era o prostie. Ce p`rere[i-ar fi f`cut p`rintele care-i a[tepta lång` copac?

6

Intr` gr`bit` \n camera de zi c`lduroas` [i se a[ez`pe un taburet lång` foc, al`turi de Anne [i ElaineFlynn. Elaine povestea o \ntåmplare amuzant` cu oblond` dr`gu]` dar cam prostu]`, care venise \nc`utarea unei slujbe la agen]ia la care lucra ea,Blackstone Group. Willy mai auzise povestea [i nu maiera atent` la subiect. Se relax` ascultånd zumzetulmolcom al conversa]iilor [i muzica lini[titoare, \n sur-din`.

Casa lui Mark [i Anne ar`ta minunat \n seara aceea.Spa]ioas`, cu tavane \nalte, p`rea locul perfect pentruorganizarea petrecerilor de Halloween. Anne o deco-rase cu dovleci [i porumb uscat. Lumån`ri mari [i aro-mate sclipeau misterios pe mese, aruncånd pe pere]iumbre ciudate. Willy o ajutase \n diminea]a aceea s`coac` porumb, dovleci [i s` prepare sandvi[uri. Pe laprånz preg`tiser` masa, decorånd-o de s`rb`toare.

Willy nu ]inea minte cånd petrecuser` ultima dat`a[a de bine. Se distrase cu Anne pe cinste preg`tindpetrecerea. Ea \[i privi prietena. Willy [i John se mutaula Nantucket, o insul` izolat` din Oceanul Atlantic,unde nu cuno[teau pe nimeni, loc \n care John seputea concentra mai bine asupra muncii lui.

Sim]i privirile lui Anne [i \i arunc` un zåmbet com-plice. Se cuno[teau bine. Nu aveau nevoie de vorbe cas` se \n]eleag`. {i Nantucket nu era la cap`tul p`mån-tului. Puteau s` se \ntålneasc`, dar mai rar, ce-i drept.Aveau s`-[i simt` lipsa una celeilalte. Era adev`rat c`amåndou` urmau s` fie preocupate de alte probleme.Anne trebuia s` nasc` [i Willy avea o c`snicie fericit`

7

cu John [i voia s`-l ajute s` reu[easc` \n ceea ce-[i pro-pusese. Dar o prieten` devotat` nu era a[a de u[or de\nlocuit.

Anne se aplec` spre ea, f`cåndu-i un semn [i[optindu-i:

– Willy! |n vocea ei era un avertisment pe care Willy \l sesiz`

imediat. Privi \n direc]ia indicat` de prietena ei. Johnse sprijinise de u[a de la intrare, cu un pahar cub`utur` \n mån`, zåmbindu-i unei tinere slabe,\mbr`cat` \ntr-o rochie neagr` [i sexy. Erica Hart,artista agen]iei la care lucra John, se costumase \nvr`jitoare [i ar`ta senza]ional.

– Vai, Anne, råse sigur` pe sine Willy, nu te \ngri-jora. Erica este inofensiv`.

– Nu prea cred, spuse suspicioas` Anne. Willy nu fusese \n via]a ei geloas`, de[i John era mai

frumos ca b`rbat, decåt ea, ca femeie. Fusese crescut`\ntr-o familie iubitoare, cult` [i solid`. P`rin]ii eimuriser` \ntr-un accident de avion, cånd ea avea pai-sprezece ani. Na[ul ei o luase sub ocrotirea lui, [i laad`postul banilor mo[teni]i, cu educa]ia primit`, Willyajunsese o femeie cu un caracter solid, sigur` pe sine.

Acum, la treizeci de ani, nu mai era preocupat` deaspectul ei. La [aisprezece ani, avea un metru optzeci[i era foarte complexat`, dar na[ul ei o ajutase mult cas` treac` peste acest handicap. Cånd intrase la facul-tate, realizase c` aspectul nu era chiar a[a de impor-tant. Ea nu era dulcic` [i delicat`, dar putea fiimpun`toare [i elegant`. {i mul]i b`rba]i o curtau.

8

Fusese luat` prin surprindere doar atunci cåndJohn o ceruse de so]ie. Era un b`rbat frumos, dup`care alergau multe fete. {i ea se \ndr`gostise de el \ntain`, dar nu crezuse c` era posibil ca ei doi s` fie\mpreun`. Trecuser` opt ani de atunci [i erau la fel de\ndr`gosti]i unul de cel`lalt.

Iar acum se mutau \n Nantucket, [i Willy nu avea dece s` se simt` amenin]at` de prezen]a Eric`i \n preaj-ma so]ului s`u.

** *

– E[ti a[a de curajos, \i spuse Erica lui John, privin-du-l cu admira]ie. Nu-mi vine s` cred.

John zåmbi amuzat, sim]indu-se flatat. Nu eraimpresionat de aten]ia pe care i-o acorda Erica. De anide zile \ncerca s`-l seduc`, [i el deja se plictisise deavansurile ei. Era impresionat de faptul c` Erica \n]ele-sese c` pentru a se muta, \i trebuise \ntr-adev`r multcuraj.

Cånd John o ceruse pe Willy de nevast`, nu [tiusec` ea mo[tenise o adev`rat` avere. |n ciuda faptului c`el avusese o copil`rie plin` de lipsuri, John \i ceruselui Willy s` tr`iasc` al`turi de un artist s`rac, [i s`\ncerce s` se descuce doar din banii cå[tiga]i de el.Muncise mult ca s` ajung` acolo unde se situa \n acelmoment. Mul]i profesori [i critici \l sf`tuiser` s` con-

9

tinue cu perseveren]` ceea ce \ncepuse, pentru c` seafla pe drumul cel bun. Sim]ise nevoia s`-i demon-streze lui Willy c` dragostea lui pentru art` nu eradoar un moft.

Dar asta fusese mai de mult. Acum, \nver[unarea luide a nu se folosi de acea mo[tenire i se p`rea prosteasc`.|[i d`dea seama c` acei bani puteau s`-l ajute s` se con-centreze mai bine asupra muncii lui de artist.

Venise \ntr-o noapte de prim`var` acas`, [i \i spu-sese lui Willy c` ar fi vrut s` renun]e la slujba de laagen]ie, care le aducea bani, dar care nu-l ajuta s` se\mplineasc`, ca artist. Willy \l sprijinise din tot sufletul,pl`cåndu-i ideea. Petrecuser` nop]i \ntregi discutånd,f`cåndu-[i planuri, visånd.

John \[i dorea de mult timp s` scape deprejudec`]ile oamenilor, de colegii plictisitori de laserviciu, de oamenii pe care-i \ntålnea pe strad` atuncicånd f`cea jogging diminea]a. Voia s` se izoleze, pen-tru a-[i redescoperi chemarea artistic`. Voia o schim-bare esen]ial`.

|[i petrecuser` prim`vara [i vara f`cånd mici ex-cursii pe insul`, c`utånd o cas` potrivit`. Nantucketera locul vacan]elor lui Willy, un mic paradis idilic,perfect pentru dispozi]ia \n care voia s` se afle John.Acolo erau practic izola]i de lume. G`siser`ser` o cas`minunat`, veche, plin` de atmosfer` [i ajutåndu-se demo[tenirea lui Willy o cump`raser` imediat.

|n ultimele luni, c`snicia lor, solid` de altfel,c`p`tase un strop de sare [i piper, devenise mai inci-tant`. Se iubeau mult, dar \n opt ani de zile, pasiunea

10

care-i anima se transformase \ntr-o prietenie conforta-bil`. Aceast` nou` perspectiv` trezise ceva \n ei. {ia[teptau cu bucurie momentul \n care aveau s` semute [i s`-[i schimbe via]a.

A[a c` Erica nu avea de ce s`-l intereseze. Nu c` arfi fost uråt`. Era chiar foarte sexy. De cånd se angajasela agen]ia aceea la care cå[tiga bani frumo[i, u[orblazat de munca de proiectare, plictisit de design-ul defrigidere [i alte obiecte casnice, observase c` Erica\ncepuse s`-i fac` ochi dulci. {i el era b`rbat. O remar-case, dar o iubea prea mult pe Willy ca s` ri[te ceea ceavea pentru o aventur` trec`toare.

Totu[i \n seara aceea avea chef de distrac]ie. Se \ntre-ba ce ar fi zis so]ia lui dac` l-ar fi v`zut flirtånd cu Erica.

– M` gåndeam s` plec [i eu de la agen]ie, spuseaceasta. Vreau s` m` ocup mai mult de pictur`. {tii,m` inspiri.

John privi coafura Eric`i. P`rul ei negru era excesivde tapat, f`cånd-o s` semene cu o vr`jitoare veritabil`[i senza]ional de sexy. Apoi arunc` o privire spre Willy,care st`tea lång` foc. Willy \i zåmbi u[or amenin]`tor.|l \n]elegea. Nu era geloas`. Formau o pereche unit`.

Acum cå]iva ani, John ar fi considerat zåmbetul luiWilly o insult`. L-ar fi g`sit frustrant, intimidant. Defapt multe lucuri \l intimidau la so]ia lui, [i cel maiimportant era acela c` Willy r`zb`tea cu o serenitateuimitoare prin lume.

John nu-i dorea r`ul. Voia doar ca Willy s` se zbat`pu]in mai mult pentru a ob]ine ceva. Mo[tenise oavere [i muncea doar din pl`cere.

11

Willy broda fe]e de mas`, [erve]ele, a[ternuturi,c`m`[i de noapte, cu mult stil [i bun-gust. Culorilefolosite de ea erau vii, frumoase [i numai John ar maifi fost \n stare s` le combine a[a de bine. Le vindea cape påinea cald` la diverse magazine, ale c`ror propri-etari le erau prieteni. Dar Willy lucra prea \ncet pen-tru a-[i asigura existen]a din aceste cå[tiguri [i tocmaide aceea, se bucura de munca ei, realizånd modeleunice.

Lui John i se p`rea uimitor faptul c` pe Willy n-ointeresa dac` broderiile ei se vindeau sau nu. Se bucu-ra atunci cånd primea telefoane de apreciere, dar uitatotul aproape imediat dup` ce \ncheia conversa]ia.Bucuria ei era mai mult interioar` [i mul]umirea veneadup` ce termina o broderie. |n momentul \n care \nce-pea alta, n-o mai interesa precedenta [i nici baniicå[tiga]i pe ea.

{i nu erau pu]ini. Se scrisese despre ea pån` [i \nziarul local. Willy se bucurase, t`iase articolul din ziar,cu inten]ia de a-l \nr`ma. Dar, \mpachetånd pentru ple-care, John desoperise bucata de ziar aruncat` \ntr-uncol] [i p`tat` cu cafea.

P`rin]ii lui Willy muriser` \nainte s`-i cunoasc`John, dar aflase din povestiri c` fuseser` noroco[i,boga]i, educa]i [i plini de via]`. {i Willy \i mo[tenisedin toate punctele de vedere. Era atåt de senin`,blånd` [i re]inut`! {i John [i-ar fi dorit s-o vad` mainervoas`, mai \nfocat`, m`car o dat`.

– Ei, cred c-ar fi bine s` te gånde[ti serios \nainte s`-]i daidemisia, o sf`tui John pe Erica. E[ti tån`r`. Mie mi-a trebuit

12

mult timp pån` s`-mi dau seama c` pictura este mai impor-tant`. Cu toate astea, o s` duc dorul agen]iei, min]i el.

– Serios, b`tråne? O s` duci dorul agen]iei?Impresionant! interveni Donald Hood, colegul luiJohn, b`tåndu-l pe um`r.

– Sigur c` da. Dar acum, [tii ceva? Mi-e cam foame.Hai s` månc`m ceva.

|i zåmbi \n semn de scuz` Eric`i [i ea scutur` dincap \n]eleg`toare. Donald b`use cam mult, [i fiind opersoan` important` \n agen]ie, toat` lumea trebuia s`se poarte cu el cu m`nu[i.

Camera de zi era plin` de invita]i, \nsumåndaproape treizeci de persoane. {i to]i, \n afar` de Willy[i Mark, care era avocat, lucrau la agen]ia de publici-tate Blackstone Group. Cånd Anne \i spusese c` voias` dea o petrecere de desp`r]ire cu ocazia plec`rii lor,[i a Halloween-ului, John [tiuse c` vor fi invita]i to]icolegii lui. {i pe Willy n-o deranja. Singura persoan`de la care voia so]ia lui s`-[i ia la revedere era Anne.

Pre[edintele agen]iei, Harrison Adder, se a[ez`lång` Willy exact \n momentul \n care ea mu[ca cupoft` dintr-o felie de påine neagr` uns` din abunden]`cu unt de cas`. Harrison era un b`rbat elegant, \nalt,zvelt, grizonant, [i se purta cu toat` lumea cu superi-oritate. O s`rut` pe obraz, f`cånd-o pe Willy s` sesimt` prost. Nu putea g`si un moment mai nepotrivits-o fac`. Dar acela era stilul lui Harrison. Nu pierdeaniciodat` ocazia s`-[i arate superioritatea. {i astademonstra c` Harrison nu era chiar a[a de domn pre-cum p`rea.

13

Willy \nghi]i cu noduri \mbuc`tura, se [terse la gur`cu un [erve]el [i spuse:

– Ia loc. Ai måncat?– Da, da, spuse Harrison. Cånd pleca]i, drag`?– Måine vom trimite bagajele [i mobilierul. O s`

dormim la Mark [i Anne. Noi plec`m peste dou` zile. – Este o schimbare important` \n via]a voastr`,

remarc` el grijuliu. Cum te sim]i?– Foarte bine! M` bucur c` plec`m. Pentru mine

este ca o aventur`. Sunt foarte \ncåntat`. – M` bucur, drag`. Poveste[te-mi despre noua

voastr` cas`. Cum arat`?Willy \l privi cu aten]ie. Niciodat` nu [tiai ce

urm`rea Harrison. John o avertizase de multe ori s`aib` grij` ce vorbe[te cu el. Ca orice om prea elegant,cu o pozi]ie important` \ntr-o firm`, Harrison avea olatur` negativ`. Se purta bine cu angaja]ii, dar \ntot-deauna urm`rea ceva.

