În lumea cĂrȚilor€¦ · web viewlegătura dintre joc și artă se face prin intermediul...

Aleinad, numărul 27, aprilie 2019

Publicaţie editată de Şcoala Gimnazială, comuna Ioneşticu sprijinul Asociaţiei Comunitare Ioneşti

Editura Silviana – Rm. Vâlcea


„ ŞCOALA TIMPULUI LIBER”

SIMPOZION NATIONALIONEŞTI20.04.2019

„PRIETENIA,UN DAR DE PRET!”PARTENERIAT EDUCAȚIONAL JUDEȚEAN-REZUMAT


Profesor învățământ preșcolar Ungurean Loredana Luminita Școala Gimnazială Nr.27/Structură G.P.P.Nr.3

Timișoara,TimișArgument : Grădiniţa contribuie la procesul construirii personalităţii copilului într-una din etapele de vârstă cele mai maleabile şi mai vulnerabile.

În cadrul acestui parteneriat, scopul urmărit a fost stabilirea unei mai bune comunicări, a realizării ceea ce putem înţelege prin trainice prietenii, a creşterii prestigiului unității noastre prin popularizarea activităţilor.Scop:

Experimentarea de către educatoare şi preşcolari a unor situaţii noi, stimulative pentru procesul cognitiv, adaptarea comportamentului la situaţii inedite; educarea sentimentelor de prietenie, toleranţă, armonie şi bună dispoziţie în relaţiile cu copiii preşcolari din grupele partenere; antrenarea copiilor în activităţi specifice vârstei, în vederea dezvoltării armonioase;Obiective: să iniţieze activităţi care presupun dezvoltarea climatului afectiv – pozitiv;

să-şi formeze reprezentări corec te asupra sinelui şi a celorlalţi; să justifice diferite acte de comportament; să descrie şi să dezvolte relaţii şi atitudini sociale să manifeste dorinţa de participare la activitățile proiectului; să stabilească relaţii de prietenie şi colaborare între copiii din cele trei clase ale grădiniţei/

scolilor, promovarea dialogului dintre copii; să atragă copiii în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi cu caracter extracurricular care să

conducă la socializarea copiilor;AN ȘCOLAR :2018-2019IMPLEMENTAREA PARTENERIATULUI:

Se va urmări:

colaborarea între instituţii;

stabilirea unor strategii și metodologii comune în ceea ce priveşte derularea proiectului;

promovarea reciprocă, în cadrul acţiunilor comune, a imaginii instituţiilor partenere;

comunicarea permanentă în ceea ce priveşte buna desfăşurare a proiectului;

derularea de activităţi civice/artistice;

expoziţii cu creaţii ale elevilor/preșcolarilor.

MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA PARTENERIATULUI:

Urmărirea periodică a activităților derulate.

Întocmirea unui album foto în care să se prezinte momente din activitățile realizate în vederea atingerii obiectivelor propuse.

Realizarea unor expoziții cu lucrări ale copiilor, desene, pliante etc.


DISEMINAREA REZULTATELOR: Raportul de activitate care cuprinde aspecte pozitive din derularea proiectului se va prezenta în cadrul unui lectorat cu părinții, în cadrul comisiilor metodice, pe site-ul www.didactic.ro.

STRATEGII DE ÎNVĂȚARE ÎN ȘCOALA INCLUZIVĂ

Învăţătoare Dragomanu ElenaŞcoala Gimnazială “General Grigore Baştan”, Buzău

Şcoala reprezintă locul unde se cultivă şi se îmbogăţesc multe din trăsăturile necesare dezvoltării spirituale şi comportamentale ale omului. În centrul preocupărilor sale, şcoala, in condiţiile actuale, pune accent pe elev, ca valoare supremă. Ea îşi concentrează atenţia nu numai asupra laturii informative a școlarului, dar şi asupra laturii educative. Fiecare individ se identifică cu fiecare copil ce aparţine societăţii.

Niciun copil nu trebuie marginalizat. Toţi copiii, indiferent de origine, religie, etnie, dizabilităţi, trebuie să beneficieze de educaţie. Şcoala este a tuturor copiilor, inclusiv a celor cu cerinţe educative speciale.

Procesul de integrare eficientă este complex. Acesta constă în integrarea fizică într-un colectiv de elevi dezvoltaţi normal, participarea copiilor cu dizabilităţi la un proces comun de informare şi formare, în orele de curs, participarea egală la viaţa acelui colectiv şcolar prin adaptare individualizată şi personalizată. Cadrele didactice împreună cu profesorii itineranţi alcătuiesc planul de intervenţie personalizat, programele de studiu adaptate în vederea asigurării unui proces instructiv educativ de calitate. Învăţătorul sprijină în egală măsură toţi școlarii, dar acordă o atenţie specială acelora cu dizabilităţi, atât în orele de predare – învăţare cât şi în afara acestora prin parteneriatele cu părinţii acestor copii.

Învăţătorul trebuie să aibă la dispoziţie resurse materiale diverse, să aplice strategii didactice potrivite, adecvate tipului de dizabilitate, să realizeze un climat social favorabil, să cunoască comportamentelor de învaţăre specifice fiecărui elev, să colaboreze cu părinţii, să îmbunătăţească formelor de comunicare cu alti profesionişti din şcoală şi din afara ei, să contribuie la perfecţionarea continuă a şcolii din punct de vedere al resurselor umane şi materiale.

Lectia constituie piatra de temelie a întregii activităţi didactice. De aceea, mai ales atunci când avem în clasă copii cu nevoi speciale, trebuie să ţinem cont de unele cerinţe speciale care ţin de managementul clasei. Copilul trebuie aşezat într-o bancă de unde el să poată vedea şi auzi bine, iar învăţătorul să-l poată urmări. Pentru o mai bună relaţionare între elevi, precum şi în vederea integrării elevilor cu CES este bine ca aşezarea elevilor în bănci să fie modificată periodic. Băncile pot fi aşezate în semicerc, în forma literei V, în forma literei X, în cerc, etc. Astfel, elevii îşi schimbă periodic colegul de bancă , aceasta ducând la o mai bună socializare între elevi, iar dacă există elevi cu CES aceştia nu se vor simţi marginalizaţi.

Înainte de a începe activitatea, este necesar crearea momentului de captare a atenţiei tuturor copiilor, chiar şi copiii cu dizabilităţi trebuie să asculte şi să înţeleagă mesajele transmise. Dacă întâmpină dificultăţi în rezolvarea cerinţelor, învăţătorul trebuie să-i dea indicaţii şi să-l sprijine pe copilul cu dizabilităti, încurajându-l în continuarea activităţii. Tipurile activităţiilor în care este implicat copilul trebuie să fie diverse, adecvate capacităţilor de înţelegere. Activităţile independente trebuie să fie cât mai scurte, să nu formulăm mai mult de 1-2 cerinţe, nu trebuie date toate odată, ci pe rând, astfel încât copilul să nu se simtă foarte aglomerat, să poată fi încurajat de fiecare dată. Învăţătorul trebuie să dea dovadă de răbdare şi să-l încurajeze tot timpul pe copilul cu dizabilităţi.


Pentru a nu se simţi excluşi, trebuie păstrată unitatea de cerinţe pentru toţi copiii din clasă, dar formularea lor să fie făcută astfel încât copilul cu dizabilităţi să poată răspunde la ele.

Pe tot parcursul activităţii, copiii cu dizabilităţi trebuie să fie trataţi la fel ca şi ceilalţi copii din clasă. Menţinerea legăturii cu familia copilului este o condiţie importantă pentru a putea fi luate decizii comune atunci când este necesar.

Pentru ca procesul de integrare să fie eficient învăţătorul trebuie să evite folosirea cuvintelor negative, să încurajeze interacţiunea copiilor cu dizabilităţi cu cei fără dizabilităţi, să le permită exprimarea gândurilor, dorinţelor, să adapteze spaţiul de învăţare, să consilieze părinţii pentru a forma un front comun, să promoveze motivaţia pentru învăţare.

La baza relatiilor de colaborare intre copii, în timpul actului didactic, stă învăţarea prin cooperare care se bazează pe stimularea relaţiilor de colaborare, pe abilităţile empatice în plan cognitiv şi afectiv ale copiilor, indiferent de capacităţile lor intelectuale. Copiii sunt stimulati prin folosirea metodelor activ-participative, să interacţioneze, să-şi exprime părerile proprii şi să colaboreze în realizarea unor sarcini de învăţare, apar diverse forme de interacţiune, sentimente de acceptare şi simpatie. Copiii se ajută participând fiecare prin efort propriu la succesul final, ceea ce determină creşterea încrederii în forţele proprii, dar şi în forţa grupului. Copiii înţeleg că pot împreună să realizeze sarcinile de lucru, ajutându-se, încurajându-se şi comunicându-şi unii altora ideile.

Metodele de învăţare activă pun în evidentă experienţa proprie a fiecărui elev, valorificând ceea ce este pozitiv, permit însuşirea cunoştinţelor printr-un efort propriu şi în colaborare cu colegii. În conditiile educatiei integrate, aceste metode conduc la rezultate evidente în ceea ce priveşte dezvoltarea încrederii în forţele proprii, îmbunătăţirea relaţiilor cu colegii, dar şi creşterea motivaţiei elevilor pentru învăţare, pentru cunoaştere şi adaptarea la situaţii noi.

Astfel de metode activ-participative, bazate pe cooperare sunt “Jocul de rol “, “Mozaicul”, “Ştiu, vreau să ştiu, am învăţat”, ”Cubul” ,”Ciorchinele”, ”Brainstormingul”, “Turul galeriei”,”Unul stă, trei circulă”, “Metoda pălăriilor gânditoare”, “Metoda cadranelor”.

Şcoala de tip incluziv se adresează tuturor elevilor pentru a-i deprinde şi abilita cu tainele lumii. Strategiile învăţării din şcoala incluzivă trebuie să corespundă diversităţii şi nenumăratelor stiluri de învăţare şi dezvoltare, fireşti, ale copiilor, prin adaptarea sa continuă, flexibilă şi dinamică la cerinţele dezvoltării şi învăţării acestora. Copiii cu dificultăţi de învăţare au nevoie de organizarea învăţării în funcţie de cerinţele lor educative.

Organizarea predării si învăţării în clasa obişnuită în care se întâlnesc copii cu dificultăţi de învăţare trebuie făcută cu mult simţ de răspundere pentru că aceşti copii au nevoie de o învăţare multisenzorială explicită, care să-i facă să avanseze, fără activităţi repetitive, cu metode şi strategii cât mai variate. Copiii cu dificultăţi de învăţare necesită de cele mai multe ori alte metode şi mijloace decât cele folosite în mod obişnuit de învăţătorul clasei . Adesea, aceşti copii au probleme cu prelucrarea informaţiilor pe care le primesc, sunt incapabili să prevadă şi de aceea trebuie ca învăţătorul să structureze volumul cunoaşterii şi să-i prevină pentru ceea ce va urma.

Formarea unei imagini pozitive despre sine este o altă nevoie a copiilor cu dificultăţi de învăţare. Aceasta se poate realiza pe fondul unor activităţi de grup orientate spre valorizarea posibilităţilor fiecăruia si pe un sistem de relaţii pozitive intre cadru didactic şi elevi şi între elevi. Relaţiile respective trebuie să ofere terenul încrederii reciproce, al empatiei cu trăirile fiecăruia, împărtăşirii emoţiilor, sentimentelor, preocupărilor ca şi a experienţei de cunoaştere si învăţare.

Elevii cu dificultăţi de învăţare au nevoie de învăţători care înţeleg modul lor de învăţare, se pot adapta ritmului acestora şi îi pot orienta să-şi depăşească dificultăţile fără a-i desconsidera, Atitudinea şi activitatea învăţătorului faţă de elevii cu dificultăţi de învăţare sunt determinate de faptul că fiecare elev este unic si are valoarea sa indiferent de problemele pe care le prezintă în procesul de învăţare şcolară. Învăţarea este şi ea unică la fiecare elev, în funcţie de: stilul, ritmul, nivelul său de învăţare şi dezvoltare, caracteristicile si particularităţile sale, aptitudinile, aşteptările, experienţa sa anterioară.

Caracteristicile strategiilor incluzive sunt: flexibilitatea, efectivitatea, eficienţa, diversitatea, dinamica, interacţiunile şi cooperarea, creativitatea, globalitatea, interdisciplinaritatea.


Flexibilitatea strategiilor se referă la posibilitatea de a schimba şi restructura. Învăţătorul trebuie să fie în stare să schimbe intenţiile iniţiale, planificate şi structurate înaintea învăţării propriu-zise, dacă evaluarea continuă defineşte această nevoie.

Efectivitatea cere strategiilor să opereze direct, actional şi cu rezultate imediate pe paşii învăţării.. Efectivitatea se determină ca o unitate între predare-invăţare şi evaluare. Ea presupune folosirea unor metode activ-participative.

Eficienţa strategiilor inclusive este determinată de cerinţa ca acest tip de abordare didactică să corespundă unor actiuni eficiente atât pentru elev cât şi pentru profesor. Învăţarea eficientă este o învăţare de durată, contribuie la formarea personalităţii, crează motivaţia intrinsecă pentru învăţările ulterioare.

Dinamica strategiilor este determinată de nevoia de schimbare, căutare de soluţii şi spontaneitate, în actul didactic. Orice ocazie de învăţare are o doză de neprevăzut care trebuie acceptat si considerat ca sursă de noi experienţe de învăţare. Astfel, învăţarea se poate extinde, aprofunda şi adecva fiecărui elev.

Creativitatea care caracterizează aceste strategii, se referă la faptul că în învăţarea incluzivă se acceptă ca soluţii toate ideile care vin de la copii, fără a se respinge sau sancţiona, dar la final, copiii trebuie să înţeleagă prin propria lor judecată şi acţiune de ce o soluţie este bună şi alta nu.

Interacţiunea şi cooperarea se referă la nevoia cultivării relaţiilor sociale, învăţarea în cooperare, negocierea soluţiilor de rezolvare a unor probleme, ascultarea si acceptarea opiniilor, luarea împreună a unor decizii, constituie toate momente active şi efervescente ale predării si învăţării în clasă. Înţelegând rolul social al învăţării în clasă, aceste strategii îi pregătesc pentru viaţa sociala, dezvoltând competenţele psihosociale, indiferent de capacitatea şi performanţele lor, valorificând calităţile personalităţii fiecăruia.

Globalitatea este trăsătura care se referă la modul de abordare a personalităţii copiilor din clasă. Învăţarea este şi ea considerată în mod global, ca instrument al adaptării şcolare şi sociale a elevilor. Copiii trebuie abordaţi global, pentru ca indiferent de problemele pe care le pot avea la un moment dat, sunt elevi în formare si pot să se schimbe şi să învete.

Interdisciplinaritatea strategiilor şcolii incluzive vine din faptul că ele sunt interactive, participative, euristice, experienţiale, de descoperire şi de problematizare, aplicându-se la toate disciplinele şcolare.

Copii cu nevoi educaţionale speciale trebuie trataţi la fel ca şi ceilalţi copii, dar în acelaşi timp trebuie să se ţină seama de dizabilităţile lor specifice. Fiecare dintre ei are dreptul de a-şi fi acceptate diferenţele individuale, de a-i fi încurajată independenţa şi responsabilitatea, de a-şi fixa propriile sarcini şi scopuri, de a avea aspiraţii înalte, dar realiste, de a fi încurajat în cursul învăţării şi de a fi evaluat în mod pozitiv

Bibliografie:Cucoş Constantin, 2002, “Pedagogie “, Editura Polirom, Iaşi, pag. 87-96“ Declaraţia de la Salamanca”, Spania, 7-10 iunie, 1994, UNESCO (Internet)Cristea S. “Fundamentele pedagogice ale reformei învăţământului”, E D P , Bucureşti

ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN EDUCAŢIA

COPIILOR


Prof. înv. primar Pascu Luminița Mihaela

Liceul Sanitar “Antim Ivireanu”

Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim

cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a

individului.

În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul

pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării

personalităţii copiilor.

În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual,

fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Complexitatea finalităţilor

educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare.

După o binecunoscută clasificare UNESCO, educaţia extracurriculară, adică educaţia de

dincolo de procesul de învăţământ, apare sub două aspecte principale:

- educaţia informală – reprezintă influenţa incidentală a mediului social transmisă prin

situaţiile vieţii de zi cu zi

- educaţia non-formală, care se realizează fie în sistemul de învăţământ, fie în cadrul unor

organizaţii cu caracter educativ.

Activităţile extracurriculare organizate împreună cu elevii noştri au conţinut cultural,

artistic, spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare la

viaţa şi activitatea comunităţii locale.

Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai

eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii

educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.

Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau

spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează

anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile

extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de

acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă masa de copii.

Experienţa în mijlocul copiilor ne-a întărit convingerea că serbările şcolare au un caracter

stimulator atât pentru micii artişti, cât si pentru părinţii lor. Am explicat, în momente oportune, cu

tact şi cu răbdare, motivul si sensul serbării, am antrenat părinţii în pregătirea acestor manifestări

deosebite, iar copiii au fost stimulaţi să participe activ, fiecare primind rolul potrivit preferinţelor si

talentului său.


În timpul fiecărui ciclu de patru ani ai şcolii primare, cu fiecare generaţie, am căutat să

descoperim şi să cultivăm talentele copiilor. Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe

care îl cuprinde, serbarea şcolară valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gusturilor

şcolarilor. Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului clasei şi transformăîn plăcere şi

satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui copil în parte.

Perioada de pregătire a serbării, dorinţa sinceră de succes, sudează colectivul,

impulsioneazăîn mod favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească. Consider că

fiecare copil trebuie să aibăun loc bine definit în cadrul programelor, pentru a se simţi parte

integrantă a colectivului, să fie constient că şi de participarea lui depinde reuşita unei serbări şcolare.

Am trăit alături de ei bucuria succesului, am remarcat, că acel contact cu publicul trezeşte în sufletul

copiilor dorinţa de a învinge dificultăţile, de a-şi stăpâni timiditatea, de a trăi bucuria reuşitei.

Serbările şcolare le-am efectuat cu prilejul diverselor evenimente din viaţa lor de şcolarişi

anume: “Serbarea abecedarului” –realizată la sfârşitul clasei I, Serbarea de Crăciun sau de 8 Martie ,

aniversarea Zilei şcolii etc.

O altă activitate deosebit de plăcută care contribuie la stimularea personalităţii elevilor este

excursia. Aceasta ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi

patriotică. Excursia este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe

sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi

suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe. Excursiile

reprezintă finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire a elevilor, îi ajută săînţeleagă nu numai

din perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci şi ca un act de ridicare a nivelului

cultural.

În realizarea unei excursii şcolare de mică sau mare anvergură, ne-am documentat, ne-am

pregătit un minuţios un plan de lucru, pe care l-am realizat secvenţial, cu o abordare interdisciplinară

şi după o atentă prelucrare a normelor de deplasare în grup, a cerinţelor igienico-sanitare, a regulilor

de comportare civilizată, a regulamentului şcolar în ansamblu.

Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei

mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să

deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate.

Prin organizarea unor concursuri între grupele aceleiaşi clase sau între clase diferite (pe

diferite faze, pe diferite teme) promovăm valori culturale şi etice fundamentale, precum şi fair play-

ul competiţional, sensibilitatea şi personalitatea lor suferind modificări pozitive, putând uşor depista

tinere talente artistice în vederea cultivării şi promovării lor. Concursurile sportive vin ca şi o

completare a activităţilor sportive, cei mici participând cu multă plăcere la concursurile sportive

organizate, cum ar fi: atletism, concurs de săniuţe, de biciclete, de aruncat la ţintă, etc.


Concursurile le-am realizat la nivelul clasei sau la nivelul şcolii. În cadrul concursurilor s-a

dezvoltat spiritual conpetitiv şi creativitatea elevilor.Astfel fiecare participant dorea să realizeze

lucrări superioare. Participarea la concursurile realizate de diverse şcoli şi instituţii din ţară şi chiar

internaţionale a dus la câştigarea unor diplome cu care elevii se puteau mândri. Fiecare elev deţine o

mapă în care îşi colecţionează diplomele personale câştigate

Ziua copilului-1 Iunie am serbat-o mereu cu elevii prin activităţi extraşcolare iar

concursurile au avut o pondere mare. Astfel am organizat diverse concursuri care au dat poisibilitate

elevilor să primească fiecare câte o diplomă pentru domeniul în care acesta deţine aptitudini.

Spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul

face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în

majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o

sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea

copilului.

Bibliografie:

1. Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de

instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

2. Jinga, Ioan; Istrate, Elena, (1998 ), Manual de pedagogie, Ed. ALL, Bucureşti;

TIMPUL LIBER AL ȘCOLARULUI

PROF. ÎNV. PRIMAR UNGUROIU MIHAELA

PROF. ÎNV. PRIMAR BÎZDOACĂ DANIELA

LICEUL SANITAR “ANTIM IVIREANU” RM. VÂLCEA

Este o evidentă legătură între succesele şcolare ale copiilor şi modul lor de a-şi petrece timpul liber. De obicei, elevii buni se recreează prin lecturi de bună calitate, spectacole de valoare artistică, fără a neglija şi sporturile, plimbările, etc. Elevii slabi evită continuarea preocupările „serioase” şi îşi irosesc timpul în activităţi cu slabe resurse formative, de obicei nici sportul nu îl practică în mod sistematic. Unii, mai ales fetele din mediul rural sunt prea ocupate cu sarcini de ordin gospodăresc, care le diminuează resursele de energie cerută de continuarea unui efort intelectual mai susţinut. Articolul următor încearcă să prezinte câteva roluri ale unor instituţii şi contexte în structurarea timpului liber al copiilor.

Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor, astfel, scăpat de sub supravegherea lor se pot aştepta la foarte multe surprize. A introduce, cu ajutorul copilului, un program potrivit de viaţă pentru elev, în familie şi a veghea ca el să fie respectat, este cel dintâi lucru pe care-l avem de făcut pentru a-l învăţa pe acesta să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de o viaţă dezordonată şi delăsătoare. Un program precis şi potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea


orelor de muncă, odihnă şi distracţii contribuie mult la disciplină lui la dezvoltarea fizică şi psihică. Timpul liber al elevilor mai poate fi organizat de şcoală prin diferite activităţi extracurriculare cum ar fi activităţi turistice, sportive, agrement, excursii, etc. şi mai poate fi autoorganizat, timpul petrecut cu prietenii în excursii, plimbări, la aniversări) şi singur prin studiu, relaxare, televizor sau computer.

Managementul timpului implică o optimizare a proiectării şi planificării activităţii de conducere şi are ca etape stabilirea obiectivelor, etapizarea activităţilor la nivelul zilei şcolare şi stabilirea ordinii de priorităţi cu privire la organizarea acţiunilor concrete. Principiile managementului timpului liber se înscriu pe următoarele aliniamente interogative (Iosifescu, 2001, p. 72):

ce sarcini avem de rezolvat; care este ordinea de priorităţi; în cât timp trebuie rezolvată fiecare sarcină; ce instrument avem prin intermediul căruia monitorizăm realizarea sarcinilor şi modul în care

ne-am planificat activitatea.Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în care se realizează o plăcere, o pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui goblen etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest timp este mai mare sau mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui individ în parte, în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi capacitatea voluntară de a se integra într-un anumit program.

Pe copii nu prea îi învaţă nimeni cum să îşi organizeze timpul. Educaţia despre organizarea timpului se reduce la anumite „trimiteri” de genul „grăbeşte-te acasă pentru că ai de învăţat”, „treci la învăţat”, „nu ţi-ai organizat timpul, de aceea nu ţi-ai terminat temele nici până acum”, „eşti un puturos şi de aceea ai numai note mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că nu termini nimic”, „de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc (Raţă, 2007, p. 87).

Aceste tipuri de remarci nu ajută copilul în organizarea timpului, în general şi nici în petrecerea timpului liber astfel încât să-i ajute să se dezvolte ca oamenii responsabili, plăcuţi, veseli şi bine dispuşi. Diferenţele dintre realizările elevilor poartă pecetea modalităţii de gestionare a timpului total. Educarea copilului pentru aşi forma capacitatea de gestionare a timpului în general, şi a timpului liber în special, începe în familie, încă de mic când fiecare membru al familiei primeşte sarcini precise, bine ancorate în timp, cu termene de execuţie concrete.

Rolul părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea capacităţii de gestionare a timpului liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al realizărilor şi nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor, sarcinilor.

Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice începând cu cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi să-şi formeze capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului, pentru elevul integrat în procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare cadrelor didactice şi a părinţilor cât interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi acceptare a programelor de lucru.

Clubul Copiilor reprezintă unitatea şcolară care se ocupă de educaţia nonformală a tinerei generaţii prin care se aprofundează şi se completează cunoştiinţele dobândite în şcoală. Scopul activităţii în această instituţie este ocuparea utilă, eficientă şi plăcută a timpului liber al copiilor, sub îndrumarea competentă şi pasionată a cadrelor didactice cu reale disponibilităţi.

Palatul Copiilor este soluţia inteligentă pentru petrecerea timpului liber al copiilor şi adolescenţilor între 5 şi 18 ani. Cu o tradiţie veche, cu profesori experimentaţi şi pasionaţi, diverse


domenii de interes sunt astfel gândite încât să trezească interesul oricărui tânăr. Copiii zilelor noastre sunt curioşi, inteligenţi, veseli, creativi, de aceea Palatul copiilor este locul unde pot să-şi pună în evidenţă inteligenţa, creativitatea, curiozitatea, momentele care să îi pună în valoare şi recompensele care să-i motiveze.

BibliografieCosmovici, A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi,Raţă, G. (2007) Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi,Stan, C. (2001) Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea clujeană, Cluj-Napoca

RELAȚIA PROFESOR-ELEV ÎN CADRUL

ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE Bădescu Gabriela-Cristina

Școala Gimnazială „Ilie Murgulescu” Vela, jud. Dolj

Odată cu trecerea de la învățământul tradițional la cel activ, procesul de educație se bazează

pe „activismul intelectual și fizic al studenților și pe valorificarea experiențelor din viața cotidiană”

(Bocoș, 2009), școala activă susținând „situarea educatului în centrul educației” și „realizarea de

activități pornind de la voința și inteligența personală a acestuia, în scopul influențării pozitive a

tuturor laturilor personalității sale” (Bocoș, 2009). Procesul de activizare a elevilor constă în

implicarea și mobilizarea elevilor în toate activitățile școlare și extrașcolare, având ca scop

instruirea lor și dezvoltarea personalității acestora, antrenându-le inteligența, simțurile și toate

funcțiile psihice.

În celebra lucrare Active learning: 101 strategies to teach any subject (1996), M. Silberman

prezintă caracteristicile fundamentale ale învățării active: „Când învățarea este activă, elevii fac

marea parte a muncii. Ei își folosesc creierele... studiind idei, rezolvând probleme și aplicând ceea

ce învață. Învățarea activă este rapidă, amuzantă, de susținere și îi implică personal pe elevi...

pentru a învăța bine ceva, ajută să auzi, să vezi, să întrebi și să discuți cu alții. Mai presus de orice,

elevii au nevoie să facă – să-și dea singuri seama, să aducă exemple, să testeze aptitudini, să

rezolve sarcini care depind de cunoștințele pe care le au deja sau pe care trebuie să le dezvolte”

(traducerea noastră).

Într-un studiu din anul 1999, J.S. Eccles și B.L. Barber stabilesc cinci feluri de activități

extrașcolare, clasificate după ceea ce presupun acestea:


a) „prosociale (legate de biserică și activități de voluntariat);

b) sporturi de echipă (care se regăsesc în activitățile sportive care au loc în școli);

c) implicare în activități de organizare în școli (consilii de elevi);

d) artistice (implicare în piese de teatru școlare, coruri etc.);

e) cluburi școlare (dezbatere, ecologie etc.)”.

Participând la activități extrașcolare, elevii își pot descoperi și dezvolta diferite abilități sau

laturi ale personalității, învață să coopereze mai eficient cu ceilalți, se cunosc și se autocunosc, se

integrează mai bine în comunitate/ societate.

Rolul primordial al activităților extrașcolare este acela de a oferi elevilor alternative la

procesul educativ desfășurat în cadrul unității de învățământ. În mod normal, ele nu ar trebui să

implice un mare efort intelectual, ci să mizeze pe ideea de joc, fiind percepute mai ales ca

posibilități de exercitare a hobby-urilor. Numindu-se „extrașcolare”, aceste activități se pot

desfășura în spații din afara școlii, în locuri neconvenționale, care să le permită elevilor să

experimenteze, să descopere lucruri noi, să se joace, să-și exprime identitatea, personalitatea. Ele

trebuie să aibă în centru interesele și plăcerile elevilor și variază în funcție de vârstă.

Domeniul extracurricular cuprinde o gamă vastă de activități variate, referitoare la orice

„abatere” de la ora clasică. Aceste activități au devenit obligatorii începând cu anul școlar 2011-

2012, fiind organizate în perioada 2-6 aprilie 2012 (săptămâna „Școala altfel”) în toate unitățile de

învățământ. Conform „Ordinului de ministru nr. 4.292/2011, obiectivul principal constă în

implicarea elevilor şi a profesorilor în activităţi de educaţie non-formală, care să pună în valoare

talentele, preocupările extraşcolare şi competenţele elevilor, în domenii cât mai diverse şi

interesante”.

Dintre cele mai relevante finalități ale acestui tip de activități, enumerăm:

- integrarea elevilor într-un colectiv eterogen;

- dezvoltarea spiritului de echipă;

- descoperirea și activizarea aptitudinilor și talentelor elevilor;

- autocunoașterea;

- dezvoltarea abilităților de comunicare profesor-elev și elev-elev;

- ameliorarea relației profesor-elev-familie-comunitate;

- dezvoltarea unor comportamente prosociale;

- adaptarea la situații inedite etc.

Rolul şcolii şi al profesorului (în colaborare cu alţi factori educaţionali: familia, anumite

grupuri la care aderă elevii) este cel de a furniza cele mai valoroase activităţi extracurriculare pentru

dezvoltarea elevului, în scopul integrării sociale a acestuia. De aceea s-a realizat trecerea de la


informativ la formativ, școala având menirea de a-i asigura elevului o formare psiho-intelectuală,

socio-afectivă și fizică.

Prin implementarea activităților extrașcolare se urmărește mai ales ameliorarea raportului

profesor-elev, știut fiind că între cei doi actori principali ai procesului educativ există dificultăți de

relaționare. Rolul profesorului se schimbă, acesta devenind ghid, consilier sau moderator al acestor

activități nonformale. Relația profesor-elev nu mai este constrânsă de cadrul instituțional, oficial al

școlii, al orei clasice, al notelor/ calificativelor, ci se transformă în autocunoaștere, în

intercunoaștere, într-o colaborare mai lejeră și mai sinceră. Elevul are ocazia să cunoască și latura

mai „umană” a profesorului, mai ludică, deoarece aceste activități pornesc de la ideea de joc.

Acentul este pus pe libertatea de exprimare, de participare, de inițiativă, se dezvoltă munca în

echipă și cooperarea, iar caracterul interdisciplinar al activităților permite manifestarea liberă a

personalității elevilor. Creativitatea elevilor funcționează dacă profesorii reușesc să identifice

activitățile potrivite care să le descopere și să le evidențieze priceperile și preferințele,

determinându-i astfel să se implice mai mult și mai activ.

Activităţile extracurriculare formează comportamente sănătoase, constituind sursa de

interacţiune dintre elevi, contribuind la dezvoltarea capacităţii de dialog şi cooperare şi la cultivarea

respectului faţă de sine şi faţă de ceilalţi. „Şcoala altfel” se doreşte a fi o şcoală în care să

predomine creativitatea, armonia, îndrăzneala, plăcerea şi relaxarea. Aici, elevii vor avea asigurat

un climat plăcut şi un cadru favorabil dezvoltării aptitudinilor, imaginaţiei, gândirii critice. Elevii se

vor juca creând, vor învăţa jucându-se, se vor implica într-o gamă de activităţi interactive, creative,

ecologice, culturale, sportive şi recreative.

Dintre activitățile extrașcolare organizate, mai ales de către unitățile de învățământ din

mediul rural, cele mai frecvente sunt cele ecologice (reciclări, curățarea curții școlii), precum și

excursiile școlare (vizitele la instituții publice, la fabrici, la teatru, la muzee etc.) și competițiile

sportive. Școlile din rural nu pot organiza prea des astfel de activități, deoarece intervin factori de

natură financiară care împiedică desfășurarea lor: absența locurilor de muncă, rata ridicată a

șomajului, scăderea numărului de locuitori, nivelul scăzut de trai etc., la care se adaugă și

dezinteresul/ neimplicarea familiei, mulți dintre părinții elevilor fiind plecați la muncă în străinătate.

Activităţile extracurriculare pot constitui o modalitate de a înscrie şcoala în viaţa

comunităţii, de a întări legătura între şcoală şi familie, de a lărgi orizontul de cunoaştere al copiilor,

de a le stimula curiozitatea şi sentimentul de apartenenţă.

Bibliografie și webografieBocoș, Mușata (coord.) – Sinteze de didactică universitară. Instruirea interactivă; Presa

Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2009

Eccles, J.S.; Barber, B.L. – Student Council, Volunteering, Basketball, or Marching Band: What


kind of Extracurricular Involvement Matters?, Journal of Adolescent Research, 14

Silberman, Melvin L. – Active learning: 101 strategies to teach any subject; Pearson Publishing,

1996

http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/16780

https://services.unimelb.edu.au/finder

http://culturaineducatie.ro

Cum putem valorifica timpul liber în favoarea elevului? Prof. înv. Primar Ciurel Cristina, Lic. Sanitar” A. I.”

Prin timp liber înțelegem acea unitate de timp creată sau rămasă după realizarea activităților din programul școlar și de acasă, folosită de fiecare copil după voia și priceperea lui. Deci timpul liber este destul de redus în timpul săptămânii. Efectuarea orelor de curs, activitățile extrașcolare, temele acasă, trebuințele personale, activitățile gospodărești, activitățile cu caracter neprevăzut ocupă cea mai mare parte a timpului. De aceea trebuie discernământ la alegerea pentru copil a altor activități suplimentare cu caracter permanent (instrument muzical, limbi străine, balet, dans, etc.) pentru a nu aglomera excesiv copilul. E bine să ținem cont de preferințele și pasiunile lui pentru aceste activități. La vârstă școlară mică copilul poate fi dirijat în folosirea timpului liber pentru activități relaxante dar și utile.Timpul liber poate avea mai multe funcții: educative, recreativa, de odihnă. Sfârșitul de săptămâna și vacanțele oferă mai mult timp liber, iar în cursul săptămânii acesta diferă de la copil la copil după ritmul de lucru și tipul de familie. Unii copii au ritm rapid de efectuare a lecțiilor, alții lent; unii copii sunt implicați în activități gospodărești, alții nu sau foarte puțin.Există copii care au nevoie de supraveghere și sprijin deoarece au tendința de a “omorî” timpul. La sfârșitul zilei nimic nu este terminat, iar starea generală este proastă, da frustrare și nemulțumire. Deseori participăm la discuţii, suntem martori la un şir de întrebări pe care le adreseazăpărinţii pedagogilor şi psihologilor cu referire la problema educaţiei copiilor, pentru că ei să fiecapabili a-şi planifică şi folosi raţional şi interesant timpul liber. Pe părinţi îi interesează dacăeste corect că adulții să se implice în organizarea timpului liber al copiilor lor. Unii dintreadulţi consideră că este important să învăţăm copilul a munci eficient, dar timpul liber vor învăţaei şi singuri a-l valoriza și consumă, când vor crește mari Specialiştii din domeniul ştiinţelor educaţiei consideră că abilitățile și competenţele individului de a-şi organiza eficient timpul liber sunt într-o strânsă legătură cu educaţia şi cultură acestuia. Desigur că acţiunile, conduită şi faptele persoanei în procesul muncii ne pot sugera multe lucruri despre om, însă studiul empiric demonstrează faptul că mult mai profund putem cunoaşte persoană după modul în care îşi valorifică timpul liber. Programul şi timpul de muncă sunt prevăzute şi reglementate din exterior, de variate programe, contracte de muncă, coduri profesionale și fișe de post. Trebuințele vitale pentru asigurarea existenței îl obligă pe om să muncească bine, pe când timpul liber, conţinutul, modalitatea şi strategia de planificare, organizare şi valorificare a acestuia depind de educaţia primită în copilărie; de modelele comportamentale însuşite în familie, de regimul de viaţă pe care îl urmează omul și, desigur, de cultură lui. Copiii de la oraş sunt mai favorizaţi în ceea ce priveşte posibilităţile defrecventare a instituţiilor de menire culturală, au mai multe activităţi perişcolare, pe când copiiidin localităţile rurale au posibilităţi mult mai modeste. Volumul de timp destinat muncilor demenaj casnic şi, bineînțeles, muncilor agricole este mai mare la copiii din sate, iar timpul libereste mai redus la aceştia decât la copiii din mediul urban. Anumiți părinți caută să exercite un control mai riguros asupra copiilor. Însă, ei constată rapid că nu este soluția cea mai bună. A controla nu înseamnă a educa. Ajunși la adolescență, copiii își

https://services.unimelb.edu.au/finder

http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/16780


cer ferm partea lor de libertate, atunci când nu sunt capabili s-o gestioneze echilibrat. Ei nu trebuie pentru această să fie privați de autonomia lor legitimă. Este mai delicat: ei trebuie învățați să-și administreze libertatea într-un mod responsabil, că să știe să motiveze ceea ce fac. Numai cu această condiție vor putea să-și lărgească opiniile și să aspire la obiective mai înalte decât acela de a se distra cu orice preț. De aceea, a educa copiii la libertate înseamnă că părinții trebuie uneori să le marcheze niște limite și să-i împiedice cu forța sufletului să le depășească. Tinerii învață să trăiască în societate și să fie cu adevărat liberi când li se descoperă sensul acestor reguli și înțeleg clar că anumite chestiuni, anumite datorii nu sunt negociabile.Educația tinerilor, în principal în ceea ce privește ocupățiile din timpul liber, cere timp, atenție și efortul de a dialoga cu ei. În acest dialog, deschis și sincer, afectuos și inteligent, sufletul descoperă adevărul asupra lui însuși. S-ar putea spune că persoană umană se construiește prin dialog. Și de aceea familia este locul privilegiat unde omul învață să între în relație cu ceilalți și să se înțeleagă pe el însuși. În sânul familiei se experimentează ce înseamnă a iubi și a fi iubit și o asemenea atmosferă creează încrederea. Tocmai de aceea este de preferat că părinții să se preocupe de modul în care copiii lor își petrec timpul liber.Sunt foarte multe instituții care oferă moduri placate, în cadre organizate de petrecere a timpului liber, însă nu toți părinții își permit.Există și variante mai puțin costisitoare și anume ieșiri în aer liber împreună cu copiii sau vizionarea unui spectacol de teatru , acestea având atât un rol educativ cât și recreativ. Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor, astfel, scăpat de sub supravegherea lor se pot aştepta la foarte multe surprize. A introduce, cu ajutorul copilului, un program potrivit de viaţă pentru elev, în familie şi a veghea că el să fie respectat, este cel dintâi lucru pe care-l avem de făcut pentru a-l învăţa pe acesta să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de o viaţă dezordonată şi delăsătoare. Un program precis şi potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea orelor de muncă, odihnă şi distracţii contribuie mult la disciplină lui la dezvoltarea fizică şi psihică. Timpul liber al elevilor mai poate fi organizat de şcoală prin diferite activităţi extracurriculare cum ar fi activităţi turistice, sportive, agrement, excursii, etc. şi mai poate fi autoorganizat, timpul petrecut cu prietenii în excursii, plimbări, la aniversări) şi singur prin studiu, relaxare, televizor sau computer. Rolul părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea capacităţii de gestionare a timpului liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al realizărilor şi nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligăţiilor, sarcinilor.Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice începând cu cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi să-şi formeze capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului, pentru elevul integrat în procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare cadrelor didactice şi a părinţilor cât interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi acceptare a programelor de lucru.

Este o evidentă legătură între succesele şcolare ale copiilor şi modul lor de a-şi petrece timpul liber. De obicei, elevii buni se recreează prin lecturi de bună calitate, spectacole de valoare artistică, fără a neglija şi sporturile, plimbările, etc. Elevii slabi evită continuarea preocupările „serioase” şi îşi irosesc timpul în activităţi cu slabe resurse formative, de obicei nici sportul nu îl practică în mod sistematic.

Bibliografie Cristea, S., Fundamentele ştiinţelor educaţiei. Teoria generală a educaţiei, LiteraEducaţional, Chişînău, 2003.Cucoş, C., Timp şi temporalitate în educaţie, Polirom, Iaşi, 2002.


ȘCOALA ȘI TIMPUL LIBER AL ELEVULUI

Prof.inv. primar Popescu Mădălina, Vlangăr Cristina ȘCOALA GIMN.NR.5,RM.VL

Scopul primordial al școlii este acela de a forma tipuri de elevi, care să răspundă nevoilor comunității și să dea acesteia persoane competente pentru viața privată, profesională si publică.

Cunoașterea de sine, respectul de sine, comunicarea armonioasă cu cei din jur, posedarea unor tehnici de învatare eficientă și creativă, luarea unor decizii si rezolvarea unor probleme sunt condiții esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a personalității elevului .

„Orice copil are dreptul de a-și exprima opiniile în toate chestiunile care îl privesc .”( art.12-15 Conveniența Națiunilor Unite cu Privire la Drepturile Copilului-1989).Pe lăngă dreptul de a i se asigura asistența de sanătate, copilul are dreptul de a se juca în voie, de a-și satisface anumite dorințe în timpul liber.

Prin timp liber înțelegem acea unitate de timp folosită după voia și priceperea fiecăruia. La vârsta școlară mică copilul trebuie dirijat în folosirea timpului liber către activități utile, plăcute, care să-i formeze trasături pozitive de caracter.

Timpul liber poate avea mai multe funcții: educativă, de odihnă, sau de delectare.Putem vorbi de timp liber zilnic, timp liber la sfârșit de săptamana sau timp liber în vacanțe. Considerăm timp liber al unei zile timpul rămas după efectuarea unor activități cum ar fi: orele de curs, activitați extrașcolare, trebuințele personale, activitățile gospodărești și activitățile neprevăzute.

Acest timp diferă de la individ la individ in funcție de vârsta, ritm de muncă, familie.Exemplu:

Unui copil de clasa a-IV-a, cu un ritm lent de muncă intelectuală, dar sârguincios, care nu este susținut de familie și este obligat sa presteze activități gospodarești nu îi mai ramâne timp liber zilnic, poate doar la sfarșit de săptamâna.

Dimpotrivă, unui copil care posedă un ritm alert de munca intelectuală, este susținut de familie si nu prestează activități gospodăresti îi rămâne mult timp liber.

O altă categorie este aceea a copiilor care „omoară” timpul.Rezultatele benefice ale folosirii timpului liber depind de ingeniozitatea individului de a și-l organiza.

Dacă timpul liber zilnic se rezumă la 2-3 ore, cel de la sfârșitul saptămanii este mult mai întins; atunci copilul își poate planifica activități multiple. Acum se impune dirijarea elevului către o dozare eficientă a timpului, din partea școlii, prin educator si a familiei.

Orice activitate din timpul liber trebuie să aducă un beneficiuu pentru minte și trup, să fie diversificată, recreativă, fara aglomerare, respectând deviza: „timpul liber nu trebuie omorât”.

Ce poate face un copil la sfarșitul unei săptămâni? La inceput trebuie să se întrebe: „Ce-mi mai este folositor ?”

„ Să citesc o carte ?” „ Să mă plimb ?” „ Să vizionez programe TV ?” „ Să merg la un spectacol ?” „ Să ascult muzica ?” „ Să mă joc pe calculator ?” „ Să-mi vizitez bunicii ?” „ Să mă întâlnesc cu prietenii ?” sau „ Să ies in fața blocului ?”

Dacă rolul educatorului a fost îndeplinit, copilul va ști să aleagă pentru a fi mulțumit deplin.Lectura va fi bună dacă educatorul a facut selecția lecturilor, oferindu-i criterii de apreciere

valorică, trezindu-i interesul prin comentații la adresa


unor personaje literare.Spre deosebire de lectură, care face posibilă diferențierea dintre oameni, ca nivel de cultură,

televizorul uniformizează culturile individuale, privându-le de originalitatea și personalitatea atât de necesare. Emisiunile TV vizionate trebuie selectate și totodată, respectate condițile de igienă a vizionarii pentru evitarea consecințelor nedorite.

Este gresită ideea conform căreia parintele este mulțumit că televizorul sau calculatorul „ține” copilul in casă, lasându-l să vizioneze orice emisiune și la orice oră.

Mișcarea în aer liber dezvoltă deprinderi de viața sănătoasă și formează un stil de viața echilibrat fizic.

Întâlnirile cu prietenii sunt necesare, dar trebuie mare atenție în alegerea lor, luând în considerare preocupările acestora. Când sunt în grup, copiii sunt fericiți. Firește , apar și conflicte. Este bine ca acestea să fie rezolvate de ei înșiși. În cadrul acestor jocuri, de grup, copilul dobandește nu numai o mare ingeniozitate, dar și răbdare și tenacitate , o mai bună autocunoaștere, respect pentru ceilalți. Aceasta contribuie într-o masură însemnată la dezvoltarea armonioasă a personalitații unui individ, care, printr-o bună adaptare va deveni o ființa fericită.

Jocul, în vacanțe, trebuie să ocupe un loc foarte important în viața micului școlar. De aceea, părintii trebuie să-i facă timp copilului să se joace.Jocul pentru el este o activitate necesară, liber acceptată, care produce satisfacții. Fără joc, un copil este nefericit și copilul care nu se joacă nu poate da randament. În acest context, familia este datoare să se preocupe de organizarea timpului liber al copilului. Părintii trebuie învățati să folosească bine acest timp.

Din dorința de a obține rezultate cât mai bune cu elevii, de a fi în competiție, noi, dascălii aglomerăm timpul liber din vacanțe cu asa-zisele „teme de vacanță”. Solicitarea prea intensă a copilului poate atrage dupa sine instalarea unei oboseli accentuate care să ducă la perturbarea echilibrului fizic si psihic.. În concluzie, timpul liber are un loc și un rol foarte importante în formarea și dezvoltarea fizică și psihică a copilului.Orice activitate trebuie facută cu plăcere și astfel activitățile viitoare pot fi îmbunatățite si recompensate.

Prin activitățile din timpul liber se dezvoltă trăsături de caracter pozitive dacă activitatile au fost bine organizate și trăsături negative de caracter dacă „jocul” a fost nedirijat.

BibliografieCosmovici, A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi,Raţă, G. (2007) Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi,Stan, C. (2001) Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea clujeană, Cluj-Napoca

FOLOSIREA ÎNȚELEAPTĂ A TIMPULUI LIBER

Prof. înv. primar, Fulga Elena

Liceul Tehnologic Justinian Marina, Băile Olănesti,Folosirea inţeleaptă a timpului liber este un produs al culturii si al educaţiei”

Bertrand Russel


Pe copii nu prea îi învaţă nimeni cum să îşi organizeze timpul. Educaţia despre organizarea

timpului se reduce la anumite „trimiteri” de genul „grăbeşte-te acasă pentru că ai de învăţat”, „treci

la învăţat”, „nu ţi-ai organizat timpul, de aceea nu ţi-ai terminat temele nici până acum”, „eşti un

puturos şi de aceea ai numai note mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că nu termini nimic”,

„de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc (Raţă, 2007, p. 87). Aceste tipuri de

remarci nu ajută copilul în organizarea timpului, în general şi nici în petrecerea timpului liber astfel

încât să-i ajute să se dezvolte ca oamenii responsabili, plăcuţi, veseli şi bine dispuşi. Diferenţele

dintre realizările elevilor poartă pecetea modalităţii de gestionare a timpului total. Educarea

copilului pentru a-şi forma capacitatea de gestionare a timpului în general, şi a timpului liber în

special, începe în familie, încă de mic când fiecare membru al familiei primeşte sarcini precise, bine

ancorate în timp, cu termene de execuţie concrete.

