moza2 - 2011ren de joc atractiv , dar ºi pericu-los, ce poate deturna menirea cãr-þii spre...

semneazã: Petre Rãileanu l Ovidiu Morarl Denisa Crãciun l Ioana Repciucl Gabriel Nedelea l Luiza Mitu

www. revista-mozaicul.ro

Provocãrile noului secolîn care, de acum, am in-trat cu drepturi depline,

fãrã totuºi a ne regãsi identitatearealã, determinã poziþionãri teo-retice ºi reacþii dintre cele mai di-ferite, „orientate”, cu voie saufãrã, prin perceperea iminenþeiunei schimbãri de paradigmã ceanunþã debutul noii ere marcatede dominaþia internetului.

În universul culturii, unde car-tea tradiþionalã sfideazã încã as-censiunea multimediei, se discu-tã despre conservarea spaþiilorde solitudine, de imersiune ºi re-flexie interioarã, implicit a ceea ce,de la Gutenberg pânã de curând,ne-a protejat liniºtea, posibilita-tea aprofundãrii ideilor ºi chiaremoþiile. Cu alte cuvinte, carteape suport hârtie. Se insinueazãînsã, din ce în ce mai agresiv, pre-zenþa cãrþii googlabile într-o epo-cã pe care sociologii o numescdeja post-papier. Tehnologiileavansate pãtrund în sfera comu-nicãrii personale, augmentândtextul cu sunet, imagine, distri-buind, în acelaºi timp, atenþia în-tre cuvânt ºi posibilitatea schim-bãrii culorii lui printr-o simplã atin-gere a degetelor. Dezvoltarea apli-caþiilor se transformã într-un te-ren de joc atractiv, dar ºi pericu-los, ce poate deturna menirea cãr-þii spre distracþie inutilã, superfi-cialitate, narcisism, caracteristiciale personalitãþii hypermoderne,în lipsa filtrului presupus de dis-cernãmântul critic necesar.

Recentul Salon al cãrþii de laMontréal, ajuns la cea de-a 33-aediþie, a fost consacrat, nu întâm-plãtor, tocmai dezbaterii proble-maticii complexe a cãrþii viitoru-lui. Preºedinta sa de onoare,Mireille Deyglun, a susþinut, cuargumente convingãtoare, raþiu-nea alegerii ca temã a prestigioa-sei manifestãri, „Mizele societãþiinoastre”, temã pusã la rându-isub genericul Livre ouvert sur leXXI-e siècle. Afecteazã reþelelede socializare, Twiter-ul, Face-book-ul sau blogurile relaþiileumane, devine cartea un obiectelitist, comunicarea face à face vafi datã uitãrii? Iatã întrebãri la caresingurul rãspuns rezonabil îl re-prezintã însuºi actul lecturii, camodalitate de cunoaºtere, dar ºide evadare „plãcutã” dintr-o lumedificilã. Desigur, se impun nuan-þãri ºi precizãri, fãcute, de altfel,în cunoºtinþã de cauzã, de cãtreinvitaþii speciali al Salonului.

cu cãrþilepe masã

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

avantext

Una dintre cele mai importantescriitoare ale Québecului contem-poran, Marie-Claire Blais, crede cãliteratura îºi menþine statutul de„oglindã” a epocii, (o oglindã nici-odatã exactã, fiind coloratã desensibilitatea, prejudecãþile, me-diul, apartenenþa scriitorului laanumite structuri), indiferent detextura paginii, mai ales în acestevremuri, când mapamondul cu-noaºte inchietudini devorante,rãzboaie, violenþã extremã.

Michel Folco, autor al cãrþiiTinereþea melancolicã ºi foartedezabuzatã a lui Adolf Hitler,mãrturiseºte cã este inspirat denanotehnologii, descoperirilespaþiale ºi arheologie (mormân-tul lui Gengis Khan) ºi admirãminuscula cheie USB ce poateconþine mai multe biblioteci.

Poetul ºi eseistul de originehaitianã, Joël Des Rosiers, vedeîn experienþa personalã de fieca-re zi sursa literaturii, dar averti-zeazã asupra efectelor perverseale autoficþiunii ce autorizeazãorice tip de discurs, inclusiv pu-blicarea extraselor de pe blog.

Un adept al internetului ºi alediþiilor numerice se aratã cunos-cutul creator al detectivuluiCanardo, Benoît Sokal, pentrucare, în realizarea de BD, ordina-torul a devenit principalul sãu in-strument de lucru. Contrarã aces-tei adeziuni totale apare confesi-unea lui Pierre Elie Ferrier (Pef):„Pentru mine, nimic nu s-a schim-bat, eu ocrotesc magia foii albeºi cântecul stiloului meu”.

În fine, Cécile Gagnon, preþui-tã pentru întreaga sa carierã de-dicatã promovãrii literaturii adre-sate tineretului, se îndoieºte debeneficiile vitezelor înalte ºi co-municãrii instantanee care anu-leazã distincþia între timpul scrii-turii ºi timpul citirii. Mai aproapede specificul literaturii, surprin-de o scenã elocventã: „Aºezat peo bancã, într-un parc, un scriitorlucreazã: el observã figurile, ar-borii, gesturile unora ºi altora;ascultã zgomotele, vocile, tãce-rea. Lectorul ºi scriitorul au ne-voie de durate diferite pentru aintra în cotidian”.

Divergenþa punctelor de ve-dere, (consemnate de cotidianulmontrealez „La Presse”), fireas-cã ºi fertilã în planul reflecþiei,transmite un mesaj optimist: re-sursele literaturii/ cãrþii rãmâninepuizabile.

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIV • NR. 2 (148) • 2011 • 20 PAGINI • 2 lei

DosarGherasim Luca

Elina Laukkarinen (foto: Mircea Cârtog)

DosarGherasim Luca

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (148148148148148), 20), 20), 20), 20), 201111111111

ab

le o

f c

on

ten

ts

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Cu cãrþile pe

masãIn his article, C.M. Popa writes about

the recent Salon du Livre de Montréaldedicated to debate the complex issue ofbooks in the future. l 1

MIªCAREA IDEILORPetre RÃILEANU: Gherasim Luca ine-

dit: artistic-bibliothèqueIn his article, Petre Rãileanu puts into

question Gherasim Luca’s series “artistic-bibliotèque” that he considers as beingpages from a manuscript in an unknownlanguage, with a message meant to remainsecret. l 3

Ovidiu MORAR: „Gherasim Luca ºi li-teratura proletarã“

In his article, Ovidiu Morar talks abouta Gherasim Luca politically involved, forwhich poetry should be to break the dog-ma and lead to change individual and so-ciety. l 4

Petre Rãileanu: „La Gherasim Lucapoezia este pe viaþã ºi pe moarte…”

Petriºor Militaru makes an interviewwith Petre Rãileanu starting from Ghera-sim Luca’s suicide, that is consider as anextinction scenario being a part of hisonto-poetical vision. l 6

Denisa CRÃCIUN: Gherasim Luca saua „repasiona pasiunea”

In her article, Denisa Crãciun analyzesthe book Ghérasim Luca, passio passi-onnément by André Velter, a introductorystudy that is the royal road to access thelyrical universe of Luca, illustrated withmany beautiful portraits of the poet, pho-tos taken during his famous poetry reci-tals and reproductions pages of his ma-nuscripts. l 8

Ioana REPCIUC: Jocul cu obiecte su-prarealiste

In her article, Ioana Repciuc chose totalk about the surrealist objects from Ghe-rasim Luca’s Passive Vampire. l 9

Gabriel NEDELEA: Gherasim Luca.Pateticul contondent

In his article Gabriel Nedelea emphasi-zes the importance of Romanian literarytexts written by Gherasim Luca and col-lected in an anthology called Inventor ofLove, prefaced by Ion Pop and divided infour parts: lyrics, prose, plays and arti-cles. l 9

Luiza MITU: Construcþia universuluinon-oedipian

In her article, Luiza Mitu analyzes thebook dedicated to Gherasim Luca by Pe-tre Rãileanu, emphasizing, as the authorof the guidelines outlined, on the poet’sdestiny to finally penetrate his personalmythology. l 10

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Singurãtatea explozivãIon Buzera considers the poetry of Li-

viu Ioan Stoiciu from Pe prag (Vale-deal)as being that of evident depletion, withshades of terminal satisfaction and thatof spontaneous inner retrieval, of intui-tion of vast potential performances thatare possible by delegation or direct parti-cipation. l 11

LECTURIXenia KARO: Despre evidenþã, apa-

renþã, pânã una alta despre adevãrIn this issue, the author analyzed a

poetry book, Mainimicul de Ioan Moldo-van. The Romanian postmodernist poethas developed in his books a theme, mai-nimicul (the almost nothing) and the poettries to explain through this word the onlytruth accessible for the human being, i.e.the appearance. l 13

analysis the Romanian cultural phenome-non of the last years that is centered onthe axis of “perkiness”. l 17

Cãtãlin GHIÞÃ: Pânã când dragos-tea ne va despãrþi

In his article, Cãtãlin Ghiþã chose tospeak about the film Control (2007), di-rected by Dutchman Anton Corbijn, a filmthat seems to exhibit the biography of IanCurtis (Sam Riley), lead singer of the fa-mous post-punk band Joy Division. l 17

ARTSMihaela VELEA: ArtfairIn her article, Mihaila Velea speaks

about “Arta” Gallery that was openedwith the project of Mircea Cîrtog (Roma-nia) and Elina Maria Laukkarinen (Finlan-da) and about Fine Art Salons that beco-me a tradition in Craiova. l 18

Magda BUCE-RÃDUÞ: Arta sacrã laînceput de an

„Traian Demetrescu“ Culture Houseentered the new year with a high relevan-ce of spiritual activities, with brilliance andhumility of some elements of media bet-ween a traditional view of biblical sym-bols of «eternal truth» and their emotio-nal and social valuation. l 18

Gheorghe FABIAN: Muzica româ-neascã – raritate sau permanenþã!

George Fabian believes that at natio-nal level, Romanian music may be a con-stant in repertoires of specialized institu-tions, interpreters should assume respon-sibility for promoting it. Thus, local musicwill no longer be a rarity, but a permanentpresence. l 19

George MITRICOF: Mam’zelle Nitou-che

Considered as one of the most enjoya-ble and inspiring works of French compo-ser Florimond Hervé, operetta Mam’zelleNitouche (“Miss Prude”), was presentedrecently (February 3) for the twentieth timeby “Elena Teodorini” Lyric Theatre per-formers from Craiova. l 19

The poems published are signed byAlexandra-Emilia Bucur. In its “Transla-tions” column we present the work ofSilvia Avallone, translated by MarinBudicã.

Iulian SÃVESCU: Viziuni asupra spor-tului doljean

In this issue, Iulian Savescu, an authorand a teacher himself, who has write manybooks for teaching sports, analyzes anencyclopedic study about the sports inthe south of Romania. The most impor-tant aspect illustrated by Savescu is thescientific level for this book, even writersare not a scientific persons. l 13

Silviu GONGONEA: Surogat poeticIn his article, Silviu Gongonea analyzes

Surogat, the first volume of poetry writtenby Sorin-Mihai Grad, whom he considers awriter with a strong poetic consciousness,careful with his verse. l 14

ªtefan VLÃDUÞESCU: Ana Bazac: olecturã profundã amânã sfârºitul filoso-fiei

What is striking from the outset inOmul activ ºi impersonalul „SE”, saysªtefan Vlãduþescu about the book of AnaBazac, is the altitude of investigation ap-proach, the novelty of perspective andthe relevance of research findings. l 14

Paul ARETZU: Farmecul naraþiuniifantastice

Paul Aretzu discovers in the novelCasa din altã viaþã by Mircea Pospai aHellene story, based on narrative force, anovel of historical reconstruction, eroticstories and poetic fantasy. l 15

Mihai GHIÞULESCU: O istorie a ce-lor care au scris „Istoria”

This review presents Apostol Stan’svolume of memories, Istorie ºi politicã înRomânia comunistã. The book may beconsidered a case study of the Instituteof History. l 15

SERPENTINESolomon Marcus: „Toatã viaþa mi-am

dorit sã realizez un efect de seducþie”In this article, Mihai Ghiþulescu make

an interview with Solomon Marcus, brin-ging into question the role played by theman of culture for which “entering to thegreat performances of human intelligencemeans that the ticket is not about themoney, it is about a cultural value”. l 16

Gabriel COªOVEANU: La ºcoala in-fatuãrii

Based on the study of Friedrich Hay-ek, Infatuarea fatalã, Gabriel Coºoveanu

NNNNNooooo 22222 ( ( ( ( (148148148148148) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201111111111

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cu

Casa de Culturãa municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu GongoneaPetriºor MilitaruRodica Stovicek

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 7 7 1 4 5 4 2 2 9 0 0 2

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

Marcel Voinea (Foto: Victor Steriade)

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (148148148148148), 20), 20), 20), 20), 201111111111 3

Avangardele literare ºiartistice de la începu-tul secolului al XX-lea

au practicat în mod sistematicmultiplicarea limbajelor pe acelaºisuport, material – tipãrituri, o-biecte etc. – sau imaterial, repre-zentãri cu poeme simultaneiste înmai multe limbi, precum cele con-cepute de Tristan Tzara la Caba-ret Voltaire, în timpul cãrora pro-tagoniºtii purtau costume saumãºti special confecþionate. Ex-perienþele de acest tip prezintãgrade diferite de fuziune a maimultor limbaje, de la introduce-rea cuvintelor în picturã (Picabia,Magritte, Brauner), colaje, obiec-te investite cu un mesaj discur-siv sau conceptual (Marcel Du-champ, Max Ernst, André Bre-ton), cãrþi rezultate din colabora-rea „fuzionalã” dintre un poet ºiun pictor sau un fotograf, pânãla încercãrile cu un caracter maiambiþios de recodificare, cum arfi pictopoezia inventatã de Brau-ner ºi Voronca sau mai târziu agre-gatele ºi nomenclatura propusede Isidore Isou.

Creaþiile lui Gherasim Luca înacest domeniu se înscriu pe tere-nul cercetãrilor suprarealismuluiîn general ºi ale grupului de laBucureºti în particular. Cartea-obiect Quantitativement aimée,Bucarest, Editions de l’Oubli,1944, ornatã cu 944 de peniþe deoþel, editatã în exemplar unic, esteurmatã de Les orgies des quan-ta, Surréalisme, 1946, conþinând33 de cubomanii nonoedipienefãrã alt text decât legendele ima-ginilor, în fapt tot atâtea poemeenigmatice, între text ºi imagineneexistând alt raport decât cel co-mandat de hazard. Imediat dupãterminarea rãzboiului, douã expo-ziþii vor fi consacrate experienþe-lor plastice ale unora din membriigrupului, de la care ne-au rãmascataloagele: Présentation degraphies colorées, de cuboma-nies et d’objets, rezultat al cola-borãrii Luca-Trost, catalogul ex-poziþiei de la Sala Brezoianu, 7-28 ianuarie 1945 ºi Infra-Noir.Préliminaires à une intervention

nnnnn PETRE RÃILEANU

Gherasim Luca inedit: „artistic-bibliotheque”sur thaumaturgique dans laconquête du désirable, Buca-rest, Collection Surréaliste, 1946,expoziþie þinutã între 29 septem-brie -18 octombrie cu lucrãri deLuca, Trost, Pãun, al cãrei cata-log este semnat de grupul reunitîn formula completã, cu Virgil Te-odorescu ºi Gellu Naum în plusfaþã de primii trei.

Cubomaniile reprezintã contri-buþia originalã cea mai cunoscu-tã a lui Gherasim Luca în dome-niul definit de suprarealiºtii ro-mâni cu termenul aplastic, sufi-xul privativ a definind gustul lorpentru negaþie. „Cubomania nea-gã. Cubomania transformã cu-noscutul fãcându-l de nerecu-noscut”. Practic, ea este o nega-þie ºi o parodie a Creaþiei, cãciîntr-o „lecþie practicã de cuboma-nie în viaþa curentã”, este reco-mandatã manipularea nu de cu-vinte sau imagini, ci de fragmen-te din realitate:

„…alegeþi trei scaune, douãpãlãrii, câteva pietre ºi umbrele,mai mulþi copaci, trei femei goaleºi cinci foarte bine îmbrãcate, ºai-zeci de bãrbaþi, câteva case, ma-ºini din toate timpurile, mãnuºi,telescoape etc.

Tãiaþi totul în mici bucãþi (deexemplu 6/6 cm.) ºi amestecaþi-lebine într-o piaþã mare din oraº.Reconstituiþi-le dupã legile ha-zardului sau dupã bunul plac ºiveþi obþine un peisaj, un obiectsau o foarte frumoasã femeie,necunoscute sau recunoscute,femeia sau peisajul dorinþelorvoastre.

[…] Fragmentul ºi întregul seaflã într-un raport de tip conþi-nut-conþinãtor, dar numai în sen-sul antitetic.” (Luca, Trost, Pre-zentare de grafii colorate, decubomanii ºi de obiecte, 7 ianua-rie - 28 ianuarie 1945, Sala Brezo-ianu, Bucureºti.)

Aluzia la faimoasa reþetã a luiTzara din Pentru a face un poemdadaist este evidentã: „Luaþi unziar. Luaþi un foarfece. Alegeþi unarticol din acest ziar…”. Imitând“metoda” lui Tzara, ea însãºi opastiºã a stilului „mod de între-

buinþare”, textul lui Luca apareca o intensificare a negaþiei: întimp ce loteria de cuvinte reco-mandatã de Tzara era menitã sãproducã un poem ºi sã facã dinparticipantul la joc „un scriitorinfinit original ºi de o sensibilita-te încântãtoare”, Luca, înarmat cuimplacabila sa dialecticã demo-niacã ºi determinat de „teribila[sa] pasiune pentru sacrilegiu”are în vedere o construcþie - de-construcþie a realului dupã legilehazardului. Cubomaniile sunt im-pregnate de sadism ºi continuãîntr-o altã formã revolta împotri-va omului axiomatic Oedipe.

În prelungirea lor se situeazãcolajele rãmase inedite pânã înnoiembrie 2009, când soþia poe-tului, Micheline Catti, ea însãºipictor, a organizat expoziþia de lagaleria parizianã l’Usine, unde îndeceniul 1980-1990 au mai fost

expuse opere semnate de LenaConstante ºi de Paul Pãun. E vor-ba de o serie întitulatã “artisticbibliothèque”, conþinând 13 co-laje. Luca a folosit pentru realiza-rea acestei serii cãrþile din colec-þia Les peintres illustres editatãde Pierre Lafitte et Cie între 1908-1916, anul în care atât editura câtºi luxuosul sediu de pe ChampsElysées au fost vândute. PierreLafitte (1872-1938) a fost un per-sonaj original ºi inventiv, primuleditor al seriei Arsène Lupin, deMaurice Leblanc; la activul lui semai aflã colecþiile Lilliput-Bibliot-hèque ºi idéal-Bibliothèque,care, fãrã îndoialã, i-au inspiratlui Luca titlul propriei sale colec-þii. Fiecare volum din colecþieconþine un tablou consideratdrept piesa de rezistenþã a artis-tului respectiv, reprodus de douãori, o datã pe copertã ºi a doua

Actriþa Sarah Siddons ca Mrs Haller în The Stranger de SirThomas Lawrence (cca. 1796-1798)Colaj de Gherasim Luca

oarã pe o planºã în interiorul cãr-þii. Aceste dubluri i-au oferit po-etului „materia primã” a proprii-lor colaje. Originalitatea demer-sului constã în conservarea cãr-þii care i-a servit, înrãmatã împre-unã cu opera rezultatã. Un fel dea stabili un dialog subteran, ina-parent, între reproducerea ope-rei originale ºi cea rezultatã înurma manipulãrii ei prin procedeulcolajului. Toate personajele aces-tor colaje sunt femei, portrete sem-nate de mari maeºtri precum Janvan Eyck, Vigée Le Brun, Raphaelºi alþii. Manipulãrile lui Luca auloc sistematic la nivelul capului,mai precis al feþei, centrul de ex-presivitate al fiinþei umane.

Colajul reprodus are dreptpunct de plecare un tablou al ce-lebrului portretist englez ThomasLawrence (1769-1830) ºi repre-zintã una din gloriile scenei bri-tanice de la cumpãna secoleleorXVIII-XIX, tragediana Sarah Sid-dons (1755-1831), celebrã mai alespentru rolul Lady Macbeth.Istoria ei a inspirat scenariul fil-mului All about Eve, 1950, deJoseph Mankiewicz. Din 1952, unpremiu purtând numele tragedia-nei a rãsplãtit actriþe precumDeborah Kerr, Mirna Loy, LizaMinelli, Bette Davis, Lauren Ba-call, Julie Andrews, Fay Duna-way etc. Manipulãrile executatede Luca îi dau personajului odublã privire: vãzutã în poziþienormalã, femeia din tablou pare aavea privirea concentratã în in-terior; întors invers, cu capul înjos, privirea redevine normalã. Sãfie acest personaj cu douã feþe ºiaxa de simetrie situatã la nivelulochilor o emblemã a politropieiactorului? Se poate spune cã, aºacum procedeazã în textele lui, ºiaici, în lucrãrile din seria “artisticbibliothèque”, Luca lasã hazar-dul sã punã la cale întâlnirile celemai neaºteptate, el fiind doar in-citatorul sensului eventual. Unfel de maieutica en différé. Pagi-nile acestea sunt asemenea unormanuscrise într-o limbã necunos-cutã. Ele conþin un mesaj menitsã rãmânã secret.


Dupã ce debutase capoet suprarealist, înpaginile revistelor

„unu” ºi „Alge”, numele lui Ghe-rasim Luca va fi întâlnit, în dece-niul al patrulea al secolului tre-cut, în ziarele de stânga „Cuvân-tul liber”, „Lumea româneascã”,„Reporter”, „Umanitatea”, „Tânã-ra generaþie”, „Fapta” º. a., undeîºi va expune pe larg atât vederi-le politice (sprijinirea revoluþieiproletare ºi combaterea fascis-mului), cât ºi concepþia desprepoezie ca manifest revoluþionar.În deplin consens, de altfel, cuAndré Breton, care afirma în ace-eaºi perioadã cã „arta autenticãde azi” trebuie legatã de „activi-tatea socialã revoluþionarã”, eatrebuind sã tindã spre „deruta ºidistrugerea societãþii capitaliste”ºi cã o artã de propagandã „sejustificã din plin” într-o perioadãde crizã, un exemplu invocat fi-ind poezia lui Maiakovski (Posi-tion politique du surréalisme,Paris, Éditions du Sagittaire, 1935,pp.65, 68), Gherasim Luca ºi cei-lalþi suprarealiºti români opteazãacum pentru o literaturã angaja-tã care sã exprime, dupã cum spu-nea Miron Radu Paraschivescuîntr-un articol-program publicatîntr-unul din ultimele numere alerevistei „unu” (Schimbarea lafaþã a cuvântului, nr.48, octom-brie 1932.), „înverºunarea împo-triva oprimãrii.”

Problema angajãrii politice ascriitorului va fi dezvoltatã pen-tru prima oarã în manifestul co-lectiv Poezia pe care vrem sã ofacem, publicat în unicul numãral revistei „Viaþa imediatã”, tipã-ritã în decembrie 1933 de GeoBogza, Gherasim Luca, Paul Pãunºi S. Perahim. Poezia, spun auto-rii manifestului, trebuie sã reflec-te în întregime viaþa cotidianã,„adevãratã”, opunându-se poe-ziei „pure” („abstractã ºi intelec-tualistã”), cãci condiþia ei sinequa non e „mai marea sau maimica ei înverºunare împotrivaoprimãrii”. Expresie, aºadar, a re-voltei sociale, noua poezietrebuie sã fie agresivã,provocatoare („unpoem trebuie sãfie colþuros ºizburlit în

nnnnn OVIDIU MORAR

Gherasim Luca ºi literatura proletarã

materia sa embrionarã”), reflec-tând în fond „o imensã dramã aumanitãþii”, care se desfãºoarã„de la un capãt la altul al pãmân-tului”; ca atare, ea nu se mai poa-te adresa numai unui cerc îngust

de iniþiaþi (fapt ce constituise „bla-zonul râios ºi refugiul de nepu-tinþã al poeþilor noºtri din ultimavreme”), ci tuturor oamenilor:„Pentru aceasta ne ridicãm împo-triva poeziei noastre de azi, egois-tã ºi falºe, ºi începem sã scriem o

poezie a vieþii adevãrate, opoezie care sã poatã fi

cititã de o sutã demii de oameni.”

Aceeaºi con-cepþie poe-

ticã va fi

exprimatã de Gherasim Luca în ar-ticolele publicate în 1935 în „Cu-vântul liber”, revistã care-l vaconsidera de altfel, alãturi de PaulPãun, drept unul dintre primii re-prezentanþi ai „poeziei proletare”(Doi poeþi tineri, în nr.43, 1 sep-tembrie 1933, p.7.). În viziunea sa,evident tributarã, ca ºi în cazullui Bogza, ideologiei marxiste(„ideologia proletariatului revo-luþionar”, dupã definiþia lui Le-nin), poezia proletarã, spre deo-sebire de poezia « purã », desti-natã iniþiaþilor ºi rãmasã, volens-nolens, „în slujba clasei dominan-te” (Prezenþa poeziei, în „Cuvân-tul liber”, nr.17, 2 martie 1935), tre-buie sã fie o „poezie de atitudi-ne”, menitã sã deºtepte conºtiin-þa de clasã a proletariatului: „Înlocul unei poezii sociale false, deatmosferã mizerã, de înduioºareºi de stoarcerea lacrimilor pe col-þul batistei, trebuie sã se scrie opoezie de atitudine, o poezie con-formã cu viaþa proletarului. Poe-þii care vor sã se dedice acesteipoezii, actualitãþii ei, trebuie sãcaute sã pãtrundã sensurile exis-tenþei clasei muncitoreºti, sensu-rile ei istorice ºi sã i le retransmi-tã, sã i le exalte ºi sã facã din po-ezia aceasta un deºteptãtor deconºtiinþe, un factor de culturali-zare ºi de convertire a energiilorproletare spre edificarea claseilor.” (Poezia de atmosferã, în„Cuvântul liber”, nr.23, 13 aprilie1935.) Noua poezie, susþine Ghe-rasim Luca, nu trebuie sã rãmânã

cantonatã în formule estetice pie-trificate, ci trebuie sã adopte „ul-timele invenþii, ultimele investi-gaþii”, integrându-se „procesuluide sfãrâmare a cadrelor existen-te” (Denaturarea poeziei, în „Cu-vântul liber”, nr.27, 11 mai 1935),însã caracterul dinamitard nu-ipoate fi dat numai de inovaþiileformale, ea trebuind sã reflecte,mai presus de orice, contradicþii-le adânci ale orânduirii burgheze(motorul ei, va sã zicã, trebuie sãfie „lupta de clasã”): „Confunda-rea filantropiei cu pregãtirea ideo-logicã, lamentãrii ºi cântecului cudinamitata sensibilitate a momen-tului nostru istoric, nu va maicontinua. Poeþii tineri pe careaceastã þarã nu va întârzia sã-iconfirme ca produs al unei lumiîmpãrþite în clase, o vor dovedi.”(Sensul unei miºcãri poetice, în„Cuvântul liber”, nr.28, 18 mai1935.) Recunoaºtem în acestetexte (desigur, cu o întârziere deaproape douã decenii) principa-lele idei ale Proletkultului, miºca-re politico-ideologicã lansatã înRusia sovieticã imediat dupã re-voluþia din octombrie 1917 (înlo-cuirea vechii culturi „burgheze”cu una nouã pusã în slujba pro-letariatului, crearea unei arte noicare sã oglindeascã exclusiv rea-lizãrile muncitorilor ºi þãranilor,întrucât „experienþa de viaþã pro-letarã” se opune ireductibil „ex-perienþei de viaþã burgheze”, co-borârea artistului din „turnul defildeº” în uzine sau colhozuri

Mircea Cârtog(foto: Mircea Cârtog) ð


etc.), idei seducãtoare, fãrã îndo-ialã, nu numai pentru avangardarusã, ci pentru avangarda de pre-tutindeni, care, dupã cum se ºtie,luptase dintotdeauna împotrivaconvenþiilor „artei burgheze”.