– Am cump`rat o cas` minunat`, spuse Willy. Esteplin` de [arm [i... Vai, Harrison, trebuie s` m` scuzi,dar cred c` Anne vrea s` aduc` desertul. Trebuie s` m`duc s-o ajut.

– Sigur, drag`. Ai nevoie de ajutor?– Nu, mul]umesc. Singurul mod \n care m` po]i

ajuta este s` stai cu ceilal]i invita]i [i s` te sim]i bine.Willy se gr`bi spre buc`t`rie, bucuroas` c` sc`pase

de prezen]a lui Harrison. – Ce tip nesuferit! oft` ea, privind-o pe Anne. Sub

pielea [i hainele lui elegante parc` se ascunde Satana.Nu [tiu cum pute]i s` lucra]i cu el.

14

– Cel pu]in la suprafa]` pare amabil. Ar trebui s`-lcuno[ti pe partenerul lui Mark. Este de o inteligen]`sclipitoare, dar agresiv, caustic [i mereu pus pe har]`.

|n buc`t`rie intrar` dou` invitate [i Anne schimb`subiectul. Sp`lar` \mpreun` vasele [i apoi \ncepur` s`discute despre haine, copii [i sarcin`.

– Hai s` ducem desertul [i cafelele, propuse Anne\n cele din urm`.

Crema de ciocolat`, salata de fructe, fursecurile[i cafelele st`teau \n[irate pe masa din camera de zica-ntr-un spectacol gastronomic. Willy [i Anne turnar`b`uturi \n pahare [i se a[ezar` pe scaune, bucuråndu-sede atmosfera cald`.

– Ce petrecere minunat`, spuse Willy. – Draga mea, spuse Anne, \n seara asta se va \ntåmpla ceva...– Ce?– Nimic r`u, presupun, dar fii atent`. Vai, Scott,

cum te sim]i? schimb` Anne subiectul \n momentul \ncare un invitat se apropie de ele.

Willy se plimba printre invita]i. John veni pe laspatele ei [i o lu` \n bra]e. Era la fel de \nalt ca ea, a[ac` \[i sprijini b`rbia pe um`rul ei.

– Te sim]i bine? \ntreb` el.– Minunat. John... \ncepu ea, dorind s`-l \ntreb` ce

voise s`-i spun` Anne \nainte de a ap`rea Scott.Dar toate luminile din cas` se stinser` pe nea[tep-

tate [i invita]ii ]ipar` speria]i.– Ce se petrece? \ntreb` un invitat. |n scurt timp se acomodar` cu lumina fl`c`rilor

[emineului [i a lumån`rilor.

15

– A c`zut curentul, spuse Harrison. Mark, du-te \npivni]` s` vezi ce se petrece.

– John, vino te rog s` m` aju]i, spuse Mark.John \[i d`du seama imediat c` era vorba de o

\nscenare. Dar o l`s` pe Willy cu invita]ii [i \l urm`lini[tit pe Mark \n hol.

La jum`tatea drumului se opri, u[or speriat. Holulera \ntunecat [i \n fa]a lui se profila o siluet` \nalt`, cep`rea imaterial`. Se apropia de el. Ochii [i guraciud`]eniei erau verzi. T`cerea mormåntal` era \ntre-rupt` din cånd \n cånd de chicotelile invita]ilor.

Cineva ]ip`.– Doamne! Ce dracu’ se petrece? strig` Donald Hood.Un fo[net ciudat umplu \nc`perea.Oaspe]ii amu]ir`.– John Constaaable, vorbi fantoma pe un ton pro-

fund [i tremurat. John Con-sta-ble!Silueta de la cap`tul holului \l striga pe nume, dar

John nu [tia cum s` reac]ioneze. Era convins c` aveade-a face cu o glum`, dar trebuia s` recunoasc` faptulc` se speriase pu]in.

– John Constaaable, te vreaaau, vorbi pe acela[i tonsilueta.

– John, [opti Willy, luåndu-[i so]ul de bra].– Eu sunt John Constable, råse el nervos. Ce vrei

de la mine?– Urmeaaaz`-m`, spuse fantoma.John \naint`, \ncurajat de prezen]a so]iei lui. Sim]ea

c` to]i colegii \l urmau, dar nu [tia de ce erau a[a det`cu]i. Fantoma, sau ce era, intr` \n biroul lui Mark.

16

John intr` [i el \n`untru [i ochii lui acomoda]i cu\ntunericul remarcar` o schimbare. Biroul fusese datla o parte [i cineva pusese \n mijlocul \nc`perii multescaune. Pe un perete era \ntins un ecran de proiec]ie.

Creatura se retr`sese \n spatele draperiilor. – Lua]i loc, spuse fantoma. {i tu, John Constable,

stai \n fa]`.Zgomote ciudate umpleau camera. Invita]ii, vizibil

speria]i, se a[ezar` pe scaune. John se a[ez` pe rånduldin fa]`, lång` so]ia lui.

– John Constable, vorbi iar fantoma, [tii ce sepetrece?

– Nu, dar presupun c` este o glum`, råse John\ncercånd s` par` degajat.

– Cam nes`rat`, ad`ug` Willy \ncet.– Nu te speria, drag`, o lini[ti John. Ai uitat c` sun-

tem la o petrecere de Halloween?– V-a]i a[ezat?– Da, r`spunse John.– Atunci putem \ncepe, spuse fantoma [i cineva

d`du drumul la aparatul de proiec]ie.Pe ecran ap`rur` litere negre, scrise pe un fond

ro[u-sångeriu:

JOHN CONSTABLE

O muzic` de Vivaldi umplu \nc`perea.

FANTOMELE DE LA BLACKSTONE GROUP.

17

Apoi ap`ru o imagine, folosit` de agen]ie ca mate-rial promo]ional, cu John stånd la plan[et`, \nconjuratde Harrison, Donald [i Erica.

– Vai, ce uråt sunt! strig` Donald [i toat` lumea\ncepu s` råd`.

FANTOMELE |L PREZINT~ PE JOHN CONSTABLE |NROLUL LUI JOHN CONSTABLE, LA BLACKSTOE GROUP.

Muzica \[i schimb` ritmul. Acordurile unei forma]iide rock umplur` \nc`perea. Pe ecran ap`ru ofotografie f`cut` de Erica, \n care John st`tea cupicioarele pe plan[et`, cu månecile c`m`[ii suflecate,cu p`rul ciufulit, zåmbind larg. John era måndru defotografia aceea.

– Ce bine ar`]i, [opti Willy, strångåndu-l de mån`.– Bine, John! strig` cineva din camer`.Imaginea se schimb`.

FANTOMELE |L PREZINT~ PE JOHN CONSTABLE,PLECÂND DE LA BLACKSTONE GROUP.

Muzica se schimb`, c`p`tånd tonalit`]i dramatice,funerare.

Imaginea prezenta un b`rbat care sem`na cu John,dar care era \mbr`cat \n haine largi, murdare, rupte,

18

p`rea mult mai slab [i albit. Sub ochi avea cearc`nenegre [i era coco[at. St`tea pe trotuar [i avea \n mån`o can` cu m`run]i[. Sub imagine era scris` oexplica]ie: „Imaginea unui artist \n mizerie”.

– John! strig` Willy.|n \nc`pere se f`cu lini[te.– La naiba! exclam` surprins [i Mark, de undeva

din spate.Lui John \i venea s` rup` ecranul de hårtie. Nu

suporta acea imagine. Pentru c` toat` via]a \l urm`risefrica de a nu ajuge un artist \n mizerie.

Imaginea se schimb`.

FANTOMELE PREZINT~ VARIANTA A DOUA: JOHNCONSTABLE SE |NTOARCE LA BLACKSTONE GROUP.

Muzica se schimb` din nou \n ritmuri de rock [iimaginea \l \nf`]i[` pe John fericit, s`n`tos [i ar`tos, laplan[eta lui de la agen]ie.

Invita]ii \ncepur` s` aplaude. Muzica crescu \nvolum [i imaginea se schimb` iar.

|}I VOM SIM}I LIPSA, JOHN. TE A{TEPT~M S~ TE|NTORCI LA NOI, ACOLO UNDE |}I MERGE CEL MAI BINE!

CELE MAI BUNE UR~RI, BLACKSTONE GROUP.

|nc`perea se umplu de aplauze [i ova]ii. Ecranul sestinse [i luminile se aprinser`. Invita]ii se ridicar` \npicioare. John [i Willy oftar` u[ura]i. Buna dispozi]ierevenise printre ei.

19

– Harrison mi-a f`cut-o, [opti John printre din]i.L-a[ pocni drept \ntre ochi.

– Johnny, stai, \l opri Willy. N-a avut inten]ii rele. Afost o glum` proast`, dar sunt sigur` c` a vrut s`-]iarate cåt de mult \]i vor sim]i lipsa.

– Nu, Willy, m` duc s` vorbesc cu el.– Nu, John, calmeaz`-te. Nu i-o lua \n nume de r`u.– La naiba, Willy, de ce te fere[ti de confrunt`rile

directe? \ntreb` John, \ndreptåndu-[i furia spre so]ialui.

|n acel moment de dup` draperie ap`ru [i fantoma,care \[i d`du cear[aful jos. Un b`rbat tån`r s`ri de pepicioroange. Sem`na mult cu John. |n måini aveadou` lanterne cu lumin` verde. Harrison se \ndrept`spre John.

– }i-l prezint pe actorul Mike Upton.– Uoooo, f`cu Mike, råzånd.– John, vrei s` st`m pu]in de vorb`? \l rug`

Harrison.John se apropie de fostul s`u [ef, cu o figur`

sup`rat`.– Uimitoare asem`nare, nu-i a[a? \ntreb`

Harrison. John f`cu cuno[tin]` cu tån`rul actor [i \l ascult`

absent pe Harrison care-i spunea cåt de mult \i va sim]ilipsa. |[i ceru scuze pentru gluma sinistr` [i \i ur`succes \n munca lui de artist. Apoi, \n semn de\mp`care, \i oferi un cadou \mpachetat \n hårtie argin-tie. John \l desf`cu [i descoperi cu bucurie un portofelde piele fin`.

20

Acela era stilul lui Harrison. Te f`cea cu ou [i cuo]et, ca apoi s`-]i ofere o surpriz` pl`cut` [i nea[tep-tat`.

– Mul]umesc, spuse John, sim]indu-se ca un copil.O s`-mi fie dor de voi.

{i nu min]ea. |l privi pe Donald, care se sprijineabeat de un perete [i era mai inteligent decåt mul]ioameni treji, apoi \l v`zu pe Bob Desmond, cu carejuca tenis \n weekenduri, Erica, frumoasa lui admira-toare, cu care lucrase cot la cot \n diverse campanii depublicitate [i to]i ceilal]i, f`r` excep]ie, care formau uncolectiv unit, muncitor, dar cu care te puteai distra lafel de bine.

– Ei, dragi colegi [i prieteni, spuse John, eu nu m`pricep la discursuri. Poate de aceea desenez a[a debine. A[ putea s` fac o schi]` despre sentimentele pecare a[ vrea s` le exprim. |mi pare r`u c` m` despartde voi [i sper s` nu ajung a[a cum m-a]i \nf`]i[at. A]ifost ni[te colegi minuna]i, cum rar \ntålne[ti. {i... v`mul]umesc pentru cadou.

Invita]ii aplaudar`. Erica \ncepu s` plång`. Donalddesf`cu o sticl` de [ampanie. Dopul zbur` prin aer [ispuma efervescent` ]å[ni victorios [i festiv din sticl`.John aduse pahare [i le \mp`r]i invita]ilor.

– Un toast! ]ip` Donald.John ridic` paharul [i o \mbr`]i[` pe Willy. Era

fericit. Se sim]ea \n centrul aten]iei acelor oameni care]ineau cu adev`rat la el.

Dup` acel moment, invita]ii se \mpr`[tiar` prin\nc`pere. John [i Willy ascultar` explica]iile actorului,

21

care povestea modul \n care f`cuse scenariul. Munciseo s`pt`mån` \ntreag` pentru a realiza efectele [i Johnnu avea de ce s`-i poarte pic`. |n fond, nu fusese ideealui. Fusese ideea lui Harrison [i actorul o pusese \npractic`. Fusese pl`tit s` fac` a[a ceva.

Dup` ce plecar` to]i invita]ii, John, Willy, Mark [iAnne se pr`bu[ir` pe canapeaua de lång` focul careardea mocnit.

– Nu [tiam ce s` fac, spuse Anne. Harrison m-arugat s`-l ajut s`-]i fac` o surpriz`. Jur c` nu [tiamdespre ce este vorba. {i nu l-am putut refuza.

– Cred c` m` ur`[te, spuse John.– Nu-i adev`rat, protest` Willy.– Nu te ur`[te, spuse Mark. Este doar gelos pe tine. Ca

orice artist care nu are posibilitatea s` fac` ceea ce-i place.– M-a blestemat!– Fii serios, drag`, spuse Willy.– Nu [tiam c` e[ti supersti]ios, spuse Anne.– Nu sunt, dar... La naiba! – O s` fie bine, spuse Willy. Peste cå]iva ani o s`

råzi de \ntåmplarea din seara asta.– Are dreptate, amice, spuse Mark. Uit` ce s-a

\ntåmplat \n seara asta. Aminte[te-]i ce ]i-au spus cri-ticii [i profesorii. Ai talent. Persevereaz`. Vei reu[i.

