mpt 2

Facultatea de Inginerie Electrica POPA DanLaborator: Metode si procedee tehnologice Grupa: 115A

An: 1A

Lucrarea Tehno 2METALE SI ALIAJE UTILIZATE IN INDUSTRIA

ELECTROTEHNICA

1


An: 1A

1.Noţiuni de bazaIn industria electrotehnica, pentru fabricarea maşinilor si aparatelor electrice se folosesc

diferite materiale metalice si nemetalice. Materialele metalice, pe scurt metalele se folosesc pure sau sub forma de aliaje. Aliajele sunt combinaţi chimice sau amestecuri obţinute de regula prin topirea împreuna a doua sau mai multe elemente dintre care cel puţin unu, este metal. Astfel, otelul este un aliaj la fierului cu carbonul, iar bronzul un aliaj al cuprului cu staniul.Metale si aliajele frecvent utilizate in industrie, numite metale tehnice, sunt standardizate. In standardele referitoare la materiale se dau de regula următoarele date: denumirea materialului, modul de simbolizare, calităţile de materiale ce fac parte din categoria respective, compoziţia chimica, proprietăţile fizico-chimice, mecanice, tehnologice, forma de livrare, dimensiuni, modul de marcare.Principalele proprietati ale metalelor si aliajelor se deosebesc intre ele prin anumite proprietati care determina posibilitatea de utilizare in industrie. Avem proprietati: fizice, chimice, mecanice, tehnologice.Principalele proprietati ale cuprului (Cu) si ale aluminiului (Al)

1.Cuprul este caracterizat prin maleabilitate buna, conductibilitate electrica si termica foarte buna, rezistenta mare la coroziune, se sudează si se lipeşte bine. Este folosit pentru fabricarea conductoarelor si a cailor de curent, calităţile lui conductoare sunt dependente de puriatea pe care o are.

Cuprul electrolitic:-rezistivitatea ρ=0.01724 Ωmm

2/m la 20 grade C

-densitatea δ=8,93 g/cm3

;-conductivitatea termica λ=392,72 W/m*K la 20 grade C;-temperatura de topire θ=1083 grade C;-caldura specifica c=14,6 J/kg*K;

-caldura latenta de topire λt =205 kj/kg;- rezistenta de rupere φ=20-30 kgf/mm

2;

-costul este acceptabil desi este un material deficitar;Proprietăţile tehnologice ale cuprului sunt in funcţie de gradul de ecruisare (STAS 9872 -

Cupru si aliaje de cupru. Simbolizarea stărilor de baza se face astfel:-brut de fabricaţie având simbolul M;-recopt, simbol O;-ecruisat, simbol H;-tratat termic, simbol T. Daca cuprul tare este supus recoacerii la temperatura de 330-350 grade C, după răcire se obţine un cupru moale, cu rezistenta mica de întindere si cu alungire mare la întindere.

2.Aluminiu este al doilea material in ierarhia materialelor utilizate in construcţia infasurarilor masinilor si aparatelor electrice ( SR EN 546:1998 Aluminiu si aliaje de aluminiu) si se caracterizează prin următoarele proprietati: - rezistivitate ρ=0.027 Ωmm

2/m la 20 grade C (mai mare cu ~70% decât cea a cuprului);

- densitate mica δ=2,7 g/cm3

(~ de patru ori mai mica decât cea a cuprului);- conductivitate termica λ=221,9 W/m*K (la 20 grade C);- temperatura de topire θ=660,1 grade C ;-caldura specifica c=38,5 J/kg*K;

-caldura latenta de topire λt =400 kj/kg;-rezistenta la rupere φ=6-11 kg/mm

2;

2


An: 1A

-grad ridicat de tehnologicitate (ductil, maleabil) fiind foarte uşor de prelucrat la cald si la rece (prin laminare, tragere, turnare sub presiune).

2.Comentarea standardelor:

SR EN 10027-1:2006 : Sisteme de simbolizare a otelurilor. Simbolizare alfanumerica.

Pentru corecta aplicare a standardelor din domeniul metalurgiei, dar mai ales pentru facilitarea contractărilor, este absolut necesară simbolizarea cât mai semnificativă a produselor.

Standardul SR EN 10027-1:2006, Sisteme de simbolizare a oţelurilor.

Partea 1: Simbolizarea alfanumerică, stabileşte regulile de simbolizare a oţelurilor bazate pe simboluri literale şi numerice prin care se exprimă caracteristicile principale, de exemplu: mecanice, fizice şi chimice, în scopul identificării oţelurilor.

Standardul EN 10027-1:2006 a fost elaborat de comitetul tehnic ECISS/TC 7, Simbolizarea convenţională a oţelului, şi a fost adoptat ca standard român în 2006 de comitetul tehnic roman CT 42, Oţeluri şi feroaliaje.

Standardul prevede că pentru fiecare marcă de oţel se alocă o singură simbolizare alfanumerică. Sistemul de simbolizare numeric este definit în standardul SR EN 10027-2:1996, Sisteme de simbolizare pentru oţeluri.

Partea 2: Sistemul numeric. Notarea completă a unui produs de oţel, atunci când se utilizează în comenzi şi în documente contractuale, trebuie să cuprindă pe lângă simbolizarea alfanumerică şi indicaţii referitoare la condiţiile tehnice de livrare corespunzătoare oţelului specificat. Pentru oţelurile specificate în standarde, această indicaţie trebuie să fie numărul de referinţă al standardului de produs corespunzător.

Detalii cu privire la structura simbolizării alfanumerice a oţelului sau a produsului de oţel sunt prezentate în standardele de produs corespunzătoare sau în standardele de dimensiuni.

