Studiul nr. 2

În războiul de ţesut din cer.

Comentariu realizat de Alejandro Bullon

Pace, dragii mei scopul lectiei din saptămâna aceasta este a demostra că în razboiul de tesut divin nu exista nici un singur fir de origine umană expresia aceasta, mantaua dreptatii divine este scoasa din spiritul profetic si demostreaza inutilitatea efortului omenesc pentru a atinge mântuirea, dar ca să întelegem acest lucru prima dată trebuie să ne dăm seama de situatia păcătoasă în care suntem. Nu suntem nimic, un avem nicio valoare, suntem păcătosi căzuti în fundul fântânii, fără sperantă de a ne mai ridica, cel putin din punct de vedere omenesc un exista nici o iesire, si tocmai aici este când intră simbolul din această serie de studii, capitolul 64 din Isaia ne aduce această figură elocventă a realitatii tristă a omului. Versetul 6 din capitolul anterior spune asa: Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. , fiti atenti ca nu zice PACATELE noastre sunt ca o haina mânjită ci FAPTELE NOASTRE BUNE, cele mai bune lucruri pe care noi putem să le facem, cele mai bune realizări spirituale, ascultarea noastră, toate aceste lucruri in ochii lui Dumnezeu sunt ca o haină mânjită. Stii ce înseamnă expresia ca o haină mânjită? Literalmente în limba Ebraică înseamnă deseu. De ce faptele noastre bune sunt deseuri? Pentru că sursa tuturor faptelor este inima, gândul si ele fiind contaminate de pacat, fac aceste fapte sa devina mânjite, ne gândim doar la rău, suntem egoisti, fundul inimii noastre este otrăvit de păcat si toate lucrurile care ies din ea sunt otrăvite. Eforturile inutile pentru a atinge mântuirea este o lovitură tremendă spre orgoliul inimii, dar este singurul drum care ne duce spre adevărata mântuire. Trecem acum în partea a doua a studiului. Dacă tot suntem pierduti, dacă tot nu există solutie din punct de vedere omenesc pentru situatia noastră, suntem inevitabil condamnati? Chiar un există nici o solutie pentru problema noastră? Hai să vedem ce ne spune apostolul Pavel în epistola lui către Romani capitolul 4: 2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Dacă acest lucru ar fi fost adevărat, Avraam ar fi avut cu ce să se laude înaintea lui Dumnezeu, si totusi tot ceea ce face rasa umană e ca o haină mânjită înaintea Mântuitorului. Avraam a fost socotit neprihanit, prin fapte? Sau prin credintă? “Căci ce zice Scriptura? "Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Toate religiile din lume învată vreun tip de mântuire prin fapte, că omul trebuie să facă vreun anumit lucru, că omul trebuie să îndeplinească un anumit tip de cerintă, ca să se mântuiască, ca să câstige favoarea lui Dumnezeu. Drumul spre mântuire, este complet diferit. Omul a esuat în îndeplinirea cerintelor lui Dumnezeu, dar Dumnezeu prin Hristos a făcut posibil ca omul păcătos să fie salvat si justificat. Acum, de ce a dat apostolul Pavel ca exemplu pe Avraam de cum un om poate ajunge la mântuire? Pentru că Avraam este cunoscut si stimat de multe persoane din lume si mai ales că pentru Evrei este cel mai mare patriarh, tatăl natiunii lor. Iar pentru musulmani, deasemenea este foarte apreciat, pentru ca Avraam este tatăl lui Ismael care este tatăl arabilor. Si cum a fost justificat Avraam? Biblia răspune acestui lucru foarte clar, Pavel citează Geneza 15:6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire. Acest verset un spune nimic despre fapte, toti oamenii, din toate timpurile, au ajuns neprihaniti în ochii lui Dumnezeu de-o singură formă: prin harul lui Dumnezeu, prin credintă. Avraam a crezut si acest lucru i s-a socotit ca neprihănire. Acum hai să ne întoarcem la însemnătatea hainei, noi toti suntem îmbrăcati în haine mânjite, dar dacă creedme, Hristos Isus vine si ne îmbracă cu haina neprihanirii Lui. Si acum. Dumnezeu ne vede ca si pe unul din fii Săi. Nu este extraordinar? A treia parte a lectiei prezintă Romani 3:21: Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate); pe care o dă Dumnezeu, fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi proorocii Expresia la care trebuie sa te gândesti este “ pe care o dă Dumnezeu fară lege” asta înseamna că legea nu are nimic de-a face cu mântuirea sau cu justificarea păcătosului. Dreptatea lui Dumnezeu ne-a fost acordată înafara legii, lăsând legea deoparte, de multe ori acest lucru este foarte greu de înteles, pentru că legea este caracterul lui Dumnezeu si are un loc in experienta crestinului, dar ceea ce trebuie sa subliniem este ca oricât de sfântă, bună si perfectă ar fi legea nu are nimic de-a face ca si cauză a mântuirii noastre, nu suntem sfinti pentru ca păzim poruncile sau pentru că facem binele, suntem justificati înafara legii, legea nu are nimic de-a face cu mântuirea, are de-a face cu experienta crestinului care a fost mântuit, dar nu este o cerintă pentru a ajunge la mânuire, suntem justificati înafara legii, în haina neprihanirii un exista nici un fir de mâna omenească spune Ellen White, Dumnezeu a făcut totul, totul pentru noi, noi doar primim.