Rolul părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea

capacităţii de gestionare a timpului liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al

realizărilor şi nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor, sarcinilor.

Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice

începând cu cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi să-şi

formeze capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului, pentru elevul

integrat în procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare cadrelor didactice şi a părinţilor

cât interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi acceptare a programelor de lucru.

Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în

care se realizează o plăcere, o pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui

tablou, cusutul unui goblen etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest

timp este mai mare sau mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui

individ în parte, în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi capacitatea

voluntară de a se integra într-un anumit program. Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul

liber al elevilor, astfel, scăpat de sub supravegherea lor se pot aştepta la foarte multe surprize. A

introduce, cu ajutorul copilului, un program potrivit de viaţă pentru elev, în familie şi a veghea ca el

să fie respectat, este cel dintâi lucru pe care-l avem de făcut pentru a-l învăţa pe acesta să preţuiască

timpul şi pentru a-l feri de o viaţă dezordonată şi delăsătoare. Un program precis şi potrivit vârstei

lui, care să prevadă alternarea orelor de muncă, odihnă şi distracţii contribuie mult la disciplină lui

la dezvoltarea fizică şi psihică. Timpul liber al elevilor mai poate fi organizat de şcoală prin diferite

activităţi extracurriculare cum ar fi activităţi turistice, sportive, agrement, excursii, etc. şi mai poate

fi autoorganizat, timpul petrecut cu prietenii în excursii, plimbări, la aniversări) şi singur prin

studiu, relaxare, televizor sau computer.


Este o evidentă legătură între succesele şcolare ale copiilor şi modul lor de a-şi petrece

timpul liber. De obicei, elevii buni se recreează prin lecturi de bună calitate, spectacole de valoare

artistică, fără a neglija şi sporturile, plimbările, etc. Elevii slabi evită continuarea preocupările

„serioase” şi îşi irosesc timpul în activităţi cu slabe resurse formative, de obicei nici sportul nu îl

practică în mod sistematic. Unii, mai ales fetele din mediul rural sunt prea ocupate cu sarcini de

ordin gospodăresc, care le diminuează resursele de energie cerută de continuarea unui efort

intelectual mai susţinut.

Principiile managementului timpului liber se înscriu pe următoarele aliniamente interogative

(Iosifescu, 2001, p. 72):

ce sarcini avem de rezolvat;

care este ordinea de priorităţi;

în cât timp trebuie rezolvată fiecare sarcină;

ce instrument avem prin intermediul căruia monitorizăm realizarea sarcinilor şi modul în care ne-

am planificat activitatea.

Clubul Copiilor reprezintă unitatea şcolară care se ocupă de educaţia nonformală a tinerei

generaţii prin care se aprofundează şi se completează cunoştiinţele dobândite în şcoală. Scopul

activităţii în această instituţie este ocuparea utilă, eficientă şi plăcută a timpului liber al copiilor,

sub îndrumarea competentă şi pasionată a cadrelor didactice cu reale disponibilităţi.

Palatul Copiilor este soluţia inteligentă pentru petrecerea timpului liber al copiilor şi

adolescenţilor între 5 şi 18 ani. Cu o tradiţie veche, cu profesori experimentaţi şi pasionaţi,

diverse domenii de interes sunt astfel gândite încât să trezească interesul oricărui tânăr. Copiii

zilelor noastre sunt curioşi, inteligenţi, veseli, creativi, de aceea Palatul copiilor este locul unde

pot să-şi pună în evidenţă inteligenţa, creativitatea, curiozitatea, momentele care să îi pună în

valoare şi recompensele care să-i motiveze.

Timpul liber care reprezintă o parte din sistemul educativ, trebuie ,pentru. a avea o deplină

funcţionalitate să asigure rezolvarea unor imperative din structura personalităţii :informarea si

formarea tânărului, recreerea şi divertismentul, satisfacerea şi împlinirea unor opţiuni.

Rolul de esenţă în înţelegerea folosirii utile a timpului liber de către elev îl are dirigintele sau

învătăţorul care trebuie să ştie îmbina munca şi distracţia, acţiunile în masă cu cele de grup şi

individuale, înoculând elevului experienţa necesară formării şi dezvoltării fizice şi spirituale

pentru a avea un succes şcolar şi pentru. a-şi atinge aspiraţiile profesionale.

Bibliografie

Cosmovici, A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi,


Raţă, G. (2007) Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi,

Stan, C. (2001) Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru

formarea profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea clujeană,

Cluj-Napoca

,,Școala timpului liber ”

Educ. Chira Mihaela Ioana

Grădinița P.P. PITICOT/ CÎMPENI

Despre secolul 21 se mai poate spune că este secolul vitezei. Dacă acum mașinile au și 8 viteze, se pare că oamenii au mai multe decât atât. Totul se desfășoară cu o repeziciune extraordinară, astfel că, dacă povestea „Ali-Baba și cei 40 de hoți” ar fi fost scrisă astăzi, Ali-Baba ar fi spus „Timp, dilată-te!”. Avem nevoie de mai mult de 24 de ore pentru a face tot ceea ce ne propunem. În acest context, în care părinții (unii dintre ei) sunt în viteza a zecea, nu poți să nu constați faptul că le imprimă copiilor aceeași viteză. E îngrijorător să observăm cum copiii din zilele noastre devin din ce în ce mai aglomerați cu activități extrașcolare, opționale și cluburi, din dorința părinților ca puii lor să învețe cît mai multe și să fie pregătiți cât mai bine pentru viitor, bineînțeles. De la cele mai fragede vârste, copiii merg la pian, înnot, gimnastică, karate, engleză, germană, vioară etc. Intențiile părintelui sunt dintre cele mai bune, însă semnalul de alarmă pe care eu îl trag este CÂT anume este optim pentru copil și unde trebuie să ne oprim. Toate activitățile extrașcolare sunt benefice copilului numai în măsura în care numărul și specificul lor sunt adecvate vârstei. De aceea, timpul liber poate fi un avantaj sau un dezavantaj pentru copil și pentru părinți. Când copilul este încă mic (pană pe la 7 ani), în general este greu să spunem că are anumite înclinații, talente, iar părintele alege diverse opționale (în funcție de propriile preferințe sau în funcție de ce i-ar fi plăcut să facă, copil fiind) pentru copilul său. Atenție, însă! Să-l duci la prea multe opționale deodată copilul poate fi bulversat; dacă renunți ușor, el va învăța același lucru de la tine. E de preferat să facă o activitate care să-i facă plăcere. Specialiștii în psihologia copilului recomandă ca până la vârsta de 5 ani, copilul să fie angrenat într-o singură activitate extrașcolară pe săptămână. În timpul săptămânii, știm cu toții că există situații în care mulți părinți lucrează până la ore târzii iar atunci când ajung acasă abia așteaptă să se bucure de câteva momente de respiro în timp ce copilul se joacă liniștit sau zgomotos în camera alăturată sau se pregătește pentru somn. E minunat să existe și un timp pentru refacere, noi cu noi înșine dar în aceeași măsură, este foarte important să găsiți un timp, oricât de puțin ar fi, pe care să-l petreceți doar pentru copilul dumneavoastră fără să mai fiți implicați în nici o altă activitate. Orele acordate în grabă sau în paralel cu alte activități sunt mai puțin importante. Doar calitatea timpului petrecut cu și pentru copil este liantul emoțional pe care părintele și copilul îl pot construi împreună și care-și va pune amprenta în formarea personalității sale.În timpul weekendului sau în serile când programul părinților este mai lejer se pot face nenumarate activități comune, care să-i bucure și să-i destindă deopotrivă, atât pe copii cât și pe părinți. Vă invit în cele ce urmează să parcurgem împreună câteva astfel de activități de petrecere a timpului liber, aflate la îndemâna tuturor.


În natură nu te poți plictisi. Cu ocazia unei ieșiri în parc, copiii și părinții pot aduna fel de fel de materiale precum conuri de brad, pietricele, frunze, semințe și din ele, acasă, să realizeze lucrări interesante la masa din sufragerie ori pe covor. Este nevoie doar de câteva coli de carton, lipici, fire de ață, sârmă ... și creativitatea e în floare ! În astfel de activități comune intervin divergențe de opinii, contradicții constructive, își fac loc idei originale, care la rândul lor nasc alte idei iar acest lucru este binevenit pentru a-i oferi copilului dumneavoastră posibilitatea să se afirme și să se exprime, să observe că într-o relație, interlocutorii nu au idei, opinii, trăiri identice. La locurile de joacă, unde sunt tobogane, leagăne, groapa cu nisip, băncuțe, mese și unde sunt și alți copii cu părinții lor e multă distracție, veselie iar copiii își fac mulți prieteni cu care se pot lua la întrecere sărind la groapa cu nisip, urcându-se în tobogane și dându-și drumul până jos cu mai mult sau mai puțin curaj, învârtindu-se în carusel sau stând pur și simplu pe băncuțe la măsuțe și realizând un desen ori un puzzle.Când la toate aceste acțiuni unul sau ambii părinți sunt prezenți, și-l sprijină pe copil cu dragoste, cu blândețe, cu voie bună, legăturile emoționale se îmbogățesc și se consolidează; curajul copilului se dezvoltă, organismul se călește și devine mai puternic, mai pregătit să reziste la eforturi și încercările din anii de mai târziu.În același timp, părinții au ocazia să socializeze și cu părinții altor copii și atunci atmosfera poate deveni foarte plăcută și relaxantâă pentru toți: părinți și copii. Este indicat ca părinţii să petreacă cât mai mult timp liber cu copiii lor, să le asculte problemele cu mare atenţie, să meargă cu ei în drumeţii, la muzee, la biblioteci, să citească împreună, să asculte muzică împreună, să meargă la teatru, să vizioneze spectacole, ş.a. Acasă – părinții și copiii pot juca diverse roluri din activitatea de afară, își pot dezvolta simțul artistic și estetic, pot deveni actori folosind ca și accesorii o perdea, o față de masă, un obiect de îmbrăcăminte de-al mamei sau de-al tatei și astfel, buna dispoziție va fi în avantajul tuturor ! Impreună, pot modela din cocă, plastelină sau lut diverse obiecte, le pot colora folosind pensule și acuarele sau carioca, pot face mărgele, ciupercuțe, buburuze, iarbă, flori, fluturi, adică tot ceea ce le trece prin minte. Se pot juca cu scoici, melci sau alte materiale strânse din natură obținând prin aranjamente sugerate de imaginație, tot felul de imagini : flori, insecte, animale etc. O altă activitate care antrenează foarte mult creativitatea copilului este realizarea de albume tematice sau colaje folosind imagini decupate din diverse ziare, reviste. Se pot juca cu jocurile din dotare, ascultă muzică, desenează, cântă, etc. Părinții vor avea grijă să le pună la dispoziție toate cele necesare lucrului, asistându-i activ în demersul lor creativ. După terminarea lucrărilor este important ca părinții să-și antreneze copiii în curățirea spațiului de lucru, punând totul în ordine iar în felul acesta, copiii vor avea satisfacția lucrului împlinit, aprecierea părinților și mândria că au devenit capabili, puternici și pricepuți. Copiii trebuie să ştie de asemenea că pe măsură ce cresc, aşteptările în ce-i priveşte sunt tot mai mari. Pe măsură ce ei se maturizează, este recomandabil ca în timpul liber să participe şi la activităţi gospodăreşti, la treburile casei de exemplu aranjarea hainelor, punerea mesei, aruncatul coșului,șters praful, etc. Dacă la toate aceste actiuni copilul îi are alături pe ambii părinţi, se simte protejat, legăturile emoţionale se îmbogăţesc şi se consolidează, curajul copilului se dezvoltă, organismul se căleşte şi devine mai puternic, mai pregătit să reziste la eforturi. De asemenea, timpul liber dacă nu putem să-i fim alături, este un moment potrivit în care copiii pot fi încurajaţi să-şi practice hobby-urile. Tot acum ei pot să-şi descopere noi talente. Este important să-l ghidăm în alegerea activităţilor de timp liber pentru a-l împiedica să asocieze timpul liber cu televizorul sau calculatorul, deoarece numai aşa ne asigurăm că vom avea un copil echilibrat emoţional şi sănătos.


Timpul este ireversibil, vremea pierdută nu mai poate fi răscumpărată. Învăţându-i pe cei mici să-şi gospodărească timpul cu chibzuială, vor şti să-l preţuiască pentru toată viaţa

Bibliografie:

1. Cristea, S., Fundamentele ştiinţelor educaţiei. Teoria generală a educaţiei, Litera Educaţional, Chişinău, 2003.

2.Cuzneţov, L., Tratat de educaţie pentru familie. Pedagogia familiei, Centrul Editorial Poligrafic, USM, Chişinău, 2008.

3.www.grădinițe.com

UTILIZAREA EFICIENTĂ A TIMPULUI LIBER AL ELEVILOR

Prof. Înv. Primar PIRCAN IOANAŞcoala Gimnazială BudeştiCom. Budeşti, Jud. Vâlcea

Educaţia pentru timpul liber face parte din” noile educaţii”adoptate de UNESCO, în toate statele membre.Educaţia pentru timpul liber poate să cuprindă activităţi culturale,artistice,turistice,sportive,sociale . Timpul liber al elevilor trebuie organizat în aşa fel încât să constituie o completare a procesului de învăţământ în afara clasei şi în afara şcolii, să constituie un mijloc de deconectare pentru elevi, să contribuie la dezvoltarea sănătaţii psihice şi fizice a copilului, să fie un mijloc de unificare a familiei şi a grupului din care face parte copilul. Valoarea acestor activităţi este mare atât din punct de vedere instructiv, cât şi educativ. Timpul liber al elevilor cuprinde activităţi gospodăreşti cu durate reduse în vederea formării deprinderilor de muncă, de ordine si curaţenie, lecturi extraşcolare, activităţi recreative, activităţi cultural-educative, de relaxare, divertisment si recreere. Durata timpului liber este în funcţie de pregătirea temelor, de modul cum ştiu părinţii să organizeze timpul copiilor. Odată cu trecerea anilor, copilul se află într-o perioadă când se înrădăcinează sentimentul de responsabilitate pentru sarcinile şcolare şi jocul, ca formă de petrecere a timpului în copilărie, este înlocuit cu alte forme cu un conţinut intelectual bogat, cum ar fi: lectura cărţilor, frecventarea teatrelor, a cinematografelor, excursiile, vizitele vizionarea programelor TV, audierea programelor radio, jocurile pe calculator, serbările şcolare organizate cu diferite ocazii, întreceri artistice, întâlniri cu oameni de artă, scriitori s. a. Importantă este echilibrarea formelor de petrecere a timpului liber şi se impune urmărirea atentă a elevilor de către familie şi de către şcoală în vederea prevenirii abaterilor de la normele de condiută morală, a oboselii fizice si psihice a elevilor. Serbările şcolare “vor rămâne peste vremi momente de bucurie sufletească , prilej de manifestare inedită şi nestingherită a valenţelor native ale copiilor in faţa parinţilor, admiratorilor emoţionaţi , gata de a oferi zambete, flori sau lacrimi de bucurie si recunostinţă“( Invatamantul primar nr.1/1998,, EDITURA DISCIPOL, p.61). Învăţătorul trebuie să acorde o însemnatate deosebită alegerii textelor literare folosite în serbările şcolare. Valorificarea textelor literare in serbările şcolare( montaje literare, şezători literare, teatru literar, jocuri literare, dramatizările ) constituie nu numai o activitate artistică, educativă, ci şi o formă de cunoaştere a cât mai multor opere literare.


Dramatizările, imitarea personajelor de către elevii care stăpânesc bine conţinutul operei reprezintă un îndemn la formarea deprinderilor de citire conştientă şi expresivă, un îndemn de a memora rolul unui personaj. Copiii vor interpreta corespunzător rolul atunci când înţeleg mesajul transmis de operele literare dramatizate. Prin dramatizarea textelor literere, prin participarea micilor artişti la actiune se valorifică din plin valenţele artistico-estetice ale textelor literare. Se pune accent pe dezvoltarea percepţiilor artistice, pe formarea gestului estetic, pe cultivarea unor aptitudini emoţionale pozitive fată de operele dramatizate. Elevii sunt puşi în situaţia să aleagă un model de comportare din rândul personajelor pe care le interpretează. Personajele “sunt purtătoare ale unor însuşiri alese pe care vrem să le cultivăm la copii, incepând cu primii ani de şcoală “( Orientări in metodologia studierii limbii romane la ciclul primar, Editura didactica si padagogică, 1981, pagina 203). Prin interpretarea rolurilor, elevii sunt impresionaţi de isprăvile eroilor, se identifiă afectiv cu viata eroilor respectivi. Sunt personaje care se impun prin fapte si realizări deosebite, alte personaje sunt mai puţin reliefate, sunt personaje pozitive si personaje negative – lucru care face ca atunci când se distribuie rolurile, elevii să ceară să interpreteze personaje principale, de preferintă personaje pozitive. Trebuie să-I determinăm pe elevi să înteleagă că trăsăturile personajelor pozitive care inving, se afirmă, devin respectate si îndrăgite, pot fi dobândite de oricine prin muncă, prin respectarea în toate împrejurarile a unor reguli de comportare. Prin lecturarea textelor pe care le vor interpreta, elevii vor fi conduşi spre a-şi forma si dezvolta :”capacitatea de a surprinde, de a descoperi conţinuturi si forme ale realitaţii exprimate intr-o multitudine de modalitati de expresie, de a asocia unele cu altele, ceea ce le permite să-şi extindă astfel aria cunoaşterii. Patrunzând în diversitatea textelor literare, elevii vor parcurge căi specifice ale cunoaşterii, de la concret la abstract la reprezentare şi fantezie ……/ astfel se cultivă interesul pentru cunoaştere, capacitatea de selecţie, de asociere, în vederea înţelegerii multiplelor semnificaţii ale realitaţii” (Şerdean, I, Metodica predării limbii române la clasele I-IV, Bucureşti, E.D.P., 1993, p.175). Serbările şcolare au un caracter stimulator atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Antrenarea parinţilor şi copiilor in pregătirea costumaţiei pentru personajele interpretate constituie un moment de manifestare a fanteziei fiecăruia, dezvoltându-se gustul estetic. Prin faptul că fiecare copil primeşte rolul potrivit dorinţelor si talentelor sale contribuim la cultivarea talentelor copiilor. Trebuie urmarita fiecare mişcare a copiilor, sincronizarea între exprimarea nonverbală si verbală cerută de textele respective.

Repetiţiile, în vederea reuşitei serbărilor, generează buna dispozitie, dar şi respectarea disciplinei si a seriozităţii. În timpul spectacolelor, contactul cu publicul trezeşte în sufletul copiilor dorinţa de a fi cei mai buni, de a-şi stăpâni timiditatea, de a trăi bucuria reuşitei. Copiii se simt extraordinar când reuşesc să trezească in sufletul spectatorilor emoţii, bucurii de neuitat, când în sală răsună aplauzele spectatorilor . Munca în comun, în echipă, colaborarea cadre didactice, copii si parinţi este o condiţie importantă în realizarea obiectivelor propuse. Serbările şcolare valorifică si dezvoltă interesele si aptitudinile elevilor care îşi pot manifesta spiritul de initiativă, dau sigurantă si încredere tuturor participantilor. Prin astfel de activităţi se transmit cunoştinţe: ”alături de memorie, ca temelie a oricărei transmiteri de cunostinţe, fantezia reprezintă o forţă profundă a sufletului omului diametral opusă, de egală valoare.” (Inv. Primar 2-3 / 2003 , p.123). În pregătirea montajelor, a carnavalurilor, elevii îşi însuşesc un număr mare de cunoştinţe referitoare la operele literare, date despre autor. Recitarea poeziilor oferă copiilor posibilitatea de a-şi exprima sentimentele şi gândurile in legatură cu mesajul poeziei, stimulează memoria, dau curaj si încredere micilor artişti. Elevii depistează cu uşurinţă operele literare din care fac parte fragmentele din montaje, vor recunoaşte personajele după însuşirile sau faptele lor.


Serbările şcolare contribuie la stimularea interesului pentru lectura particulară care constituie o activitate fundamentală pentru întreţinerea conduitei intelectuale, îmbogăţirea cunoştinţelor si a limbajului, pentru cunoaşterea indirectă a diferitelor universuri si realităţi. Iubirea pentru carte se formează în mod sistematic, cu multă răbdare şi îndemânare. Cititul cărţilor devine o utilă formă de petrecere a timpului liber şi un excelent prilej de fascinaţie. În decursul anilor, elevii vor ajunge si la etapa superioară în care lectura să fie obisnuinţă, cartea să le satisfacă interesul, curiozitatea, să-şi formeze trăsăturile de voinţă şi de caracter.

INTERNETUL SAU CARTEA!

BIBLIOTECAR LAZĂR ELENA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ BOGDĂNEȘTI BACĂU

În urmă cu sute de ani, Miron Costin spunea ,,că nu iaște mai frumoasă și mai de folos în

toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților”, realizând o caracterizare metaforică atât de

izbutită a lecturii în viața omului, iar Alexandru Vlahuță spunea ,,este un fel de SOS al sufletului”.

Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitățile de comunicare între oameni, făcându-se ecoul

capacităților de gândire și limbaj, un instrument dintre cele mai prețioase ale activității intelectuale.

Lectura și în primul rând rolul ei, ca un instrument al formării și autoperfecționării omului preocupă

de mult timp pe oamenii școlii. Nazareno Padellaro spune într-un fragment ,,pentru noi lectura este

un fapt de domeniul școlii și astfel suntem înclinați să uităm că pentru școlari e un lucru ce ține de

mister...Cine știe să-l trezească a zvârlit o sămânță vitală a culturii pentru că înflorește mereu, în

tot parcursul vieții”.

Pentru a-i determina pe elevi să devină cititori pasionați este necesar să se formeze cu

răbdare și stăruință gustul pentru lectură, să fie îndrumați ce să citească. Odată format, gustul

pentru lectură, se poate transforma într-o adevărată pasiune. Trezirea interesului pentru lectură este

punctul de plecare pe tărâmul cunoașterii și în același timp chezășia succesului în activitate. Am

constatat de a lungul timpului că elevii folosesc Internetul ca sursă de informare. Cartea tinde să fie

înlocuită de computer, iar interesul pentru lectură se deplasează în zona informării și a comunicării.

Explozia informațională a produs mutații importante în modul în care omul modern își organizează

timpul liber. Televizorul și Internetul ne răpesc cât mai mult timp și totuși am fi mai săraci

sufletește dacă nu am face cunoștință la vârsta copilăriei cu marile creații ale literaturii române și

universale: poveștile lui Creangă, Lizuca și Patrocle a lui Sadoveanu, poveștile lui Kipling,

romanele lui Jules Verne, Mark Twain și Alexandre Dumas.

Pentru ca placerea de a citi să devină o necesitate dorită, ea trebuie cultivată de timpuriu și

pentru a-i determina pe elevi să devină cititori pasionați este necesar să se formeze gustul pentru


lectură. Cartea îi atrage pe elevi prin conținutul ei artistic. De îndată ce începe să citească copilul

cunoaște o lume nouă, interesantă. Lectura oferă copilului posibilitatea de a-și completa singur

cunoștințele cu celelalte discipline de învățământ și cu evenimentele curente.

Modalitățile de folosire a cărții sunt multiple. ,,Ora poveștilor” trebuie să constituie pentru

copii o binefacere de fiecare zi. Primele povești ascultate, pe urmă citite, fac să nască în spiritul

copiilor perceperea unor sentimente care semnifică umanul și actele sale definitorii: dreptatea,

curajul, dragostea, generozitatea, loialitatea. Se pot stabili legături afective între copil și carte.

Foarte utilă în dezvoltarea gustului pentru lectură este crearea unor situații care să-i stimuleze pe

elevi, cum ar fi manifestările și activitățile care trezesc curiozitatea sau care provoacă emoții

artistice. Cu ocazia unor evenimente biblioteca școlii a organizat mai multe expozitii de carte

dedicate unor evenimente literare. Cu acest prilej aniversar s-au făcut incursiuni în viața și opera

scriitorilor. O posibilitate de a insista asupra importanței lecturii și în același timp de a o face

interesantă, atrăgătoare copiilor, în condițiile în care tentațiile de a petrece timpul liber sunt de o

diversitate covârșitoare, este dată de combinarea lecturii cu jocul. Jocul valorifică în sens pozitiv

orice formă de de artă a textului scris. Legătura dintre joc și artă se face prin intermediul

participării la activități educative, jocul la modul general presupune transformarea omului din

spectator pasiv, care privește și înregistrază un act artistic sau are un rol activ în cadrul jocului și

totodată participă el însuși la jocul artei. Combinația dintre lectura unei opere de artă și joc, ca

modalitate umană de participare, poate să umple timpul liber al copilului.

Noile tehnologii digitale au transformat comunicarea şi utilizarea internetului în cele mai

frecvente instrumente, inclusiv pentru predare/învăţare şi colectarea de informaţii. Elevii încă de la

vârste fragede dispun de telefoane mobile, computere şi de corolarul lor indispensabil internetul, iar

cele mai recente aplicaţii permit accesarea acestuia chiar de pe telefoanele mobile. În acest context,

utilizarea internetului este atât o oportunitate, cât şi un risc, iar unul dintre riscuri este cel de a fi

victima hărţuielii online. De aceea, profesorii şi părinţii trebuie să coopereze pentru ca elevilor să li

se formeze comportamente corecte în utilizarea internetului care să-i protejeze de eventualele

pericole şi să limiteze riscul ca aceştia să devină fie victime, fie instigatori ai unor hărţuieli online.

Informarea elevilor şi părinţilor despre modalităţile de utilizare a computerelor şi

internetului care sunt la dispoziţia elevilor în cadrul şcolii.

Convenirea cu părinţii asupra modului de utilizare şi a numărului de ore petrecut de elevi în

faţa computerului.

Instruirea elevilor în eticheta online, în diversele tipuri de marcare a intenţiei mesajelor

scrise cu emoticonuri, avataruri, abrevieri etc.

Translatarea şi adaptarea politicilor şi practicilor de climat optim şcolar la mediul online.


Încurajarea comportamentelor pozitive online şi evidenţierea resurselor de descurajare a

manifestării comportamentelor negative şi în mediul online.

Astfel, elevii vor fi informaţi despre ce înseamnă siguranţă şi securitate online, eticheta,

promovarea învăţării şi perfecţionării cunoştinţelor pe o platformă multidisciplinară, internaţională,

vor beneficia de conturarea obiceiurilor şi aptitudinilor pentru a şti să cerceteze şi să-şi continue

învăţarea independent, inclusiv pe tot parcursul vieţii, va fi echipat pentru provocările digitale ale

secolului 21.

Jocurile literare în diferite variante stimulează perseverent interesul pentru lectură. De

exemplu ,,Recunoaște autorul”, ,,continuă poezia”, întroducerea elementului de concurs stimulează

dorința de a câștiga, întrecerea , îndemnându-i să citească cât mai mult.

Manifestările culturale , unele cu caracter competitiv, organizate la bibliotecă, în parteneriat cu

alte instituții, întâlnirile cu scriitorii promovează în special lectura artistică. Recitările, interpretarea

artistică a unor texte literare, citirea unor pasaje din cărți, sunt îmbinate cu alte forme artistice de

manifestare prin fotografii, imagini video, pictură, muzică, dansuri.

Ele antrenează elevii talentați și pasionați de literatură, de artă în general, dar atrag atenția și

celorlalți care apreciază atmosfera și cel puțin din curiozitate vor deschide cărțile, despre care

tocmai au aflat și le –au trezit o emoție artistică.

BIBLIOGRAFIE:1. Elena Irimie, Marian Radu, Mihaea Jigau - Organizarea timpului elevului, Editura Didactica și

Pedagogică București, 1981. 2. Victor Laiber, Dan David- Informatica o știinta a prezentului, Editura Ion Creangă, București, 1977, 3. Cristina-Eugenia Dămăcuş, Daniela Oprescu – Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor. Manual

pentru clasa a IX-a, Editura Niculescu, Bucureşti, 20064. Tudor Sorin, Emanuela Cerchez, Marinel Şerban – Informatica – manual pentru clasa a IX-a


Cuțitoiu Mariana, profesor de fizică, Liceul Tehnologic Bîlteni-Gorj


Principalul scop al școlii este acela de a forma tipuri de elevi, care să răspundă nevoilor

comunității și să dea acesteia niște persoane competente pentru viața privată, publică și

profesională. Posedarea unor tehnici de învățare eficiență și creativă, respectul de sine, rezolvarea

unor probleme și luarea unor decizii sunt condiții de bază pentru dezvoltarea armonioasă a

personalității elevului.

Pe lângă dreptul de a i se asigura asistența de sănătate, copilul are și dreptul de a se juca în

voie, de a-și satisface anumite dorințe în timpul liber. La vârste mici copiii trebuie îndrumați în

folosirea timpului liber către activități utile și plăcute, care să le formeze trăsături pozitive de

caracter. Timpul liber diferă de la elev la elev, în funcție de vârstă, ritm de muncă, familie și poate

avea funcții precum: educativă, de odihnă sau de delectare. Se poate vorbi de timp liber zilnic, timp

liber la sfârșit de săptămână sau timpul liber din vacanțe. Dacă timpul liber dintr-o zi sau de la

sfârșitul săptămânii poate fii dirijat, rolul educatorului se diminuează cănd e vorba de timpul din

vacanțe si este preluat de familie. Putem afirma că timpul liber poate fi dirijat sau nedirijat.

În vacanțe se pot organiza: drumeții, vizite, excursii și tabere tematice, intîlniri cu

personalități din diverse domenii, activități de ecologizare, concursuri sportive, concursuri artistice,

vizionări de spectacole, editări de reviste, schimburi culturale, toate având ca rezultat intensificarea

spiritului creativ, inovator al copiilor, atragerea celor proveniți din diverse categorii sociale,

formarea de mentalități favorabile si atitudini pozitive si active, cultivarea unui comportament

receptiv-pozitiv în ceea ce privește protecția mediului.

Timpul liber are un loc și un rol foarte important în formarea si dezvoltarea fizică si psihică

a copilului. Orice activitate trebuie facută cu plăcere și astfel activitățile viitoare pot fi îmbunătățite

și recompensate. Prin activitățile din timpul liber se dezvoltă trăsături de caracter pozitive dacă

activitățile au fost bine organizate si trăsături negative de caracter dacă „jocul” a fost nedirijat.

Educația și recreerea ar trebui privite ca o sinteză și nu separat. Recreerea trebuie să se

debaraseze de trivialități, inutilitate, să-și stabilească țeluri și valori pentru individ și societate, să

selecteze activitățile ce corespund acestora. Pe scurt, recreerea trebuie să-și întărească caracterul

educativ. Pe de altă parte, educației ar trebui să i se adauge interesul și amuzamentul specific

recreerii.

Relația educație-recreere este foarte strânsă. Multe din activitățile predate la școală ca parte

integrantă a educației ar trebui să fie incluse în programe de recreere. Nu sunt diferențe de fond

între recreerea prin lectură sau prin voleiul învățat în școală, iar finalitatea celor două moduri de

petrecere a timpului liber este în fond același.

Elevii trebuie să realizeze că distracția, deși foarte importantă, nu e suficientă; trebuie

corelată cu activități, trebuie să contribuie la bunăstarea și îmbogățirea vieții individului, fără a-i

diminua bucuriile.


Astfel concepută, recreerea devine educație. Educarea modului de petrecere a timpului liber

nu e ceva ce trebuie atașat educației și nici nu trebuie spus oamenilor ce ar trebui să facă în timpul

liber. În principal, trebuie trezite și stimulate facultățile creative și create posibilități de exprimare,

încât ori de câte ori există timp liber, ei să aleagă acele activități care îi satisfac.

Educația pentru timpul liber ar trebui transferată de la nivelul familiei la nivelul școlii din

diferite motive: multe dintre familiile actuale nu știu nici ele încotro, cum și ce au de făcut, fiind

astfel nepregătite în mare parte, pentru tranziție; părinții nu au capacitatea gestionării propriului

timp disponibil astfel încât să se dedice și educării copiilor în acest sens; de cele mai multe ori,

copiilor le lipsește exemplul modelului de familie și de viață personală împlinită.


timpului se reduce la anumite „trimiteri” de genul : „grăbeşte-te acasă pentru că ai de învăţat”,

„treci la învăţat”, „nu ţi-ai organizat timpul, ”de aceea nu ţi-ai terminat temele nici până acum”,

„eşti un puturos şi de aceea ai numai note mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că nu termini

nimic”, „de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc.

Aceste tipuri de remarci nu ajută copilul în organizarea timpului, în general şi nici în

petrecerea timpului liber astfel încât să-i ajute să se dezvolte ca oamenii responsabili, plăcuţi, veseli

şi bine dispuşi. Diferenţele dintre realizările elevilor poartă pecetea modalităţii de gestionare a

timpului total. Educarea copilului pentru a-şi forma capacitatea de gestionare a timpului în general,

şi a timpului liber în special, începe în familie, încă de mic când fiecare membru al familiei

primeşte sarcini precise, bine ancorate în timp, cu termene de execuţie concrete. Rolul părinţilor în

structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea capacităţii de gestionare a timpului

liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al realizărilor şi nerealizărilor, stimularea

alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor, sarcinilor. Rolul şcolii în structurarea timpului liber al

copiilor prin cadrele sale didactice începând cu cele de la grădiniţă şi până la învăţământul

universitar ajută copii/ elevi/ studenţi să-şi formeze capacitatea de organizare a timpului.

Modalitatea de gestionare a timpului, pentru elevul integrat în procesul instructiv-educativ depinde

atât de preocupare cadrelor didactice şi a părinţilor cât interesul manifestat de elevi, de capacitatea

lor de supunere şi acceptare a programelor de lucru.



activităţii în această instituţie este ocuparea utilă, eficientă şi plăcută a timpului liber al copiilor, sub

îndrumarea competentă şi pasionată a cadrelor didactice cu reale disponibilităţi.


adolescenţilor între 5 şi 18 ani. Cu o tradiţie veche, cu profesori experimentaţi şi pasionaţi, diverse

domenii de interes sunt astfel gândite încât să trezească interesul oricărui tânăr. Copiii zilelor


noastre sunt curioşi, inteligenţi, veseli, creativi, de aceea Palatul copiilor este locul unde pot să-şi

pună în evidenţă inteligenţa, creativitatea, curiozitatea, momentele care să îi pună în valoare şi

recompensele care să-i motiveze.

BIBLIOGRAFIE:

-Cosmovici A., Caluschi M., Adolescentul și timpul său liber, Editura Junimea, Iași, 1985.

-Rață G., Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iași, 2007.

-Stan C., Educația. Sistemul științelor despre educație în Pedagogie. Suporturi pentru formarea

profesorilor., volum coordonat de M. Ionescu și V. Chiș, Editura Universitatea clujeană, Cluj-

Napoca, 2001.

EDUCAȚIE PENTRU TIMPUL LIBER

Prof. Popescu Elena-Ștefania

Prof. Tănase Maria-Estela

GPP Ostroveni 2, Rm. Vâlcea

Definirea noţiunii de timp liber se află în centrul atenţiei mai multor sociologi şi pedagogi. J.

Dumazedier, de exemplu, delimitează drept funcţii ale acestuia: destinderea, distracţia, dezvoltarea,

ultima fiind, prin excelenţă, o funcţie educativă sau autoeducativă şi vizând satisfacerea intereselor,

a înclinaţiilor, a aptitudinilor individului.

Specificul activităților din timpul liber:

contribuie la extinderea orizontului cultural și științific;

valorifică potențialul creator;

au caracter formativ;

întrețin tonusul și vitalitatea;

refac organismul și îl pregătesc pentru noi sarcini, activități;

contribuie la dezvoltarea integrală a personalității.

Timpul liber reprezintă o problemă socio-culturală tipică a lumii contemporane. Activităţile

din timpul liber se schimbă progresiv, în timp, în funcție de vârstă: de la joaca cu mingea sau cu

păpușa, la plimbare și la mersul cu bicicleta și apoi la ajutorul la treburile gospodărești.

În prezent, se remarcă două probleme în ceea ce priveşte timpul liber: lipsa acestuia şi

utilizarea lui incorectă. De aceea este necesară educaţia pentru timpul liber, ce reclamă o abordare

atât la nivelul familiei, cât şi la nivelul grădiniței/şcolii. Familia acţionează ca un factor dinamizator

al îndeletnicirilor copilului după programul preșcolar/școlar, în zilele de odihnă, în vacanţă. Într-un


mediu familial sănătos, acesta are posibilitatea de a-şi forma deprinderi de folosire a timpului liber.

A introduce, cu ajutorul copilului, un program potrivit de viaţă pentru acesta, în familie şi a veghea

ca el să fie respectat, este cel dintâi lucru pe care părintele îl are de făcut pentru a-l învăţa pe acesta

să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de o viaţă dezordonată şi delăsătoare. Un program precis şi

potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea orelor de muncă, odihnă şi distracţii contribuie mult la

disciplina, la dezvoltarea lui fizică şi psihică.


timpului se reduce la anumite „trimiteri” de genul „grăbeşte-te acasă, pentru că ai de învăţat”, „treci


leneș şi de aceea ai numai note mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că nu termini nimic”, „de

ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc. (Raţă, 2007, p. 87).


petrecerea timpului liber, astfel încât să-i ajute să se dezvolte ca oamenii responsabili, plăcuţi, veseli

şi bine dispuşi. Diferenţele dintre realizările copiilor poartă pecetea modalităţii de gestionare a



primeşte sarcini precise, bine ancorate în timp, cu termene de execuţie concrete.

Rolul părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea capacităţii de

gestionare a timpului liber, prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al realizărilor şi

nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor, sarcinilor. Cu toate acestea, este

bine să se știe că fiecare copil are nevoie de prezența părinților săi nu numai în activitățile

considerate “necesare” (cele de învățare, fiziologice), ci și în activitățile timpului liber.

Acestea permit dezvoltarea și întărirea relațiilor dintre părinte și copil. Cu ajutorul

imaginației, părintele poate crea activități pe care să le realizeze împreună. Astfel, acesta îi oferă

exemple pentru folosirea timpului liber în scop util, apoi și imaginația lui va lucra.

Timpul liber al elevilor mai poate fi organizat de grădiniță/şcoală prin diferite activităţi

extracurriculare, cum ar fi: activităţi turistice, sportive, agrement, excursii etc. şi mai poate fi

autoorganizat: timpul petrecut cu prietenii în excursii, plimbări, la aniversări şi singur, prin studiu,

relaxare, televizor sau computer.

Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice, începând cu

cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copiii/ elevii/ studenţii să-şi formeze

capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului, pentru copilul/ elevul

integrat în procesul instructiv-educativ depinde atât de preocuparea cadrelor didactice, cât și de

interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi acceptare a programelor de lucru.


Este necesar să se ofere copiilor pauze, posibilităţi de destindere şi repaus, de reconfortare,

pentru a le permite să se regenereze, să se împrospăteze, întrucât activitatea preșcolară/şcolară

solicită îndeosebi intelectul. De aceea, e bine să li se ocupe timpul liber cu activităţi ce ţin mai mult

de educaţia fizică şi cea estetică. La sfârşitul unei zile, după o zi încărcată, sportul, muzica şi arta

pot fi acele oaze în care fiecare copil să se regăsească.

BIBLIOGRAFIE

Raţă, G., Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi, 2007

Stan, C., Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru formarea

profesorilor, volum coord. de M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea Clujeană, Cluj-Napoca,

2001

ŞCOALA GIMNAZIALĂ GRUMĂZEŞTIJUDEŢUL NEAMŢ


COORDONATOR: PROF. ALUCĂI ELENA - RESPONSABIL CDI

DIRECTOR: PROF. LAZĂR VASILE

ARGUMENT

„Alimentaţia sănătoasă este cel mai bun medicament’’

În epoca actuală, o dată cu dezvoltarea societăţii tehnologice şi informaţionale, latura spirituală a alimentaţiei este trecută pe un plan secundar al preocupărilor fiecărui individ. Omul modern, sub motivul „lipsei de timp” se hrăneşte de cele mai multe ori aleator. Alimentele, oferite de piaţa modernă vin în sprijinul acestui nou „obicei” uman prin produse fast-food, sau pregătite industrial, astfel încât ele pot fi consumate fără, sau cu o minimă procesare casnică, oricând şi oriunde, mai exact ori de câte ori omul simte senzaţia de foame. Aceste produse satisfac prin calitatea lor necesităţile materiale la un nivel din ce în ce mai ridicat. Sistemele de control veghează ca aceste produse să nu producă îmbolnăviri. Alimentele, sunt prezentate cât mai estetic şi sunt însoţite de ambalaje şi publicitate atrăgătoare, astfel încât şi latura estetică pare a fi satisfăcută.

La o analiză mai atentă se observă însă că prin acest nou mod de consum al alimentelor latura spirituală este prejudiciată major întrucât alimentaţia este redusă la satisfacerea nevoii de hrană şi a plăcerii simţurilor. Se pierde total comuniunea socială oferită de contextul servirii mesei, indiferent că el se desfăşoară la nivel familial sau la nivel de grupuri de oameni. Dacă mesele festive, mesele de afaceri sunt încă prezente în viaţa socială a societăţii moderne, mesele din sânul familiei sunt reduse de cele mai multe ori pentru week-end sau pentru concedii.

Se pune astfel problema dacă omul modern se hrăneşte mai bine sau această stare de beatitudine este doar o aparenţă, în esenţă realizându-se o depreciere a laturii alimentare a calităţii vieţii. Desigur argumente există şi pro şi contra, ceea ce a generat o împărţire a tezelor comunităţii ştiinţifice din diferite domenii ale ştiinţelor vieţii şi a celor sociale, dezbaterea fiind deschisă.

În acest context o educaţie alimentară a consumatorilor se impune cu necesitate. Omul trebuie să fie instruit asupra valorilor şi nonvalorilor din alimentaţie, asupra beneficiilor şi riscurilor pe care îl presupun nu numai anumite alimente sau categorii de alimente, ci şi a obiceiurilor alimentare. .

SCOP: conştientizarea grupului ţintă (elevi - părinţi - cadre didactice) , asupra beneficiilor

unui stil de viaţă sănătos.

OBIECTIVE GENERALE:


informarea corectă a elevilor cu privire la importanţa promovării şi adoptării unui stil de viaţă sănătos;

atragerea unui număr cât mai mare de elevi in scopul dezvoltării unei alimentaţii sănătoase bogate in fructe, legume şi apă;

revenirea la consumul de alimente sănătoase în „pachetul de la şcoală”; creşterea interesului părinţilor şi profesorilor pentru îndrumarea copiilor spre o viaţă

sănătoasă.

OBIECTIVE SPECIFICE:

formarea unor deprinderi sănătoase de viaţă la copii şi părinţii; formarea unor deprinderi cu privire la prevenirea unor îmbolnăviri, prin consumul de

alimente sănătoase; conştientizarea părinţilor, elevilor şi membrilor comunităţii despre efectele alimentaţiei; formarea continuă pentru soluţionarea cerinţelor referitoare la protejarea vieţii şi sănătăţii; îmbunatăţirea relaţiilor de colaborare, cooperare între toţi factorii implicaţi în formarea şi

dezvoltarea elevilor, din punct de vedere al alimentaţiei; promovarea celor mai creative modalitaţi de prezentare a preparatelor culinare sănătoase; conştientizarea importanţei cunoaşterii cerinţelor referitoare la protejarea vieţii şi sănătăţii; conştientizarea îndeplinirii regulilor de igienă personală şi importanţa respectării normelor

de igienă.

RESURSE: Umane: elevi, cadre didactice, părinţi. Materiale: aparat foto, camera video, panouri, materiale birotică, lucrări plastice şi

practice, fotografii, ş.a. De timp: 1 noiembrie 2018 – 18 noiembrie 2018

LOCUL DE DESFĂŞURARE: săli de clasă, C.D.I.

MODURI DE REALIZARE: individual, pe echipe, pe clase

METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, problematizarea, lectura explicativă, exerciţiul, observarea,

portofoliul, compunerea literară etc.

DURATA PROIECTULUI: 1 noiembrie 2018 – 18 noiembrie 2018

GRUP ŢINTĂ: elevi din ciclul gimnazial;

REZULTATE AŞTEPTATE CA URMARE A IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI: descoperirea elevilor cu aptitudini spre creaţii literare şi artistico-plastice; stimularea potenţialului artistico-creativ al copiilor; implicarea continuă a cadrelor didactice in atragerea efectivă a elevilor in organizarea unor

activităţi cu caracter extracurricular; dezvoltarea comunicării la copiii participanţi, prin propriile creaţii. realizarea expoziţiei cu lucrări ale elevilor;


IMPACTUL ESTIMAT AL IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI ASUPRA GRUPULUIŢINTĂ, ASUPRA ŞCOLII :

elevii işi vor forma şi valorifica competenţe în planul creativităţii, al relaţionării.

ACTIVITĂŢILE DE PROMOVARE/ MEDIATIZARE ŞI DE DISEMINARE: expoziţii in instituţia organizatoare; album foto in format electronic cu lucrările participante şi aspecte din cadrul

proiectului;

PARTENER: CCD NEAMŢ

BENEFICIARII DIRECŢI ŞI INDIRECŢI AI PROIECTULUI: elevi; cadre didactice; comunitatea locală; părinţi.

MODALITĂŢI DE MONOTORIZARE ŞI EVALUARE: realizarea unor expoziţii tematice cu lucrările participanţilor; realizarea unui portofoliu selectat cu lucrările elevilor realizate in timpul activităţilor; realizarea unui album foto cu aspecte din timpul activităţilor; se vor acorda diplome pentru pentru cele mai bune lucrări; prezentarea activităţii în cadrul comisiei metodice; realizarea de prezentări PPT din timpul desfăşurării activităţii;


Prof.Bulzan VioletaȘcoala Primară Nr 3 Beznea-Căbești

Scopul primordial al școlii este acela de a forma tipuri de elevi, care să răspundă nevoilor comunității și să dea acesteia persoane competente pentru viața privată, profesională și publică.Cunoașterea de sine, respectful de sine, comunicarea armonioasă cu cei din jur, posedarea unor tehnici de învățare eficientă și creativă, luarea unor decizii și rezolvarea unor probleme sunt condiții esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a personalității elevului .„Orice copil are dreptul de a-și exprima opiniile în toate chestiunile care îl privesc .”( art.12-15 Conveniența Națiunilor Unite cu Privire la Drepturile Copilului-1989).Pe lângă dreptul de a i se asigura asistență de sănătate, copilul are dreptul de a se juca în voie, de a-și satisface anumite dorințe în timpul liber. Prin timp liber înțelegem acea unitate de timp folosită după voia și priceperea fiecaruia. La vârsta școlară mică copilul trebuie dirijat în folosirea timpului liber către activități utile, plăcute, care să-i formeze trăsături pozitive de caracter.Timpul liber poate avea mai multe funcții: educativă, de odihnă, sau de delectare. Putem vorbi de timp liber zilnic, timp liber la sfârșit de săptămână sau timp liber în vacanțe. Considerăm timp liber al unei zile timpul rămas după efectuarea unor activități cum ar fi: orele de curs, activități extrașcolare, trebuințele personale, activitățile gospodărești și activitățile neprevăzute.Acest timp diferă de la individ la individ în funcție de vârstă, ritm de muncă, familie.