– Da... Voi reu[i, spuse John relaxåndu-se.Focul se stinse [i \nc`perea se \ntunec`. |ncepur`

s` vorbeasc` despre ce aveau de f`cut a doua zi. De[iera tårziu, nu se mai s`turau s` vorbeasc`. Se sim]eaubine \mpreun` [i [tiau c` \n curånd nu mai aveau s`aib` parte de asemenea seri.

22

Capitolul 2

Willy [i Anne privir` pe geamul mansardei casei dinNantucket, spre port.

– Strada asta, explic` Willy, se nume[te Orange [ipe aici se \ntorceau c`pitanii vaselor [i marinarii acas`.Nevestele priveau pe geamurile mansardelor \n larguloceanului, sperånd s` vad` vasele b`rba]ilor lor \ntor-cåndu-se \n port. Uneori, b`rba]ii erau pleca]i de acas`cu anii. Nu existau mijloace de comunicare [i nicio-dat` nu se [tia data exact` a \ntoarcerii.

– Doamne! exclam` Anne. Cum suportau femeilealea s` stea atåta timp singure? Eu cred c` a[ fi \nne-bunit de dor.

– Ele nu \nnebuneau. Unele dintre ele chiar sebucurau, pentru c` \[i petreceau timpul nestingheritcu aman]ii.

– Nu mai spune! – Da. Sau luau laudanum, un derivat al opiului [i

uitau de griji.

23

– Ce chin! {i de ce f`ceau asta? De ce nu-i rugau peso]ii lor s` nu mai plece pe mare?

– Nu-]i dai seama cu cåte bog`]ii se \ntorceaub`rba]ii lor acas`? Merita efortul. La aduceau serviciide por]elan, bijuterii, m`t`suri...

– A[ prefera s`-l am pe Mark lång` mine, \n locultuturor bog`]iilor din lume. El este unica meacomoar`.

– Nu chiar, zåmbi Willy, privindu-i pånteceleumflat.

– Tu ce ai de gånd? o \ntreb` Anne. Ai treizeci deani. Nu-]i dore[ti un copil?

– Mai am timp. I-am promis lui John c`-l voi l`sacinci ani s` creeze.

– Cinci ani? Dar atunci vei avea treizeci [i cinci!– Majoritatea femeilor nasc la vårsta asta.– Poate.– {tiu ce sim]i, Anne. Ai dori ca toate femeile din

lume s` fie \ns`rcinate, ca [i tine, s` se bucure, s`tr`iasc` ceea ce tr`ie[ti tu. Sunt convins` c` este unsentiment minunat. Nu te \ngrijora. Va veni [i råndulmeu. {i noi ne dorim copii. Dar deocamdat` vreauca John s` se \mplineasc`. Suntem a[a de ferici]i\mpreun`. {i asta dup` opt ani de c`snicie. Mai rara[a ceva. {i voi la fel. Cå]i ani a]i f`cut \mpreun`?{ase?

– Da. Suntem norocoase amåndou`.– {i prive[te locul `sta. Este raiul pe p`månt. Aici

vrea John s` lucreze, \n mansard`. Bine, o s-o reame-najeze corespunz`tor, cu lumini, plan[ete, [evalete...

24

Anne \[i privi prietena, u[or sup`rat` c` nu-i\mp`rt`[ise opinia cu sarcina. Willy era o femeie ge-neroas`, bun`, dar prea indiferent`, pasiv`. Dar treceaprin via]` cu del`sare. Avea nevoie de un stimulent.

Willy era la fel de \nalt` ca [i b`rbatul ei. Fusesegenul de femeie sportiv`. Jucase tenis, \notase,c`l`rise, schiase, iar acum, culmea, se apucase de bro-dat. {i avea talent.

Avea ni[te ochi alba[tri, o piele fin` [i o structur`osoas` impresionant`, dar nu i-ar fi stricat pu]inmachiaj. P`rul blond [i lung [i-l ]inea stråns \ntr-ocoad` f`r` personalitate. Era tipul clasic de engle-zoaic` [i Anne era convins` c` dup` na[tere avea s` se\ngra[`. Da. Willy era del`s`toare! Dar acesta era sin-gurul ei defect.

Anne o cunoscuse pe Willy cu opt ani \n urm`, prinso]ul s`u. John era prieten bun cu Mark, dar ele dou`nu avuseser` ocazia s` se \mprieteneasc`. |ntr-ovacan]` de iarn`, cånd so]ii lor se hot`råser` s` mearg`la b`i, Anne avusese ocazia s` petreac` mai mult timpcu Willy.

|ntr-o dup`-amiaz`, relaxåndu-se pe margineapiscinei, discutaser` despre c`sniciile lor, desprecopil`rie [i slujb`. Apoi se duseser` \n camera cu ultra-violete. Anne se dezbr`case \n vestiar [i cånd intrase \ncamer`, o g`sise pe Willy dezbr`cat`, relaxat` [i f`r` s`se jeneze de prezen]a Annei.

– Dumnezeule, nu este de mirare c` John teiube[te a[a de mult. Ar`]i ca o zei]`, spusese Anne,privind-o admirativ.

25

|mbr`cat`, Willy nu p`rea s` aib` un corpnemaipomenit, dar dezbr`cat` ar`ta senza]ional.Trupul ei \nalt era bine cl`dit, frumos propor]ionat [ivoluptuos.

– Nu cred c` pentru asta m` iube[te John.– Sunt convins`, dar trebuie s` recuno[ti c` ai un

trup de invidiat.– {i tu ar`]i bine.– {tiu, dar tot timpul \mi fac probleme. Uneori mi

se pare c` sunt prea gras`, dispropor]ionat`... Tu nu aicomplexe?

– Aveam \n adolescen]`. Eram cea mai \nalt` fat`dintre toate colegele mele. {i nu eram la fel de dulceca celelalte prietene de vårsta mea. Mi-a luat multtimp ca s` m` \mpac cu aspectul meu. {i mai ales decånd m-am c`s`torit, nu-mi mai fac nici un fel deprobleme.

{i atunci, Anne descoperi latura aceea nep`s`toarea lui Willy, care o f`cea s` par` c` nimic n-o atingea!

Cånd Anne aflase c` Willy broda, nu-i venise s`cread`. O femeie a[a de \nalt`, f`cea lucruri atåt dedelicate. Acul cu care lucra p`rea ridicol \n måinile eiimpresionante. |n timp ce lucra, Willy asculta Vivaldi,Gershwin sau Nielsen, muzica ce o insipra.

Prima oar` cånd Anne o vizitase pe Willy acas`,aceasta era atåt de absorbit` de munca ei, \ncåt n-oremarcase decåt dup` zece minute.

– Anne! exclamase Willy ridicåndu-se \n picioare.M` bucur c` ai venit pe la mine. M` doare spatele.Ce-ar fi s` ne relax`m [i s` bem un ceai?

26

Anne fusese surprins` s` descopere c` satisfac]iamuncii lui Willy era mai mult interioar`. Primea bani [iscrisori de apreciere, dar nu p`rea impresionat`. Willyera prea pasiv`!

Acum o privea bucuråndu-se de oportunitateaso]ului ei de a se realiza prin art`. Pentru binele luiWilly, Anne spera ca John s` reu[easc`. Dac` nu, toat`povestea avea s-o afecteze pe ea mai mult decåt peJohn. Willy era a[a de generoas`!

– Hei, ce face]i voi dou` aici? exclam` John din u[`.Veni]i! Hai s` ne plimb`m pe malul m`rii pån` nu seface prea tårziu.

– Bine. Venim imediat, spuse Willy. Stinse luminile [i se preg`tir` s` coboare din

mansard`. Ea o zi \nsorit`, a doua dup` ZiuaRecuno[tin]ei.

– Camera asta este foarte... interesant`, spuseAnne, aruncånd o ultim` privire \mprejur. Nucrezi? Este plin` de... atmosfer`. De ce nu ]i-oopre[ti pentru tine? John poate lucra la fel de bine[i jos.

– Nu. Este cea mai mare \nc`pere din cas`. Aici aresuficient loc s` se desf`[oare cu lucr`rile. Vrei s` teajut s` cobori? Sc`rile astea de lemn sunt cam[ubrede.

** *

27

Cei patru prieteni se plimbar` pe malul m`rii, dis-cutånd diverse probleme. Mark o auzi pe so]ia luipovestindu-i lui Willy despre exerci]ile de respira]ie\nv`]ate la cursurile prenatale la care participacon[tiincioas`.

John le explica schimb`rile pe care avea de gånd s`le fac` la mansard` [i buc`t`rie. Balustrada de lemn asc`rii care ducea la etaj trebuia reparat`. Casa lor eraveche, solid`, construit` \n anul 1820, dar necesitamulte repara]ii. John voia s` restaureze pictura de pe[emineul din camera de zi [i s` \nlocuiasc` tocurile delemn ale geamurilor [i ale u[ilor din toat` casa, careputreziser`.

– M` uime[ti pe zi ce trece, spuse Mark.– De ce?– Nu te [tiam a[a de preocupat de aspectul casei \n

care locuie[ti. Credeam c` nu-]i place s` me[tere[ti.Mark avea dreptate. Opt ani de zile John [i Willy

locuiser` \ntr-un mic apartament cu dou` camere, \nBoston. Lui John nu-i p`sase niciodat` cum ar`ta casalor. P`rerea lui era c` o locuin]` trebuie s` serveasc`strict la depozitarea lucrurilor, la dormit [i la sp`lat.Lui \i pl`cea s` tr`iasc` printre oameni. Petrecea multtimp la serviciu, la clubul de tenis, la bar sau cafenea.Pe vremea cånd era student [i \mp`r]ea cu Mark unapartament \n campus, camera lui era un adev`rathaos.

De[i se cuno[teau de pe vremea studen]iei, Johnr`månea o necunoscut` pentru Mark. |l surprinsesecel mai tare atunci cånd aflase c` avea de gånd s` se

28

c`s`toreasc` cu Willy. Niciodat` Mark nu-[i d`duseseama ce \l atr`sese pe John la ea. Willy era a[a demare! Bine, [i John era \nalt, dar era sub]ire, elegant,cu oase lungi [i fine. Avea ochii alba[tri [i p`rul negru.Era un b`rbat frumos. {i toate fetele erau \nnebunitedup` el. Dar el se \ndr`gostise de Willy [i \i r`m`sesefidel.

|ntr-o zi, Mark trecuse pe la biroul lui John, ca s`mearg` \mpreun` la sala de sport la care se antrenaus`pt`månal. |l \ntåmpinase o secretar` ro[cat` demn`de revista Playboy.

– Nu te \nvinuiesc dac` nu-i rezi[ti, oftase Markintrånd \n biroul lui John, f`cåndu-[i vånt cumåna.

– Poftim? f`cuse John ridicåndu-[i nasul din proiec-tul la care lucra.

– Ai o leg`tur` cu secretara, nu-i a[a? Normal. Nicieu n-a[ rezista unei astfel de femei.

– Ce naiba tot vorbe[ti? råsese John. {i eu [i tu sun-tem \nsura]i. Sau ai uitat? {i pe lång` asta, secretaramea este doar o copil`.

– Ce copil`?! Nu te ui]i la ea?– Psihic vorbind, intelectual, Mark. – Las` asta...– Mark, termin`! Nu i-a[ face a[a ceva lui Willy nici

\n ruptul capului. Mark se gåndise c` atitudinea lui John era legat` de

carier`. Obi[nuit s` lucreze \ntr-o agen]ie de publici-tate, \nconjurat de fotomodele, nu mai reac]iona lavederea unei femei sexy. I se p`rea ceva banal.

29

Dar Mark \[i admira prietenul. Era c`s`torit de optani de zile [i \nc` \[i mai iubea so]ia. {i Mark \[i iubeaso]ia, dar Anne era mult mai frumoas` decåt Willy. Saupoate c` el era subiectiv.

La fel de uimit fusese [i atunci cånd John \lanun]ase c` se mut` pe insul`. Renun]a la pozi]iaimportant` cå[tigat` \n cadrul agen]iei, la salariul bun[i sigur, pentru o via]` de artist, departe de lume. {itoate astea \n mai pu]in de trei luni.

– |mi doresc ceva mai mult de la via]`, \i explic`John \ncercånd s` acopere zgomotul valurilor care sesp`rgeau de dig. Vreau s` fac ceva pentru sufletulmeu. Nu råde. Cånd am \mplinit treizeci de ani,mi-am dat seama c` m` blazasem \n munca de laagen]ie. Mi-am dat seama c` fac ceva artificial. Lucrulpe computer este o porc`rie. Vreau s`-mi \mbog`]escvia]a. {i banii nu m` ajut`.

– Ce-ai drag`, \mpotriva banilor? |ntotdeauna cånd ajungeau la acel subiect, se

certau. P`rerile lor erau diferite. Mark considerac` nep`sarea lui John pentru ziua de måineprovenea din siguran]a pe care i-o insufla averealui Willy. {i John lua \ntotdeauna remarca luiMark ca pe o insult`, sc`pånd din vedere o reali-tate: familia Constables nu avea de ce s` se \ngri-joreze din cauza lipsei banilor, pe cånd familiaHunter avea.

– {tii ce vreau s` spun, zise John. Vreau... la naiba!Vreau s` descop`r sensul vie]ii. M` \n]elegi? Tu nu vreiasta? Nu-]i dore[ti ceva special?

30

– Dar a[tept ceva special, spuse Mark. Anne trebuies` nasc` peste trei luni.