Intr-o ocazie, un evanghelist se pregatea sa plece într-un oras ca să predice, si un vecin i se apropie si-l întreabă: - Domnule ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? Pastorul s-a oprit din ce făcea si-i spune: - Amice, dacă vrei să faci ceva pentru ca să fi mântuit, îmi pare rău dar ajungi târziu! Omul s-a deranjat si-i zise: - Domnule, crezi că esti stăpânul mântuirii? - Nu domnule, raspunse pastorul, ceea ce îti spun este că dacă vrei să faci ceva ca să te mântuiesti, ajungi mai mult de două secole târziu, pentru că tot ceea ce îti trebuia ca să fii mântuit a fost deja plătit de Hristos la crucea Calvarului cu mai mult de 2000 de ani în urmă. Problema mântuirii, poate să rău înteleasă de persoanele care nu s-au lăsat transformate de Hristos si care au folosit harul lui Dumnezeu ca sa ducă o viată pacatoasă. Pentru că dacă nu pot să fac nimic mai mult decât să accept dreptatea Divină, pentru ce îmi fac griji ca să trăiesc decent asa cum vrea Dumnezeu? În final nu este dreptatea lui Hristos care-mi acoperă nenumăratele mele păcate? Ne reîntoarcem la haina neprihanirii lui Hristos, aceasta este a PATRA parte din lectia de astazi! Am să povestesc o istorioară ca să întelegi mai bine ceea ce am să spun. În primii ani de pastoratie Dumnezeu mi-a dat transformări minunate, într-o ocazie a venit la biserică cel mai mare hot din sat, era un tânăr rău, prost educat, un avea respect pentru nimeni si aparent venea la biserica doar pentru fetele frumoase care le aveam ca receptioner la intrarea bisericii. Într-o zi pe parcursul campaniei evanghelistice am decis să predic despre importanta zecimii, iar la colectă le-am spus tinerilor să-i dea lui banii strânsi ca să-i ducă în cămăruta de lângă. Dar un batrân a venit la mine si mi-a spus, pastore nu face acest lucru. Dacă îi dai lui banii e ca si cum i-ai cere la vulpe să aibă grjiă de găini, el o să fugă cu banii, iar eu i-am răspuns, nu, eu vreau să am încredere în acest băiat, e sincer si vrea să-i predea inima lui Hristos. Dar ceea ce nu stiam e că băiatul asculta dialogul meu cu batrânul, după ce s-a facut colecta, toate darurile au fost date tânărului ca să le ducă în camera alăturată. După ce am terminat predica a venit la mine si mi-a zis: - Pastore eu aveam o dorintă să fug cu banii, dar te-am ascultat vorbind cu batrânul si am auzit cum îmi luati apărarea si când vroiam sa fug cu banii mă gândeam, dacă pastorul a avut încredere în mine, eu nu pot sa-l trădez. Si asta e cauza. Dacă Dumnezeu are încredere în tine, cum poti să continui să trăiesti în păcat? Dacă Dumnezeu crede în tine, dacă Dumnezeu te îmbracă cu haina neprihanirii cum sa ai curajul sa te întorci în mocirla păcatului?! În Romani 6:1-2 Pavel ne spune: Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?

Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

Ajugem la sfârsitul acestei lectii vorbind de har ieftin si legalismo, stii, aceste două lucruri sunt conceptii gresite din evanghelie, harul ieftin îti arată că Hristos a facut totul pentru tine, tu nu mai ai nevoie sa faci nimic. Acest concept e foarte periculos. Apostotul Pavel zice: “Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieste în mine” Acum Hristos doreste să trăiască în viata ta, doar trebuie ca tu să-i permiti. Celălalt concept periculos este că te gândesti că trebuie să faci ceva ca să te mântuiesti, trebuie să îndeplinesti ceva, anumite conditii, dar deja am văzut că în haina neprohanirii nu există nici un fir omenesc. Dar partea cea mai periculoasă este să te gândesti că esti ceva doar prin har, si că odată ce ai fost primit de Hristos trebuie sa lupti ca să asculti de El. Nu e asa, pentru ca odata ce El trăieste în tine, tu nu poti să fii altfel decât cea ce este El în tine. Cine este cel ce câstigă, tu sau Hristos? Câstiga Hristos si tu esti cel care primeste victoria? Sau cel ce câstigă esti tu, cu ajutorul lui Hristos? Care este participarea omului? Să astepti cu bratele încrucisate asteptând ca El sa-ti controleze viata si sa te îndeparteze de ispite? Atunci când trăiesti cu Hristos, faci totul de la El si pentru El, apostotul Pavel spune “..sau nu stiti ca trupul vostru este templul Duhului Sfânt” Ce se întamplă aici? Duhul Sfânt te obligă să faci lucruri pe care tu nu le vrei? Nicidecum!! Tu un te transformi intr-un robot. Ceea ce se întâmplă este fantastic. Când tu permiti ca Hristos să formeze parte din viata ta, când permiti ca Duhul Sfânt să-ti ia în stapânire inima si s-o transforme, devii o altă persoană. Nu mai trăiesti tu, ci Hristos trăieste în tine. Dorintele lui Hristos sunt dorintele tale, gândurile Lui sunt gândurile tale, trăirea ta cu El capătă o asa formă încât acest lucru nu poate fi ascuns de ochii lumii. Îti dai seama, forta care înfrânge dusmanul, un este forta ta, nu este un lucru exclusiv al lui Isus, nici putin din tine, nici putin din El e o singură fortă o singură decizie, Isus si tu, uniti în aceeasi unitate care se numeste sfântă. Deaceea dragul meu, a trăi o viata de crestin e usor, pentru că Hristos în tine! Dumnezeu să te binecuvânteze!