Poemele publicate de Ghera-sim Luca între 1933-1937 cores-pund perfect acestui program ºia le analiza cu aceeaºi grilã este-tizantã cu care a fost judecatãpoezia „purã” înseamnã a le de-natura, inevitabil, semnificaþiaoriginarã. De altfel, poetul însuºineagã esteticul, orientându-secãtre reportajul nud, ostentativprozaic ºi pigmentat cu gesturiºocante ºi violenþe de limbajavând ca model textele antilitera-re ale lui Geo Bogza. Etalându-ºifãþiº vederile radicale de stânga,el apare aici în ipostaza proleta-rului ce abhorã societatea bur-ghezã, manifestându-ºi prin ges-turi provocatoare protestul împo-triva acestei lumi aliena(n)te. Ast-fel, el cheamã poeþii „cu degeteletremurãtoare ca niºte plopi ºiscurte ca niºte gloanþe” sã spar-gã vitrinele de pe marile bulevar-de (Tragedii cari trebuie sã seîntâmple), povesteºte cum, dupãterminarea lucrului la uzina degaz, ºi-a petrecut noaptea cu odoamnã din lumea bunã (Sfântaîmpãrtãºanie) sau cum a mâzgâ-lit fata de care era îndrãgostit „cutoate murdãriile de pe stradã”, ascuipat-o ºi apoi i-a dat drumulîn primul canal (Poem de dragos-te). Tema centralã a acestor poe-me e, fireºte, „lupta de clasã”, dis-cursul poetic structurându-se peo antitezã ireductibilã între ex-ploataþi ºi exploatatori. Poemuloamenilor blânzi, de pildã, pu-blicat în nr. 43 / 1 septembrie 1933al revistei „Cuvântul liber”, de-mascã ipocrizia burghezilor sãtui(„ticãloºia oamenilor blânzi”), alcãror zâmbet fals nu trebuie sã-iînduioºeze pe proletarii flãmânzi,cu care poetul se declarã solidar,adresându-li-se direct cu apela-tivul „camarazi”: „feriþi-vã, cama-razi, de zâmbetul de dumnezeu aloamenilor blânzi /.../ ei sunt blânzifiindcã sunt sãtui/ ci sãtui au tottimpul sã le fie milã ºi de cei caren-au ce mânca/ dar ei continuãsã fie sãtui/ ºi voi continuaþi sãn-aveþi ce mânca// camarazi,/ tâl-harii care pãtrund noaptea princasele oamenilor ca sã le jefuias-cã/ sunt tot atât de periculoºi, fiecã vin mascaþi, fie cã vin cu faþadeschisã/ masca lor, zâmbetul lor,cuvintele lor de popã ºi de dum-nezeu/ trebuiesc o datã pentrutotdeauna demascate.” Limbajulfrust, epurat de ornamente stilis-tice inutile, expresia prozaicã ºitonul vehement sunt alte trãsã-turi definitorii ale acestei poezii,ce ia de multe ori chiar aspectulunui reportaj versificat, modelulimediat recognoscibil fiind poe-mele lui Geo Bogza redactate maiales dupã 1930, un volum repre-zentativ fiind Poemul invectivã(1933). De pildã, în poemul Sfân-ta împãrtãºanie, publicat în re-vista „Meridian” (nr.11, 1937),Gherasim Luca relateazã, în ace-eaºi manierã prozaicã în care GeoBogza povestea (în Poem ultra-giant) modul în care fãcuse amorcu o servitoare, cum, dupã ce alucrat pânã la 8 seara în „uzina degaz”, s-a lãsat sedus de o damãburghezã ce „purta pãr ondulatºi automobil”, însã, în final, dupão noapte de dragoste petrecutãîn „apartamentul ei luxos”, ura declasã a poetului proletar e trãda-tã, metonimic, de gura sa „plinãde scuipat”.

Din acelaºi spirit de frondãs-au nãscut ºi cele douã (anti)ro-mane (semnificativ e faptul cãacestea constituie primele apari-þii editoriale ale lui GherasimLuca), publicate în aceeaºi pe-rioadã, anume Roman de dragos-te (1933) ºi, respectiv, Fata mor-gana (1937). Primul, apãrut încolecþia „Alge”, demitizeazã ero-sul, i.e. iubirea „purã” cântatãpânã atunci de poeþi, care acume murdãritã cu brutalitate, tramafiind alcãtuitã dintr-o succesiu-ne de evenimente groteºti, cudeznodãmânt, fireºte, nefericit:naratorul-actor se îndrãgosteºtede o femeie necunoscutã ce co-borâse dintr-un tren pe peronulunei gãri oarecare, însã aceasta,dupã ce e batjocoritã de niºteºoferi, preferã un hamal „bine fã-cut ºi cam mojic”, iar ulterior chiarun îngrijitor de closete, pentru caîn final sã plece cu acelaºi tren,spre dezolarea eroului; „suferin-þa” acestuia e exageratã ironic,totul culminând cu o serie de ges-turi extreme, caricatural-anarhis-te (batjocoreºte un cocoºat, uri-neazã pe rochia unei dame, puneo bombã în mijlocul oraºului, stri-veºte o pisicã, incendiazã o casãetc.). E, fireºte, parodiatã aici iu-birea „purã”, dupã modelul pri-melor poeme ale lui Tzara saudupã cel al poeziei bogziene, darºi literatura sentimentalã tradiþi-onalã. Din punct de vedere sti-listic, nu existã absolut nici o di-ferenþã între scriitura „prozaicã”din acest roman ºi cea „poeticã”analizatã mai sus, ceea ce nu lasãnici o îndoialã cu privire la inten-þia antiliterarã a autorului, cum sepoate vedea încã din incipit:„gara asta e cea mai murdarã garãdin lume nu e de mirare cã în fie-care noapte se sinucid atâtea fe-mei disperate în gara asta nici unfelinar, nici un hamal, nici un vân-zãtor de limonadã, nici un pom,nici un voiaj bun. mâine am sãmã duc la prietenul meu ministrulcomunicaþiilor ºi am sã-i spun sãdesfiinþeze gara asta murdarã încare atâtea femei disperate îºigãsesc sfârºitul. Cred cã de laînceput aþi bãnuit cã romanul pecare vreau sã-l scriu e un romande dragoste, poate cel mai teribilroman de dragoste. Singurul vi-novat e desigur ministrul comu-nicaþiilor.” (Gherasim Luca, Ro-man de dragoste, în Inventato-rul iubirii, ediþie de Ion Pop,Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003,p.101.) Denudând convenþiile li-terare, autorul le denunþã fãcãtu-ra, artificiul, punând sub semnulîntrebãrii însãºi legitimitatea lite-raturii „frumoase”, „burgheze”prin excelenþã.

Încã ºi mai limpede se poateconstata aceastã intenþie în ro-manul Fata morgana, publicatdupã patru ani. Având ca para-

text simbolic un moto de Engelsînsoþit de un altul de Lautréamont(va sã zicã suprarealismul în sluj-ba revoluþiei), acesta e alcãtuit dinºapte „cãrþi” cu titluri pur aleato-rii: Jocul, Furtuna, Struþul, Ne-cesitatea zborului, Conspiraþie,Lumea la 100°, Fata morgana.având ca paratext. ProtagonistulFiºer al Sorcovei e un tânãr mili-tant comunist din Basarabia cedesfãºoarã activitãþi subversivesub îndrumarea Partidului, earestat de Siguranþã, anchetat ºi,dupã ce refuzã sã divulge secre-tele conspirative, eliberat din lip-sã de probe, iar în final îi instigãpe muncitori ºi pe þãrani sã serãscoale împotriva împilatorilorpentru a lua în stãpânire natura:„Muncitori ai lumii, a strigat Fi-ºer al Sorcovei, natura ne aparþi-ne, e fratele nostru mai mare, fra-tele cu care ne vom lua la trântãîncepând de mâine. Astãzi e în-cuiatã într-o casã de fier, astãzi eschingiuitã ca fraþii noºtri din în-chisoare. Sã deschidem larg por-þile închisorilor, sã lãsãm sã þâº-neascã afarã pieptul zdravãn alnaturii. Atunci ne vom lua la trân-tã cu el, când vom fi egali unul înfaþa celuilalt. Atunci vom avea ºinoi dreptul sã iubim izvoarele,câmpul, marea. Atunci vom aveadreptul de a cânta marea.” (Ghe-rasim Luca, Fata morgana, în In-ventatorul iubirii, ed. cit., p.167.)Romanul e, bineînþeles, tezist –un veritabil roman „proletar” cevorbeºte despre închisori, greve,

rãscoale þãrãneºti, rãzboaie, mun-ca abrutizantã, de 12 ore pe zi, amuncitorilor, în antitezã cu des-frâul burghezilor – ºi, datoritã in-coerenþei urmãrite în mod progra-matic ºi a stilului neutru, antica-lofil, aproape ilizibil (aceasta ne-constituind însã deloc un defectdin perspectiva antiestetizantã aautorului). E posibil, de altfel, caprincipala sa mizã nici sã nu fi fostesteticã, dupã cum o sugereazã„recenzia” din dosarul de urmãri-re a autorului, deschis de Sigu-ranþã imediat dupã publicareacãrþii. Astfel, secþiunea a patra adosarului, datatã 15 martie 1937ºi intitulatã Apariþia broºurii in-titulate „Fata morgana”, înscop de propagandã marxistã,de Gherasim Luca din Colegiulpresei partidului comunist dinRomânia, dupã un rezumat suc-cint al acþiunii cãrþii, atenþionea-zã asupra unui capitol special,intitulat Conspiraþia, în care ar fifost descrisã „metoda conspira-tivã a miºcãrii clandestine comu-niste cu citate din broºura apã-rutã în editura clandestinã a Par-tidului Comunist, sub titlul Cetrebuie sã ºtie orice revoluþio-nar, referitoare la parole, întâlniri,schimbul de manifeste, directive,instrucþiuni ºi altele”, comenta-riul încheindu-se cu recomanda-rea „de a se interzice mai departevânzarea acestei broºuri, care înmod deghizat face educaþia co-muniºtilor în munca lor clandes-tinã pe teren.” (Stelian Tãnase,

Mihail Trifan (Foto: Victor Steriade)

ð Avangarda româneascã în arhi-vele Siguranþei, Editura Polirom,2008., pp.178-179.)

Dupã cum se ºtie însã, supra-realiºtii au refuzat din principiuorice autoritate, aºadar ºi ideeade model canonic în artã. În 1935,Breton declara cã, deºi e nevoieca arta sã se punã în slujba uneiidei politice în perioada în careaceasta se transformã în act, enecesar ca ea sã-ºi recapete apoiindependenþa, cãci „imaginaþiaartisticã trebuie sã rãmânã libe-rã.” (Position politique du sur-réalisme, op. cit., p.72.) Ca atare,nici experimentul „poeziei prole-tare” nu putea avea viaþã lungã,mai ales cã acelaºi „Papã al su-prarealismului” acceptase (de pil-dã, în Point du jour, 1934) criticalui Troþki din volumul Literaturãºi revoluþie (1924) la adresa cul-turii proletare în general (ideea debazã a capitolului Cultura pro-letarã ºi arta proletarã era ace-ea cã dictatura proletariatului nue decât o scurtã perioadã de tran-ziþie cãtre societatea fãrã clase,timp în care nu se pune problemaunei noi culturi, iar când dictatu-ra nu va mai fi necesarã, culturanu va mai avea caracter de cla-sã). Dupã 1937, Gherasim Luca,aidoma celorlalþi suprarealiºti ro-mâni, abandoneazã literatura pro-letarã, îndreptându-se cãtre oni-rism ºi „bâlbâiala prodigioasã”(cf. Gilles Deleuze) care-l va facemai târziu celebru.


Petre Rãileanu (n. 1951,Brãila) este eseist ºi jur-nalist la Radio France

Internationale. A publicat eseuriºi cãrþi despre literatura ºi artaavangardistã atât în Franþa, câtºi în România. În 1974 a absolvitFacultatea de Filologie a Univer-sitãþii Bucureºti, iar în 1993 obþi-ne un DEA, diplomã de studiiaprofundate, în „Cultura ºi civili-zaþia francezã” la UniversitateaSorbonne Nouvelle, Paris 3, cuteza L’Avant-garde roumainedans le contexte européen, subîndrumarea profesorului HenriBéhar. Printre lucrãrile sale senumãrã: Corabia lui Ghilgameº(eseuri, Ed. Militarã, 1990), L’A-vant-garde roumaine (Colecþia„Le Rameau d’or”, no. 2 /1996),Fondane et l’avant-garde (cuMichel Carassou, Paris-Méditer-ranée, 1998), Iubite Fondane...Scrisori inedite, (cu Michel Ca-rassou, Vinea, 1999), Fin de sié-cle: un nou început (interviuri cupersonalitãþi ale culturi francezedifuzate iniþial de RFI, Atlas,1999), Herold. Maltraité de pein-ture, traducere din limba france-zã, prefaþã ºi note de Petre Rãi-leanu (Vinea, 2001), Europa monamour (Editura Fundaþiei Cultu-rale Române, 2003), GherasimLuca (monografie, Oxus, 2004,tradusã la Editura Junimea în anulurmãtor).

Petriºor Militaru: Existãîntr-adevãr o legãturã întresinuciderea lui Gherasim Lucaºi cea a lui Paul Celan?

Petre Rãileanu: Cred cã aces-te douã evenimente au fost puseîn relaþie unul cu celãlalt din ne-cesitatea de simetrie sau pentrua evoca douã referinþe cunoscu-te. Plecarea lui Gherasim Luca înfebruarie 1994, este, dupã pãre-rea mea, un scenariu de dispari-þie. Chiar dacã nu se cunoaºte

Petre Rãileanu: „la Gherasim Luca poeziaeste pe viaþã ºi pe moarte…”

locul, s-a stabilit însã cã Ghera-sim Luca a intrat ºi s-a lãsat dusde apele Senei, în timp ce, cudouãzeci ºi patru de ani mai de-vreme, Paul Celan s-a aruncat înSena de pe unul din podurile ceo traverseazã. În cazul lui Celaneste o sinucidere clarã, în timp ceLuca a imaginat, construit ºi exe-cutat scenariul propriei dispariþiica pe una din operele sale.Aceastã diferenþiere îºi capãtã tot

sensul dacã ne plasãm în per-spectiva programului lui onto-poetic, pe care îl urmeazã cu oconsecvenþã absolutã.

P. M.: S-ar putea spune cãsinuciderea lui Gherasim Lucaera, într-un fel, „previzibilã”dacã ne raportãm la universulsãu poetic?

P. R.: Uimitor la Gherasim Lucaeste tocmai extraordinara coeren-þã a tuturor actelor, gesturilor ºiscrierilor lui, o coerenþã care leleagã între ele ºi, mã repet, o con-secvenþã absolutã, chiar înfrico-ºãtoare, deoarece fiecare gesteste dus pânã la ultima lui con-secinþã. Ultimul act de care vor-bim, ºi care se referã doar la unanume nivel de realitate, îºi arerãdãcinile în edificiul non-oedi-pian construit în anii 1940-1944,pe parcursul elaborãrii textelorcuprinse în volumele Inventato-rul iubirii, Parcurg imposibilul,Moartea moartã. E vorba de omoarte simbolicã provocatã încontingent (cele cinci tentativede sinucidere din Moartea moar-tã) ºi renaºterea sub semnul uneitotale libertãþi. În aceastã nouãexistenþã delivratã de constrân-geri ºi de orice formã de determi-nism, biologic sau de altã naturã,totul trebuie reinventat: naºterea,iubirea, moartea, eradicând peaceastã cale „epidemia sumbrã”a „omului Oedipe” care a bântuitlumea câteva mii de ani. Este ceeace am numit programul ontopoe-tic al lui Gherasim Luca. El esteilustrat, detaliat, consolidat cufiecare nouã creaþie, diferiteleentitãþi comunicã între ele ºi in-trã în rezonanþã cu întregul. Uni-versul astfel constituit, situat înafara timpului linear ºi din caremoartea, redusã la neant, a fostevacuatã, este spaþiul de conver-

genþã al contrariilor, punctul ter-minus al aventurii suprarealiste,le miraculeux. Ar mai fi de spuscã miraculosul suprarealiºtilor arputea fi identificat cu ceea cetransdisciplinaritatea desemnea-zã, în termenii lui Basarab Nico-lescu, drept „nivel de realitate”.

P. M.: Prin urmare gestul si-nucigaº al lui Gherasim Luca neoferã o nouã perspectivã asupraoperei sale poetice la fel cumpoemele sale dau un sens gestu-lui sãu ultim, cele douã aspecteale vieþii sale fiind interdepen-dente ºi având un sens numaidacã sunt înþelese raportându-se una la cealaltã?

P. R.: La Gherasim Luca poe-zia este pe viaþã ºi pe moarte.S-ar putea spune cã interdepen-denþa viaþã-operã se referã în ge-neral la suprarealiºti, pentru cã eicautã aceastã unitate dintre atrãi ºi a scrie, astfel încât cheiaacestei dispariþii a lui GherasimLuca se aflã în tot ce a scris, darexistã un poem care în mod deo-sebit poate fi citit ca o cheie: Àgorge dénouée. Trebuie precizatcã textele sale scrise în limba fran-cezã sunt intraductibile: atât demult pãtrunde în structurile lim-bii franceze, atât de mult le tulbu-rã, ºi asta la nivelul sintaxei, darmai ales al lexicului. De fiecaredatã cititorul este pus în faþa uneirevelaþii, poetul activeazã laten-þele prezente în fiecare cuvântdesfãcând abil înveliºul grafic ºisonor ºi dând la ivealã genealo-gii, filiaþii, afinitãþi, contradicþii ºiconvergenþe. Este un demersspecific strãinului dintr-o limbãpentru care nu existã rutina ex-primãrii, el trãieºte în limba do-bânditã la modul auroral. Maimult, fiecare secvenþã de cuvântdevine purtãtoare de sens ºi în-

tâlnirea acestor secvenþe are locca într-un proces de sciziparita-te, în care cuvintele se fracþionea-zã în bucãþi ºi încep sã aibã viaþalor proprie, devin entitãþi de sinestãtãtoare, se combinã dupã lo-gica hazardului obiectiv ºi daula rândul lor alte entitãþi purtã-toare de sens.

Poezia de care vorbim, À gor-ge dénouée, are douã versiuni:versiunea scrisã, publicatã învolumul Le Chant de la carpe(1973) ºi o versiune oralã, recita-tã de Luca. Cum se ºtie, Ghera-sim Luca a dat multe recitaluri înFranþa ºi în mai multe þãri ale lu-mii, ºi felul lui absolut singularde a-ºi declama creaþiile i-au cre-at o aurã de mister ºi o notorieta-te perfect justificatã, dealtfel, deprofunzimea creaþiei sale poeti-ce. Existã ºi un film, Comments’en sortir sans sortir (1988), re-gizat de Raoul Sangla, în careGherasim Luca recitã opt dintrepoemele sale. Versiunea oralã apoemului À gorge dénouée con-þine douã versuri în plus faþã decea scrisã: „vivre sans initiale/mourir sans syllabes”. „Vivresans initiale” adicã „vivre” a trãiºi ce rãmâne dupã cãderea iniþia-lei v, „ivre”, care aici nu are sen-sul bahic, beþie cu alcool, ci altransei poetice vizionare, cu tri-mitere la Rimbaud. Dar mai în-seamnã ºi altceva, ºi anume vi-vre, a trãi, fãrã accidentul iniþialal naºterii, care este sensul revol-tei anti-Oedipe, sensul progra-mului anti-Oedipe. „Mourir sanssyllabes” înseamnã altceva: încãrþile de Tarot, Moartea nu estenumitã, nu este un cuvânt, estedoar imagine. Este o carte de joccu valoare numeralã ca ºi celelal-te, dar spre deosebire de ele nuare nume, iar sensul ei este legatde transformare, nu de un finalsau de un sfârºit. Un cuvânt fãrãsilabe e un cuvânt redus la neant.Este aici o reactivare a funcþieimagice a limbajului ºi o referinþãla Kabbala: cuvântul sacru „binegãsit” rostit sau scris poate creasau distruge.

P. M.: Gherasim Luca era uncunoscãtor al cãrþilor de Tarot?

P. R.: Se ºtie cã în timpul refu-giului din sudul Franþei, în primiiani ai rãzboiului, suprarealiºtii aureinventat jocul de cãrþi de Tarotnumit tarot de Marsilia. În aºtep-tarea unei vize pentru Statele Uni-te, membrii grupului lui Breton,printre care se aflau Victor Brau-ner ºi Jacques Herold, au redese-nat cãrþile de joc, înlocuind anu-mite figuri cu altele inventate deei. Da, Gherasim Luca, la fel caBrauner, Herold, Gellu Naum, eraun cunoscãtor de kabbala, de al-chimie, toate textele lui conþin alu-zii sau trimiteri directe sau voalatela un corpus mai vast desemnatsub numele generic de hermetism.Unele texte sunt chiar operaþiunialchimice, cum este Passion-nément, un poem ce poate fi de-scris ca o decantare a materiei ºiun égarement în care vedem cumcuvintele o iau razna despãrþindu-se în silabe, silabele se ciocnesccu alte silabe ºi dau alte cuvinte,alte enunþuri care capãtã un alt sensºi care se adunã miraculos ca într-un precipitat în propoziþia finalã:Je t’aime passionnément. ð

Dardu Rizeanu (Foto: Victor Steriade)


Florin Zupea (Foto: Victor Steriade)

P. M.: Aceastã decantare dela nivel lexical nu reprezintã ºiun fel de cãutare?

P. R.: Este un fel de rãtãcire –traducerea cuvântului-emblemãal lui Luca, égarement, de tato-nare, iar decantarea este specifi-cã alchimiei unde materia setransformã în ceva în care nu maieste recognoscibilã prima mate-rie. Aceste silabe care se cioc-nesc ºi formeazã alte mesaje, apa-rent fãrã nici o legãturã cu restul,în afarã de ideea de subversiune,„pissez sur le pape” de exemplu,ajung, dupã numeroase stadii in-termediare, la declaraþia finalã:„passionnément je t’aime/ je t’ai-me passio passionnément”. Sepoate spune cã precipitatul finaleste iubirea, pentru cã iubireaeste una din valori – alchimia înprimã accepþie, este fabricarea deaur, dar alchimia este mult maimult decât atât, este o cãutare aabsolutului, absolut al existenþei,anihilare a morþii, o formã de eter-nitate… ºi iubirea este agentul celmai important. De aceea finalulpoemului evocat mai înaine „vi-vre sans initiale, mourir sans syl-labes” ne dezvãluie tot progra-mul ontopoetic al lui Luca ºi estepunctul final al acestei lupte per-manente împotriva „paraliticuluigeneral” care este moartea, cumspune el în alt text. Este o negarea morþii, moartea este desfiinþa-tã, devine o nonexistenþã, aseme-nea cuvântului fãrã silabe. ªi deaceea ultimul lui gest este un textpe care trebuie sã-l citim aºa cumcitim celelalte texte în conformita-te cu propria lui codificare a aces-tor cuvinte, a acestor noþiuni.

P. M.: Forma recitatã a poe-mului este ulterioarã formeiscrise?

P. R.: E posibil ca forma reci-tatã sã fie ulterioarã formei scri-se, dar Gherasim Luca a fãcutediþii scrise ºi dupã aceste reci-taluri, în care nu a inclus formaoralã a poemului, lãsând dezle-garea doar oralitãþii volatile. Aicipoetul acþioneazã ca toþi alchimiº-tii care îºi pãstrau secretele, la felcum ºi Breton în Al doilea mani-fest al suprarealismului spunecã trebuie sã adopte aceastã in-terzicere a accesului la textele lor,adicã sã creascã gradul de difi-cultate ºi de încifrare. În uneletexte ale lui Gellu Naum, întâlnimsintagme sau aluzii al cãror senseste tãcerea: „degetul pe buze”,„buzele închise”, „fermoarul pebuze”, „uºa închisã”, toate aces-tea sunt simboluri ale tãcerii mis-terioase, exigenþe ale secretului.Luca s-ar fi putut gândi cã o reci-tare este ceva evanescent, irepe-tabil, chiar dacã rãmâne înregis-tratã, o auzi, trece ºi dispare, pecând textul scris este o afirmaremult mai prezentã ºi poate cã avrut sã menþinã aceastã ambigui-zare ºi acest sens al secretului.

P. M.: Mi se pare fascinantfaptul cã Gherasim Luca pãs-treazã coordonatele suprarea-liste ºi, în acelaºi timp, reuºeºteîntr-o oarecare mãsurã dorinþalui Breton de depãºire, în ulti-ma fazã îºi gãseºte propriul tra-seu. Este un suprarealism puter-nic personalizat la GherasimLuca…

P. R.: Suprarealiºtii români,Gherasim Luca ºi Gellu Naum, înspecial, sunt suprarealiºti prinvocaþie, iar aceastã întâlnire careeste una din figurile, aº zice eu,unul din zeii tutelari ai suprarea-lismului, la rencontre – întâlni-rea, este determinatã de hazardulobiectiv. Suprarealismul lui Bre-

ton funcþioneazã ca un cataliza-tor, care le reveleazã propria vo-caþie ºi aceastã întâlnire se facecu siguranþã prin lecturi, dar ºiprin Victor Brauner, care a fãcutdin iniþiere, a lui ºi a altora de cã-tre el, o vocaþie. Despre Brauner,Alain Jouffroy spunea cã este„un maestru în iniþieri ºi în dis-cursuri improvizate” adesea, aºzice delirante. Victor Brauner re-vine la Bucureºti dupã mai mulþiani petrecuþi la Paris, unde avu-sese prima expoziþie în 1934, pre-faþatã ºi prezentatã de Breton, ºiel îi iniþiazã pe cei doi prin 1936,pe Luca ºi Naum, în suprarealism,se întâlnesc apoi toþi trei între1938-1940, când Naum ºi Luca austat la Paris ºi Victor Brauner îiintroduce în mediul suprarealist.Naum l-a întâlnit pe Breton, Lucanu l-a întâlnit, el chiar scrie înVampirul pasiv cã a evitat în celedin urmã întâlnirea cu Breton,într-atât îl intimida acest perso-naj. ªi dupã întoarcerea lor laBucureºti, determinatã de intra-rea Franþei în rãzboi, Luca ºiNaum au pus bazele grupuluisuprarealist, în care au mai intratDolfi Trost, Paul Pãun ºi VirgilTeodorescu. Existã o scrisoaretrimisã de Luca ºi Trost lui Bre-ton, la sfârºitul rãzboiului, încare-i explicã istoria ºi funcþiona-rea grupului suprarealist românºi care sunt punctele lor de inte-res, cum ar fi demonismul, sata-nismul poetic, magia ºi faptul cãei funcþioneazã ca un grup închis,secret.