Este o evidentă legătură între succesele şcolare ale copiilor şi modul lor de a-şi petrece timpul liber. De obicei, elevii buni se recreează prin lecturi de bună calitate, spectacole de valoare artistică, fără a neglija şi sporturile, plimbările, etc. Elevii slabi evită continuarea preocupările „serioase” şi îşi irosesc timpul în activităţi cu slabe resurse formative, de obicei nici sportul nu îl practică în mod sistematic. Unii, mai ales fetele din mediul rural sunt prea ocupate cu sarcini de ordin gospodăresc, care le diminuează resursele de energie cerută de continuarea unui efort intelectual mai susţinut. Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor, astfel, scăpat de sub supravegherea lor se pot aştepta la foarte multe surprize. A introduce, cu ajutorul copilului, un program potrivit de viaţă pentru elev, în familie şi a veghea ca el să fie respectat, este cel dintâi lucru pe care-l avem de făcut pentru a-l învăţa pe acesta să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de o viaţă dezordonată şi delăsătoare. Un program precis şi potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea orelor de muncă, odihnă şi distracţii contribuie mult la disciplină lui la dezvoltarea fizică şi psihică. Timpul liber al elevilor mai poate fi organizat de şcoală prin diferite activităţi extracurriculare cum ar fi activităţi turistice, sportive, agrement, excursii, etc. şi mai poate fi autoorganizat, timpul petrecut cu prietenii în excursii, plimbări, la aniversări) şi singur prin studiu, relaxare, televizor sau computer. Managementul timpului implică o optimizare a proiectării şi planificării activităţii de conducere şi are ca etape stabilirea obiectivelor, etapizarea activităţilor la nivelul zilei şcolare şi stabilirea ordinii de priorităţi cu privire la organizarea acţiunilor concrete. Principiile managementului timpului liber se înscriu pe următoarele aliniamente interogative (Iosifescu, 2001, p. 72):-ce sarcini avem de rezolvat; -care este ordinea de priorităţi; -în cât timp trebuie rezolvată fiecare sarcină; -ce instrument avem prin intermediul căruia monitorizăm realizarea sarcinilor şi modul în care ne-am planificat activitatea.Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în care se realizează o plăcere, o pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui goblen etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest timp este mai mare sau mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui individ în parte, în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi capacitatea voluntară de a se integra într-un anumit program. Pe copii nu prea îi învaţă nimeni cum să îşi organizeze timpul. Educaţia despre organizarea timpului se reduce la anumite „trimiteri” de genul „grăbeşte-te acasă pentru că ai de învăţat”, „treci la învăţat”, „nu ţi-ai organizat timpul, de aceea nu ţi-ai terminat temele nici până acum”, „eşti un puturos şi de aceea ai numai note mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că nu termini nimic”, „de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc (Raţă, 2007, p. 87).Aceste tipuri de remarci nu ajută copilul în organizarea timpului, în general şi nici în petrecerea timpului liber astfel încât să-i ajute să se dezvolte ca oamenii responsabili, plăcuţi, veseli şi bine dispuşi. Diferenţele dintre realizările elevilor poartă pecetea modalităţii de gestionare a timpului total. Educarea copilului pentru aşi forma capacitatea de gestionare a timpului în general, şi a timpului liber în special, începe în familie, încă de mic când fiecare membru al familiei primeşte sarcini precise, bine ancorate în timp, cu termene de execuţie concrete. Rolul părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea capacităţii de gestionare a timpului liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al realizărilor şi nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor, sarcinilor.Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice începând cu cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi să-şi formeze capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului, pentru elevul integrat în procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare cadrelor didactice şi a părinţilor cât interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi acceptare a programelor de lucru. Clubul Copiilor reprezintă unitatea şcolară care se ocupă de educaţia nonformală a tinerei generaţii prin care se aprofundează şi se completează cunoştiinţele dobândite în şcoală. Scopul


activităţii în această instituţie este ocuparea utilă, eficientă şi plăcută a timpului liber al copiilor, sub îndrumarea competentă şi pasionată a cadrelor didactice cu reale disponibilităţi.Palatul Copiilor este soluţia inteligentă pentru petrecerea timpului liber al copiilor şi adolescenţilor între 5 şi 18 ani. Cu o tradiţie veche, cu profesori experimentaţi şi pasionaţi, diverse domenii de interes sunt astfel gândite încât să trezească interesul oricărui tânăr. Copiii zilelor noastre sunt curioşi, inteligenţi, veseli, creativi, de aceea Palatul copiilor este locul unde pot să-şi pună în evidenţă inteligenţa, creativitatea, curiozitatea, momentele care să îi pună în valoare şi recompensele care să-i motiveze.

Orice activitate din timpul liber trebuie să aducă un beneficiu pentru minte și trup, să fie diversificată, recreativă, fără aglomerare, respectând deviza: „timpul liber nu trebuie omorât”.Dacă rolul educatorului a fost îndeplinit, copilul va ști să aleagă pentru a fi mulțumit deplin.Mișcarea în aer liber dezvoltă deprinderi de viață sănătoasă și formează un stil de viață echilibrat fizic.Întâlnirile cu prietenii sunt necesare, dar trebuie mare atenție în alegerea lor, luand în considerare preocupările acestora. Când sunt în grup, copiii sunt fericiți. Firește , apar și conflicte. Este bine ca acestea să fie rezolvate de ei înșiși. În cadrul acestor jocuri, de grup, copilul dobândește nu numai o mare îngeniozitate, dar și răbdare și tenacitate , o mai bună autocunoaștere, respect pentru ceilalți. Aceasta contribuie într-o măsură însemnată la dezvoltarea armonioasă a personalității unui individ, care, printr-o bună adaptare va deveni o ființă fericită.

Dacă timpul liber dintr-o zi sau de la sfârșitul săptamânii poate fii dirijat, rolul educatorului se diminuează când e vorba de timpul din vacanțe și este preluat de familie. Putem afirma că timpul liber poate fi dirijat sau nedirijat.În vacanțe se pot organiza: drumeții, vizite, excursii și tabere tematice, întâlniri cu personalități din diverse domenii, activități de ecologizare, concursuri sportive, concursuri artistice, vizionări de spectacole, editări de reviste, schimburi culturale, toate având ca rezultat intensificarea spiritului creativ, inovator al copiilor, atragerea celor proveniți din diverse categorii sociale, formarea de mentalități favorabile și atitudini pozitive și active, cultivarea unui comportament receptiv-pozitiv în ceea ce privește protecția mediului.Jocul, în vacanțe, trebuie să ocupe un loc foarte important în viața micului școlar. De aceea, părinții trebuie să-i facă timp copilului să se joace.Jocul pentru el este o activitate necesară, liber acceptată, care produce satisfacții. Fără joc, un copil este nefericit și copilul care nu se joacă nu poate da randament. În acest context, familia este datoare să se preocupe de organizarea timpului liber al copilului. Părinții trebuie învățați să folosească bine acest timp.

In concluzie, timpul liber are un loc și un rol foarte important în formarea și dezvoltarea fizică și psihică a copilului.Orice activitate trebuie făcută cu plăcere și astfel activitățile viitoare pot fi îmbunătățite și recompensate.Prin activitățile din timpul liber se dezvoltă trăsături de caracter pozitive dacă activitățile au fost bine organizate și trăsături negative de caracter dacă „jocul” a fost nedirijat.BibliografieCosmovici, A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi,Raţă, G. (2007) Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi,Stan, C. (2001) Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea clujeană, Cluj-Napoca


PROIECT EDUCAȚIONAL LOCAL,, MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ”

PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR: COCA ECATERINAȘCOALA GIMNAZIALĂ GRUMĂZEȘTI

26 noiembrie 2018 – 28 februarie 2019ECHIPA DE PROIECT: Prof. înv. primar CARATĂ FLORENTINA Prof. înv. primar COCA ECATERINA Prof. ALUCĂI ELENA PARTENERI: PRIMǍRIA GRUMǍZEŞTI BISERICA „SFÂNTUL NICOLAE” GRUMĂZEŞTITIPUL PROIECTULUI: LOCALTIPUL DE EDUCAŢIE ÎN CARE SE ÎNCADREAZǍ PROIECTUL:

- EDUCAŢIE PENTRU DEZVOLTAREA PERSONALĂ- DOMENIUL CULTURAL-ARTISTIC

ARGUMENT

Crăciun magic, seară magică, atingere magică, iubire magică - oamenii vorbesc despre

magie când sunt atinşi de emoţii speciale pe care nu pot sau, mai degrabă, nu vor să le explice.

„Adu puţină magie în viaţa ta" - e dictonul ce rezonează fenomenal de bine cu aşteptările unei

întregi generaţii. Magia este visul omului matur, zâna, spiriduşul sau Moş Crăciunul celor care au

nevoie să li se întâmple lucruri extraordinare pentru a le spori pofta de viaţa.

Crăciunului modern i s-a adăugat cu atât de mult succes această nouă semnificaţie, încât ea

pare să devină amprenta sărbătorii. Eşti îmbiat să accepţi gândul că ţi se poate întâmpla şi ţie, să fii

dispus să cauţi, să vezi lucruri speciale, situaţii magice, detalii şi ocazii inexplicabile, sentimente

aparte. Pentru cei care primesc oferta, magia Crăciunului înseamnă emoţie, anticipare şi vis.

Să fii mai bun, să asişti la miracolul transformării oamenilor de Crăciun înseamnă, de fapt,

aceeaşi căutare a copilului din noi după un tărâm al frumuseţii, al purităţii. Pentru toţi aceştia, magia

sau miracolul Crăciunului este magia propriului vis.


Iată de ce dorim ca prin aceasta tematică să trezim în copii, dar şi în adulţi acele sentimente

magice .Prin culoare și cuvânt vor încerca să aducă în faţa noastră câte puţin din frumuseţea

sărbătorii de Crăciun, pe care cu atâta nerăbdare o aşteptăm cu toţii.

SCOPUL PROIECTULUI:

identificarea, stimularea şi valorificarea potenţialului artistic al elevilor prin realizarea unor

lucrări originale pe tema obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti legate de marea Sărbătoare a

Crăciunului şi a Anului Nou.


organizarea de acţiuni prin care să marcheze Sărbătoarea Crăciunului şi a Noului An în

perioada decembrie 2018 – ianuarie 2019;

dezvoltarea la școlari a potențialului artistic și a capacității de a comunica prin intermediul

artelor;

stimularea creativității elevilor prin organizarea de concursuri și expoziții;

să exprime prin cuvinte, muzica si culoare gândurile şi sentimentele vârstei lor;

să dezvolte dragostea pentru frumosul din mediul în care trăiesc;

să dezvolte la elevi creativitatea, expresivitatea şi sensibilitatea artistică;

să descopere şi să dezvolte aptitudinile artistice;

să contribuie la dezvoltarea emoţională şi a stimei de sine a elevilor,

să valorifice experienţa pozitivă a dascălilor în abordarea educaţiei artistico-plastice,

muzicale.

RESURSE:

Umane: preşcolari, elevi, cadre didactice, părinţi, invitați.

Materiale: aparat foto, panouri, materiale birotică, lucrări plastice, practice, videoproiector,

calculator, sistem audio, fotografii, înregistrări care redau participarea copiilor la realizarea

unor activităţi dedicate sărbătoririi Crăciunului şi a Anului Nou, afişe publicitare ş.a.

De timp: 26 noiembrie 2018 – 28 februarie 2019

LOCUL DE DESFĂŞURARE:

săli de clasă, holul şcolii, interiorul unităţilor şcolare participante, C.D.I. Grumăzești

MODURI DE REALIZARE:

individual, pe echipe, pe clase

METODE ŞI PROCEDEE:

conversaţia, explicaţia, problematizarea, lectura explicativă, exerciţiul, observarea,


DURATA PROIECTULUI:

26 noiembrie 2018 – 28 februarie 2019


OBIECTE DE STUDIU IMPLICATE ÎN PROIECT:

limba şi literatura română/ comunicare în limba română;

limba şi literatura străină;

educaţie plastică/ arte vizuale/ abilități practice;

educaţie muzicală/ muzică și mișcare;

abilităţi practice;

GRUP ŢINTĂ:

copii din învăţământul preşcolar, din grupele pregătitoare, ciclul primar, gimnazial;

cadre didactice: educatori, învăţători, profesori.

SECŢIUNI:

SECŢIUNEA I – pentru elevi:

- SUBSECŢIUNEA I.1: compoziţii plastice și practice

- SUBSECŢIUNEA I.2: creaţii literare

Fiecare nivel de învăţământ va avea subsecţiunile prezentate mai sus.

REZULTATE AŞTEPTATE CA URMARE A IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI:

descoperirea elevilor cu aptitudini spre creaţii literare şi artistico-plastice;

stimularea potenţialului artistico-creativ al copiilor;

implicarea continuă a cadrelor didactice în atragerea efectivă a elevilor în organizarea unor

activităţi cu caracter extracurricular;

dezvoltarea comunicării la copiii participanţi, prin propriile creaţii.

IMPACTUL ESTIMAT AL IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI ASUPRA GRUPULUI

ŢINTĂ, ASUPRA ŞCOLII ŞI ASUPRA PARTENERILOR:

întărirea legăturilor de colaborare între cadre didactice;

elevii îşi vor forma şi valorifica competenţe în planul creativităţii, al relaţionării.

ACTIVITĂŢILE DE PROMOVARE/ MEDIATIZARE ŞI DISEMINARE:

site-ul şcolii organizatoare;

expoziţii în instituţia organizatoare;

album electronic foto şi video cu lucrările premiate şi aspecte din cadrul proiectului;

BENEFICIARII DIRECŢI ŞI INDIRECŢI AI PROIECTULUI:

elevi;

cadre didactice;

comunitatea locală.

PARTENERI PRINCIPALI IMPLICAŢI ÎN PROIECT:

Primăria Grumăzeşti

Biserica „Sfântul Nicolae“ Grumăzeşti


IMPLICAREA ÎN PROIECT presupune:

completarea la timp a fişelor de înscriere;

realizarea filmărilor de colinde specifice româneşti, lucrări plastice şi practice: felicitări,

icoane, desene, picturi, compuneri, poezii şi trimiterea acestora şcolii organizatoare;

respectarea etapelor, a termenului dat pentru fiecare etapă, a indicaţiilor specificate pentru

fiecare activitate din cadrul proiectului;

recompensarea participanților cu diplome pentru locurile I, II, III, menţiuni, diplome de

participare, adeverinţe pentru cadre didactice.

MODALITĂŢI DE MONOTORIZARE ŞI EVALUARE:

realizarea unei expoziţii tematice cu lucrările participanţilor;

realizarea unui album foto şi video electronic cu lucrări, aspecte din timpul activităţilor;

se vor acorda diplome pentru locurile I, II, III, menţiuni, adeverințe, diplome de participare.

prezentarea unui spectacol de datini şi obiceiuri;

diseminarea proiectului pe plan local.

INDICATORI DE EVALUARE A PROIECTULUI:

Numărul participanţilor și numărul lucrărilor primite

Respectarea etapelor și termenelor etapelor proiectului

Obiectivitatea evaluării lucrărilor

Utilizarea eficientă a resurselor proiectului

CONTINUITATEA/SUSTENABILITATEA PROIECTULUI:

Copilul va fi mereu în centrul atenţiei dascălilor, iar produsele micilor artişti ne vor fi un

imbold pentru continuarea proiectului.

Bugetul - resursele financiare sunt constituite prin contribuții proprii ale organizatorilor.

REZULTATE - AŞTEPTATE:

stimularea preşcolarilor şi elevilor în cunoaşterea şi respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor

româneşti prilejuite de Sărbătoarea Crăciunului şi Anului Nou;

realizarea expoziţiei cu lucrări ale copiilor/elevilor;

evaluarea lucrărilor se va face de către echipe formate din cadre didactice calificate:

profesori de desen, educație muzică, limbă şi literatură română, limbă şi literatură străină,

învățători, educatori;

premierea lucrărilor.

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR:

•• Realizarea și lansarea proiectului: 26 noiembrie 2018


•• Perioada 3 decembrie 2018- 21 decembrie 2018- înscrierea individuală, a fiecărui cadru

didacticpe baza completării fişei de înscriere; realizarea lucrărilor de către copii şi

expedierea acestora de către îndrumători.

•• Realizarea serbării: datini străbune, obiceiuri noi, la C.D.I. Grumăzeşti, 20 decembrie 2018.

•• Susţinerea unui spectacol închinat Sfintelor Sărbători, la Biserica „Sfântul Nicolae”, de

către elevi ai Şcolii Gimnaziale Grumăzeşti, pe data de 25 decembrie 2018.

•• Perioada 21 decembrie 2018- 31 ianuarie 2019 – organizarea la Şcoala Gimnazială

Grumăzeşti a expoziţiei intitulate „Magia sărbătorilor de iarnă”.

•• Evaluarea lucrărilor şi înmânarea/ trimiterea diplomelor pentru preşcolari, elevi şi cadre

didactice participante –28 februarie 2019.

REGULAMENT DE PARTICIPARE:

Înscrierea participanţilor se face pe baza fişei de înscriere, completată şi trimisă la Școala

Gimnazială Grumăzești” (cu rugămintea de a respecta termenul limită de înscriere).

Tematica tuturor compoziţiilor, de la toate secţiunile/ subsecţiunile, va fi inspirată din

tradiţiile, obiceiurile de Crăciun şi de Anul Nou de la noi din ţară sau din diferite legende

internaţionale referitoare la această sărbătoare, anotimpul Iarna, activităţi specifice acestui

anotimp.

Lucrările plastice şi practice vor fi realizate în tehnici de lucru la alegere. Pe faţa fiecărei

lucrări, în colţul din dreapta jos, lipiţi o etichetă pe care să fie menţionate următoarele date:

Titlul lucrării

Numele şi prenumele copilului/elevului

Grupa/clasa

Numele şi prenumele cadrului didactic îndrumător

Școala, localitatea, judeţul

Creaţiile literare ale elevilor vor fi scrise în limbile română, franceză sau engleză, de către

copiii participanţi, sau la calculator, maxim 2 pagini A4, marginea din stânga îndoită pentru

îndosariere şi vor conţine date de identificare la începutul lucrării similare cu cele de mai

sus.

Nu există taxă de participare la concurs.

Lucrările primite nu se restituie.

Copiii dispun de opţiunea de a participa la ambele subsecţiuni, cu câte o lucrare.

Adeverințele și diplomele vor fi expediate în format electronic, după finalizarea jurizării

lucrărilor.


ACTIVITĂŢI PROPUSE PENTRU PĂRINŢII PLECAŢI ÎN STRĂINĂTATE ŞI COPIII ACESTORA

Şcoala Gimnazială, com. Ioneşti Prof. înv. Primar: Bărăgan Mihaela

Încercând să observ cât timp îşi petrec părinţii cu al lor copii, am tratat o problemă cu care se confruntă, din ce în ce mai mult, cadrele didactice, aceea a părinţilor plecaţi la muncă în străinătate. Am început o cercetare a acestui fenomen.

Pentru organizarea acestui experiment am ales o clasă omogenă de subiecți cu vârste cuprinse între 7-8 ani, de la Școala Gimnazială Ioneşti. Subiecții implicați în experiment provin din familii cu diferite probleme: fie au părinții plecați în străinătate, fie părinții lor nu se implică în procesul educațional al copilului din neglijență, fie părinții refuză colaborarea cu școala, fie părinții sunt interesați de educația copilului, răspunzând pozitiv la solicitările școlii. Colectivul de elevi cuprinde 26 de indivizi, dintre care 10 au părinții plecați la muncă în străinătate. Unul din cei zece elevi participanti cu părinţi plecaţi în străinătate beneficiază de un plan de servicii individualizat pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale.

În prima fază a acestei cercetări, după informarea părinţilor, am organizat o lecţie cu titlul Ce îmi doresc? şi am explicat regulile jocului, încurajându-i pe copii să se comporte normal, fără să fie inhibaţi: au avut zece minute la dispoziţie să se gândească fiecare ce îşi doreşte cu adevărat, apoi fiecare a avut 3 minute la dispoziţie să îşi spună dorinţele. Fiecare copil a fost înregistrat când îşi va spune dorinţele, iar aceste înregistrări au fost utlizate în alte activităţi şi au fost arătate părinţilor.

Dintre cei 26 de copii participanţi la proiect, 5 au spus că îşi doresc mai multe jucării, 5 că îşi doresc să fie plimbaţi mai des, 10 că îşi doresc ca părinţii să se joace cu ei şi să se întoarcă acasă, iar 6 că îşi doresc bani. Este, deci, mare numărul copiilor care îşi doresc să petreacă timp de calitate cu părinţii lor plecaţi în străinătate.

După această activitate, am organizat o serie de şedinţe individuale sub forma unui joc numit Interviul ce presupuneau ca zilnic, la o anumită oră, să petrec 15 minute cu câte un elev, afară sau la bibliotecă, pentru o discuţie. Fiecare dintre elevi trebuia să se gândească la ce va discuta atunci când îi va veni rândul. După aceste discuţii individuale, am organizat discuţii în grup, elevii fiind grupaţi, în funcţie de tematica aleasă de ei la Interviu.

Faza a doua a acestei cercetări. Pe baza acestor discuţii, am întocmit un material pentru o şedinţă cu părinţii. După stabilirea datelor, am anunţat telefonic părinţii despre şedinţă. La şedinţă au venit părinţii aflaţi în ţară, insistând asupra importanţei prezenţei.

La şedinţă am discutat despre nevoia copilului de afecţiune. Copiii doresc ca părinţii să petreacă mai mult timp cu ei, timp de calitate. Ei vor ca o oră pe zi părinţii să uite de treburi şi grijile zilnice să facă ceva cu ei. Aceasta este concluzia cercetărilor, concluzii rezultate în urma observaţiilor îndelungate, a jocurilor tematice, dar şi a discuţiilor avute cu elevii. Părinţii prezenţi au privit înregistrările în care copiii spun ce îşi doresc. Părinţii care nu au fost prezenţi fizic la şedină au participat la aceasta prin intenet, fiind anunţaţi, în prealabil, de necesitatea prezenţei. Şedinţa aceasta este diferită discutând cu fiecare părinte în parte, după o mică discuţie colectivă efectuată.

În faza a treia a acestei cercetări, am proiectat un şir de lecţii deschise la care părinţii, atât cei plecaţi în străinătarte, cât şi cei din ţară, au fost somaţi să participe. În acest sens, am ales următoarele perioade: 6 decembrie, 8 martie, 1 iunie. Am optat pentru aceste perioade pentru că, în conformitate cu statisticile, în aceste perioade lipsa părinţilor este resimţită cel mai mult.

Pentru anunţarea părinţilor despre proiect, am desfăşurat vizite la domiciliu. Părinţii au fost anunţati despre activităţile planificate, fiind instruiţi cu privire la participarea lor. Părinţii din


străinătate au fost anunţati prin intermediul reţelelor de socializare, fiindu-le cerut acordul de a realiza live cu ei, în timpul desfăşurării activităţilor.

Acestea fiind spuse, am organizat pe 6 decembrie activitatea cu numele Ce aduce Moș Nicolae părinților mei? Pe parcursul activităţii, atât copiii, cât şi părinţii au citit dorinţele scrise, în prealabil, pe liste. Fiecare copil i-a citit părintelui aflat lângă el, fie fizic, fie prin intermediul internetului, privindu-l în ochi, ce îi doreşte cu această ocazie. Această activitate s-a terminat printr-o discuţie părinte-copil, fără intervenţia cadrului didactic, care are doar calitatea de coordonator şi observator.

În urma acestei activităţi am observat faptul că elevii sunt mai motivaţi, mai implicaţi, mai activi, comunicarea dintre ei şi părinţi pe de-o parte, şi dintre părinţi şi şcoală, pe de altă parte, este mult mai bună.

Pe data de 1 martie, am continuat programul de implicare a părinţilor în activitatea şcolară a copilului desfăşurând următoarea activitate ce implică participarea părinţilor. Activitatea desfăţurată pe 1 martie, are durata tot de o oră, la fel ca cea precedentă, şi s-a numit: Mărțișor. Din materiale reciclabile elevii au confecţionat mărţişoare, după un model dat, alături de părinţii lor. Mărţişoarele astfel create vor fi dăruite doamnelor profesoare din şcoală. Această activitate a fost desfăşurată atât de cei ai căror părinţi au fost prezenţi fizic, cât şi de cei ai căror părinţi sunt în spatele ecranului. Şi de această dată, activitatea s-a încheiat cu o discuţie între copii şi părinţi. S-a rezervat discuţiilor minute bune din activitate pentru că de foarte multe ori observăm că părinţii, chiar şi prezenţi fizic lângă copiii lor, nu discută cu aceştia, nu îi întreabă ce au mai făcut la şcoală, nu îi întreabă ce vor să se facă când vor fi mari etc. Comunicarea stă la baza oricărei relaţii sănătoase.

Pe data de 8 martie, în aceeaşi formulă, părinţi-copii, elevii au realizat felicitări video tematice de faţă cu părinţii lor. Le-au dăruit fizic sau virtual, iar părinţii, la rândul lor au fost provocaţi să construiască Mulțumiri în versuri pentru felicitările primite.

De 1 iunie activitatea s-a numit Hai la joacă. Programul a implicat jocuri simple părinte-copil. Am ales jocurile astfel încât să răspundă nevoilor şi necesităţilor jucătorilor: Baba oarba, Muzically, Ghicește personajul, Teatru. Fiecare echipă elev=părinte a primit, prin mail sau în scris, o mapă cu regulile jocului destinat. Bineînţeles formula de realizare a activităţilor este, de fiecare dată, profesor (coordonator), elevi, părinţi prezenţi fizic, părinţi prezenţi prin intermediul reţelelor de socializare, în timp real.

În ultima etapă a cercetării, am purtat discuţii individuale cu fiecare părinte în parte. De asemenea, am propus părinţilor anumite chestionare tematice, rolul acestora fiind acela de a conştientiza părinţii de importanţa lor în educarea propriului copil şi necesitatea petrecerii cât mai mult timp cu copiii.

Culele de la Măldărești

– moștenirea din veacuri de demult –

PROF. VIOLETA FLORESCU

LICEUL ”GEORGE ȚĂRNEA” BĂBENI + ȘC. GIM. COM. IONEȘTI


În comuna Măldărești, situată la aproximativ 4 km de Horezu, într-un cadru natural pitoresc,

este organizat "Complexul Muzeal Măldărești” care cuprinde "culele” Greceanu și Duca , precum

și casa memorială I. G. Duca. Complexul Muzeal Măldărești face parte din Patrimoniul Cultural

Național deținând clădiri tipice arhitecturii civile din Oltenia, alături de peste 3.000 de obiecte

etnografice de mare valoare: port, textile, lemn, ceramică (din centrele Horezu, Slătioara, Daiești,

Târgu Mureș, Oboga), obiecte ce au aparținut familiei Duca (mobilier, tablouri, fotografii, cărți,

colecția de 20 de tablouri de patrimoniu ale Olgăi

Greceanu).

În Oltenia de

sub munte, atacurile

vrăjmaşe ale turcilor

veniţi de peste

Dunăre ori ale

haiducilor coborâţi

din codri se opreau

în zidurile trainice

ale caselor boiereşti fortificate. Erau vremuri de restrişte pe atunci, când micii boieri se apărau

dindărătul crenelurilor, nelăsându-şi căminul pradă duşmanilor. Ţevile acelea lungi ale flintelor au

dispărut dintre pereţii albi, zăvoarele grele au îmbătrânit şi cerdacurile s-au umplut cu muşcate;

vizitatorul de azi, privind turnurile albe de pe pajiştile Măldăreştilor, visează la poveştile lor

frumoase, spuse cu răbdare de către cei care îngrijesc cu pasiune o moştenire istorică.

În turceşte, când vine vorba de un turn, se foloseşte cuvântul "kúla". Prin Balcani, această

denumire a ajuns şi la nord de Dunăre, unde ea s-a dat caselor boiereşti înalte, cu bază

dreptunghiulară, construite asemenea unor turnuri de apărare, dar având înfăţişarea şi confortul unui

mic castel provincial. Aceste fortăreţe au fost risipite nu doar la vest de Olt, ci şi prin vestul

Munteniei.

Cula Greceanu - cea mai veche culă şi, se pare că și cea mai trainică a fost ridicată de

către boierii Măldăreşti la începutul secolului XVI, pe când ei deţineau averi mari şi proprietăţi

întinse de la munte până la Dunăre. La patru kilometri de Horezu - acolo unde se află mânăstirea lui

Brâncoveanu -, bătrâna culă Greceanu se odihneşte între brazi şi castani, în liniştea comunei

Măldăreşti. La o aruncătură de băţ, într-o la fel de frumoasă şi largă poiană, cula Duca stă şi ea cu

porţile deschise pentru vizitatorii curioşi. Mai tânără decât prima, această fortăreaţă are în faţă casa

de vacanţă a ultimului ei proprietar. Toate cele trei construcţii formează azi Complexul Muzeal

Măldăreşti, împresurat idilic de dealurile împădurite ale Vâlcei.

Legenda Culei Greceanu

http://www.crestinortodox.ro/mitropolia-olteniei/68220-manastirea-hurezi


Pe la 1516, paharnicul Nan construieşte un turn de apărare pe moşia lui din Oltenia, ca să

ţină piept mai uşor celor ce râvneau la averea sa. Uşile din stejari legaţi cu fier şi zidurile groase

trebuiau să-i ţină afară pe atacatori. Nu se ştie câtor duşmani a rezistat cula lui Nan, căci legenda se

mută asupra urmaşului său, Tudor Maldăr, oştean curajos în slujba lui Mihai Viteazul. După

moartea voievodului, boierul oltean cade prins în luptele succesorilor rivali şi este predat hanului

tătar, aliatul lui Simion Movilă. Legenda mai spune că fiica tătarului se îndrăgosteşte de Tudor şi

fuge cu el tocmai pe moşia oltenească, unde vor avea şapte copii. În biserica construită prin jurul

anului 1788 de Gheorghe şi Eva, nepoţii lui Maldăr, se mai văd unele dintre chipurile Măldăreştilor.

În 1830, cula este jefuită pentru ultima dată, iar bătrâna Eva Maldăr îşi găseşte sfârşitul tragic. Casa

primeşte un alt nume după ce pitarul Costache Greceanu se căsătoreşte cu Maria Maldăr, fiica

boieroaicei bogate, ce a lăsat în urma ei nu doar moşia, ci şi o sumedenie de alte bunuri, valoroase

la acele vremuri - animale, trăsuri, obiecte pentru gospodărie.

Urmaşii Greceanu păstrează cula şi o restaurează pentru ultima oară în 1934, cu sprijinul

Comisiei Monumentelor Istorice (din 1967 va putea fi vizitată de către public). Din fericire,

interioarele nu au fost modernizate, dimpotrivă, s-a urmărit a se reface atmosfera secolelor trecute

prin mobila veche şi decoraţiuni specifice caselor boiereşti feudale.

Cula Greceanu din poiana MăldăreştilorFortăreaţa cu ziduri înalte şi groase, încorporând două părţi vechi de turn şi strânse sub

acoperişuri înclinate, are pe toate laturile primului nivel multe creneluri, prin care armele de foc

azvârleau proiectile asupra duşmanului.

O uşă grea duce spre o pivniţă aflată la

parterul casei, numai bună de capcană

pentru cei ce reuşeau să treacă de ea,

fiindcă de aici nu aveau cum să urce în

camerele culei. Sunt prezente câteva

indicii ale stilului brâncovenesc:

ferestrele pivniței lucrate în piatra

traforată , cele doua cerdace cu arcade

si bolțile de penetrare din încăperea de la etajul I care întăresc aceste afirmații. Accesul pentru

vizitator se face pe o ușă din stejar ferecată și continuă cu o scară din lemn până la etajul I. Zidul

exterior al casei scării este străpuns de două guri de tragere pentru apărarea intrării.

La etajul I, din pridvorul larg deschis spre miazăzi, se intra într-o încăpere de dimensiuni

reduse, de unde cu ajutorul unei scări mobile se putea ajunge în locul cel mai sigur în caz de

primejdie, adevarata ascunzatoare a clădirii, de foarte mici dimensiuni și prevazută doar cu o mică

ferestruică.


Tot la etajul I se mai afla o încăpere, fosta cameră de primire , din care se trece într-o altă

cameră susținută de bolți, unde pictorița Olga Greceanu a imortalizat în frescă imagini din trecut,

oferind posterității portretele celor din familia Măldarescu, luând ca model tabloul votiv al bisericii

din apropiere.

La etajul al II-lea se afla un frumos cerdac deschis prin arcade trilobate , iar în partea de

nord se găsesc două camere amenajate într-o perioadă recentă pe locul unde fusese cândva un pod.

Ca o particularitate a construcției care o situeaza printre cele mai vechi de acest tip din

țară, la Cula Greceanu pivnița nu comunică cu

etajul. Aceasta prezintă avantajul ca, în caz de

primejdie, restul ansamblului era izolat, dar și

dezavantajul că, fiind ușor adâncită în pământ,

ferestrele și cerdacul de la etaj puteau fi mai ușor

accesibile răufăcătorilor.

Începand din 1967, Cula Greceanu,

restaurată, a fost deschisă publicului vizitator, iar în

prezent expoziția de bază organizată în interior,

încearcă să ilustreze, prin intermediul unor piese,

atmosfera de la curtea unui boiernaș oltean.

Cula lui Duca Un alt Măldărescu, strănepot al lui Tudor, la fel de bogat precum rudele sale, pune în 1812

temelia unei noi cule, care se va vinde un secol mai târziu lui I.G. Duca. Corpul masiv al acestei

case se compune din ziduri albe şi drepte, cu

ferestre mici la parterul înalt şi cu un singur cerdac

în partea din faţă, având arcade trilobate şi şase

coloane scurte. În spaţiul interior al parterului, mai

bine spus al pivniţei, nişte stâlpi rezistenţi susţin

grinzile din lemn, formând un decor rustic

medieval. Drept dovadă pentru ambientul deosebit,

scene din trei producţii cinematografice s-au filmat

aici în urmă cu ani buni -"Iancu Jianu-

Haiducul","Neînfricaţii"şi "Drumul Oaselor". Cele trei încăperi de la etajul 1 şi camera etajului al

doilea, împreună cu cele două băi, au fost decorate cu mobilier de secol XIX şi cu obiecte de uz

casnic, unele de inspiraţie orientală.

În faţa culei ce poartă numele ultimului proprietar, I.G. Duca, se poziţionează o construcţie

simplă, fără etaj, dar cu un pridvor larg, asemenea modelului de cerdac al caselor fortificate. Albul


intens al zidurilor se lasă strâns în braţe de verdeaţă, stârnind o atmosferă romantică, diferită puţin

de cea cu care vizitatorul se obişnuise în culele Măldăreştilor. Aici pereţii păzesc cu nostalgie

obiecte ce au făcut parte din viaţa lui I.G. Duca, politicianul liberal care era numit prim ministru la

finele anului 1933, într-o perioadă grea de frământări politice. Indragostit de pitorescul locului, inca

de pe vremea cand fusese numit judecator la ocolul Horezu, omul politic I. Gh. Duca construieste in

anul 1912, o modesta casa de vacanta.

Constructia a devenit la 29 decembrie 1998, Casa memoriala "I. Gh. Duca".

Cariera sa politică, treptat construită între primul mandat de deputat (1907) şi funcţia de şef

al Guvernului, va fi încheiată brusc în ziua de 29 decembrie 1933: după o audienţă la Rege,

I.G.Duca este asasinat de legionari în Gara Sinaia.

La Măldăreşti, casa lui Duca aminteşte de altfel de momente, unele de intimitate casnică,

altele de relaxare sau de muncă intelectuală, într-un decor de o simplitate rafinată.

Bibliografie:

1. http://www.descopera.ro

2. http://www.muzee-valcea.ro

3. http://www.crestinortodox.ro

ȘCOALA ÎNTRE TRECUT ȘI PREZENT...

Prof. Grigore MioaraȘcoala Gimnazială Bogdănești, jud. Bacău

Şcoala este a doua noastră casă. Şi, dacă acasă, primii noştri învăţători ne sunt părinţii,

la scoală, omul de la catedra, cu inima veşnic tânără, cu răbdarea şi perseverenţa-i caracteristică, ne

"picură" zilnic câte ceva din tainele naturii şi ştiinţei. Ne aflăm cu toţii, profesori, elevi, în acest

pelerinaj fără sfârşit care este învăţarea. Suntem într-o perioadă a postmodernităţii, când şcoala nu

mai formează caractere, ci competenţe. Nu vom găsi, la capătul unei perioade de şcolarizare, Omul,

ci individul capabil de a se adapta. Disponibilitatea de a învăța și curiozitatea de a încerca lucruri

noi sunt ingredientele esențiale pentru o viață trăită cu sens.

În prezent, școala noastră a devenit un ,,cufar’’cu vorbe…….,cu nume si date, cu zile și

anotimpuri, cu elevi, părinți, oameni și sărbători, cu vorbe și gesturi neștiute sau uitate și care te

așteaptă să le redescoperi.


Sărbătorile, activitățile școlii și tradiția ei se prelungesc în tradiția populară printr-o lume plină

de simboluri, care creează o mitologie, de o mare poezie și trăire interioara. Obiceiuri şi credinţe,

poveşti şi stihuri peste toate aşezate cuminţi, truda şi migala din spatele fiecărei activități, icoane,

povești sau cântec. În spatele tuturor sunt oameni anonimi, artişti de altă dată, ieşiţi din

spiritualitatea românească, dintr-un timp cu multă linişte, frumuseţe interioară şi mai ales,

credinţă….. Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori inestimabile ce definesc un popor

făcându-l unic, statornic şi nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Adevăratele valori culturale,

comori inestimabile ale unui popor încep să se piardă, să se uite asemeni unei vechi lăzi de zestre:

cu toţii ştim că există, dar este acolo în casa bunicilor de la ţară.

Astăzi, în anul 2019, în cadrul șezătorii literare, elevii școlii păstrează și promovează

tradițiile, țesând la război, covorașe și trăistuțe, realizează obiecte hand-made ( tablouri, picturi pe

lemn și piatră etc.) pe care ulterior le scot la vânzare, iar cu banii obținuți oferă sprijin elevilor din

familii defavorizate.

Imagine cu elevii școlii din anul 1987 Imagine cu elevii școlii din 2019

ieri… azi….

În proiectele și activităţile interdisciplinare pe care le desfăşurăm la şcoală - didactice, educative

extraşcolare, încercăm să găsim modalităţile necesare de a ajuta elevul să devină un adult cu

motivaţii interne ferme, sigur de sine, dispus să încerce lucruri noi, realist în privinţa punctelor sale

tari şi a slăbiciunilor sale, o persoană cu profunde repere etice, care să preţuiască munca şi

bunacredinţă şi implicată în activităţile din cadrul comunității în care trăieşte. Spre exemplu,

activităţile din cadrul proiectelor de voluntariat ajută elevii să devină conştienţi şi responsabili faţă

de problemele societăţii în care trăiesc. Latura lor umană se dezvoltă, iar spiritul civic iese la

suprafaţă încă de la vârste fragede. Realizează importanţa ajutorului pe care îl oferă prin aceste

activităţi voluntare şi pot cuantifica contribuţia lor la îmbunătăţirea vieții comunității. Este o șansă

să te naști într-o zonă binecuvântată de Dumnezeu, unde cerul își coboară cu dărnicie lumina peste

pădurile purtătoare de mituri și legende, unde istoria are o pagină mereu deschisă și unde oamenii

locului o respectă cu modestie. Și cred că este un mare noroc să fii dascăl și să faci o meserie care

îți oferă nebănuite posibilități de a modela suflete, de a sădi speranțe, de a pune la adăpost ceea ce

ne-au lăsat înaintașii, dar și de a transmite urmașilor această neprețuită avere.

Astăzi, elevii școlii învață de la oameni de succes. La Ferma Bogdănești, managerul acesteia le-a

vorbit despre traseul, parcurs până la momentul dezvoltării afacerii sale, care a ajuns la un număr de

două sute de angajați, despre ce înseamnă să lucrezi în cadrul fermei, cum să-ți motivezi angajații,

cum să atragi fonduri europene și bineînțeles despre cât de mult trebuie să iubești natura, care este


atât de ofertantă omului și nu în ultimul rând despre frumusețile meleagurilor noastre, despre

legătura sacră a țăranului cu pământul strămoșesc, despre faptul că este esențial să crești în natură,

natura și cultura educă în egală măsură și formează caracterul unui om. Natura îți descoperă ierarhii

firești, te învață ce înseamnă ordinea ancestrală a elementelor, a ritmurilor de creștere și descreștere

(frumos scrie în Psalmi, că Soarele și-a cunoscut apusul…) în timp ce cultura îți oferă modele

spirituale, te educă în paradigma valorilor universale.

Astăzi, elevii regăsesc modele de viață și credință în foști elevi ai Școlii Bogdănești, demnă

de amintit este scriitoarea Andreea Nanu (n. 1981) care a debutat cu romanul „Ziua cea mai albă”

(ed. Eikon, 2014), nominalizat la concursul de debut literar Humanitas – UniCredit Acestui prim

volum din tetralogia AnoTimpurilor i-au urmat „Numele ei era Uitare” , „Insula Melc” şi „Timpul

splendorii”. După incursiunea în poetica interioarelor („Ziua cea mai albă” -Iarna), în poetica apei şi

a aerului („Numele ei era Uitare”-primăvara), în poetica pământului şi a focului („Insula Melc”-

vara), „Timpul splendorii”, anotimpul toamnei, explorează, continuând perspectiva bachelardiană,

existenţa cuvintelor ca esenţe preţioase, corespondenţa dintre arhitectura muzicii şi a baletului, într-

o călătorie interioară, ghidată de jocul memoriei şi nobleţea poveştii.

Andreea Nanu: ,,M-am născut și am copilărit în satul Bogdănești. Acolo am mers la școală

și părinții mi-au fost profesori, de istorie și de limbă franceză…Am pictat, am modelat în lut, am

luat lecții de pian, am scris piese de teatru și am organizat o trupă de actori cu colegii de clasă, am

jucat piesele lui Caragiale. Am fost mereu în competiție cu mine însumi, asta mă salvează și acum.

Caut să-mi înțeleg limitele și să-mi dezvolt spiritul încercând mereu lucruri noi. Cred că singura

cale posibilă este să fii (să devii), plenar, tu însuți!”

Din ce în ce mai multe sisteme educaţionale adoptă aceste activități şi le recunosc meritele în

îmbunătăţirea performanţei copiilor la şcoală constatându-se faptul că activitatea de învăţare dă

rezultate mult mai bune dacă este îmbinată şi cu câteva momente de distracţie şi detensionare.

Trebuie să-i oferim elevului încredere în propria forţă de manifestare, stimulându-i orice iniţiativă,

căci atunci el se va simţi valorizat, capabil. Numai prin cunoaştere, implicare, responsabilitate,

autodepășire, munca noastră educaţională devine o adevărată operă de artă în şlefuirea noţiunii de

„om”. Aşa cum spunea Oscar Wilde: „Cea mai bună metodă de a-i face pe copii buni este să-i faci

fericiţi”.

Consider că e necesar ca noi, cadrele didactice, să vedem frumuseţea din sufletele elevilor

noștri, să căutăm ce este mai bun în fiecare dintre ei…

Bibliografie:


1.Jinga, Ioan; Istrate, Elena, Manual de pedagogie, Ed. ALL, Bucureşti,1998.2. Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor educative la optimizarea procesului de învăţământ, în revista „ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000.3. Revista școlii Cine sunt eu, contează pentru tine!

TIMPUL LIBER AL ȘCOLARILOR

Prof. înv. primar: Popescu Ștefania

Poajgă Simona

Liceul Sanitar „Antim Ivireanu”Ce înțelegem prin timp liber?

Ideea de timp liber este vehiculată încă din antichitate. Încercând o definiție, Aristotel

spunea că „timpul liber nu înseamnă sfârșitul muncii, ci, dimpotrivă, munca însemnă sfârșitul

timpului liber”.

Timpul liber este un ansamblu de activități în care individul poate să se dedice din plin, după

preferințe, fie pentru a se reface, fie pentru a se distra, fie pentru a-și dezvolta informarea sau

formarea, după ce și-a îndeplinit obligațiile sale profesionale, familiale și sociale.

Ce reprezintă timpul liber?

Timpul liber se constituie dincolo de obligațiile școlare, profesionale, familiale sau sociale;

diferă de la un tip de societate la altul, depinzând în general de gradul de dezvoltare socio-

economică a societății respective; are activitățile stabilite de individ și sunt efectuate cu plăcere de

acesta; este reprezentat prin destindere, divertisment și dezvoltare.







intelectual mai susţinut. Lucrarea aceasta încearcă să prezinte câteva roluri ale unor instituţii şi

contexte în structurarea timpului liber al copiilor.

Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor, astfel, scăpat de sub

supravegherea lor se pot aştepta la foarte multe surprize. A introduce, cu ajutorul copilului, un

program potrivit de viaţă pentru elev, în familie şi a veghea ca el să fie respectat, este cel dintâi

lucru pe care-l avem de făcut pentru a-l învăţa pe acesta să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de o

viaţă dezordonată şi delăsătoare. Un program precis şi potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea


orelor de muncă, odihnă şi distracţii contribuie mult la disciplină lui la dezvoltarea fizică şi psihică.

Timpul liber al elevilor mai poate fi organizat de şcoală prin diferite activităţi extracurriculare cum

ar fi activităţi turistice, sportive, agrement, excursii, etc. şi mai poate fi autoorganizat, timpul

petrecut cu prietenii în excursii, plimbări, la aniversări) şi singur prin studiu, relaxare, televizor sau

computer.

Managementul timpului implică o optimizare a proiectării şi planificării activităţii de

conducere şi are ca etape stabilirea obiectivelor, etapizarea activităţilor la nivelul zilei şcolare şi

stabilirea ordinii de priorităţi cu privire la organizarea acţiunilor concrete. Principiile

managementului timpului liber se înscriu pe următoarele aliniamente interogative (Iosifescu, 2001,

p. 72):




ce instrument avem prin intermediul căruia monitorizăm realizarea sarcinilor şi modul în care

ne-am planificat activitatea.

Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în care se realizează o plăcere, o

pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui goblen

etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest timp este mai mare sau

mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui individ în parte, în funcţie de

gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi capacitatea voluntară de a se integra

într-un anumit program.





„de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc (Raţă, 2007, p. 87).




timpului total. Educarea copilului pentru aşi forma capacitatea de gestionare a timpului în general,





gestionare a timpului liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al realizărilor şi

nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor, sarcinilor.

Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice începând cu

cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi să-şi formeze

capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului, pentru elevul integrat în

procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare cadrelor didactice şi a părinţilor cât




activităţii în această instituţie este ocuparea utilă, eficientă şi plăcută a timpului liber al copiilor, sub

îndrumarea competentă şi pasionată a cadrelor didactice cu reale disponibilităţi.


adolescenţilor între 5 şi 18 ani. Cu o tradiţie veche, cu profesori experimentaţi şi pasionaţi, diverse

domenii de interes sunt astfel gândite încât să trezească interesul oricărui tânăr. Copiii zilelor

noastre sunt curioşi, inteligenţi, veseli, creativi, de aceea Palatul copiilor este locul unde pot să-şi

pună în evidenţă inteligenţa, creativitatea, curiozitatea, momentele care să îi pună în valoare şi

recompensele care să-i motiveze.

Bibliografie

1. Cosmovici, A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi,

2. Raţă, G. (2007) Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi,

3. Stan, C. (2001) Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru


Cluj-Napoca.

„LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!”

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL

ŞCOALĂ-BISERICĂ

Prof. Uţulete Anca-Elena

Şcoala Gimnazială nr. 1, comuna Sălătrucel

PARTENERI:

o ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.1, COM. SĂLĂTRUCEL, VÂLCEA


o BISERICA SĂLĂTRUCEL, VÂLCEA

DURATA PROIECTULUI:

SEPTEMBRIE 2018 - IUNIE 2019

COORDONATORI PROIECT:

o DIRECTOR/ Prof. înv. primar Uțulete Anca-Elena

o PREOT Filigean Gheorghe

o Prof. Religie Cîrstinoiu Mihaela

o Prof. Mitu Iuliana

o Consilier educativ/ Prof. înv. primar Joică Maria-Cristina

COLABORATORI:

Cadre didactice: educ. Ghițulescu Elena, educ. Tudose Maria, înv. Nichita Marciana,

înv. Trocaru Corina, înv. Uțulete Anca, înv. Joică Cristina, înv. Sima Larisa, Prof.

Religie Cîrstinoiu Mihaela, prof. Pătrașcu Iulia, prof. Oprea Cezar, prof. Patru Laura,

prof. Mitu Iuliana, prof. Călvun Georgiana, prof. Pascale Raluca

Părinţii copiilor

Comunitatea locală

ARGUMENTAREA PROIECTULUI

Aşa cum Mântuitorul a fost modelul desăvârşit de înţelepciune, bunătate, frumos, și iubire,

noi, oamenii creştini trebuie să urmăm acest model atât cât ne este cu putinţă fiecăruia dintre noi.

Cu cât aceasta este începută la o vârstă mai fragedă, cu cât valoarea sa va fi mai mare. Pentru a-l

face pe copil să ajungă la aceste valori esenţiale ale umanităţii este necesară educaţia religioasă.

Copilul, încă de mic, vine în contact cu realităţi, simboluri şi manifestări religioase ale căror

semnificaţii, în înţelesul lor cel mai simplu, este bine să le cunoască. Mai întâi în familie, copiii

învaţă să-şi manifeste într-un anumit fel sentimentele, îşi formează deprinderi de conduită cu

ajutorul cărora să devină persoane deschise comunicării cu Dumnezeu şi cu semenii.

Educaţia religioasă a copiilor trebuie şi poate fi continuata in cadrul orelor de religie, dar și

în cadrul activitatilor extracurriculare. Acesta este și scopul inițierii acestui parteneriat.

Una dintre sarcinile educaţiei religioase constă în formarea bunului creştin capabil de a

cunoaşte şi a venera valorile sacre.

SCOPUL: Cunoaşterea învăţăturilor Bisericii, a tradiţiilor religioase şi formarea virtuţilor creştine

OBIECTIVE:

Cunoaşterea unor sărbători creştine (Crăciun, Florii, Paşte, Ziua eroilor neamului); Cunoaşterea şi respectarea tradiţiilor şi obiceiurilor specifice sărbătorilor religioase;


Educarea unor virtuţi creştine şi cultivarea comportamentului moral-religios (să-ţi iubeşti aproapele, să faci fapte bune, să fii cinstit, modest, generos, să nu urăşti, să-i ajuţi pe sărmani, să-L iubeşti pe Dumnezeu);

GRUPUL ŢINTĂ:

- PREŞCOLARI;

- ELEVI.

DURATA PROIECTULUI:

SEPTEMBRIE 2018- IUNIE 2019

RESURSE UMANE:

o preoţi;

o profesor de religie;

o preşcolarii şi elevii şcolii;

o educatoare;

o învăţătoare;

o profesori diriginţi;

o părinţii/bunicii copiilor.

MODALITĂŢI DE EVALUARE / FINALITĂŢI :

-analiza activităţilor desfăşurate;

-expoziţii de fotografii; CD-uri; diplome, premii;

-recitări, repovestiri, proverbe, învăţături.

PLANIFICAREA ACTIVITĂȚII COMUNE

PAROHIA SĂLĂTRUCEL

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1, COM. SĂLĂTRUCEL

DATA DENUMIREA ACTIVITĂŢII LOCUL

DESFĂŞURĂRIIPARTICIPANŢI/RESPONSABILI

septembrie

Elaborarea proiectuluiSlujba de deschidere a anului şcolar-10 septembrieSfinţirea sălilor de clasă

Şcoala Sălătrucel

Preot Filigean GheorgheDirector Uțulete AncaProf. Religie Cîrstinoiu MihaelaCadre didactice ale școlii Preşcolari şi elevi

octombrieParticipare la Sf. Liturghie

Biserica Sălătrucel Preot Filigean GheorgheDirector Uțulete AncaProf. Religie Cîrstinoiu Mihaela


Educatoare, învățătoare și prof. dirigințiPreşcolari şi elevi

noiembrie

Să fim mai aproape de Dumnezeu!- participare la Hramul Bisericii Sf. Mihail şi Gavril

Biserica Sălătrucel

Preot Filigean GheorgheDirector Uțulete AncaProf. Religie Cîrstinoiu MihaelaEducatoare, învățătoare și prof. diriginți,

reprezentanţii comunităţii,Preşcolari şi elevi

decembrieSfânta Sărbătoare a Crăciunului- serbări, scenete şi colinde Şcoala Sălătrucel



ianuarieSfânta Taină a Maslului în casa

şcolarilor Şcoala Sălătrucel



februarie

De vorbă cu preotul- Cine sunt? De ce? Unde merg?Activităţi didactice desfăşurate în Sfânta Biserică




martieBiserica, păstrătoare de tradițiiActivităţi didactice desfăşurate în Sfânta Biserică




aprilie

Să vestim Învierea Domnului / Sfânta Sărbătoare a Paştelui-participare la slujbă, serbări, expoziţii de fotografii

Biserica SălătrucelŞcoala Sălătrucel



mai Ziua eroilor neamului- serbări, Biserica Sălătrucel Preot Filigean Gheorghe


comemorări Şcoala Sălătrucel

Director Uțulete AncaProf. Religie Cîrstinoiu MihaelaEducatoare, învățătoare și prof. diriginți,


iuniePreotul în mijlocul copiilor- Excursie la o mănăstire din împrejurimi



TIMPUL LIBER: CALCULATOR SAU IEŞIRE ÎN NATURĂ?

Prof. înv.primar Ciucă MarinicaŞcoala Gimnazială Mihail Sadoveanu Fălticeni, Suceava

Cu fiecare zi ne dăm seama că tehnologia, deşi în trend, actuală, atractivă, nu este cel mai important mijloc de educare. Este nevoie ca noi toţi să ieşim în natură să cercetăm, să explorăm, să simţim efectele prin toate simţurile noastre, să ne găsim acel mic loc al nostru în universul atât de necuprins. Nicio formă de tehnologie nu ne poate învăţa să trăim în comunitate mai bine decât interacţiunea cu oamenii. Senzaţiile pe care ni le provoacă atingerea diferitor obiecte din natură nu pot fi simţite dacă stăm în faţa calculatorului.

La clasă, prezentarea principalelor evenimente care au dus la progres ancorează elevul în

prezentul pe care îl trăieşte şi îi oferă o imagine mai largă asupra vieţii oamenilor din trecut. Evoluţia îmbrăcămintei (moda), a transportului, a mijloacelor de comunicare, a obiectelor de uz casnic şi chiar a relaţiilor interumane demonstrează progresul. Privind în albumul cu fotografii vechi ale familiei, rămânem profund uimiţi de cât de caraghios arătau înaintaşii noştri în acele haine, cu acele accesorii. Astăzi ni se par demodate, însă pe vremea lor „hainele bune” erau mult mai preţuite pentru că erau obţinute cu greu. Mulţi contemporani de-ai noştri au înţeles că nu trebuie să exagereze cu moda, ci lucrurile în care nu investeşti mult, decente, simple sunt de bun gust şi nu se demodează.

În trecut era un fapt obişnuit să îmbraci costumele populare în zi de sărbătoare. Astăzi, majoritatea dintre noi nu avem unul. La cât de rare sunt costumele populare şi obiectele de uz casnic autentice, pentru a le putea percepe întrebuinţarea, avem nevoie de tehnologie. Apare deci un paradox: te întorci în trecut tot cu ajutorul tehnologiei moderne. Copiii butonează telefoanele,


tabletele începând cu cele mai fragede vârste: de la un an îi vedem imitându-ne vorbind la telefon, sunt, la rândul lor, atraşi de acesta numai pentru că noi îi acordăm o importanţă supraapreciată. Varietatea jocurilor în domeniu a devenit o industrie care înlocuieşte cu succes jucăriile. Există jocuri pentru copiii sub trei ani cu reguli simple care îi învaţă despre natură, despre sunetele animalelor şi locul unde trăiesc, despre numere, le dezvoltă atenţia, îi captează cu melodii ritmate. Însă toate acestea au un preţ: devine egoist, nu ştie să împartă jucăriile, este singuratic, timid.

Până la vârsta şcolarizării, cel mai important rol în educarea copilului îl au părinţii, mai ales mama. Toţi ne plângem că timpul nu ne mai ajunge pentru a duce la bun sfârşit toate activităţile propuse în fiecare zi deşi avem acces la maşini, roboţi care ne scapă de un efort consistent. Priorităţile se schimbă de la o generaţie la alta: dacă pentru noi este foarte important să urmărim filmul/emisiunea preferată, de ce nu ar fi la fel de important şi pentru copil să se joace pe tabletă, calculator, telefon? Ca şi părinţi trebuie să acordăm o mare atenţie jocurilor care le plac copiilor noştri, să le verificăm mai întâi şi obligatoriu să le descărcăm în dispozitivele pe care le avem, să nu le folosim direct de pe internet pentru a nu avea surprize neplăcute privind anunţurile publicitare sau filme, imagini destinate adulţilor.Sunt multe site-uri unde copiii pot colora direct pe imagine cu ajutorul unei aplicaţii, foarte asemănător cărţilor de colorat, însă acestea nu sunt recomandate ca şi activităţi educative. Este mult mai indicat să le achiziţionăm materiale potrivite pentru pictură şi să îi încurajăm să le folosească fără restricţii într-un loc al lor unde au voie să facă şi dezordine. Bineînţeles că aceste activităţi ne implică şi pe noi, ne cer părerea, ne arată ce au descoperit, ne cer ajutorul la curăţat, faţă de pictura la calculator unde, după ce ai pictat, ai primit aprecierea, ai închis calculatorul şi...gata!

La şcoală, copilul face cunoştinţă şi cu alte modele din afara familiei care îl pot inspira, îndruma în legătură cu petrecerea timpului liber. Un dascăl dedicat va detecta problemele copiilor şi îi va îndruma atât pe ei, cât şi familiile lor spre normalizare, oferă alternative mai interesante decât folosirea acestor obiecte.

O dată cu vârsta, jocurile se diversifică prin complicarea regulilor, prin nivelul mai ridicat al cunoştinţelor de bază, prin culoare, prin parcurgerea mai multor nivele în care apar elemente noi ce le stimulează curiozitatea, îndemânarea. Nu cred că există copil care să nu-şi fi dorit să termine un nivel ca să primească premiul, surpriza. Problema cu unele jocuri este că au sute de niveluri, copilul rămâne captat pentru un timp mult prea îndelungat să îl finalizeze, iar acest moment nu îi oferă satisfacţia dorită.

Aplicaţiile de pe telefoanele inteligente şi de pe tablete cuprind domenii foarte variate ale jocurilor: acţiune, aventuri, cultură generală, curse, jocuri de cuvinte, de cărţi, de familie, de masă, educative, jocuri de roluri, jocuri de tip arcade, muzică, puzzle, de simulare, sport, zaruri, design etc. Toate au variaţiuni pentru fete şi băieţi. Ultimele jocuri ale fiicei mele sunt „ Tom Gold Run”, „Talking Ginger”, „Talking Angela”, „Tom’s Bubbles”, toate de mai bine de un an îi umplu uneori timpul liber. Faptul că personajele imită sunete, silabe sau chiar cuvinte rostite, coloritul diferit al


fiecărui nivel şi apariţia de elemente noi, încercările care îi provoacă atenţia, îndemânarea, memoria le fac interesante.

Jocurile pe calculator au ajuns să fie vândute chiar şi în şcoli. Sub pretextul că sunt educative, agenţi de vânzări vin şi comercializează jocuri aparţinând unor edituri specializate în cărţi pentru copii. În prezent este la modă ca fiecare editură să aibă revista ei dedicată copiilor mici, majoritatea conţinând şi CD-uri. Bineînţeles că nici noi nu am rezistat tentaţiei de a achiziţiona, ba chiar au fost nişte cadouri mult dorite. Multe dintre ele au fost folositoare deoarece prezintă imagini 3D, dimensionarea elementelor din natură reflectă realitatea, personajele care îţi vorbesc şi îţi explică paşii de urmat te îndrumă şi îţi prezintă lucruri la care nu te-ai fi gândit să le discuţi cu un copil de şase ani. Singurul defect al acestora, din punctul nostru de vedere, ar fi că sunt foarte consistente, durează mai mult de două ore, timp în care se stă numai în faţa calculatorului, intervine oboseala, nu se mai poate concentra la rezolvarea sarcinilor şi apar momente de supărare.

De câţiva ani, manualele alternative sunt însoţite de CD-uri care preiau informaţia din textul tipărit şi o completează cu joculeţe, hărţi, imagini, melodii. Desigur, în şcolile unde a avea un calculator în fiecare clasă şi un videoproiector care să ne uşureze munca de a pregăti toate aceste materiale nu este un lux, se pot desfăşura activităţi mai interesante. Însă, multe dintre aceste CD-uri sunt inutile deoarece au fost întocmite pentru că aşa trebuie, fără a aduce vreun element de noutate faţă de manual.Toate experimentele şi cunoştinţele nou-introduse se bazează întotdeauna pe ceea ce ştie şi pe ceea ce ştie să facă, niciodată nu vom propune activităţi pe care copiii să

nu le poată înţelege sau să îi blocheze din cauza lacunelor. Deci, învăţarea nu este înlocuibilă de jocuri sau activităţi de explorare, asocierea informaţiilor noi cu experienţe cunoscute conduce la retenţia durabilă. Echilibrul celor două modalităţi aduce performanţa, iar captarea interesului pentru activitate îi măreşte şansa de succes.

Întotdeauna experimentele şi demonstraţiile pe care le facem împreună cu elevii trebuie să poată fi realizate/ repetate de către aceştia singuri, eventual noi să le pregătim anumite materiale. Ei trebuie lăsaţi să observe singuri, să aibă curajul să facă singuri observaţii, să descopere, să analizeze. Eventual, noi venim cu explicaţii pentru ceea ce nu înţeleg.

Jocurile pe calculator/pe tabletă/pe telefon ocupă o sferă atât de largă şi de variată în toate domeniile cunoaşterii, începând de la cele mai fragede vârste. Imaginea, culoarea, personajele sunt atât de ingenios prezentate într-o poveste clară şi scurtă, regulile sunt uşor de reţinut, încât îţi


creează toate condiţiile pentru a deveni dependent. O dată captat de joc, renunţi cu greu, îi simţi lipsa.

Bibliografie:-Elise de Rijck; 500 de lucruri de încercat într-o viaţă; Editura Litera, 2018;-Jurnalul clipelor fericite. Pentru că fericirea este în tine;Editura Aquila, 2018;

MODALITĂȚI DE VALORIFICARE A TIMPULUI LIBER.

Gavrilă Georgiana Liceul Tehnologic Bîlteni, Județul Gorj

Scopul primordial al școlii este acela de a forma tipuri de elevi, care sa răspundă nevoilor comunității si să dea acesteia persoane competente pentru viata privată, profesională si publică.

Cunoașterea de sine, respectul de sine, comunicarea armonioasă cu cei din jur, posedarea unor tehnici de învățare eficientă și creativă, luarea unor decizii si rezolvarea unor probleme sunt condiții esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a personalității elevului .

„Orice copil are dreptul de a-și exprima opiniile in toate chestiunile care îl privesc .”( art.12-15 Conveniența Națiunilor Unite cu Privire la Drepturile Copilului-1989).Pe lângă dreptul de a i se asigura asistența de sănătate, copilul are dreptul de a se juca in voie, de a-și satisface anumite dorințe in timpul liber.

Prin timp liber ințelegem acea unitate de timp folosită dupa voia și priceperea fiecăruia. La vârsta școlară mică copilul trebuie dirijat in folosirea timpului liber către activități utile, plăcute, care să-i formeze trăsături pozitive de caracter.

Timpul liber poate avea mai multe funcții: educativă, de odihnă, sau de delectare.Putem vorbi de timp liber zilnic, timp liber la sfârșit de săptămână sau timp liber în vacanțe. Considerăm timp liber al unei zile timpul rămas după efectuarea unor activități cum ar fi: orele de curs, activități extrașcolare, trebuințele personale, activitățile gospodărești si activitățile neprevăzute.

Acest timp diferă de la individ la individ in funcție de vârstă, ritm de muncă, familie.Exemplu:

Unui copil de clasa a-V-a, cu un ritm lent de muncă intelectuală, dar sârguincios, care nu este susținut de familie și este obligat să presteze activități gospodărești nu îi mai rămâne timp liber zilnic, poate doar la sfârșit de săptămână.

Dimpotrivă, unui copil care posedă un ritm alert de muncă intelectuală , este susținut de familie și nu prestează activități gospodărești îi rămâne mult timp liber.

O altă categorie este aceea a copiilor care „omoară” timpul.Rezultatele benefice ale folosirii timpului liber depind de ingeniozitatea individului de a și-l organiza.

Dacă timpul liber zilnic se rezumă la 2-3 ore, cel de la sfârșitul săptămânii este mult mai întins; atunci copilul iși poate planifica activități multiple. Acum se impune dirijarea elevului către o dozare eficientă a timpului, din partea școlii, prin educator si a familiei.

Orice activitate din timpul liber trebuie să aducă un beneficiu pentru minte si trup, sa fie diversificată, recreativă, fără aglomerare, respectând deviza: „timpul liber nu trebuie omorât”.

Ce poate face un copil la sfârșitul unei săptămâni? La inceput trebuie să se întrebe: „Ce-mi mai este folositor ?”

„ Să citesc o carte ?” „ Să mă plimb ?” „ Să vizionez programe TV ?” „ Sa merg la un spectacol ?”


„ Să ascult muzică ?” „ Să mă joc pe calculator ?” „ Să-mi vizitez bunicii ?” „ Să mă întâlnesc cu prietenii ?” sau „ Să ies in fața blocului ?”

Dacă rolul profesorului a fost îndeplinit, copilul va ști să aleagă pentru a fi mulțumit deplin.Lectura va fi bună daca educatorul a facut selecția lecturilor, oferindu-i criterii de apreciere

valorică, trezindu-i interesul prin comentarii la adresa unor personaje literare.Spre deosebire de lectură, care face posibilă diferențierea dintre oameni, ca nivel de cultură,

televizorul uniformizează culturile individuale, privându-le de originalitatea și personalitatea atât de necesare. Emisiunile TV vizionate trebuie selectate si totodată, respectate condițiile de igienă a vizionării pentru evitarea consecințelor nedorite.

Este greșită ideea conform căreia parintele este mulțumit că televizorul sau calculatorul „ține” copilul in casă, lăsându-l să vizioneze orice emisiune si la orice oră.

Mișcarea în aer liber dezvoltă deprinderi de viață sănătoasă si formează un stil de viață echilibrat fizic.

Întâlnirile cu prietenii sunt necesare, dar trebuie mare atenție în alegerea lor, luând in considerare preocupările acestora. Când sunt in grup, copiii sunt fericiți. Firește , apar și conflicte. Este bine ca acestea să fie rezolvate de ei înșiși. In cadrul acestor jocuri, de grup, copilul dobândește nu numai o mare ingeniozitate, dar și răbdare și tenacitate , o mai bună autocunoastere, respect pentru ceilalți. Aceasta contribuie intr-o masură însemnată la dezvoltarea armonioasă a personalitații unui individ, care, printr-o bună adaptare va deveni o ființă fericită.

Dacă timpul liber dintr-o zi sau de la sfârșitul săptămânii poate fii dirijat, rolul educatorului se diminuează când e vorba de timpul din vacanțe si este preluat de familie. Putem afirma că timpul liber poate fi dirijat sau nedirijat.

În vacanțe se pot organiza: drumeții, vizite, excursii și tabere tematice, întâlniri cu personalități din diverse domenii, activități de ecologizare, concursuri sportive, concursuri artistice, vizionări de spectacole, editări de reviste, schimburi culturale, toate având ca rezultat intensificarea spiritului creativ, inovator al copiilor, atragerea celor proveniți din diverse categorii sociale, formarea de mentalități favorabile si atitudini pozitive si active, cultivarea unui comportament receptiv-pozitiv in ceea ce privește protecția mediului.

Jocul, în vacante, trebuie să ocupe un loc foarte important in viața micului școlar. De aceea, părinții trebuie să-i facă timp copilului să se joace.Jocul pentru el este o activitate necesară, liber acceptată, care produce satisfacții. Fără joc, un copil este nefericit și copilul care nu se joacă nu poate da randament. În acest context, familia este datoare să se preocupe de organizarea timpului liber al copilului. Parinții trebuie învățați să folosească bine acest timp.

Din dorința de a obține rezultate cât mai bune cu elevii, de a fi în competiție, noi, dascălii aglomerăm timpul liber din vacanțe cu așa-zisele „teme de vacanță”. Solicitarea prea intensă a copilului poate atrage după sine instalarea unei oboseli accentuate care să ducă la perturbarea echilibrului fizic si psihic.

În concluzie, timpul liber are un loc și un rol foarte importante in formarea și dezvoltarea fizică si psihică a copilului.Orice activitate trebuie facută cu plăcere și astfel activitățile viitoare pot fi îmbunătățite si recompensate.

Prin activitățile din timpul liber se dezvoltă trăsături de caracter pozitive dacă activitățile au fost bine organizate și trăsături negative de caracter dacă „jocul” a fost nedirijat.

ŞCOALA DE DUPĂ ŞCOALĂ


Anca Loredana Diculescu, Liceul Tehnologic „Dumitru Moţoc” Galaţi

Ȋn pedagogie, educaţia non-formală exprimă sensul vechii sintagme de educaţie extraşcolară.Termenul de educaţie non-formală provine din latinescul non-formales, care înseamnă în

afara formelor organizate în mod oficial, pentru un anumit gen de activitate.La începutul secolului al XX-lea s-a constituit în Germania o asociaţie a tinerilor ca o reacţie

împotriva caracterului livresc al şcolii şi care îndemna pe tineri să iasă din cadrul formal, pentru a călători, pentru a cunoaşte natura, ţara.

Ȋn România, educaţia non-formală cuprinde o gamă largă de activităţi: olimpiade, cercuri de discipline cu caracter tematic sau pluridisciplinar, competiţii sportive, sesiuni de comunicări ştiinţifice, vizite, excursii, drumeţii, tabere.

Educaţia non-formală se caracterizează prin următoarele trăsături: are un caracter facultativ sau opţional; elevii sunt implicaţi în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea acestor activităţi; se renunţă la evaluări; permite punerea în valoare a atitudinilor şi interesele copiilor; permite o varietate de forme cu structuri flexibile; cunoaşte modalităţi diferite de finanţare; facilitează promovarea muncii în echipă şi a unui demers pluri- şi interdisciplinar.

Statele membre ale Uniunii Europene consideră educaţia o prioritate absolută şi un agent cheie al asigurării coeziunii sociale capabil să contribuie la îmbunătăţirea climatului democratic european.

Promovarea activităţii educative şcolare şi extraşcolare aparţine Consiliului Europei prin Comitetul de Miniştri care şi-a concretizat demersurile în recomandările adresate în acest domeniu statelor membre. Astfel, se recunoaşte faptul că activităţile educative şcolare şi extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului şi la integrarea lui socială.

În recomandarea Consiliului Europei din 30 aprilie 2003 se menţionează că: statutul activităţii educative şcolare şi extraşcolară este o dimensiune a procesului de în-

văţare permanentă; este necesar să se recunoască activitatea educativă şcolară şi extraşcolară ca parte es-

enţială a educaţiei obligatorii; activitatea educativă şcolară şi extraşcolară este importantă pentru dezvoltarea sis-

temelor relaţionate de cunoştinţe, a abilităţilor şi competenţelor; activitatea educativă şcolară şi extraşcolară oferă oportunitatea asigurării condiţiilor

egale/echiatbile de acces la educaţie pentru dezvoltarea deplină a potenţialului personal şi reducerea inegalităţii şi incluziunii sociale;

prin activitatea educativă şcolară şi extraşcolară tinerii sunt implicaţi în promovarea val-orilor şi principiilor etice: dreptate, toleranţă, pace, cetăţenie activă, respectarea drepturilor omului;

potenţialul activităţii educative şcolară şi extraşcolară poate fi utilizat ca mijloc comple-mentar de integrare socială şi participare activă a tinerilor în comunitate;

se promovează cooperarea în vederea utilizării diverselor abordări didactice necesare ridicării standardelor calităţii procesului educaţional;

asigurarea resurselor umane şi financiare pentru implementarea şi recunoaşterea val-orică a programelor educative şcolare şi extraşcolare din perspectiva rezultatelor învăţării;

recunoaşterea activităţii educative şcolare şi extraşcolare ca dimensiune semnificativă a politicilor naţionale şi europene în acest domeniu.

Una dintre metodele eficiente de a oferi elevilor șanse egale este cea de implementare a proiectelor educative. Astfel, elevilor li se oferǎ posibilitatea sǎ-și dezvolte stǎri afective pozitive, sǎ-și completeze aria de preocupare, sǎ-și formeze atitudini.

Proiectele educative pornesc de la premiza cǎ educația presupune aplicarea modelului diversitǎții prin abordarea diferențiatǎ, inițierea de proiecte ȋn care sǎ fie implicați elevi, cadre didactice, parteneri educaționali, pornind de la pǎrinți, societatea civilǎ, media și comunitate.

Tematica trebuie sǎ fie relevantǎ și motivantǎ pentru toți partenerii.Este important ca elevii sǎ fie implicați ȋn toate etapele de realizare a proiectelor, de la

proiectare pȃnǎ la diseminare.


Implementarea unui proiect educativ presupune desfǎșurarea unor activitǎți cum ar fi: ȋntȃlniri de proiect, schimburi de experiențǎ cu partenerii proiectului, schimburi de experiențǎ cu diferite instituții, participare la evenimentele prevǎzute ȋn proiect, vizite de studiu ale partenerilor din proiect, schimburi de experientǎ și de bune practici, activitǎți de ȋnvǎțare, seminarii, școli de varǎ, conferințe, campanii, editarea unor publicații, sesiuni de formare, activitǎți de autoevaluare.

Proiectul de parteneriat, formǎ modernǎ și complexǎ de ȋnvǎțare-evaluare, se bazeazǎ pe toate formele de organizare a activitǎților – individual, pe perechi, pe grupe, frontal – grupele participante devenind o comunitate de ȋnvǎțare, ȋn care fiecare contribuie atȃt la propria formare, cȃt și la procesul de ȋnvǎțare colectiv.

Ȋnvǎțarea bazatǎ pe proiect este o abordare instrucționalǎ care angajeazǎ elevii ȋntr-o investigație bazatǎ pe cooperare, comunicare și colaborare.

Elevii implicați ȋn proiecte aflǎ soluțiile problemelor prin: comunicarea ideilor și a rezultatelor unii altora; formularea și rezolvarea ȋntrebǎrilor; dezbateri de idei; proiectarea de planuri și experimente; adresarea de noi ȋntrebǎri; crearea de produse noi; formularea de predicții; extragerea concluziilor. Aceastǎ abordare are o eficiențǎ crescutǎ ȋn creșterea motivației elevilor și ȋn stimularea operațiilor superioare ale gȃndirii.

Ȋnvǎțarea bazatǎ pe proiect este o acțiune de cercetare și acțiune practicǎ ȋn același timp.Proiectul este un complex de activitǎți specifice noi, programate ȋn conformitate cu un plan

de activitǎți, ȋn scopul realizǎrii unor obiective, ȋntr-un interval de timp definit, cu ajutorul unor resurse umane, tehnice și financiare, identificate ca atare la momentul elaborǎrii propunerii de proiect.

Ȋn consecinţă, activitatea educativă şcolară şi extraşcolară reprezintă spaţiul aplicativ care permite transferul şi aplicabilitatea cunoştinţelor, abilităţilor, competenţelor dobândite în sistemul de învăţământ.

Prin formele sale specifice, activitatea educativă şcolară şi extraşcolară dezvoltă gândirea critică şi stimulează implicarea tinerei generaţii în actul decizional în contextul respectării drepturilor omului şi al asumării responsabilităţilor sociale, realizându-se, astfel, o simbioză lucrativă între competenţa cognitivă şi cea comportamentală.

Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară.

Bibliografie

1.Landsheere,G. „Definirea obiectivelor educaţiei”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979,2.Creţu, C., „Teoria curriculumului şi conţinuturile educaţiei”, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1999, Iaşi,3.Stanciu M., „Reforma conţinuturilor educaţionale”, Editura Polirom, Iaşi, 20004.Tiron E., „Pedagogie”, Curs în format electronic pentru studenţi, Iaşi, 20055.Ungureanu, D.,Educaţia integrată şi şcoala inclusivă”, Editura de Vest, Timişoara, 20006.Bǎran-Pescaru A., „Parteneriat ȋn educație”, Editura Aramis, București, 2004

DRUMEŢIA, FORMĂ DE CUNOAŞTERE ŞI DE RELAXARE

Prof. înv. primar Stoian Adela, Șc. Gim. I.Gh. Duca Rm. VâlceaProf. înv. primar Bălţatu Laura, Șc. Gim. Genuneni, Com. Frânceşti, Jud. Vâlcea


Actualul curriculum de geografie pentru clasa a IV-a, favorizează şi sugerează realizarea unor activităţi de învăţare care pot fi personalizate în funcţie de necesităţile de la clasă, dar şi ţinând cont de caracteristicile orizontului local.

Este necesară trecerea de la geografia de tip descriptivist spre un demers de învăţare care încurajează înţelegerea relevanţei geografiei pentru viaţa cotidiană a copilului. Se urmăreşte, totodată, trezirea interesului acestuia de a cunoaşte direct, de a investiga şi de a înţelege faptul geografic imediat, precum şi importanţa prezervării unui mediu ambiant favorabil unei vieţi sănătoase şi echilibrate. Cu alte cuvinte, studiul geografiei trebuie să depăşească, ori de câte ori este nevoie, spaţiul îngust al sălii de clasă, natura înconjurătoare fiind mediul cel mai potrivit de familiarizare a copilului cu faptul geografic.

Geografia a tratat multe subiecte tabu fără a pune accentul pe realitatea care ne înconjoară şi care ne este de un real folos, punându-ne la dispoziţie toate caracteristicile geografice de care avem nevoie. Pentru a putea realiza acest „curriculum local” nu trebuie decât să privim în jurul şcolii şi foarte multe teme pot să fie puse în practică cu cel mai mic efort. Elevii îşi vor forma o reprezentare geografică asupra locului natal mult mai uşor, iar asimilarea cunoştinţelor este facilitată de impactul pe care îl are realitatea asupra modului de predare a anumitor cunoştinţe geografice.

Ţinând seama de faptul că elevul are preponderent o gândire intuitiv concretă, am folosit, ori de câte ori a fost posibil, orizontul local ca punct de plecare spre noi cunoştinţe şi generalizări geografice. În vederea înarmării elevilor cu un volum de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi ştiinţifice am avut în vedere legarea acestora de obiecte şi fenomene uşor observabile în orizontul local. Am folosit în acest scop mai multe modalităţi de desfăşurare a lecţiilor, indiferent dacă acestea au avut în vedere însuşirea de noi cunoştinţe, consolidarea lor sau au fost lecţii de recapitulare şi sistematizare.

Şcoala noastră, deși se află în oraș, are privilegiul de a se afla la poalele Dealului Capela, pe malul drept al Oltului. Beneficiind de amplasarea strategică a şcolii, distanţa până la râul Olt sau Dealul Capela fiind foarte scurtă se pot organiza diferite drumeţii cu caracter de informare, observare şi studiu. Folosind ceea ce ne oferă natura am putut transpune în practică anumite teme în special carte ţin de unitatea de învăţare „ Elemente de geografie a orizontului local şi apropiat”.

Pentru a stabili cât mai concret obiectivele drumeţiei, elevii au fost informaţi despre ceea ce se intenţionează a se întâmpla şi au fost invitaţi să aducă noi idei pentru a putea realiza o activitate cât mai complexă având în vedere realizarea unei aplicaţii practice a întregii unităţi de învăţare.

Pe parcursul lecţiilor elevii au avut posibilitatea teoretică dar şi practică de a lua cunoştinţă cu elemente ale orizontului local, analizând harta locală a judeţului şi a localităţi. Elevii au fost informaţi despre caracteristicile geografice ale orizontului local, elemente referitoare la relief, climă, hidrografie.

Stabilind data şi traseul drumeţiei elevii au posibilitatea de a pune în aplicaţie cunoştinţele dobândite în clasă : orientarea cu ajutorul busolei şi a elementelor din natură, identificarea punctelor cardinale, identificarea formelor de relief a localităţii natale dar şi a îmrejurimilor apropiate şi îndepărtate.


Este momentul potrivit pentru schiţarea unui plan a localităţii beneficiind de panorama ei, plan ce va fi finalizat în activităţile de la clasă. O fişă de observare referitoare la caracteristicile geografice se poate completa pe loc de către elevi aceştia putând să ia contact direct cu caracteristicile mediului, iar datele vor reflecta realitatea, observaţia lor va fi exploatată la maxim.

Realizând o astfel de drumeţie se va cunoaşte o mai mare dezvoltare a capacităţii de observare, a memoriei vizuale toate aceste contribuind la eficientizarea actului educativ. Cu siguranţă o drumeţie care nu se limitează numai la parcurgerea unui taseu, ci este stabilită din timp, are ca scop atingerea unor obiective şi realizarea unor activităţi va rămâne mult timp întipătită în amintirile elevilor.

Cu siguranţă ecoul unei asemenea drumeţii nu se va pierde dacă se va realiza şi o corelare interdisciplinară. Cunoştinele şi deprinderile asimilate pot fi valorificate cu succes în lecţiile de limba română unde se pot realiza compuneri şi descriei având ca temă drumeţia , astfel elevii beneficiază de un bagaj mare de reprezentări care îi va ajuta să elaboreze o creaţie cât mai

compelxă. Orele de educaţie plastică vor fi mult mai atrăgătoare când elevilor li se va cere să reprezinte plastic ceea ce au observat, culorile sunt mai bine redate, formele spaţiale capătă alt contur, iar întreaga creaţie plastică primeşte o alta diemensiune. Nu se poate trece cu vederea nici impactul pe care il va avea asupra orelor de educaţie tehnologică unde se pot realiza cu mai mare uşurinţă machete inspirate din elementele geografice observate.

Aşadar, drumeţia își are o binemeritată valoare asupra activităţii şcolare!

BIBLIOGRAFIE

1. Ordinul Ministerului Educaţiei

Naţionale nr. 5003 / 02.12.2014

Programa şcolară pentru disciplina Geografie, clasa a

IV-a

Panorama orașului Rm. Vâlcea

Zona de Nord a oraşului, văzută de pe


2. Cornelia Dincă - Metodica predarii geografiei - invatamant primar -

Editura: Decesfera Media / 2011

3. Vasile Anca Irina, Mihailescu

Mirela

- Mic dictionar scolar (MDS) pentru clasele I-IV,

Editura: Lizuka Educativ, 2014

Micul paharnic

Prof. înv. Primar : Croitoru Georgiana ErnestinaȘcoala Gimnazială ,, Teodor Bălășel ,, , Ștefănești, jud . Vâlcea

În cadrul orei de joc și mișcare, inspirată fiind din emisiuni mass-media, am organizat concursul ,, Micul paharnic,, . Regulile jocului sunt foarte simple : se construiește o piramidă din 15 pahare din plastic și între doi sau mai mulți jucători are loc o competiție ce constă în strângerea paharelor unul într-altul. Ora s-a desfășurat în condițiile specifice unei întreceri, toți participanții au respectat regulile jocului și au dat dovadă de fair play.

Însă, ceea ce a început ca o simplu joc și mișcare s-a transformat treptat într-o adevărată competiție , nu numai la nivelul elevilor din clasa a III-a, unde îmi desfășor activitatea în prezent, ci într-o competiție la nivel de școală, în acest joc fiind antrenați copii din mai multe clase de nivel primar.

Imaginația copilului este nelimitată, fapt ce a dus și la alte construcții din pahare de plastic multicolore.

https://www.librarie.net/cautare-rezultate.php?editura_id=2968


VALENȚE FORMATIVE ALE ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE

Răducanu Elena Lidia – Școala Gimnazială Nr. 1 Gara Banca

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi

mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor..”

Din ce în ce mai multe studii demonstrează că pentru a avea succes în viață, nu mai este

important doar un IQ ridicat, ci contează la fel de mult, dacă nu, poate chiar mai mult, să ai un EQ

dezvoltat – inteligența emoțională. Trăsăturile emoționale care par să fie importante pentru a avea

succes sunt:

• empatia

• exprimarea și înțelegerea sentimentelor

• controlarea temperamentului

• independența

Aceste trăsături se dezvoltă în mai mare măsură prin intermediul activităților

extracurriculare decât prin intermediul celor de la orele de curs, de aceea am ales să tratez tema mai

sus menționată.

Aceste activităţi realizate cu clasa de elevi a reprezentat un antrenament artistic deosebit, plin

de muncă, eşecuri, uneori, dar şi de sensibilitate, candoare şi căldură, pentru că am redescoperit şi

eu, omul şi învăţătorul că - ORICE din jurul nostru - înseamnă FRUMOS, dar numai dacă-

l ,,citeşti”, ,,cânţi”, ,,simţi”, ,,trăieşti”. A fost o mare bucurie şi o mare onoare să-mi ,,supun” elevii

la un astfel de antrenament estetic, pentru că ei, cu siguranţă, au devenit mai frumoşi pe dinăuntru şi

vor şti, mai târziu, să dăruiască mai departe picături din sufletul lor.

De-a lungul celor 3 ani, am putut observa următoarele schimbări în comportamentul

elevilor:

- relaționează mai prietenos unii cu alții, fiind mai ușor dispuși să-și ofere ajutorul;

- sunt mai receptivi la propunerile mele, implicându-se cu mai multă dăruire;


- se străduiesc mai mult în ceea ce privește realizarea sarcinilor;

- lucrează cu mai multă plăcere în grup, in vederea realizării diverselor proiecte, sau în

activitățile de la școală;

- au devenit mai interesați să afle informații din domenii cât mai diverse, precum astronomia

sau științele naturii;

- utilizează cu frecvență mai mare internetul ca sursă de explorare a domeniilor de interes;

- sunt mai toleranți unii cu alții în situații conflictuale;

- au o relație mai apropiată față de parinți;

- relația școală – părinți a cunoscut îmbunătățiri semnificative.

Bibliografie:

Ionescu D., Popescu R.(2012), Activități extrașcolare în ruralul românesc.

Dezvoltarea de competențe cheie la copii și tineri, Editura Universitară, București

Istrate E., Jinga I.(2008), Manual de Pedagogie, Editura All, Bucureşti

Lunenburg F.C.(2010), Extracurricular Activities, în Schooling volum 1, Nr. 1, Sam Houston

State University

King, A.(1993), Prima revoluţie globală, Editura Tehnică, Bucureşti

Macavei E.(1997), Pedagogie. Propedeutică. Didactică,Editura Didactică

şiPedagogică,Bucureşti

IMPORTANŢA EXCURSIEI ŞCOLARE

Prof.inv. ṣcolar Iosif Maria Magdalena Ṣcoala Gimnazială Ioneṣti

„Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă şi să se ridice şi să se înşele.

Nu folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi sunt posibile.” Pestalozzi

Pornind de la acest îndemn, trebuie să-i învăţăm pe copii să învingă dificultăţile prin intervenţii reale, posibile, să-i situăm în dialog cu mediul sau să-i facem să-şi exerseze capacitatea de a opta şi de a decide, pentru că perioada preşcolară este decisivă pentru formarea viitorului şcolar, a tânărului de mâine. Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Excursia reprezintă o formă de activitate extracurriculara care face posibil contactul nemijlocit cu lumea vie, oferind prilejul elevilor de a efectua observaţii asupra obiectelor şi fenomenelor aşa cum se prezintă ele în stare naturală.Cu ajutorul excursiei se pot transmite noi cunoştinţe, se pot fixa şi sistematiza cunoştinţele dobandite la lecţii,se realizează aplicaţii practice, se pot verifica diferite cunoştinţe căpătate in şcoală sau în alte excursii sau vizite.


Faptul că excursia poate fi folosită la aproape toate obiecte de învăţămant , pe toate treptele de învăţămant,în toate tipurile de şcoli şi la toate specialităţile, este înţeles în sensul că ea este cerută de anumite necesităţi pedagogice.Excursia şi drumeţia cultivă dorinţa de a călători,de a cunoaşte, de a şti cat mai mult, de a caştiga prin propriile forţe cunoştinţe noi, de a se supune unui program de lucru în care activitatea intelectuală este împletită cu munca fizică. Cadrul didactic are în excursie numeroase posibilităţi de a traduce în viaţă sarcinile procesului instructiv-educativ.Datorită faptului că este poate mai apropiat de elev decat in şcoala, reuşeşte să-l cunoască mai bine în toate manifestările lui şi, ca atare, să poată realiza mai fructuos sarcinile educaţiei morale. Excursia şi drumeţia mai contribuie intr-o largă măsură şi la educaţia estetică a elevilor,constituie un prilej de stimulare a creaţiei artistice,de cunoaştere a artei populare etc.Excursiile organizate de grădinită au multiple valenţe de informare şi educare a copiilor . Acestea, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă pentru că se desfăşoară într-un cadru nou, stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă reclamă efort suplimentar.Mediul de acţiune fiind deosebit, iar tehnicile de instruire altele, contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, îmbunătăţesc memoria vizuală şi auditivă, formează gândirea operatorie a copilului cu calităţile ei de echilibrare, organizare şi obiectivare.Scolarii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe.Acţionând individual sau în cadrul grupului, copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Cadrul didactic are, prin acest tip de activitate, posibilităţi deosebite să-şi cunoască copii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al învăţământului preprimar - pregătirea copilului pentru scoala si viaţă.Excursiile şi drumeţiile au un caracter relaxant, contribuind în mod categoric la sudarea colectivelor de elevi. După trecerea anilor, copiii îşi amintesc cu plăcere de întâmplările, din timpul excursiilor. În contextul noii reforme a învăţământului se pune, firesc, un puternic accent pe dezvoltarea creativităţii elevului, pentru fiecare oră ataşându-se o secvenţă de “extinderi”, modalitate prin care profesorul poate dezvolta această latură a personalităţii umane.Aceste “extinderi” sunt cu atât mai eficiente cu atât sunt de natură intra- şi interdisciplinară, în interiorul şi în grupele diferitelor obiecte de învăţământ.Dacă elevii au descoperit prin propriile lor eforturi – de observaţie, de imaginaţie şi gândire – o însuşire mai puţin vizibilă a unui obiect, un aspect al unui fenomen sau proces, dacă au găsit o soluţie nouă de rezolvare a unei probleme, ori au redactat compuneri într-un stil personal, original sub aspectul conţinutului şi al formei, toate aceste genuri de activităţi pot fi considerate forme de manifestare a însuşirilor creative, care se cer stimulate şi dirijate.În condiţiile în care este planificat şi organizat procesul de instruire şi educare a elevilor din şcolile noastre, trebuie valorificate maximal toate posibilităţile pe care acesta le oferă pentru realizarea obiectivului la care ne referim deoarece învăţarea creativă este o cerinţă logică, izvorâtă din caracteristicile şi nevoile epocii contemporane, care pune în faţa omului problemele greu de rezolvat, numai cu un “echipament” intelectual dominant reflexiologic, adresându-se, mai ales, reflexiei condiţionat-operante-caracteristică a echipamentului intelectual creative. Excursiile contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură, o mai mare apropiere între elevii clasei prin desfăşurarea în comun a acestor activităţi extraşcolare.Programarea unei excursii implică atât participarea profesorului-diriginte cât şi a colectivului de elevi pentru alegerea traseului şi a duratei excursiei. Inclusiv această etapă îi obligă pe elevi să lucreze cu harta, să facă un traseu care să-i motiveze intelectual şi afectiv, să-şi reamintescă anumite cunoştinţe din domeniul geografiei, istoriei, literaturii române etc.Acesta se desfăşoară în prima fază prin crearea traseului optim şi apoi pe întreaga desfăşurare a activităţii, printr-o succesiune de momente care prefaţează prin ele însele o trambulină pentru dezvoltarea laturii creative a personalităţii fiecărui elev. În acelaşi timp, alegerea unui astfel de tip de creativitate reprezintă o


evaluare la faţa locului a cunoştinţelor dobândite anterior, la clasă sau în familie, coroborate cu cele pe care le percepem, şi le însufleţesc direct de la sursă, cu participarea activă a elevilor la o cunoaştere afectivă făcută dintr-o perspectivă reală ce reflectă situaţii autentice.Ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a elevului, la educarea lui cetăţenească şi patriotică. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară prin însuşirea de noi cunoştinţe de material didactic adecvat. Reprezintă în acelaşi timp, finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire psihologică a elevilor. Excursia şcolară, mult dorită şi îndrăgită de elevi, este cel mai bun prilej de a învăţa geografie şi istorie, de a şti mai multe despre ceea ce înseamnă ţara cu bogăţiile şi frumuseţile ei naturale, mai profund decât la orice oră la clasă, indiferent de metodele folosite de dascălii şcolii.Mai mult, este un moment potrivit de a-ţi cunoaşte mai bine elevii, astfel încât, odată întors în atmosfera sălii de clasă, să poţi să dezvolţi relaţia de apropiere creată în timpul excursiei. Aşadar, putem spune că excursia şcolară rămâne o adevărată lecţie de învăţătură în care se deschide marea carte a patriei şi a naturii, din care poţi învăţa direct despre munţi şi ape, sate şi oraşe, despre plante şi animale, despre oameni şi faptele lor, despre istoria zbuciumată a românilor, despre toate. Considerate un veritabil mijloc de cunoaştere şi relaxare, după cum spunea marele nostru cărturar român Nicolae Iorga, „excursiile te învaţă mai mult decât zece biblioteci la un loc”.