– Da, [i asta... Dar pentru mine nu a sosit momen-tul s` fac un copil. Cred c` nu po]i s` m` \n]elegi pen-tru c` e[ti „prins” cu munca ta.

– {i tu erai la fel de „prins”. Erai cel mai bundesigner de la agen]ie.

– Da, dar tu e[ti avocat. Aju]i oamenii. Munca ta areun scop nobil.

– |ncepi s` semeni cu studentul John. E[ti la fel de\nfl`c`rat ca \n tinere]e.

– Cum s`-]i explic? Tu e[ti avocat, aju]i oamenii...Munca ta \]i d` satisfac]ii, care \]i place. Eu nu suntsatisf`cut. E drept, cå[tig bani frumo[i, dar asta nu-miajunge. Vreau ceva care s` m` \mplineasc`. {tii, uneorio invidiez pe Willy. Broderiile ei nu schimb` cu nimicsoarta omenirii, dar prin ele reu[e[te s` fac` clien]iiferici]i. {tii cåte telefoane [i scrisori de apreciereprime[te? Lucr`rile ei sunt admirate [i cel mai impor-tant este c`-i place ceea ce face. Se simte \mplinit` prinmunca ei. {i o face cu atåta pl`cere! Nu se gr`be[te, nuurm`re[te un cå[tig. Nici m`car nu urm`re[te s`cå[tige aprecierile oamenilor. Astea vin de la sine.Willy munce[te pentru propria-i pl`cere.

– {i tu \]i dore[ti acela[i lucru?– Nu [tiu. Vreau s` fiu un artist. Vreau faim` [i

recunoa[tere din partea omenirii. Vreau s` fiu fericitprin munca mea. Da, cred c` asta \mi doresc.

– Sper s` ob]ii ceea ce-]i dore[ti. Ai investit cammult pentru asta.

31

Cei doi b`rba]i se \ndep`rtar` pu]in de so]iile lor,care se a[ezaser` pe stånci. |ncepuse s` se \nsereze.Briza era puternic` [i rece. Pesc`ru[ii ]ipau deasupracapetelor lor, \nvårtindu-se \n cercuri largi. Peisajulera superb [i intimidant. Dar parc` avea ceva trist \n el.

– Vreau s` fiu deosebit, spuse John.– E[ti deosebit pentru mul]i dintre noi.John scutur` din cap nefericit. |nc` nu era deosebit

pentru el \nsu[i.

** *

Cei patru prieteni se a[ezar` la masa din sufragerie,måncånd resturile cinei preg`tite cu ocazia ZileiRecuno[tin]ei. Apoi aprinser` focul \n camera de zi [ijucar` scrabble pån` tårziu.

– |mi place la nebunie jocul `sta, spuse Willy. |]ipune mintea la contribu]ie.

– {i mie-mi place, \nt`ri Anne spusele lui Willy dinspirit de solidaritate.

– Normal c` v` place. Mai ave]i pu]in [i ne bate]i,se plånse Mark \n glum`. |ntotdeauna femeile suntmai bune decåt b`rba]ii la cuvinte.

– Tu parc` erai avocat, spuse John, f`cåndu-i cuochiul. Sau ]i-ai gre[it profesia?

To]i patru izbucnir` \n rås. – |]i spun asta pentru c` dac` ai de gånd s`-]i

schimbi profesia te a[tept... Am loc \n atelierul meudin mansard` de \nc` o persoan`.

32

– Nu cred, spuse Mark råzånd. Ajunge un artist \n familie.– De fapt v` vom sim]i lipsa, spuse Willy cu regret.Dup` cåteva secunde, se l`s` t`cerea. Våntul

[uiera izbind cu putere \n obloanele de lemn, carescår]åiau sinistru. P`rea c` cineva \ncerca s` intre \ncas`.

– Ce noapte! remarc` Anne, zgribulindu-se.– Sinistr`, complet` Mark. N-o s` v` fie greu sin-

guri, \n casa asta mare?– Ba nu. Mie-mi place, zise Anne. – M` bucur c`-]i place, spuse John. Ne-a costat o

avere s` ne mut`m aici. Numai transportul mobilei afost de o mie de dolari.

– Mobila voastr` este foarte grea, spuse Anne. Ave]imulte piese vechi, antichit`]i valoroase. Cred c` toatecånt`resc cel pu]in o ton`. Dar se potrivesc cu locul`sta. |n vechiul vostru apartament p`reau c` suntdepozitate.

Våntul izbi obloanele [i deodat` \ncepu s` tune [is` fulgere. La scurt timp \ncepu s` plou` \n rafale.Ropotul pic`turilor de ploaie f`cea un zgomotdezolant.

– Nu cred c` a[ putea s` locuiesc aici, spuse Anne.Uita]i-v` [i voi cum bate våntul [i cum plou`! {i sun-tem abia \n noiembrie...

– P`i, Anne, interveni John, suntem la o sut` dekilometri de continent, \n Oceanul Atlantic. Nantucketeste o insul` mic`, f`r` dealuri sau p`duri. Våntul `stanu este nimic. Am auzit c` de obicei sunt adev`ratefurtuni pe-aici. {i de cele mai multe ori cade curentul

33

din cauza furtunilor prea puternice. Ar trebui s` neinstal`m un generator. Dar pån` atunci am avut grij`s` ne facem provizii de lumån`ri.

– Ce romantic! spuse Willy.– Cred c` o s` ave]i o factur` la energia termic`...– Pån` acum noi v-am cam luat cu casa noastr`

mare, råse Anne. De-acum voi o s` ne dep`[i]i. – M` duc s` fac o Irish coffee. Cine vrea? \ntreb`

Willy.– Minunat! exclam` Anne. N-am mai b`ut a[a ceva

de ani de zile. Cred c` pu]in alcool nu-i va stricamicu]ului, nu-i a[a, Mark? Asear` n-am pus \n gur` niciun strop de vin.

– Draga mea, spuse Mark, luåndu-[i so]ia \n bra]e,tu bei destul de moderat cåt s` faci din copilul nostruun bon vivant.

– Ce facem, nu mai juc`m scrabble? \ntreb` Anne.– P`i ne-a]i b`tut, ce mai vre]i? f`cu John, strångånd

piesele \n cutie. Se ridic` \n picioare [i mai arunc` un lemn \n foc,

apoi se a[ez` t`cut al`turi de prietenii s`i, privind dan-sul fl`c`rilor. Zgomotele furtunii se \nte]eau.

– M` bucur c` nu m` aflu pe un feribot, spuseMark. Cred c` m-ar fi apucat r`ul de mare.

– S-ar putea s` nu navigheze pe vremea asta, spuseJohn.

Willy intr` \n camer` cu o tav` pe care se aflaupatru ce[ti cu cafea.

– Vai! exclam` Anne, privind \ncåntat` cafeaua pecare Willy o preparase perfect. Ce bine arat`, [i cred c`

34

are un gust... Ne r`sf`]a]i. Ne-a]i plimbat pe malulm`rii, acum ne oferi]i desertul `sta minunat \n fa]a[emineului! Asta da, via]`!

– Merita]i s` fi]i r`sf`]a]i. Sunte]i prietenii no[tri ceimai buni, spuse Willy. De fapt, sunte]i singurii no[triprieteni. Nu cunoa[tem pe nimeni aici.

– Nu mi-ar pl`cea s` fiu \n locul vostru, spuseAnne. M-a[ sim]i abandonat`.

– O s` ne facem noi prieteni. Nu c` ar putea cine-va s` v` \nlocuiasc`. Dar avem nevoie de oameni \njurul nostru. Suntem abia de trei s`pt`måni pe insul`.Avem tot timpul la dispozi]ie.

– Eu nici nu vreau s`-mi fac prieteni, spuse John.Vreau s` m` concentrez asupra muncii. Nu vreau s` fiuderanjat. De asta m-am mutat aici, pentru a-mi g`silini[tea [i pacea. Dac` tu vrei prieteni, Willy, n-aidecåt.

– John, interveni Mark, nu ]i se pare c` treci cambrusc de la o extrem` la alta? Te [tiam un om sociabil.Izolarea asta nu ]i se potrive[te.

– Sunt sociabil. Dar acum simt nevoia s` m` izolez.Am nevoie de lini[te ca s` m` concentrez. Vreau s`realizez ceva. Nu vreau s` pierd cinci ani f`r` s` g`sescceea ce caut.

– Vei realiza, \l asigur` Willy \ncrez`toare \n talen-tul so]ului ei.

– Trebuie, spuse John.– Ei, interveni Mark pe un ton ridicat, \ncercånd s`

schimbe subiectul, a]i g`sit vreo fantom` \n casa asta?Am auzit c` Nantucket este båntuit` de fantome.

35

– Fantome! råse John. Nu cred \n existen]a lor. |nce secol te crezi?

– Nu [tiu, spuse Willy amestecånd u[or \n cafea.Ieri am f`cut o mic` excursie. M-am plimbat \ndelung,am privit tufi[urile [i copacii desfrunzi]i, cu crengilelor \ntortocheate, chinuite. Mi-au pl`cut. Aveau un aertrist [i romantic. Spre sear` s-a l`sat o cea]` deas` [il`ptoas` care lua diverse forme. {i formele aceleap`reau spirite umane.

– Nu era decåt o simpl` cea]`, spuse John.– P`reau a[a de melancolice [i parc` vorbeau,

continu` Willy ignorånd interven]ia so]ului s`u.Parc` spuneau: „pleca]i... pleca]i... nu mai veni]iaici...”

– Willy, ce-i cu tine? Ai \nnebunit de singur`tate? sezgribuli \nfrico[at` Anne.

– Willy este o vis`toare nebun`, spuse John,mångåindu-[i tandru so]ia.

– O s` uit ce-ai spus, zise Willy råzånd. Dar vorbescfoarte serios. Nu m-ar deranja s` m` \mprietenesc cu ofantom`. A[a n-a[ mai suferi de singur`tate. Dac` Johnnu vrea prezen]e umane \n jurul lui...

– Willy, m` \nsp`imån]i, spuse Anne. Parc` erai maioptimist`. Fii serioas`. Fantomele nu sunt prieteneleoamenilor. Sunt spirite rele.

– Poltergeist, spuse Mark, f`cånd referire la filmulcu acela[i nume.

– Da, aprob` Anne.– Cine spune c` fantomele sunt rele? \ntreb` John,

luåndu-i ap`rarea so]iei sale.

36

– Toat` lumea [tie asta, spuse Anne. Fantomelesunt spiritele oamenilor nemul]umi]i de via]a lor pep`månt. Ele sunt sup`rate pe lume. Nu-[i g`sesc pacea[i de aceea båntuie. Se r`zbun` pe fiin]ele vii.

– Ai v`zut prea multe filme, spuse John.– Nu, serios, replic` Anne ridicåndu-se \n picioare.

Eu port \n påntece o fiin]` care n-a mai existat pån`acum. O fiin]` cu personalitatea ei, cu caracteristicileei unice. O fiin]` vie. Sunte]i de acord? Dac` sunte]i deacord c` \n påntecele meu poate ap`rea din seninsufletul unei fiin]e vii, de ce n-ar ap`rea [i-n Universaceste forme de via]` despre care nu [tim nimic?

Ce trei o privir` uimi]i de vehemen]a cu care pleda.– Fiin]a din påntecele t`u nu a ap`rut din senin,

spuse John, \ncercånd s` nu-[i jigneasc` so]ia. A avutloc un proces chimic. Omenirea a desoperit c` sepoate concepe un copil [i in vitro. Nu avem certi-tudinea c` exist` via]` dup` moarte sau spirite carebåntuie printre noi.

– Cred c` to]i vrem s` credem c` exist` spirite [ivia]` dup` moarte, spuse Willy. La fel cum credem \nDumnezeu. Dar John are dreptate. |nc` nu s-a demon-strat [tiin]ific existen]a acestor entit`]i.

– Hormonii sunt de vin`, spuse Anne. M` refereamla mine. Sunt \ns`rcinat` [i poate de aceea v`dlucrurile \ntr-o lumin` romantic` [i mistic`. Ierta]i-m`.

– Acum serios, Anne, ar trebui s` te culci. Este camtårziu, spuse John.

– Ai dreptate. Trebuie s` dorm nou` ore ca s` m`odihnesc opt. Bebelu[ul m` treze[te \n fiecare noapte.

37

{ti]i cum d` din picioru[e? Dac` \l iau \n bra]e peMark, [i el simte loviturile. O s` fie un copil puternic.Doamne ajut`.

– Somn u[or, Anne, spuse Willy s`rutåndu-[i pri-etena pe obraz. E[ti \n vacan]`, a[a c` po]i s` dormi cåt\]i pofte[te inima. Odihne[te-te cåt mai ai timp. Dup`ce o s` se nasc` micu]ul n-o s` mai ai timp pentru tine.

Mark [i Anne se duser` la culcare \n dormitorul deoaspe]i de la etaj. Willy [i John r`maser` lång` foc.

– O invidiezi, nu-i a[a? o \ntreb` John.– Poftim? Ce vrei s` spui?– }i-ai dori s` ai [i tu un bebelu[, Willy. Te cunosc

bine. }i-am v`zut privirile.Willy \[i lu` so]ul \n bra]e. – Vai, John, sigur c` vreau un copil. Dar nu acum. Nu

avem de ce s` ne gr`bim. Pot s` mai a[tept. }i-am maispus. Te vreau pe tine. Vreau s` fim ferici]i. Crede-m`.

– Te iubesc, Willy, spuse John s`rutåndu-[i so]ia cudragoste. {i-]i mul]umesc.

Willy zåmbi cuib`rindu-se \n bra]ele so]ului ei.R`maser` \mbr`]i[a]i mult` vreme. John \[i mångåieso]ia privind gånditor fl`c`rile [i \ntrebåndu-se dac`avea s`-[i g`seasc` vreodat` mul]umirea sufleteasc`,altfel decåt printr-un copil.