P. M.: Aceasta se întâmplacând Luca ºi Naum erau în ace-laºi grup sau dupã ce s-au des-pãrþit?

P. R.: Paradoxul lor este non-existenþa ca grup. De vinã suntcondiþiile specifice rãzboiului, darºi neînþelegerile dintre cei cinci,aºa cum arata manifestul Criticamizeriei, semnat de Gellu Naum,Paul Pãun ºi Virgil Teodorescu,foarte critic faþã de opþiunile luiLuca. În momentul constituiriigrupului, criteriile lor erau cele alelui Breton, pe de o parte, cele „es-tetice” pe de altã parte, opþiuneaideologicã: acceptarea trotskis-mului ºi nu a stalinismului. Deaceea, spune Gellu Naum, în car-tea lui Thierry Laville, nu au fostprimiþi în grup nici pictorul Pera-him, nici poetul Paul Celan, aflatla vremea aceea la Bucureºti.Poate cã lucrurile sunt ceva maicomplicate de atât, dar cert estecã membrii din grupul suprarea-list român au adoptat toate crite-riile lui Breton. Lucrul care trebu-ie subliniat este faptul cã supra-realismul reprezintã un fenomenfrancez ºi a funcþionat ca o miº-care al cãrei centru era la Paris ºicare dãdea „licenþe” de funcþio-nare celor care se înfiinþau în altepãrþi. Existenþa lor era efectivomologatã de Breton, cum a fostcazul grupului suprarealist cehdin anii care au precedat al doi-lea rãzboi ºi s-a extins ºi în altezone geografice. Trebuie spus cãîn 1935-1936, Breton a editat pu-blicaþia Bulletin internationaldu surréalisme, recent reimprimatla Editura L’Age d’Homme, pa-tru numere editate în patru capi-tale care aderaserã la suprarea-lism, Bruxelles, Praga, Londra ºiTenerife în Insulele Canare. În-soþit de Paul Éluard la Praga, deBenjamin Péret la Santa Cruz deTenerife, de Éluard ºi Dali la Lon-dra, Breton cãlãtoreºte ca un ºefde stat sau ca leader al unui marepartid care ia pulsul filialelor lo-cale. Pe timpul rãzboiului, aseme-

nea altor intelectuali, artiºti, scri-itori, savanþi europeni, Bretons-a refugiat în Statele Unite ºi apublicat revista VVV, contribuindla mai buna cunoaºtere a supra-realismului în America. În modparadoxal, rãzboiul a fãcut ca su-prarealismul sã se rãspândeascãpe arii mult mai mari, atingândcum am amintit ºi România, cuprimul ºi singurul grup constituitcare aderã la miºcarea parizianãºi se revendicã total de la liniaBreton.

P. M.: Nu ºtiam cã ideologiaa jucat un rol atât de importantîn cadrul suprarealismului…

P. R.: Era o condiþie, deoareceîn 1938 Breton a fost în Mexic ºis-a întâlnit cu Trotski ºi a semnatun manifest, unul din tracturilesuprarealiste în care spune cã deacum înainte suprarealismul esteadeptul lui Trotski ºi al revoluþieipermanente. Pentru istoria litera-rã, trebuie sã spunem cã tractuleste semnat de fapt de Breton ºide pictorul Diego Rivera, darTrotski este cel ce stã în spateleacestui act. În 1938 Luca era laParis ºi a semnalat în þarã exis-tenþa acestui tract îndreptat îm-potriva Uniunii Sovietice, ceea cei-a stricat complet imaginea detânãr militant comunist în Româ-nia, pentru cã trotskismul era con-siderat o erezie ºi ºtim bine cãadepþii comunismului nu agreauabaterile de nici un fel, conside-rate drept subversive ºi sancþio-nate ca atare. În fine, ºtim cã Lucaeste adeptul negãrii negaþiei,

altfel spus, al dublei subversiuni:trotskismul era o subversiune asubversiunii, adicã a ideologieicomuniste oficiale, ea însãºi osubversiune faþã de ideologiadominantã în lume. Opþiunea su-prarealismului pentru Trotski ºideci împotriva lui Stalin ºi a linieioficiale sovietice în materie deculturã s-a conturat pe timpulCongresului scriitorilor revoluþi-onari coordonat de Moscovadesfãºurat la Paris în 1935. Ma-nipulãrile de tot felul, selectareainvitaþilor le-au deschis occiden-talilor, celor care voiau sã vadã ºicelor care nu semnaserã „pactulcu diavolul”, sã se edifice asu-pra metodelor grosolane de ma-nipulare folosite de Moscova. Amai existat ºi un episod „picant”cu importante efecte colaterale,corecþia aplicatã de Breton, opereche de palme administratã înplinã stradã lui Ilya Ehrenburg,trimisul oficial al Moscovei, pen-tru cã tocmai publicase o carte încare scria cã suprarealiºtii suntniºte burghezi, dezmãþaþi ºi imo-rali. Dintre suprarealiºti, doar luiPaul Éluard i s-a permis sã ia cu-vântul, iar René Crevel s-a sinu-cis în timpul acestui congres. Înconcluzie, suprarealiºtii româniau adoptat toate exigenþele luiBreton, dar ele corespundeauaºteptãrilor lor interioare aºa în-cât Luca ºi Naum au rãmas su-prarealiºti pânã la sfârºit în tot ceau fãcut.

P. M.: Se poate spune cã re-gimul politic ºi condiþiile ne-prielnice au „contribuit” ladezvoltarea suprarealismuluiromânesc?

P. R.: Într-un anume fel, da.Sã nu uitãm cã trei dintre ei erauevrei (Gherasim Luca, Paul Pãun,Dolfi Trost), confruntaþi cu celemai teribile constrângeri ºi ame-ninþãri. Gellu Naum a fost mobili-zat pe front, în timpul rãzboiuluinu putea fi vorba nici de publica-rea de cãrþi sau reviste, nici de oaltã formã de manifestare publi-cã. Astfel încât s-au izolat ºi autrãit suprarealismul din interi-or ºi la modul cotidian încât auîmpins experienþele cãtre formelecele mai exaltate: au luat supra-realismul din punctul cel mai înaltºi l-au dus ºi mai departe. Au re-alizat pe cont propriu ceea ce Bre-ton începuse deja sã întrevadã:anume depãºirea suprarealsmu-lui, depãºirea cãtre altceva, poa-te inventarea unui nou mit, cumar fi cel al marilor transparenþi,transpus de Jacques Heroldîntr-o bine cunoscutã sculpturãrealizatã pentru expoziþia din1947, expoziþie care trebuia sã ara-te cã suprarealismul n-a muritodatã cu rãzboiul.

P. M.: Ce înseamnã acest mital marelui transparent?

P. R.: Acest mit al mareluitransparent înseamnã cã univer-sul este populat ºi de alte fiinþedecât omul, cã omul poate nu estenici cea mai importantã fiinþã dinunivers ºi nici cea predominan-tã, cã în aerul care ne înconjoarãexistã alte fiinþe pe care nu le ve-dem ºi pe care ar trebui sã ºtim sãle ascultãm, sã le cunoaºtem, cualte cuvinte, sã explorãm supra-realitatea, sã explorãm invizibilul.Un alt fel de umanism, sau o sub-versiune a umanismului clasic,omul dovedind, de douã ori înacelaºi secol, cã nu era demn sãocupe singur centrul universu-lui. Suprarealiºtii s-au dedicatacestei cãutãri în toate experien-þele lor, în toate scrierile ºi în toa-te manifestãrile, apelând, încã odatã, la ºtiinþele cele mai puþinortodoxe sau neomologate caatare. Homeopatia sau „arta spa-giricã” era, de exemplu, printreacestea. Suprarealiºtii români aureferinþe foarte precise la home-opatie, derivatã cum se ºtie dinalchimie. Alchimia, homeopatia,geometria neeuclidianã etc., exis-tã o listã întreagã în Dialectiquede la dialectique, manifestul luiGherasim Luca ºi al lui DolfiTrost cãtre suprarealismul inter-naþional pe care ei reuºesc sã îltrimitã în 1945 la „centrala” su-prarealistã de la Paris, unde a fostprimit de Sarane Alexandrian.

Grupul românesc, aproapefãrã existenþã concretã, cum spu-neam, prin creaþiile personale alefiecãruia ºi prin cele colective,împinge suprarealismul în zonelecele mai îndepãrtate, cele maipure, cãtre ceea ce eu numesctrans-suprarealism. Poate pãreaparadoxal, dar toate constrânge-rile amintite i-au determinat sã-ºimobilizeze toate energiile, sã seinteriorizeze la maximum, astfelîncât nu este deloc exagerat sãspunem cã suprarealismul pen-tru ei, ceea ce de altfel cerea chiarBreton într-o conferinþã din 1947,este un mod de cunoaºtere ºi unmod de viaþã, nu o simplã esteti-cã, nu o simplã poeticã.

Interviu realizatde Petriºor Militaru

ð


P asio cu pasiune subsemnãtura lui AndréVelter, este un elogiu

adus lui Gherasim Luca sub for-ma unui dialog „improvizat” în-tre doi poeþi: André Velter ºi ZénoBianu (coordonatorul colecþiei„Poezia” a editurii Jean MichelPlace). Cartea este o „cuvântare”ºi în acelaºi timp o „experienþã in-tuitivã” ce în elanul gândirii celordoi interlocutori „vidul” din poe-zia lui Luca e perceput ca un„prea-plin” iar „liniºtea” drept un„vârtej” ameþitor.

Trei fraze reunite sub titlul„Sã-l citim pe Gerasim Luca ca ºicum ar fi întotdeauna întâia oarã”þin loc de introducere. Cu denu-miri sugestive cele ºapte pãrþi aleacestei conversaþii în jurul „fiin-þei-Luca” („l’etre-Luca”) nu ocu-pã decât treizeci de pagini for-mat mic. În continuarea lor grã-iesc textele lui Gherasim: Un lupprintr-o lupã, Un castel presim-þit, Inventatorul iubirii, Moar-tea moartã, Erou-limitã ºi po-emele: Alte secrete ale viduluiºi ale plinului, Ermetic deschi-sã, Ecoul trupului. Precum ºipoeme extrase din diferite volu-me, printre care amintim: poemulUn sfert de ceas de culturã me-tafizicã din Cântecul crapului(1973), poemele Poezie elemen-tarã, Þipete zadarnice, Sfârºitullumii, A-ºi lua un trup din Para-lipomene (1976), poemul Învin-ºii din volumul Teatrul dingurã (1984) ºi douã poeme dinPrada se adãposteºte (1991):Vârtejul ce se odihneºte ºi Cã-tre non-mental.

Rupturã de cântecEste amintit mai întâi axul

Celan/Luca, amândoi poeþi, evreiºi exilaþi români (ambii sfârsindu-ºi viaþa în acelaºi fluviu la o dis-tanþã de douazeci ºi patru de ani)la Paris, unul scriitor de limbãgermanã (limba mamei sale dar ºi

Gherasim Luca sau a „repasiona pasiunea”cea a lagãrelor de concentrare)iar celãlalt de limbã româna, idiººi francezã.

La interogaþia lui Adorno pri-vind posibilitatea/imposibilitateaactului scriiturii dupã Auschwitzfiecare din cei doi a dat un rãs-puns diferit din punct de vedereetic ºi poetic, dar în esenþa iden-tic: dupã Auschwitz doar Poemuleste singurul lucru care mai poa-te fi scris ori rostit. În limba cã-lãilor ce i-au torturat ºi extermi-nat pãrinþii, Celan îi rãspunde„papei miºcãrii din ‘68” prin po-emul Todesfugue (Aria morþii sauDeath Tango - titlu alternativ fo-losit în prima publicare în Româ-nia) nãscut dintr-o dublã como-þie, individualã ºi colectivã aacestui monstruos secol al XX-lea. Acest poem, cântec imposi-bil de cântat, vraja ºi descântecîn acelaºi timp, este în viziunealui A. Velter poemul central aloperei ºi poemul pe care Celannu l-a putut niciodatã depãºi. Cuo anumitã tentã de oralitate ºifrânturi de lait-motiv, frazele aces-tei fugi (este vorba de genul mu-zical) sunt asemãnãtoare unoraripi negre care lovesc însãºi lim-ba ºi evocã ceea ce e profund,scufundat, abisal, refulat la uncopil obligat sã articuleze cuvin-tele unei limbi în care s-a ordonatuciderea pãrinþilor, rudelor ºiapropiaþilor.

Luca nu scrie într-o limbã ma-ternã asasinã precum prietenulsãu Celan, nu percheziþioneazãcorpul crunt, ucigaº al limbii pen-tru a o pãtrunde pânã în adân-curi; Luca lucreazã cu ajutorulunui murmur îngânat, a unei bân-guieli, a unei „bâlbâieli creatoa-re” (termen folosit de Deleuze ºiGuattari) situându-se în perma-nentã „aºteptare ºi în rupturã decântec” (André Velter, GhérasimLuca, «passio passionnément»,editura Jean Michel Place, colec-þia „Poezia”, 2001, p. 7), orien-

tându-se cãtre în afarã, eliberân-du-se prin experimentarea tutu-ror rezonanþelor unui dans algândirii. Explorator ºi experimen-tator, acest pirat al limbajului fo-loseºte o limbã, limba-Luca ce nuse supune niciunui principiu deprecauþie aºa cum o remarcãmîncã de la prima sa carte Erou-limitã, existã la el un fel de a searunca, de a se proiecta, provo-ca dincolo de propriul haos ºi depropriile-i limite. Gherasim Lucaeste mai întâi de toate o singula-ritate, o conºtiinþã unicã, un seis-mograf disperat ce capteazã sem-ne pânã atunci invizibile ; ca ºi„Creator, el este cel ce devastea-zã, iar ca Prãdãtor devine propria-i pradã” (p. 8).

Iubirea ca energeticãa viului

Prin definiþie exploratoare, to-talmente opusã poeziei decora-tive ºi formalismului unui hobyagreabil al petrecerii timpului,poezia lui urmãreºte sã creeze un„ecuator mental” aºa cum o evo-cã în Prada se adãposteºte: „po-ezia fãrã limbã/revoluþia fãrã ni-meni/iubirea fãrã sfârºit”. Dar maiîntâi de toate trebuie precizat cãexistã la Luca o voinþã de încar-nare (dacã ne gândim la poemulA-ºi lua un trup) ºi de „saturarea fiecãrui atom” (expresie des uti-lizatã de Virginia Woolf); scriepoezie în scopul explorãrii a ceeace înseamnã „viaþã în viaþã”(„pour une vie dans la vie”) aºacum spunea el. Cea mai potrivitãdenumire a poeticii sale ar fi „iu-birea ca ºi energeticã a viului”(p. 9.) deoarece este imposibil detrecut cu vederea existenþa uneimisticii a iubirii sau mai degrabãa unei mistici a „corpului iubirii”care îl face foarte asemãnãtor ro-manticilor.

Ultimul dintre romantici - înviziunea celor doi parteneri dedialog, datoritã principiilor sale

privitoare la eros, Luca este tru-badurul plãcerii carnale; cânteculsãu e un „manifest de iubimenta-þie”, un cântec de reînnoire ce areputerea de a „repasiona pasiu-nea”, o declaraþie de dragosteabsolutã aºa cum decurge din poemul Ecoul trupului: „tu mãhieroglifici… tu mã ameþeºti”.

Velter ºi Bianu repereazã ele-mente similare taoismului laacest creator, „cel mai inventiv ºimai activ dintre toþi adepþii non-acþiunii” (p. 17) care în toatescrierile sale aplicã tehnica scurt-circuitãrii, provocând astfel unfenomen psihico-lingvistic ine-dit, un fel de „satori” la nivelullimbajului. Aceastã iluminare de-vine din ce în ce mai magicã înclipa întâlnirii cuvintelor cu gura,din Teatrul sãu din gurã. De ace-ea, afirmã A. Velter, „cel mai bunvector al poemelor lui GerasimLuca a fost întotdeauna voceasa” (p.17), ea înseºi un „cântec altãcerii ºi al suflului” ce reuºea sãtransmitã auditorilor momente detransmutaþie aproape alchimicã,orientându-le conºtiinþa cãtre„non-mental”, spre o inefabilã ºi„intensã vacuitate”.

Gherasim Luca vorbeºte o lim-bã-transã; fie cititã, fie ascultatã,aceastã limbã-Luca urmãreºte sãafle „în tot ºi în orice”, „vârtejulce se odihneºte”, sã „apropie pecât de mult posibil viaþa de moar-te” totdeauna într-o perspectivãnon-linearã, non-discursivã,non-dualistã. Sensul þâºneºteevident odatã cu cuvintele carese spun, dar de asemeni ºi dinmodul lui particular de a le profe-ra. Este evocat accentul româ-nesc cu care Luca îºi recita poe-mele în limba francezã ce îi dãdeaun farmec aparte, irezistibil, deneuitat.

„Un sâmbure incasabil de iro-nie” (p. 21) fãcea ca Luca sã ia înderâdere însãºi limba, pe care oîmbãta ºi de care râdea cu marepoftã. În poemul Pasio cu pasiu-ne aceastã faimoasã punere înebrietate a limbajului este foartepregnantã; ea „deschide râsul”pânã a-se ajunge „a muri de unrâs nestãpânit” datoritã împleti-cirii acestuia: „pas pas paspas-pas pas/ pasppas ppas pas pas-pas/ le pas pas le faux pas le pas/paspaspas le pas le mau/ le mau-ve le mauvais pas/ paspas pas lepas le papa/ le mauvais papa lemauve le pas/ paspas passe pas-paspasse/ passe passe il passe ilpas pas/ il passe le pas du pasdu pape/ du pape sur le pape dupas du passe/ passepasse passile sur le/ le pas le passi passi passipissez sur/ le pape sur papa surle sur la sur/ la pipe du papa dupape pissez en masse/ passe pas-se passi passepassi la passe/ labasse passi passepassi la/ pas-sio passiobasson le bas/ le paspassion le basson et/ et pas lebasso do pas/ paspas do passepassiopassion do… passion/passionné é je/ je t’ai je t’aime jet’aime/ passe passio ô passio/passio ô ma gr/ ma ra cra crachezsur les rations/ ma grande ma grama té/ ma té ma gra/ ma grandema té/ ma terrible passion passi-onnée/ je t’ai je terri terrible pas-sio je/ je je t’aime/ je t’aime je t’ai-je/ t’aime aime aime/ t’aime/ pas-sionné é aime je/ t’aime passi-oném/ je t’aime/ passionnément

aimante je/ t’aime je t’aime passi-onnément/ je t’ai je t’aime passi-onné né/ je t’aime passionné/ jet’aime passionnément je t’aime jet’aime passio passionnément”.

Luca era purtat de o limbã înmiºcare, în permanentã permuta-re, emanaþie sonorã a unui uni-vers în continuã expansiune.Limba-Luca este o francezã arun-catã la infinit, ce are ºansa unicãde a se ºti fãrã sfârºit. În încheie-re nu putem sã nu punctãm ur-mãtoarele douã aspecte. Primuleste faptul cã ilustraþiile ce acom-paniazã textul acestei cãrþi, ac-centueazã, prin puterea de mate-rializare a imaginii, prezenþa „fiin-þei-Luca”, a acestui „erou-limitã”ce în dansul gândirii sale ajungesã treacã dincolo de orice barie-rã impusã fiinþei umane (sinoni-mia introdusã de el între existen-þã ºi imposibil este consideratã,de cei doi poeþi ce-i aduc oma-giu, ca fiind determinantã în acþi-unea-i de renunþare voluntarã latrup la o vârstã patriarhalã). Iarcel de-al doilea este acela cã râ-sul, ironia, umorul din poezia luisunt vãzute ca având efecte exor-cizante asupra viziunii acþiunii-suicid care îl obseda. De aceea,nu-l putem nici citi, nici înþelegepe Luca dacã nu avem în modconstant în minte gigantica de-turnare de la realitate pe care oopera. Unul din exemplele celemai revelatoare ºi mai subtile aleacestei operãri ne este sugerat deacrobaþia metafizicã din Un sfertde ceas de culturã metafizicã:„Întinsa peste vid/ Cu burta pemoarte/ ideile ciulite/ moartea în-tinsã peste cap/ viaþa þinutã cuamândouã mâinile”.

Bibliografia ºi enumerarea înordine cronologicã a celor aproa-pe douãzeci de recitaluri de poe-zie sunt precedate de o sumarãbiografie ce trece în revistã eve-nimentele majore ale vieþii poe-tului, punându-se accent pe ac-tivitatea lui în grupul suprarea-list român ºi pe prietenia lui cuGellu Naum, Paul Paun, DolfiTrost, Virgil Theodorescu sauVictor Brauner. La rubricile disco-grafie ºi filmografie sunt indica-te cititorilor CD-ul audio: Ghéra-sim Luca par Ghérasim Luca,apãrut la editura José Corti în2001 ºi filmul Comment s’en sor-tir sans s’en sortir (Cum sa tedescurci fãrã sã te descurci) re-alizat de Raul Sangla în 1989. Pa-sionaþii de poezie pot asculta on-line vocea poetului recitând po-emele Un sfert de ceas de cultu-rã metafizicã (http://editions-ha-che.com/luca/luca2.htm) ºi Pas-sio cu passiune (http://editions-hache.com/luca/luca1.html).Dina Alexandru (Foto: Victor Steriade)

nnnnn DENISA CRÃCIUN


Prin antologarea textelorscrise în limba românãde Gherasim Luca, sub

idealul rimbauldian cel mai înaltde aventurã interioarã ºi exterioa-rã, cel al Inventatorului iubirii,Ion Pop, criticul cel mai interesatde soarta avangardei româneºtiîn istoria literarã, reconstituiepentru prima datã experienþele ºiexperimentele poetului, anterioa-re anului plecãrii sale definitiveîn Franþa – 1952, ce vor fi „decisi-ve pentru configuraþia ºi desti-nul întregii sale opere viitoare, deexpresie francezã”. Astfel, apari-þia acestui volum este dublu mo-tivatã, pe de o parte reprezintãunul dintre avatarurile cele maiimportante ale avangardei româ-neºti, alãturi de scrierile unorpoeþi ca Ion Vinea, Geo Bogza,Saºa Panã, Ilarie Voronca, GelluNaum etc., pe de altã parte conþi-ne germenul unei opere ai cãreiplãmâni se vor dezvolta timp deo jumãtate de veac pe malurileSenei, unde îºi vor gãsi ºi sfârºi-tul simbolic al „morþii moarte”.

Ion Pop traseazã liniile de for-þã ale creaþiei lui Luca „la inter-secþia imagismului amintit (cutendinþe suprarealiste n.n.) cupragmaticul prozaism violent-senzual al lui Bogza”. Însã, celmai important s-a dovedit filonulsuprarealist, poetul fiind alãturide Gellu Naum, prietenul ºi rudasa literarã de pânã la un punct,unii dintre cei care au evitat în

Gherasim Luca. Pateticul contondent

cele din urmã locurile comune ºireþetele literare ale curentului dela cumpenele interbelicului.

Suprarealismul nu a fost nici-odatã epuizat, depãºit sau negatºi nici nu s-a sinucis cum afãcut-o dadaismul de care s-adesprins la timp, suprarealismula fost luat pe cont propriu, asu-mat existenþial, de scriitorii aflaþiîn spiritul sãu originar, intraþi îninfrarealitatea unde poezia ºi viaþase opun „literaturii” ºi sunt trãi-te simultan din plin. Atât Ghera-sim Luca, pe care îl voi discuta înparagrafele urmãtoare, cât ºi Gel-lu Naum au avut aceastã atitudi-ne încã dinainte de anii ’50.

Volumul Inventatorul iubiriieste structurat în patru secþiuni,în Versuri, Proze, Teatru ºi Pu-blicisticã, prefaþat cu un amplustudiu semnat de Ion Pop. Strân-

se laolaltã textele pot intriga prinviziunea contradictorie, prinavansãrile angajate literar ºi ideo-logic deopotrivã ºi retrageriledeliberate, prin incisivitateaspontanã, atitudine revoluþiona-rã ºi printr-un echilibrul mai pu-þin specific avangardei. Noile dia-lectici, interesul pentru psihana-lizã, noile ritmuri ale epocii, impli-carea socialã ºi politicã, fac dintânãrul Gherasim Luca un incita-tor redutabil, slãbit doar de con-ºtiinþa sa culturalã care îl fereºtede nihilismul pasiv. Scrierile salesunt de la un capãt la celãlalt hi-bride, versurile sunt ample repor-taje poetice, prozele sunt verita-bile prozo-poeme sau devineseistice ºi programatice, în pu-blicisticã nu se fereºte sã folo-seascã analogiile tari ºi imagis-mul de care aminteam anterior.

În versurile din prima parte avolumului Luca este un fidel citi-tor al lui Geo Bogza, uneori pânãla confuzie. Este creatã atmosfe-ra din Jurnal de sex, din Poempetrolifer, iar uneori chiar cea dinPoemul invectivã. Este invocatcultul asasinului, asumat ºi refu-zat, crima este vãzutã ca un gestde eliberare de cliºeele tradiþiei:„poeþii de azi, poeþii cu degeteletremurãtoare ca niºte plopi ºiscurte ca niºte/ gloanþe/ au fie-care acasã câte un gât alb de fe-meie care trebuie asasinat/ luci-ditatea cu care vom privi dupãaceea lucrurile care ne înconjoa-

rã e atât de necesarã” (Tragediicare vor trebui sã se întâmple).Însã nu toate crimele sunt pe de-plin revendicate, nu este cazul înpoezii ca Poem cu un domn înfrac sau al crimelor din imediataapropiere a câinilor ce amintescde Misterioasa crimã din comu-na Buºteni sau de Metoda asa-sinatului din Düsseldorf ale luiBogza.

Apropierea cea mai evidentãde poemele reportaj ale lui Bogzase realizeazã prin poemul Sfântaîmpãrtãºanie, unde muncitorulde la uzina de gaz are o experien-þã sexualã cu o burghezã, o expe-rienþã ce trece prin extazul nopþiispre concreteþea dimineþii cândrealitatea se transformã: „dimi-neaþa mi-a spus la revedere, dra-gul meu/ (orele erau 5, la 6 se des-chidea uzina)/ sã ne vedem di-searã la 8, sã luãm cina/ lângãvorbele mele mirosind a pâine, agaz/ pãstram o gurã plinã de scui-pat/ ea a vãzut-o, ea s-a speriat/doamna aceea frumoasã cu careo noapte întreagã m-am plimbatprin dragoste ºi automobil, - dis-pãruse/ în locul ei rumega o babãzbârcitã ºi cu ochelari care/ citeade zor pagini din sfânta evanghe-lie” (Sfânta împãrtãºanie).

Cei doi poeþi au scris versuriancorate în cotidianul cel mai dur,în concretul lucid, direcþionate deobicei ideologic, socialismul ºianti-burghezia fiind puncte dinprogramul lor. În critica româ-

neascã a fost prea puþin conºtien-tizatã importanþa poeticii cotidia-nului pe care au deschis-o, asi-gurându-le o tradiþie consisten-tã poeþilor de azi atraºi înspreacelaºi spaþiu, neorientaþi ideo-logic din fericire.

În textul numit Inventatoruliubirii, este cãutat iniþiatic noulideal feminin. Suprarealismul aintrodus în literaturã o nouã ima-gine a femeii, iar la Luca acest faptvine pe fondul unei detaºãri exis-tenþiale: „în timp ce omul plãteº-te cu sângele lui consecinþeleamneziei incomplete, în realitateamea dialecticã se restabileºte dela sine legãtura iniþialã a apei cufocul, a vieþii ºi a morþii, a iubirii”.Liniile idealului feminin sunt scan-date ºi ferite de orice ar putea în-semna cliºeu: „Totul trebuie in-ventat. Faptul cã tot corpul iubi-tei mele e acoperit de cicatrice,numai o gândire oedipianã poatesã-l introducã într-o limitã sado-masochistã” pentru cã femeia luieste „aceastã plimbare oniricã desânge, aceastã barcã suavã desânge pe care o sãrut cu toatãgura”.