EDUCAŢIA PERMANENTĂ ŞI BENEFICIILE EI MAJORE

Năsui Mariana, Şcoala Gimnazială, comuna Ioneşti

Ca să înțelegem valoarea formativă a educației trebuie, mai întâi, să privim centrul acțiunii educative – elevul ca pe un tot unitar, adică să-l înțelegem din punct de vedere moral, intelectual și din punct de vedere al dezvoltării sale fizice.

Mai întâi, trebuie să înțelegem că etapele dezvoltării fizice influențează în mod direct dezvoltarea psihică, dezvoltarea proceselor senzoriale, dezvoltarea intelectuală, gândirea, memoria și activitatea. Trebuie să ținem cont că elevul activează atât în cadru formal cât și nonformal și informal. Personalitatea lui se conturează de la vârstă fragedă iar ghidajul pe care îl are din partea adulților, profesori, părinți, membrii ai societății cu care vine accidental în contact au un rol foarte important în formarea personalității. Personalitatea școlarului evoluează prin consolidarea și formarea de noi priceperi și deprinderi, prin conștientizarea formării unei noi imagini de sine. Din punct de vedere social se dezvoltă nevoia de colectivitate, de stabilire a unor relații interpersonale, de apartenență la grupuri, spiritual de competiție. La ciclul primar este foarte important să îi facem pe elevi să fie motivati, lucru deloc ușor pentru că, motivația presupune formarea unor sentimente puternice pe fondul unui psihic bine lucrat, întărit, motivat.

Perioada copilăriei coincide cu ciclul primar, în general, și copilul este bun, vessel, avid de cunoaștere. El pune adesea întrebări, uneori repetitive și supărătoare însă satisfacerea curiozității acestuia este extrem de importantă, pentru că ea asigură nevoia de cunoaștere și stârnește și mai mult interesul pentru formare. Începând cu clasele primare intervine și procesul de evaluare a activității copilului, evaluare nu numai cantitativă ci și calitativă, viața lui conducându-se după alte reguli și urmând anumite scopuri, concretizate , la nivel educational în finalități educaționale.

Evaluarea nu vizează numai conținuturi, ci și dobăndirea de competențe, formarea unor atitudini, prezența sau absența motivației, dimensiunea creativă, originalitatea elevului. Ca să poată evalua toate aceste componente ale actului educativ, profesorul trebuie să fie un designer abil, modern si original, ca să găsească cele mai potrivite metode care să permită atât observarea, cât şi evaluarea, cât se poate de obiectivă, din punct de vedere cantitativ și calitativ. Așadar, pentru o


educație temeinică și o evaluare modernă și eficientă, elevul trebuie dirijat să exploreze, să descopere, să experimenteze și să creeze produse fizice, rezultate ale eforturilor lui susținute.

La această vârstă rezultatele concrete, observabile sunt importante pentru că ele genereaza formarea unor atitudini față de învățare, trăiri emoționale intense, dezvoltă convingeri. Astfel, produsele ce pot fi evaluate se concretizează în alcătuirea unor portofolii ce conțin fotografii din locuri vizitate în timpul excursiilor tematice, obiecte descoperite prin cercetări proprii, în locuri destinate cercetării educaționale in activităţile extracurriculare; creații literare care le- au atras atenția în mod deosebit în timpul activităţilor desfăşurate în bibliotecă; creații literare proprii rezultate in urma unor activităti cultural – educative. Ei se pot mândri cu aceste portofolii , mai ales pentru faptul că sunt dovada vie a rezultatului muncii lor, iar noi dascălii ne putem mândri cu o educaţie de calitate, chiar şi în sfera educaţiei nonformale.

PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL

NOI, PRIETENII BIBLIOTECII

Prof. înv. primar Bălțatu Laura

Școala Gimnazială Genuneni

Cartea, cândva principala uzină de miraje, e depăşită azi de filmele de la televizor sau de pe

CD / DVD-uri . Cât priveşte umplerea timpului, lectura rămâne pentru majoritatea contemporanilor

noştri de o însemnătate secundară. Un loc special în peisaj îl ocupă şi computerul. Fascinaţia pe care

o exercită miraculosul aparat pune în umbră orice vagă înclinaţie spre experienţa cărţii. O excepţie

„educaţională” o constituie Internetul. Explicaţia succesului este simplă. Oferta întruneşte cumulativ

trei condiţii: este atractivă, spectaculoasă şi nu cere un efort mental special. În faţa acesteia,

alternativa lecturii păleşte.

Dar, pe de altă parte, ce-ar însemna, în epoca actuală, transmiterea cunoştinţelor, a

informaţiilor, a creaţiilor literare, ce ar fi învăţământul însuşi, instruirea la toate nivelurile fără

textul scris, fără citire, fără lectură?

Copilul are nevoie de un ghid autentic care să îl ajute să păşească în lumea mirifică a

cărţilor. Lectura, organizată şi îndrumată cu pricepere şi perseverenţă, creează copiilor interesul,

obişnuinţa şi pasiunea pentru literatură .

Pentru început elevii au fost îndrumaţi să descopere universul bibliotecii, au descoperit cum

este organizată aceasta . În acest scop au efectuat o vizită, nu oarecare, ci cu un anume scop la

bibliotecă. Activităţile desfăşurate în bibliotecă au avut ca scop orientarea în spaţiul bibliotecii,

informarea cu privire la fondul de carte existent, organizarea pe domenii, ordine alfabetică,

înregistrarea cărţilor, drepturile şi responsabilităţile utilizatorului .


În continuare am desfăşurat activităţi prin care să-l apropiem pe copil de carte, ca de un

obiect special. Implicarea copiilor în activităţile desfăşurate în bibliotecă a fost o cale de a - i

apropia de universul cărţilor. Un exerciţiu util a fost cel de sortare a cărţilor dintr-o serie de

materiale (periodice, alte materiale), cele care sunt cărţi , separate de cele care nu sunt cărţi. Apoi

sortarea a cărţilor după tip: cele care sunt de poveşti, de poezii, cărţi de ştiinţe, albume, dicţionare

etc. Viitorul cititor a avut ocazia să observe diversitatea informaţiei pe care o oferă cărţile. Este

momentul în care copiii pot afla despre alcătuirea cărţii: coperţi, file, pagini, despre ce informaţii

găsesc pe coperţile cărţii.

Pentru a-l apropia de carte au urmat exerciţii care pun în evidenţă rolul titlului : pe o masă au

fost împrăştiate diferite cărţi. Sarcina copiilor a fost de a alege câte o carte, de exemplu, care are pe

copertă un animal, care are în titlu un anumit cuvânt , care are un nume în titlu etc. Au urmat

discuţii despre ce informaţii ne oferă titlul unei cărţi.

Un joc atractiv se poate face punând cărţile cu titlurile la vedere. Fiecare elev îşi alege o

carte. Bibliotecara sau învăţătoarea citeşte o poveste care include titlurile cărţilor. În timp ce se

citeşte, copilul care are cartea cu titlul respectiv o ridică. După exerciţii care îl fac pe copil să ia

cartea în mână, urmează cele care îl fac să o deschidă: fiecare copil îşi alege de pe masă o carte,

apoi motivează alegerea acesteia şi face predicţii referitoare la conţinutul cărţii. Aceste predicţii se

consemnează, urmând a fi verificate de elev în timp ce va citi acea carte. Când elevii sunt mai mari

îi punem să citească prima pagină, pe cea de la mijloc şi pe cea de la sfârşit, urmând ca ei să facă

predicţii referitoare la conţinutul cărţii.

Un alt tip de exerciţiu este cel de a prezenta copii ale coperţilor unor cărţi şi o copie a unei

pagini interioare, urmând ca elevii să “reconstituie” cărţile. Este un exerciţiu util de citire conştientă

în care copilul este pus în situaţia de a face analogii, comparaţii. Pentru a stârni interesul asupra

conţinutului cărţii îi dăm o listă cu propoziţii incomplete care va fi completată pe măsură ce elevul

citeşte cartea. Exerciţiul poate avea şi alte formulări: propoziţii adevărate sau false referitoare la

unele evenimente prezentate în carte, la unele personaje etc. Cercetările în scopul verificării

capacităţilor (abilităţilor) de lectură ale copiilor s-au orientat în principal în trei direcţii:

corectitudine, viteză de lectură şi înţelegerea ei. Copilul trebuie să-şi cunoască capacităţile de

lectură şi să-şi verifice comportamentul de lectură. Am introdus acum exerciţii - concurs de citire

rapidă (cine citeşte mai multe cuvinte în decurs de 1 minut), conştientă (elevul care a citit trebuie să

pună o întrebare colegilor referitoare la conţinutul textului citit). După lectura cărţii (sau lucrării) în

întregime, copilul şi-a format despre ea o imagine unitară, de ansamblu. În funcţie de această

imagine, el îşi defineşte atitudinea faţă de carte şi de autor. E momentul să insistăm asupra

dezvoltării deprinderii ca, după terminarea lecturii, elevul să reflecteze asupra ei. Un exerciţiu util

în această fază este următorul: completarea unor fişe cu propoziţii incomplete, exerciţii tip grilă / cu


alegerea multiplă sau adevărat / fals sau jocul „Cine a spus asta?” (cu replici celebre din lucrări bine

cunoscute, copiii trebuind să identifice numele personajului, titlul piesei, autorul ei) exerciţii prin

care îşi pot verifica capacitatea de receptare şi înţelegere a textului citit.

Biblioteca are menirea de a forma un lector competent, dar şi un cititor care să-şi formeze

gustul propriu de lectură, astfel încât să fie un cititor activ pe tot parcursul vieţii.

Bibliotecarul şi dascălul trebuie să ghideze lectura, această călătorie a copiilor în lumea

textului, astfel încât fiecare dintre ei să ajungă la o înţelegere personală a textului discutat.

IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN VIAȚA ELEVILOR

Prof. în înv.primar: Epure Geanina-Aurica

Școala Gimnazială ,,Stroe Belloescu” Grivița

Există o legătură între succesele şcolare ale copiilor şi modul lor de a-şi petrece timpul liber.

Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor, trebuie să introducă cu ajutorul

copilului un program potrivit de viaţă pentru elev, să vegheze ca el să fie respectat. Un program

precis şi potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea orelor de muncă, odihnă şi distracţii

contribuie mult la disciplină lui, la dezvoltarea fizică şi psihică. Pe copii nu prea îi învaţă nimeni

cum să îşi organizeze timpul. Din păcate, educaţia despre organizarea timpului se reduce la anumite

„trimiteri” de genul „grăbeşte-te acasă pentru că ai de învăţat”, „treci la învăţat”, „nu ţi-ai organizat

timpul, de aceea nu ţi-ai terminat temele nici până acum”, „eşti un puturos şi de aceea ai numai note

mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că nu termini nimic”, „de ce nu ţi-ai făcut ordine în

camera ta”. Aceste tipuri de remarci nu ajută copilul în organizarea timpului, în general şi nici în






Funcțiile timpului liber:

Funcția educativă – cu mai multe elemente de conținut:

a) Lărgirea orizontului științific și cultural

b) Formarea capacității de autoorganizare și a unui stil de viață elevat

c) Stimularea capacității creatoare


Funcția compensatoare – se referă la refacerea resurselor organismului și pregătirea pentru

noi eforturi;

Funcția recreativă - urmărește crearea unui stil de viață pozitiv, optimist;

Funcția integrativă – caracterizează activitățile de grup și contribuie la socializarea

indivizilor, la dezvoltarea stilului de colaborare, întrajutorare.

Timpul liber al elevului poate fi organizat de şcoală prin diferite activităţi extracurriculare

cum ar fi: excursii, drumeții, vizite la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de

învățământ, vizionarea de spectacole de teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi

tematice, activități sportive, legate de protecția mediului sau poate fi autoorganizat- timpul

petrecut cu prietenii în excursii, plimbări. Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru

dezvoltarea armonioasă a copilului, ele ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de

învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice diversificate,

dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile extrașcolare

acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult mai ridicat.

Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar, în afara

instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor

instituții de învățământ. Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol

complementar orelor clasice de predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat.

Caracteristicile activităților extrașcolare:

Înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte

instituții extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de

artă/ muzică pentru copii);

Oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al

copiilor;

Au rol complementar;

Dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile

extrașcolare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate.

Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie

un mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea elevilor la astfel de

activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului comportament

în comparație cu al celorlalți. Activitățile extrașcolare reprezintă totodată un element prioritar în

politicile educaționale întrucât au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității elevilor, asupra


performanțelor școlare și a integrării sociale. Un studiu al lui J. Eccles și B.L.Barber(1999) indică

un impact diferit al activităților extrașcolare, în funcție de tipul acestora și rata de participare, astfel:

participarea în cadrul tuturor tipurilor de activități extrașcolare corelează cu creșterea

rezultatelor și performanțelor școlare;

participarea la activități sportive înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să aleagă să

urmeze o școală superioară (nivel universitar) până la la împlinirea vârstei de 21 de ani;

participarea la activități prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvență în rândul

elevilor participanți.

„Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare, i se poate transmite cu succes, într-o formă

intelectuală adecvată, orice temă.”- afirma J. Bruner.

Condiția primordială pentru receptarea corectă și coerentă a mesajului o reprezintă demersul adoptat

de cadrul didactic, metodele, procedeele, modul și modalitățile utilizate, precum și cadrul în care se

desfășoară procesul.

Scopul activităților extrașcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, cultivarea

interesului pentru acțiuni socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, valorificarea

talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Prin aceste activități li se

oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale vieții, valori morale și nu

numai. Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere

în actul decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea

comportamentală:

„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi

mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”

(Maria Montessori)

Bibliografie:

1. Cosmovici, A., Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi, 1985

2. Ionescu M.; Chiş V. – Mijloace de învăţământşiintegrareaacestoraînactivităţile de

instruireşiautoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

3. Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogiaactivităţilorextracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007

4. Lucaciu, Gh, Activități recreative, Note de curs, Facultatea de Educație Fizică și Sport,

Universitatea din Oradea, 2005


5. Raţă, G., Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi, 2007

6. Stan, C., Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru

formarea profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea

clujeană, Cluj-Napoca, 2001

7. Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007

CONTRIBUȚIA BISERICII LA MAREA UNIRE

Prof. Buteaţă MihaiŞcoala Gimnazială, comuna Ioneşti

Biserica Ortodoxă Română a reprezentat un stâlp de bază pentru țara noastră încă de la începuturile noastre ca popor. Istoria Bisericii completează istoria națională și o împlinește. Anul 1918 nu face excepție și speculează contextul favorabil european.Multă vreme, românii au fost nevoiți să trăiască în provincii diferite ale aceluiași neam: Țara Românească, Moldova și Transilvania. Au trăit despărțiți, uneori sub stăpâniri străine. Libertatea și-au apărat-o cu armele, iar identitatea prin grai și credință. Avem, așadar, o întreită legătură între românii din cele trei provincii istorice: pământul, limba și credința, legătură ce a păstrat conștiința că românii sunt frați, indiferent de ce parte a Carpaților le-a fost dat să viețuiască. Și a venit Mihai Viteazul, și a intrat în București, în Iași și în Alba-Iulia, și românii au fost, din nou, una. Și a venit Alexandru Ioan Cuza în ianuarie 1859, și Moldova și Țara Românească au format România. Dincolo de Carpați rămăsese însă Transilvania. Acest lanț muntos niciodată nu a despărțit, ci a unit. Nu a fost stavilă, ci punte de legătură între frații de o parte și de cealaltă. Pasurile și trecătorile Carpaților erau călcate de cei care asigurau schimburi economice necesare trupului și schimburi culturale ce întăreau sufletele. Nu de puține ori, ierarhii de peste munți, „exarhi ai plaiurilor”, trimiteau în Ardeal misionari întăriți cu tipărituri și obiecte de cult pentru români.

În istoria țării noastre, găsim întotdeauna Biserica alături de popor. Numărăm credincioșii și preoții în răscoalele lui Gheorghe Doja (1514) sau Horea, Cloșca și Crișan (1784), în Revoluția lui Tudor Vladimirescu (1821), în Revoluția de la 1848, în mișcarea pentru Unirea Principatelor (1859), în Războiul pentru independență (1877) sau în Răscoala de la 1907. Astfel, prezența ierarhilor, consilierilor, preoților, teologilor și credincioșilor la evenimentele din anul 1918 vine ca un lucru firesc în împlinirea istoriei.

Dorința arzătoare a unirii a fost susținută și de publicațiile românești din Ardeal, în special de organele de presă ale consistoriilor române: „Telegraful român” (Sibiu), „Biserica și Școala” (Arad), „Unirea” (Blaj) și „Foaia diecezană” (Caransebeș).


La 30 octombrie, episcopul Aradului, Ioan I. Papp, a cerut episcopilor români, ortodocși și greco-catolici, să-și precizeze atitudinea cu privire la Consiliul Național Român Central. Primul răspuns a venit din partea episcopului Miron Cristea al Caransebeșului, în forma unei adrese din 1 noiembrie pentru Consiliul Național Român, în care amintea dreptul fiecărui popor de a dispune liber de soarta sa. De asemenea, printr-o adresă comună din 21 noiembrie, semnată de toți episcopii ortodocși și greco-catolici din Transilvania, Consiliul Național Român era recunoscut ca for conducător al luptei de eliberare națională și se asigura aportul „din toate puterile la întruparea aspirațiilor noastre naționale”.

Profesorul Nicolae Bălan de la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu, viitor mitropolit al Transilvaniei (1920-1955), a făcut parte din delegația trimisă de Consiliile Naționale din Sibiu și Arad pentru a lua legătura cu conducătorii politici din România. Astfel, la 14 noiembrie, Nicolae Bălan a ajuns la Iași, unde erau refugiați membrii Guvernului român. Acolo a intrat în contact cu diferiți demnitari de stat, dar și cu reprezentanții diplomatici ai Franței, Angliei și Statelor Unite ale Americii, pe care i-a informat despre situația din Transilvania. De la Iași a trimis o scrisoare către Vasile Goldiș, prin care îi recomanda convocarea imediată a unei adunări naționale, de preferință la Alba Iulia, care să „proclame alipirea necondiționată la România”.

La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Biserica românească a fost reprezentată de cei 5 episcopi în funcțiune, 4 vicari, 10 delegați ai Consistoriilor ortodoxe și ai Capitlurilor greco-catolice, 129 de protopopi, câte un reprezentant al Institutelor teologice-pedagogice și câte doi reprezentanți ai studenților de la fiecare Institut teologic, la care s-au adăugat numeroși preoți și învățători ai școlilor confesionale, aleși ca delegați oficiali. Biroul Adunării Naționale a ales trei președinți, dintre care doi erau episcopi: Ioan I. Papp al Aradului și Dimitrie Radu de la Oradea. Al treilea, octogenarul Gheorghe Pop de Băsești, și-a încheiat discursul rostit pe Câmpul lui Horea prin cuvintele dreptului Simeon din Sfânta Scriptură: „Acum slobozește, Doamne, pe robul tău, căci ochii lui văzut-au mântuirea. De acum pot muri fericit, căci am văzut marele ideal împlinit”.Discursul de încheiere a Marii Adunări Naționale a fost rostit de episcopul Ioan I Papp al Aradului.

Din cei 212 membri ai Marelui Sfat Național, făceau parte și episcopi, profesori de teologie, protopopi și preoți cu atribuții legislative. În cadrul lucrărilor s-a redactat și s-a aprobat „cu entuziasm” actul de unire, când Miron Cristea a luat din nou cuvântul.A doua zi, deputații Marelui Sfat Național s-au întrunit în sala tribunalului, sub președinția episcopului Miron Cristea, și au ales un for executiv cu titlul de Consiliu Dirigent, având sediul la Sibiu, din care făcea parte și preotul Vasile Lucaciu.

La 14 decembrie, o delegație a Marelui Sfat Național, în frunte cu episcopul Miron Cristea, s-a deplasat la București și a înmânat regelui Ferdinand I actul Unirii Transilvaniei cu România. Drept urmare, la 24 decembrie, regele Ferdinand promulga decretul de sancționare a unirii Transilvaniei și, totodată, a Basarabiei și Bucovinei cu România.

În România interbelică, în săvârșirea momentului istoric al Unirii de la 1 decembrie 1918 era recunoscut aportul Bisericii, alături de istorici, oameni de litere și presă: „Instrucțiunile pastorale ale vlădicilor, sfaturile cronicarilor și istoricilor, versurile poeților, predicile preoților, articolele ziariștilor care au făcut din meșteșugul lor un apostolat, au trezit în sufletul poporului conștiința națională”.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a fost benefică și pe plan spiritual, atrăgând după sine organizarea unitară a structurilor bisericești din toate provinciile românești, sub conducerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În același timp, ea a creat și premisele ridicării Bisericii Ortodoxe Române, autocefale din anul 1885, la rangul de Patriarhie, în anul 1925.


Prin slujitorii de la altare,Biserica Ortodoxă Română a indus și a păstrat mereu în inima românilor ideea de unitate națională și de credință. De asemenea, există o strânsă legătură între Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, ca sărbătoare religioasă, și Ziua Națională a României sărbătorită la data de 1 decmbrie a fiecărui an. Prin urmare, după afirmația Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Nu întamplător există o legătură între Sărbătoarea Națională Bisericească de la 30 noiembrie și Sărbătoarea Națională politică 1 Decembrie ca Zi națională care ne aminteste de Unirea cea Mare de la 1 deembrie 1918. Aceste două sărbători sunt legate între ele pentru că Sărbătoarea Sfântului Andrei ne arată unitatea credinței care a fost temelia pentru dezvoltarea și cultivarea conștiinței unității noastre naționale, nu numai teritoriale, ci și unitate în cuget și simțiri”.

SCOPUL ŞI IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE

Prof. Buteață Oana – Maria, Școala Gimnazială, comuna Ionești

Tot ceea ce n-avem de la naştere şi de care avem nevoie când suntem mari, ne este dat prin educaţie. Această educaţie ne vine de la natură, de la oameni sau de la lucruri. – Jean Jacques Rousseau Educaţia reprezintă o componentă fundamentală a oricărei societăți umane, îndeplinind

funcţiile de informare şi de formare a omului din punct de vedere intelectual, moral, artistic, fizic,

personalitatea fiecărui individ depinzând în mare măsură de o întreagă serie de acţiuni şi influenţe

educaţionale.

După îndelungi cercetări, au fost sistematizate trei tipuri sau moduri de realizare a pregătirii

pentru viaţă: educaţia formală (școlară), nonformală (extrașcolară), informală (cunoştinţele cu care

individul se întâlneşte zi de zi: în familie, cu prietenii, pe stradă, în mass-media).

Educația de tip nonformal cuprinde totalitatea influențelor de natură educativă realizate în

afara clasei sau în afara școlii. Timpul extraşcolar a fost caracterizat drept „libertate sub control

instituţional”. Timpul liber se caracterizează prin: alegerea liberă şi eliberarea de sub obligaţiile

instituţionale, caracterul dezinteresat al activităţilor, caracterul personal, întrucât încurajează

virtuţile dezinteresate. Dintre funcţiile timpului liber, pot fi amintite: funcţia de relaxare, de

destindere, care constă în posibilitatea de refacere a organismului după activitatea de bază, funcţia

de distracţie, care se realizează prin delectare şi amuzament, generând un tonus optimist; funcţia

educativă, de dezvoltare, care se concretizează în îmbogăţirea vieţii spiritulale şi dezvoltarea


personalităţii, formarea capacităţii de autoorganizare a unui stil de viaţă elevat, stimularea

capacităţilor creatoare şi a stilului participativ. Activitățile organizate în afara clasei includ cercuri

pe discipline de învățământ, ansambluri sportive, artistice, culturale, competiții, concursuri,

olimpiade școlare. Organizarea acestor activități este puternic corelată cu opțiunile, posibilitățile și

asteptările elevilor, de unde rezultă și marea lor flexibilitate.

Activitățile specifice educației nonformale realizate în afara școlii se împart în două

categorii, și anume:

a) activități perișcolare - organizate în scopul petrecerii timpului liber în care sunt incluse excursiile,

vizitele, taberele, vizionările de spectacole (teatre, cinema), vizitarea unor expoziții;

b) activități parașcolare - organizate ca soluții alternative de perfecționare, reciclare, instruire

personală.

Educația nonformală prezintă o serie de caracteristici, cele mai semnificative fiind:

1) Activitățile extrașcolare au un caracter opțional, permițându-le elevilor să se orienteze spre ele în

funcție de posibilitățile, aptitudinile, interesele de care dispun, ceea ce le conferă un grad mai mare

de atractivitate.

2) În desfășurarea acestor activități, elevii joacă un rol mai activ deoarece acestea corespund

intereselor și asteptărilor lor și, implicit, pot să le amplifice motivația și dorința de a se implica în

reușita lor. În legatură cu această caracteristică, trebuie menționat faptul că, în cadrul activităților de

tip nonformal, accentul cade pe ceea ce fac elevii, și nu profesorul.

3) Activitățile realizate în cadrul educației nonformale pot stimula în mai mare masură imaginația

și creativitatea elevilor.

4) Activitățile de tip nonformal facilitează o solicitare diferențiată a elevilor în funcție de

posibilitățile, aptitudinile și așteptările acestora.

5) Majoritatea activităților incluse în educația nonformală nu fac obiectul unor evaluari sistematice

și riguroas, ceea ce înseamnă că se elimină sursele generatoare de stres și de oboseală în rândul

elevilor.

6) În organizarea și desfășurarea acestor activități, rolul cadrului didactic este mult mai discret, el

putând să exercite asupra elevilor o influență indirectă.

Bibliografie:

1. Dulamă, Maria Eliza - Metodologie didactică, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 2006

2. Dicţionarul limbii române pentru elevi, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1983

3. Filimon, Letiţia; Marcu, Vasile - Psihopedagogia pentru formarea profesorilor, Oradea, Ed.

Universităţii din Oradea, 2003

4. Marcu, Vasile; Orţan, Florica; Deac, Adina Emilia - Managementul activităţilor extracurriculare,

Ed. Universităţii Oradea, Oradea, 2003


Şcoala şi activităţile extraşcolare ale elevilorprof. înv. primr Predişor Corina

Şcoala Gimnazială Nr. 4 Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea

PROIECT TEMATIC “ PAŞTELE “Proiectul:

are un conţinut transdisciplinar deoarece prin relizarea proiectului se ating obiective de

referinţă ale mai multor arii curriculare;

se bazează pe învatarea prin cooperare, fiecare copil participând la realizarea proiectului;

activităţile de cercetare sunt extinse şi spre alte instituţii şi alte resurse umane din

comunitate;

copiii sunt parteneri în luarea deciziilor;

se desfăşoara in paralel cu activităţile obisnuite de la clasă,antrenând şcolarul în formarea

deprinderilor de căutare,de cercetare , de selectare, prelucrare a informaţiilor;

şcolarul tinde să devină un bun manager al timpului;

părinţii,rudele sunt implicaţi în activitatea de învăţare a copilului lor,devenind o resursă

umană central;

clasa este îmbogăţită cu material didactic şi estetic.

Şcolarii sunt solicitaţi să apeleze la acele surse care îi ajută să rezolve problemele şi sunt

implicaţi în experienţe de învăţare complexe, proiecte din viaţa reală prin care îşi dezvoltă

cunoştinţele şi deprinderile.

Învăţarea bazată pe proiect este o abordare instrucţională care angajează şcolarii într-o

investigaţie bazată pe cooperare (Bransford & Stein).

Şcolarii află soluţiile problemelor prin :

- formularea şi rafinarea întrebărilor;

- dezbateri de idei;

- proiectarea de planuri sau experimente ;

- colectarea şi analiza datelor ;

- extragerea concluziilor;

- comunicarea ideilor şi a rezultatelor investigaţiei unii altora;

- adresarea de noi întrebări;

- crearea de obiecte.

Cercetările au arătat că această abordare are o eficienţă crescută în creşterea motivaţiei

elevilor şi în stimularea operaţiilor superioare ale gândirii. Învăţarea bazată pe proiect este acţiune

de cercetare şi acţiune practică în acelaşi timp:

* Acţiune de cercetare în care elevii


- investighează, descoperă, prelucrează informaţii despre o temă de real interes pentru ei ;

- sunt actori cu roluri multiple în organizarea, planificarea, realizarea şi evaluarea

activităţilor ;

- sunt puşi în situaţii practice în care sunt determinaţi intrinsec să experimenteze deprinderi

şi capacităţi noi şi să le consolideze pe cele dobândite ;

- utilizează cooperarea ca modalitate de bază în atingerea scopurilor individuale şi de grup ;

- se construieşte o comunitate de învăţare.

* Acţiune practică ce :

- reflectă efortul individual şi de grup pentru atingerea anumitor obiective formulate

de programă şi de elevi împrună cu cadrul didactic.

- reprezintă expresia performanţei individuale şi a grupului ;

- constituie dovada implicării fiecărui copil şi a interesului pe care fiecare elev

l-a manifestat pentru împlinirea unui parcurs colectiv.

Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în

activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,

facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,

fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile

extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în

mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.

Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu

epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului

liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În

acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează pozitiv.

ŞTIM, RESPECTĂM, CONTINUĂM

prof. înv. primar RAMONA DRĂGUŢ, ŞCOALA GIMNAZIALĂ IONEŞTI

Unul dintre proiectele pe care le implementez, împreună cu elevii mei, este „Ştim,

respectăm, continuăm”. Scopul este acela de a-i ajuta pe copii să înţeleagă tradiţiile şi obiceiurile

strămoşeşti, să le respecte şi să devină continuatori ai acestora.

Jocul Caprei este un obicei străvechi, exponent peste veacuri al spiritualităţii populare şi

care face parte din tradiţiile româneşti de iarnă. Păstrat şi astăzi în majoritatea aşezărilor româneşti,

el cunoaşte cea mai complexă şi spectaculoasă formă de desfăşurare în satele din Moldova. Obiceiul

este definit de costumul de "Capră" dar şi de celelalte elemente specifice: obiecte de recuzită, texte

literare şi muzicale, dans. Personajele acestui joc sunt: capra, moşneagul, baba, negustorul,


doctorul, vânătorul. Capra a fost socotită de români ca animalul care dă semne dacă vremea va fi

bună sau rea. Jocul "caprei" (omorârea, bocirea , înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur,

un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit

să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor -

invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul caprei". Jocul caprei",

generalizat în toată ţara la sfârşitul secolului al XIX-lea şi fiind socotit un joc păgân, mulţi slujbaşi

ai bisericii au refuzat să-l primească pe la casele lor, socotindu-l nevoit de legea creştinească" (Gr.

Tocilescu). În zilele noastre, jocul a rămas un pretext pentru una dintre tradiţionalele manifestări

artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare ş.a., în culori vii, uneori

stridente, pentru înveselirea gospodarilor şi pentru urări bune cu prilejul Anului Nou.

Jocul şi portul popular

sunt lucruri pe care elevii noştri

trebuie să le cunoască, să fie

mândri de ele. La activităţile cu

caracter specific românesc, ei

poartă cu mândrie costumul

popular şi învăţă să joace şi să cânte melodii populare.

Cusăturile sunt activităţi ce se dovedesc atât dificil de realizat, dar şi deosebit de

satisfăcătoare, de minunate şi apreciate de cei

mici. Sunt atât de bucuroşi atunci când reuşesc

să realizeze cusături! Motivele populare de pe

costumele lor sunt motivaţia pentru dorinta de

a învăţa lucrul cu acul.

Încondeiatul ouălor este un alt obicei străvechi mult îndrăgit de copii. Au învăţat la orele de

Religie despre semnificaţia sărbătorilor pascale, de la părinţi, de la învăţătoare. Sunt curioşi, pun

foarte multe întrebări şi acest lucru ne obligă să întreprindem tot ce ne stă în putinţă pentru ca ei să

ŞTIE, să RESPECTE şi să CONTINUE.

Culoarea roşie, ca simbol al sângelui Mântuitorului, accentuează cel mai bine sărbătoarea

pascală. Obiceiul are la bază legenda potrivit căreia Maria Magdalena s-a apropiat de crucea pe care

era răstignit Iisus Hristos, având un coş cu merinde, iar

sângele Domnului a colorat astfel ouăle din coş. Oul

simbolizează mormântul lui Iisus Hristos, un înveliş care

ascunde viaţa la interior şi care e deschis când ouăle sunt

ciocnite. Credincioşii îşi însoţesc gestul ciocnirii ouălor cu

mărturisirea celei mai importante afirmaţii a religiei creştine:


Hristos a înviat!, confirmată de interlocutor prin formula Adevarat a’nviat!. Există credinţa că dacă

doi oameni ciocnesc împreună ouă de Paşte, se vor întâlni pe lumea cealaltă.

Câteva simboluri şi semnificaţii utilizate sunt:

linia dreapta verticala = viata;

linia dreapta orizontala = moartea;

linia dubla dreapta = eternitatea;

linia cu dreptunghiuri = gandirea si cunoasterea;

linia usor ondulata = apa, purificarea;

spirala = timpul, eternitatea;

dubla spirală = legatura dintre viaţă şi moarte.

Activităţile extracurriculare au o importaţă deosebită în educaţia elevilor, contribuie la

gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor,

la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Lucrurile se învaţă făcând, exersând, într-un

mod relaxant.

TIMPUL LIBER AL ŞCOLARULUI

Înv. Safta GeorgetaŞcoala Gimnazială Gura-Văii, Loc. Bujoreni, Jud. Vâlcea

,,Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat!’’

Educaţia este singura ce poate face diferenţa între oameni, este singura care asigură reuşita personală şi profesională a oamenilor şi mai presus de toate este cea care face din om un caracter.

Este bine ştiut ca educaţia este rezultatul acţiunii a trei mari factori între care trebuie să existe o colaborare continuuă. Astfel, de multe ori trebuie analizată evoluţia, progresul sau regresul/eşecul unui copil în funcţie de toţi factorii educaţionali. Trebuie potenţat şi valorificat rolul şi mai ales influenţa acestor factori şi nu trebuie lăsată educaţia doar în grija şcolii. Părinţii au un rol definitoriu în ceea ce priveşte formarea viitorului adult, iar dacă educaţia oferită de ei este una corectă se pot crea premisele unei dezvoltări multilaterale şi ale unei personalităţi active care să se integreze activ în societate.

Având în vedere aspectele precizate mai sus şi ţinând cont că elevul petrece foarte mult timp în preajma familiei trebuie avută în vedere orgnizarea timpului liber al şcolarului.

Părinţii trebuie să conştientizeze importanţa modului de petrecere a timpului liber şi totodata efectul diversificării activităţilor ludice. Familia trebuie să împartă eficient timpul petrecut alături de copil şi să îl includă atât în activităţi de joc cât şi în activităţi casnice, astfel încât să creeze premisele unei dezvoltări multilaterale.

În timpul săptămânii, ştim cu toţii că există situaţii în care părinţii lucrează până la ore târzii iar atunci când ajung acasă abia aşteaptă să se bucure de câteva momente de respiro în timp ce


copilul se joacă în camera alăturată sau se pregăteşte pentru somn. E important însă să găsim un timp, oricat de puţin ar fi, pe care să-l petrecem doar cu copilul nostru fără să mai fim implicaţi şi într-o altă activitate. Orele acordate în grabă sau în paralel cu alte activităţi sunt mai puţin importante. Copilul e bine să simtă că pentru câteva ore el este cel mai important pentru noi, iar acest timp petrecut împreună este liantul emotional care-şi va pune amprenta în formarea personalităţii copilului. In timpul weekendului sau în serile când programul nostru este mai lejer, putem face nenumarate activităţi comune, care să ne bucure şi să să ne destindă deopotrivă, atât pe noi cât şi pe copii. Ce putem face în timpul liber împreună cu copilul nostru? E important ca în timpul petrecut cu el să-l învăţăm ce înseamnă petrecerea timpului liber cât mai plăcut şi util. Există o serie de activităţi pe care le putem realiza cu copilul nostru fie că alegem să stăm în casă fie că decidem să ieşim în natură. În funcţie de vârsta copilului putem alege diferite jocuri educative, de socializare, jocuri de rol, diferite activităţi sportive sau activităţi care pot cotribui la dezvoltarea creativităţii şi a spiritului de echipă, a competitivităţii sau limbajului. Dacă alegem să ne petrecm timpul în natură avem şi mai multe variante la dispoziţie. Putem merge într-un parc unde putem aduna fel de fel de materiale precum conuri de brad, pietricele, frunze, seminte şi din ele, acasa, să realizăm lucrări interesante la masa din sufragerie ori pe covor. Putem participa la activităţi de reciclare, putem face diverse vizite la Muzeu, la Grădini Zoologice, la diferite instituţii publice pentru a le putea explica în termeni cunoscuţi activitatea acestora. De asemenea, putem merge la plimbare sau într-un parc de distracţii, pe un teren de sport sau la pădure. La locurile de joacă, unde sunt tobogane, leagăne, groapă cu nisip, băncuţe, mese şi unde sunt şi alţi copii cu părinţii lor e multă distracţie, veselie iar copiii îşi fac mulţi prieteni cu care se pot lua la întrecere sărind la groapa cu nisip, urcându-se în tobogane şi dându-si drumul până jos cu mai mult sau mai puţin curaj, învârtindu-se în carusel sau stând pur şi simplu pe băncuţe la măsuţe şi realizând un desen ori un puzzle. În astfel de activităţi comune intervin divergenţe de opinii, contradicţii constructive, îşi fac loc idei originale, care la rândul lor nasc alte idei, iar acest lucru este binevenit pentru a-i oferi copilului nostru posibilitatea să se afirme şi să se exprime, să observe că într-o relaţie, interlocutorii nu au idei, opinii, trăiri identice. Dacă la toate aceste acţiuni copilul îi are alături pe ambii părinţi, se simte protejat, legăturile emoţionale se îmbogăţesc şi se consolidează, curajul copilului se dezvoltă, organismul se căleşte şi devine mai puternic, mai pregătit să reziste la eforturi. De asemenea, timpul liber dacă nu putem să-i fim alături, este un moment potrivit în care copiii pot fi încurajaţi să-şi practice hobby-urile. Tot acum ei pot să-şi descopere noi talente. Este important să-l ghidăm în alegerea activităţilor de timp liber pentru a-l împiedica să asocieze timpul liber cu televizorul sau calculatorul, deoarece numai aşa ne asigurăm că vom avea un copil echilibrat emoţional şi sănătos.

Copiii sunt atraşi de tot ceea ce îi înconjoară şi participă cu plăcere la activităţi noi, prin intermediul cărora descoperă lucruri noi. Astfel, copiii pot participa la activităţi de jogging, realizare accesorii handmade, activiţi cu animale de companie, jonglerie, grădinărit, pescuit, voluntariat, patinaj, pictură. origami etc.

BIBLIOGRAFIE: 1. Activitatea integrată. Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, Ed.

Didactică, Bucureşti, 2008;2. Primii paşi împreună. Activităţi transdisciplinare pentru şcolari, Ed. Humanitas, Bucureşti,

2003

ACŢIUNE DE CURĂŢENIE ÎN LOCALITATEA NOASTRĂ


SCOALA TIMPULUI LIBER

Înv. Truşcă AdrianaŞcoala gimnazială Gura Văii, Loc. Bujoreni. Jud. Vâlcea

Organizarea timpului poate fi de multe ori cheia succesului în viaţă. Dacă în petrecerea timpul la şcoală copilul este ghidat de un program stabilit de doamna învăţătoare, organizarea timpului liber al copilului ţine foarte mult de părinţi. Ei sunt cei care îl pot ghida şi orienta spre petrecerea timpului liber într-un mod cât mai eficient, astfel încât acesta să constituie un prilej de deconectare pentru copil, să contribuie la dezvoltarea sănătaţii psihice şi fizice a copilului, să fie un mijloc de unificare a familiei şi a grupului din care face parte copilul.

Prin activitãtile extracurriculare desfãsurate în grãdinite se urmãreste completarea procesului didactic, organizarea rationalã si placutã a timpului liber. Activitãtile extracurriculare organizate în grãdinite pot avea continut cultural, artistic sau spiritual, continut stiin- tific si tehnico-aplicativ, continut sportiv, sau pot fi simple activitãti de joc, de participare la viata si activitatea comunitãtii locale. În cadrul activitãtilor extracurriculare cu o deosebitã influentã formativã sunt incluse toate formele de actiuni care se realizeazã în afara programului propriu zis: plimbãri, iesiri în naturã, excursii, tabere, serbãri cu diferite ocazii, concursuri între grupele aceleiasi grãdinite sau între grãdinite, parteneriate scolare pe diferite teme.

E important însă să găsim un timp, oricat de puţin ar fi, pe care să-l petrecem doar cu copilul nostru fără să mai fim implicaţi şi într-o altă activitate. Orele acordate în grabă sau în paralel cu alte activităţi sunt mai puţin importante. Copilul e bine să simtă că pentru câteva ore el este cel mai important pentru noi, iar acest timp petrecut împreună este liantul emotional care-şi va pune amprenta în formarea personalităţii copilului. In timpul weekendului sau în serile când programul nostru este mai lejer, putem face nenumarate activităţi, care să ne bucure şi să să ne destindă deopotrivă, atât pe noi cât şi pe copii. Ce putem face în timpul liber împreună cu copilul nostru? E important ca în timpul petrecut cu el să-l învăţăm ce înseamnă petrecerea timpului liber cât mai plăcut şi util. Există o serie de activităţi pe care le putem realiza cu copilul nostru fie că alegem să stăm în casă fie că decidem să ieşim în natură. În funcţie de vârsta copilului putem alege diferite jocuri educative, de socializare, jocuri de rol, diferite activităţi sportive sau activităţi care pot cotribui la dezvoltarea creativităţii şi a spiritului de echipă, a competitivităţii sau limbajului. Dacă alegem să ne petrecm timpul în natură avem şi mai multe variante la dispoziţie. Putem merge într-un parc unde putem aduna fel de fel de materiale precum conuri de brad, pietricele, frunze, seminte şi din ele, acasa, să realizăm lucrări interesante la masa din sufragerie ori pe covor. De asemenea putem merge la plimbare sau într-un parc de distracţii, pe un teren de sport sau la pădure. La locurile de joacă, unde sunt tobogane, leagăne, groapa cu nisip, băncuţe, mese şi unde sunt şi alţi copii cu părinţii lor e multă distracţie, veselie iar copiii îşi fac mulţi prieteni cu care se pot lua la întrecere sărind la groapa cu nisip, urcându-se în tobogane şi dandu-si drumul până jos cu mai mult sau mai puţin


curaj, învârtindu-se în carusel sau stând pur şi simplu pe bancute la măsuţe şi realizand un desen ori un puzzle.In astfel de activităţi comune intervin divergente de opinii, contradicţii constructive, îşi fac loc idei originale, care la rândul lor nasc alte idei iar acest lucru este binevenit pentru a-i oferi copilului nostru posibilitatea să se afirme şi să se exprime, să observe că într-o relaţie, interlocutorii nu au idei, opinii, trăiri identice.

Bibliografie: Anghel Diana- Tribuna învăţământului Cucoş C- Doxologi, decembrie 2012 Ionescu, M., Radu,I.(coord.)- Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001

IMPORTANŢA TIMPULUI LIBER ÎN VIAŢA ELEVULUI

Înv. Safta Dana –RoxanaŞcoala Gimnazială nr. 13 Rm. Vâlcea







intelectual mai susţinut. Articolul următor încearcă să prezinte câteva roluri ale unor instituţii şi

contexte în structurarea timpului liber al copiilor.










computer.


pasiune, un hobby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui goblen














Generaţia de azi stă sub semnul creativităţii. Această aptitudine se dezvoltă prin exerciţiu şi

prin practică, punându-i- se copilului la dispoziţie tot ce este necesar în acest scop.

Dezvoltarea fizică şi intelectuală a copilului trebuie să fie în deplină concordanţă,

permiţându-i acestuia să-şi pună în valoare activitatea creativă.

Insă, nu toate persoanele dispun de această latură creativă; profesorului şi părinţilor le revine

sarcina de a descoperi domeniul creativ al copilului şi de a-l incuraja să-şi valorifice aptitudinile

creative.

Una dintre cele mai frecvente modalităţi de petrecere a timpului liber pentru copii este practicarea sporturilor, în urma cărora aceştia se dezvoltă armonios, sănătos, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic , pentru a-şi îmbunătăţi coordonarea şi încrederea în sine.Sportul înseamnă sănătate şi armonie.

După vârsta de şase ani pot fi practicate jocurile în echipă sau tenis, fotbal, gimnastică, înot, arte marţiale.Mişcarea este importantă pentru sănătate, înseamnă “fair play”, dezvoltarea spiritului de echipă.De asemenea, este necesar să se acorde o importanţă deosebită încurajării mersului pe bicicletă, alergării, patinajului, schiului. Mişcarea îi face pe copii mai puternici, mai plini de viaţă.

Bibliografie:

Cosmovici, A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi,Raţă, G. (2007) Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi,Stan, C. (2001) Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea clujeană, Cluj-Napoca


Prof. Zamfir Andreea, Școala Gimnazială, comuna Ionești


Scopul primordial al școlii este acela de a forma tipuri de elevi, care să răspundă nevoilor

comunității și să dea acesteia persoane competente pentru viața privată, profesională și publică.

Cunoașterea de sine, respectulde sine, comunicarea armonioasă cu cei din jur, posedarea

unor tehnici de învațare eficientă și creativă, luarea unor decizii și rezolvarea unor probleme sunt

condiții esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a personalității elevului .

Prin timp liber înțelegem acea unitate de timp folosită după voia și priceperea fiecăruia.

Timpul liber poate avea mai multe funcții: educativă, de odihnă, sau de delectare. Putem

vorbi de timp liber zilnic, timp liber la sfârșit de săptămână sau timp liber în vacanțe. Acest timp

diferă de la individ la individ, în funcție de vârstă, ritm de munca, familie. Rezultatele benefice ale

folosirii timpului liber depind de ingeniozitatea individului de a și-l organiza.

Dacă timpul liber zilnic se rezumă la 2-3 ore, cel de la sfârșitul săptămânii este mult mai

întins; atunci copilul își poate planifica activități multiple. Acum se impune dirijarea elevului către

o dozare eficientă a timpului, din partea școlii, prin intermediul profesorului și al familiei.

Orice activitate din timpul liber trebuie să aducă un beneficiuu pentru minte și trup, să fie

diversificată, recreativă.

Ce poate face un copil la sfârsitul unei săptămâni? La început, trebuie să se întrebe:

„Ce-mi este mai folositor ?”

„ Să citesc o carte ?”

„ Să ma plimb ?”

„ Să vizionez programe TV ?”

„ Să merg la un spectacol ?”

„ Să ascult muzică ?”

„ Să ma joc pe calculator ?”

„ Să-mi vizitez bunicii ?”

„ Să ma întâlnesc cu prietenii ?”

Daca rolul profesorului a fost îndeplinit, copilul va ști să aleagă pentru a fi mulțumit deplin.

Lectura va fi bună daca profesorul a facut selecția operelor, oferindu-i criterii de apreciere

valorică, trezindu-i interesul prin comentarii la adresa

unor personaje literare.

Pe de altă parte, televizorul uniformizează culturile individuale, privându-le de

originalitatea și personalitatea atât de necesare. Emisiunile TV vizionate trebuie selectate cu

atenție.

Mișcarea în aer liber dezvoltă deprinderi de viață sănătoasă și formează un stil echilibrat

fizic.