38

Capitolul 3

Duminic` dup`-amiaz` Willy [i John \[i conduser`prietenii la aeroport. Se \ntoarser` apoi \n casa carep`rea mai goal` ca niciodat`. |n lini[tea mormåntal` seauzea doar r`p`itul molcom al ploii.

Aprinser` luminile \n toat` casa [i d`dur` drumul lafoc. Cu toate astea atmosfera p`rea la fel de tensio-nat`. Pur [i simplu nu se sim]eau ca acas`. Ceva plutea\n aer. De[i erau \mpreun`, se sim]eau abandona]i,p`r`si]i de lume.

Pe podeaua camerei de zi st`teau \mpr`[tiateziarele de diminea]` pe care le citiser` \mpreun` cuprietenii lor. Dar acum diminea]a vesel` petrecut`al`turi de familia Hunter p`rea departe. Ce[tile decafea goale [i farfuriile murdare de la micul dejun erau\nc` pe mas`. Poate c` [i aceast` dezordine contribuiala atmosfera tensionat`, a[a c` se apucar` s` fac` curat.Lui John [i lui Willy nu le lu` mult timp ca s` strång`farfuriile [i ce[tile.

39

Dup` ce terminar`, constatar` c` nu mai aveaunimic de f`cut. Era noiembrie [i avea s` se \ntunecedevreme. Perspectiva nu era pl`cut`. Se plictiseau, caniciodat`.

– Este ceva interesant la televizor? \ntreb` John\ntinzåndu-se pe canapea.

– La ora nou` avem o pies` de teatru.– Cåt este ceasul?– Aproape unu.– Pån` atunci nu avem la ce s` ne uit`m?– La ora [ase o s` fie un film de Alfred

Hitchcock. – Ce propui s` facem?– Putem s` ie[im \n ora[, la un restaurant. Nu am

chef s` g`tesc. Putem s` mergem la Atlantic Cafe.– Bine.T`cur` un timp, privindu-se ca doi oameni care

abia se cunoscuser` \ntr-o sal` de a[teptare [i care nuprea aveau ce s`-[i spun`.

– Ce plictiseal`! oft` Anne c`scånd.– {tii de ce? \ncerc` John s`-[i explice mai mult lui

fenomenul. Pentru c` pån` acum am tot despachetat,am mutat mobil`, am avut casa plin` de zugravi, tåm-plari, apoi am fost ocupa]i cu preg`tirile pentruZiua Recuno[tin]ei, i-am avut musafiri pe Hunteri,nu ne-am dat seama cånd a trecut timpul. Abia acumsim]im c` ne-am mutat cu adev`rat.

– Ai dreptate. Dureaz` pån` ne obi[nuim.– Willy, [tii ce cred? Poate gre[esc, dar simt c` nu

cred c` trebuia s` facem asta.

40

– La ce te referi?– Nu trebuia s` ne mut`m, oft` iritat John. Am

gre[it. Nu trebuia s` renun] la slujb`. Faptul c` nusunt angajat m` face s` m` simt inutil. Måine nu tre-buie s` m` mai trezesc devreme ca s` m` duc la servi-ciu. Am prea mult timp la dispozi]ie. Nu mai amprieteni, colegi, un program fix, angajamente,termene pe care s` le respect.

– Prostii, zåmbi Willy, \ncercånd s` par` degajat`.O s`-]i faci un program numai pentru tine, pe carenu te oblig` nimeni s`-l respec]i. Vei picta. Vei lucrapentru tine, pentru sufletul t`u. Ai a[teptat momen-tul acesta de mult` vreme. Dar trebuie s` treac` untimp ca s` te obi[nuie[ti. {tiu c` vei lucra. Ai liber-tatea s` decizi momentul [i timpul. Gånde[te-te. Nute gr`be[te nimeni. O s` ne permitem s` ne petre-cem dup`-amiezile cum vom avea chef. |n]elegialuzia?

Willy se ghemui \n bra]ele lui, gådilåndu-l [is`rutåndu-l. Dar John nu avea chef de hårjoneli. Segåndea din ce \n ce mai serios la munca lui. Sim]eanevoia s` urce la mansard` ca s` vad` de unde s`\nceap`.

– Willy, stai cuminte, se feri el. Mi-a venit o idee. Defapt tu mi-ai dat o idee. Vreau s` m` duc sus [i s` m`gåndesc de unde s` \ncep.

– Nuuu, se plånse Willy.– Este vina ta, zåmbi John. – Hmmm. Bine. Cum vrei. John \i s`rut` måinile [i o mångåie pe frunte.

41

– Fata mea drag`, te iubesc.– {i eu te iubesc. Hai, du-te sus! E[ti liber s` pictezi

cånd vrei. Såmb`t` seara, duminic`, la miezul nop]ii,oricånd.

– Tu ce-o s` faci?– Nu [tiu. Cred c` voi face o pr`jitur` cu fructe sau

poate voi broda. Nu [tiu. Willy se duse \n buc`t`rie fredonånd o melodie

vesel`. John o urm`ri cu privirile. O invidia. O invidiacu toat` fiin]a. Willy era a[a mul]umit` cu ea \ns`[i. Eraobi[nuit` [i se \mp`ca bine cu solitudinea. {i tot ceeace f`cea, f`cea cu pl`cere. Ca de exemplu pr`jitura cufructe. Era specialitatea ei. O f`cea pe-ndelete [i \iie[ea minunat. To]i cunoscu]ii [i toate rudele adoraupr`jitura ei delicioas`. {i Willy le trimitea tuturor cåte-va buc`]ele, \mpachetate \n folie de aluminiu.Concluzia era aceea[i. Willy f`cea totul cu pl`cere [inu se plictisea [i nici nu se sim]ea inutil`.

John mai avea multe de \nv`]at de la ea. |n primulrånd trebuia s` \nve]e s` se descurce cu timpul liber [isingur`tatea. Se ridic` \n picioare [i alerg` pe sc`ri lamansard`.

La etaj aveau trei dormitoare [i o baie. O scar`\ngust` [i [ubred` din lemn ducea la mansard`. Noullui atelier era la fel de mare cåt toat` suprafa]a casei.Mansarda era luminat` natural de dou` ferestre maricu vedere spre port [i spre strada Orange, [i de unluminator.

John \[i a[ez` [evaletul sub luminator, lång`fereastra care-i oferea priveli[tea care spera s`-l

42

insipre. Ascult` r`p`itul ploii care c`dea pe acoperi[ulde ]igl`, \ntrerupt de ni[te zgomote \nfundate. Segåndi cu groaz` c` era posibil s` aib` [oareci. Ideeaaceea o speria teribil pe Willy, a[a c` John se hot`r\ s`-iofere de Cr`ciun o pisic`.

Se a[ez` pe scaunul lui \nalt de pictor privind\mprejur debusolat. Vorbise cu electricianuls`pt`måna aceea ca s`-i trag` ni[te fire electrice dup`un plan stabilit de el, dar acesta nu venise. Nu venisenici tåmplarul care-i promisese c`-i va face ni[te rafturipe care s`-[i pun` tuburile cu vopsea [i pensulele. Maiavea nevoie de un radiator, pentru c` iarna b`tea lau[` [i mansarda nu era \nc`lzit`. Ca solu]ie temporar`putea s` deschid` u[a, ca s` vin` c`ldura din camerelede jos. Dar mansarda era prea mare ca s` se\nc`lzeasc` doar \n acel fel.

Lu` o foaie de hårtie [i \ncepu s` fac` o list`. Deciavea nevoie de: tåmplar [i electrician, un radiator, unradio... Da, radioul era o idee bun`. Lui Willy \ipl`cea s` asculte muzic` atunci cånd lucra. Poate c`era bine s`-i urmeze [i el exemplul. T`cerea aceeanu-l inspira. La birou era obi[nuit cu g`l`gia f`cut`de colegi, de clien]i [i de telefoanele care sunau con-tinuu.

Privi pe fereastr`. Ramurile copacilor \i ascundeaumult din peisaj. Din cauza lor nu vedea decåt obuc`]ic` din mare [i port. Trebuia s` taie vårfurilecrengilor. Acum, copacii fiind desfrunzi]i, putea s`vad` mai mult, dar la prim`var`, frunzele aveau s`-ifure toat` priveli[tea.

43

John \ntoarse foaia [i \ncepu s` schi]eze ramurile\ntortocheate ale copacilor, cu unghiurile lor ciudate.P`reau degetele unei måini imense. Schi]` rapid,sim]indu-se cuprins de o frenezie ciudat`. De astavenise la Nantucket. Asta sperase s` g`seasc` aici.Libertatea de a desena, ne\ngr`dit de unghiuri drepte,simetrie [i sclipiri artificiale. Ducea dorul formeloraleatorii, forme pe care numai natura le putea con-cepe atåt de unitar [i plin de esen]`. Dac` reu[ea s`prind` acel adev`r, s`-l descifreze s`-l poat` schi]adintr-o mi[care...

Desen` plin de pasiune, f`r` s`-[i dea seama c` sel`sase seara. Abia mai vedea la un metru \n fa]`, dardeja desena din instinct. Vedea cu ochii min]ii, sim]eac` era aproape.

La un moment dat l`s` desenul deoparte [i r`sfoimapa cu schi]ele pe care le f`cuse s`pt`måna trecut`.Desenase oceanul zbucimat, o barc`, un pesc`ru[,faleza ståncoas`... Formele naturii erau uimitoare.Abia a[tepta s` le coloreze. {tia exact ce nuan]e avea s`foloseasc`: vine]iu, gri, mult gri, bej, maro, albastrustins, verde... V`zuse pe o stånc` neagr`, de un negruumed, str`lucitor, urme de alge verzi... un verde viu.{i forma petei de verdea]` sem`na cu p`rul uneifemei, \ntinse pe acea stånc`.

John lu` o alt` foaie de hårtie [i schi]` acea form`ondulat`. P`rul unei femei, din semi-profil, care...

Privi pe fereastra mansardei. Se \ntunecase, dardeslu[i silueta unei femei, undeva \n spateleferestrei.

44

O femeie tån`r`, care st`tea din semi-profil, cup`rul negru, lung, fluturåndu-i pe spate. Sem`na cufemeia pe care tocmai o schi]ase.

Uimit, sc`p` creionul pe podea. – Ce naiba?Femeia disp`ru. John se frec` la ochi [i \[i privi ceasul. Era ora cinci.

Lucra de patru ore [i probabil c` era epuizat. I se mai\ntåmplase [i alt`dat` s` aib` halucina]ii. Ca acum. Sesim]ea ca un drogat. Dar nu era \nsp`imåntat. Erafericit. Intrase din nou \n starea aceea favorabil`crea]iei.

Era extraordinar de fericit! |[i strånse lucr`rile [icobor\ din mansard`. Abia a[tepta s`-i povestasc` [i luiWilly. Cåt de bine reu[ise s` lucreze, [i asta \nc` dinprima zi!

Dar nu-i putea povesti lui Willy despre halucina]ie.Era prea ciudat`. {i Willy putea s` nu-l ia \n serios.John o invidiase \ntotdeauna pe Willy pentru c` p`rearupt` de realitate. Avea secretele ei. Ei, bine, [i el aveas` aib` secretele lui!

** *

De[i ploua foarte tare, Willy [i John ie[ir` ca s`cineze la Atlantic Cafe. Str`zile pavate cu piatr` cubic`din Nantucket p`reau lustruite de ploaie [i reflectauluminile g`lbui ale felinarelor. Trec`torii mergeau

45

gr`bi]i pe lång` ei, cu gulerele hainelor ridicate, cuumbrele [i p`l`rii trase peste ochi, sem`nånd cu ni[tespioni.

Restaurantul era cald [i intim. Barul era plin depescari, tåmplari [i tineri b`rbo[i, care vorbeau [irådeau, uitånd de vremea uråt` de afar`.

Willy [i John se a[ezar` la o mas` retras`, luminat`de lumån`ri. Comandar` hamburgeri, aripioare de puicondimentate [i bere neagr` la halb`.

– L-am v`zut pe tåmplarul nostru la bar, spuseWilly.

– Serios? Eu nu l-am v`zut. Care este? Cel \mbr`cat\n hain` albastr`?

– Da. Vrei s`-l salut`m? Cu ocazia asta putem s`-iamintim c` ne-a promis s` treac` [i pe la noi.

– Am auzit c` insula duce lips` de tåmplari. Deaceea sunt foarte ocupa]i [i \ntårzie cu lucr`rile. Nureu[esc s` fac` fa]`. Revine cam un tåmplar la o sut`de locuitori.

– Nu mai spune? Hai, vrei s`-l salut`m? Ne punembine cu el... råse ea.

– Nu [tiu, Willy. S` deranj`m omul duminica?Nu vezi c` se relaxeaz`? Presupun c` a muncittoat` s`pt`måna, de asta n-a putut s` vin` ca s` neajute.

– Ai dreptate. Dar a[ vrea s` termin`m mai repedecu repara]iile, ca s` simt [i eu c` ne-am mutat cuadev`rat.

Chelneri]a la aduse tava cu måncare [i John \[iaminti ceva [i spuse:

46

– {tii ce m-am gåndit? Mi-ar pl̀ cea s ̀pot urca pe acoperi[.– Poftim???– M` refer la luminatorul de la mansard`. P`rerea

mea este c` ini]ial se putea ie[i pe acoperi[ prin lumi-nator. A[ vrea s` vorbesc cu tåmplarul s` \nlocuiasc`tocul gemului, ca s` pot ie[i cånd am chef pe acoperi[.