Textele în limba românã ale luiGherasim Luca ascund un poten-þial interpretativ neglijat pânãacum, o linie suprarealistã matu-rizatã în anii parizieni, o poezieentuziastã, contondentã ºi pate-ticã deopotrivã, o poezie proas-pãtã cu o forþã apreciabilã de au-toregenerare.

Teoria „hazardului obiec-tiv” a exprimat în modesenþial dorinþa supra-

realistã de a trece dincolo de an-samblurile convenþionale de idei,cuvinte, imagini. De aici ºi pânãla aºteptarea secretã a unei întâl-niri revelatoare cu entitãþi necu-noscute a fost doar un pas reali-zat mai ales datoritã magiei ob-iectelor gãsite. În prima sa cartescrisã în limba francezã, apãrutãîn 1945 ºi intitulatã Vampirul pa-siv, Gherasim Luca pare sã ia pecont propriu apetenþa suprarea-liºtilor pentru vitalitatea secretãa obiectelor gãsite sau regãsite,transformate sau fabricate. In-venteazã astfel teoria „obiectu-lui oferit în mod obiectiv”(O.O.O.), devenitã piesã de bazãîn muzeul viu al suprarealismu-lui, obiect al dorinþei necunoscu-te a donatorului, aruncatã în ne-cunoscut, în speranþa întâlnirii cuo altã dorinþã. Asemãnat de cãtreexegeþi cu „obiectul cu funcþio-nare simbolicã” a lui SalvadorDali, sensul acestui constructideatic al lui Gherasim Luca seintegreazã mai degrabã în cate-goria „obiectelor sãlbatice” ale luiMarcel Duchamps; ceea ce con-diþioneazã aceasta asemãnareeste încãrcãtura hierofanicã aexoticului, din partea suprarealis-tului francez, ºi legãtura cu ceeace Gherasim Luca numeºte „in-conºtientul colectiv activ”.

nnnnn IOANA REPCIUC

jocul cu obiecte suprarealisteGherasim Luca revitalizeazã

materia nu doar din purã revoltãsuprarealistã împotriva conven-þionalului, a terorii concretului, cifiindcã a înþeles cã trebuie sãducã mai departe magia obiectu-lui gãsit în magia interpersonalãsugeratã de obiectul oferit. Cir-culaþia obiectelor în comunitãþilearhaice creeazã, conform studii-lor antropologice, o efervescen-þã socialã, funcþionarea unor re-laþii de reciprocitate care se asea-mãnã în importanþã cu cele dincadrul fenomenologiei sacrului.Schimbul-dar, veritabilã institu-þie socialã la populaþiile primitivedin Oceania sau Africa are la bazãcredinþa aborigenilor într-un spi-rit al lucrului dãruit, numit hau.Forþa spiritualã cu care este în-cãrcat obiectul care trece de laun donator la un primitor se vaîntoarce la cel care a generat acestcircuit. ªi, fiindcã este vorba de-spre societãþi pre-capitaliste func-þionând pe baza unui troc ritual,obiectele exotice investite cu acelhau vor fi lipsite de orice valoareeconomicã; acestea sunt bijute-rii din materiale simple, confecþi-onate ad hoc de cãtre dãruitori,amulete sau talismane cu valoa-re intrinsecã, în contextul schim-bului-dar. Sociologul francezMarcel Mauss descria acest ce-remonial în termeni aproape su-prarealiºti: „Oameni ºi obiecteamestecate îºi depãºesc propria

sferã ºi se amestecã…” (Eseudespre dar, 1923).

Continuând jocul semnificativcu cei trei O, Gherasim Luca vaajunge pânã la reificarea destina-tarului. Devenit el însuºi obiect,cel care primeºte nu va putea sãrãspundã printr-un contra-dar(„obiectul oferit în mod obiectivunui alt obiect”). Este acelaºi tipde schimb simbolic pe care mela-niezienii îl încercau atunci cândle ofereau podoabe spiritelor ple-cate dintre lumea vie. Rãspunsulla astfel de daruri suspendã rea-lul ºi, implicit, realitatea obiectu-lui oferit, creând astfel aºtepta-rea miraculosului.

Reverberaþiile erotizante aleraportului obiect-subiect, în con-sens cu aspiraþia lui GherasimLuca de a crea „o realitate a do-rinþei”, amintesc de tensiunea ºiardoarea vrãjilor de dragoste, in-cantaþii ºoptite deasupra unorobiecte sustrase de la cel dorit,pãstrând încã energia acestuia.Poetul suprarealist de origine ro-mânã mizeazã, în schimb, pe unobiect care va urma sã intre înposesia unei fiinþe umane realesau închipuite. La Gherasim Lucanu avem nicicând impresia unuiataºament consumerist faþã delucruri, nu o fetiºizare în cel maipur sens al cuvântului este ceeace stã în centrul procesului desublimare a conflictului dintrelumea exterioarã ºi cea interioa-

rã. La fel ca în cazul magiei amo-roase, forþa magicã nu stã în lu-crul aparþinând celui dorit, ci înenergia pe care acesta o degajãatunci când incantatorul este ca-pabil sã o reveleze, trezind liniilede forþe care circulã între fiinþe.Exemplul invers, al obiecteloraneantizând subiectul îl gãsim înLucrurile lui Georges Perec ºi, înliteratura românã, în teroarea ve-tustului din „casa cu molii” saudin „scrinul negru”, în romanelelui G. Cãlinescu.

Dialectica posedare-abandonpare sã genereze ºi viziunea dinVampirul pasiv, veritabilã artãpoeticã a lui Gherasim Luca. Înrelaþia sa cu obiectul, poetul numai vrea sã fie doar un comple-ment de agent; refuzul eternei si-tuãri într-o diatezã pasivã echi-valeazã cu detaºarea de consa-crata funcþie poeticã definitã deRoman Jakobson. Suprarealistulnu mai poate sã fie un construc-tor de realitate ex nihilo, prinsimpla anulare a realitãþii extra-verbale. El este un mediu permea-bil prin care bucãþile de materiesunt antrenate ca atrase de vâr-tejul din gura Leviathanului. In-gerarea lumii, piesã cu piesã, decãtre „vampirul pasiv” nu are le-gãturã, credem, cu afinitãþile luiGherasim Luca cãtre imaginarulfolcloric românesc, aºa cum auconsiderat unii comentatoristrãini, adepþi ai prejudecãþilor

culturale despre aºa-zisul „vam-pirism” transilvãnean. Astfel,vampirul lui Gherasim Luca nueste un Nosferatu, însã poateface proba laturii pasionale a stri-goiului care-ºi urmãreºte iubitadincolo de mormânt.

Etapa inhalãrii obiectelor vacontinua în stil paradoxal, supra-realist, cu cea a cãutãrii vidului,o parcurgere dinspre pasiuneapentru ponderabil cãtre impon-derabil. De fapt, aceastã fazã apoeticii lui Gherasim Luca a fostanunþatã de afluenþa literei O dinsigla „obiectului oferit în modobiectiv”, situatã deopotrivã înapropierea plenitudinii absolutea cercului ºi a lui zero. Abunden-þa acestor cercuri ascunde renun-þarea la orice sistem de semne,grafic sau fonetic, marcând o ul-timã încercare a lui GherasimLuca, în volumul Erou-limitã, dea depãºi antinomiile: „(…) plinulgolit de plinul sãu este plinul…”.

nnnnn GABRIEL NEDELEA


Petre Rãileanu, GherasimLuca, OXUS Editions, Paris, 2003.

„Este dificil sã scrii despreGherasim Luca”, afimã PetreRãileanu în cartea sa. Ca sã scriidespre Gherasim Luca trebuiesã-l priveºti mai întâi din exterior,sã analizezi acele rãdãcini care aucontribuit la reinventarea identi-tãþii sale poetice, ºi abia apoi sãpãtrunzi în intimitatea ºi mitolo-gia sa personalã. În acest fel,opera lui Luca respirã o empatieunanimã. Ontos-ul se metamor-fozeazã în logos.

Poet suprarealist sau supra-realist în non-suprarealism, cumîi plãcea sã spunã, Gherasim Lucareuºeºte prin experienþa sa poe-ticã trans-verbalã sã depãºeascãsuprarealismul printr-un conceptpe care poetul îl fixeazã ca princi-pala direcþie spre care ºi-a în-dreptat gândirea poeticã, ºi pecare însuºi Bréton îºi propusesesã o fixeze dupã rãzboi: trans-su-prarealismul. Petre Rãileanu nuzãboveºte asupra acestui con-cept, dar printr-o subtilitate tex-tualã specificã ne deschide ne-numãrate piste de identificare.Studiul sãu se concentreazã asu-pra traiectoriei româneºti a poe-tului Gherasim Luca: atmosfera deavangardã din România care s-adezvoltat prin mesagerii artei –Tristan Tzara, Marcel Jancu, IonVinea, Ilarie Voronca, B. Fonda-ne, C. Brâncuºi, Victor Brauner;nonconformismul estetic ºi re-volta socialã din perioada tinere-þii când se aflã sub influenþa cre-aþiei lui Gelu Naum ºi Geo Bogza;crearea ºi activitatea grupãrii su-prarealiste: Gherasim Luca, GeluNaum, Paul Pãun, Dolfi Trost ºiVirgil Teodorescu.

O atenþie deosebitã este acor-datã operei româneºti a poetului,care va fi transcrisã ºi publicatã în

nnnnn LUIZA MITU

construcþia universului non-oedipian

francezã dupã mai bine de cinci-zeci de ani. Petre Rãileanu explo-reazã regiunea intimã ºi pasiuni-le de suprafaþã ale lui GherasimLuca, pe care le exemplificã prinanaliza celor douã creaþii, Romande dragoste (1933) ºi Fata Mor-gana (1937), creaþii care au ca re-per teoriile lui Bréton ºi influenþascrierilor lui Sade, Lautréamont,Rimbaud, Hegel, Engels. De ase-menea, volumul dezvoltã contri-buþiile teoretice ale lui GherasimLuca, dar ºi temele care þin strictde mitologia sa personalã: Anti-Oedip, moartea moartã, inventa-torul iubirii, obiectul obiectivoferit de ooo, dorinþa, iubireaidol, visul, miraculosul, oraºul,alter ego-ul sãu canin, „singu-rul interlocutor al naratorului”,sensul deghizat, dragostea co-lectivã, masochismul, practicileexhibiþioniste, „coprofilia”, vo-yeurismul, cubomaniile.

În capitolul Un nume ºi o rã-tãcire, Petre Rãileanu ne oferã unportret al poetului cu semnifica-þii ontologice care îi vor trans-forma radical destinul: data du-blã a naºterii: 10/23 iulie 1913–

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul de

REFLEXE. „Cautã-mã!/ Ni-meni nu-þi va spune unde/ mã voiascunde,/ lângã cifra trei./ Chea-mã-mã!/ Oare cine îþi va rãspun-de?/ ªi/ paºii/ încotro vor ajun-ge?// Unde/ vor cifrele/ pe trei sã-l alunge?” (Gabriel-Vicenþiu MÃ-LÃESCU, „Cifra trei”, Singurã-tatea din noi, Editura LVS Cre-puscul, Ploieºti, 2010) *

MAªA ªI RESTUL. „într-osearã superbã de toamnã, mer-geam þopãind de bucurie cu unstrugure uriaº în mâna stângã. dincând în când, aruncam câte o bro-boanã în gurã. era atât de dulce ºiaromatã cã mã topeam de plãcere.tocmai savuram una, când vãd omâþî neagrã cu niºte ochi galbenisperioºi gata-gata sã-mi taie ca-

lea. mã uitam în ochii mâþei ºi sim-þeam cum mã cuprinde teama.dacã-mi taie calea. eram aproapeparalizat, când deodatã mã apucão cruntã disperare ºi fac un pasameninþãtor spre mâþã, apoi încãunul ºi încã unul, pânã îi tai eucalea” (Ofelia PRODAN, „MâþaNeagrã”, În trei zile lumea va fidevoratã, Ed. Paralela 45, colec-þia Avanpost, Piteºti, 2010)**

ÎNTOTDEAUNA DIALO-GUL. „Concluzia noastrã dupãaceastã experienþã în a intervie-va timp de douã sãptãmâni 30 depersonalitãþi ale culturii româneºi a realiza emisiuni radiofonicepe o temã centralã dar cu þinta deemisiune-portret este cã acestemãrturii nu s-ar fi putut obþine înaceastã formã decât printr-un

dialog liber, frontal, amprentat departicularitãþile psihologice ºi decalitãþile comunicãrii verbale ºinonverbale. Dacã am fi solicitatrãspunsuri la un set de întrebãripe aceastã temã, rezultatul ar fifost altul (poate mai concentratca structurã ideaticã, dar lipsit dedetalii inedite, uneori mãrturisiricare au surprins chiar ºi pe inter-vievat” (Gabriela RUSU-PÃSÃ-RIN, Interviul. Recurs la memo-ria culturalã, prefaþã de EugenNegrici, Ed. Tritonic, ColecþiaComunicare/Media, Bucureºti,2010) ***

DREPTUL TRUPULUI. „Sepoate face, însã, o distincþie, dinpunctul de vedere al originii iden-titãþii, între identitãþi artificiale

(construite), identitãþi naturale(native) ºi identitãþi supranatu-rale (dãruite). (...) Se poate faceo distincþie între identitãþi defond (faþã, actor, substanþã, on-tologic) ºi identitãþi asumate(mascã, rol, proces, fenomeno-logic). se vorbeºte de o identi-tate raþionalã, de o identitateafectivã, emoþionalã ºi de oidentitate voliþionalã; de identi-tãþi individuale ºi identitãþi co-lective, de identitãþi comunitareºi identitãþi statuare; de identi-tãþi locale, regionale, continen-tale, planetare; de identitãþi na-þionale, transnaþionale, suprana-þionale etc.” (Marius DumitruLINTE, Ordinea trupului ºi/însfera juridicã, Platyera, Bucu-reºti, 2010, p. 83) ***

a hazardului, devine cosmogonieºi esteticã. Prin uitare creaþiei ise redã visul ºi hazardul. Visulproiectat în viaþã anuleazã do-minaþia tatãlui castrator: «Suc-cesiunea faptelor nu va mai aveastupida înfãþiºare pe care testi-culele paternale o transmit ima-ginaþiei» (p. 19)

O sã mã opresc asupra capi-tolului VII Anti-Oedip: A trãi fãrãiniþialã, pentru cã aici se contu-reazã cel mai bine imaginea su-prarealismului inventat ºi rein-ventat de Gherasim Luca. Unuldintre textele cele mai ofertante-dar ºi cu un grad de ambiguitatefoarte ridicat- în analiza întreprin-sã de Petre Rãileanu este Le Vam-pire pasif (Vampirul pasiv)- pri-ma carte propriu-zis suprarealis-tã, scrisã în 1941. Cartea începeprintr-un exerciþiu de codare ºidecodare a universului obiecte-lor exprimat prin formula obiec-tul obiectiv oferit ooo, obiectulobiectiv oferit obiectului oooo,obiectul fetiº. Confecþionareaobiectelor ºi oferirea lor poate sãstabileascã, în opinia lui Ghera-sim Luca, o corespondenþã mis-terioasã între raporturile dintreom ºi univers. Scopul oferirii ob-iectului este acela de a obþine ofuziune a contrariilor sau, în ter-menii lui Luca, o dialecticã aconflictului dintre lumea interi-oarã a poetului ºi lumea exte-rioarã a posibilului cititor. Înmomentul în care obiectul esteoferit, gestul se transformã dinsimpla dorinþã de a oferi într-orealitate a dorinþei prin care in-conºtientul colectiv se introdu-ce în relaþiile diurne ºi directedintre oameni. Acest demers allui Gherasim este explicat de Pe-tre Rãileanu prin afirmaþia luiLautréamont: Poezia trebuie fã-cutã de toþi. Nu de unul. Tradusprin tétraktysul lui Pitagora „se-ria primelor patru numere a cãrorsumã este egalã cu 10:1+2+3+4=10”, obiectul ooo co-respunde elemtului Apã, semni-ficând uniunea sufletului cumateria, iar oooo corespundeelementului Pãmânt ºi este defi-nit în Vampirul pasiv ca un pro-ces magic de comunicare a eu-lui cu sinele. Obiectul fetiº înde-plineºte ºi el o funcþie magicã princare este posibilã transformareacunoscutului în necunoscut, ainvizibilului în vizibil. Toateacestea anticipã construcþia uni-versului non-oedipian din Inven-tatorul iubirii, Parcurg imposi-bilul sau Moatrea moartã.

diferenþa de 13 zile este explicatãprin adoptarea în România, în1923, a calendarului Gregorian;moartea tatãlui în momentul încare este angajat în armatã, în1914, la un an dupã naºterea luiGherasim Luca; ºi, de asemenea,însuºi numele de Gherasim Luca,reflectare a ideii de artifex. Înactul oficial viitorul poet Ghera-sim Luca apare cu numele de Sol-man, uneori scris ºi citit Salmansau Zolman – de unde ºi poreclade Zola. Patronimul GherasimLuca, sugerat de un prieten, afost gãsit într-un ziar la rubricaDecese: «Gherasim Luca, Arhi-mandritul de la muntele Athosºi lingvist emerit.» Zolman Lo-cker va deveni oficial Gherasim

Luca abia dupã rãzboi, în 1946.Numele unui scriitor este ca o«imagine de marcã» dar maiales depozitarul unei identitãþireale ºi simbolice... Schimbareavoitã a numelui semnificã inter-venþia voitã asupra destinului,o voinþã de a se construi pe sineînsuºi, pentru a pune în acordeul profund cu «eul din lume».(p.15)

Dorinþa lui Gherasim Luca dea-ºi crea o identitate care sã echi-libreze eul sãu profund cu eul lu-mesc se face prin uitare – în caresuprarealiºtii vedeau un mod dea elibera creaþia de sub greutateamemoriei. Uitarea propriului des-tin, al cãrui traseu a fost schim-bat, în cazul lui Luca, de o logicã


nnnnn ION BUZERA

Un poet al cotidianuluirejectabil, oricum ar fi,cãci e mereu sufocant,

al glisãrilor temporale agitate ºial intemperiilor de tot felul aleeului este Liviu Ioan Stoiciu, careîºi plimbã alter ego-ul, Vale-Deal,denominatorul ontic, sã-i zicemaºa, peste tot (e prezent ºi în ti-tlul volumului: Pe prag (Vale-deal), Editura Cartea Româneas-cã, 2010, 112 p.), pe unde te aº-tepþi ºi pe unde nu te aºtepþi, cao fantomã a prezenþei amânate,respinse, aproape abhorate, darºi ca o certitudine a regãsirilor desine care, ele, menþin textul în via-þã. Poemele sunt alcãtuite din dis-locãri ºi autodislocãri, din frag-mente recuperate ºi replasate înalt discurs sau pe altã dimensiu-ne a discursului, par bucãþi des-prinse dintr-un flux mult mai vast,dar care simte mereu nevoia sãse recondiþioneze ºi reinventeze,sã arunce, din când în când, oprivire asupra lui însuºi, sã ia opauzã de respiraþie. Multele re-gistre pe care le capteazã se cau-tã unele pe altele, se împletesc înnaraþiuni poetice de o forþã ºi odensitate care „se întorc” împo-triva temelor insuficienþei, cãciacest poet are remarcabilul dar dea substanþializa absenþa, de agãsi culoarea irepetabilã a cutã-rui vid sau haos care se intersec-teazã cu el. Cu cât acestea (stãri-le de angoasã meditativã) par sãîl copleºeascã, cu atât replierileîntr-un „sertar” sau altul al trecu-tului sunt, devin mai necesare:„mai singur, mai ciudat, mai invi-dios pe/ neliniºtea ta decât ieri:Mã/ þin tot mai des cu mâinile decap, nu mai ºtiu ce/ sã mã fac.Sunt întrebat: te doare/ capul,Vale-Deal?/ Nimeni nu mã mai în-treabã ce mai e de capul meu, de/fapt./ Nici tu nu mã întrebi. dauînapoi,/ înainte e numai ceaþã, numai nimic de vãzut? Mã/ voi mul-þumi cu ce-am vãzut [vers maimult decât „autoreflexiv” în raportcu întregul volum prezent, n. m.,IB]/ pânã azi: oricum se va ºtergecu buretele/ tot ce am gândit...”(Am pierdut partida, p 58). Te-roarea continuã pe care o exerci-tã asupra sinelui (rememorãri, fla-gelãri, aneantizãri) dã rezultatepoetice neaºteptate, iar ocultareaprezentului deschide posibilitãþifoarte promiþãtoare, cãci, vidat(de multe ori: cu un soi de emfazãsau orgoliu sau direct scârbã) încontemporaneitate, eul poetic seregãseºte reactivat ºi aproapevoios (sau, în orice caz, partici-pativ) în memorie sau în proiec-þiile sumbre ale unor „personaje”nu foarte depãrtate de el ca profiltemperamental. Spaþierea pe carereuºeºte sã o inducã fiecare poemtinde sã cuprindã, în mic, totul:extazul, dezamãgirea neagrã, în-cercãrile, patimile, amintirile, darfãrã nicio „previzionare” ori cal-cul de vreun fel. Pur ºi simplu,sunt captate trãirea imediatã, careuneori e doar implicitã, corelati-vul ei „proustian” sau ceva mai

provocat, de fiecare datã altul,uneori ºi circumstanþele care lefac posibile. E o confruntare carepoate deveni durã între tendin-þele opozitive ale spiritului ºi ima-ginaþiei. Din chiar primul poem,ezitarea apare ca „metodã de lu-cru”, ca temã predilectã, deºineimpusã: „azi te simþi bine, îþieºti exterior, eºti fericit,/ parcã nueºti tu. Baþi, pe rând, la/ cele cinciporþi, sã þi se deschidã, trupul zice„Da,/ poftiþi”, dar nu, cel ce teiubeºte nu-þi/ deschide, degea-ba insiºti – pleci sau vii, Vale-Deal?/ te întreabã sufletul ºi tunu/ ºtii ce sã rãspunzi. Te retragiîn afarã,/ te regrupezi, nu te poþiconcentra destul, „înseamnã/ cãn-a sosit sorocul”. În/ luna mai,când verdele închis ºi verdeledeschis,/ reînnoite, te-au împins,în sfârºit, sã/ iei aceastã iniþiati-vã, sã baþi, pe rând, la porþile/celor cinci organe de simþ. Sã le/desluºeºti sensul.// Te gândeºti?Pânã la orizont sunt pãduri de jur/împrejur, pe urcuºurile ºi/ cobo-râºurile trupului, verdele închis eal bradului,/ verdele deschis e alfagului.Acesta/ e rãspunsul: peunde intrã, pe acolo ieºim, l-ai/gãsit. Te simþi rãu, nefericit.Mergi/ ºi baþi din nou, pe rând, lacele cinci porþi ale/ trupului – caredintre porþi/ trage sã moarã? Aipremoniþia morþii?/ eºti întrebat.Eºti lãsat/ sã intri. În acelaºi timp,când tu/ intri, pe aceeaºi poartã,cel ce te iubeºte iese.” (Bat laporþile celor cinci, p. 9). Ai zicecã în afara acestei „poetici con-fruntaþionale” nimic nu are sens,cã nu sunt ºanse de reuºitã sau,pur ºi simplu, nu poate avea locdemarajul poemului.

Singurãtatea explozivã, încer-carea de a prinde fluxurile incog-noscibile, rodajul insistent al de-teriorãrii de orice fel, nu numaiinterior, ci ºi social, politic etc.,totul captat cu o frenezie care alo-cã sensuri ºi dislocã habitudini,desfide lumea ºi „se bazeazã” peea. Poemul e o intricare a percep-þiilor, amintirilor, personajelor, o„hârjoanã” foarte serioasã cu cea rãmas în memorie, cu resturilemnezice atât de preþioase ºi cufitilul ars al unor imagini extraor-dinare. Oricând e loc de o auto-scopie durã: „îmi taie calea douãveveriþe, pe rând, se opresc, mã/privesc lung, nu am nimic la mine/sã le dau de mâncare, trec atât derar prin parcul/ Herãstrãu, n-amcum sã-mi/ amintesc de ele, sã iaula mine nuci, mã simt un/ privile-giat cã m-au bãgat în/ seamãacum, îmi redau buna dispoziþiepentru o clipã,/ mã elibereazã, eusunt mereu/ înnegurat, ghemuit-strâns pe dinãuntru, nu ºtiu de/ce,/ aºa am fost lãsat... Sunt în 4/februarie 2009 ºi e o vreme pri-mãvãraticã, o/ zi neobiºnuitã deiarnã pentru autoanalizã – nuajung/ la nici o concluzie, ori-cum,/ degeaba îmi propun, în spe-cial, sã mã schimb radical:/ la cemi-ar folosi? Cât mai/ am eu detrãit?/Nu cred cã am sã duc dorulacestei/ lumi, în orice caz. Singu-rãtatea/ durã m-a pus continuula pãmânt, dându-mi de gol/ nuan-þele, n-am învãþat din nici o lec-þie... Nu// mai am nici un interes/faþã de mine însumi, m-am plicti-

sit, nu mã mai pot/ surprinde prinnimic, e la mijloc ºi o uzurã/ natu-ralã, cãreia ar trebui sã i se punãcapãt. Mã uit/ deja la mine ca laun altul: ce mai vreau,/ totuºi?Sunt zile întregi când îmi caut,nemulþumit/ ºi neîmpãcat, ba ca-pul, ba plãmânul/ drept, cu pro-bleme, sau genunchiul operatacum doi/ ani, ºi numai dupã ce-mi provoc singur/ dureri, le regã-sesc.../ Constat în fiecare zi cãrãmân cu mult în/ urma mea, maiexact în urma/ a ceea ce e nedefi-nit în mine, rãmas pe prag, un/suflet strãin, feminin, probabil,care/ e plin de iubire – deprinscum o fi, în timp, cu/ duioase rân-duieli/ primordiale, inexplicabile.”(Mesaje subtile, pp. 33-34) Tex-tul debuteazã tern, melancolic ºidezabuzat, cu precizarea loculuiºi datei „acþiunii”, urmeazã o scur-tã „dare de seamã” despre stareafizicã ºi psihicã ºi fine contraba-lansãri, care au rolul (ºi chiar astareuºesc sã facã) sã „smuceascã”reveria din starea de simplu de-scriptivism fiziologic-mental ºisã o proiecteze pe ecranul angoa-sei, mereu activ, tridimensional.

Poetul nu e sedus de imposi-bilul sacrului, ci de cãutarea luiinsistentã, oricât de fãrã ºanse arfi: în acest scop niciun efort nu eprea mare, iar motto-ul dinCorinteni (– „O datã cu încerca-rea, Dumnezeu vã aduce ºi scã-parea, ca sã puteþi rãbda”) îºigãseºte justificarea în acelaºisens. Pentru Liviu Ioan Stoiciu,poezia e „încercarea”, dar ºi „scã-parea”, dar, mai ales, „rãbdarea”,aici se ignorã ºi aici se regãseºte:„Al/ treilea sunt eu, coborât dintren de o/ orã: fraþilor, am ºi azi ostrângere de inimã de câte/ oritrec pe lângã fantoma Cantonu-lui/ 248, halta Adjudu vechi,/ ceo fi? Ce sã fie, Vale-Deal, e o boa-lã/ a copilãriei. Vedeþi puºtiul ãlacare stã pururi în/ vatra focului,/

vânturându-i cenuºa cu cleºtele,cu ochii în gol?/ Acela sunt eu,care am trecut. Gustul/ cenuºiiînsã a rãmas/ neschimbat.” (Gus-tul a rãmas, p. 80) Poezia luiLiviu Ioan Stoiciu e, de fapt, oodisee inversã: cu cât se apropiemai mult de „centrul” copilãriei,cu atât mai brutal e readus în ime-diat, într-un concret indezirabil,a cãrui valoare rezidã aproapenumai în faptul cã permite aceleregresii.

