Muntii Aninei si descrierea Pesterei Comarnic

Munţii Aninei fac parte din marea unitate a Munţilor Banatului fiind situaţi in partea de vest alor. In decursul timpului aceşti munţi au avut denumiri diferite, o parte din ei fiind ataşaţi Munţilor Semenic. Inalţimea lor maximă in virful Leordiş (1160 m), au trăsături geomorfologice caracteristice, ca o consecinţă a alcătuirii lor geologice. Roca predominantă este calcarul dispus in sinclinale şi anticlimale cu a direcţie NNV-SSE, iar relieful, adaptat la structură, constă din culmi şi văi paralele, inscrise pe direcţia structurii geologice, şi din intinse podişuri calcaroase unde se gasesc o multime de doline. In zona muntiilor Aninei se află mai multe podişuri carstificate dintre care amintim: Ravniştea Mare, Colonovăţ, Cereşnaia, Cirneala, Ponor şi altele. La sud de valea Minişului culmile sint mai puţin numeroase, dar aici se află cele mai mari inălţimi din Munţii Aninei. Astfel, in vest se desfăşoară culmea Cuniuma (1046 m), iar in est culmile Grohanul Mare (1044 m) - Leordiş (1160 m) – Pleşiva (1144 m) care se ramifică spre Nera. In afară de aceste două culmi principale aici se mai află nenumărate culmi secundare adaptate la structura geologică. Din pricina eroziunii diferenţiale exercitată pe roci cu durităţi diferite cit şi a tectonicii au luat naştere depresiuni locale la Prolaz (in Cheile Caraşului), Caraşova, Lişava, Ciudanoviţa, Anina şi pe valea Minişului. Abrupturile stincoase, pereţii aproape verticali insoţiţi la bază de o trenă de grohotişuri rezultate din dezagregările active sint caracteristice pentru Munţii Aninei. Raurile au săpat in calcare chei printre care se remarcă Cheile Caraşului (19 km), Cheile Nerei (18 km), Cheile Minişului (14 km), Cheile Girliştei (9 km), Cheile Buhuiului (8 km) şi altele.

Pestera Comarnic – cea mai mare pestera din Muntii Aninei

Pestera Comarnic este una din cele mai mari si in acelasi timp una din cele mai frumoase pesteri din Banat, prin salile ei monumentale si grandoarea formatiunulor stalagmitice. Este situata in bazinul hidrocarstic Toplita - Comarnic , constituind Rezervatia Naturala Pestera Comarnic cu o suprafata, la exterior, de 0,10 hectare.

Istoricul pesterii Pestera a fost descoperita in 1856, autorul descoperiri fiind necunoscut. Prima mentiune despre pestera Comarnic dateaza de la sfarsitul secolului XIX, respectiv 1893, cand a fost efectuat primul Studiu geografic al Cheilor Carasului de catre Telegdi Roth Lajos.

Cum s-a format ?

Pârâul Ponicova avea un traseu iniţial exclusiv de suprafaţă, dar o datăcu adâncirea mai accentuate a Văii Caraş şi Văii Comarnic, apa pârâului Ponicova s-a subteranizat treptat.Prima subteranizare (presupusă) a condus la formarea Peşterii Ramonei, dovadă fiind dezvoltarea de peste 500 m, dimensiunile relativ mari ale galeriilor, galeţii bine rotunjiţi din finalul peşterii,

sedimente fine de şisturi cristaline. Pârâul se varsă în râul Caraş, în prezent traseul fiind inactiv.A doua subteranizare a format Peştera Popovăţ fapt pus în evidenţă prin marcarea cu fluoresceină efectuată de V. Sencu. Pârâul se varsă în râul Caraş. A treia subteranizare (compusădin 3 etape – avenele, peştera de la intrarea Ponicova, intrarea actuală) a format Peştera Comarnic.În prezent, valea iniţială Ponicova este fragmentată morphologic şi funcţional în trei părţi distincte şi anume:Sectorul 1 cu o lungime totală de 5,7 km din care la suprafaţă 4 km şi în subteran (Peştera Comarnic) 1,7 km esteactiv permanent.Sectorul 2 cu o lungime totală de 1,4 km din care la suprafaţă 0,4 km în subteran (Peştera Popovăţ) 1,0 km este active permanent.Sectorul 3 cu o lungime totală de 0,8 km este în prezent o vale de doline.Etapele evolutive ale peşterii au fost:Avenele de la insurgenţa Ponicova, Galeria cotită, Sala Domului, Sala de Cristal, Zidurile Chinezeşti, Muzeul,Sala cu Argilă, Sala Zebrelor, Ieşirea Comarnic. Posibil ca în această etapă să fie formată şi Sala Virgină, Peştera cu gheaţă. Subteranizarea treptată în partea dreaptăa galeriilor formate în prima etapă (Sala cu Argilă, Sala Mare cu blocuri)şi cu precădere în partea stângă (Sala Domului, Zona Orga Marea, Sala Mare cu Blocuri, Sala Zebrelor),formând Galeria Nordică II, Galeria Sudică, Galeria Arcuită, Galeria Nordică ) Subteranizarea cursului de apă pe primii 100 m de la intrarea Ponicova şi ieşirea apei în izbucul Comarnic. Tectonica regiunii

Anticlinalul Comarnic – Pleşiva este o structură majoră a regiunii, însă foarte tectonizată. La Comarnic apar depozitele permiene, care sunt laminate în lungul unei dislocaţii longitudinale ce se menţine până la Dunăre.

Tectonica peşterii

Cutarea stratelor de calcar este intensă, în anumite sectoare ale peşterii observându-se flancuri sau axe deanticlinal şi sinclinal. Litoclazele observate în galeriile peşterii sunt formate preponderent pe 3 direcţii.. În Galeria ce urmează Sala de Cristal se observă o fisură de forfecare cu brecie pe cca. 60 m lungime.