– De ce?– Nu [tiu. Ca s` respir aer curat. – Po]i s` deschizi ferestrele. – {tiu, dar nu este acela[i lucru. Vreau o... poart`

spre cer. La var` voi lucra \n gr`din`, dar pån` atunci...Vreau s` ies la aer, \n ploaie, \n vånt, oricånd simtnevoia.

– Ai \nceput s` lucrezi, nu-i a[a? zåmbi Willy.– Da, recunoscu John. Cred c` am reu[it s` por-

nesc. Sunt a[a de fericit!– Atunci trebuie s`-]i creem toate condi]iile. O s`

vorbim cu tåmplarul s`-]i deschid` luminatorul.– Te iubesc, Willy.– {i eu te iubesc.|ncepur` s` m`nånce, discutånd despre

amenaj`rile pe care le mai aveau de f`cut \n cas`. Willy\l rug` s-o lase s` restaureze ea pictura de pe [emineu[i s` vopseasc` pere]ii dormitorului. John fu de acord.Willy se pricepea la culori la fel de bine ca [i el, iardac` f`cea ea toat` treaba, el avea timp s` se concen-treze asupra muncii lui.

Dup` ce terminar` de måncat se \ntoarser` acas`.Willy se schimb` \ntr-o c`ma[` de noapte comod` [if`cu o cafea f`r` cofein`, apoi se a[ezar` pe canapea,

47

\n fa]a televizorului. Urm`rir` un film la HBO pån` lamiezul nop]ii, dup` care se hot`rår` s` se culce.

– Ce bine c` nu trebuie s` pun alarma ceasului s`ne trezeasc` diminea]a! se bucur` Willy. Ce r`sf`]!Putem s` dormim cåt vrem.

– Asta \nseamn` c` putem s` ne culc`m la orice or`vrem, spuse John, luåndu-[i \n bra]e so]ia. {i putem s`facem ce vrem... He-he-he! råse el amenin]`tor.

Willy \i primi \mbr`]i[area cu bucurie. Se cuno[teaubine, \[i [tiau a[tept`rile [i dorin]ele, [tiau cum s`-[ifac` pl`cere. Dar pentru Willy nu era important orgas-mul. Se sim]ea la fel de fericit` [i doar dac`-[i ]ineab`rbatul \n bra]e. Adora senza]ia b`rbii lui diminea]a,cånd se freca de obrazul ei, buzele lui lipite de ale ei,respira]ia lui familiar`, mirosul lui masculin, greutateatrupului lui gol peste al ei. John era totul pentru ea.Era b`rbatul ei, copilul ei, eroul ei. Sim]ea c` putea s`omoare pentru el, s`-[i dea chiar via]a. |l iubea cutoat` fiin]a.

** *

|n urm`toarele zile, soarele le oferi cåteva dup`-amiezi de var`. Temperaturile se ridicar` \n jurul va-lorii de treizeci de grade. Era ceva neobi[nuit pentruacea perioad` a anului, dar toat` lumea se bucura.

John \[i lu` mapa cu plan[e, culorile [i pensulele,[i se mut` pe plaj`. |n fiecare diminea]` pleca pe bici-clet` la ora nou`, cu ustensilele [i pache]elul cu mån-

48

care preg`tit de Willy, [i se \ntorcea pe-nserate. Sesim]ea ca un navetist. Acum serviciul lui era pe plaj`.Avea un motiv ca s` se trezeasz` diminea]a.

Willy \i preg`tea sandvi[uri cu friptur` [i ceap`,care s`-l fereasc` de r`celi, un m`r pentru vitamine, untermos cu cafea [i uneori cåte-o bere. Apoi, r`månåndsingur`, nu se plictisea. Avea treab`. Vopsea dormi-torul cu geamurile deschise, ascultånd muzic`. Pere]iierau plini de cr`p`turi, urme de cuie, desene f`cutede copiii fo[tilor proprietari. Dar pe Willy n-o deranja.|i pl`cea s` munceasc`.

Tåmplarul, Kirk Beauregard, veni s` iam`sur`torile luminatorului, promi]ånd c` va terminalucrarea la sfår[itul s`pt`månii. Dar weekendul veni [iKirk nu termin` treaba. Totu[i familia Constable nu sesup`r`. Nimic nu le putea strica o s`pt`mån` a[a depl`cut`.

Såmb`t` \[i peg`tir` un co[ pentru picnic [i petre-cur` toat` ziua pe malul m`rii, bucuråndu-se de soare[i aer curat. Erau o familie fericit`.

Duminic` diminea]a luar` micul dejun [i citir`ziarele. Citeau ziarele mai cu nesa] ca deobicei.Sim]eau nevoia s` p`streze contactul cu lumea real`de pe continent. Pe insul` se sim]eau exila]i, dar nuvoiau s` recunoasc`. Afar` era la fel de frumos, dar\ncepuse s` bat` våntul. Mai tårziu John urc` \nmansard` ca s`-[i pun` \n ordine lucr`rile [i Willy se\ntinse pe canapea, cu o carte \n mån`.

John arunc` o privire prin mansard`, c`utånd unloc de depozitare a vopselelor [i borcanelor cu pen-

49

sule. V`zu ascunse \ntr-un col] ni[te l`di]e, l`sateprobabil de fo[tii proprietari [i neobservate de el pån`atunci.

Le a[ez` una peste alta lång` [evalet. Pån` cåndtåmplarul avea de gånd s`-i aduc` rafturile comandate,trebuia s` se descurce singur cum putea mai bine.

Privi peretele din fa]a u[ii de la intrare, pe care \[iatårnase lucr`rile din s`pt`måna aceea. Erau genul deschi]e pe care turi[tii le-ar fi cump`rat pe cå]iva dolari,ca amintire. Nu erau grozave, dar mergeau. Oricumerau mai bune decåt frigiderele sau cuptoarele cumicrounde pe care le desenase atå]ia ani la agen]ie.

Pån` venea electricianul trebuia s` rezolve cumva [iproblema iluminatului. Se duse \n debaraua de laparter [i lu` cåteva becuri de 100 de wa]i, pe care le\n[urub` \n fasungurile firelor care atårnau prinmansard`. Rezultatul nu era spectaculos, dar\nc`perea era suficient de iluminat` ca el s` poat`lucra bine.

Lu` o bucat` de pånz` alb` [i o a[ez` pe o lad`,apoi \[i r`sturn` con]inutul buzunarelor pe ea.S`pt`måna trecut` adunase de pe plaj` o pan` depesc`ru[, o scoic` perfect`, o piatr` spart` [i or`muric` de copac.

Privi \ndelung combina]ia de culori [i texturi [i\ncepu s` deseneze. Se pierdu \n munca lui cåteva oref`r` \ntrerupere. Cånd se opri, se f`cuse deja noapte.Lucrarea era aproape terminat`. Mai trebuia doar s-ocoloreze. Era obosit, dar fericit. Se plimb` prinmansard` [i \ncepu s` sting`, rånd pe rånd, toate

50

becurile. Abia atunci \[i d`du seama cåt de t`cut` eracasa. Willy se dusese prin ora[ ca s` cumpere ceva [ilui i se p`rea c` ea \l p`r`sise. Deja se sim]ea epuizatphisic.

Mai r`mase un moment privind \ndelung pe gea-mul dinspre port. Apoi pufni \n rås, amuzat de pro-pria-i naivitate. Se a[tepta s` vad` din nou acea siluet`de femeie.

Scutur` din cap [i ie[i din mansard`. Dar \n acelmoment i se p`ru c` aude un cioc`nit u[or. F`r` s`mai aprind` lumina, se \ntoarse \n mansard`. |[i ]inurespira]ia [i a[tept`. Aveau [oareci? Trebuia neap`rats` cumpere o pisic`.

Auzi din nou cioc`nitul. Parc` venea de undeva desus. |[i ridic` privirile spre luminator. De acolo seauzea zgomotul. Aprinse lumina. Nu era suficient decurajos \ncåt s` ri[te dea pe \ntuneric de o pas`re, ca\n filmul lui Hitchcock.

A[ez` l`zile una peste alta [i se sui pe ele, ajungåndastfel cu fa]a practic lipit` de luminator. |[i l`s` capulpe spate [i privi.

{i o v`zu. Femeia care-i ap`ruse \n geam acumcåteva zile revenise. Halucina]ia reap`ruse. Eraaceea[i. Cu p`rul lung [i negru, cu un profil delicat [icu pielea foarte alb`. Måinile ei micu]e [i transparenteb`teau \n geamul luminatorului.

– Dumnezeule, murmur` John.De mult John nu mai fusese a[a de \nsp`imåntat. |[i

strånse pleoapele, dar femeia nu disp`ru. B`tea \ncontinuare \n geamul luminatorului.

51

– Cine e[ti tu? [opti John.|nnebunea? Ce se petrecea cu el? – Willy! \ncepu el s` strige.– Nu! spuse cu voce stins` [i rug`toare femeia.John o privi cu aten]ie. Nu p`rea s` arate ca o fan-

tom`. Ochii ei negri [i profunzi contrastau cu pieleaalb`, iar p`rul, la fel de negru ca [i ochii, flutura \njurul umerilor ei delica]i. Dar dac` nu era fantom`,cum ajunsese pe acoperi[ul casei lor?

– Cine e[ti tu? \ntreb` John cu voce tare. Cum aiajuns pe acoperi[ul meu?

– D`-mi drumul \n`untru. Te rog. – Nu pot. Luminatorul nu se deschide. Vino la u[a

de la intrare.Dar femeia disp`ru.Nu plecase, pur [i simplu se evaporase. |nnebunise

el sau chiar v`zuse o fantom`? John nu credea \n fan-tome. Dar nici nu voia s` cread` c` \nnebunise.

Cobor\ de pe l`zi cu genunchii tremurånd degroaz`. Mai ascult` cåteva momente, a[teptånd s`aud` din nou b`taia \n geam. Dar acum se auzeanumai våntul. Ie[i din mansard` ame]it.

Trebuia s` vorbeasc` cu Willy. Unde era Willy?Alerg` \n dormitor dar n-o g`si. Apoi cobor\, aproape\mpiedicåndu-se, \n camera de zi. O g`si pe Willy dor-mind pe canapea, cu televizorul \n func]iune.

John o privi o clip`. Willy era ro[ie \n obraji,colorat` [i p`rea a[a de vie.

– Willy! Treze[te-te, Willy!– John?

52

– Da, eu sunt, treze[te-te. Te rog. – Da, John. Ce ai p`]it?– Willy, am v`zut o fantom`.Ea zåmbi ame]it` de somn.– Nu glumesc, Willy. A[ vrea s` fie o glum`. – Unde? Cum ar`ta? – Terminasem de lucrat, cånd, am auzit ni[te zgo-

mote. Veneau din dreptul luminatorului. M-am urcatpe ni[te l`zi ca s` v`d ce se \ntåmpl` [i am v`zut-o.

– Era o femeie?– Da, o femeie tån`r`. Avea p`rul lung [i negru.

Voia s` intre \n cas`. M-a rugat s-o las s` intre.– }i-a vorbit?– Da. Dumnezeule, Willy! {tiu c` sun` incredibil.

|]i jur c` era o fantom` adev`rat`. Am mai v`zut-oacum cåteva zile, dar nu ]i-am spus. Credeam c` am ohalucina]ie. Dar acum sunt sigur c` era o fantom`.

– Plutea la ferestr`?– Nu. Nu glumesc, Willy, ce naiba!– Nici eu nu glumesc. Te-am \ntrebat ceva. Plutea

ca o fantom`?– Nu plutea. Dar nici nu [tiu cum putea s` stea pe

acoperi[. Sau cum a ajuns acolo. {i apoi a disp`rut pur[i simplu. Nu [tiu cum. Cred c` s-a evaporat.

– {i ce te mai face s` crezi c` ai v`zut o fantom`?– Mi-a vorbit!– Fantomele vorbesc?– Nu [tiu. – Hmmm, murmur` Willy gånditor. Mi se pare

interesant. Hai s-o v`d [i eu.

53

– Stai s`-mi iau un scotch. Se \ntoarser` \n mansard`. |nc`perea p`rea

lini[tit`. Nu se mai auzea nici m`car zgomotul våntu-lui.

– Nu cred c` o s` mai apar`, spuse John.– {[[. Nu fi ner`bd`tor. S-o a[tept`m. Willy urc` pe l`zile l`sate \n dreptul luminatorului

de John, se uit` cu aten]ie, dar nu v`zu nimic. John sea[ez` pe scaunul lui \nalt [i privi \n gol.

A[teptar` o or`, dar fantoma nu mai ap`ru. – Crezi c` mai apare? \ntreb` Willy c`scånd.– Nu [tiu, oft` John. Dar trebuie s` m` crezi, Willy.– Te cred. Hai s` coboråm de aici. Este cam frig. Nu

cred c` mai vrea s` apar`. S-o fi speriat.John terminase un pahar cu scotch [i \[i mai umplu

\nc` unul. Se a[ez` pe canapeaua din camera de zi [iprivi \n gol la televizorul oprit. Willy se duse \nbuc`t`rie ca s` preg`teasc` cina. John o urm` ca uncopil speriat.

– Mi-a pl`cut desenul la care ai lucrat azi, schimb`Willy subiectul care creea o stare de tensiune. Mi separe foarte bun.

– M` bucur, zåmbi John. Nu este mare lucru, dar...O s`-l termin måine. Cu fantome sau f`r` fantome.

– A[a te vreau, spuse Willy s`rutåndu-l pe vårfulnasului \ncercånd s` par` lini[tit`.

54

Capitolul 4

|n diminea]a urm`toare John se trezi ame]it,epuizat, [i ru[inat. V`zuse o stafie? Pe naiba! F`cu undu[ [i se privi \n oglind` cu ochi critic.