Dezorientarea malignã a euluie „rezolvatã” de emisia verbalãcare poate sã ia neaºteptate for-me, de la cele mai confesive lacele mai socializate ºi care reu-ºeºte sã dea formã gândirii este-tice, care, altfel, s-ar lãsa în voiaunei descompuneri. Poetul lan-seazã un fel de mitizãri spontane,foarte compensative sau care semanifestã în regim intens com-pensativ. Memoria are aceastãfuncþie precisã, de relaxare a uneitensiuni care se acumuleazã preamult ºi prea repede în imediat, fieel chiar al scrierii poemului, deunde ºi foarte febrilele traversãriale instantaneitãþii prin text: „audat foc la miriºti, spune strãbuni-ca, nepãsãtoare,/ fãrã sã o întreb/lãsând fãcãleþul din/ mânã, „iar osã aibã mãmãliga cocoloaºe”,aplecatã/ sã rãscoleascã jarul însoba de lut, sub/ ºopron, cu uncleºte de sârmã: vor arde miriºti-le/ pânã în dreptul crucii. O/ cru-ce de piatrã, cu litere chirilice.Mai de parte/ nu. Dumnezeu seopune: o vezi ce/ mare e? O per-dea de fum, „este cel mai bunleac/ împotriva smintirii, þãranulnu a cules/ anul ãsta niciun bob,a bãtut piatra în trei rânduri/ ºi aîngropat grâul”.../ Mã// ridic depe ladã, privesc în ceaun, pe pli-ta încinsã/ mãmãliga face bulboa-ne, fierbe: „nu/ te apropia, Vale-Deal, e periculoasã, mlaºtina/ aiate poate înghiþi”.” (Ura, drãguþa

mea, p. 53) Recuperarea oralitãþiinu înseamnã „confiscarea” eibrutã, ca la Marin Sorescu, careinventa în alt plan, chiar în cel alrecuperãrii, prin suprapotenþareaacesteia, ci invenþia unei lumiparalele, parþial imaginative, par-þial autobiografice: „îmi omor zi-lele ca neuronii, fãrã sã lase ni-mic în/ urmã. Ucenicind: cortuldin/ piele ºi oase în care trãiesceu, singuratic, nu e/ luminat de lasine. Mã credeþi?/ Sunt un docu-ment secret al Securitãþii Statu-lui,/ pânã ºi tratatul despre alcã-tuirea/ ochilor la mine e inventa-riat, deºi nu merit/ atâta atenþie,iar urmele/ tãlpilor de încãlþãmin-te de piele, ce au fost/ identifica-te în mâlul/ ºanþului de apãrare,au fost îndreptate în direcþia/ ca-sei mele sã vã inducã în eroare...Zãu,/ dumneavoastrã nu muriþide plictisealã? Eu, în/ lipsã de alt-ceva, omor/ musculiþe de oþet dincând în când...” (În declin, p. 94).Indiferent dacã sunt surprinsetrasee „strãine” ori personale,vina onticã e una în desfãºurare,acaparantã: „adunatã într-unpumn, s-a dus la fund,/ amarã –atâta memorie care/ fermentea-zã, neinteresantã, dar care mãameninþã/ c-o sã-mi arate ea.Dacã aº putea sã uit/ cã mai suntaici/ cu mine însumi. [versuri, dinnou, mai mult decât explicite pen-tru situarea genericã a poeziei luiLiviu Ioan Stoiciu, subl mea, IB]./Îþi aminteºti de perioada cândmâncai numai pâine/ neagrã cuun pumn de zahãr?/ Îmi amintescde amintirile altora, de vaca/ um-flatã de lucernã, cãreia vecinul i-a înfipt cuþitul/ în partea stângã aabdomenului,/ sã o dezumfle. Dece în partea stângã? Fiindcã în/dreapta i-ar fi tãiat intestinele...//Se simte prea împovãrat, în afaralumii. Da?/ Ai rãbdare cu tine,Vale-Deal, oricât de prost ar mer-ge/ lucrurile...” (Micul vierme,p. 101). Curajul de a capta temele„diaristice” e întrecut numai deizbitoarea disponibilitate a recon-vertirii poetice a oricãrui „mã-runþiº” existenþial.

Cele mai profunde efecte aleacestei poezii se obþin prin schim-barea (bruscã) a perspectivei, avocii poetice, a tipului de discurs,chiar a gradului de densitate mo-nologalã, cãci nimic nu e revo-cat, dar ºi prin permutarea obiec-telor sau stãrilor sau evenimen-telor care populeazã (hiper) spa-þiul mental al eului. E o poezie, pede o parte, a epuizãrii evidente,cu nuanþe de satisfacþie termina-lã, pe de alta, a autoregãsirii spon-tane, a intuiþiei vastelor specta-cole posibile prin delegaþie sauparticipare directã. Deceptivita-tea e deplinã, dar nici redresareaîn imaginar nu e mai prejos, îºigãseºte rostul „mântuirii” în chiarnumirea ei. Amestecul subtil, ne-provocat, indecidabil (deºi recu-perabil la analiza în retortã) de„micronaraþiune” cotidianã,nostalgii neîmblânzite ºi instinctmetafizic deloc reprimat, ba chiarinvitat sã se manifeste pe larg dãformula acestei creaþii cu ADNirepetabil.

Liviu Ioan Stoiciu: un marepoet român contemporan.

singurãtatea explozivã


nnnnn ALEXANDRA-EMILIA BUCURPremiul al II-lea la Concursul Naþional de

Poezie „Traian Demetrescu”, a XXXII-a ediþie

pe marginea ceruluimerge un cerb

care te cheamãºi nu-þi mai gãseºti malul pierdut într-ogheatã.

Ce te-ai face dacã într-o zi þi-ar ploua înfaþa ferestreinumai cu porumbeii pe care vrândnevrând i-ai rãscolit de mame,din apã,le-ai dislocat locul când i-ai ademenit cugrâu?Nu-þi pasã dacã urlã în tine sângele saumintea,rutina drumului fãcut înconjur pememorie ca într-un circuit de mare vitezãSau la formula 1 pe turnantã,în lumea aia fadã din mijlocul buzelor nupoate creºte viaþa,nici mãcar urma rujului roºu fãcutºtampilã pe zidul albla care te trezeºti cu faþa mereuîn loc de icoanãºi-þi spui în lumea asta albãnu ºtiu ce cautã punctele dupã ferestre.

În mijlocul sinelui nu poate pluti decâtremuºcarea,plecarea,muºcatace-þi muºcã zilele împuþinându-le precummuºcã din musca ce-a intrat pe fereastrãºi a uitat sã creascã,sã batã la uºã,Mamaie.

„în singurãtatea ta s-a mai nãscut unmelcde parcãaici plouã încontinuu când deschizi uºaca ºi cumai da drumul la robinet pânã se inundãcasaºi seacã cerul”

Luna plinã e pe tavan ºi te uiþi sã vezidacã nu cumva plouã din lustrã cu focºi o sã-þi ardã toatã agoniseala,ai vrea sã pleci cu ea în spateînainte de cutremur într-o desagã cu tineîn ea,cu tot,iar la tabloul electric din camerã iar sarbuºoane.Ce ar putea avea omul în sacul ãla ce-lduce în spateaºa cum îºi duc cangurii în marsupiu puiiºi reptilele prada în guºã,provoacãlumina sã vinã la tine,atac-oºi ziua coboarã în casã Mamaie,în noapte.

Acolo nu poate fidecât o toamnã

„Am plecat din nefericire ºi am ajunsmai departe decât credeam cã pot vedea,în camera fericirii undecopiii se joacã de-a viitorul.Când pereþii se vor dãrâmã ºi voi rãmâneîn palme doar cu tavanulmã voi întoarce cu el în camera de undeam plecat,mã voi întoarce în mine,mã voi roti pânã cândvoi pleca din nou spre o altã camerã afericiriiºi mã voi întoarce cãzând în aceeaºicamerãdin care am plecat nãscându-mã sauînainte sã mã fi nãscut.”

Câteodatã îmi spuiPrivind în palmã linia vieþii,„m-am nãscut la colþeasingur,m-am nãscut singur atât þin minte despremine”.

Naºterea îºi face ºi acum loc prin tine,Existã lucruri care se petrec peste tot lafel.

Este ultima toamnã îmi spui„Când îmi voi aranja toate rezerveletoamnei pentru iarnã,când voi privi dinãuntru cum se joacã cusine cei din afarã,e ultima toamnã cândtrec prin faþa camerei ºi nu mã opresc cãaºteptarease poate prelungi pe veci când timpulcoboarã la valeca un bolovan uitat de sisif sã fie urcat.”

ªi dacã ar fi uitat sã-l urce ºi sã-lcoboare,poate ar fi uitat de oameni bolovanul ãlace ascunde în el de fapt moarteaºi din râsul tãu se fac peºti ce inundãcameraºi se insinueazã pe sub tãlpi.

Niciodatã nu þi-ai ºtiut numele pe de rostDar pipãirea sunetelor dupã flexiune ºi-aadus aminteDe fapt mereuCine eºti.

În ultima toamnã poþi aflaÎntr-un sondaj de opinie câþi oamenicred în fericire ºi câþi în opusulºi apoi, uºorîþi vei construi drumul,strategic,în funcþie de resurse.

Când toamna va creºte în camera taO sã vezicum rãdãcinile ieri-ului îmbracã pereþiipeste oglinzi.

ancora în careÎþi vei face casã.E ziua în care lumea se îmbracã înmoarte.

Din plastilinã îþi poþi face propriarealitate,Propriul trup interior în trupul tãuCare sã creascã odatã cu tine, cu lumeaªi sã nu fie niciodatã nevoie de treziri,aduceri aminte sau întoarceri.

„o sã se întoarcã”, îmi spuneai,Priveam deja de prea mult timp soarelecum se descompune precumO oalã de lut uitatã demult în cuptorªi casa ardea,ªi ferestrele zãceau în propriul suc,Uºile te pãrãseau prinzând paºi înainteca tavanulSã deschidã gura ºi sã înghitã tot.ªi vom fi.

Moartea asta nu mai nãpârleºte spuneaidin prag,E timpul sã ne strângem bagajele ºi sãplecãmCu noi în spate,Sã ne luãm din oglinzi,Duhul din pereþi,Doar cerul coboarã cu fiecare noapte totmai aproape de noi,Tot mai adânc în ficat,Pânã când o sã ne zdrobeascã ca într-omenghinã.

Zilele uitau sã mai curgã de la chiuvetã,Nu îþi mai puteai umple rezervorul dinplãmân cu timp,Viaþa se scurge ca ºi cum nu ai fi avut-oniciodatãPrin mâini ca un cordon ombilical„din viaþa ta o sã faci un biciºi-o sã îmblânzeºti lumea”ªi râdeai.Soarele cãdea bucatã cu bucatã înpridvor,Lumânãrile din bostani nu mai luminau,E ultima moarte care trece pe aici caultimul tren,Dacã nu o prinzi nu te vei mai puteanaºte.ªi-am zis,ªi râzi.

Mergi în paralel

Câteodatã þi se spune cã liniile suntfãcutePentru a fi lãsate în voia lor sã creascã,A pica ºi a se face cercuri.Þi se pare cã moartea se dã în leagãn înfaþa ferestrei tale,De câteva decenii ploaia nu mai vrea sã-ºi crape gura ºi sã plouã.Cerul se întunecã,Ceva râde în tine ºi te aduce pe spate,Aerul coboarã cu faþa spre tine inundatde lavã,Clipoceºte ºi intrã în membranã.

E loc destul pentru ce ai vrea sã fiiªi nu ai apucat.

Noaptea îþi intrã pe sub piele,Te zgândãre,Se îmbracã în pijama ºi rãmâne sã selegene sub pielePânã adoarme pe o parte înca douãzeciºi patru de ore.Dacã vrei sã dormi,Poþi muta cerul mai într-o parte ca sã tepoþi întinde,Nu cãuta aici adãpost,Nu o sã te las,Câinii râcâie de foame,Ai uitat sã le arunci aripi de ulii sãdevinãCaii lui Harap alb.

„vreau sã mã vopsesc în seara asta,dar îmi cade pãrul,cautã la mã-ta printre lucruri dacã arevreo perucã de când era tânãrã.”Fluturii cad mai greu de pe tavan cândºtiu cã nu o sã se transforme în moliiSã roadã tot ce e în jur,Când au pânze de pãianjen pe spate dinaracet.

„cum sã mergi vara cu o cãciulã de iarnãpe cap?”Scoþi cutia cu vopsea de pãr ºicântãreºti pereþii.De mâine toþi or sã aibã nuanþa de peambalaj,Una deschisã.„ai lãsat pãr peste tot,mai rãu decât un câine maidanez,dar tot îl piepteni,pãrul de la decapaj nu ºtiu de ce nuînþelegi,se subþiazã ºi cade mai mult.”Smocuri, smocuri în sacul aspiratorului.

Doi ochi te privesc pe dedesubt,Sub piele straturile se înmulþesc cu câtte uiþi mai în urmã,Te-au cocoºat,Ajungi un pedestraº pierdut prin veneletale.

Pereþii dupã spãlãri repetate îºi pierdnuanþaªi permanentulªi volumul.

Pe marginea cerului merge un cerbªi râzi.„mi-a luat-o înainte”Un peºte s-a înecat.Atârnã greu în burta cerului,Se lasã greoi pe vine,Pare miºcarea unei lãuze.Straturi, straturi greoaieCoboarã spre blocuri.Pietre atârnã,Se apropie.În loc de puls ºi impuls ai tramvaie carevin ºi pleacã peste tot.

E ultima ta naºtere

În liniºtea ta interioarã cineva aruncã unpeºteªi atunciTotul se rãstoarnã,Se întoarce cu faþaªi râzi.E ultima moarte care vine spre tine.Cineva ciocãne în tocul uºiiªi deschizi.Imaginile clipocesc, se inundã,Te agãþi de primul trecãtor ca de uncârligCe se poate transforma peste noapte în

ºi coboarã

„În casa ta a mai crescut o muscã,Mamaie”, urlã eul prin degetecea mai frumoasã peluzã e cea dintre tineºi eul dinãuntru

ele

tris

tic

ă


ocheanul întorsocheanul întorstext european, un proiect care aluat naºtere în urma gãzduirii decãtre Universitatea „ConstantinBrâncoveanu” a celei de-a III-aediþii a Congresului Naþional deIstorie a Presei, desfãºurat în pe-rioada 23-24 aprilie 2010. Eveni-mentul ºtiinþific pune în atenþiaspecialiºtilor din domeniul presei,ºi nu numai, impactul pe care îlare presa scrisã ºi presa cultura-lã, în special, asupra educãrii in-dividului, ºi, foarte important,modul de raportare a valorilor lo-cale ºi regionale la mentalitateaºi inovaþiile europene: „În con-textul globalizãrii ºi în pledoariapentru pãstrarea identitãþii cultu-rale în spaþiul comunitar, o cerce-tare de acest tip se constituie într-o necesitate. Astfel, ediþia a III-a

În editorialul din „Poesis” (11-12/2010), George Vulturescu neaminteºte cã în 2011 se împlinesc20 de ani de la decernarea neîn-treruptã a Premiului Naþional dePoezie „Mihai Eminescu” (iniþiatde Gellu Dorian ºi susþinut în fie-care an de Primãria Botoºani). Larubrica „Poemul contemporan”citim cu plãcere poeme de DanielCorbu („Venea înserarea, potopulde ºoapte/ Stãtea nedezlegat mis-terul/ De din noapte pânã-nnoapte/ Tremura în ceruri cerul”),Gellu Dorian („aripile noastre nuse vãd, ne sunt legate de corp,iar/ prin buzunare ne cautã alte

mâini”), Adriana Weimer („privi-rile mele/ pãstreazã în adânc/ unpumn de cuvinte,/ o fãrâmã degând”), Cristina Onofre („Pe stra-dã/ o femeie/ îºi arunca întregulcovor al privirilor/ spre vitrinapãlãrierului”) sau ConstantinHrehor („în înveliºul în care amfost/ cine se tulburã?”). Ne-aumai atras atenþia interviul cu H-R. Patapievici („poetul este ca unpreot pentru cã depinde de in-spiraþie”) ºi cu Petar Tchouhov,scriitor de liricã japonezã din Bul-garia. (P.M.)

Salutãm ambiþiosul proiectpublicistic coordonat de Gabrie-lei Rusu-Pãsãrin: Presa localã ºiregionalã româneascã în con-

ele

tris

tic

ă

Ioan Moldovan, Mainimicul,Cartea Româneascã, Bucureºti,2010

Despre Ioan Moldovan,Ion Pop (poate cel maiatent cititor/critic al

sãu) observa chiar de la volumuldebutului, Viaþa fãrã nume, cãeste „un poet al meditaþiei graveºi al emoþiei supravegheate de in-telect, la care confruntarea dintrescris ºi trãire deþine o poziþie cen-tralã...” (p. 9). Din 1980, de la de-but, ºi pânã azi, de la Viaþa fãrãnume, trecând prin Exerciþii detransparenþã, Insomnii lângãmunþi, Arta rãbdãrii, ºi ajungândla Celãlalt peºte ºi la Mainimi-cul, poezia lui Ioan Moldovan nu-ºi pãrãseºte ceea ce am puteanumi tehnica de cãutare meditati-vã, nu-ºi abandoneazã þintele(cãci nu putem vorbi de obsesii –Ioan Moldovan „nu se dã în spec-tacolul sfâºierii lãuntrice” – cumobserva într-un rând Ion Simuþ).Dar nici nu experimenteazã. Nuavem de-a face cu un poet... te-merar într-ale expresivitãþii, cumnici cu unul imitativ, supus vre-murilor ºi modelor, cum s-ar spu-ne. Poetizarea este, aici, o formãpersonalã de acceptare a indivi-dului iremediabil situat în lume(cum zic postmoderniºtii) sau de

nnnnn XENIA KARO-NEGREA fractali

despre evidenþã, aparenþã,pânã una alta despre

confruntare cu lumea (dacã nemenþinem în raza lecturii lui IonPop).

De la bun început ºi pânã înzilele noastre, Ioan Moldovan aºtiut/ simþit/ intuit nu nevoia de acorecta lumea, ci nevoia de a ac-cepta, i.e. înþelege existentul (cf.Steven Connor, în Cultura post-modernã). Acesta este, cred, im-pulsul întregii poezii a lui IoanMoldovan. Noutatea fiecãrui vo-lum vine din „dialogul cu Cãrþile”(cum observa la vreme acelaºi IonPop), cu formulele, cu experimen-tele altora, mai nou.

Viaþa fãrã nume pare acum sã-ºi fi gãsit echivalentul (numele?)în mainimic. Mainimicul, „numelecelãlalt al vieþii ce ni s-a dat – cli-pa cea repede, cum bine a zisPoetul” (vz. „Argumentul” în Ce-lãlalt peºte, p. 6) pare singura for-mã identificatã pânã acum de aco-modare în lume. Mainimicul, evi-denþa, i.e. aparenþa (ºi, de ce nu,pânã una alta, adevãrul) este nu-mele/ cuvântul (postmodern) princare poetul poate deschide dia-log cu lumea, orice va fi însem-nând aceastã vocabulã. Prin dia-log e de înþeles aici echilibrul. Fiecã se numeºte dialog, confrunta-re sau acomodare, situarea înlume cere de fapt echilibru. Cãu-tarea, meditaþia, ironia, interoga-þiile sunt toate modalitãþi (tehnici)de cãutare a echilibrului.

Indiferenþã ºi ironieÎncordarea întru acceptare se

mutã acum, cu noul volum, din-spre chestionãrile imediatului,spre tema morþii, a depersonali-zãrii, a dispariþiei, dinspre „iarbaîntunecatã crescutã în gurã”(Arta rãbdãrii, „Scurtã prozã”, p.17) spre „Marea Legãturã” („Ni-mic, nu, nimic”), dinspre „scurteproze” spre „poeme fiscale”, din-spre amãrãciune spre indiferen-þã, dinspre „doamna Mélancho-ly” spre „doamna Ignota”, din-spre cunoscut spre necunoscut,dinspre perlocuþionar spre ilocu-þionar. Mainimicul, aflat cândvaîn proximitatea poetului – „Pesteumãrul tãu se întinde degetulmainimicului/ ºi se hrãneºte”(Arta rãbdãrii „Scrisoare”) –devine, iatã, poemul însuºi, poemfiscal, sau semn identitar pentrupoet: „Stricat de viaþã stricat deneviaþã/ de gât cu mainimiculcare mi-s” („De lucru”). Poetulînfruntã acum semnele inelucta-bilului, ale indiferenþei: „În miezde noapte un porumbel prinsomn/ uguie de-ale sale” („Po-rumbel”) sau: „O mulþime de oa-meni/ mã ocupã/ în tristeþea tru-pului îi plâng/ din umbrã/ ºiaceasta e însãºi ºtergerea meadin table// scrisori care nu sescriu/ vieþi care nu se vieþuiesc”(„ªtergerea”). Parcã niciodatã, înniciun alt volum al sãu, predefi-

nitul (indiferent) nu a fost maiputernic resimþit ca acum. Poatetocmai de aceea interesul faþã delucirile cotidianului s-a transfor-mat într-o introspecþie ºi eaaproape indiferentã când nu eironicã: „stau ºi mã uit la minecum trec pe stradã/ ca o momâie/în care oasele-s tot mai de sidef/.../ Stau doar la masa mea ºi beausuc/ ºi mã gândesc mã gândescmã gândesc mã gândesc –/ doarla datorii/ ºi-mi cântã mie îngerul«Unde te duci? Unde mã duc?/ºi când ºi când ºi când vom fiiarãºi vii?!»”.

Dintr-o datã, mainimicul, mer-sul lumii adicã, þine loc de fiinþãºi conºtiinþã, de orice. În acestcontext, aºa-zicând cele douã to-talitãþi, totalitatea lumii sensibileºi totalitatea universului în miº-care, sunt doar pretext de finã iro-nie: „Cred cã au cãpiat mierlele înplinã iarnã,/ la ºase fix de dimi-neaþã ori de searã/ încep nene sãcânte ca descreieratele/ plouãninge e cald e frig ele una douãcântã/ ca-n secolul nouãspreze-ce de odinioarã/.../ La un momentdat o sã ies pe geam de aici/ de laetajul perfect ºi îngãduitor etajulºapte/ voi intra ºi eu în clubul lorselect/ ce are pe stemã doar cifracinci// Da, mierla, mierlele toatesunt un intelect/ deconstruindvivace viaþa din moarte” („Mier-la, mierlele”). Cãutãrile s-au lo-

a Congresului ARIP aºazã cu ge-nerozitate pe paliere diferite înaparenþã, dar confluente, cerce-tarea diacronicã ºi cercetarea sin-cronicã a presei româneºti” (Ga-briela Rusu- Pãsãrin, Argument,în Presa localã ºi regionalã ro-mâneascã în context european).Din sumarul volumului de studiiºi cercetãri de istoria presei pre-zentate la aceastã ediþie a Con-gresului, amintim: „Prioritãþi alecercetãrii istoriei presei” (Mari-an Petcu), „Problema presei ru-seºti în paginile ziarului gazetaBasarabiei 1935-1940) (MariaDanilov), „Literatorul – primej-dios instrument al modernitãþii”(Lucian Pricop) (L.M.)

vit, iatã, de implacabil, adicã deindiferenþã. Poetul îºi vede încontinuare de (auto)ironia duioa-sã, dar versurile sale nu mai tre-zesc aºteptãri, ci „nu mai suntdecât niºte însemnãri/ desprecum îmi trece vremea” („De pecreier”). Indiferenþa universuluiºi indiferenþa personalã ºlefuiescsemnele de cenuºã ale transfor-mãrii, pregãtesc trecerea într-oaltã dimensiune, de la porumbeicãtre îngeri, de la vieþuire la re-trospectivã: „În fine, pe cine pu-nem în parantezã ºi pe cine/subliniem?” („Poem fiscal”, p. 22)sau „ºi totuºi de ce oare Stratans-a înfipt în sine pânã-n/ plãse-le” („Poem fiscal”, p. 23).

Tematica aceasta gravã e tur-natã (ironic ºi firesc, am spune,dat fiind cã avem de-a face cu unoptzecist de cursã lungã) într-omuzicalitate datã de eufonii ºi in-gambamente delicate, dusã, nude puþine ori, pânã la nivelul in-cantaþiei. Se recomandã în felulacesta o poezie limpede a vremu-rilor noastre.

Cele douã volume dinEnciclopedia educa-þiei fizice ºi sportului

din judeþul Dolj (Sitech, Craio-va, 2008-2010), realizate de 20 depersonalitãþi foarte cunoscuteiubitorilor de sport din judeþulDolj (ing. drd. Janeta DanielaBraun, prof. Aurel Daneº, prof.Cãtãlin Brânduºoiu, ec. Constan-tin Brâzan, ing. Petru Clonda,prof. Nicolae Cojocaru, prof. Va-lentin Costandache, prof. ViorelCoriolan Dobre, prof. univ. dr.Marian Dragomir, prof. DanielGãvan, prof. Cornel Golea, prof.ing. Mihai Milu, lect. Univ. dr.Antonie Mihail, inf. master EmaNegreanu, prof. Ion Oprescu,conf. univ. dr. Dorina Orþãnescu,prof. Sorin Pãtraºcu, prof. Alin

Staicu, prof. Origen Staicu, pilotinst. Titel Stârcu), prezintã „viziu-nea” autorilor asupra evoluþieisportului în aceastã zonã geogra-ficã. Deºi utilã, propunând o pri-vire de ansamblu necesarã asu-pra sportului, lucrarea trãdeazã oanumitã concesie rigorii necesa-re unei asemenea construcii carelasã loc pentru optimizarea uneiediii viitoare. Cum fotbalul estesportul cel mai popular, iar „Uni-versitatea” Craiova este cea maireprezentativã formaþie a judeþu-lui Dolj, mã voi referi mai întâi laaceastã echipã, a cãrei datã deînfiinþare „Enciclopedia” nu omenþioneazã. În anul competiþio-

nal 1957-1958, când a începutdesfãºurarea campionatului defotbal cu turul în perioada detoamnã ºi returul în primãvarã,„ªtiinþa” Craiova a evoluat în se-ria a IV-a a diviziei C, având caprincipalã rivalã echipa „Unirea”Râmnicu Vâlcea. Meciul decisiv,încheiat cu scorul 1-1 s-a dispu-tat la Râmnicu Vâlcea ºi a fosturmat de un scandal ce a rãmasmultã vreme în amintirea miilor despectatori. Liderul indiscutabil ºigolgeterul echipei când a intratîn divizia B a fost extrema stângãDilã. Suspendatã douã etape dincauza scandalului de la RâmnicuVâlcea, „ªtiinþa” Craiova a pier-

dut prin neprezentare cu 0-3 pri-mele douã meciuri din divizia B(cu C.S.M Sibiu ºi A.M.E.F.A.Arad. Abia în etapa a treia a jucatîn Craiova cu C.S. Oradea ºi a câº-tigat cu 2-1 prin golurile înscrisede Croitoru Dumitru (pentruspectatori: Miticã). Nici Croito-ru, nici Dilã nu apar în lotul pecare l-a avut echipa în perioadacând a jucat în divizia B. Dupã 1octombrie 1958, idolii spectatori-lor olteni au devenit Bâscã (cen-tru atacant), Panã (inter drept) ºiportarul Veselin Pain. Din sep-tembrie 1960, când s-a transferatPain la „ªtiinþa” Timiºoara, celordoi idoli rãmaºi (Bâscã ºi Panã) li

s-a adãugat Puiu Constantines-cu, venit de la Ploieºti (spectato-rii îi ziceau Gãinã), iar printre ceimai valoroºi jucãtori s-au numã-rat: Mihãescu (Michy pentruspectatori), Sima, Hârºova, Mir-cea Popa, Preda (spectatorii îi zi-ceau Pispi). Niciunul dintre fot-baliºtii la care m-am referit pânãacum nu apare în „Enciclope-die…” Într-un mod cu totul sur-prinzãtor nu apare în lotul de carea beneficiat echipa cât timp a ju-cat în divizia B, nici Vasile Urzi-ceanu, portarul titular dupãtransferul lui Pain la Timiºoara.În schimb, apare, cu totul eronat,printre jucãtorii echipei la debu-tul în divizia A. Dupã mutareaFacultãþii de Mecanizare a Agri-culturii de la Craiova la Timiºoa-ra, 1962, Urziceanu, Hârºova,Mircea Popa ºi Bãlan (care, deasemenea, nu figureazã printrejucãtorii care au evoluat în divi-zia B) au devenit titulari ai echi-pei „ªtiinþa” Timiºoara. În toam-na anului 1964 Vasile Urziceanus-a transferat la Rapid ºi fãceaparte din lotul echipei din Giu-leºti, nu al echipei din Bãnie carea debutat atunci în divizia Aavându-i ca portari numai pe Va-silescu ºi Papuc.