Întâlnirile cu prietenii sunt necesare, dar trebuie mare atenție în alegerea lor, luând în

considerare preocupările acestora. Când sunt în grup, copiii sunt fericiți. În cadrul jocurilor de

grup, copilul dobândește nu numai o mare ingeniozitate, dar și rabdare și tenacitate , o mai buna

autocunoaștere, respect pentru ceilalți. Aceasta contribuie într-o măsură însemnată la dezvoltarea

armonioasa a personalității unui individ, care, printr-o bună adaptare va deveni o ființa fericită.

Dacă timpul liber dintr-o zi sau de la sfârșitul săptămânii poate să fie dirijat de profesor,

rolul acestuia se diminuează când este vorba de timpul din vacanțe, această sarcină fiind preluată

de familie.

În vacanțe se pot organiza: drumeții, vizite, excursii și tabere tematice, concursuri sportive,

concursuri artistice, vizionări de spectacole, editări de reviste, schimburi culturale, toate având ca

rezultat intensificarea spiritului creativ, inovator al copiilor, atragerea celor proveniți din diverse

categorii sociale, formarea de mentalități favorabile și atitudini pozitive și active, cultivarea unui

comportament receptiv-pozitiv în ceea ce privește protecția mediului.

Din dorința de a obține rezultate cât mai bune cu elevii, de a fi în competiție, dascalii

aglomerează timpul liber din vacanțe cu așa-zisele „teme de vacanță”. Solicitarea prea intensă a

copilului poate atrage după sine instalarea unei oboseli accentuate care să ducă la perturbarea

echilibrului fizic și psihic.

În concluzie, timpul liber are un loc și un rol foarte important în formarea și dezvoltarea

fizică și psihică a copilului.

Prin activitățile din timpul liber se dezvoltă trăsaturi de caracter pozitive dacă aceste

activități au fost bine organizate.

Timpul liber al elevuluiProf. Buligă Teodora

Şcoala Gimnazială, comuna Ioneşti

Timpul liber a devenit în ultima perioadă, un must have după care râvnim nu doar noi ca

adulți, ci și copiii noștri. Trăind într-o lume în care facem totul pe fugă și totuși dorim performanță,

atât pentru noi cât și pentru cei din jurul nostru, o lume a competiției în care doar cel mai bun

câștigă, ridicăm fără să vrem ștacheta foarte sus și pentru copiii noștri, nu doar pentru noi. Fără să

vrem, în loc să le dăm atenția necesară unei dezvoltări armonioase le încărcăm programul școlar cu


tot felul de cursuri, meditații, concursuri, etc. Dar cum rămâne cu bucuria de a-și trăi copilăria, de a-

i vedea cum savurează plăcerile simple ale unui copil, bucuria jocurilor în aer liber sau a întâlnirilor

în curtea blocului cu prietenii?

Copiii din zilele noastre nu știu să se bucure de aceste lucruri, parțial și din cauza noastră, a

părinților, a cadrelor didactice, a adulților din apropierea lor. La vârsta școlară mică, copilul trebuie

dirijat în folosirea timpului liber către activități utile, plăcute, care să-i formeze trăsături pozitive

de caracter. Datorită ritmului intens al existenței noastre, am uitat cum să-i atragem către aceste

activități ce au o importanță vitală nu doar pentru odihnă, ci au și un scop educativ și de delectare.

Luând toate acestea în considerare, părinții și școala ar trebui să facă front comun în vederea

organizării timpului liber al elevilor. Un prim pas s-a făcut deja în această direcție când, cu câțiva

ani în urmă s-a introdus în structura anului școlar acea Săptămână Altfel, menită să-i ajute pe elevi

să învețe lucruri noi, interesante într-un cadru mai puțin formal, mai relaxat, mult mai bine centrat

pe elev.

Educația prin activitățile extracurriculare urmărește identificarea și cultivarea

corespondenței optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și

stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă,

copiii acumulează o serie de cunoștințe punîndu-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din

natură.

Atunci când se stabilesc activitățile extrașcolare în cadrul instituției de învățământ,

întotdeauna trebuie avute în vedere următoarele principii:

• Principiul echității și al non-discriminării;

• Principiul parteneriatului social și al co-managementului;

• Principiul respectării drepturilor copilului și ale omului;

• Principiul centrării pe valorile general-umane, naționale și democratice;

• Principiul diferențierii și individualizării demersului educațional;

• Principiul corelării intereselor individuale ale beneficiarului cu cele ale societății;

• Principiul creativității;

• Principiul unității educației și autoeducației.

Pornind de la premisa că fiecare elev, fiecare copil are dreptul de a-și alege cum să-și

petreacă timpul liber, școala, prin intermediul profesorilor diriginți, stabilește împreună cu elevii

care sunt activitățile preferate de ei (fie cu ajutorul chestionarelor aplicate copiilor/ părinților, fie

prin discuții directe, brainstorming, etc). Dacă ar fi să realizăm un top al preferințelor elevilor,

acesta ar arăta cam așa:


- drumeții/ excursii școlare;

- competiții sportive;

- vizionare filme/ documentare pe diverse teme;

- jocuri cât mai diverse: rezolvarea de rebusuri, Bingo, jocuri de tip boardgame care pot fi folosite în

diferite teme/ domenii de activitate;

- experimente;

- vizite la teatru/ muzeu, etc;

Cum cât activitățile sunt mai diversificate, cu atât elevul învață mai ușor și se apropie mai

mult de școală.

Beneficiile activităților extrașcolare sunt nenumărate:

- îi ajută pe elevi să-și formeze propria părere, să-și exprime emoțiile, să cunoască lucruri noi;

- atmosfera în care se desfășoară activitățile este una nonformală;

- pot fi realizate o varietate mai mare de activități, iar acestea la rândul lor pot fi împărțite pe centre,

ținând cont de ce le place elevilor, grad de dificultate, implicându-i astfel pe toți în activități;

- fiecare copil are posibilitatea de a-și face noi prieteni;

- crește stima de sine a elevului;

- activităţile extraşcolare le lărgesc orizontul de cunoştinţe şi le cultivă copiilor anumite valori;

- nu se dau note, fiecare elev este liber să dea frâu liber imaginației sale.

Toate aceste activități pot fi propuse și realizate de către cadrele didactice. Dar atunci când

copilul ajunge acasă, în sânul familiei, ce facem? Îi înmânăm tableta/ telefonul/ laptopul să se

relaxeze și să ne putem relaxa și noi, sau ca părinte putem găsi diverse activități interesante și

pentru noi și pentru copil? Pentru că timpul liber al elevului nu este doar problema școlii, ci și a

noastră, a părinților. Da, suntem veșnic condiționați de timp, de bani, dar sunt atâtea lucruri pe care

le putem face pentru copii noștri:

- în primul rând să interacționăm cu ei, să jucăm diverse jocuri de societate: Monopoly, Nu te

supăra frate, Bufnița Bubu, în funcție de vârsta copilului, bineînțeles;

- plimbările în aer liber, măcar la sfârșit de săptămână;

- ieșirile la teatru/ la cinema;

- lecturarea cărții preferate;

- o sesiune de shopping, etc;


Toate aceste activități sunt menite să-l relaxeze dar și să-l bucure pe copil. Se simte apreciat,

luat în seamă, important în viața adulților din preajma sa. Îi dă o stare de bine, sporește moralul și

gradul de autoapreciere și într-un final crește și randamentul școlar.

În concluzie, “Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va

mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i

învăţăm să se adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

APLICAŢII ALE MATEMATICII ÎN VIAŢA COTIDIANĂ

Prof. Neaţă Alexandra-ClaudiaŞcoala Gimnazială , Comuna Ioneşti

Matematica participă cu mijloace proprii la modelarea personalităţii atât sub aspect intelectual cât şi sub aspect estetic şi moral. Din punctul de vedere al dezvoltării intelectuale, învăţarea matematicii exersează capacitatea de a judeca, ajută elevul să distingă adevărul ştiinţific de neadevăr, să-l demonstreze; antrenează organizarea logică a gândirii, ordonarea ideilor, recunoaşterea ipotezelor şi a concluziilor, îl învaţă pe copil să distingă diversele aspecte ale unei situaţii, să separe esenţialul de neesenţial; dezvoltă atenţia, antrenează memoria logică, exersează analiza şi sinteza, favorizează dezvoltarea imaginaţiei creatoare; dezvoltă spiritul critic, formează spiritul ştiinţific obiectiv şi stimulează dorinţa de cercetare.

Sub aspect estetic se dezvăluie frumuseţea matematicii exprimată prin formule, relaţii, figuri, demonstraţii, cultivă calităţi ale exprimării gândirii (claritate, ordine, conciziune, eleganţă), îl ajută pe elev să recunoască şi să aprecieze legătura formală a creaţiei artistice din echilibrul arhitectural, compoziţia artelor plastice, ritmuri şi structuri muzicale, frumuseţea şi organizarea naturii şi a tehnicii. Din punct de vedere moral, matematica formează capacitatea aprecierii adevărului, obiectivităţii şi echităţii, creează nevoia de rigoare, discernământ şi probarea ipotezelor, dezvoltă nevoia de cunoaştere, de a înţelege. Se formează deprinderi de cercetare şi investigare, e stimulată perseverenţa.

Matematica este folosită în viața de zi cu zi. Chiar și în lucruri simple, când spunem cât este ora sau când facem cumpărături. Pe lângă asta, alte facilități ale matematicii întâlnite în viața cotidiană ar fi: procentele, rapoartele, mărimile direct și invers proporționale, scara unei hărțiși probabilitatea. Matematica te ajută să construieşti obiecte

Dacă întrebi orice constructor sau proiectant, iţi va spune cât de importantă este matematica în construirea oricărui lucru. Pentru a crea ceva ce va rezista în timp şi va adăuga valoare casei tale ai nevoie de creativitate, uneltele potrivite, dar, cel mai important, de o gamă largă de cunoştinţe matematice.

Calcularea cantităţii totale a materialelor necesare, măsurarea cu precizie a lungimilor, lăţimilor şi a unghiurilor şi estimarea costurilor proiectului sunt doar câteva dintre cazurile în care ai nevoie de matematică pentru crearea unor obiecte sau reparaţii în casă.

Unii elevi pot spune ca nu plănuiesc să lucreze vreodata în domeniul construcţiilor, dar cei mai mulţi dintre ei vor avea la un moment dat o casă. Având abilitatea de a crea obiecte şi a repara lucruri vor economisi bani şi vor fi salvaţi de dureri de cap şi stres. Înarmaţi cu matematica, vor merge de fiecare data la sigur, ştiind să estimeze toate detaliile ce ţin de astfel de proiecte.


Matematica face gătitul distractiv

În bucătărie găseşti mai multă matematică decât oriunde altundeva în casă. La urma urmelor, reţetele sunt doar nişte algoritmi matematici sau operaţii de realizat pas cu pas.Bucătăritul necesită diverse cunoştinţe matematice, precum: Măsurarea ingredientelor pentru a urmări o reţetă; Înmulţirea/ împărţirea fracţiilor pentru a determina cantităţile necesare pentru mai mult sau mai

puţin de un anumit număr de porţii; Convertirea unei reţete din grade Fahrenheit în Celsius; Convertirea unei retete din unităţile standard ale statelor unite (linguriţa, lingura, cupa) în

mililitri sau grame; Calcularea timpului de gătire pentru fiecare element şi ajustarea acestuia; Înţelegerea raporturilor şi proporţiilor, în special în coacere (ex- reteta solicită 1 ou şi 2 căni de

făina, deci raportul de ouă la făină este de 1: 2).

Matematica elimină riscul din călătorit

Matematica devine foarte utilă atunci când călătoreşti, de la calcularea combustibilului pentru maşină în funcţie de kilometri parcurşi, la orientarea în spaţiu, folosirea unei hărţi şi calcularea banilor în diverse valute.

Pentru a folosi orice hartă, mai întâi trebuie să îţi poţi localiza poziţia curentă. Acesta va fi punctul A. Cel mai simplu mod de a face asta este prin localizarea intersecţiilor din apropiere sau a punctelor uşor de identificat, precum podurile, clădirile mari sau intrările pe autostradă.Odată ce ai stabilit un punct de plecare, localizează locul în care vrei să ajungi (punctul B). Tot ce trebuie să faci este să găseşti cea mai bună rută, în funcţie de teren, lungimea drumului, restricţiile de viteză, etc.

Matematica te ajută să economiseşti bani

Mulţi experti sunt de acord că fără anumite abilităţi matematice oamenii tind să investească, să economisească şi să cheltuie bani în funcţie de emoţii. De obicei, persoanele care nu stăpânesc foarte bine anumite fundamente matematice fac greşeli financiare mai mari. Un elev care înţelege concepte precum creşterea exponenţială, va ştii să managerieze mult mai bine, spre exemplu, un credit bancar.

https://meditatiicursuri.ro/media/2015/08/la-ce-foloseste-matematica.png


Prin aplicarea lecţiilor de matematică în situaţii financiare şi bugetare, elevii pot învăţa cum să îşi cheltuie şi să îşi economisească banii fără frică.

Matematica îţi permite să iţi gestionezi mai bine timpul

Cea mai importantă resursă pe care o avem este timpul. În ritmul de trai din ce în ce mai alert te poţi simţi uşor depăşit de atâtea lucruri ce trebuie făcute şi obiective ce trebuie atinse.Respectarea programului cântăreşte în viaţa noastră de zi cu zi mai mult decât a cântărit vreodată în istorie, dar este nevoie de mai mult decât a citi un ceas sau un calendar pentru a putea rămâne în top. Una dintre cele mai simple şi bune metode de a gestiona timpul este crearea unor liste cu sarcini de făcut.

Este important să stabileşti prioritatea sarcinilor de făcut. Fiecare sarcină primeşte un număr.

Cu cât mai mare numărul, cu atât sarcina are mai multă prioritate. Procentele sunt folosite aproape în orice domeniu. Spre exemplu: politică, agricultură, afaceri comerciale și multe altele. În cadrul procentelor intră și rapoartele, care ajută în rezolvarea unor situații de zi cu zi. Probabilitățile sunt întâlnite în viață aproape mereu. Unele din domeniile intalnite ar fi , meteorologia unde fiecare prognoză este pe baza probabilității, deoarece nu se știe sigur cum va fi vremea după câteva zile, căci vremea este foarte schimbătoare. Scara unei hărți este o lege a matematicii, dar se pare că matematica se mai îmbină cu geografia. Acesată scară marchează cât este de mare harta și cât e de exactă. Cu cât scara crește, cu atât dimensiunile acoperite de hartă sunt mai mari și mai puțin exacte, iar cu cât aceasta scade, dimensiunile cuprinse de ea sunt mai reduse și mult mai exacte. Matematica este și va rămâne în viața noastră cât vom trăi. Ea ne va ajuta mereu, în orice domeniu va fi nevoie de ea.

BIBLIOGRAFIE

1. N. N. Mihăileanu. Istoria matematicii. Antichitatea și evul mediu, vol I-II, Editura Enciclopedică Română, 1974, 1981

2. Postelnicu, V., Coatu, S., Mică enciclopedie matematică, Editura Tehnică, București, 19803. The Mathematics of Games and Gambling, Second Edition, by Edward Packel.

https://meditatiicursuri.ro/media/2015/08/matematica-in-practica.png

https://meditatiicursuri.ro/media/2015/08/la-ce-foloseste-matematica-in-viata.png


CREATIVITATEA ŞI EDUCAŢIA PLASTICĂ ÎN CICLUL PRIMAR,, Imaginaţia este primul pas în procesul creativ.” (Herbert Harris)

Prof. Elena-Calonfira SăraruISJ Vâlcea

Schimbările de ordin social, politic, economic care au loc în ţara noastră vizează între altele şi perfecţionarea sistemului de învăţământ. Această schimbare este concepută ca o componentă de bază a progresului societăţii democratice. Procesul de reformare a ţării presupune şi schimbarea mentalităţii omului, în special a tinerilor, pregătirea lor pentru însuşirea valorilor general-umane, democratice. În acest sens, un rol important îi revine învăţământului primar deoarece în această etapă se însuşesc noţiunile, cunoştinţele de bază, se formează capacităţile elementare pe care se clădeşte întregul sistem de achiziţii necesare omului pe tot parcursul vieţii. De asemenea, dezvoltarea societăţii contemporane, tehnologizarea şi informatizarea rapidă a condus la necesitatea rezolvării unor probleme tot mai diferite în toate sectoarele de activitate ceea ce a determinat reevaluarea rolului educării creativităţii, apreciată unanim ca o prioritate şi ca o necesitate pentru continuarea cercetărilor specifice în domeniul creativităţii. Astfel, rolul nostru este de a face din copiii de astăzi creatorii de mâine, atât pentru a le permite să se adapteze schimbărilor rapide, dar şi pentru a le oferi mijloacele de a se ocupa de calitatea vieţii lor. Rolul şcolii la formarea comportamentului copilului spre nou presupune o anumită organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate ; „Creativitatea desemnează capacitatea de a realiza creaţii inovatoare (originale, ingenioase), dar şi adecvate, utile, adaptate în funcţie de cerinţele sarcinii.” A fost, astfel, foarte greu de avansat o definiţie unanim acceptată, aşa cum arăta şi Al. Roşca, deoarece fiecare autor pune accent pe dimensiuni diferite. Având în vedere caracterul foarte complex al creativităţii şi, luând în considerare principalele dimensiuni ale acesteia, s-a avansat o posibilă definiţie, înţeleasă ca ,,un proces de însuşiri şi aptitudini psihice care, în condiţii favorabile, generează produse noi şi de valoare pentru societate”. Aşadar, la şcolarul mic nu se poate vorbi de creativitate, dacă o evaluăm după criteriile de validare ale actului creator. Creativitatea ca act finalizat într-un produs de mare originalitate este valabilă doar pentru cazurile de copii excepţionali. Creativitatea copilului trebuie privită diferit de cea autentică. Produsul realizat de copil este nou şi valoros pentru el şi beneficiază de atributul originalităţii. Mihailevici susţine că orice act care solicită din partea copilului folosirea unor procedee euristice şi conduce la concluzii inedite, descoperite prin efort individual, este un act creator. Sunt însă unanim recunoscute trăsăturile creativităţii: productivitate, utilitate, eficienţă, valoare, ingeniozitate, noutate şi originalitate, ultimele două fiind definitorii pentru creativitate Există multiple posibilităţi de formare a unei personalităţi creative. Consider că una dintre cele mai eficiente la vârsta şcolară mică este dezvoltarea creativităţii prin desen. În contextul curriculumului naţional, disciplina ,,Educaţie plastică” are un loc şi un rol bine definit. Prin orele de educaţie plastică dezvoltăm gândirea creatoare, imaginaţia, limbajul plastic sentimentele, interesele, afectivitatea şi voinţa fiecărui elev. Ideea fundamentală a actualului concept de educaţie plastică constă în faptul că imaginea artistico-plastică este rezultatul actului de creaţie şi, în acelaşi timp, metodă de instruire. Studiile întreprinse evidenţiază că activităţile de educaţie plastică exercită o influenţă benefică asupra formării personalităţii şcolarilor nu numai pe plan estetic, ci şi pe plan moral, afectiv, intelectual etc. În activitatea mea didactică am observat cu câtă plăcere lucrează elevii în orele de desen, atunci când sunt lăsaţi să se exprime liber, să dea frâu imaginaţiei, fanteziei. N-am încercat ca prin aceste ore să aduc la perfecţiune copiii, ci am dorit întotdeauna ca ele să fie la nivel creativ, recreativ şi educativ, să producă plăcere şi multă bucurie în sufletul lor. Astfel, spontaneitatea şi originalitatea imaginaţiei n-au fost îngrădite, indiferent de subiectul lecţiei, lăsându-le sentimentul unei depline libertăţi. Prin crearea unui climat afectiv pozitiv, precum şi folosirea unor metode şi procedee moderne, active menite să le dezvolte personalitatea creativă, am reuşit să realizez obiectivele acestei discipline. Am pornit de la ideea că cu cât îi ofer mai mult posibilitatea copilului de a fi spontan şi independent, cu atât şansele ca acesta să devină o persoană


creativă, cresc. Atât în orele de educaţie plastică, cât şi la celelalte discipline sau activităţi extraşcolare, le-am acordat elevilor multă încredere, i-am încurajat să-şi exprime punctele de vedere, să-şi asume responsabilităţi, să aibă încredere în propriile puteri şi capacităţi, am pus accent pe stimularea gândirii lor, a spiritului de observaţie şi curiozităţii. Pentru dezvoltarea creativităţii artistice m-am preocupat şi de dobândirea unor cunostinţe privind expresivitatea elementelor de limbaj plastic şi tehnicile de lucru specifice activităţilor artistico-plastice, cunoaşterea diferitelor modalităţi de organizare a spaţiului plastic în unele opere ale marilor artişti din istoria artei (contactul cu opera de artă) ca şi însuşirea unui vocabular plastic adecvat. Pentru stimularea creativităţii artistice a elevilor am folosit o gamă largă de procedee şi tehnici: tehnica colajului, tehnica decolorării cu pic, desenarea cu lumânarea, imprimerie, desen cu baloane de săpun, desen folosind palmele, dirijarea culorii folosind jetul de aer, folosirea hârtiei mototolite, a ştampilelor. De asemenea, am desfăşurat diferite alte activităţi, am supus elevii unor probe de tip imaginativ, de dezvoltare a componentelor creativităţii, de creştere a spiritului de iniţiativă şi competitiv: realizarea unor desene pornind de la două linii (de forme şi poziţii diferite), ilustrarea plastică a unor texte literare, continuarea unor desene începute de colegi, aranjarea diverselor tipuri de linii, a punctelor sau a petelor de culoare (spontane sau elaborate) în funcţie de anumite cerinţe sau aşa cum le dictează imaginaţia etc. Jocul didactic are şi în orele de desen o mare valoare educativă, întrucât prin joc elevii îşi încearcă atât abilităţile lor de desenare, cât şi cele de găsire a diferitelor soluţii posibile pentru realizarea unei teme plastice. Jocul pune în faţa elevilor situaţii noi pe care ei trebuie să le rezolve dovedind spirit de iniţiativă, fantezie, voinţă, spontaneitate. Prin joc am antrenat elevii pentru realizarea diferitelor scopuri: dezvoltarea sensibilităţii artistico–plastice, dobândirea de experienţe plastice noi, familiarizarea elevilor cu elemente de limbaj plastic, descoperirea unor efecte plastice noi, educarea acuităţii vizuale. Elementele de joc imprimă activităţii un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduc varietate şi o stare de bună dispoziţie, de veselie şi de bucurie, de divertisment şi de destindere, ceea ce previne apariţia plictiselii, a monotoniei şi a oboselii. Pentru exemplificare am ales lecţia cu titlul „Firul de aţă încâlcit” („Labirintul”). În opinia lui Osborn, punctul de plecare al creativităţii este imaginaţia. Imaginaţia este definită ca aptitudine de a reprezenta obiecte absente şi de a combina imaginile acestora între ele. Creativitatea şi educarea ei reprezintă azi o mare şi frumoasă provocare pentru toate domeniile de activitate. Fiecare copil normal dezvoltat, dispune de un potenţial creativ general, care exersat, educat, poate fi valorificat. Asupra dezvoltării psihice creatoare a copiilor pot avea influenţă numeroşi factori, dar sarcina decisivă rămâne şcolii. Acţiunile de creaţie organizate în cadrul orelor de educaţie plastică reprezintă un bun teren de exprimare a imaginaţiei şi stimulează fantezia. Imaginaţia este un dar psihic şi trebuie să sprijine eficient procesul de învăţare şi întreaga dezvoltare a personalităţii copilului. Organizatǎ sub formǎ de joc, munca copiilor este cea mai productivă pentru cǎ prin intermediul jocului ei participǎ cu toatǎ fiinţa , cu toate disponibilitǎţile lor, unele lucruri care pot în alte situaţii imposibil de realizat, se îndeplinesc şi capǎtǎ strǎlucire prin desen. Prin joc se pot debloca în modul cel mai eficient energiile creatoare. BIBLIOGRAFIE • Roco, M. – Creativitate şi inteligenţă emoţională , Editura Polirom, Iaşi, 2004 • Roşca, A. - Creativitatea generală şi specifică , Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1981 • Drăghicescu, S., Drăghicescu, F. - Educaţia plastică, Ghid metodic clasele I-IV, Editura Aramis, Bucureşti,

Popescu-Neveanu, P. - Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978

• Ancuţa A., Ancuţa P.- Jocurile de creativitate, Editura Excelsior, Timişoara, 1997;


JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC

PROF. ÎNV. PRIMAR MARIN-MUREANU MARIA GEORGIANAŞCOALA GIMAZIALĂ DUMITRU BĂDESCU- OLĂNEŞTI

„Suntem mici şi ne jucăm. Când ne jucăm suntem conştienţi şi gândim. În orânduielile jocului enumerăm, fără să ne dăm seama, etapele de desfăşurare. Ne vine apoi ideea de a îmbogăţi conţinutul jocului. Din nou ... gândim, dar mai profund. Parcă ni se pare că ar ieşi mai bine dacă schimbăm ceva. Din nou ... gândim, dar inovator”.

Cunoscând locul pe care-l ocupă jocul în viaţa copilului este uşor de înţeles eficienţa folosirii lui în procesul instructiv-educativ.

Activitatea pe bază de joc didactic matematic îndeplineşte funcţii educaţionale variate. La patru-şapte ani, jocul didactic dobândeşte o nouă funcţie, aceea de consolidare şi verificare a cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor însuşite de copii şi constituie în acelaşi timp, un mijloc eficient de verificare pentru cadrul didactic.

Organizarea activităţilor sub forma jocului didactic sau utilizarea secvenţială a jocului ca metodă realizează modificări semnificative atât în conţinut cât şi în calitatea proceselor cognitive. Prin joc, activitatea matematică devine mijloc de formare intelectuală, căci jocul face trecerea de la acţiunea practică spre acţiunea mintală, favorizează dezvoltarea imaginaţiei de tip reproductiv şi creator, realizează trecerea de la reproducerea imitativă la combinarea reprezentărilor în imagini.

Prezenţa jocului didactic la ora de matematică aduce multe avantaje de ordin formativ:- acelaşi conţinut matematic se consolidează prin modificarea situaţiilor de învăţare şi a

sarcinilor de lucru;- aceeaşi activitate de învăţare se exersează pe conţinuturi şi materiale diferite, cu reguli noi

de joc în alte situaţii de instruire;- se optimizează algoritmul de lucru şi timpul de execuţie prin intermediul regulilor şi a

algoritmului de joc;- se exersează limbajul şi formarea unor comportamente adecvate prin intermediul regulilor

de joc şi a sarcinilor. Ca formă de activitate, jocul didactic este specific pentru vârstele mici, clasa pregătitoare şi

clasa I dar,jocul ca metodă se regăseşte pe secvenţele unităţilor de învăţare de la clasele II+IV , ca modalitate de realizare a diferitelor activităţi de învăţare.

Introducerea jocului didactic în lecţie se impune mai ales în condiţiile şcolarizării elevilor de 6 ani, cunoscându-se puterea lor de concentrare la această vârstă şi nevoia de varietate şi mişcare.

În general, un exerciţiu sau o problemă matematică poate deveni joc didactic matematic dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

- realizează un scop şi o sarcină didactică din punct de vedere matematic;- foloseşte reguli de joc în vederea realizării sarcinilor propuse cum sunt întrecerea

individuală sau pe grupe de elevi, recompensarea rezultatelor bune şi penalizarea greşelilor comise de cei antrenaţi în rezolvarea exerciţiilor sau a problemelor propuse;

- foloseşte un conţinut matematic accesibil, atractiv şi recreativ prin forma de desfăşurare, prin materialul didactic ilustrativ, etc.;

- utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat şi respectate de elevi.Jocurile didactice, îmbrăcând o formă atractivă, trezesc interesul şcolarului mic pentru


îndeplinirea sarcinii didactice şi întreţin efortul necesar executării lui. Ele se pot executa în multiple variante. Variantele pot cuprinde sarcini asemănătoare, diferenţa fiind dată de gradul de dificultate, în funcţie de vârstă şi nivelul de cunoştinţe.

Astfel, jocurile pot fi: cu explicaţie şi exemplificare, cu explicaţie şi fără exemplificare sau cu simpla explicare a sarcinii.

Dacă un joc se repetă într-o altă formă, pentru a alunga plictiseala şi monotonia, poate fi mărit gradul de dificultate fără a diminua atractivitatea, fără să devină obositor.

Jocurile didactice pot fi folosite şi ca testări în care învăţătorul să-şi dea seama de nivelul de cunoştinţe pe care le deţine elevul la un moment dat, de gradul de însuşire a unei deprinderi sau de nivelul de dezvoltare a unor procese psihice.

Inclus în structura lecţiei, jicul didactic matematic poate să satisfacă nevoia de joc a copilului dar în acelaşi timp poate să uşureze înţelegerea, asimilarea cunoştinţelor matematice, formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând o îmbinare între învăţare şi joc.

Câteva dintre jocurile utilizate în clasa I sunt: rebusul matematic, ghicitorile matematice, poeziile-numărători, jocuri pentru recunoaşterea semnelor de relaţie, pătrate magice, jocuri pentru formarea unui număr, labirinturile şi poveştile matematice, etc..

Rebusul matematic, de cele mai multe ori utilizat ca activitate individuală, mi-a dat posibilitatea să constat nivelul de cunoştinţe, în general referitoare la însuşirea terminologiei matematice.

Ghicitorile matematice sau poeziile-numărători fac ca activităţile matematice să devină mai plăcute iar cunoştinţele să fie însuşite mai uşor. Pe parcursul însuşirii cifrelor se poate prezenta „chipul cifrelor” sau cântecele de exemplu “Cântecul numerelor”.

Voi prezenta, mai jos, câteva exemple de ghicitori-matematice pe care le-am utilizat la clasă: a) Trei căţei ai nu ştiu cui, b) Cinci copii c-o sănioarăSe plimbau prin crâng hai-hui, De pe deal, ca vântul zboară.Pe la prânz, dintr-un zăvoi, Ajungând în jos, râzând,Mai ieşiră-n cale doi. Doi pe sanie mai sunt!Spune câţi, cu voie bună Socotiţi câţi, în zăpadă

Se plimbară împreună? Au căzut de pe grămadă?

b) În grădiniţa cu flori d) Pe poteca din pădureAu înflorit doi bujori, Au plecat s-adune mure,Mai stau gata-mbobocite Cinci băieţi şi trei fetiţeCinci lalele rumenite. Cu găleţi şi coşuleţe.Câte flori eu voi avea De un urs s-au speriat,În buchet, când ţi l-oi da? Patru-n vale-au alergat. Socotiţi, dacă veţi şti Câţi, la mure, vor mai fi?Jocuri pentru dezvoltarea deprinderii de a număra în scris, formând şirul crescător sau

descrescător al numerelor sau unind convenabil punctele din schemă elevii vor descoperi, urmărind şirul, imagini plăcute.

Dintre jocurile ce vizează şirul numerelor naturale, voi exemplifica următoarele:”Ce numere lipsesc?”, “Caută vecinii!”, “Numără mai departe!”, “Găseşte numărul!”, “Descoperă regula şi completează şirul!”.

“Caută şi vei găsi!”- se dau două sau mai multe cifre, elevii având sarcina de a găsi toate posibilităţile de formare a numerelor cu cifrele date.

“Şiragul de mărgele”- se dă un şirag de biluţe, pe fiecare biluţă fiind scris un număr, sarcina didactică este să coloreze numerele mai mari cu 3 decât: 10, 20, 30, 40, 50, 60, 70, 80, 90.

“Numără mai departe”- jocul poate fi folosit cu scopul consolidării deprinderilor de numărare în concentrul 0-100. Se poate desfăşura sub formă de întrecere între rânduri de elevi.

Sarcina didactică – exersarea numărării, respectând succesiunea numerelor naturale.Reguli: - jocul începe la un semnal şi elevul respectiv se opreşte la un alt semnal;


- cel care greşeşte este eliminat, putând reintra în joc dacă observă şi corectează o altă greşeală;

- câştigă rândul în care au rămas cei mai mulţi elevi în joc.Jocul poate fi complicat cerându-li-se elevilor să numere din 2 în 2, din 3 în 3, din 5 în 5, etc.Dintre jocurile ce vizează consolidarea deprinderii de calcul matematic, voi exemplifica

“Florile matematice”, utilizat la clasa I, la disciplina Matematică şi explorarea mediului.Tema: “Adunarea şi scăderea numerelor în concentrul 0+100, fără trecere peste ordin”Scop: - consolidarea operaţiilor matematice de adunare şi scădere în concentrul 0-100, - consolidarea cunoştinţelor despre părţile corpului unei plante.Sarcina didactică rezolvarea unor operaţii matematice de adunare şi scădere aflate pe părţile

corpului unei flori.Material didactic: fişe cu „flori matematice”, pe fiecare parte a corpului florii se află câte o

operaţie matematică de adunare şi scădere.Fiecare echipă trebuie să rezolve operaţiile matematice aflate pe partea corespunzătoare

grupei: rădăcină, tulpină, frunză, floare, apoi să coloreze acea parte a corpului florii.Câştigă echipa care îndeplineşte corect şi repede sarcina de lucru.“Campionul”- jocul se desfăşoară sub formă de concurs între grupe, având ca scop

consolidarea deprinderilor de calcul corect şi rapid.. Clasa se împarte în trei grupe. Jocul se poate desfăşura pe fişă care circulă de la un elev la altul, sau se pot desena pe tablă trei scări, pe fiecare treaptă fiind scrisă o operaţie matematică.. Se va avea în vedere ca numărul de trepte să fie egal cu numărul elevilor din fiecare grupă. Sarcina didactică este ca fiecare elev din grupă să rezolve câte un exerciţiu, urcând treapta.

Câştigă grupa de elevi care a urcat cel mai repede treptele scării, rezolvând corect exerciţiile.“Petalele colorate”-Se pot da spre rezolvare exerci’ii cu dou[ operaţii, adunare şi scădere.

Alături se desenează o floare cu tot atâtea petale câte rezultate trebuie obţinute. Pe fiecare petală este precizată culoarea şi un rezultat. Elevii rezolvă exerciţiile apoi colorează petalele cu rezultatele corespunzătoare, după cerinţă.

“Uneşte ce se potriveşte” - jocul poate fi utilizat pentru pentru consolidarea sau evaluarea cunştinţelor referitoare la operaţii cu numere de la 0 la 100, fără trecere peste ordin.Se pot desena cercuri, mai mari, în interiorul lor aflându-se operaţii de adunare sau scădere iar dedesupt, cercuri mai mici cu rezultatele operaţiilor respective. Sarcina didactică este de a uni operaţia matematică cu rezultatul corespunzător.

“Cine găseşte cele mai multe soluţii?”- are ca scop consolidarea deprinderilor de calcul şi dezvoltarea capacittăţii de a găsi soluţii multiple pentru rezolvarea unei cerinţe.

Sarcina didactică este de a identifica toate numerele ce se potrivesc.Material didactic – fişe cu exerciţiiExemplu: 7 + 2 < 10; 8 – 2 > 3.Pot fi evidenţiaţi elevii care au găsit toate situaţiile posibile.Poveştile matematice , dacă nu le găsim, le putem inventa.O lecţie, fie ea chiar de matematică

şi explorarea mediului, poate începe cu o poveste scurtă. Când spunem poveşti, ar trebui să modulăm vocea, să creăm suspans, să folosim gestica şi mimica, să-i luăm prin surprindere şi să-i antrenăm.Pe lângă poveste se pot face şi calcule orale.

Jocul didactic matematic oferă copilului posibilitatea de a aplica în practică cunoştinţele, îi dă posibilitatea să-şi formeze deprinderi în cadrul unor activităţi plăcute.

Elevii reuşesc, prin intermediul jocului, să înregistreze progrese remarcabile în activitatea de învăţare, înlesnindu-se însuşirea noţiunilor.

Deşi este asociat vârstei copilăriei, jocul nu are vârstă. De joc sunt dependente atât dezvoltarea fizică a copilului cât şi dezvoltarea creativităţii şi inteligenţei copilului. Jocul este sursa modelării comportamentului şi rafinarea afectivităţii şi deprinderilor empatice şi sociale.


Bibliografie:

1. Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, EDP-RA, Bucure;ti, 1997;2. Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, ediţia a II-a, 2006;3. Frîncu, Angela, Jocuri didactice şi exerciţii distractive, EDP Bucureşti, 1972.4. Mândru E., Barbeli L., Filip D., Gall M., Niculae A., Nemţoc M., Todoruţ D.,

Topoliceanu F., Strategii didactice interactive, Editura Didactica Publishing House, Bucureşti, 2010;

5. Neagu, Mihaela, Mocanu, Mioara, Metodica predării matematicii în ciclul primar, Editura Polirom, Iaşi, 2007.

ȘCOALA ALTFEL UN NOU MOD DE A ÎNVĂȚA

Educatoare: Roescu Andreea GPN FOTEŞTI

Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză ameţitoare şi datorită ei de la cele mai fragede vârste copiii sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de informaţii, ştiinţele educaţiei se orientează din ce în ce mai acut către întoarcerea la natură. După secole în care toate eforturile educatorilor s-au concentrat pe aducerea copiilor între pereţii clasei pentru a li se face educaţie, am constatat cu uimire că nu este cea mai fericită formă de educaţie şi, ca atare, a apărut nevoia acută de altceva, de întoarcerea la natură, ca izvor de educaţie sănătosă. O activitate de a coletare a castanelor în cadrul activității un alt mod de a învăța, oferă posibilitatea contactului direct cu natura, reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare, beneficiind de un mediu relaxant. Poate oferi preșcolari nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional şi de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între oameni bazată pe sprijin reciproc, oferă un cadru stimulativ de învăţare prin varietatea mediului, oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant şi motivant în funcţie de problema identificată deoarece permite escaladarea unor nivele înalte de imaginaţie în vederea obţinerii rezultatelor propuse. Acțiunile propuse sunt menite să atragă copilul, să-i stimuleze curiozitatea, să-l implice active în învățare, ajutându-l , totodată să conștientizeze responsabilitatea fiecăruia dintre noi de a conserva și proteja, de a deveni un adult ce acceptă și promovează principiile ecologice. Pe de altă parte, ne propunem „evadarea” din mediul rigid , fără viață, stereotip, într-un mediu în care copilul să aibă experiențe profunde , bazate pe simțuri, pe investigare directă, experimentare și responsabilizare, toate acestea orientate spre formarea unui stil de viață sănătos, în spiritul cetățeniei active. Evenimentele din activitate, extracurriculare și nonformale, vor dezvolta competențe cheie, cum ar fi : utilizarea noțiunilor, conceptelor specifice, acceptarea legilor și principiilor ecologice, implicarea în rezolvarea unor probleme vizând protejarea mediului, sănătatea proprie și a membrilor comunității, confruntarea cu situații de natură cetățenească, ceea ce duce la rezolvarea unei probleme, a unei activități, în cadrul comunității, formarea unui stil de viață bazat pe mișcare, sport și sănătate.

Exemplu de bună practică : În cadrul proiectului „Școala Altfel”, susținut pe o perioadă de 5 zile, grupa

„Șoriceilor” a desfășurat activități de colectare a castanelor din în curtea grădiniței, iar cu ajutorul acestora au decorat sala de grupă, oferind astfel castanelor o importanță deosebită.


MIRAJUL COPILĂRIEI

Prof. Cîrstina Daniela


Societatea este formată din indivizi care funcționează după anumite reguli și care au un set

de valori bine determinat, raportându-se la anumite principii care să le coordoneze viața, în

diferitele contexte ale existenței umane.

Pentru ca individul să fie unul echilibrat, fizic, psihic, moral, pentru ca individul să se

raporteze la sine și la cei din jur, într-un mod armonios, educația trebuie percepută în sensul larg al

cuvântului. Sensul restrâns al conceptului de educație limitează formarea individului la școală,

percepută ca insituție ce răspunde pentru educația unui individ. Dar, educația nu se rezumă doar la

școală, ci începe în familie, încă din primii ani de viață. Fără a exagera, educația începe din

momentul în care copilul preia modelele de comportament ale părinților, inclusiv modul de a vorbi,

de a interpreta lucrurile din jur.

Tocmai de aceea copilăria este cea mai importantă perioadă din viața unui individ, pentru că

în această perioadă se definește faza de început a unui proces de formare care se continua toată

viața. Copilăria este momentul descoperirilor, din toate punctele de vedere: copilul se descoperă pe

sine, îi descoperă pe cei din jur, descoperă lumea, descoperă omul, cu toate defectele și calitățile pe

care toate aceste paliere ale funcționalătății umane, le pot avea. De aceea este foarte important ca

familia să vină în sprijinul copiilor, oferindu-le încredere în forțele proprii, oferindu-le armele

necesare pentru a face față tuturor provocărilor pe care le pot întâmpina. De asemenea, copilăria

este momentul jocurilor, momentul în care viața este o joacă și nicio furtună nu poate umbri această

iluzie că nimic rău nu se poate întâmpla. Tocmai de aceea, copilului nu trebuie să i se refuse dreptul

la joacă. Prins între responsabilitățile școlare, lecții de dans, de pian, de tenis, de balet, copilului nu i

se permite să copilărească. Copilul nu este un om matur în haine mai mici și nu funcționează după

regulile adulților. Tocmai de aceea surplusul de responsabilități nu este ideal pentru o creștere

frumoasă.


Pornind de la ideea că timpul copilăriei este timpul jocurilor, timpul poveștilor, școala are

responsabilitatea de a respecta chiar și ea, ca instutuție, dreptul copiilor la joacă. Nu doresc acum

dezvoltarea unei probleme extrem de mediatizate, cea a temelor pentru acasă, dar referitor la aceasta

pot spune că temele sunt utile câtă vreme îi permit copilului să se odihnească și să se joace.

Școala este o instituție care formează adultul de mâine și de aceea rolul acestei instituții nu

este doar acela de a transmite anumite conținuturi, ci mai ales de a dezvolta aptitudini, de a dezvolta

universul cultural al individului și de a construi un set de valori și principii după care individul să

funcționeze. Individul este copil cu adevărat doar în copilărie și de aceea mai mult ca oricând, în

copilărie individului trebuie să i se permită să copilărească. Și orice copil copilărește jucându-se.

Școala trebuie să vină în spirjinul acestei nevoi, oferind activătiți care se încadrează în această sferă.

Spre exemplu, Școala Gimnazială Ionești organizează anual Carnavalul Toamnei, activitate care le

permite copiilor să să joace construind costume din materiale reciclabile, învățând astfel, printer

altele, cât de importantă este reciclarea. Un alt exemplu ce vine în sprijinul nevoii de joacă a

copiilor, este reprezentat de orele în aer liber, în care conținuturile educaționale se trasnmit și altfel,

copii învățând despre animale, natură, despre univers etc. Jocul și joaca nu sunt concepte ce trebuie

să fie prezente în orarul școlar nu doar în Școala Altfel, ci sunt noțiuni ce trebuie integrate în

activitatea școlară pe tot parcursul anului. Farmecul copilăriei stă tocmai în posibilitatea copilului

de a vedea perfecțiune în imperfecțiune. Școala trebuie să dezvolte un individ echilibrat, nu să

construiască roboți. De asemenea, în timpul lecțiilor, jocul, ca metodă didactică, nu trebuie evitat

pentru că asigură participarea conștientă a elevilor la propriul proces de instruire. Desigur,

echilibrul este conceptul de bază al reușitei. Pe scurt, nu trebuie să se exagereze nici cu joaca, dar

nici cu responsabilitățile. Pentru a avea indivizi echilibrați, părinții și școala, dar și alte instituții

educaționale trebuie să ofere copiilor un mediu echilibrat în care să se dezvolte.

BIBLIOGRAFIE:

Neagu, Maria-Ramona (2001), Jocul didactic-cale de acces spre sufletul copilului, Editura

Vladimed-Rovimed, Bacău;

Şchiopu, Ursula, coord.(1970), Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor, Editura

Didacticăşi Pedagogică, Bucureşti;

Todor, Ioana (2014), Psihologia educaţiei, Seria Didactica, Alba Iulia.

O școală altfel,o școală pe placul copiilor!

Educatoare: Cornaciu Bianca,G.P.N.Marcea

Școala ne educă, ne învață lucruri noi,lucruri necesare și utile!


Cadrul educațional poate fi un cadru prea sobru,prea strict pentru copiii din ziua de astăzi,ei fiind obișnuiți cu libertatea,cu tehnologia,cu noutatea.

Educația poate continua și în afara școlii, copiii fiind atrași de învățarea prin descoperire, exploarare. După zidurile școlii ,care pentru elevi pot părea reci, rigide,ei pot fi educați și altfel:excursiile,drumețiile,vizitele unor instituții, pot avea un rol important în dezvoltarea personalității copiilor,în îmbogățirea cunoștințelor și în aprofundarea culturii generale. Este dovedit științific faptul că, elevii își însușesc mult mai repede cunoștințele dacă văd, ating,experimentează, participă activ atât din punct de vedere fizic,dar și psihic.

Copiii îndrăgesc experimentele,noi am facut experimente în grădiniță:vulcanul,curcubeul din bomboane Skittels,iar cei mici au fost încântați și foarte entuziasmați. Ei au învățat și au participat cu interes,însușindu-și cunoștințele mult mai ușor și între-un mod plăcut.

Vizitele ( la biserică și la Mănăstirea Turnu) le-au întărit copiilor credința în Dumnezeu și respectarea valorilor moral,religioase.

În grădiniță am plantat grâu, l-am udat,am avut grijă de el,am observat transformările,dar ca o continuare a acestei experiențe am mers la o brutărie:Brutăria Orlești,aici copiii au făcut aluat, au făcut propriile pânici și au urmărit întregul proces de facere al pâinii.Au observat cum de la un bob de grâu se ajunge la pâinea coaptă, de pe masă!

Am văzut, am pipăit, am mirosit,ne-am plimbat,ne-am jucat,am ieșit din tipare,dar am învățat, am învățat altfel,mai plăcut, mai frumos,mai palpitant,am dobândit cunoștințe,deprinderi și am comunicat,am socializat!

O școală în afara școlii se pare că este o școală mai iubită de copii,este o școală pe placul lor!


„SPORT ȘI VOIE BUNĂ!” FIŞĂ DE ACTIVITATE

Prof. înv. preșc. Teșuică Laura Georgiana, Școala Gimnazială Ionești

1. Titlul activităţii: „SPORT ȘI VOIE BUNĂ!”2. Coordonatorul/Coordonatorii activităţii: PROF. ÎNV. PREŞCOLAR TEŞUICĂ LAURA PROF. ÎNV. PREŞCOLAR TÎLMACIU GEORGIANA3. Data desfăşurării: 03.05.20184. Durata activităţii: 13.00-18.005. Grupul ţintă: preşcolarii,părinţii, comunitatea6. Parteneri implicaţi:., părinţii, Asociaţia Comunitară Ioneşti, Primăria comunei Ionești7. Obiectivele:

Executarea unor deprinderi motrice de bază și aplicativ utilitare; Manifestarea unor trăsături pozitive de caracter (consecvență, încredere în sine, atitudini de

cooperare, spirit de echipă, de competiţie, fair-play) pentru îndeplinirea scopului propus; Conștientizarea adoptării unui stil de viață sănătos prin pacticarea unor activități sportive ;8. Resursele:

a. Umane: 26 preşcolari, părinţi, b. Materiale:roată din plasă;schiuri din lemn, baloane, ștafetă, tricouri cu însemne

specifice fiecărei echipe. 9. Descrierea activităţii:Urmărim, prin intermediul acestui proiect, să dezvoltăm capacităţile de comunicare şi

interrelaţionare între copii, între copii si părinți, să promovăm metode şi tehnici de lucru haioase si pline de voie-bună şi să tragem un semnal de alarmă asupra mișcarii fizice făcută de copii cât și asupra relațiilor dintre copii și părinți, conştientizarea părinţilor cu privire la rolul pe care îl au în educarea propriilor copii.