– E[ti nebun, concluzion` el cu voce tare.Nu existau fantome. Noaptea trecut` lucrase exce-

siv de mult [i de aceea avusese o halucina]ie. Pentru c`femeia pe care o v`zuse nu putea exista \n realitate, lalumina zilei. Stresul era de vin`. John voia s` reu[easc`prin art` [i era nelini[tit din cauza unui posibil e[ec.Dar nu avea de ce s` fie \ngrijorat. Doar avea cinci anila dispozi]ie.

Willy \[i terminase de decorat camera de lucru.Pusese la ferestre perdele brodate de måna ei, pe poli-cioara sculptat`, cump`rat` de la un anticar a[ezaseobiectele de lucru, cutia cu ace [i papiotele cu a]` co-lorat`, pe pere]i atårnase ni[te goblenuri \nr`mate, iarpe balansoarul pe care st`tea cånd se relaxa a[ezase o

55

cuvertur` scump` [i foarte veche, primit` de la bunicaei. Bine\n]eles c` din camer` nu lipsea casetofonul lacare Willy asculta piesele preferate, compuse deVivaldi.

Acum se sim]ea pu]in vinovat` de egoismul ei.Pierduse prea mult timp cu amenajarea camerei salede lucru. A[a c` se hot`r\ s`-[i concentreze eforturileasupra preg`tirilor de Cr`ciun. Adora Cr`ciunul.Scoase din debara podoabele vesele pe care le folosise\n ultimii opt ani. Decorånd camera de zi [i holurile,se sim]i cuprins` de melancolie. Era primul lorCr`ciun departe de Boston. {i avea s` fie un Cr`ciuntrist, plin de singur`tate. Aici nu aveau prieteni.

Duminic` diminea]a se trezi devreme [i se duse labiseric`. O f`cu mai mult pentru c` sim]ea nevoia s`fie \n mijlocul oamenilor. O uimea atitudinea lui John,care de[i era un om sociabil, p`rea c` singur se simteperfect.

Cånd se \ntoarse de la biseric`, pe la prånz, John\nc` mai dormea. Nu-l trezi. |n schimb, \n[ir` pe unadintre mesele din camera de zi ni[te statuete din lut,pe care le f`cuse la treisprezece ani, care-i reprezentaupe Fecioara Maria, Sfåntul Iosif, Iisus, un m`g`ru[,dou` oi, [i-o iesle. Profesoara de arte o ajutase s` leard`, iar Willy le pictase \n culori st`lucitoare. De latreisprezece ani, \n fiecare an, de Cr`ciun, statuetelest`teau la loc de cinste \n camera de zi.

Mai tårziu se trezi [i John [i, dup` ce citir` ziarelede diminea]`, se plimbar` pe plaj`, måncar` la unrestaurant din port, dup` care se \ntoarser` acas` [i se

56

uitar` la televizor. John nu lucrase toat` ziua, a[a c`urc` \n mansard`, dar nu st`tu acolo mai mult de oor`. Se \ntoarse bine dispus [i b`u \mpreun` cu Willyun pahar de vin bun.

John nu mai aminti nimic de stafii. {i cum trecuseo s`pt`mån` f`r` evenimente nepl`cute, Willy speraca-ntr-o bun` zi, John s` råd` de halucina]ia pe care oavusese.

** *

Mai trecu o s`pt`mân` f`r` fantome. Såmb`t` diminea]a, Willy se \ntinse lene[ \n patul

cald pe care-l \mp`r]ea cu John.– Ghici ce-o s` faci ast`zi, spuse ea, alintåndu-se. O

s`-]i iei zi liber`. Nu spune nu! Nu te-am v`zut de maibine de-o s`pt`mån`! E mai r`u ca la BlackstoneGroup! Vreau s` facem cump`r`turi de Cr`ciun.

John stråmb` din nas.– Te rooog, se alint` Willy.– Bine, spuse John dup` un moment de ezitare.

Sunt al t`u ast`zi.Se duse la baie ca s` se b`rbiereasc` [i Willy \l

urm`.– Uite, spuse el, ar`tåndu-i musta]a care \ncepuse

s`-i creasc` \n dezordine. Ce p`rere ai de asta? S-o lass` creasc`?

57

– |]i st` foarte bine, spuse Willy privindu-l cuaten]ie. |]i d` un aer de mod` veche. Se potrive[testilului t`u. De fapt, ]ie ]i se potrive[te orice.

John se privi \n oglind`, cu ochi critic. Da. Willyavea dreptate. Musta]a \i d`dea un stil aparte. P`rulnegru \i cre[tea \n dezordine, dåndu-i un aer rebel [i\n acela[i timp de mod` veche. Era singurul b`rbat depe Coasta de Est care nu-[i f`cea c`rare pe stånga.John mereu \[i l`sase o musta]` scurt` [i \ngrijit tuns`.Dar a[a, cu musta]a crescut` \n dezordine, avea un aermai romantic, vis`tor, de artist.

– Ar`]i ca Jesse James, spuse Willy ie[ind din baie.Hai, frumosule, gr`be[te-te.

John se \mbr`c` \ntr-o pereche de pantaloni maro[i un pulover cu gåt \nalt, iar Willy \[i puse o perechede pantaloni gri [i un pulover vi[iniu.

– Form`m o pereche frumoas`, spuse John,ajutånd-o s`-[i pun` haina de blan`.

Petrecur` diminea]a alegånd un brad frumos deCr`ciun, dup` care dejunar` \ntr-un restaurant cu spe-cific local. La ora dou` [i jum`tate pornir` din nou lacump`r`turi. Willy \i cump`r` lui Anne un [al elegant[i haine pentru bebelu[. Dup` o or`, John \ncepu s`se plictiseasc` [i se gåndi c` ar fi mai bine s` sedespart` [i s` se \ntålneasc` mai tårziu, ca s` nu piard`timpul. De fapt, el voia s`-i cumpere ceva frumos luiWilly.

Se plimb` pe st`zile din Nantucket [i intr` \n toategaleiile de art` care-i ie[ir` \n cale. Printre multe kitch-uri,reprezentånd fotografii ale r`s`ritului de soare,

58

pesc`ru[i, marinari [i ambarca]iuni, John g`si cåtevapicturi \n ulei, acuarele, desene \n peni]` [i c`rbunefoarte interesante. Pe lång` lucr`rile lui, acestea eraucu adev`rat reu[ite. |[i d`du seama c` mai avea multede \nv`]at.

Strada principal` din Nantucket era \mbr`cat` \nhaine de s`rb`toare, cu pomi de Cr`ciun plini de lumi-ni]e [i beteal`. Oamenii gr`bi]i [i veseli treceau pelång` el parc` f`r` s`-l vad`. Cå]iva chiar se ciocnir` deel. Sentimentul de inutilitate \l fr`månta iar`[i chinu-itor.

Lumea nu avea nevoie de \nc` un artist. Fusese unprost c` renun]ase la slujba lui de la agen]ie. Avea s`rateze. Nu avea s` ajung` niciodat` un mare pictor.

Cu cåte un ceai cu rom \n fa]`, \ntr-o cafenea dinport, Willy \ncerc` s`-l consoleze:

– Ai r`bdare, John. Abia ai \nceput s` lucrezi. Deunde [tii c` nu po]i deveni celebru? Nimeni nu ]i-av`zut pån` acum lucr`rile. Cånd o s` expui, o s`-]i daiseama. {i dac` doamne fere[te ratezi, nu conteaz`. Eutot o s` te iubesc.

Dar John nu mai putea fi scos din starea \n careintrase. Eforturile lui Willy erau zadarnice.

Se \ntoarser` \n casa rece [i \ntunecat`, t`cu]i,cufunda]i \n gåndurile lor. Nu mai aveau chef s`decoreze bradul [i parc` nici nu le mai era foame.

Willy se \ntinse pe canapeaua din camera de zi, cuo carte interesant` \n mån` [i cu un castron mare cufloricele de porumb \n bra]e, \ncercånd s` se deta[ezede probleme.

59

John se hot`r\ s` se duc` \n mansard`, de[i nu aveachef s` lucreze. Aprinse toate luminile [i privi\ndelung scoica pe care o desenase din diverse un-ghiuri. Aproape c` putea sim]i valurile care trecuser`peste ea. P`rea a[a de vie! De ce nu reu[ea s`-i prind`spiritul?

Ce-i venise s`-[i tårasc` so]ia \n acel cap`t de lume,departe de prieteni, tr`ind pe banii ei, [tiind c` nu vareu[i s` ias` din mediocritate? Strånse scoica \n palm`,dorind s-o sf`råme plin de ciud` [i invidie, dar nu avuputerea. Ce-i d`dea lui dreptul s` distrug` o oper` anaturii?

Un cioc`nit u[or \i atrase aten]ia.– Grozav! Iar`[i m` viziteaz` fantomele!

L`sa]i-m` naibii \n pace! spuse el cu voce taredåndu-[i ochii peste cap, mai mult ca s` se \ncu-rajeze.

B`use cåteva ce[ti de ceai cu rom la cafenea [i sesim]ea suficient de viteaz ca s` \nfrunte orice stafie,oricåt de \nsp`imånt`toare ar fi fost ea.

Dar cånd se urc` pe l`zi [i v`zu chipul deja familiaral femeii, cu privirea aceea trist`, uitåndu-se la el dinspatele luminatorului, se trezi brusc [i se sim]i cuprinsde panic`.

Femeia aceea nu era \nsp`imånt`toare. Avea unchip ginga[, frumos [i trist. Nu era ameni]`toare, cip`rea foarte \nfrigurat`, sau speriat`.

– La naiba! [opti John.– Las`-m` s` intru, [opti femeia rug`tor. Mi-e frig.

Mi-e fric`. Sunt singur`...

60

Vocea ei era sub]ire [i cåntat`, iar John o auzi perfect.– Bine. D`-te la o parte, spuse John, sperånd c`

poate a[a avea s` aib` dovada pe care s` i-o arate so]ieilui.

Cobor\ de pe l`zi [i lu` o bucat` de pånz`, pe care[i-o \nf`[ur` \n jurul måinii. Urc` pe l`zi [i izbi cuputere geamul luminatorului. Buc`]i de sticl` spart`se \mpr`[tiar` \n jurul lui. Måna \l durea. Cånd [i-oprivi, v`zu c` se r`nise u[or. Sångele cald \i curgea\ncet, picurånd pe podeaua de lemn. Privi \n sus [i...fantoma disp`ruse. Dar \n acela[i moment se sim]i\nconjurat de un aer \nghe]at. Parc` plonjase \ntr-opiscin` cu ap` rece. Våntul iernii \i b`tu \n fa]`,f`cåndu-l s` tremure. Dar nu tremura de frig, ci maimult de groaz`. Ce f`cuse?

– Bravo, John! spuse el cu voce tare. E[ti al naibiide inteligent!

C`ut` o bucat` mare de carton, cu care s` acoperesp`rtura din geam [i o lipi cu band` adeziv`. Cu toateastea, våntul puternic tot intra \n mansard`. Nu maiputea lucra acolo pån` nu venea tåmplarul.

– Ce naiba \i spun lui Willy? Am \nnebunit?|[i scutur` din p`r cioburile de sticl` [i se uit` la ele

minunåndu-se cum sclipeau misterios pe podea. Ceva\i atrase aten]ia [i privi spre sc`rile care duceau laprimul etaj.

Femeia fantomatic` st`tea acolo [i-l privea cu ochiiei mari, \ntuneca]i [i misterio[i. Buzele [i obrajii parc`i se coloraser` pu]in \n roz, dar pielea \i era la fel dealb` [i transparent`.

61

Lui John i se f`cu fric`. Inima \i b`tu cu putere [igura i se usc`. Era \nlemnit de groaz`.

– Mul]umesc, [opti femeia, dup` care se \ntoarsecu spatele [i cobor\ gr`bit` treptele.

Cånd reu[i s` se mi[te, John alerg` dup` ea. Darfemeia disp`ruse.

– La naiba! \njur` el, punåndu-[i måinile \n cap.Hei, unde e[ti?

La primul etaj era \ntuneric [i lini[te. Persista \nschimb acel aer \nghe]at. John intr` \n toate camerele,dar n-o g`si.

Urc` la mansard`.Nimic.Alerg` la parter [i c`ut` \n toate cotloanele

camerelor.Cineva se apropie de el pe la spate.John se \ntoarse brusc, ridicånd måinile ca s` se

apere.– Ce naiba ai, John? \l \ntreb` Willy somnoroas`.

Dumnezeule, ce fa]` ai! Ce-ai p`]it la mån`? Te-air`nit?

– A intrat, Willy! Am l`sat-o s` intre! spuse John cuochii m`ri]i de groaz`.

– Cine a intrat, John? \ntreb` Willy cåt reu[i ea decalm.

– Fantoma, naiba s-o ia! Willy, crede-m`! Am spartluminatorul [i am l`sat-o s` intre. M-a rugat s-o las\n`untru [i eu... prost mare ce sunt... am spart lumi-natorul. A intrat. Am v`zut-o cum a coboråt pe sc`ri \ncas`. Este pe undeva pe-aici, dar n-o g`sesc.

62

– Te cred, John, te cred. Vrei s-o c`ut`m \mpreun`?– Da.Se plimbar` prin toat` casa, c`utånd \n toate

cotloanele, dar nu g`sir` nimic neobi[nuit.– Willy, mi-e fric`. Mi-e mai fric` acum, c` n-o

g`sesc, decåt atunci cånd st`tea \n fa]a mea. S` nucrezi c` am \nnebunit.

– Nu cred a[a ceva, John, spuse Willy mångåindu-[iso]ul. Dar hai s` ne culc`m. Este tårziu.