Sunt sigur cã unul dintre au-torii „Enciclopediei…”, domnulinginer Petru Clonda, ºtie multmai bine aceste lucruri ºi mã sur-prinde faptul cã excelentul bas-chetbalist de odinioarã, coleg degeneraþie cu fotbaliºtii menþionaþimai sus, a acceptat sã nu fie po-menite numele unor jucãtori careau fost celebritãþi ale Olteniei înperioada 1958-1963. Dar „viziu-nea” este… „viziune”.

nnnnn Iulian Sãvescu

„viziuni” asupra sportului doljean


Sorin-Mihai Grad, Surogat[poerezii], Herg Benet Publis-hers, 2010.

Cunoscut în primul rânddin spaþiul virtual, edi-tor al revistei Egopho-

bia, matematician, în prezent fi-ind asistent ºtiinþific la Chemnitzunde ºi trãieºte, ºi, nu în cele dinurmã, poet, Sorin-Mihai Grad seprezintã cititorilor cu un volumde debut ce poartã un titlu pro-gramatic, Surogat, care prin ide-ea de succedaneu face trimiterela necesitatea conturãrii unei noisensibilitãþi poetice.

Sorin Mihai-Grad este un poetcât se poate de atent cu versulsãu, ºarja poeticã, bricolajul, înciuda intenþiilor ironice de decon-strucþie ºi mai ales prin aspectulneglijent jucat, fiind, inevitabil,elemente ale unei conºtiinþe po-etice puternice. De aceea impre-sia pe care o lasã placheta de faþãeste distanþa bunicicã faþã de mai„vârstnicii“ poeþi ai începutuluide mileniu. Mizerabilismului ºi mi-nimalismului el le preferã fuga depatetism ºi de cobotinism, poa-te, ici ºi colo, francheþea ºi fron-da sã mai ofere vreun impuls lec-torului.

Asaltul ludic, jocul în oglinziprin care se mimeazã apropiereacontrariilor sunt menite a-l sedu-ce pe cititor ºi sã-l introducã într-o atmosferã poeticã ce se lasã cugreu definitã prin calificativelefamiliaritãþii. Iatã ºi o bucatã dinpoemul care deschide cartea:„pictez ochi pe un rãsãrit de sea-rã/ închipuindu-mi cã visez/ al-bastru/ nu mã ispiteºte nicio du-rere/ decât cele vechi pe care ºile-a uitat în mine/ oricine“ (Suro-gat de indiferenþã). Acest tip depoezia sau „poerezia“, cum ºi-onumeºte autorul, nu mizeazã peancorele afective (cum se încear-cã, de altfel, în întreg volumul)iar ceea ce ar rãmâne ar fi mai multcarcasa unui blindaj ermetic, des-cifrabil numai prin puterea rãb-dãrii, prin refacerea drumului dinretortã: „cu fiecare cuvânt îmimaschez/ sau îmi masacrez dupãcaz/ un sentiment/ de care nicinu-mi mai amintesc/ versurilesunt de fapt poveºti/ pe care levei descifra/ abia de la a treia citi-re încolo/ (…)/ pânã te decizi/ îþidedic poerezia asta“ (Surogatcam mizantrop).

Ce este, însã, interminabilul„surogat“, regizat aºa prin instru-mentele monotoniei, recunoscutde cãtre eul poetic ºi asimilat cape ceva autentic, astfel încât dis-tanþarea sã nu mai fie posibilã?Eventual, cum spune poetul, un„text/ care culmina în nelãmuri-re“ sau „un fel de amintire la celmai trecut timp posibil/ deci nuse mai ºtie precis/ nici de cine

surogatpoetic

voiam sã râd/ în afarã de mine“(Surogat de lãmurire) sau „poe-rezia e propriul meu ospiciu ºicanal/ de orice fel s-ar vrea/ tea-ma de normal mã-ntrece/ suntpropriul meu epigon“ (Surogatde plagiat).

Paginile în care Grad dã cursimpulsului oniric sunt puþine, darunde se întâmplã poezia câºtigãîn prospeþime: „am scãpat dinviaþã pânã acum dormind/ m-amascuns dupã somn“ (Surogat desomn). Efectul se produce, deasemenea, când poetul îºi îngã-duie mai multã directeþe ºi sufi-cientã distanþã (auto)ironicã: „vindintr-un oraº care uneori apare pehartã/ la meteo/ iar în ziare doarprintre scorurile din divizia b“, „vindintr-un oraº pe care nu-l pot urî/pe care nu-l cunosc nici deloc nicidestul“ (Surogat de nostalgie)sau „mi-ar plãcea sã ºtiu scrie casolistul de la taxi versuri lungi ºiisteþe/ ºi sã-mi vinã idei la fel denãstruºnice ca bãieþilor de laz.o.b.“ (Surogat lãustar). Chiardacã am vãzut-o ca pe un efortde conturare a absurdului, nu amînþeles, totuºi, dorinþa autoruluide a introduce în economia vo-lumului unele construcþii cãroranu le-aº gãsi rostul: „nu am va-gin/ s-am cu cine mã monologi“sau „fiecare tu se va citi voi/ ori-când îþi vei dori asta/ cu fericiþisubînþeles (s.a.)“ etc.

Poate cã avea dreptate HoriaGârbea, într-o minirecenzie dinLuceafãrul, când socotea poezii-le din volum tehnice ºi cu o dozãde artificial, lucru pe care-l vãdposibil din cauza unei teatralitãþiexploatate în exces, beneficã încazul în care se încearcã atrage-rea atenþiei asupra a ceva nou,diferit. Totuºi, sunt mult mai mul-te lucrurile bune decât neinspi-rate în Surogat. ªi este meritullui Sorin-Mihai Grad de a fi evitatlocul comun, de a fi încercat alt-ceva, dar, din pãcate, cu mult preamulte riscuri.

Ceea ce frapeazã dintruînceput în cartea Omulactiv ºi impersonalul

„SE” (Craiova, Editura Aius,2010) este altitudinea demersu-lui de investigare, noutatea per-spectivei de cercetare ºi perti-nenþa concluziilor.

Volumul apare într-o colecþiede succes, „Biblioteca de filoso-fie româneascã”, coordonatã dedr. Adrian Michiduþã ºi se con-stituie din analize ale unor aspec-te de filosofie socialã din opereale unora dintre gânditorii ro-mâni de marcã (C. Rãdulescu-Motru, ªt. Zeletin, E. Racoviþã,V. Pârvan, I. Petrovici, T. Vianu,C. Noica, M. Florian, T. Bugna-riu, C. I. Gulian, N. Bellu º.a.).

I. Miza zeteticã, înþeleasã dreptcâºtig teoretic în ordinea gândi-rii, o reprezintã radiografierea dinperspectiva filosofiei sociale aunor pagini de istoria gândiriiromâneºti. Unghiul de abordareeste unul original: perspectiva defilosofie socialã se configureazãprin „alegerea temelor” ºi „mani-era de cercetare”. Obiectul privi-rii analitice îl reprezintã, conformdesign-ului de orientare, „con-ceptele referitoare la raportul din-tre individ ºi societate, la imagi-nea omului din acest punct devedere ºi la reflectarea probleme-lor sociale, a multiplelor sensuriale interdependenþelor dintre oa-meni” (p. 7).

II. Centrul tematic iradiant seregãseºte în „tema omului activ”,iar autorii analizaþi sunt integraþiîn „paradigma omului activ”. Eiau teoretizat ºi ºi-au asumat „mo-delul omului activ”: acela care seimplicã în miezul lucrurilor ºi careacþioneazã cu speranþa cã impli-carea determinã „ameliorarea stã-rii reale”. Tematizarea se realizea-zã sub incidenþa unei lecturi filo-sofice lucide cu douã resorturilimpezi: concepþia despre filoso-fie ºi concepþia despre lecturã.

a. Filosofia este înþeleasã ca o„activitate de construcþie a uneilumi de concepte în inferenþelelor multiple pentru a pãtrunde co-nexiunile reale ºi tendinþele aces-tora”. Specificul ei provine dingândirea arhitecturii ºi dinamiciiconceptelor. Ca atare, ea „nu aju-tã în mod direct omului, dar îl aju-tã sã gândeascã mai bine realita-tea” (p. 15). În discursul filosoficsunt dezvoltate concepte ce „staula baza valorilor” ºi care „suntmenite a le trimite mesaje celorcare le pot înþelege”.

b. Având la dispoziþie un cor-pus cu o tematicã relativ conver-gentã, ca spirit investigativ, tre-buie „sã ºtim sã le citim”. Lecturaadecvatã se profileazã a fi aceeaorientatã pe acea „grilã de lectu-rã” capabilã sã ducã „mai depar-te caracterul deschis ºi critic alfilosofiei” (p. 277). Poziþionareade lecturã trebuie sã permitã asurprinde „filosofia socialã expli-citã” sau „implicitã a gânditori-lor” (p. 272).

Dintre cele trei forme de inter-pretare ale hermeneuticii (deco-dare, descifrare, decriptare), pro-fesoara Ana Bazac opteazã pen-tru descifrare – o linie deschisãde hermeneutica lui Paul Ricour.O astfel de lecturã filosoficã se

cristalizeazã în „a descifra” „con-cepte” (p. 14) ºi în „activitatea dedescifrare a textelor” (p. 364).Descifrarea, ca mod de intercep-tare, este aºezatã în zona de in-ducþie a hermeneuticii lui H.-G.Gadamer ºi în sfera de înþelegereca „mediere gânditoare” ºi cademers de „desprindere treptatãa notelor esenþiale din analizatextelor” (p. 309). Obiectul desci-frãrii se profileazã a fi: semnifica-þii („semnificaþiile întregului” –p. 17, „semnificaþia criticã a (...)conceptului” – p. 18, „semnifica-þii practice” – p. 137, „semnifica-þie ce transcende momentul” –p. 248, „semnificaþiile” noþiunii di-rectoare – p. 309, „semnificaþiileacestor texte” – p. 309, „semnifi-caþii contradictorii” – p. 365), sen-suri („a sesiza sensurile” – p. 8,„sesizarea sensurilor” – p. 11, „re-levarea unor sensuri noi” – p. 14,„sursã de cunoaºtere ºi de sen-suri” – p. 18, „relevare (...) a sen-surilor existenþei” – p. 371, „as-pectul sensurilor explicite” –p. 402, „sensurile non-conformis-te” – p. 452) ºi înþelesuri („omulconcret a fost înþeles” – p. 18,„un înþeles” – p. 372, „prim înþe-les” – p. 378).

În afara unei conºtiinþe teore-tice explicite, profesoara AnaBazac se ocupã de ceea ce estedincolo de semnificaþii, sensuriºi înþelesuri. Aºa cum argumen-tam într-o carte („Comunicare ºimesaj în filosofie”, 2006) în mie-zul filosofiei stã mesajul filoso-fic, mai exact, mesajul filosofema-tic. Între filosofeme, enumeramîmpreunã cu P. Ricour („Metafo-ra vie”, Univers, 1984, p. 445):logos, eidos, theoria, epokhe º.a.Sunt filosofeme: noþiunile, con-ceptele ºi termenii filosofici, idei-le, problemele ºi întrebãrile filo-sofice. Situam mesajul în centrulnoii ontologii.

Descifrând sensuri, semnifica-þii ºi înþelesuri, doamna profesoa-rã Ana Bazac ajunge la mesaj ºivorbeºte, incidental, de „mesajeconservatoare” (p. 20) de „carac-terul contradictoriu al mesajelorde filosofie socialã” ale lui C. Rã-dulescu-Motru (p. 23), de „mesa-jele democratice ºi umaniste” alelui T. Vianu (p. 305), de „mesajulavântat al tânãrului Noica”(p. 371), de „mesajul militant cuprivire la consecvenþa lucrului cuideile ºi la onestitatea ideilor emi-se” la Noica (p. 399), de „mesajulpe care l-a comunicat – în scris ºiîn lecþiile sale T. Bugnariu (p. 425).

III. Ipoteza majorã a cãrþii însensul cãreia lectura filosoficãdezvoltã argumente este urmã-toarea: «întreaga filosofie, ºi nunumai cea româneascã, s-a miº-cat între activism ºi impersonalul„se”» (p. 18). Cele douã „jaloaneale ipotezei” sunt activismul(conceptul explicitat anterior) ºi«impersonalul „se”». Acest dinurmã concept a fost acreditat deM. Heidegger ºi se profileazã cao „perspectivã abstractã despresocietate” ºi constã în înþelege-rea alteritãþii”, a celorlalþi oameni,a societãþii ca «o masã compactãºi impersonalã: „ceilalþi spun”înseamnã „se spune”» (p. 16).Aceste concepte sunt reþinute calimite „date gândirii asupra omu-lui în lume”.

Lectura filosoficã va fi orien-tatã „explicit ºi implicit – în cemãsurã omul concret a fost înþe-les între cele douã jaloane”(p. 18) ale ipotezei de lucru.

Linia de argumentare ridicã ladovadã elemente din opera gân-dirilor menþionaþi anterior caresusþin ipoteza. Câteva exemple.C. Rãdulescu-Motru are „ideisociale”, iar filosofia sa socialãinclude „mesaje contradictorii” ºiare caracter „conservator” (p. 24).Prin problematizãrile sale, prin fi-losofia sa socialã, ªt. Zeletin aaruncat mãnuºa, obligându-ne lao lecturã a lumii în care „sã gân-dim liber ºi, astfel, provocator”(p. 102). Alãturi de Mihail Manoi-lescu, ªt. Zeletin a abordat cupertinenþã problema „niveluluieconomic rãmas în urmã al þãrii”(p. 237). Nina Façon (în studiiledin volumul „Concepþia omuluiactiv”) relevã semnificaþiile con-ceptului de activism în „articula-þiile sale istorice”, „fiind urmãriteîn manifestãrile fenomenelor, caºi în reprezentãrile culturale aleacestora” (p. 309). Actualitatealui M. Florian derivã din postula-rea credibilã a dreptãþii „ca ter-men mediu între libertate ºi egali-tate” (p. 402). R. Florian aratã,prin ideile sale sociale, cã se poa-te pãstra „independenþa reflecþieiteoretice faþã de comanda politi-cã” (p. 506).

IV. Dincolo de valoarea în sinea demersului investigativ ºi deconcluziile interesante ce decurgdin ipoteza de lucru, sunt de evi-denþiat:

- configurarea cercetãrii în pe-rimetrul lecturilor majore ale filo-sofiei din toate timpurile: Descar-tes, Kant, Hegel, Marx, Heideg-ger, Gadamer, Derrida, Althusser,Cioran etc.;

- înscrierea lucrãrii între cãrþi-le de relevanþã pentru istoria fi-losofiei româneºti, aparþinândunor autori precum Gh. Vlãduþes-cu, Angela Botez, F. Roatiº;

- emiterea ideii de „amprentãfemininã” (p. 364) în raport cucare se poate deriva o opinie deîncheiere: putem vorbi de o filo-sofie femininã româneascã pe li-nia N. Façon, Angela Botez, AnaBazac etc.

Finalmente, cartea este o lec-turã plãcutã, non linearã (tabula-rã) ºi incitantã. Stãpânirea filoso-femelor ºi aducerea lor în concre-tul tematicii, ideaticii ºi problema-ticii abordate aratã cã gândireafilosoficã este încã viguroasã ºisfârºitul filosofiei este departe.

nnnnn ªtefan Vlãduþescu

Ana Bazac: o lecturã profundãamânã sfârºitul filosofiei

nnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEA

ec

tu

ri


Apostol Stan, Istorie ºi politi-cã în România comunistã, Cur-tea Veche, Bucureºti, 2010, 422 pp.

Acum câþiva ani, într-osocietate cu pretenþiiacademice, venise vor-

ba de Take Ionescu ºi al sãu Par-tid Conservator Democrat. Atinsde o boare de patriotism local, amþinut sã declam cã anunþul con-stituirii respectivei formaþiunii s-afãcut, în ianuarie 1908, în GaraCraiova ºi am încheiat – pe câtde apãsat, pe atât de neinspirat –cu un „aºa zice istoria!”. „Nu is-toria zice, ci Apostol Stan!”, s-aauzit imediat glasul uºor dispre-þuitor al unei – altfel, timide – ti-nere specialiste în materie. Amcrezut cã ori pune la îndoialã ve-ridicitatea informaþiei, ori are oproblemã cu purtãtorul ei, pânãcând am aflat cã ea însãºi a prins-o într-o monografie, atribuindu-icorect paternitatea. Fãrã a intraîn detalii legate de episodul isto-ric, trebuie sã recunosc cã, abiacãutând sã vãd dacã/cum e notatel în istoriografie, am simþit pe pro-pria-mi conºtiinþã ceea ce ºtiam,teoretic, din cãrþile unor LucianBoia sau Neagu Djuvara ºi anu-me cã nu existã un discurs unicdespre trecut, primit de undeva desus, asemenea legilor lui Moise.Istoriile sunt scrise de oameni –ziºi istorici, dar tot oameni – ºi,prin urmare, poartã în ele tot ome-nescul de la un anumit momentdat. Oricât ar pãrea de evident, eun fapt greu de acceptat.

Chiar Apostol Stan vine sãilustreze cât se poate de elocvent

o istorie a celor care au scris „Istoria”numai cã, din 1970 pânã în 1989,ea a fost încorporatã în celebraAcademie de ªtiinþe Social-Poli-tice. Totuºi în „câmp ideologic”,Institutul Academiei a rãmas,onorabil, în urma concurenþei pri-vilegiate, constituite din Institu-tul de Istorie a PMR/PCR ºi, maitârziu, Centrul de Istorie Milita-rã. Dincolo de aceste aspecte,iese la luminã o instituþie obiº-nuitã, cu structurã birocraticã,sindicat, organizaþie de partid,turnãtori ºi turnaþi etc. Viaþa In-stitutului se compune din vieþilecercetãtorilor, oameni cu poveºti,capacitãþi, ambiþii ºi disponibili-tãþi diverse. Unii au fost stãpâni,alþii „negri”, dar rolurile s-au maischimbat de-a lungul vremii. Uniistrãlucesc azi în istorie, alþii zacsub praf în arhive ºi biblioteci.Depinde, în fond, de cine le scrieistoria. Între ei s-au creat, firesc,simpatii ºi antipatii, bisericuþe ºimâncãtorii. Uneori, autorul nespune cum s-au reflectat ele înistoriografie, alteori cititorul, maimult sau mai puþin avizat, poatepresupune. Pe lângã cercetãtoriiadevãraþi, prin Institut au trecutînsã ºi „elefanþii”, foºti activiºtide rang înalt trimiºi la munca dejos, cazul cel mai cunoscut fiindcel al lui Miron Constantinescu.ªi, ca în orice casã respectabilã,au existat fantome, ºi încã uneleiubite. Barbu Câmpina, universi-tar ºi director adjunct al Institu-tului în anii ’50 (simpla nevoie deprecizãri biografice þine loc deorice comentariu) ºi guru al sec-

Mircea Pospai, Casa din altãviaþã, Editura Scrisul Românesc,Craiova, 2010, ediþia a II-a, revi-zuitã ºi adãugatã

Mircea Pospai îºi înso-þeºte romanul Casadin altã viaþã cu

douã citate biblice, din Ecclesiastºi din Iov, despre deºertãciune ºidespre speranþã, nu din motivereligioase, cum s-ar putea crede,ci pentru a aduce argumente plau-zibile unei teme eminamente fan-tastice. Subiectul este, în gene-ral, simplu. O tânãrã româncã, La-mia, întreprinde, cu un grup deprieteni arhitecþi, o cãlãtorie înAntalia, la Bergamo, fosta cetatePergam, fiind impresionaþi de re-lictele istorice, dar ºi de noile con-strucþii. De la început, într-un stilcaptivant, autorul deschide ca-lea spre fantastic. Eroina, avândsenzaþii ciudate, se trezeºte bruscîntr-o altã identitate, în urmã cupeste douã mii cinci sute de ani,ca tânãrã spartanã, luatã prizoni-erã de soldaþi ai regelui Pergamu-lui. Scriitorul reconstituie cadrulistoric. Din povestea acesteiaaflãm cã, de copilã, practicaseexerciþii fizice pe stadion, obþi-nând chiar lauri. La vârsta potri-vitã, conform tradiþiilor, este cã-sãtoritã cu un luptãtor care, înscurt timp, moare în bãtãlie. Obi-ceiul fãcea însã ca vãduvele sãdevinã femeile tuturor, fãrã dreptde împotrivire. Pentru a-ºi evita

farmecul naraþiunii fantasticedestinul, Lamia se travesteºte înbãrbat ºi pleacã în lume, fascina-tã mai ales de viaþa culturalã dinAtena.

Autorul este un povestitorabil, preocupat mai cu seamã defluenþa diegeticã ºi de menþine-rea fantasticului în limitele vero-similului. Uneori, însã, se extindeîn zona fabulosului. În vis, La-miei îi apare o fiinþã spectralã, tri-misã de un stãpân misterios, careîi face profeþii, dându-i ºase porto-cale simbolice. Când ajunge laAtena, are o imagine oniricã ºifunestã a celebrei cetãþi, o împrej-muire de ziduri înalte, fãrã niciointrare. Apoi, în port, descoperão mulþime de soldaþi care fãceauultimele pregãtiri pentru plecarea,cu vase, la rãzboi. Socotitã, pen-tru cã îmbrãcase haine bãrbã-teºti, un dezertor, este urcatã cuforþa pe o corabie. Misiunea lup-tãtorilor era de a înãbuºi revoltaunei cetãþi vasale, aflate pe þãr-mul mãrii, în Asia Micã. Pentru anu se da de gol, în echipajulrestrâns al corãbiei trebuie sã secomporte ca un bãrbat.

Mircea Pospai scrie o poves-te greacã, bazatã în primul rândpe naraþiune, un roman cu recon-stituiri istorice, cu întâmplãri ero-tice, fantezist ºi poetic. Modelesunt romanele de epocã, fãrã ti-pologii, fãrã aprofundãri psiho-logice. Ajunsã la cetatea rebelã,ceata de luptãtori este înfrântã,unii sunt uciºi, alþii sunt luaþi pri-

nnnnn PAUL ARETZU

zonieri. Duºi la o licitaþie desclavi, în Pergam, un scrib se sin-ucide pentru a-ºi apãra onoarea.Când vine rândul tinerei sparta-ne (numitã Andra), cei de faþã în-þeleg cã este vorba de o femeietravestitã. Socotitã vrãjitoare,este condamnatã la moarte, dar ise dã ºansa, conform obiceiuri-lor locului, de a fi graþiatã dacãcineva ºi-ar fi asumat riscul de aarunca ºi a fixa o bilã de lut ars,pe capitelul unei coloane. Pentruviaþa prizonierei, se hotãrãºte sãîncerce voinþa zeilor chiar frateleregelui. Autorul ºtie sã foloseas-cã o artã a gradaþiei subiectului,sã capteze interesul cititorului.

Dintr-o discuþie prelungitã în-tre Andra ºi Spiritul ei, se deduceideea de bazã a cãrþii, aceea atransmigrãrii sufletelor. Portoca-lele dãruite tinerei de vedenia lu-minoasã reprezintã, de fapt, vie-þile viitoare. Recunoaºtem cuuºurinþã modelul prozei fantasti-ce eminesciene, cu palingenezii,cu pendulãri neaºteptate în timpºi în spaþiu, cu sumare reconsti-tuiri de epocã ºi cu întâmplãrimiraculoase, cu un amestec devis ºi de realitate.

Mizând pe efecte ale suspan-sului, scriitorul schimbã planuri-le de reprezentare, întrerupândpovestea privind soarta Andrei,ºi revenind la grupul de arhitecþiaflat la Bergamo, pe locurile ve-chiului Pergam. De fapt, cãlãtoriiparticipã la inaugurarea unui

complex turistic ºi sportiv impu-nãtor, proiectat de domnul Nico-la, tatãl Lamiei, un cunoscut ar-hitect, aflat în imposibilitatea dea participa la eveniment. Pentrua compensa, el îºi trimite colabo-ratorii ºi fiica. Autorul ramificãpovestirea cu amintiri din viaþaLamiei, ori a prietenei sale Inna.El lasã, parcã, la voia întâmplãriiconfuzia dintre real ºi iluzoriu,cartea având, pe alocuri, carac-teristicile unui basm poetic. Seadaugã jocul coincidenþelor fan-tastice. Aflatã în a ºaptea viaþã,Lamia are surpriza ºi revelaþia dea-l întâlni, la un bar din Bergamo,pe însuºi fratele regelui din Per-gamul antic. Din povestea pecare acesta o deapãnã pe scenã,completându-i momentele deamnezie, aflã cum s-a încheiat ju-decata de odinioarã. Fratele re-gelui, îndrãgostit de tânãra spar-tanã, gata sã se sacrifice pe sine,reuºeºte, apelând la tradiþia lo-cului, sã fixeze, în chip miracu-los, bila de lut ars pe capitelulcoloanei din Groapa JudecãþiiSupreme ºi, astfel, sã îi salvezeviaþa. Predestinarea face ca ei sãse reîntâlneascã dupã consuma-rea a ºase vieþi. Fratele regeluieste acum un om de afaceri, ob-sedat de cãutarea unei comori pecare a ascuns-o, pe vremuri, îm-preunã cu soþia sa, în cetateaPergam. De-a lungul povestirii, înmomentele de impas, Lamia areîntâlniri iniþiatice cu Spiritul sãu.

Dupã ce trec prin mai multe în-tâmplãri, cei doi iubiþi îºi recapã-tã memoria timpurilor ancestrale.