Pentru simbolizarea oţelurilor se utilizează trei grupe de simboluri, şi anume:

- simboluri principale, care semnifică utilizarea prevăzută a oţelului, anumite caracteristici mecanice sau cantitatea de carbon;

- simboluri suplimentare pentru oţel, care semnifică, în general, prelucrările la care a fost supus oţelul;

- simboluri suplimentare pentru produse de oţel, care indică tipul de acoperire pentru produsele de oţel, condiţiile de tratament termic pentru acestea etc.

Simbolizările alfanumerice se clasifică în două categorii principale:

Categoria 1: Oţeluri simbolizate în funcţie de caracteristici mecanice sau fizice;

3


An: 1A

Categoria 2: Oţeluri simbolizate în funcţie de compoziţia chimică.

În categoria 1 de simbolizare sunt cuprinse:

- oţelurile pentru construcţii;

- oţelurile pentru aparate sub presiune;

- oţelurile pentru ţevi;

SR EN 1412: 1997 : Cupru si aliaje de cupru. Sistemul European de simbolizare numerica.

Introducere: sistemul de simbolizare numerica descrie in prezentul standard european are la baza Anexa A din ISO/TR 7003, in care se atribuie un singur simbol unui material de cupru (cupru sau aliaj de cupru) pentru clasificarea lui.

1. Domeniu de aplicare: Sistemul se aplica :

a) materialelor de cupru precizate in standardele europene;b) materialelor de cupru care nu sunt specificate in standardele europene.

2. Referinţe normative: sunt prezentate referinte date si nedate, prevederi din alte publicaţii. ex: ISO/TR 7003 Format unifie pour la designation des metaux.

3. Definiţii:3.1 material de cupru- termen general pentru cupru si aliaje de cupru ;3.2 material de cupru standardizat- material de cupru indicat intr-un Standard European 3.3 material de cupru nestandardizat - material de cupru neindicat intr-un Standard European

4. Detalii referitoare la sistem:

4.1 Generalitati : numărul se compune din semne alfabetice si numere 4.2 Structura simbolului: 4.2.1 Simbol complet: simbolul se compune din 6 caractere; 4.2.2 Poziţiile caracterelor: 1 2 3 4 5 6

4.2.2.1 Poziţia 1:Prima poziţie trebuie sa contina litera C4.2.2.2 Poziţia 2:Poziţia a doua trebuie sa contina una din următoarele litere: B, C, F, M, R, S, W, X; ex:

M=prealiaje, R=cupru brut rafinat, X=materiale nestandardizate

4.2.2.3 Poziţiile 3-5:Trebuie sa contina numere cuprinse intre 000-9994.2.2.4 Poziţia 6 Caracterul destinat poziţie a şasea este o litera care precizează unul din grupele de materiale

indicate in table.

4


An: 1A

3. Activitate la laborator

In cadrul laboratorului nr.2 care a avut ca tema “Metale si aliaje utilizate in electrotehnica” am discutat despre metale si aliaje. Am aflat ca intr-un STAS cu o asemenea tema întâlnim informaţii despre denumirea materialului, modul de simbolizare, calitatea materialelor, mărcile, proprietăţile tehnologice, forma de livrare. Simbolul este alcătuit din cifre si litere.

Am avut pe masa un desen specific cu titlu cama de iesire, piestele componente ale acestuia fiind confectionate din OL 52.

Am discutat despre principalele proprietati ale metalelor si aliajelor:

fizice : permeabilitatea magnetica, densitatea ; chimice: refractari, dilatarea; mecanice: elasticitatea, duritatea, rezistenta la oboseala; tehnologice: ductibilitatea, prelucrabilitatea, sudabilitatea .

Materialele care se folosesc in industria electrotehnica se împart in doua grupe: materiale metalice feroase si materiale metalice neferoase.

Despre materialele metalice feroase am invatat ca sunt materiale care la proporţia masiva a fierului este mai mare decata oricărui alt element al aliajului. Dintre aceste materiale distingem fontele si otelul. Fontele sunt de mai multe feluri: Brute ; Fonta cenisie (SR EN 1561:1999 Fonta cu grafit lamelar) ; Fonta cu grafit nodular; Fonta maleabila ( SR ISO 5922:1995 Fonta maleabila) ; Fontele austenitice; Fonta refractara.

Otelurile sunt aliaje ale fierului cu carbonul maxim 2% carbon. Otelurile sunt: aliate si nealiate.

Cele nealiate sunt de uz general ( şuruburi, piuliţe ,etc.), nealiate de calitate ( buloane, arbori, bucşe, etc.), nealiate speciale (axe, tije, bolţuri, etc.).

4.Concluzii:

Metalele si aliajele frecvent utilizate in industrie sunt metale tehnice si sunt standardizate. In STAS se dau informaţii despre: denumirea materialului, modul de simbolizare, calitatea materialului, mărcile, proprietati tehnologice, forma de livrare.

Principalele proprietati ala aliajelor si materialelor sunt permeabilitatea magnetica, densitatea, refractaritatea, duritatea ,rezistenta la oboseala, elasticitatea, ductibilitatea, prelucrabilitatea, sudarea.

Sunt metale feroase si neferoase. Metale feroase sunt fontele si sunt de mai multe tipuri. Otelurile care sunt aliate si nealiate. Otelurile nealiate se împart in mai multe categorii. Cel mai utilizat neferos este cuprul. Modul de simbolizare se face conform standardelor europene.

5. Bibliografie :-Activitatea de laborator;-Manualul de laborator;

5


An: 1A

-Indrumarul de laborator;-SR CR 10027-1: 2006;-SR EN 1412:1997.

6

mpt 2

Documents