– S` ne culc`m??? Nu, se scutur` John. Nu pot s`dorm cu o fantom` \n cas`.

– E tårziu, John. Hai, dac` vrei \]i aduc unpahar cu scotch. St`m de vorb`, dac` vrei. Dar hai\n pat.

John [i Willy se \ntinser` \n pat, cu paharele cub`utur` \n måini [i luminile veiozelor de pe noptiereaprinse. John se sim]ea \n siguran]`, ca un copil \npatul mamei sale, dup` un co[mar.

|i povesti din nou scena lui Willy descriind cu exac-titate fiecare am`nunt.

– Era frumoas`, Willy, m`rturisi John ru[inat.– M`car atåta! zåmbi ea. Bine c` nu este b`trån` [i

zbårcit`. Putea s` fie mai r`u.– Spune-mi ce p`rere ai, Willy. Sincer.Willy \[i strånse gånditoare genunchii la piept. Era

\mbr`cat` \ntr-una din pijamalele de bumbac ale luiJohn, \n care se sim]ea foarte confortabil.

– Uite ce cred, \ncepu ea. Exist` dou` posi-bilit`]i. Ori este vreo halucina]ie... Stai, las`-m` s`termin. Recunoa[te! Exist` [i aceast` posibilitate.

63

Doar tu mi-ai spus de atåtea ori c` ai mai avutasemenea halucina]ii cånd lucrai mult, pån`noaptea tårziu.

– Nu cred. {i a doua posibilitate?– Poate fi o fantom`. Eu nu cred \n fantome. {i nici

tu nu crezi. Dar de ce ar vorbi oamenii de fantome,dac` nu ar exista? Trebuie s` existe un adev`r \n toatepove[tile cu fantome, nu? Locuim \ntr-o cas` veche, peo insul` pe care se spune c` båntuie fantome. Poate c`noi nu suntem scuti]i de a[a ceva. {i ar fi interesant,nu? Adic`, dac` avem o fantom` dr`gu]` printre noi,de ce s` ne speriem? Nu ne va trezi noaptea cu råsete[i ]ipete \nfrico[`toare sau apari]ii oribile. Poate c`femeia asta a locuit aici [i acum revine \n casa ei decare-i e dor. {tii, a[ vrea s-o v`d [i eu. Poate o s` mi searate [i mie. Mi-ar pl`cea s` stau de vorb` cu ea, s` aflumai multe despre lumea \n care a tr`it, despre spirite[i via]a de apoi. {i mai gânde[te-te la ceva. Dac` voias` te sperie o f`cea de la \nceput, nu crezi?

– Te iubesc, Willy. Ne \n]elegem a[a de bine, spuseJohn ghemuindu-se la pieptul ei.

– {i eu te iubesc.– F`r` tine...– {tiu eu cum o s` te fac s` adormi, spuse Willy

s`rutåndu-l cu pasiune.{i \ntr-adev`r, \n jum`tate de or`, John adormi.

** *

64

Willy se gåndea \nc` de la \nceputul c`sniciei c`aveau s` apar` la un moment dat divergen]e \ntre ea[i John. Toate cuplurile aveau momentele lor decriz`. |[i \nchipuia c` problemele vor fi legate decre[terea copiilor sau de diverse decizii privindvia]a lor comun`. Dar niciodat` nu-[i \nchipuise c`avea s` se confrunte cu a[a ceva – cu o fantom`!Cine [i-ar fi \nchipuit asta? Nu era preg`tit` pentrua[a ceva.

Willy se gåndise chiar, c` poate, la o anumit` vårst`,unul dintre ei avea s` se \ndr`gosteasc` de altcineva.Asemenea lucruri se \ntåmplau des. Dar [tia c` acestlucru nu avea s` duc` la divor]. Se iubeau prea mult.Puteau s` rezolve problema, ducåndu-se \n vacan]`,mutåndu-se \n Europa, sau construind o cas`. Nu eraus`raci. |[i permiteau o schimbare costisitoare, dindorin]a de a-[i salva c`snicia.

Ea [i John fuseser` noroco[i s` se \ntålneasc`. Seiubeau foarte mult. Aveau acelea[i gusturi [i dorin]e.Iar atrac]ia sexual` dintre ei era suficient de puternic`,\ncåt s` dureze. Le pl`cea chiar s` stea \n pat [i s` ses`rute toat` noaptea, [i asta era mai mult decåt osimpl` atrac]ie sexual`.

Dar fantoma aceea era de-a dreptul frustrant`. Johno vedea \n fiecarea noapte [i Willy nu reu[ea s-o vad`niciodat`. Diminea]a, John \i povestea lui Willy cumfantoma \l trezea noaptea, doar ca el s-o priveasc`,drept \n ochi. {i apoi disp`rea. Voia s` stabileasc` uncontact. |i zåmbea lui John [i apoi se evapora pur [isimplu.

65

Dar dup` o s`pt`mån`, fantoma devenise mai insis-tent`. Dup` spusele lui John, aceasta \ncepuse chiars`-l ating`. Se trezea \n miez de noapte mångåiat demåna ei mic`, delicat` [i rece. Cånd el deschidea ochii,ea \i zåmbea [i apoi disp`rea.

Noaptea trecut`, John tr`ise o experien]` nou` [iciudat` [i de zece ori mai deranjant` pentru Willy.

– M-a s`rutat, \i spuse el, cu cafeaua de diminea]`\n mån`.

– Te cred, John, dar ce pot eu s` fac? Poveste[te-mimai multe despre ea.

– Willy, [tii ce frumos miroase? A mere verzi, a iarb`tån`r` [i a p`månt reav`n. Nu [tiu cum s`-i descriuaroma. {i m` mir c` nu i-ai sim]it-o [i tu. Umplusecamera.

– Cum \[i ]inea gura? \ntreb` Willy, privindu-l cuaten]ie, uimit` de curajul ei.

– |ntredeschis`. {i m-a s`rutat u[or. I-am sim]itbuzele umede [i moi. I-am sim]it respira]ia...

Willy se \ntoarse cu spatele la el. Diminea]a dedecembrie era minunat`, \nsorit` [i cald`. Iar so]ul ei\i povestea cum fusese s`rutat de o alt` femeie. {i nude o femeie obi[nuit`, cu care s` se poat` lupta, ci deo fantom`!

– Willy, te rog, nu te sup`ra...– Nu m` sup`r. Dar [tii ceva? Cred c` am o idee,

spuse Willy gata s` porneasc` ofensiva.

** *

66

|n noaptea aceea, Willy avu un vis minunat.St`tea \n camera ei de lucru, cu geamurile deschise[i afar` era cald. P`s`relele cåntau, florile de pe per-vaz \mpr`[tiau o arom` minunat` [i ea se sim]eafoarte fericit`. A[tepta ceva. Nu [tia ce, dar erafoarte bucuroas`. |i venea s` strige \n gura mare cåtde frumoas` este via]a! Dar \n vis, se sim]i ciupit` debra].

Era confuz`. {tia c` trebuie s` se trezeasc`, pentruc` ceva se \ntåmpla, dar mai voia s` stea \n visul acelaminunat. Sim]ea c` se desparte \n dou`. Se zb`tu cåte-va secunde [i pån` la urm` se trezi de-a binelea. Johno ciupea de bra] cu putere. De ce?

Era miezul nop]ii. Camera era scufundat` \n lini[te[i \ntuneric, iar John o ciupea \n continuare, cuputere, de mån`.

Willy \[i aminti. Convenise cu John c` dac` fantomava mai ap`rea, s-o trezeasc` ciupind-o cu putere, pesub p`tur`, de bra]. Acesta era planul lor.

Ea nu se mi[c`, de[i se trezise. Privi prin camer`printre gene, dar nu v`zu nimic deosebit.

John o ciupea \n continuare cu insisten]`. – Au! |nceteaz`, John! M` doare!John se ridic` \n capul oaselor [i aprinse veioza de

pe noptier`. Zåmbea triumf`tor.– Ai v`zut-o? \ntreb` el. O clip` Willy fu tentat` s`-l mint`. Dar nu reu[i.– N-am v`zut nimic!– La naiba! Nu pot s` cred! Cum naiba n-ai v`zut-o?

St`tea deasupra mea. M` s`ruta pe obraz. Nu [i-a dat

67

seama c` m` treziseam. O priveam printre gene [i teciupeam ca s` te treze[ti [i s-o vezi [i tu. E[ti sigur` c`te-ai uitat?

– Da, drag`, m-am uitat. N-am v`zut absolut nimic!– A disp`rut \n momentul \n care ai \nceput s`

vorbe[ti. Ai uitat de planul nostru? Te-ai uitat bine\nainte s` vorbe[ti?

– M-am uitat cu aten]ie, John. Nu m` crezi, cenaiba? M-am uitat cu aten]ie, n-am v`zut nimic [i tucontinuai s` m` ciupe[ti. De-aia am vorbit. Nu maiputeam de durere.

– N-ai v`zut nimic...– Nimic...– La naiba! s`ri John din pat plimbåndu-se agitat

prin dormitor. La naiba! Naiba s-o ia de fantom`! Numai suport!

Willy \[i strånse speriat` plapuma la piept. Nu-[iv`zuse niciodat` so]ul \n starea aceea de nervozitate.Parc` \nnebunise. Oare?

– Ce tupeu are, spuse Willy. Adic` vine [i te s`rut`noaptea, \n timp ce tu dormi \n pat cu so]ia ta. Fantomaasta nu are pic de moral`. |ncepe s` m` calce pe nervi.

– Nu glumi, Willy!– Nu glumesc deloc. M` enerveaz` la fel de tare ca

[i pe tine. M` enerveaz` c` nu m` las` s-o v`d, c` tes`rut`, c` te mångåie... Ce pot eu s` fac?

John \[i plec` umerii obosit. – Vino \n pat, spuse Willy. Te rog. Vorbim

diminea]`. O s` ne fie mai u[or s` discut`m la luminazilei. Hai.

68

John se b`g` \n a[ternuturi, \nc` sup`rat pe Willy,pe fantom` [i pe el \nsu[i. Nu \nnebunise. {tia c` fan-toma era real`. Dar de ce nu i se ar`ta [i lui Willy? Se\ndr`gostise de el?

Willy sim]i c` John nu se relaxase [i \ncepu s`-lmångåie lini[titor.

– Hai, John. Dormi. Sunt sigur` c` \n noaptea astanu va mai reveni.

** *

|n diminea]a urm`toare, era lapovi]` [i våntul b`teacu putere. Willy se duse la pia]`. Trecånd pe lång`port, v`zu fluturånd steagul ro[u de avertisment.Vremea se \nr`ut`]ise [i vasele nu mai circulau \n ziuaaceea.

Se gr`bi spre cas`. Voia s` discute cu John desprefantom`. S` stabileasc` un alt plan, prin care s` scapede acea prezen]` inoportun`, care-i deranja pe amån-doi deopotriv`.

Ajungånd acas`, \l g`si pe Kirk Beauregard stând devorb` \n buc`t`rie cu so]ul ei. Kirk le ar`t` schi]ele raf-turilor pentru biblioteca de la parter [i apoi se duse cuJohn la mansard` ca s` ia m`surile luminatorului.

John \l min]i pe tåmplar, spunåndu-i c` auzise ni[tezgomote pe acoperi[ [i crezånd c` este vorba de opas`re, b`tuse cu un b`] \n tavan, [i din gre[eal`

69

sp`rsese geamul. Tåmplarul nu p`ru surprins [i nicinu intr` la b`nuieli. |i recomand` s` cumpere plexi-glas pentru a \nlocui gemul spart.

Apoi ap`ru electricianul, un b`rbat masiv, pecare nu l-ar fi crezut nimeni \n stare s` lucreze cufirele electrice delicate. Stabili un nou plan de ilu-minare [i conveni cu John o dat` limit` de realizarea lucr`rii.

Ziua aceea fu plin` [i Willy nu reu[i s` discuteserios cu John despre fantome.

Mai tårziu, \ns`, stånd la o cafea cu Kirk \nbuc`t`rie, John deschise subiectul mai mult \n glum`:

– So]ia mea crede c` o fantom` ne båntuie casa. Tuce p`rere ai?

– N-a[ fi surprins, spuse Kirk mångåindu-[i barba.Multe case vechi din Nantucket sunt båntuite de fan-tome. Am mai auzit asemenea pove[ti, chiar de laoameni serio[i.

– Dar tu ai v`zut vreodat` fantome? \ntreb` John.S-au le-ai auzit f`cånd zgomot prin cas`?

– Sincer s` fiu, nu, zåmbi Kirk. {i eu nu prea credpån` nu v`d cu ochii mei.

Dup` ce Kirk plec`, John [i Willy \[i petrecur` ziuastånd \n fa]a televizorului, privind filmele de la HBO[i måncånd lasagna. Obosi]i, pe la ora zece, nu maiavur` chef s` discute despre fantome [i se duser` laculcare.

– Willy, te superi dac` m` culc \n camera deoaspe]i? Poate c` acolo nu m` mai deranjeaz` fan-toma.

70

Willy se bucur` s` afle c` pe John \l deranjauaten]iile fantomei, dar nu-i convenea s` doarm` sepa-rat. Parc` ar fi fost certa]i.

– Nu, te rog. Nu pot s` dorm singur`. Mai bine hais` facem schimb de locuri. Tu dormi pe partea mea [ieu dorm pe-a ta. Poate c` a[a reu[im s` p`c`lim fan-toma [i-o s` pot s-o v`d [i eu. Ce spui?

– Bine.Se \ntinser` \n pat nelini[ti]i, [tiind c` avea s`-i

a[tepte o noapte grea. Somnul le zburase [i\ncepur` s`-