Mircea Pospai scrie un romanatipic, mai apropiat de o povesti-re, având puternice evaziuni înuniversul indefinibil al fantasti-cului, pãstrând însã, pentru asi-gurarea credibilitãþii, un contactrepetat cu realul. Tema de bazãeste transmigraþia sufletului. Inliteratura românã, o întâlnim laEminescu, la Liviu Rebreanu, laMircea Eliade. I se adaugã iubi-rea, visul, cãlãtoria în timp, anam-nezele, dar ºi mijloace caracteris-tice, fabulosul, poeticitatea, ocul-tismul. Discursul fluent, eveni-mentele cu o desfãºurare narati-vã logicã, fantezia bogatã suntelemente care fac lectura capti-vantã ºi foarte agreabilã. Auto-rul se menþine cu dexteritate înatmosfera genuinã a povestiriifantastice autentice.

„relativitatea” discursului istorio-grafic românesc de dupã cel deal doilea rãzboi mondial. Autor alunei întregi biblioteci de istoriemodernã ºi contemporanã, cu-noscutul cercetãtor – rãmas, dinpãcate sau din fericire, cum con-siderã Domnia sa, dacã nu în afa-ra, în marginea establishment-ului universitar – a publicat în2010 un volum memorialistic: Is-torie ºi politicã în România co-munistã. Chiar numai dupã titlu,e uºor de sesizat cã lucrarea sesitueazã în continuarea contribu-þiilor lui Vlad Georgescu ºi FlorinConstantiniu. Merge însã maideparte. „Politicã”, la ApostolStan, are un sens mai larg decâtla ceilalþi autori. Nu este numaivarianta cu „P”, a marilor idei carepretind cã pot schimba lumea, ciºi jocul pentru putere de la toatenivelurile, începând cu vârful par-tidului ºi al statului ºi terminândcu sectoarele ºi colectivele unuiinstitut. Gãsim în carte o „mãrtu-rie a modului în care se scria ºi serescria istoria, potrivit indicaþii-lor Partidului […] ºi ale cenzurii”(p. 7), „o reflectare a unei inter-dependenþe [...] a istoriei cu poli-tica” (p. 419), dar nu doar atât.

Tendinþa generalã este de adiseca modul în care scriitura is-toriograficã este afectatã de „exi-genþele politico-ideologice”, lã-sând în plan secund sau chiarignorând factorii non- sau indi-rect politici. Altfel spus, influen-þele „omului dezirabil” – perma-nenþã a regimurilor totalitare, dar,chiar dacã mai greu sesizabilã, ºia celor democratice – se bucurã

de o atenþie mai mare decât celeale omului „real”. Ocupându-sede o perioadã în care rolul perso-nalitãþilor a fost determinant – înciuda dogmelor care susþineaucontrariul – Apostol Stan, de alt-fel prodigios autor de biografii(I.C. Brãtianu, Maniu, Mihalacheº.a.), ºi-a dat seama cã individulconteazã ºi în scrierea istoriei, cãistoricii nu sunt, oricât ºi-ar dorialþii ºi, uneori, chiar ei înºiºi, doar„niºte scribi sau niºte cronicari”(p. 420).

Cea mai mare parte parte a cãr-þii este dedicatã „vieþii ºi operei”Institutului de Istorie, ceea cejustificã aprecierea autorului cãlucrarea ar putea fi consideratãun studiu de caz. Evident, insti-tuþia apare ca una „înfeudatã po-litico-ideologic”, cãreia „i se dic-ta cum trebuia oglindit trecutulnostru” (p. 419). Sã ne gândim

þiei de istorie medie, mort prema-tur, a lãsat în urma sa un adevã-rat „cult barbist”: medieviºtii „îiafiºau portretul în birouri, dar maiales îi susþineau ºi dezvoltau idei-le” (p. 136). Astãzi, la câteva de-cenii de la stingerea cultului, ar fiinteresant de investigat dacã nucumva au mai rãmas urme.

Apostol Stan reuºeºte sã spu-nã foarte mult tocmai pentru cãnu îºi arogã pretenþii teoretice.Nu e vorba de o incapacitate in-telectualã, cum putem bãnui lamulþi dintre colegii numiþi în car-te. Suntem în faþa unui autor cares-a preocupat de istoria ideilor, apracticat de nevoie jujitsu ideo-logic (vezi descrierea probei demarxism-leninism de la colocviulde admitere la doctorat, pp. 246-248), iar dupã 1990 a fãcut gaze-tãrie de opinie. Încercarea de a„propune o privire criticã asupraistoriografiei epocii comuniste”ar fi dus însã, inevitabil, la un re-zultat simplificator ºi contestabildin multe puncte de vedere. Aºa,sub forma unei istorii eliberate deconstrângeri academice, cu osubiectivitate ºi o ideologie asu-mate, cartea poate sugera nume-roase idei ºi conexiuni celor fa-miliarizaþi, cât de cât, cu istorio-grafia vremii. Pentru ceilalþi, rã-mâne povestea.

nnnnn Mihai Ghiþulescu

ec

tu

rie

ctu

rie

ctu

ri


Am cãutat numele Solo-mon Marcus pe Goo-gle. „Aproximativ

282.000 (de) rezultate”, fãrã ghili-mele; „Aproximativ 18.000 (de)rezultate”, cu ghilimele. Mai im-portant decât numãrul rezultate-lor, care oricum se schimbã de lao clipã la alta, este cuvântul„aproximativ”. Prin adãugareaacestui text, numãrul creºte;„aproximativ” rãmâne. El e acolola orice cãutare, voind sã marche-ze „limitarea cognitivã”, dar, celmai adesea, e trecut cu vederea.De aceastã datã, semnificaþia saapare mai pregnant pentru cãeste corelat cu o personalitatecare afirmã ºi explicã rolul esenþi-al al aproximaþiei în cunoaºtere.Chiar numerele reale, care în men-talul comun întruchipeazã însãºiideea de precizie, „sunt, în gene-ral, cunoscute prin valori aproxi-mative”, ne spune dl Marcus.

Dincolo de acest „semn de al-teraþie”, în diverse locuri de peInternet – de la Wikipedia la site-ul Institutului de Matematicã alAcademiei Române – pot fi gãsi-te numeroase date biobibliogra-fice. Solomon Marcus este un„matematician român”, academi-cian, profesor plin de mai bine depatru decenii etc. etc. S-a ocupatde analiza matematicã ºi ºtiinþacalculatoarelor, dar ºi de lingvis-ticã, poeticã ºi folclor. Are zecide cãrþi, sute de articole, mii decitãri. ªi totuºi lipseºte ceva! Dacãne-am opri aici, am ºti prea puþin.Mi-l imaginez spunând cã seman-tica oricãrei existenþe este nu adi-tivã, ci integrativã, cã ansambluleste mai mult decât suma com-ponentelor. Pasul firesc îl re-prezintã explorarea operei ºi aluãrilor de atitudine în articole, in-terviuri, conferinþe. Dar încã nu esuficient… Suntem în situaþia încare ºtim totul despre o piesã ºidespre punerea ei în scenã fãrã afi vãzut însã spectacolul.

E duminicã, 21 noiembrie 2010.Solomon Marcus urmeazã sãsusþinã la Teatrul Naþional dinCraiova conferinþa „Spectacolul– paradigmã universalã”. „L-aimai vãzut?”, mã întreabã cineva.„Pe viu, nu!”. „O sã te fascine-ze!”. Nu înþeleg. L-am vãzut înmulte înregistrãri ºi mã fascinea-zã deja. N-am timp sã mã gândescla asta. Începe la fix. Aproapedouã ore de spectacol desprespectacol. Aº zice „one manshow”, dar nu e chiar aºa. Arealãturi lumea întreagã, din care îºialege mereu parteneri cãrora sãle dea replica. Nu conferenþiazã,ci discutã. Îi continuã pe unii, îicontreazã pe alþii. Spectatoriizâmbesc, se încruntã, se animã,încremenesc. Sã vrea ºi n-ar pu-tea sã rãmânã indiferenþi. Cândam impresia cã a obosit, se ridicãde la masã ºi cere „Întrebãri?”.Curg! Profesorul porneºte prinsalã dupã ele. Cine cautã pecine ? Nici nu apuc sã identificcuriosul, cã e deja lângã el. Vreasã prindã întrebarea de la sursã;nu acceptã intermedieri.

S-a încheiat. Publicul iese.Aºezat la masa rotundã, în mijlo-cul scenei, dl Marcus scrie dedi-caþii, noteazã în agendã solicitãri,le rãspunde celor care i se aplea-

Solomon Marcus: „toatã viaþa mi-am doritsã realizez un efect de seducþie”

cã la ureche. Pe unii îi cunoaºteºi îi surprinde. În final, rãspundeºi întrebãrilor mele „fãrã rest”.Sala e aproape goalã, dar specta-colul continuã.

Sfidând convenþiile editoriale,acest „ºapou” ar trebui sã stea înjosul paginii. CHAPEAU BAS!(M.G.)

„Toatã problema esã fim în stare sã neexplicãm atitudinea”

Mihai Ghiþulescu: StimateDomnule Profesor, care sunt în-trebãrile care vã enerveazã?

Solomon Marcus: Cele careconþin cuvântul „geniu”. De faptnu mã enerveazã, dar nu-mi plac.Caut sã nu mã enervez la nimicpentru cã enervarea ar dãunaprofund întregului meu proiect.Pentru cã nu trãiesc numai dinamintiri, trãiesc în primul rând dinproiecte. În mod normal, un edu-cator nu trebuie sã fie deranjatde nici un fel de întrebare. La ace-lea pe care le considerã nepotri-vite, inoportune trebuie sã expli-ce de ce nu sunt bune. N-aþi vã-zut cã ºi eu la unele întrebãri caremi s-au pus – „care-i cel mai...?”– am explicat de ce întrebarea nue bunã. Chiar s-a putut vedea.

M.G.: Nu vã plac superlati-vele...

S.M.: Nu... Nu-mi plac super-lativele în domeniul în care elenu-ºi au locul. Adicã, sã ne înþe-legem, superlativele relative. Ex-plic de ce nu sunt adecvate.Nu-i o chestiune de gust perso-nal, ci o chestiune de inadecva-re. Toatã problema e sã fim în sta-re sã ne explicãm atitudinea.

„Ãsta este roluloricãrui educator:

sã seducã publicul”- Sunteþi foarte activ. Ne pu-

teþi spune care sunt motivaþiileapariþiilor dumneavoastrã pu-blice? Ce doriþi sã realizaþi vor-bind publicului larg?

S.M.: Toatã viaþa mi-am doritsã realizez un efect de seducþie.Ãsta este rolul oricãrui educator:sã seducã publicul. Seducþia esteo formã a dragostei pe care o ampentru oameni.

M.G.: Trebuie sã recunoaºtemcã vã adresaþi ºi unor oamenicare nu ºtiu cine sunteþi sau nuºtiu prea multe despre dumnea-voastrã. Cum sunteþi prezentatsau cum vã prezentaþi pentru astârni interesul unor astfel deoameni?

S.M.: Asta mi se întâmplã foar-te frecvent. Uite, vã dau un exem-plu: chiar la Colegiul Naþional„Matei Basarab” [la festivitateade sãrbãtorire a 150 de ani dela înfiinþare – 16 noiembrie2010, n. M.G.], eu m-am aºezatîn primul rând pentru cã, neau-zind foarte bine, vreau sã fiu câtmai aproape de vorbitori. A venitla mine o elevã – cred cã aveavreo 10-11 ani – ºi mi-a spus: „Vãrog sã vã duceþi mai în fund, cãaici, în primul rând, este loc pen-tru personalitãþi!”. Am întrebatce personalitãþi. „Pãi da vine dela primãria de sector, vine de lainspectoratul ºcolar”, mi-a înºi-

rat o serie de instituþii. ªi atuncii-am spus: „Uite, dacã îþi dau unpachet de ciocolatã, mã laºi ºi pemine sã stau în primul rând?”.„Mã duc sã întreb!”, mi-a rãs-puns. S-a dus, a întrebat ºi pânãla urmã a venit ºi mi-a spus pe unton conciliant: „Puteþi sã rãmâneþiaici.”. O persoanã care nu ºtia cinesunt. Ãsta a fost dialogul.

M.G.: ªi cum v-aþi fi prezentatdumneavoastrã fetiþei de 11 ani?

S.M.: Pãi mi-am dat seama cãn-aveam cum sã-i explic cinesunt. Ca sã-i explic trebuia o dis-cuþie mai lungã; nu era cazul aco-lo. Pentru ea, personalitãþi eraucei care aveau funcþii în inspec-torat, primãrie etc.

„Noi ne construimcu totul altã persoanãdecât aceea prin care

trãim în lume”

M.G.: Aþi mãrturisit în repe-tate rânduri cã sunteþi foarte in-teresat de impactul dumneavoas-trã ºtiinþific ºi recomandaþi astatuturor oamenilor de ºtiinþã...

S.M.: Da. Aºa cum un actoreste interesat de impactul pe careîl are jocul lui scenic, pentru minee important acest impact. Pentrucã aºa cum actorul se adreseazãspectatorilor din salã, cel carescrie un articol ºtiinþific se adre-seazã specialiºtilor din domeniuºi doreºte ca un numãr cât maimare dintre ei sã citeascã acel ar-ticol. Nu e natural? A avea im-pact nu înseamnã doar sã fiu cititde cei din domeniul meu, darsã-i fac sã fie interesaþi de ceeace scriu ºi sã reacþioneze, adicã,eventual, sã preia ºtafeta mea ºis-o ducã mai departe sau sã intreîntr-un dialog cu mine, sã reacþi-oneze eventual critic. Deci, nucred cã e vreo deosebire esenþia-lã între impactul omului de ºtiin-þã ºi impactul actorului.

M.G.: Puteþi intui însã careeste impactul prezenþei dumnea-voastrã publice?

S.M.: În general, acest impactîl sesizez de multe ori la mare dis-tanþã în timp. Adicã vã mãrturi-sesc cã vãd multe mesaje de lafoºtii mei studenþi – ºi bãgaþi deseamã cã multe vin de la foºti stu-denþi de-ai mei din urmã cu ºai-zeci de ani, care la rândul lor suntpensionari – ºi ei îmi refac o par-te din biografie, acea parte în caresunt ºi ei implicaþi, ºi mã minunezsã vãd câte lucruri mi se atribuie,lucruri despre care eu nu mai amnici o amintire. Deci impactul esteplin de surprize. Dar vedeþi cãuneori trebuie sã treacã foartemultã vreme pânã sã poþi sesiza.Existã impactul pe loc, existã im-pactul la micã distanþã în timp,dar existã ºi impactul la mare dis-tanþã. ªi e foarte interesant. Îþi daiseama cât de mult diferã imagi-nea noastrã la alþii faþã de imagi-nea noastrã în noi. Noi ne con-struim cu totul altã persoanã de-cât aceea prin care trãim în lume.

„Eu nici mãcarnu pretind cã sunt

matematician”

M.G.: Dumneavoastrã aþi de-pãºit „singurãtatea matemati-cianului”...

S.M.: Nu, nu... Nu am depã-ºit-o. Eu mã refer la o „singurãta-te” care þine de natura matemati-cii. Cel care a sesizat bine aceas-tã „singurãtate” este Goethe, înconvorbirile lui cu Eckermann. Elspune acolo: „matematicieniisunt ca francezii”, le dai ceva, eitraduc în limba lor ºi dupã astanu mai înþelegi nimic. Deci mate-maticianul stã de vorbã cu uneconomist, un inginer, un lingvistcare îi pun o anumitã problemã.Matematicianul, de obicei, nuconsiderã cã problema care i-afost formulatã ar fi coerentã ma-tematic ºi atunci o transformã ºi,în aceastã transformare, de celemai multe ori, problema devine denerecunoscut pentru cel care aformulat-o iniþial. Dar matemati-cianul ºtie ºi poate argumenta cã

abia prin formularea lui a dat sensformulãrii iniþiale.

M.G.: Vi s-a întâmplat sã vãsimþiþi, dimpotrivã, „singur”printre matematicieni, date fiindpreocupãrile dumneavoastrãcare depãºesc sfera strictã amatematicii?

S.M.: Da, da... Chiar asta s-aîntâmplat când am început sã mãocup de lingvisticã matematicã.Pânã atunci, eu mã ocupasem dematematicã purã. ªi se lansasezvonul „mã’, eu nu ºtiu ce s-a în-tâmplat cu Marcus ãsta...”; uniiemiteau ipoteza cã e într-o doa-gã, alþii cã, din pãcate, s-a rãtãcit,a trãdat matematica. A existataceastã situaþie, dar am fost apã-rat de faptul cã activitatea meaanterioarã mã confirmase ca ma-tematician ºi nimeni nu a pututsã spunã: „mã’, Marcus ne-a pã-cãlit, nu-i un adevãrat matemati-cian”. Dar a fost temporar o re-zervã la unii colegi, cã „s-a-ntâm-plat ceva cu Marcus”, cã „nu maie de-al nostru”.

M.G.: Existã, în acest moment,un actor Solomon Marcus?

S.M.: Sigur cã da. Adicã tot tim-pul sunt în teatru. Pãi a fost chiarun articol scris de un mare mate-matician, George Polya, „On lear-ning, teaching and learning tea-ching”, „a învãþa, a preda ºi a în-vãþa sã predai”. Tot articolul con-struia o analogie pânã la ultimuldetaliu între profesor ºi actor.

M.G.: Existã, în schimb, ºi unpoet Solomon Marcus?

S.M.: Nu. Asta-i foarte preten-þios de spus. Eu nici mãcar nupretind cã sunt matematician. Amspus tot timpul cã toatã viaþa în-cerc sã fiu matematician. Poet,nu... Încerc sã citesc poezie ºis-o înþeleg. Dar sã pretinzi cã eºtimatematician, poet, filosof, asteasunt lucruri care pot sã vinã doarde la confirmãri ulterioare. Nu sepoate... Nimeni nu poate pretin-de aºa ceva.

M.G.: Stimate Domnule profe-sor, cunoaºteþi filmul dedicat ma-relui matematician John Nash, ABeautiful Mind. A rãmas celebrãsecvenþa din finalul filmului –numitã „pen ceremony” – în carecolegii de universitate îi oferã luiNash instrumentele lor de scris,în semn de preþuire. Permiteþi-misã fac acelaºi lucru!

S.M.: Mulþumesc. Acum, ve-deþi, în cazul lui Nash oameniis-au apropiat de acea laturã despectaculos care era mai accesi-bilã. Eu am omis sã spun un lu-cru esenþial: cã, pentru ca sãajungi la aceste spectacole alecunoaºterii umane, trebuie sãplãteºti un preþ ºi anume sã asi-milezi multã culturã care sã-þi per-mitã sã înþelegi spectacolele res-pective. Asta-i deosebirea. Pen-tru cineva care vrea sã devinãspectator pentru o comedie iefti-nã de Labiche e suficient sã plã-teascã biletul de cinci lei; pentruintrarea la marile spectacole aleinteligenþei umane biletul nu esteîn bani, este în culturã.

A consemnatMihai Ghiþulescu

Foto: Petriºor Militaru


Printre ideile primite de-agata, la mare preþ seaflã, în continuare, ace-

ea conform cãreia fiecare trebuiesã-ºi vadã de propriul domeniu,a cãuta sau forþa interferenþeleconstituind un lucru reprehensi-bil. Subsecvent, înfloreºte ideeanecesitãþii separãrii hotãrâte în-tre om ºi opera sa, în sensul cãpersoana cea mai abjectã poatesã emane lucruri uimitor de fru-moase. În afarã de faptul cã ast-fel de excogitãri, ce trec dreptopinii de bun simþ, nu þin seamade observaþii precum acelea fã-cute de un Jung, dupã care suntdestule lucruri care transcenddomeniile ºi comportamentele le-gate de autorlâc, ºi ne fac jude-cabili cu totul, s-ar mai cuveniniºte nuanþãri care ar putea afec-ta statutul celor enunþate mai susca mari vorbe ale omenirii.

Un ghid pentru oricedomeniu

Atunci când încerca sã fie trai-ner pentru generaþia emergentã,Noica recomanda douã serii delecturã, filosoficã, respectiv teo-logicã. Judecând, mai ales, ce s-aîntâmplat dupã Revoluþie, dingama confuziilor, încurcãrii inte-lectualilor prin tot felul de pre-cepte ºi teorii politice, bãnuim cãn-ar strica ºi gândirea unei seriide politologie, care ar acþionaprofilactic. Sigur cã ea nu ar ga-ranta vreo cale luminoasã sau oconduitã ideaticã fãrã prihanã,dar ar conþine acel set de avertis-mente asupra unor formulãri „is-torice”, îndelung citabile ºi cita-te, care sunt, de fapt, niºte cap-cane în care au cãzut, cu voioºie,mulþi laureaþi ai lumii contempo-rane. Una dintre cãrþile seriei pro-puse ar putea fi Infatuarea fata-lã a lui Friedrich Hayek, care de-construieºte socialismul; coper-ta ediþiei româneºti exprimã clarde ce se poate cãdea în aceeaºieroare, indiferent de gradul deculturã. Marx, Engels ºi Lenin,înfãþiºaþi ca cerºetori peticiþi, cuo pãlãrie în faþa bocancilor pen-tru aruncat monede, au figuriemoþionante gen homeless ºi lo-

nnnnn GABRIEL COªOVEANU

la ºcoala infatuãrii

ser. Primul are însã ceva de spus,ca o izbucnire: „Dar teoria estecorectã!”. Atâta doar cã, dacã þin-ta caricaturii este manifestã, nuam putea repera ºi cariera petici-tã a gândirii celor trei, pentru cãadepþii lor, în lumea contempora-nã, sunt puhoi, deºi nu i-au citit.Or, aici e pericolul – ignorareatextelor corifeilor se împleteºte cudezinteresul pentru consecinþe-le aplicãrii unor idei „nobile”, ca,de pildã, suspectarea proprietã-þii drept câºtig nemeritat, la rigoa-re rod al furtului.

Imaginea unui capitalism do-minat de concurenþialitate sãlba-ticã, risipitor cu resursele ºi ge-nerator de asimetrii sociale, încontrast cu moºtenirea raþiona-listã, care planifica totul la modulºtiinþific, înarmatã cu o teleolo-gie menitã sã dinamiteze super-stiþiile (teleologie care s-a dove-dit, ea însãºi, o superstiþie majo-rã), a modelat masiv masele. Re-marca lui Hayek, greu de contra-zis, spune destule despre mirajulpe care încã îl exercitã orice pro-iect meliorist: „Cu cât urcãm maisus pe scara inteligenþei, cu câtvorbim mai mult cu intelectualii,cu atât mai mari sunt ºansele sãîntâlnim convingeri socialiste.Raþionaliºtii tind sã fie inteligenþiºi intelectuali, iar intelectualii in-teligenþi tind sã fie socialiºti”.Cum te poþi vindeca de acest tipde inteligenþã? – rãspunsuri exis-tã atât în traseul formãrii autoru-lui, cât ºi în biografemele relevan-te ale unor afini ideatic, precumRaymond Aron sau Karl Popper,care au avut, de asemenea, o ti-nereþe densã în idealuri libertare,pânã au realizat impasul logic din

procedura lor, plinã de elan re-formist: cum s-ar fi dus în faþaunor oameni care nu-l puteau citipe Marx sã le demonstreze infai-libilitatea tezelor lui? Ca sã fie în-credinþaþi de corectitudinea argu-mentelor marelui bãrbos, tineriis-au apucat sã-l citeascã ºi auconstatat, dezamãgiþi, cã nu-l cu-noºteau decât superficial, prindoparea efectuatã în ºcoli. Era pevremea când un profesor de talialui Ludwig von Mises nu aveaacces la Universitatea vienezã,infestatã de socialism.

Caz din câmpul literar

Dacã, parcurgându-i pe Hay-ek, Aron sau Popper, e instructivsã descifrãm cum se produce,dramatic, despãrþirea de eroareaîmbrãþiºatã în juneþe, ni se paremai greu de înþeles ce vârstã artrebui sã atingã unii pentru a rea-liza defazajul dintre viclenia cu-vintelor în care a fost educat ºirealitãþile ce contraziceau flagrantdiscursurile oficiale. Am în mintesituaþia lui Vasile Ernu, cu Nãs-cut în URSS, op menit sã scan-dalizeze, conform chiar intenþieiautorului, dar, înainte de toate,caz simptomatic pentru o tendin-þã nostalgicã cu adepþi tot mainumeroºi. În rândurile urmãtoa-re, nu trebuie sã fii doctor în psi-hologie ca sã vezi un Ernu cinic,sfidãtor, perfect indiferent la con-tradicþiile interne ale discursuluiîn raport cu istoria recentã: „Pemine mã intrigã, în discuþiile cuprietenii mei români, capacitatealor de a-ºi distruge trecutul ime-diat. Eu îmi folosesc trecutul. Tre-cutul nostru a fost o valoare, unbun cucerit, trebuie sã-l folosim,sã-l reciclãm, sã-l îmblânzim. Nutrebuie devorat sau respins”. Teîntrebi, în treacãt, cum ar fi statjunele faþã în faþã cu Monica Lo-vinescu sau cu Virgil Ierunca,

ªi ea s-a întorsºi m-a luat de mânã/

ªi mi-a spus cã mi-am pierdutdin nou controlul.

Joy Division, She’s LostControl

Viaþa, atât în dimensiu-nile ei plicticoase (stu-dii, carierã, bani), cât

ºi în cele fascinante (dragostea,arta, spiritualitatea), reclamã con-trol. Mai exact, fiecare personali-tate se creeazã doar în raport cudiversele forme de autoritate pecare individul ºi le impune în ra-port deopotrivã cu sine ºi cu so-cietatea. Majoritatea, din fericirepentru ea, nu realizeazã în nici unmoment cã duce o existenþã aser-vitã, iar cele câteva persoane izo-late care renunþã, în mod excepþi-onal, la toate formele de controlconceptibile au doar douã solu-þii: eliberarea misticã sau sinuci-derea. Filmul despre care îmi pro-pun sã vã vorbesc în continuare,Control (2007, regizat de olande-zul Anton Corbijn), are în centruo intrigã ce conduce, ineluctabil,cãtre cea de-a doua opþiune.

La o privire superficialã, peli-cula este o biografie cinemato-graficã a lui Ian Curtis (interpre-tat de Sam Riley), solistul cele-brei trupe post-punk Joy Divisi-

altfel despre filme

pânã când dragostea ne va despãrþi cunosc (sã nu mi-o ia în nume derãu prietenii împotmoliþi în amant-lâc: înainte de a-i dispreþui pen-tru slãbiciune, îi compãtimescpentru tãria de a persista în ea).Diferenþa specificã este marcatãînsã de incapacitatea lui Ian de agestiona o relaþie sentimentalãdublã, pe de o parte, ºi de a coa-gula miriadele de frânturi existen-þiale absurde, pe de altã parte.Sinuciderea din final este, orices-ar spune, expresia unei loiali-tãþi perfide faþã de propria inde-pendenþã ºi semnul unui refuz dea perpetua o ambiguitate emoþi-onalã dureroasã.

Anton Corbijn, sã nu uitãm:fotograf profesionist dintre ceimai respectaþi, ne oferã, în Con-trol, o incizie dureroasã într-unamurg al patimilor. Iar dacã adãu-gaþi la aceasta coloana sonorã,incluzând piese-cult obsesive,precum Love Will Tear Us Apart,Transmission sau Shadowplay,spectacolul este complet. Nu-mivine în minte formulã mai potrivi-tã pentru a rezuma scurta viaþanefericitã a lui Ian Curtis decâtepitaful poetului John Keats:„Aici zace acela al cãrui nume afost scris pe apã”.

nnnnn Cãtãlin Ghiþã

spre a-ºi profera, în virtutea a ceeace numeºte el relaxare necesa-rã, asemenea fraze amorale (sãadãugãm: „ªi vã mai ºochez cuceva: comunismul din România afost banal”).