Mişcarea desfășurată în mod organizat si sistematic contribuție în mare masura la cresterea și dezvoltarea normala a preșcolarilor, a scheletului copilului și a sistemului său muscular, se îmbunatățește asimilarea hranei, se intensifică metabolismul organelor interne.

Activitatea propriuzisă, concursul județean ”Sport și voie bună”, desfășurat pe stadionul din Rm. Vâlcea, a fost precedat de antrenamente efectuate zilnic în grădiniță, cu copiii, și de două ori pe săptămână cu părinții, timp de trei săptămâni. Probele sportive sunt următoarele:PROBA 1- Mers pe schiuri

O echipă formată din 4 copii+ 4 părinți se așează pe schiuri de 2-3m lungime si trebuie să parcurgă o distanță de 30m . Copiii vor fi plasati in fata mamei/tatalui. Vor lua startul 4 astfel de echipe , adica o


serie .La comanda “Atentie!”, membrii echipei se instaleaza pe schiuri și la plesnitura stinghiilor se porneste în cursă.Caștigă echipa care scoate cel mai bun timp.

Criterii de evaluare : Timp, numărul greşelilor (se scapa schiul, etc). Daca apar incidente pe parcursul celor 30 m, se reia cursa din locul unde s-a intamplat incidentul, nu de la capat . PROBA 2 – Plimbatul Rotii

O echipă formată din 4 copii+ 4 părinți se așează astfel:în roata mare, confectionata din foi de cort, se așază părinții, la 30 de m distanță de copii, iar copiii se așază în roata mică, la linia de start. Atât copiii cât și părinții trebuie să parcurgă o distanță de 30m, părinții pornescu după ce copiii au ajuns la ei. Vor lua startul 4 astfel de echipe , adica o serie . La comanda “Atentie!”, membrii echipei se instaleaza in roata și la plesnitura stinghiilor se porneste în cursă. Caștigă echipa care scoate cel mai bun timp.

Criterii de evaluare : Timp, numărul greşelilor (se dezechilibreaza, etc). Daca apar incidente pe parcursul celor 30 m, se reia cursa din locul unde s-a intamplat incidentul, nu de la capat . PROBA 3 – Trenulețul cu baloane

Se desfasoara pe distanta de 30 m dus si 30 m intors. Primii 30 m se parcurg de catre copii, iar distanța de înapoiere, este parcursă de către părinți. Membrii echipei formează un șir. Baloanele se așează între ei. Scopul este să nu scape balonul in timpul parcurgerii distanței. La întoarcere, părinții din echipa respectivă vor aduce baloanele la linia de finish. Caștigă echipa care scoate cel mai bun timp

Criterii de evaluare : Sincronizarea echipei, respectarea regulamentului.PROBA 4 – Stafeta 8x50 m

Se desfășoară pe o distanța de 50 de m dus (părinte)-intors(copil). Fiecare membru, din cei 8 ai echipei, va parcurge 50 m cu ștafeta în mână și o va preda membrului următor. Cel ce trebuie să primească ștafeta, asteaptă dupa linia celor 50 m parcurși de coechipierul său, nu înainte. Primul schimb va fi Copil 1, care va preda stafeta mami/tatalui 1 etc. Criterii de evaluare : predarea ștafetei , respectarea regulamentului., timpul.10. Rezultate aşteptate:

a. Toţi copiii execută, în cel mai scurt timp posibil, deprinderile motrice învățate;b. Toţi copiii se implică în desfăşurarea probelor, dând dovadă de fair-play;c. Toți părinții participă la toate antrenamentele planificate;

11. Modalităţi de evaluare a activităţii:a. Prezenţa efectivă, implicată, la activitate;b. Completarea unei pagini în „Jurnalul grupei” , dedicata acestei activităţi”;c. Fotografii şi imagini din timpul activităților;d. Număr de premii obținute;

12. Rezultate înregistrate:a. Toți copiii au participat activ și cu interes la concurs;b. Toți copiii și părinții au executat corect probele propuse;c. Toți participanții au dovedit atitudini de cooperare, spirit de echipă, de competiţie,

fair-play;d. Toate cele trei echipe participante au fost premiate (un premiu I, două premii II);e. Toți participanții își doresc să mai participe la astfel de competiții.

EROI DIN POVESTE

Prof. Bognea Adriana-Nicoleta

Prof. Barbu Domnica



Poveștile reprezintă, pentru fiecare dintre membrii unei civilizații, manifestarea unor tradiții,

obiceiuri, temeri, într-un mod cât se poate de educativ, de plastic și de estetic.

Se știe că poveștile fraților Grimm au fost prelucrate înainte de a reprezenta 90 la sută din

bibliografia unui părinte dedicat, ce citește supus și mieros, unei fetițe care se visează prințesă,

înainte de culcare. O poveste ca Albă-ca-Zăpada sau oricare alta, păstrează încă, prelucrată fiind

reminiscențe ale imaginației înfiorătoare ale vestiților creatori de povești. Nu trebuie să căutăm

mult. Trebuie doar să ne gândim la crima plănuită de regina cea rea, pusă în cârca vânătorului ce

trebuia să o ducă la îndeplinire... că doar o regină, cât de rea, nu-și mânjește mâinile de sânge. Ce

vreau să subliniez este că poveștile se reinventează, scopurile fiind diverse.

Într-o societate modernă, în ciuda progresului, resimțim nevoia de a crede în prinți și

prințese, dar parcă nici copiii nu mai gustă o poveste care să nu surprindă măcar ceva din magia

Cenușăresei. Și totuși, nostalgic, adulții citesc cu plăcere poveștile copilăriei lor, sperând că vor fi

nemuritoare și că și ai lor copii le vor descoperi cu aceeași plăcere,

Copilul trebuie ghidat și sfătuit în alegerea eroilor sau a eroinelor pentru că, la acest nivel,

reprezintă adevărate modele pentru mințile aflate în dezvoltare. Încă o dată se observă că este

nevoie de timp pentru a educa, este nevoie de atenție și de comunicare permanentă între adulți și

copii, cu mențiunea că actul educațional este unul de succes atâta timp cât adultul este și el dornic

să fie educat și să învețe ce nu știe, să caute soluții atunci când nu le pot ei găsi. Mintea omului

constituie un mister despre care nu se cunosc, nici cu tehnologia de azi, toate datele. De aceea nu se

știe niciodată cum este percepută o poveste, un anumit act, cum interiorizează un anumit tip de

personalitate un eveniment. Oamenii sunt speciali tocmai prin unicitatea lor și, de multe ori, un

lucru nu este perceput la fel de doi oameni. Fiecare este liber să simtă cum vrea o poveste sau o

poezie, în funcție de temperamentul și personalitatea sa. De aceea, adultul este responsabil să ofere

explicațiile necesare pentru ca lumea să fie înțeleasă în mod adecvat pentru a contribui la

dezvoltarea optimă a copilului.

Din dorința de a oferi copilului stabilitate materiale și un trai răsfățat, cu daruri sofisticate

cum ar fi tablete, telefoane, de la vârste fragede, adultul uită că pentru a crește frumos, un copil nu

are nevoie de lucruri, ci are nevoie de părinții lui care să își petreacă timpul cu el făcând împreună

diferite lucruri: plimbări, treburi gospodărești, teme, discuții lungi pe diferite teme. În acest fel,

dependența de internet și televiziune, dar și construirea unor modele negative de viață, sunt

chestiuni ce pot fi evitate. Este ciudat că prea puțini copii mai văd în părinții lor exemple, modele.

Părinții muncesc prea mult pentru a le oferi copiilor ce cred ei că vor, uitând să îi întrebe chiar pe ei

înșiși ce își doresc. Copilul este bucuros de fiecare lucru nou pe care îl descoperă, de fiecare jucărie

primită, de fiecare cuvânt învățat. Curiozitatea este specifică primilor ani de viață Timpul trece și


copilul s-a făcut de dat la școală. Părinții îi explică cum că la școală o să-i placă la nebunie pentru

că acolo va învăța lucruri noi despre lumea din jur, în fiecare zi. Copilul, în general, se arată mereu

extrem de entuziasmat în prima zi de școală, iar la sfârșitul acesteia nu se mai sătură de mirosul de

cărți. Încet, încet zilele devin pentru copil o mare dezamăgire. Nu pentru că nu îi place neapărat ce

învăță, ci pentru că programul, responsabilitățile față de Doamna, față de colegii lui, tema zilnică,

recapitularea, neputința de a alege ce să învețe și ce să nu, ce să-i placă și ce să nu, toate acestea îl

copleșesc. Este o provocare pentru părinți, iar faptul că ei lucrează pentru bunăstarea familiei nu

este o scuză prin care să motiveze absența și neglijarea copilului. Poate pulsez prea mult pe

responsabilitatea adulților, dar dincolo de orice forme, instituții de educație, sarcina de a educa un

copil revine, în primul rând familiei, părinților și tuturor celorlalți adulți care vin în contact cu

copilul. Conștient sau inconștient copilul preia de la fiecare câte ceva, o informație, o expresie, o

părere, un anumit tipar comportamental. În aceste condiții, trebuie să ne educăm pe noi înșine

pentru a educa în mod corespunzător.

Tocmai pentru că la început de drum, copilului nu i se oferă modelele pozitive pe care să le

prețuiască și pe care să le aibă ca exemplu, copilul recurge în a-și extrage modelele din alte surse:

povești, filme, jocuri, internet. Tocmai pentru a atrage atenția celor din jur și mai ales a părinților,

copilul alege exemple negative, acestea fiind cele care iau atitudine atunci când nu le convine ceva,

spre deosebire de eroii pozitivi care par doar să se apere. Impactul și influența mass-mediei asupra

dezvoltării și educației copilului sunt lucruri care pot fi gestionate de către adulți, iar mass-media

poate deveni un instrument educativ sau, din contră, o armă care distruge încet, dar sigur, viitorul

societății.

BIBLIOGRAFIE

1.Popa, Dorin, Mass-media astăzi, Iaşi, Editura Institutul European, 2002;

2. Petcu, Marian, Sociologia mass media, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002;

3. Cucu, George, Educaţia şi mass media , Bucureşti, Editura Licorna, 2000;

CONTRIBUŢIA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE LA DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ELEVILOR

Vilaea Milica, Şcoala Gimnazială Ciolăneşti, Teleorman

Locul şi rolul activităţilor extracurriculare în educaţia copiilor “Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să

ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)


Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele ,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete şi minţi, ştie, cu mult tact şi răbdare, să-i treaca pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei . Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricarui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor” Educaţia extracurriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură.. În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copiii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al şcolii şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă.

Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.

Exemple de activităţi extraşcolare.Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate

selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desavârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor. Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimulează şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură.

Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură

Excursiile literareExcursiile literare se organizează în locurile în care s-au născut şi au trăit scriitorii, în

muzee literare sau în mediul social al unei opere literareSerbările școlare vin în ajutorul afirmării și formării personalităţii elevului în timpul

prezentării eului artistic, elevul artist îi va avea ca spectatori pe colegii de școală, dar și pe părinţi, carora va trebui să le recite sau să le cânte, exprimând trăirile care îl copleșesc


Vizitele la muzee, expoziţii, monumente și locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui și preţui valorile culturale, folclorice și istorice ale poporului nostru.

Parteneriatele ajută elevii să aibă succes la școală și mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, elevii și ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în școală, prin care copilul face cunoștinţă cu lumea minunată a arteiBenzile audio şi video cu poveşti constituie un alt important mijloc de îndrumare a lecturii. Ele prezintă operele literare în imagini vizuale şi auditive. După lectură elevii pot face comparaţii, stabilind asemănări şi deosebiri între intâmplările prezentate.Lecţiile de popularizare a cărţilor, a unor scriitori, reprezintă, de asemenea, un mijloc de îndrumare a lecturii particulare. O carte pentru copii nou apărută se citeşte mai întâi de către învăţător, apoi se prezintă elevilor. Aceştia îşi notează titlul şi autorul, pentru a o putea procura.Expoziţiile de carte se pot organiza în clasă şi cuprind cărţi despre o temă anume ce pot fi lecturate de eleviŞezătorile şi medalioanele literare invită din nou elevii la lectură. Concursurile literareAcestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate. Acelaşi efect îl pot avea concursurile organizate de către cadrele didactice în clasă.Lectura pe parcursul vacanţeiacanţa este timpul cel mai prielnic lecturii efectuate de elev. Lecturile conform programei şcolare sunt recomandate de învăţător la sfârşitul anului şcolar.Întâlniri cu scriitori În condiţiile actuale, când autorii sunt din ce în ce mai numeroşi, este bine ca în momentul promovării cărţii să participe scriitorul însuşi. În felul acesta, elevii cunosc persoana, având impact mai mare asupra lor.Este indicat să ofere copiilor şi autografe, având un motiv în plus să citească cartea.

Activităţile extracurriculare organizate împreună cu elevii mei au conţinut cultural, artistic, spiritual, știinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare la viaţa și activitatea comunităţii locale.

IMPACTUL FAMILIEI ASUPRA TIMPULUI LIBER LA COPII

Pr. Prof. Lazăr Liviu- Şc. Gim. Teodor Bălăşel- Ştefăneşti (Vâlcea)

Deseori participăm la discuţii, suntem martori la un şir de întrebări pe care le adresează

părinţii pedagogilor şi psihologilor cu referire la problema educaţiei copiilor, pentru ca ei să fie

capabili a-şi planifica şi folosi raţional şi interesant timpul liber. Pe părinţi îi interesează dacă este

corect ca adulții să se implice în organizarea timpului liber al copiilor lor (46%). Unii dintre adulţi

consideră că este important să învăţăm copilul a munci eficient, dar timpul liber vor învăţa ei şi

singuri a-l valoriza și consuma, când vor crește mari (54%). Specialiştii din domeniul ştiinţelor

educaţiei consideră că abilitățile și competenţele individului de a-şi organiza eficient timpul liber

sunt într-o strânsă legătură cu educaţia şi cultura acestuia. Desigur că acţiunile, conduita şi faptele

persoanei în procesul muncii ne pot sugera multe lucruri despre om, însă studiul empiric


demonstrează faptul că mult mai profund putem cunoaşte persoana după modul în care îşi valorifică

timpul liber. Programul şi timpul de muncă sunt prevăzute şi reglementate din exterior, de variate

programe, contracte de muncă, coduri profesionale și fișe de post.

Trebuințele vitale pentru asigurarea existenței îl obligă pe om să muncească bine, pe când

timpul liber, conţinutul, modalitatea şi strategia de planificare, organizare şi valorificare a acestuia

depind de educaţia primită în copilărie; de modelele comportamentale însuşite în familie, de

regimul de viaţă pe care îl urmează omul și, desigur, de cultura lui. Are absolută dreptate B. Russel

când afirmă că folosirea înţeleaptă a timpului liber este un produs al culturii şi al educaţiei. Ținem

să completăm acest gând lucid cu ideea că folosirea rațională și înţeleaptă a timpului liber, educaţia

pentru timpul liber încep în familie de la cea mai fragedă vârstă şi continuă întreaga viaţă, prin

eforturi sistematice de autoeducaţie şi autoperfecţionare, depuse de persoană.

Viziuni interesante cu privire la conexiunea educaţiei şi valorificarea eficientă a timpului

găsim în operele pedagogilor din toate epocile. Considerăm că merită o atenţie deosebită ideea lui

I.A. Comenius, care ne învaţă că cel mai important în educaţie nu este să câştigăm timp, ci să-l

pierdem cu folos. La rândul său, J.J. Rousseau ne sugerează că o regulă utilă a oricărei educaţii

constă în faptul de a şti cum să pierdem timpul. Studiul aspectului vizat ne orientează spre problema

educaţiei pentru timpul liber, abordată de cercetătorii din domeniul ştiinţelor educaţiei în contextul

noilor educaţii .Despre necesitatea, obiectivele şi conţinutul educaţiei pentru timpul liber scrie

convingător C. Cucoş. Cercetătorul menţionează faptul că în condiţiile în care timpul liber are

tendinţa să crească, adică să sporească în ceea ce privește durata lui, oamenii trebuie să fie învăţaţi a

se bucura de acesta. Fără o pregătire adecvată, timpul pentru sine poate deveni o povară, un motiv al

decăderii, al alunecării în plictiseală şi inactivism. În acest sens, autorul scoate în evidenţă patru

traiectorii acţionale: obişnuirea indivizilor de a-şi gestiona cât mai bine temporalitatea pentru a

dispune şi de timp liber; încărcarea timpului liber cu activităţi recreative, productive etc., care ar

aduce bucurii şi împliniri persoanei în cauză, tonificând existenţa şi accentuând gustul de a trăi;

realizarea unor alternanţe şi complementarităţi adecvate între activităţile din cadrul timpului liber

(psihofizice/activități cu caracter sportiv; de practicare a culturii fizice, spirituale, morale, de

plăcere, de interacţiune, necesare, distractive, informative, obligatorii etc.); corelarea activităţilor

din timpul liber cu practicile formale sau cvasiformale, în perspectiva valorificării lui la scară

socială prin diferite tipuri de voluntariat și participări în asociaţii, cluburi/şcoli ale femeilor,

persoanelor în etate, copiilor cu nevoi speciale etc.

Lipsa timpului liber pentru membrii adulţi ai familiei din cauza programului profesional

încărcat şi a distorsiunilor sau lipsei organizării lui eficiente la copii, pe parcursul şi la sfârşitul

săptămânii, devine o problemă din ce în ce mai acută, pe care vom încerca s-o abordăm într-o optică

științifică, dar accesibilă pentru realizarea în practică de către părinți și pedagogi. În contextul dat,


cercetarea noastră va fi axată pe determinarea unor aspecte teoretice, metodologice şi praxiologice

ale educaţiei pentru timpul liber în cadrul familiei în corelaţie cu autoeducaţia, formarea şi

autoperfecţionarea personală a individului. În primul rând, recurgem la explicația fenomenului

existențial timp liber. Aşadar, timpul liber reprezintă perioada din viaţa omului în care acesta se

eliberează de orice obligaţii şi este liber să-şi aleagă anumite activităţi sau preocupări. Timpul

reprezintă o dimensiune a existenţei umane, care îi permite omului să acumuleze o anumită

experienţă de viaţă. Important este să reţinem fenomenul ireversibilităţii timpului, ca să nu avem

apoi remuşcări de conştiinţă cu privire la faptele noastre, modul de viaţă ales, calitatea acesteia.

Timpul liber poate fi definit ca intervalul de timp pe care îl folosim la bunul nostru plac, care poate

fi planificat şi dirijat în conformitate cu propriile imbolduri, interese, dorinţe, alegând şi realizând

activităţile care corespund înclinaţiilor şi aspiraţiilor personale. Ideea de timp liber nu este nouă, ea

este vehiculată încă din Antichitate şi credem că acest fapt nu trebuie să ne mire, deoarece, dacă

oamenii muncesc, practic, întreaga viaţă, apoi desigur că, în conformitate cu logica existenței

umane, ei trebuie să aibă un răgaz, ca să se odihnească. Astfel, Aristotel menţiona că timpul liber nu

înseamnă sfârşitul muncii, ci, dimpotrivă, munca înseamnă sfârşitul timpului liber Această idee este

valoroasă prin faptul că scoate în evidenţă caracterul continuu al muncii. Munca reprezintă factorul

decisiv al existenţei umane şi al devenirii personalităţii, indicând concomitent asupra posibilității de

alternare a muncii şi timpului liber, orientându-ne subtil spre o altă noţiune – „bugetul de timp”.

Literatura de specialitate elucidează definiţii, caracteristici şi viziuni cu privire la conceptul

nominalizat.

Analizând esenţa acestora, putem conchide că bugetul de timp al omului reprezintă resursele

temporale de care dispune individul şi care se constituie din trei mari secvenţe: timp de muncă

destinat studiilor, activităţii profesionale; timp de soluţionare a necesităţilor fiziologice, social-

culturale/gospodăreşti şi timpul liber, trăit la bunul plac al omului. Primul aspect ţine mai mult de

axiologie, deoarece anume conţinutul acestei secvenţe de timp poate avea caracter valoros, profund

cognitiv şi moral, atunci când individul îl planifică şi îl consumă raţional, lărgind sfera de

cunoaştere, autoperfecţionare, dezvoltare a creativităţii, optimizând propria conduită, viaţa sa şi a

altor persoane. Secvenţa de timp apreciată de persoană ca timp liber are caracter informal, fiind

resimţită ca apropiată şi plăcută, trăită de subiect în afara obligaţiunilor legate de învăţătură,

profesie sau activităţi gospodăreşti, de care beneficiază, de facto, fiecare persoană şi pe care o

putem valorifica diferit, rezervând timp şi pentru relaxare, odihnă, reflecţii, meditaţii, autoanalize,

introspecţii, astfel încât propria poziţie, atitudinile, capacităţile de autoperfecţionare ale acestuia să

contribuie esenţial la îmbunătăţirea modului de viaţă, asigurând sporirea calității ei, făcându-l fericit

pe om. Literatura de specialitate din domeniul ştiinţelor economice reflectă mai multe optici privind

rolul timpului în activităţile umane.


Viziunile economiștilor au fost sintetizate în următoarele trei abordări: timpul ca substanţă

primordială; timpul ca sistem referenţial; concepţia relaţională despre timpul economic. Timpul ca

substanţă primordială are ca suport teoretic concepţia timpului ca resursă. Momentul-cheie, aici,

rezidă în faptul că timpul este o resursă limitată atât pentru individ, cât şi pentru societate.

De aceea, economisirea timpului este o problemă centrală pentru societatea modernă.

Axându-se pe acest postulat, specialiștii din domeniul economiei au formulat şi fundamentat legea

generală a economiei de timp, conform căreia bunurile economice vor avea valoare obiectivă dată

de timpul de muncă folosit. Ca să abordăm într-un mod eficient şi coerent educaţia pentru timpul

liber, ne-am axat şi pe analiza celor trei optici din perspectiva ştiinţelor economice, ceea ce ne-a

orientat, cu siguranţă, spre problema managementului timpului și a formării competențelor

parentale, a autoeducației și autoperfecționării acestora.

Este evident că formele de consumare a timpului diferă de la persoană la persoană, de la

familie la familie, de la localitate la localitate, cert însă este faptul că fiecare individ, adult sau copil

necesită cunoştinţe, competenţe şi deprinderi de planificare, organizare şi monitorizare a timpului la

general şi a timpului liber în special. Pentru a consolida la copii şi tineri arta şi capacităţile ce ţin de

managementul timpului, este necesar ca şcoala şi familia să colaboreze sistematic, creând condiţii

favorabile pentru ca generaţiile tinere să asimileze strategii de consumare raţională, interesantă şi

eficientă a timpului liber. Prin urmare, elaborarea unor repere metodologice și aplicative ale

educaţiei pentru timpul liber a fost realizată din perspectiva educaţiei centrate pe copil, în baza

concepţiei formării personalităţii capabile de creare a modului sănătos de viață, în conformitate cu

teoria sistemică de rol și teoria autoactualizării personalităţii. Astfel, aspectele esențiale

metodologice ale educației pentru timpul liber le-am concentrat într-un ansamblu de principii. În

contextul dat, părinţii trebuie să formeze la copii deprinderi de a se recrea, a se informa, autoeduca,

a participa la acţiuni culturale de divertisment, competiţii sportive etc. În scopul acordării unui

ajutor eficient părinţilor pentru orientarea copiilor spre autoeducaţie, formare şi autoperfecţionare

personală, pentru a-i învăţa pe aceştia a folosi timpul liber ca pe o valoare autentică, ca pe o

perioadă ireversibilă care are anumite limite, propunem câteva strategii educative şi conţinuturi care

au fost experimentate. Strategiile pe care le vom descrie, experimentate în educaţia familială şi

şcolară, sau dovedit a fi de real folos familiei (81%) şi pedagogilor (72%). Strategiile educative au

la bază dimensiunile/conţinuturile generale ale educaţiei, includ variate forme, metode şi mijloace,

cunoscute şi aplicate de adulţi în cultivarea copilului. Strategiile secvențiale/operaționale au fost

numite în conformitate cu aspectul personalităţii care urmează a fi cultivată și perfecţionată, iar

strategia de bază am definit-o ca strategie magistrală a educației pentru timpul liber al familiei.

Astfel, propunem următoarele strategii secvențiale/operaționale: strategia orientării spre

autoeducaţia, formarea şi autoperfecţionarea spirituală; strategia orientării spre autoeducaţia,


formarea şi autoperfecţionarea morală; strategia orientării spre autoeducaţia, formarea şi

autoperfecţionarea intelectuală; strategia orientării spre autoeducaţia, formarea şi autoperfecţionarea

estetică; strategia orientării spre autoeducaţia, formarea şi autoperfecţionarea tehnologică și

strategia orientării spre autoeducaţia, formarea şi autoperfecţionarea psihofizică.

Metodologia educaţiei pentru timpul liber include un ansamblu de metode şi procedee care

pot fi convenţional clasificate în două modele orientative: un model de perspectivă şi unul

instrumental. Aici se propun metode, tehnici care incită la reflecţii, autoanalize, autocunoaştere,

autodeterminare, evidenţiere şi cizelare a eului, reechilibrarea unor trăsături de personalitate;

formarea palierelor atitudinale, a credinţei, reprezentărilor şi sentimentelor în conformitate cu

standardele valorice superioare. În această ordine de idei, deosebim două modele. Primul este

modelul de perspectivă, ce presupune aplicarea metodelor şi procedeelor raportate la obiectivele

globale, care asigură formarea spiritualităţii, conştiinţei moral-spirituale. Aici se îmbină metodele

expozitiv-euristice: lectura; explicaţia; povestirea; conversaţia morală; dialogul moral/spiritual;

dezbaterea cu caracter moral, filosofic, religios; studiul de caz; povaţa; rugăciunea, cu metodele

care stimulează cunoaşterea de sine, reflecţia, autoanaliza, introspecţia, autoaprecierea şi

autoactualizarea.

Modelul instrumental este axat pe aplicarea metodelor intuitiv-active de formare a conduitei:

exerciţiul moral/spiritual; exemplul moral/spiritual; opinia publică; aprobarea; dezaprobarea;

jurnalul intim; agenda personală; portofoliul autoperfecţionării morale şi spirituale. Modelele

elucidate ne orientează spre realizarea calitativă a educaţiei familiale şi a celei şcolare, în scopul

pregătirii copilului pentru a trece la autoeducaţie, iar funcţia centrală a autoeducaţiei rezidă în

transformarea obiectului educaţiei în subiect . Prin urmare, părinţii trebuie să cunoască nu numai

particularităţile de vârstă ale copiilor, esenţa procesului educativ familial, ci şi specificul

autoeducaţiei. Acest aspect poate fi valorificat de instituția de învățământ prin consilierea axată pe

dezvoltarea părinților. Este evident faptul că societatea trebuie să fie interesată în cultivarea

individului cu privire la consumarea raţională şi eficientă a timpului liber. În concluzie, educaţia

pentru timpul liber, concepută ca deziderat al noilor educaţii, poate fi ajustată la orice conţinut

general şi formă de organizare a educaţiei. Principalul aspect, aici, îl reprezintă modul de abordare a

gestionării timpului în educaţia familială şi şcolară a copilului şi orientarea personalităţii acestuia

spre autoeducaţie şi autoperfecţionare.

Bibliografie selectivă: 1. Angelescu, C., Jula, D., Timpul liber. Condiţionări şi implicaţii

economice, Editura Economică, Bucureşti, 1997. 2. Cristea, S., Fundamentele ştiinţelor educaţiei.

Teoria generală a educaţiei, Litera Educaţional, Chişinău, 2003. 3. Cucoş, C., Timp şi temporalitate

în educaţie, Polirom, Iaşi, 2002. 4. Cuzneţov, L., Tratat de educaţie pentru familie. Pedagogia

familiei, Centrul Editorial Poligrafic, USM, Chişinău, 2008.


ŞCOALA ŞI TIMPUL LIBER AL ELEVULUI

Prof..înv.primar Popescu Iustina-Magdalena

Şcoala Gimnazială Budeşti

Scopul primordial al şcolii este acela de a forma tipuri de elevi, care să răspundă nevoilor

comunităţii şi să dea acesteia persoane competente pentru viaţa privată, profesională şi publică.

Cunoaşterea de sine, respectul de sine, comunicarea armonioasa cu cei din jur, posedarea

unor tehnici de învăţare eficientă şi creativă, luarea unor decizii şi rezolvarea unor probleme sunt

condiţii esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevului .

„Orice copil are dreptul de a-şi exprima opiniile în toate chestiunile care îl privesc .”( art.12-

15 Convenienţa Naţiunilor Unite cu Privire la Drepturile Copilului-1989).Pe lângă dreptul de a i se

asigura asistenţa de sănătate, copilul are dreptul de a se juca în voie, de a-şi satisface anumite

dorinţe în timpul liber.

Prin timp liber înţelegem acea unitate de timp folosită după voia şi priceperea fiecăruia. La

vârsta şcolară mică copilul trebuie dirijat în folosirea timpului liber către activităţi utile, plăcute,

care să-i formeze trăsături pozitive de caracter.

Timpul liber poate avea mai multe funcţii: educativă, de odihnă, sau de delectare.

Putem vorbi de timp liber zilnic, timp liber la sfârşit de săptămână sau timp liber în vacanţe.

Considerăm timp liber al unei zile timpul rămas după efectuarea unor activităţi cum ar fi: orele de

curs, activităţi extraşcolare, trebuinţele personale, activitătile gospodăreşti şi activităţile

neprevăzute.

Acest timp diferă de la individ la individ în funcţie de vârstă, ritm de muncă, familie.

Exemplu:

Unui copil de clasa a-IV-a, cu un ritm lent de munca intelectuală, dar sârguincios, care nu

este susţinut de familie şi este obligat să presteze activităţi gospodăreşti nu îi mai rămâne timp liber

zilnic, poate doar la sfârşit de săptămână.

Dimpotrivă, unui copil care posedă un ritm alert de muncă intelectuală , este susţinut de

familie şi nu prestează activităţi gospodăreşti îi rămâne mult timp liber.

O altă categorie este aceea a copiilor care „omoară” timpul. Rezultatele benefice ale folosirii

timpului liber depind de ingeniozitatea individului de a şi-l organiza.


Dacă timpul liber zilnic se rezumă la 2-3 ore, cel de la sfârşitul săptămânii este mult mai

întins; atunci copilul îşi poate planifica activităţi multiple. Acum se impune dirijarea elevului către

o dozare eficientă a timpului, din partea şcolii, prin educator şi a familiei.

Orice activitate din timpul liber trebuie să aduca un beneficiuu pentru minte şi trup, sa fie

diversificată, recreativă, fără aglomerare, respectând deviza: „timpul liber nu trebuie omorât”.

Dacă rolul educatorului a fost îndeplinit, copilul va şti să aleagă pentru a fi mulţumit deplin.

Lectura va fi bună dacă educatorul a făcut selecţia lecturilor, oferindu-i criterii de apreciere

valorică, trezindu-i interesul prin comentarii la adresa unor personaje literare.

Spre deosebire de lectură, care face posibilă diferenţierea dintre oameni, ca nivel de cultură,

televizorul uniformizează culturile individuale, privându-le de originalitatea şi personalitatea atât

de necesare. Emisiunile TV vizionate trebuie selectate şi totodată, respectate condiţiile de igiena

a vizionarii pentru evitarea consecinţelor nedorite.

Este greşită ideea conform căreia părintele este mulţumit că televizorul sau calculatorul

„ţine” copilul în casă, lăsându-l să vizioneze orice emisiune şi la orice oră.

Mişcarea în aer liber dezvoltă deprinderi de viaţă sănătoasă şi formeaza un stil de viaţă

echilibrat fizic.

Întâlnirile cu prietenii sunt necesare, dar trebuie mare atenţie în alegerea lor, luând în

considerare preocupările acestora. Când sunt în grup, copiii sunt fericiţi. Fireşte apar şi conflicte.

Este bine ca acestea să fie rezolvate de ei înşişi. În cadrul acestor jocuri, de grup, copilul

dobândeşte nu numai o mare ingeniozitate, dar şi răbdare şi tenacitate , o mai bună autocunoaştere,

respect pentru ceilalţi. Aceasta contribuie într-o măsură însemnată la dezvoltarea armonioasă a

personalităţii unui individ, care, printr-o bună adaptare va deveni o fiinţă fericită.

BIBLIOGRAFIE:

1.Cosmovici, Andrei, Psihologie generală, Editura Polirom, Iaşi, 1996;

2.Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii române în învăţământul primar, Editura Emia,

Bucureşti, 2009;

3.Cristea, Sorin, Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998;

4.Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1999;

MIȘCAREA ÎN AER LIBERComăneci Titina, Liceul Sanitar ,,Antim Ivireanu’’, Rm. Vâlcea


Conștiința de sine a plecat de la conștiința mișcării. Înainte de a gândi logic, ne-am mișcat instinctual. Mișcarea stă, limpede, la originea tuturor fenomenelor, viața însăși înseamnă mișcare.Mișcarea este un mijloc important de dezvoltare a copilului, ceea ce impune intensificarea eforturilor de promovare a activităților specifice încă de la cele mai fragede vârste.

Copiii participă la activități care implică mișcarea cu mare dăruire,trăind fiecare minut cu o intensitate emoțională deosebită. De aceea, mișcarea și jocul în aer liber constituie modalități eficiente de stimulare afectiv-volitivă, kinetică și cognitivă deosebit de eficiente pentru formarea armonioasă a copiilor.

În timpul a 10 minute de joc copiii fac mai multe mișcări decât execută în mod obișnuit într-o oră. Prin urmare, într-un interval scurt de timp, jocurile îi ajută să contracareze efectele sedentarismului generat de jocurile și activitățile pe calculator (atât de ,,la modă’’) în zilele noastre, satisfăcându-le, totodată nevoia de mișcare.

Jocurile de mișcare nu numai că desăvârșesc pregătire fizică, dar întăresc și sănătatea. Ele pot fi desfășurate, cu un efect sporit, nu numai în cadrul activităților sportive școlare, ci mai ales în cele extrașcolare, în aer liber, în natură, în cadrul unor drumeții sau al excursiilor. jocurile simple pot fi organizate oricând și oriunde.

Spre exemplu, este suficient să oferim elevilor o minge și ei vor alerga după ea fără să dea semne de oboseală au de lipsă de interes. Acest exemplu evidențiază alte caracteristici ale jocului – spontaneitatea și atractivitatea. Jocul bine conceput este capabil să mobilizeze toate forțele, să mențină treaz interesul copiilor, să atingă maximum de eficiență.

Jocul în aer liber are o importanță deosebită în deconectarea psihică, este cea mai bună formă de odihnă activă, prin intermediul lui utilizându-se eficient și intens timpul liber.

Aceste activități în care mișcarea are rolul cel mai important nu sunt doar jocuri ci și activități de cunoaștere a naturii.

Să ne imaginăm că suntem într-o drumeție în pădure, iar copiii repartizați în două echipe se joacă de-a v-ați ascunselea. Într-un joc colectiv, în aer liber, fiecare participant are libertatea de acțiune și, neîncorsetatde deciziile unui arbitru, respectă regulile jocului. Deci nu este vorba numai despre mișcarea în aer liber, ci și de dezvoltarea spiritului de fairplay, care este principiul de bază al jocurilor, dar și unul de comportament social, pe care copiii îl vor transpune mai târziu în viață.

Totuși, trebuie atrasă atenția asupra supravegherii copiilor în timpul activităților în aer liber. Educatorului îi revine răspunderea desfășurării lor, al organizării și controlului asupra respectării regulilor și condițiilor de sănătate și siguranță. Adevărații educatori nu trebuie să confunde jocul în aer liber cu joaca liberă. Jocul este divertisment pentru copii, însă cadrul didactic trebuie să-l trateze ca pe-o activitate plină de răspundere și implicare.

În organizarea activităților de mișcare în aer liber este nevoie să avem în vedere unele aspecte care să asigure buna desfășurare, eficiența și succesul acestora: locul și perioada potrivită pentru astfel de activități, cnoașterea particularităților de vârstă și individuale ale participanților, stabilirea, înțelegerea și respectarea unor reguli, evidențierea finalităților activității și a satisfacției personale a elevilor.

Putem concluziona că în mediul extrașcolar, mișcarea în aer liber, în general, și jocul de mișcare, în special, sunt oportunități prin care personalitatea elevilor se construiește temeinic cu ajutorul unor activități atractive și valorizatoare.

Importanța activităților extrașcolare în viața elevilor

Prof. în înv.primar: Epure Geanina-Aurica

Școala Gimnazială ,,Stroe Belloescu” Grivița


Există o legătură între succesele şcolare ale copiilor şi modul lor de a-şi petrece timpul liber.

Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor, trebuie să introducă cu ajutorul

copilului un program potrivit de viaţă pentru elev, să vegheze ca el să fie respectat. Un program

precis şi potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea orelor de muncă, odihnă şi distracţii

contribuie mult la disciplină lui, la dezvoltarea fizică şi psihică. Pe copii nu prea îi învaţă nimeni

cum să îşi organizeze timpul. Din păcate, educaţia despre organizarea timpului se reduce la anumite

„trimiteri” de genul „grăbeşte-te acasă pentru că ai de învăţat”, „treci la învăţat”, „nu ţi-ai organizat

timpul, de aceea nu ţi-ai terminat temele nici până acum”, „eşti un puturos şi de aceea ai numai note

mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că nu termini nimic”, „de ce nu ţi-ai făcut ordine în

camera ta”. Aceste tipuri de remarci nu ajută copilul în organizarea timpului, în general şi nici în






Funcțiile timpului liber:

Funcția educativă – cu mai multe elemente de conținut:

d) Lărgirea orizontului științific și cultural

e) Formarea capacității de autoorganizare și a unui stil de viață elevat

f) Stimularea capacității creatoare

Funcția compensatoare – se referă la refacerea resurselor organismului și pregătirea pentru

noi eforturi;

Funcția recreativă - urmărește crearea unui stil de viață pozitiv, optimist;

Funcția integrativă – caracterizează activitățile de grup și contribuie la socializarea

indivizilor, la dezvoltarea stilului de colaborare, întrajutorare.

Timpul liber al elevului poate fi organizat de şcoală prin diferite activităţi extracurriculare

cum ar fi: excursii, drumeții, vizite la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de

învățământ, vizionarea de spectacole de teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi

tematice, activități sportive, legate de protecția mediului sau poate fi autoorganizat- timpul

petrecut cu prietenii în excursii, plimbări. Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru

dezvoltarea armonioasă a copilului, ele ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de

învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice diversificate,

dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile extrașcolare


acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult mai ridicat.

Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar, în afara

instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor

instituții de învățământ. Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol

complementar orelor clasice de predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat.

Caracteristicile activităților extrașcolare:

Înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte

instituții extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de

artă/ muzică pentru copii);

Oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al

copiilor;

Au rol complementar;

Dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile

extrașcolare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate.

Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie

un mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea elevilor la astfel de

activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului comportament

în comparație cu al celorlalți. Activitățile extrașcolare reprezintă totodată un element prioritar în

politicile educaționale întrucât au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității elevilor, asupra

performanțelor școlare și a integrării sociale. Un studiu al lui J. Eccles și B.L.Barber(1999) indică

un impact diferit al activităților extrașcolare, în funcție de tipul acestora și rata de participare, astfel:

participarea în cadrul tuturor tipurilor de activități extrașcolare corelează cu creșterea

rezultatelor și performanțelor școlare;

participarea la activități sportive înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să aleagă să

urmeze o școală superioară (nivel universitar) până la la împlinirea vârstei de 21 de ani;

participarea la activități prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvență în rândul

elevilor participanți.

„Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare, i se poate transmite cu succes, într-o formă

intelectuală adecvată, orice temă.”- afirma J. Bruner.


Condiția primordială pentru receptarea corectă și coerentă a mesajului o reprezintă demersul adoptat

de cadrul didactic, metodele, procedeele, modul și modalitățile utilizate, precum și cadrul în care se

desfășoară procesul.

Scopul activităților extrașcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, cultivarea

interesului pentru acțiuni socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, valorificarea

talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Prin aceste activități li se

oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale vieții, valori morale și nu

numai. Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere

în actul decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea

comportamentală:

„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi

mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”

(Maria Montessori)

Bibliografie:

8. Cosmovici, A., Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi, 1985

9. Ionescu M.; Chiş V. – Mijloace de învăţământşiintegrareaacestoraînactivităţile de

instruireşiautoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

10. Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogiaactivităţilorextracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007

11. Lucaciu, Gh, Activități recreative, Note de curs, Facultatea de Educație Fizică și Sport,

Universitatea din Oradea, 2005

12. Raţă, G., Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi, 2007

13. Stan, C., Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru

formarea profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea

clujeană, Cluj-Napoca, 2001

14. Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007

ȘCOALA TIMPULUI LIBER IVĂNOIU NICOLIȚA ANDREEA, LICEUL TEHNOLOGIC BÎLTENI

Pentru unii adulţi timpul liber este un ansamblu de ocupaţii, cărora individul li se poate dărui

după placul său, fie pentru a se odihni, a se distra, fie pentru a-şi dezvolta informaţia sau formaţia

intelectuală, fizică, psihică, etc.


După alţii, timpul liber este ceea ce rămâne după scăderea timpului necesar activităţii de

bază şi după scăderea orelor de somn, a celor necesare drumurilor până la locul activităţilor zilnice,

a orelor cheltuite cu masa şi îngrijirea corporală.

Atât pentru şcolar cât şi pentru matur, există un buget de timp delimitat în trei secvenţe mari:

timp de muncă (de învăţătură pentru şcolar), timp pentru nevoi fiziologice, social-culturale şi

gospodăreşti, timp liber. În cazul şcolarului, timpul liber reprezintă sectorul de activitate cel mai

spontan şi mai imaginativ al vieţii copilului, exercitându-şi influenţa educativă multiplă în sfera

vieţii intelectuale, fizice, artistice, morale a caracterului. Pentru a şti de cât timp liber dispune,

copilul trebuie să ţină seama de numărul de ore săptămânale, zilnice, număr de ore destinate

somnului, micilor activităţi gospodăreşti, drumul de la şcoală acasă, timpul de masă, de odihnă şi de

efectuare a temelor. Unii elevi fac greşeala de a îngloba în timpul liber şi orele impuse de buna

pregătire a lecţiilor, alţii socotesc ziua întreagă timp de muncă, neorganizându-şi raţional timpul de

învăţătură şi odihnă, nereuşind să-şi creeze în bugetul de timp şi ore de răgaz, ore libere. Ambele

situaţii sunt greşite. Prin consumarea întregului timp cu învăţătura se ajunge la oboseală şi

surmenaj. Dimpotrivă, atunci când întregul timp de după orele de cursuri este socotit timp liber,

acest timp este adesea irosit cu uşurinţă, ceea ce se repercutează negativ şi asupra învăţăturii şi pe

un plan mai larg, asupra viitorului statut socio-profesional.

În mod firesc atât părinţii cât şi educatorii trebuie să se gândească cum este mai bine să-i

orienteze pe elevi spre a folosi timpul în mod optim, pentru a contura cât mai mult personalitatea

acestora.

Activităţile extraşcolare desfăşurate pot avea asupra elevilor efecte diferite, pot satisface sau

nu aşteptările lor. De aici decurge necesitatea cunoaşterii preocupărilor copiilor din timpul liber,

îndrumarea şi orientarea lui spre cât mai multe activităţi fie culturale, tehnice, artistice, sportive,

pentru a dezvălui potenţele acestora, a-i îndruma la multilateralitate şi nu unilateralitate în

valorificarea timpului liber de care dispun. Cei mai mulţi elevi sunt atraşi de activităţile sportive,

joaca în aer liber, sau simple plimbări. Celelalte activităţi, vizionări de filme, audiţii muzicale,

lecturarea de cărţi, activităţi artistice, deţin o pondere redusă în totalul timpului liber.

Copiii trebuie să ştie de asemenea că pe măsură ce cresc, aşteptările în ce-i priveşte sunt tot

mai mari. Pe măsură ce ei se maturizează, este recomandabil ca în timpul liber să participe şi la

activităţi gospodăreşti, la treburile casei.

A contribui la treburile gospodăreşti este o bună modalitate pentru copil de a învăţa să fie

perseverent şi de a vedea că respectul şi încrederea celorlalţi se bazează şi pe felul în care ştie să

ducă la capăt un lucru pe care îl are de făcut.


Mulţi părinţi îşi înscriu copiii la cluburi de muzică, teatru, dans, înot, modelling, pictură,

sculptură, modelaj, care sunt activităţi, variate şi atractive pentru copii, dar şi adevărate ateliere de

cultivare a talentelor lor.

Este indicat ca părinţii să petreacă cât mai mult timp liber cu copiii lor, să le asculte

problemele cu mare atenţie, să meargă cu ei în drumeţii, la muzee, la biblioteci, să citească

împreună, să asculte muzică împreună, să meargă la teatru, să vizioneze spectacole, ş.a.

Vacanţa este şi timpul când se citeşte cel mai mult, cartea rămânând un bun însoţitor şi

înţelept sfătuitor oriunde s-ar afla acasă, în tabără, în excursie şi un mod foarte plăcut de a petrece

timpul liber.










computer.

Managementul timpului implică o optimizare a proiectării şi planificării activităţii de

conducere şi are ca etape stabilirea obiectivelor, etapizarea activităţilor la nivelul zilei şcolare şi

stabilirea ordinii de priorităţi cu privire la organizarea acţiunilor concrete. Principiile

managementului timpului liber se înscriu pe următoarele aliniamente interogative (Iosifescu, 2001,

p. 72):




ce instrument avem prin intermediul căruia monitorizăm realizarea sarcinilor şi modul în

care ne-am planificat activitatea.


pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui goblen










„de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc (Raţă, 2007, p. 87).




timpului total. Educarea copilului pentru aşi forma capacitatea de gestionare a timpului în general,











Timpul este ireversibil, vremea pierdută nu mai poate fi răscumpărată. Învăţându-i pe cei mici

să-şi gospodărească timpul cu chibzuială, vor şti să-l preţuiască pentru toată viaţa.

Bibliografie:

1. Cosmovici, A., (1985), Caluschi, M., şi Adolescentul și timpul său liber, Editura Junimea,Iaşi

2. Raţă, G., (2007), Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi,

3. Stan, C. ,(2001), Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru


Cluj-Napoca

PROIECT EDUCAȚIONAL LOCAL,, MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ”

PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR: COCA ECATERINAȘCOALA GIMNAZIALĂ GRUMĂZEȘTI

26 noiembrie 2018 – 28 februarie 2019ECHIPA DE PROIECT: Prof. înv. primar CARATĂ FLORENTINA Prof. înv. primar COCA ECATERINA Prof. ALUCĂI ELENA


PARTENERI: PRIMǍRIA GRUMǍZEŞTI BISERICA „SFÂNTUL NICOLAE” GRUMĂZEŞTITIPUL PROIECTULUI: LOCALTIPUL DE EDUCAŢIE ÎN CARE SE ÎNCADREAZǍ PROIECTUL:

- EDUCAŢIE PENTRU DEZVOLTAREA PERSONALĂ- DOMENIUL CULTURAL-ARTISTIC

ARGUMENT

Crăciun magic, seară magică, atingere magică, iubire magică - oamenii vorbesc despre

magie când sunt atinşi de emoţii speciale pe care nu pot sau, mai degrabă, nu vor să le explice.

„Adu puţină magie în viaţa ta" - e dictonul ce rezonează fenomenal de bine cu aşteptările unei

întregi generaţii. Magia este visul omului matur, zâna, spiriduşul sau Moş Crăciunul celor care au

nevoie să li se întâmple lucruri extraordinare pentru a le spori pofta de viaţa.

Crăciunului modern i s-a adăugat cu atât de mult succes această nouă semnificaţie, încât ea

pare să devină amprenta sărbătorii. Eşti îmbiat să accepţi gândul că ţi se poate întâmpla şi ţie, să fii

dispus să cauţi, să vezi lucruri speciale, situaţii magice, detalii şi ocazii inexplicabile, sentimente

aparte. Pentru cei care primesc oferta, magia Crăciunului înseamnă emoţie, anticipare şi vis.

Să fii mai bun, să asişti la miracolul transformării oamenilor de Crăciun înseamnă, de fapt,

aceeaşi căutare a copilului din noi după un tărâm al frumuseţii, al purităţii. Pentru toţi aceştia, magia

sau miracolul Crăciunului este magia propriului vis.

Iată de ce dorim ca prin aceasta tematică să trezim în copii, dar şi în adulţi acele sentimente

magice .Prin culoare și cuvânt vor încerca să aducă în faţa noastră câte puţin din frumuseţea

sărbătorii de Crăciun, pe care cu atâta nerăbdare o aşteptăm cu toţii.

SCOPUL PROIECTULUI:

identificarea, stimularea şi valorificarea potenţialului artistic al elevilor prin realizarea unor

lucrări originale pe tema obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti legate de marea Sărbătoare a

Crăciunului şi a Anului Nou.


organizarea de acţiuni prin care să marcheze Sărbătoarea Crăciunului şi a Noului An în

perioada decembrie 2018 – ianuarie 2019;

dezvoltarea la școlari a potențialului artistic și a capacității de a comunica prin intermediul

artelor;

stimularea creativității elevilor prin organizarea de concursuri și expoziții;

să exprime prin cuvinte, muzica si culoare gândurile şi sentimentele vârstei lor;

să dezvolte dragostea pentru frumosul din mediul în care trăiesc;

să dezvolte la elevi creativitatea, expresivitatea şi sensibilitatea artistică;

să descopere şi să dezvolte aptitudinile artistice;


să contribuie la dezvoltarea emoţională şi a stimei de sine a elevilor,

să valorifice experienţa pozitivă a dascălilor în abordarea educaţiei artistico-plastice,

muzicale.

RESURSE:

Umane: preşcolari, elevi, cadre didactice, părinţi, invitați.

Materiale: aparat foto, panouri, materiale birotică, lucrări plastice, practice, videoproiector,

calculator, sistem audio, fotografii, înregistrări care redau participarea copiilor la realizarea

unor activităţi dedicate sărbătoririi Crăciunului şi a Anului Nou, afişe publicitare ş.a.

De timp: 26 noiembrie 2018 – 28 februarie 2019

LOCUL DE DESFĂŞURARE:

săli de clasă, holul şcolii, interiorul unităţilor şcolare participante, C.D.I. Grumăzești

MODURI DE REALIZARE:

individual, pe echipe, pe clase

METODE ŞI PROCEDEE:

conversaţia, explicaţia, problematizarea, lectura explicativă, exerciţiul, observarea,


DURATA PROIECTULUI:

26 noiembrie 2018 – 28 februarie 2019

OBIECTE DE STUDIU IMPLICATE ÎN PROIECT:

limba şi literatura română/ comunicare în limba română;

limba şi literatura străină;

educaţie plastică/ arte vizuale/ abilități practice;

educaţie muzicală/ muzică și mișcare;

abilităţi practice;

GRUP ŢINTĂ:

copii din învăţământul preşcolar, din grupele pregătitoare, ciclul primar, gimnazial;

cadre didactice: educatori, învăţători, profesori.

SECŢIUNI:

SECŢIUNEA I – pentru elevi:

- SUBSECŢIUNEA I.1: compoziţii plastice și practice

- SUBSECŢIUNEA I.2: creaţii literare

Fiecare nivel de învăţământ va avea subsecţiunile prezentate mai sus.

REZULTATE AŞTEPTATE CA URMARE A IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI:

descoperirea elevilor cu aptitudini spre creaţii literare şi artistico-plastice;

stimularea potenţialului artistico-creativ al copiilor;


implicarea continuă a cadrelor didactice în atragerea efectivă a elevilor în organizarea unor

activităţi cu caracter extracurricular;

dezvoltarea comunicării la copiii participanţi, prin propriile creaţii.

IMPACTUL ESTIMAT AL IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI ASUPRA GRUPULUI

ŢINTĂ, ASUPRA ŞCOLII ŞI ASUPRA PARTENERILOR:

întărirea legăturilor de colaborare între cadre didactice;

elevii îşi vor forma şi valorifica competenţe în planul creativităţii, al relaţionării.

ACTIVITĂŢILE DE PROMOVARE/ MEDIATIZARE ŞI DISEMINARE:

site-ul şcolii organizatoare;

expoziţii în instituţia organizatoare;

album electronic foto şi video cu lucrările premiate şi aspecte din cadrul proiectului;

BENEFICIARII DIRECŢI ŞI INDIRECŢI AI PROIECTULUI:

elevi;

cadre didactice;

comunitatea locală.

PARTENERI PRINCIPALI IMPLICAŢI ÎN PROIECT:

Primăria Grumăzeşti

Biserica „Sfântul Nicolae“ Grumăzeşti

IMPLICAREA ÎN PROIECT presupune:

completarea la timp a fişelor de înscriere;

realizarea filmărilor de colinde specifice româneşti, lucrări plastice şi practice: felicitări,

icoane, desene, picturi, compuneri, poezii şi trimiterea acestora şcolii organizatoare;

respectarea etapelor, a termenului dat pentru fiecare etapă, a indicaţiilor specificate pentru

fiecare activitate din cadrul proiectului;

recompensarea participanților cu diplome pentru locurile I, II, III, menţiuni, diplome de

participare, adeverinţe pentru cadre didactice.

MODALITĂŢI DE MONOTORIZARE ŞI EVALUARE:

realizarea unei expoziţii tematice cu lucrările participanţilor;

realizarea unui album foto şi video electronic cu lucrări, aspecte din timpul activităţilor;

se vor acorda diplome pentru locurile I, II, III, menţiuni, adeverințe, diplome de participare.

prezentarea unui spectacol de datini şi obiceiuri;

diseminarea proiectului pe plan local.

INDICATORI DE EVALUARE A PROIECTULUI:

Numărul participanţilor și numărul lucrărilor primite

Respectarea etapelor și termenelor etapelor proiectului


Obiectivitatea evaluării lucrărilor

Utilizarea eficientă a resurselor proiectului

CONTINUITATEA/SUSTENABILITATEA PROIECTULUI:

Copilul va fi mereu în centrul atenţiei dascălilor, iar produsele micilor artişti ne vor fi un

imbold pentru continuarea proiectului.

Bugetul - resursele financiare sunt constituite prin contribuții proprii ale organizatorilor.

REZULTATE - AŞTEPTATE:

stimularea preşcolarilor şi elevilor în cunoaşterea şi respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor

româneşti prilejuite de Sărbătoarea Crăciunului şi Anului Nou;

realizarea expoziţiei cu lucrări ale copiilor/elevilor;

evaluarea lucrărilor se va face de către echipe formate din cadre didactice calificate:

profesori de desen, educație muzică, limbă şi literatură română, limbă şi literatură străină,

învățători, educatori;

premierea lucrărilor.

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR:

•• Realizarea și lansarea proiectului: 26 noiembrie 2018

•• Perioada 3 decembrie 2018- 21 decembrie 2018- înscrierea individuală, a fiecărui cadru

didacticpe baza completării fişei de înscriere; realizarea lucrărilor de către copii şi

expedierea acestora de către îndrumători.

•• Realizarea serbării: datini străbune, obiceiuri noi, la C.D.I. Grumăzeşti, 20 decembrie 2018.

•• Susţinerea unui spectacol închinat Sfintelor Sărbători, la Biserica „Sfântul Nicolae”, de

către elevi ai Şcolii Gimnaziale Grumăzeşti, pe data de 25 decembrie 2018.

•• Perioada 21 decembrie 2018- 31 ianuarie 2019 – organizarea la Şcoala Gimnazială

Grumăzeşti a expoziţiei intitulate „Magia sărbătorilor de iarnă”.

•• Evaluarea lucrărilor şi înmânarea/ trimiterea diplomelor pentru preşcolari, elevi şi cadre

didactice participante –28 februarie 2019.

REGULAMENT DE PARTICIPARE:

Înscrierea participanţilor se face pe baza fişei de înscriere, completată şi trimisă la Școala

Gimnazială Grumăzești” (cu rugămintea de a respecta termenul limită de înscriere).

Tematica tuturor compoziţiilor, de la toate secţiunile/ subsecţiunile, va fi inspirată din

tradiţiile, obiceiurile de Crăciun şi de Anul Nou de la noi din ţară sau din diferite legende

internaţionale referitoare la această sărbătoare, anotimpul Iarna, activităţi specifice acestui

anotimp.

Lucrările plastice şi practice vor fi realizate în tehnici de lucru la alegere. Pe faţa fiecărei

lucrări, în colţul din dreapta jos, lipiţi o etichetă pe care să fie menţionate următoarele date:


Titlul lucrării

Numele şi prenumele copilului/elevului

Grupa/clasa

Numele şi prenumele cadrului didactic îndrumător

Școala, localitatea, judeţul

Creaţiile literare ale elevilor vor fi scrise în limbile română, franceză sau engleză, de către

copiii participanţi, sau la calculator, maxim 2 pagini A4, marginea din stânga îndoită pentru

îndosariere şi vor conţine date de identificare la începutul lucrării similare cu cele de mai

sus.

Nu există taxă de participare la concurs.

Lucrările primite nu se restituie.

Copiii dispun de opţiunea de a participa la ambele subsecţiuni, cu câte o lucrare.

Adeverințele și diplomele vor fi expediate în format electronic, după finalizarea jurizării

lucrărilor.

SERBAREA ȘCOLARĂ

Prof. ANCUŢA BIANCAC.N.I. MATEI BASARAB

RM. VÂLCEA

Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a elevilor, pentru cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă , la organizarea raţională şi plăcută a timpului liber . Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul profesorului de a atrage şcolarii în asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului de învăţământ şi să sporească zestrea de cunoştinţe şi abilităţi ale elevului în vederea reuşitei integrării sociale . Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora,au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii elevului ,deoarece implică în mod direct elevul prin personalitatea sa. Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se referă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele de organizare a activităţilor. Având un caracter atractiv, elevii participă, într-o atmosferă de voie bună şi optimism ,cu însufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi .Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară. Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării ,elevii culeg o bogăţie de idei ,impresii ,trăiesc ,,autentic ,, spontan şi sincer situaţiile redate .


Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizează prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun ,cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei ,iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort. Lectura artistică ,dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice. Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi ,un colţ de natură ( parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc . Contribuţia elevului la pregătirea şi organizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop în sine ,ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor : distracţie ,înălţare sufletească ,plăcere estetică ,satisfacţie – toate acestea îmbogăţindu–le viaţa, făcând –o mai frumoasă, mai plină de sens .Este un succes extraordinar ,o trăire minunată ,când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul spectatorilor. Reuşita spectacolului produce ecou în public ,iar reacţia promptă a sărbătorilor îi stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare .Serbarea la care se va face referire este una tematică în legătură cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători de iarnă ,dar si cu sărbătoarea Zilei de 8 Martie. Odată cu sosirea anotimpului alb ,ne adunăm cu toţii , să ne bucurăm de Bradul de Crăciun ,de cadourile lăsate de Moş Crăciun la poalele lui Pentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un montaj literar –muzical ,, Într-o noapte , la Betleem ,, şi sceneta ,, Bradul credincios. De asemenea, odată cu sosirea primăverii ne adunăm, iarăşi, cu toţii, de 8 Martie pentru a celebra o zi speciala, plină de frumuseţe, sensibilitate şi spirit feminin .Am celebrat această importantă zi printr-o serbare numită ”La mulţi ani, mămica mea dragă!”. Cântecele și poeziile dedicate zilei de 8 martie și Zilei Mamei sunt pe buzele tuturor micuților. Cei mai mulți dintre ei se pregătesc pentru serbare: își învață poeziile, rolurile, cântecelele și doresc, desigur, să fie cei mai buni. Iar pentru tine, mami, ce poate fi mai emoționant decât să-ți vezi micuțul la serbare recitând o poezie în care-ți spune cât de mult te iubește? Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentru fiecare lecţie în parte .Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor. Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte. Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească setea de cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile . Activităţile extraşcolare în general ,au cel mai larg caracter interdisciplinar ,oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora . Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputa îndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,în modelarea sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii ,restabilind şi întărind respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei . Bibliografie: Bunescu, G., Negreanu E. (coord.), (2005), Educaţia informală şi mass-media, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Teoria Educaţiei Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2000


Popescu, G., (2007), Psihologia creativităţii, Ediţia a III-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti Revista învăţământ primar, nr.2-3/2004, Editura Miniped

TIMPUL LIBER – PRIETENUL SAU INAMICUL ÎNVĂȚĂRII?

Prof. Mihaela TURCULiceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Cluj-Napoca

Motto: „Timpul este singurul lucru care se pierde într-adevăr.” (Mircea Eliade)

Elevii nu mai au timp liber! Au prea multe teme! Copii trebuie să aibă timp pentru relaxare!

Copilul meu are în fiecare zi și activități extrașcolare! Elevii își sacrifică timpul liber pentru a

rezolva temele de la...... etc. Sunt câteva dintre opiniile/reproșurile pe care le întâlnim în ultima

vreme extrem de frecvent în mass-media, pe rețelele de socializare sau la ședințele cu părinții. De

cealaltă parte a „baricadei” se află cadrele didactice, unele considerând că temele pentru acasă sunt

indispensabile, că elevii nu-și pot fixa altfel cunoștințele decât rezolvând tot ceea ce li se cere (în

mod exagerat uneori, de ce să nu recunoaștem?!).

În acest context ne punem în mod firesc câteva întrebări:

Elevul trebuie să-și petreacă timpul de după programul școlar zilnic tot învățând?

Cine greșește în această ecuație: profesorii care dau prea multe teme, părinții că nu-și găsesc

timp pentru propriii copii și atunci preferă să-i trimită la tot felul de activități extrașcolare

sau elevii care se plâng prea mult și care, se știe, în ultimii ani par să fie tot mai puțin

interesați de propria educație?

Le lipsește, într-adevăr, elevilor timpul liber sau acesta nu este gestionat eficient?

Considerăm că în acest moment în România nu există o viziune de ansamblu asupra a ceea

ce înseamnă organizarea timpului liber al elevului. Părinții aleg în locul copiilor din ciclul primar și

de la gimnaziu la ce activități să participe aceștia (cluburi, palate, cercuri), iar liceenii par total

demotivați (cu unele excepții) și preferă să iasă în cluburi/localuri sau să rămână ore în șir nemișcați

în fața calculatorului și a internetului. Complementaritatea formal-nonformal, școlar-extrașcolar

influențează direct rezultatele și randamentul învățării, elevii fiind atrași mai ales de lipsa unor

constrângeri imediate și de iminența evaluării. Participând la activități derulate în spații de învățare

mai puțin convenționale, elevii au posibilitatea să descopere un alt fel de-a învăța, complementar

celui formal, pentru că ei sunt actorii principali ai demersului instructiv-educativ (profesorul

devenind un partener care învață alături de ei) și, cel mai important aspect, reușesc să-și învingă

teama de eșec, teama de-a nu se ridica la nivelul așteptărilor celorlalți.


Impactul pozitiv al activităților din timpul liber este acela că contribuie la relaxarea și

dezvoltarea armonioasă a elevului, la formarea unui stil de viață sănătos și civilizat, indiferent de

forma pe care o iau sau de domeniul în care se desfășoară, în funcție de interesele, preocupările și

aptitudinile fiecăruia. În niciun caz însă nu trebuie ca elevii să-și petreacă timpul liber „uitați” în

fața calculatorului sau al televizorului, să-și irosească timpul liber cu preocupări nocive pentru

propria sănătate fizică și mentală.

Comenius arată că cel mai important lucru în educație nu este câștigarea timpului, ci

pierderea lui cu folos, iar J.J. Rousseau considera că o regulă utilă a oricărei educații constă în

faptul de a ști cum să pierzi timpul. Beneficiile unui management eficient al timpului liber pot fi

multiple: oferă activități variate, asigură nevoia de mișcare a elevului, îi dezvoltă imaginația,

curiozitatea și creativitatea, îi formează abilități, îl ajută să socializeze, să descopere, să

experimenteze, este recreativ. Cu alte cuvinte, îl ajută să devină independent și să ajungă un adult

responsabil și, chiar dacă își schimbă preferințele odată cu vârsta, copilului îi place să își organizeze

el cele câteva ore de peste zi în care poate să facă ce-i place, să-și cultive pasiunile. Internetul

abundă în sfaturi pentru elevi și părinți privind gestionarea timpului liber, dar rezultatele benefice

ale folosirii acestuia liber depind și de ingeniozitatea individului de a și-l organiza. Amintesc doar

unul dintre documentele pe care le-am descoperit în activitatea de documentare în mediul online

(http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/11.-p.57-65.pdf) care propune un CDȘ pentru timpul liber.

Câteva dintre proiectele de succes în acest sens implementate la nivelul instituției noastre au

fost Espace loisir –petrecerea timpului liber în spațiul educațional al școlii -proiect cu grant

câștigat la Concursul de proiecte PGDS ce a presupus realizarea unui spațiu multifuncțional în

incinta școlii și dotarea lui la standarde europene, Cluburile IMPACT și GREENPICI, trupele de

teatru în limba franceză (Les Francofols) și română (Viceversa), Clubul istoricilor „Principesa

Ileana” (patroana spirituală a școlii între anii 1929-1940), clubul de corespondență Amitié sans

frontière, cenaclul literar Steluțele scriitoare/Îmblânzitorii literaturii. De asemenea, excursiile

din țară și străinătate, drumețiile de week-end, participările la spectacole de operă sau teatru,

vizionările de filme din cadrul TIFF, ieșirile în aer liber cu părinții și bunicii sau miile de activități

cultural-artistice din oraș derulate în parteneriat cu asociații și ONG-uri sunt variante pe care le-am

oferit elevilor ca alternative de petrecere a timpului liber într-un mod plăcut, recreativ și formativ și

am făcut, sperăm noi, ca timpul liber al elevilor noștri să devină un prieten al învățării.

Bibliografie:

1. Angelescu, C., Julea, D., Timpul liber, Editura Economică, Bucureşti, 19972. Ionescu, M.; Chiș, V. – Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de

instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 20013. Ionescu, D.; Popescu. R. - Activităţi extraşcolare în ruralul românesc. Dezvoltarea de

competenţe cheie la copii şi tineri, Editura Universitară, Bucureşti, 2012


4. Toma, G. - Utilizarea raţională a timpului liber în scopuri educaţional-formative. Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2013

5. https://www.revistacalitateavietii.ro/2017/CV-3-2017/04.pdf 6. http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/11.-p.57-65.pdf

ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN ACTUL EDUCATIV

Prof. înv. primar Şerban Diana-Cristina, Colegiul

Naţional de Informatică “ Matei Basarab”, Rm. Vâlcea

MOTTO: ,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite

să ştim cum va fi lumea lor...”(Maria Montessori-,, Descoperirea copilului”)

Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale. Accentul trece de pe informativ pe formativ. Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat. Procesul educaţional din şcoală presupune şi forme de muncă didactică complementară activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi desfăşurate în şcoală în afara activităţilor obligatorii sau activităţilor desfăşurate în afara şcolii. Ele sunt activităţi extracurriculare şi se desfăşoară sub îndrumarea atentă a învăţătoarelor. Astfel , fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurriculară , adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a individului. În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă într-o lume dominată de mass-media şi ne referim la televizor, calculator şi internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noştri în nişte persoane incapabile de a se controla comportamental, emoţional şi mai presus de toate slab dezvoltaţi intelectual. Se ştie că începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen cu o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere, colonii. În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii, al vieţii sociale, copiii se confruntă cu realitatea şi percep activ, prin acţiuni directe obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viaţa în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, şcolarii îşi pot forma sentimentul de respect şi dragoste faţă de natură, faţă de om şi de realizările sale. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură , copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate , imaginea realităţii , în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar materialele pe care le culeg, sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie.

http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/11.-p.57-65.pdf

https://www.revistacalitateavietii.ro/2017/CV-3-2017/04.pdf


Plimbările prin parc din această toamnă, frunzele ruginii, stolurile de păsări care se pregăteau de plecare, frumuseţea deosebită a acestui anotimp le vor rămâne în suflet celor mici, creându-le emoţii estetice. La această vârstă copii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens. Ca dascăli trebuie să oferim în mod gradat , în acord cu particularităţile de vârstă , cunoştinţe ştiinţifice , să organizăm activităţi educative privind protejarea mediului înconjurător:curăţarea parcului, a mediului de joacă , ocrotirea unor animale.

Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul de ţară, natură, artă, cultură. Prin excursii, copii cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor învăţând astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei. Prin excursii copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti. Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor. Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Vizionările şi spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în şcoli, prin care copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului. Vizionarea unor filme, diafilme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi timp un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante. De exemplu : vizionarea emisiunilor muzicale , de teatru de copii, distractive sau sportive, urmată de discuţii pregătite în prealabil, pe lângă faptul că realizează complementarea unor aspecte educative, stimulează şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică , sport , poezie, pictură. Vizionarea filmelor şi a emisiunilor la televizor aduce copiilor o mare satisfacţie, prin faptul că arta filmului dă copiilor iluzia realităţii. Învăţătoarele au un rol deosebit de important în alegerea spectacolelor, la recomandarea emisiunilor de televiziune pentru copii şi selecţionarea emisiunilor, programelor distractive care au o influenţă pozitivă mai evident conturate. Activităţile extracurriculare moral-civice, alături de celelalte activităţi desfăşurate în şcoli pe nivel de vârstă, contribuie ,prin trăirile afective, emoţii puternice, generate de exemplele oferite de eroii neamului, la formarea ,în sufletul copiilor, a unor sentimente morale, care se vor transforma în convingeri ferme pe parcursul procesului instructiv-educativ. În concluzie putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor. În concluzie cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităţilor extracurriculare. Dar se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să evite critica, în astfel de actvităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed-back pozitiv.

BIBLIOGRAFIE:1. IONESCU ,M. Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 20012. PREDA VIORICA , Metodica activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii, Editura Gheorghe Cârţu Alexandru, Craiova 20093. LESPEZEANU M.,Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar , Editura S.C. Omfal ,Bucureşti, 2007.


EXCURSIA ȘCOLARĂ

Prof. Macamete Mihai - Școala Gimnazială “Șerban Vodă Cantacuzino”, Călimănești,

Structura Jiblea Veche

Motto: „Drumeţule, nu există drum.Drumul se face mergând.”

Antonio Machado

Excursiile oferă elevilor prilejul de a efectua observaţii asupra obiectelor şi fenomenelor aşa

cum se prezintă ele în stare naturală, asupra operelor de artă din muzee şi case de creaţie artistică,

asupra unor momente legate de trecutul istoric, de viaţă şi activitatea unor personalităţi de seamă ale

ştiinţei şi culturii naţionale şi universale, asupra relaţiilor dintre oameni şi a rezultatelor concrete ale

muncii lor. Ele au menirea de a stimula activitatea de învăţare, de a întregi şi a desăvârşi ceea ce

elevii au acumulat în cadrul lecţiilor. Conţinutul lor diferă în funcţie şi obiectul de învăţământ.

Excursia este una din activităţile extraşcolare frecvent folosită pentru cunoaşterea

trecutului local, naţional şi chiar a unor zone de pe diverse meridiane ale globului pe bază de

experienţă directă.

Deosebit de eficace, excursia cu caracter istoric se poate organiza în toate localităţile ţării,

pentru că nu există palmă de pământ românesc care să nu aibă mărturii ale trecutului dintre cele mai

semnificative.

Excursia, temeinic organizată şi pregătită, creează o atmosferă deosebit de favorabilă

instrucţiei, educaţiei, formării complete a personalităţii elevului.

Preferinţa pentru excursie, participarea lor masivă, sunt argumente suficiente pentru a

demonstra că elevii sunt însetaţi de a cunoaşte cât mai multe lucruri noi în mod direct, că se simt

deosebit de satisfăcuţi şi bucuroşi de a-şi petrece timpul în mijlocul frumuseţilor naturii, că trăiesc

simţiri dintre cele mai intense în contactul direct cu tezaurul de valori al înaintaşilor, că, în acest

cadru, prieteniile şi colegialitatea cunosc noi dimensiuni.

Totodată, excursia dezvoltă încrederea în marile posibilităţi ale omului, formează conştiinţa

răspunderii şi demnităţii umane.

Excursiile pot fi clasificate ţinând seama de mai multe criterii:

1)După sezonul în care se organizează avem: excursia de iarnă, excursia de primăvară,

excursia de vară, excursia de toamnă.


2)După mijloacele de transport: pot fi grupate în drumeţii sau cu trenul, cu autocarul, cu

bicicletele etc.

3) După loc şi durată excursiile pot fi: locale (2 – 3 ore); pe o durată mai mare şi pe un

traseu mai lung, depăşind graniţele judeţului.

4)După obiectivul general şi după obiectivele concrete:

excursiile – lecţie, care îşi propun dobândirea de cunoştinţe, aprofundarea cunoştinţelor,

sistematizarea, recapitularea şi evaluarea cunoştinţelor (premergătoare unei teme, în timpul

desfăşurării ei sau finale);

excursiile cu caracter sportiv şi recreativ;

excursii după treptele de învăţământ, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor

participanţi:

a) în clasele primare, excursiile au un caracter intuitiv, în cadrul cărora se îmbină

cunoaşterea perceptivă cu cunoaşterea raţională;

b) în clasele gimnaziale, când se aprofundează, se sistematizează şi se îmbogăţesc

cunoştinţele, priceperile şi deprinderile elevilor;

c) în clasele liceale, când se recapitulează, se apreciază şi se corelează cunoştinţele de

istorie cu cele de la alte discipline de învăţământ;

Activitatea turistică, atât de plăcută copiilor, este strâns legată de specificul lor de vârstă,

este încărcată cu numeroase valenţe educative: pe lângă fortificarea biologică a organismului, ea

contribuie la fortificarea morală, cultivând înalte trăsături de caracter.

La vârsta copilăriei, vârstă a „descoperirii lumii”, cunoaşterea patriei ocupă un loc extrem de

important. Rolul excursiilor este acela de a înlesni cunoaşterea, de a-i aduce pe copii în contact

direct cu natura şi cu frumuseţile patriei, dar şi cu oamenii ce o îmbogăţesc şi o înzestrează

necontenit. Se ştie foarte bine că nu-ţi poţi iubi patria cu adevărat dacă nu o cunoşti pe deplin şi

nemijlocit. Acesta poate fi cu adevărat rolul primordial al excursiilor.

Excursiile (uni- şi pluritematice) sunt de mai lungă durată şi includ, de obicei, deplasări în

alte localităţi. Avantajele acestor forme de organizare ale instruirii sunt: contactul cu realitatea, cu

viaţa, observarea şi studierea fenomenelor în condiţii naturale şi sociale. Elevii sunt familiarizaţi cu

problemele, îşi completează şi îşi îmbogăţesc cunoştinţele, îşi formează şi îşi consolidează atitudini

şi convingeri.

În organizarea unor excursii tematice trebuie să se ţină seama de :

a) să se asigure condiţii de călătorie decente, condiţii de cazare acceptabile (dacă excursia

durează mai multe zile);

b) să se creeze o atmosferă de grup agreabilă, cu atitudini de interes comun, să nu se neglijeze

timpul afectat distracţiei;


c) participanţii la excursie să fie deprinşi pentru a întreţine jurnale de însemnări;

d) întregul grup să fie pregătit pentru receptarea informaţiilor şi pentru trăirea impresiilor;

e) în timpul excursiilor sau ulterior se vor face comentarii pentru a se integra noile cunoştinţe

şi impresii în propria experienţă.

Pe parcursul ultimilor trei ani de când conduc activitatea aceleiaşi clase, dar şi la seriile trecute,

am pregătit şi organizat mai multe excursii tematice, literare, istorice, culturale.

Excursiile şi drumeţiile sunt deci un mijloc prin care copiii intuiesc şi preţuiesc valorile

culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru, formează conduite şi norme eco-civice.

Intrând în contact direct şi nemijlocit cu natura, simţindu-i pulsul şi observându-i frumuseţile,

dar şi neajunsurile create uneori chiar de om, copiii devin prieteni ai naturii, iar mai târziu, adulţi

fiind, se transformă în protectorii ei.

Organizând cu elevii asemenea activităţi extraşcolare, avem posibilitatea de a contribui la

dezvoltarea personalităţii armonioase a acestora, la dezvoltarea şi valorificarea intereselor şi

aptitudinilor copiilor.

Activităţile turistice sunt apreciate de către copii, dar şi de către cadre didactice, deoarece

sunt caracterizate de optimism şi umor şi urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în

procesul de învăţământ. De asemenea, toate aceste activităţi au un caracter colectiv, care conduce

la strângerea legăturii între copii şi îi învaţă să trăiască în grup, oferindu-ne o viitoare generaţie

sociabilă, deschisă, comunicativă.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Ionescu, M., Radu, I., (coord.), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj, 2001.2. Noveanu, E., Metodologia cercetării în educaţie, Note de curs, Universitatea din Bucureşti,

1994.3. Tomşa, G., Orientarea şi dezvoltarea carierei de elevi, Viaţa Românească, Bucureşti, 1999.4. Văideanu, G., Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică, Bucureşti, 1998

SĂRBĂTORILE PASCALE PROF. TUDOR VIOREL,

C.N.I. “MATEI BASARAB”, RM. VÂLCEA

Sfintele Paşti sunt celebrate la nivel mondial în lumea creştină. Totuşi, fiecare ţară are

propriile sale tradiţii, ritualuri si credinţe. În România, oamenii au şi ei obiceiuri diferite, în funcţie

de regiune. Încărcat cu tradiţii, în ţara noastră Paştele este sărbătorit cu mare respect si evlavie

pentru Hristos, deoarece aproape toţi românii sunt creştini.

http://www.roportal.ro/articole/traditii-de-craciun-in-romania-3738.htm


În biserica ortodoxă oamenii se pregătesc pentru întâmpinarea sărbătorilor de Paşti prin

„Postul Paştelui”, numit şi „Postul Cel Mare”, post care durează 48 de zile. În mod oficial, postul

începe după "Duminica iertării", în ziua de luni a săptămânii a 7-a de dinaintea sărbătorii de Paşti.

Ultima săptămână din Postul Paştelui se numeşte „Săptămâna Patimilor” şi începe în duminica

Floriilor, duminică în care se comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim. În această săptămână

Iisus Hristos a fost vândut de Iuda, a pătimit dureri cumplite şi a murit pentru iertarea păcatelor

oamenilor. În primele două zile ale acestei săptămâni, luni şi marţi, se citesc Evangheliile legate de

învăţăturile Domnului. A treia zi, numită Miercurea Mare este menită să ne aducă aminte de

pocăinţa femeii desfrânate şi de transformarea lui Iuda din ucenicul Domnului în însuşi vânzătorul.

Trădarea lui Iuda a făcut ca ziua de miercuri, alături de ziua de vineri, să devină zi de post.

Joia Mare este reprezentată prin patru caracteristici: spălarea picioarelor apostolilor de către

Hristos, Cina Cea de Taină - la care s-a instituit Taina Împartăşaniei, rugăciunea lui Iisus din

grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă. În Joia Mare se vopsesc

ouăle, iar sâmbăta se face cozonacul, pasca şi drobul care vor fi duse la biserică în noaptea de

Înviere (sâmbătă spre duminică). În această zi, în biserică, preotul citeşte cele 12 Evanghelii.

Vinerea Mare este ziua în care Iisus a fost jertfit şi de aceea în biserică nu se cântă Sfânta

Liturghie, iar oamenii ţin post negru. Seara se cântă Prohodul Domnului, iar la sfârşit preotul

împarte oamenilor florile aduse de-a lungul acestei săptămâni la biserică.

La sfârşitul slujbei se înconjoară biserica cu Sfintul Epitaf, pe sub care trec apoi toţi

credincioşii. De la moarte până la Înviere, trupul lui Iisus a fost ţinut în mormânt pentru a le arăta

oamenilor că acesta a murit cu adevarat.

Sâmbata este ultima zi de post şi în acelaşi timp ultima zi a pregătirilor pentru ziua de Înviere

a Domnului. În noaptea de sâmbătă spre duminică se fac slujbe în cinstea Învierii Domnului.

În zilele marii sărbători a Învierii Domnului, orice masă românească începe cu ouăle roşii.

Acestea constituie un simbol important al Sărbătorilor Pascale. Ouăle vopsite reprezintă simbolistic

mormântul purtător de viaţă al lui Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa. Culoarea roşie cu

care sunt vopsite ouăle simbolizează sângele lui Iisus vărsat pe cruce pentru iertarea păcatelor şi

mântuirea oamenilor.

Arta vopsirii ouălor de Paşte este destul de dezvoltată în anumite regiuni din ţară. „Udatul”

sau „stropitul” fetelor este o altă tradiţie ce încă se păstrează în unele zone. Acesta reprezintă un

obicei prin care feciorii urează fetelor sănătate şi prosperitate, iar ele îi răsplătesc cu ouă „muncite”,

care simbolizează afecţiunea reciprocă. Totodată, oul exprimă atât sentimentele fetei, cât şi talentul

său de a reda aceste trăiri.

Există o mulţime de motive în vopsirea ouălor, fiecare dintre ele având mai multe versiuni, în

funcţie de regiunea specifică. Printre motivele cele mai frecvente ale vopsirii ouălor de Paşti se


numără reprezentări animale: albine, broaşte, şerpi, miei; motive vegetale: frunze de brad, garoafe,

spice de grâu, instrumente de casă şi teren: greble, cazmale, pluguri, ornamente industriale, cruce,

etc. Crucea, un simbol al creştinismului, este reprezentată în tradiţia românească la fel ca în cea rusă

sau moldovenească, de o cruce cu alte cruci mici la cele patru margini. Alte motive larg răspândite

pentru vopsitul ouălor de Paşti sunt stelele si mănăstirile, memento-uri ale creştinismului. În orice

caz, ouăle încondeiate sunt menite să ofere sentimente de bucurie, uimire, smerenie, reconciliere,

datorită decorării lor cu simboluri creştine sau motive naturale (soare, lună, plante, animale, unelte),

împreună cu întreaga lor semnificaţie sacră.

Încondeierea ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiţia românească. Ouăle încondeiate

sunt o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură

spirituală specific românească. Deoarece oul roşu este purtătorul unor semnificaţii profunde legate

de Învierea lui Hristos şi de reînnoirea naturii, creştinii s-au ostenit să-l încondeieze, desenând cu

ceară motive decorative ancestrale, de o rară frumuseţe.

Oul văzut ca un simbol primordial, sămânţa vieţii, potrivit tradiţiei, este vopsit şi încondeiat în

zilele de joi şi sâmbătă din Săptămâna Mare. Oul încondeiat ne transmite bucurie, uimire, smerenie,

împăcare, pentru că în ornamentaţia lui, de fapt, se operează cu simboluri, cu modele din natură şi

cu modele de ţesături populare, cu tot repertoriul lor de semne sacre. Motivele folclorice utilizate

sunt: spicul, soarele, frunza şi ca o reconfirmare a creştinătăţii româneşti, crucea.

Pasca, cea mai importantă mâncare a sărbătorii Paştelui, simbolizează mana cerească,

deoarece este făcută din ou, ce provine de la pasăre, din brânză, provenită de la animal, din grâu,

crescut din pământ, toate fiind daruri de la Dumnezeu pentru om. La mijloc, pasca se împodobeşte

cu o cruce făcută din aluat, numită „Crucea Paştilor”, reprezentând crucea pe care a fost răstignit

Mântuitorul lumii şi în jurul căreia se face o cunună de stafide.

Mielul este simbolul Domnului Iisus Hristos, care s-a jerfit pentru ieratarea păcatelor noastre.

Este jertfa pe care creştinii o aduc de Sfintele sărbători ale Paştelui, încă din antichitate. Mielul lui

Dumnezeu reprezintă inocenţa, blândeţea, puritatea, supunerea şi calvarul. Cu invocarea acestuia se

deschid şi se încheie Sfintele Cărţi ale Noului Testament. Mielul de pe masa de Paşti ne aminteşte şi

de mielul jertfit şi mâncat de evrei la ieşirea din robia Egiptului, aşa cum poruncise Domnul, iar cu

sângele mielului au însemnat tocurile uşilor şi astfel fiii lor au fost apăraţi de moarte în acea noapte.

În noaptea de Înviere, potrivit obiceiurilor, credincioşii duc la biserică un coş plin de bucate, iar

spre zorii zilei, aşezaţi în cerc şi cu lumânări în mâini, ei aşteaptă slujba de sfinţire şi de

binecuvântare a bucatelor. Coşul este dus la biserică de către capul familiei şi tot ce conţine (ouă,

pască, cozonac, sare, busuioc, slănină, hrean, ceapă, usturoi, făină, brânză, lumânare) este de mare

folos şi trebuinţă pentru casa omului.

http://www.roportal.ro/articole/simboluri-religioase-si-semnificatiile-acestora-4268.htm


Lumânarea din noaptea de Paşte (sâmbată spre duminică) reprezintă lumina Învierii

Domnului, a biruinţei luminii lui Iisus asupra întunericului iadului, a binelui aupra răului şi a vieţii

asupra morţii. Preotul aduce lumânarea aprinsă de la altar, iar creştinii se apropie şi aprind

lumânările. Cei mai mulţi duc „lumină” în casele lor şi pastrează lumânările, uneori şi câte şapte

ani, pentru a le aprinde în zilele în care sunt supăraţi sau au necazuri, ori când satul este ameninţat

de grindină.

Paştele sau Învierea Domnului este una dintre cele mai frumoase sărbători creştine. În

perioada aceasta oamenii încearcă să fie mai buni şi mai plini de evlavie. Urările tradiţionale de

Paşti ale creştinilor ortodocşi sunt „Hristos a Înviat", iar răspunsul este „Adevărat a Înviat". Aceste

urări sunt adresate 40 de zile după Paşti, până la sărbătoarea „Înălţării la cer" a lui Iisus. De

asemenea, aceste urări se rostesc atunci când are loc tradiţionala ciocnire a ouălor.

Paştele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creştine, care comemorează

evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu

în religiile creştine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.

BIBLIOGRAFIE:

Crăciun, B., Sfintele Paşti în datini şi credinţe , Editura Porţile Orientului, Iaşi, 1994.

Florea, S., Sărbărorile la români, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994.

Fochi, A., Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX- lea , Editura

Minerva, Bucureşti, 1976.

Zahacinschi, M., Zahacinschi, N., Ouăle de Paşti, Editura Sport- Turism, Bucureşti,

1992.

ROLUL ŞCOLII ÎN FORMAREA PROFILULUI MORAL

AL PERSONALITĂŢII ELEVULUI

PROF.INV.PRIMAR. Tatut Anamaria Narcisa

Scoala Gimnaziala Nr.10, Rm. Valcea

Educaţia îi permite copilului să-şi croiască propria personalitate constituită din ansamblul

organizat ierarhic al însuşirilor fizice, intelectuale, afective, social-morale şi volitiv-caracteriale.

Şcoala, principalul factor de educare şi formare a personalităţii copilului şi a viitorului

adult, poartă răspunderea realizării şi pregătirii sale astfel încât acesta să se poată adapta condiţiilor


în schimbare ale mediului socio-cultural.Printre finalităţile educaţiei se află formarea unui

comportament civilizat şi a unor calităţi morale precum:cinstea, corectitudinea, sinceritatea,

respectul faţă de părinţi, faţă de colegi şi faţă de muncă, în scopul dezvoltării libere, armonioase şi

a formării profilului moral al personalităţii elevului.

Între componentele educaţiei, cea moral-civică ocupă un loc deosebit, datorită rolului pe

care-l joacă în afirmarea şi integrarea în societate. Educaţia morală fiind acea dimensiune a educa-

ţiei prin care se urmăreşte formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale, a personalită-

ţii umane.

În cadrul şcolii, noi, profesorii, apelem la numeroase metode şi tehnici în procesul

instructiv-educativ, implicând elevii în variate proiecte vizând discipline diferite precum: limba şi

literatura română, istoria, geografia , ştiinţele naturii, educaţia civică şi altele. Folosind ca metodă

jocul, se creează variate situaţii de învăţare în vederea dezvoltării competenţelor de ordin cognitiv,

dar şi social, se permite o reflecţie asupra propriului mod de învăţare al elevului, dar şi de

comportare în cadrul grupului, precum şi oportunităţi de a învăţa de la alţii cât şi împreună cu alţii.

Jocul constituie o modalitate deosebit de valoroasă, de modelare a viitoarei personalităţi,

deoarece oferă posibilitatea cunoaşterii şi formării copilului. În activitatea de fiecare zi a acestuia,

jocul ocupă locul preferat. Jucându-se, el îşi satisface nevoia de activitate, de a acţiona, care îl

apropie de realităţile înconjurătoare. Doar prin joc, el se manifestă liber, spontan, sincer, putând să

dezvăluie propriile interese.

Jocul didactic îndeplineşte roluri atât în domeniul instructiv, cât şi în cel formativ-

educativ. Astfel, în plan instructiv, jocul didactic favorizează asimilarea de cunoşinţe, priceperi,

deprinderi, tehnici şi operaţii de lucru cu informaţiile acumulate. Privit din perspectiva formativ-

educativă, jocul didactic contribuie la formarea şi perfecţionarea trăsăturilor de personalitate, el

reprezentând astfel o cale de acces pentru cunoaşterea comportamentelor umane, implicit şi a

personalităţii.

Metodele de învăţare utilizate pot consolida atitudinile pozitive faţă de învăţare, pot îmbunătăţi

performanţele, rezultatele şcolare şi stima de sine ale elevilor, putând promova interacţiunea

pozitivă şi sprijinul reciproc între elevi. Modalităţile pe care profesorul le utilizează vin în

întâmpinarea elevului, îl ajută să caute, să cerceteze, să găsească singur cunoştinţele pe care le va

asimila, pentru că îi sunt utile, pentru că-l interesează, să afle soluţii la probleme, să prelucreze

informaţiile, contribuind astfel la propria educaţie.

Jocul didactic furnizează multiple situaţii de învăţare cu o eficienţă deosebită, punându-se

accentul pe activităţi de descoperire, explorare-investigare, stimulând atitudini de cooperare-

întrajutorare, fiecare elev fiind implicat direct în actul învăţării. Folosit frecvent, jocul devine astfel,

strategie didactică interactivă, centrată pe elev.


Trăsăturile pozitive de caracter, asemănător deprinderilor şi obişnuinţelor, se formează

tot în cadru unor proiecte realizate pe grupuri, acestea devenind componente ale conduitei morale

mai târziu. Trăsături pozitive precum hărnicia, cinstea, altruismul, sinceritatea, toleranţa,

sociabilitatea, modestia se manifestă în relaţiile cu ceilalţi colegi, dar şi cu sine însuşi.

Elevii învaţă să rezolve problemele cu care se confruntă, să aplaneze conflictele, iau

anumite decizii, se formează atitudini noi, precum respectul pentru părerea celuilalt, deschiderea

pentru colaborare, toleranţa, îngăduinţa, perseverenţa, spiritul de organizare şi sentimentul

apartenenţei la grup.

Normele de conduită morală şi spiritul de echitate, însuşite ca modalităţi de convieţuire

socială, se aplică şi se exersează în activitatea ludică. Metoda jocului, promovează valori ce ţin de

educaţia cooperării, printre acestea amintind: întrajutorarea, angajarea, deschiderea faţă de ceilalţi,

acceptarea diferenţelor, împărtăşirea experienţei, respectul, echitatea, stabilindu-se astfel, între

elevi, legături pozitive, dar şi o mai bună cunoaştere de sine şi a celorlalţi.

Astfel, contribuţia activă a jocului didactic, cadru propice de realizare a unui învăţământ

activ, stimulează iniţiativa şi ingeniozitatea elevilor, valorifică şi dezvoltă capacităţile creatoare,

iniţiază un comportament capabil de toleranţă, responsabil faţă de sine şi de ceilalţi, conştient de

drepturi şi datorii, urmărind conturarea şi consolidarea profilului moral al şcolarului mic.

În cadrul lecţiilor, prin introducerea jocurilor didactice cu conţinut moral-civic, am observat

modul activ de participare a copiilor la activitate, interesul, curiozitatea, implicarea lor în sarcinile

propuse, dar şi un comportament mai tolerant, mai răbdător, o diminuare a conflictelor apărute între

ei.

De asemenea, s-au putut valorifica avantajele lucrului pe echipe, dezvoltând relaţii de

colaborare şi cooperare, angajându-i pe toţi elevii, contribuind astfel la întărirea unor calităţi morale

precum: răbdarea, tenacitatea, solidaritatea, dârzenia şi perseverenţa.

În cadrul activitatilor în grup, elevii au învăţat să rezolve problemele cu care s-au confruntat,

au aplanat anumite conflicte, au luat anumite decizii pentru a depăşi unele obstacole, formându-se

astfel atitudini noi, precum respectul pentru părerea celuilalt, deschiderea pentru colaborare,

toleranţa, îngăduinţa, perseverenţa şi spiritul de organizare.

Cu privire la formarea caracterului, au existat numeroase trăsături pozitive care s-au format în

cadrul jocului şi al activităţilor, ele devenind apoi componente ale conduitei morale. Trăsături

precum bunătatea, hărnicia, cinstea, altruismul, sinceritatea, modestia s-au manifestat astfel mai des

în relaţiile cu prietenii, colegii, dar şi cu cei din jur.

Astfel, prin activităţile întreprinse, şcoala îşi aduce o contribuţie importantă în formarea şi

perfecţionarea trăsăturilor de personalitate ale şcolarului mic.


☺„A fi împreună este un început, a rămâne împreună este un progres, a lucra împreună este

un succes.” (Henry Ford)

Bibliografie: Şchiopu, Ursula, „Psihologia copilului",E. D. P., Bucureşti, 1967

Constantin Cucoş, “ Educaţia – Experienţe, reflecţii, soluţii” , Polirom, 2013

Ioan Cerghit, “ Metode de învăţământ”, Polirom, 2006.

Vasile Bunescu, “Ghid practic pentru aplicarea programei de Educaţie moral-

civică, în învăţământul primar”, Editura Coresi, Bucureşti,1994.

Colectivul de redacţie:

Director: Prof. Daniela Cîrstina

Redactori:

Prof. Drăguţ Ramona

Prof. Bognea Nicoleta

http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/henry-ford/


ISSN 2066-0502Tipar S. C. Focus S. R. [email protected]

mailto:[email protected]

În lumea cĂrȚilor€¦ · web viewlegătura dintre joc și artă se face prin intermediul...

Documents