În destulele episoade ale re-acþiei la carte, Ernu se aºarneazãde un verb care ne aminteºte,dezagreabil, de retorica unor po-liticieni actuali, care îºi tot asu-mã faptele, dar nu concep sã rãs-pundã pentru urmãrile lor toxice,atestând cã nu cunosc, practic,sensul cuvântului: „URSS a fostpatria mea, þara mea. Þara aceas-ta a dispãrut. Dar eu mi-o asum.Îmi asum apartenenþa la URSS”.Nu vedem, aici, decât o povestetristã de (auto)mistificare – deºiavem îndoieli cã fostul pioniersovietic ar dori sã-ºi reviziteze,fie ºi simbolic, patria pierdutã,purtãtoare de represiune inclusi-ve asupra limbii utilizate de mãr-turisitor –, de aºezat sub singu-rul generic potrivit pentru eva-cuarea suferinþei altora, pe careHayek îl numeºte infatuare.

Observaþii mãrunte asupracomportamentului în scenã

E rezonabil aºa: nu ai cum pre-tinde unui tânãr, umanist sã zi-cem, în curs de afirmare, sã fieracordat ºi la seturi preceptisticedin categoria configurãrii civi-ce sau ordinii extinse, care, toa-te, instituie o ordine supraindi-viadualã. Criticul literar i-ar spu-ne obiectivitate, sau, apud Cãli-nescu, impersonalitate. Dar poþisã-l întrebi, pe respectivul tânãr,de ce se erijeazã în profet sauguru, începând fraze la rând cu„eu”, dând sfaturi care nu i-aufost solicitate, înjosind limbajulcritic (pânã la calificativele „sim-

patice” nasol-miºto) în numeleaceleiaºi relaxãri de care auzimtot mai des, care ar caracterizastilul proaspãt în contrast cu scor-þoºenia unor intelectuali-profe-sori care nu vãd cu ochi bunivreo ipotezã, cât de nouã, fãrãranforsare teoreticã. Poate e undefect constitutiv, dar noii critici„relaxaþi” de astãzi sesizeazã uºoraspectul ºi dacã se uitã la peisa-jul occidental. Unii dintre cei vi-zaþi, ca sã fim sibilinici, se regã-sesc printre lãudãtorii lui VasileErnu.

Din pãcate, dezirabila relaxare– înþeleasã, desigur, nu doar ati-tudinal sau retorico-stilistic, ci ºimentalitar, din imboldul firesc dea fi asociat, cât mai de timpuriu,cu un sound propriu – exhibãdestule elemente care o fac anto-nimul eleganþei. Acesteia dinurmã i se ataºeazã elemente dinzona pedanteriei, deºi, pentruoricine devine persoanã publicã,scriind ori vorbind într-o reuniu-ne, þinuta, timbrul ºi controlareaecoului þin de un cod fãrã vârstã.Înstãpânirea peste timpul celor-lalþi se leagã, iarãºi, de niºte re-guli, nedislocabile de nici o reþe-tã de relaxare din lume: aidomacomportamentului într-o vizitã, acãrei lungire înseamnã abuz ºi, defapt, jinduire atavicã dupã vre-murile cînd strãmoºii noºtri fã-ceau ce voiau, o ieºire pe scenãs-ar cuveni mãsuratã nu cu rela-xare, ci chiar cu o anumitã crispa-re. În lumea anglo-saxonã, invi-taþia la o sindrofie conþine, de laun nivel de culturã în sus, ºi spe-cificarea orei retragerii. Hayekeste, încã o datã, percutant ºi pro-vocator: „Ideea cã regulile gene-rale trebuie sã prevaleze pentruca spontaneitatea sã înfloreascã,aºa cum au exprimat-o Hume ºiKant, nu a fost respinsã nicioda-tã, ci doar neglijatã sau uitatã”.O lecþie pentru toþi relaxaþii – pen-tru cã, dacã nu se distinge con-formarea la normele supraindivi-duale (printre ele se numãrã co-dul bunelor maniere), se va lãrgioceanul infatuãrii.

on. (Scenariul se bazeazã în prin-cipal pe cartea vãduvei acestuia,Deborah Curtis, intitulate Tou-ching from a Distance ºi publi-cate în 1995.) La un nivel superi-or însã, cred cã putem descifra oreflecþie extinsã asupra dragos-tei ºi destinului. Evoluþia lui Ian,tânãr condamnat ab initio în at-mosfera sufocantã a unui Mac-clesfield cenuºiu ºi dezolant (fil-mul este integral fotografiat înalb-negru, fapt care-i potenþeazãmesajul rafinat), devine paradig-maticã pentru acei oameni fragili,ameninþaþi traklian de sentimen-tul sfârºitului ºi sfâºiaþi între re-pudierea ºi acceptarea diverse-lor forme de control.

Concret, filmul acoperã ultimiiani din viaþa lui Ian (1973-1980),începând cu îndrãgostirea deDebbie, continuând cu cãsãto-ria, la doar 19 ani, cu ea, ºi sfâr-ºind cu aventura cu Annik Ho-noré, de care îi este foarte dificilsã se despartã. În pofida succe-sului pe care Joy Division înce-pe sã-l aibã pe scena lãsatã libe-rã de Sex Pistols, Ian simte cã numai are alternative ontologice.Ameninþat cu divorþul ºi cu pier-derea fiicei, asaltat de crize de

epilepsie din cei în ce mai frec-vente, tânãrul rãmâne singur aca-sã peste noapte, dupã o ceartãconjugalã. La capãtul unei nopþiînecate în whisky ºi pigmentate,muzical, de Iggy Pop, ultima ba-rierã de control, instinctul de con-servare, cedeazã. Cadavrul estegãsit de Debbie în dimineaþa ur-mãtoare.

Ajung, în acest punct, la adoua lecturã hermeneuticã a pro-ducþiei pe care am menþionat-oanterior. Astfel, într-un interval dedoar ºapte ani, Ian parcurge toa-te treptele unui fatum infernal:ºcoala banalã, alãturi de colegiopaci ºi de profesori inepþi, ra-porturile cu o familie de o lamen-tabilã mediocritate, izolarea ºi

cãutarea unui refugiu în dragos-te (nefiind însã un senzual, car-nalitatea nu e capabilã sã-i ofereredempþiunea; de aceea Ian nupoate spune, odatã cu BernardSumner, colegul sãu de trupã, cãar crede în sexul pur). Oricum, caaproape toatã lumea, Ian realizea-zã cã, dacã pasiunea începutuluinu se transformã într-o dragostematurã, mariajul devine o pova-rã. ªi, din nou ca aproape toatãlumea, din comoditate, din laºi-tate sau dintr-o combinaþie decele douã, el identificã supapaaparent salvatoare: îºi gãseºte oamantã. Dacã lucrurile s-ar fi opritaici, destinul tânãrului nu s-ar fideosebit semnificativ de soartamajoritãþii oamenilor pe care-i


rte

Fiecare moment pe care îltrãim este un pas de latrecut spre viitor, „aler-

gam între naºtere ºi moarte”,spunea Octavian Paler. De ace-ea, începutul fiecãrui nou an esteunul special, încãrcat de emoþieºi festivism, continuând bucuria,speranþa ºi semnificaþia momen-tului divin al Naºterii CopiluluiSfânt.

Casa de Culturã „Traian De-metrescu”, în organizarea direc-torului acestei instituþii, prof. Ale-xandru Stuparu, a intrat în noulan cu activitãþi de o înaltã rele-vanþã spiritualã, cu strãlucirea ºismerenia unor elemente mediati-ce între o viziune tradiþionalã asimbolurilor biblice ale „adevãru-lui etern” ºi valorizarea lor afecti-vã ºi socialã.

Vechiul an s-a încheiat cu Ex-poziþia de Picturã pe Sticlã, de laGaleria Vollard, a tinerei artisteGabriela Militaru-Cismaru. Ab-solventã a Colegiului Tehnic deArte ºi Meserii „Constantin Brân-cuºi”, a Facultãþii de Horticultu-rã, Universitatea din Craiova, pro-moþia 2006, a expus la numeroa-se expoziþii de grup la Craiova,Botoºani, Bucureºti, Bacãu, fiindîn prezent la a douãsprezecea ex-poziþie personalã de icoane pesticlã.

Picturile Gabrielei Militaru-Cismaru sunt unice. Respectândmodelul „dupã izvor”, ea creeazãun registru cromatic personal,uºor de identificat în oricare din-tre lucrãri ca o amprentã valoricãºi esteticã, accentuat de strãluci-rea sticlei. Organizarea parcursu-lui expoziþional începe cu Buna-vestirea ºi Naºterea lui Hristosapoi Cina cea de tainã, Rãstigni-rea ºi Înãlþarea, încheindu-se cuJudecata de apoi, teme care seregãsesc ºi în „rotondele” deporþelan pictat amintind discuri-le de ceramicã smãlþuitã care de-coreazã exteriorul vechilor bise-rici româneºti.

În spaþiile elegante ale Filar-monicii ºi Primãriei Craiova aufost organizate, la început de an2011, douã expoziþii colectivededicate Sãrbãtorilor de iarnã.Foaierul Filarmonicii „Oltenia” agãzduit expoziþia copiilor de laCercul de picturã „Junior Art” alCasei de Culturã „Traian Deme-trescu”, prof. Magda Buce-Ra-dut, grupele de ceramicã ale prof.Alexandra Cleoanta de la Liceulde Artã „Marin Sorescu” ºi cla-sele de design ale prof. CristinaManea de la Colegiul Tehnic deArte ºi Meserii „Constantin Brân-cuºi”. Lucrãrile expuse sunt icoane pe sticlã, dar ºi teme lai-ce, reprezentând obiceiuri de iar-nã, pictate pe dosul sticlei, într-un colorit fermecãtor, optimist,specific percepþiei vârstei copi-lãriei.

În holul Primãriei, sub generi-cul „ferestre deschise sprecer”, s-au întâlnit tineri artiºti din

arta sacrã laînceput de an

Craiova ºi Târgu-Jiu, consacraþiprin numeroase expoziþii perso-nale sau de grup: Ioana Geamba-ºu, Hermina Dobricã, AlexandraMitroi, Virgil Pumnea, Florin Grã-dinaru ºi Cristi Stoian. Unitareprin tematica religioasã, tradu-când plastic indescriptibilul, lu-crãrile diferã ca realizare ºi expre-sivitate artisticã. Într-o prelucra-re de excepþie, sunt folosite teh-nicile consacrate ale redãrii pla-ne, bidimensionale sau spaþialeprin tridimensionalitate, pe su-port de lemn, pânzã, carton ºi sti-clã. Culorile de ulei, de apã saupulberile de pãmânt sunt susþi-nute de strãlucirea ºi preþiozita-tea aurului care lumineazã spaþii-le aureolând chipurile pictate,acele portrete spiritualizate, sa-cre – „eikon” în greacã fiind ori-ginea cuvântului „icoanã”.

Prezentã încã pe simezele Ga-leriei Vollard a Casei de Culturã„Traian Demetrescu”, Expoziþiade Icoane a lui Petre Ghergu ema-nã distincþie ºi pace, dar ºi forþacreatoare a artistului stãpân petehnica de realizare, cucerind prinnobleþea, transcedentalismul ºisemnificaþiile majore ale subiec-telor biblice abordate. Petre Gher-gu este absolvent al ColegiuluiTehnic de Arte ºi Meserii „Con-stantin Brâncuºi” din Craiova, li-cenþiat al Facultãþii de Teologiedin Bucureºti, secþia Artã Sacrã -specializare conservare ºi resta-urare picturã muralã - promoþia2008, master în Artã Sacrã în Con-temporaneitate, în prezent cur-sant al Departamentului de Pre-gãtire a Personalului Didactic dincadrul Universitãþii Naþionale deArtã din Bucureºti, cu numeroa-se expoziþii personale ºi de grupla Craiova, Bãileºti, Slatina, Balº,Bucureºti ºi Râmnicu-Vâlcea.

Dacã „arta este armonia omu-lui cu natura”, prin expoziþia saPetre Ghergu aduce în oraºul na-tal mesajul pãcii, al liniºtii ºi alarmoniei omului cu sufletul sãu,cu divinitatea. Urmãtoarea expo-ziþie de Artã Sacrã, organizatã laGaleria Vollard a Casei de Culturã„Traian Demetrescu”, care va în-cheia acest ciclu biblic al creaþieiartistice, va fi în perioada Sãrbã-torilor de Paºte. Vor expune doiartiºti tineri din Bucureºti, absol-venþi ai secþiei de Artã Sacrã -picturã ºi restaurare de la Facul-tatea de Teologie din Bucureºti,amintindu-ne cuvintele lui Mi-chelangelo „arta este mai presusde toate o revelaþie, o binecuvân-tare ºi sfinþirea vieþii omeneºti”.Prin lucrãrile prezentate de tineriicreatori, spaþiul spiritual al ora-ºului se îmbogãþeºte, sub sem-nul reculegerii – prin mesajul demulþumire pentru anul care a tre-cut ºi de speranþa pentru acestan, pentru viitor.

nnnnn Magda Buce-Rãduþ

nnnnn MIHAELA VELEA

Galeria Arta din Craio-va cautã o nouã iden-titate. Marcel Voinea

– preºedintele Uniunii ArtiºtilorPlastici – Filiala Craiova a lansat,la începutul acestui an, ideea dea schimba numele galeriei; toþicei care doresc sã aibã o contri-buþie pot sã propunã un nume,alãturi de o scurtã justificare pen-tru alegerea fãcutã. Propunerilepot fi transmise direct la sediulgaleriei din Calea Unirii nr. 16 saula adresa de mail:[email protected].

•

G aleria Arta este unspaþiu dedicat în modspecial artiºtilor plas-

tici, membri ai UAP, care au posi-bilitatea de a prezenta aici pro-priile creaþii. Primul proiect expo-ziþional anunþat la începutul aces-tui an la Arta a fost o generoasãdeschidere cãtre proiectul lansatde tinerii artiºti: Mircea Cîrtog(România) ºi Elina Maria Lauk-karinen (Finlanda).

Mircea Cîrtog este absolvental Universitãþii de Artã ºi DesignCluj-Napoca, secþia Graficã, iarEliana Maria Laukkarinen a stu-diat la Institutului de Design alUniversitãþii Lahti – Studii Apli-cate, secþia Foto. În CV-urile fie-cãruia dintre ei se regãsesc parti-cipãri la expoziþii colective, înmare parte internaþionale. Cãutã-rile i-au adus într-un punct în caredrumurile lor în viaþã ºi în artã aucãpãtat un sens ºi un parcurscomun. În acest context partene-rial s-a închegat ºi tema expozi-þiei „Lumea noastrã” – care neavanseazã o marjã suficient deflexibilã în care încadreazã acestdecupaj: lumea noastrã/ lumealor. Regãsim în textul de prezen-tare a proiectului un univers in-terior/exterior în care sunt acu-mulate, ca într-o culegere, frag-mente de cotidian comun ºi înþe-les profund al existenþei. Derula-rea rapidã între idei gliseazã întreinhibiþiile ºi frustrãrile individua-le (care îºi reclamã nevoia de a

nu-ºi alege drept guvernator aceaatitudine accentuat materialistãcare este intens propagatã), ex-hibiþiile (cu trimiteri exprese laKama Sutra ) ºi o suitã de reflec-þii despre fericire, Dumnezeu, via-þã ºi armonie universalã. Toatevor sã ne transmitã un standardpersonal ºi asumat al ideii de„lume”. Lucrãrile expuse fac osuccintã trecere între cadrele „ge-nerale” (la Mircea Cîrtog – careprezintã aici încercãri de inovaþieîn graficã) ºi cele cu nuanþe per-sonale (la Elina Maria Laukkari-nen). Este evident cã spaþiulrestrâns al acestei expoziþii nu aputut gestiona concludent în-treaga gamã de semnificaþii aunui subiect atât de vast ºi ge-neros, însã vãd expoziþia „Lumeanoastrã” ca un început ºi sper cacei doi tineri artiºti sã gãseascãresurse consistente pentru a dez-volta acest proiect.

•

Adesea desconsideratesau socotite o formu-lã perimatã, de cãtre

marea majoritate a artiºtilor „in-dependenþi”, Saloanele de artãplasticã sunt încã o „instituþie”pentru o altã parte (ºi aceasta în-semnatã) a artiºtilor plastici –membri ai U.A.P. din România.Asta pentru cã Saloanele vin cuperspectiva onestã a unei expo-ziþii colective, care oferã artiºti-lor posibilitatea de a se etala încontextul spaþiului artistic dincare fac parte, laolaltã cu majori-tatea colegilor de breaslã. Elesunt un soi de carte de vizitã aunei comunitãþi bine definite, ogazetã de perete unde sunt pre-zenþi adesea artiºti ce împãrtã-ºesc valori comune/ sau nu, ar-tiºti din generaþii diferite, cu pre-ocupãri ºi abordãri diverse. Celpuþin din acest punct de vederenu se poate reproºa faptul cãSalonul nu este o „instituþie” de-mocraticã, care încalcã individua-litatea artistului ºi îi îngrãdeºtelibertatea de exprimare. TotodatãSalonul este suficient de popu-lar ºi omogen de la o ediþie la altapentru a-ºi menþine un public fi-del. Este o expoziþie care nu arenici intenþia nici pretenþia de a se„reinventa” periodic ºi poate cãaceastã stare de „conservare” oface sã fie accesibilã ºi uºor di-

gerabilã. ªi totuºi, vãzând ºi re-vãzând Saloane, nu poþi sã nuobservi cã popularitatea nu in-clude iminenþa statutului de „ve-detã” ºi nu exclude un aer per-sistent de déjà-vu.

Salonul anual al artiºtilor plas-tici este socotit o tradiþie la Cra-iova. Dupã ce ani de-a rândulacesta a fost organizat în spaþiulgeneros al Muzeul de Artã, re-staurarea Palatului Jean Mihail afãcut ca, de data aceasta, Salo-nul sã fie prezentat, în ediþierestrânsã, la Galeria Arta. Poatenu solidaritatea, însã numãrulmare de artiºti înscriºi ºi anul aces-ta demonstreazã faptul cã acesttip de manifestare este vãzut încontinuare ca o oportunitate. Iardacã suntem legaþi afectiv de ide-ea de… expoziþie de „modã ve-che”, trebuie sã remarcãm faptulcã Salonul este „produs” de ar-tiºti ºi nu de curatori.

Cine asigurã perpetuarea vie-þii Salonului? Noi? Posteritatea?Pentru aceastã ultimã perspecti-vã nominalizãm artiºtii care în2011 au aderat la Salonul Anualde Artã Plasticã din Craiova:

Alexandru Pascu, Alexi Cãtã-lin, Alexi Mircea, Bârsanu Silviu,Bãnuþi Emil, Bãrbulescu Ovidiu,Bratu Gabriel, Burlan Emilia, BuzVasile, Cernitu Aurora Speranþa,-Ciuchete Gheorghe, CiucheteLuca, Cleoantã Alexandra, Crã-ciunoiu Gheorghe, Dina Alexan-dru, Dincã Cristian, Florica Ro-bert, Flueraºu Ioana, Ghigã Ste-lian, Giodea Gabriel, GregorianEustaþiu, Irimescu Lucian, JianuRodica, Marinescu Ion, MartinRozalia, Mãrgelu Lidia, Nicules-cu Constantin, Opriþa Maria, Paº-calãu Emil, Peniºoarã-StegaruViorel, Petrescu Cornelia, PopaCristian, Popescu Emilian, PredaFlorin, Preda Ion, Predescu Ni-colae, Purcãrea Dan, RizeanuDardu, Rogneanu Lucian, Segãr-ceanu Iulian, Smarandache Dori-na, Totescu Alin, Trifan Mihail,Tudor Paul, Voica Gheorghe, Vol-cinschi Cristian, Voinea Marcel,Vlãescu George, Zupea Florin.

Privind cu oarecare tandreþeSalonul e plãcut, reconfortant ºipoate chiar incitant când desco-peri în defilarea de onoare a atâ-tor artiºti acel ceva...

strada Traian Demetrescu, nr. 31.Casa de culturã

artfair

Dan Purcarea (Foto: Victor Steriade)


rte

Se spune cã muzica româ-neascã (mai ales ceacontemporanã) rãmâne,

din pãcate, un domeniu de niºã.Totuºi, aproape insesizabil, semai întâmplã anumite lucruri. Peplan central, existã o SãptãmânãInternaþionalã a Muzicii Noi, careanul trecut a „bifat” a 20-a ediþie;apoi, cu prilejul jubileului de 90de ani de la înfiinþarea SocietãþiiCompozitorilor Români, tot în2010, Uniunea Compozitorilor ºiMuzicologilor a programat o de-cadã a muzicii româneºti, eveni-ment organizat în Bucureºti, darºi în alte centre muzicale ale þãrii,printre care ºi Craiova, aici, cuparticiparea Filarmonicii „Olte-nia” ºi Teatrului Liric „Elena Teo-dorini” (recital de vioarã-pian,Octavian Gorun – Corina Stãnes-cu, interpretând Balada lui Geor-ge Enescu; concert al orchestreisimfonice a Filarmonicii, dirijorMarius Hristescu, având în pro-gram „Chemãri” de Irina Odãges-cu-Þuþuianu; spectacolul pentrucopii al Liricului craiovean „Co-coºelul neascultãtor” de Con-stantin Ungureanu).

De remarcat este faptul cã, în-cepând cu stagiunea 2010/2011,conducerea Filarmonicii „Olte-nia” ºi-a propus sã includã în pro-gramele manifestãrilor muzicale oserie de opusuri din literatura ro-mâneascã de ieri ºi de astãzi.Amintim, în acest sens, nume decompozitori „cântaþi” de la înce-putul stagiunii ºi pânã în prezent:Viorel Munteanu („Glasurile Put-nei”, dirijor Alexandru Iosub),George Enescu (Sonata a III-apentru vioarã ºi pian, în caracterpopular românesc, interpreþiLiviu Prunaru, Mihai Ungureanu;Suita I pentru orchestrã, dirijorNathan Braude), Vasile Timiº(Concert pentru fagot, solistVasile Macovei, dirijor ModestCichirdan), Constantin Silvestri(Trei piese pentru orchestrã decoarde, dirijor Alexandru Iosub),Theodor Rogalski (Trei dansuriromâneºti, dirijor I.Ionescu-Ga-laþi). Corala academicã a Filarmo-nicii (dirijor Manuela Enache), înconcertul „Muzicã pe versuri deEminescu”, a interpretat piesecorale de D.G.Kiriac („Revede-re”), Ioan Alexandrescu („Cândamintirile”), Tudor Flondor (Se-renada), Vasile Timiº (Trei val-suri), Gheorghe Scheletti („Ce telegeni, codrule”), Paul Constan-tinescu (Patru madrigale), Gheor-

muzica româneascã –raritate sau permanenþã!

ghe Bazavan („Lacul”), VasilePopovici („Sara pe deal”), VasileSpãtãrelu („Floare albastrã”).

Un concert special al orches-trei simfonice a Filarmonicii „Ol-tenia”, dedicat integral muziciiromâneºti, a avut loc în data de13 decembrie 2010, dirijat deGheorghe Costin, în program fi-gurând lucrãri de Nicolae Boboc(Mic divertisment în stil clasic),Adrian Iorgulescu (Signals), Pas-cal Bentoiu (Poemul „Luceafã-rul”), Gheorghe Costin (Cincischiþe pentru orchestrã), concertprezentat în deschiderea Festiva-lului Internaþional „Meridian-Zi-lele Secþiunii Naþionale Românea Societãþii Internaþionale deMuzicã Contemporanã” (SNR-SIMC); ediþia a VI-a, 13-18 decem-brie 2010, un eveniment de refe-rinþã în context, presa bucureºtea-nã evidenþiind participarea „pen-tru prima oarã” a orchestrei Filar-monicii „Oltenia” din Craiova.

Tot un concert special va avealoc în luna aprilie 2011, concert alorchestrei simfonice a Filarmoni-cii, dirijat de Sabin Pautza, în pro-gram fiind incluse opusuri de Fi-lip Lazãr (Muzicã pentru Radio),Pascal Bentoiu (Concertul nr.2pentru pian, solist Mihai Ungu-reanu), Sabin Pautza (Cinci piesepentru orchestrã), Mihai Moldo-van (Rezonanþe), Constantin Sil-vestri (Preludiu ºi Fugã).

De subliniat este faptul cã,aceste concerte speciale fac par-te din parteneriatul convenit în-tre Uniunea Compozitorilor ºiMuzicologilor din România ºi Fi-larmonica „Oltenia”.

Cert este cã aceste manifes-tãri sunt necesare atât pentru re-memorarea etapelor deveniriimuzicii noastre, cât ºi pentru în-trezãrirea perspectivelor ei. Publi-cul, ca de fiecare datã, a fost re-ceptiv. Concertele au fost aplau-date de melomani... un demerscare a creat punþi între tendinþestilistice diverse ale muzicii româ-neºti, între diferite generaþii, în-tre muzicieni ºi public.

Din acest punct de vedere,considerãm cã, pe plan naþional,muzica româneascã poate fi o con-stantã în repertoriile instituþiilorde profil, interpreþii fiind „chemaþi”sã-ºi asume responsabilitateapromovãrii ei. Astfel, muzica au-tohtonã nu va mai fi o raritate, ci oevidentã permanenþã!

nnnnn Gheorghe Fabian

Apreciatã drept una dincele mai plãcute ºi in-spirate lucrãri ale com-

pozitorului francez FlorimondHervé, opereta Mam’zelle Nitou-che („Domniºoara Mironosiþã”),a fost susþinutã recent (3 februa-rie), pentru a douãzecea oarã deartiºtii Teatrului Liric „Elena Teo-dorini” din Craiova.

Premiera savurosului specta-col a avut loc în toamna anului2007. De-a lungul vremii regizorulartistic Carmen Roibu, interpretãa rolului principal – Corina, înzes-tratã cu o voce plãcutã ºi extremde agreabilã, a dat partiturii saleun plus de vivacitate ºi spirit co-operant în scopul stimulãrii reci-proce a actului competitiv.

Mezzosoprana Mihaela Popa,sensibilã ºi receptivã la fiecareîndrumare regizoralã, interpretã arolului Denise, fiicã de familienobilã, a demonstrat trãsãturiaparent inerente de zi cu zi, carese potrivesc excelent cu aºa-zisanevinovãþie a personajului. Po-sesoare a unui glas bine timbrat,matur ºi cu multã acurateþe, adovedit o serie de disponibilitãþiartistice bine conturate.

Tenorul Alexandru Petre, aliasCelestin/Floridor, a dovedit o pre-gãtire minuþioasã în travaliul sce-nic ºi remarcabilã dãruire profe-sionalã. Meticulos ºi foarte atentîn susþinerea partiturii, s-a impusîn faþa publicului prin talentul sãu

– spectacol jubiliar –Mam’zelle Nitouche

inepuizabil ºi originalitatea stilu-lui interpretativ.

Distribuþia rolurilor a mai cu-prins artiºti de prestigiu ai Liri-cului craiovean, precum DoinaSãrsan (Maica Stareþã), CosminVasilescu (Directorul Teatrului deOperetã/tatãl Denisei), GabrielMarciu (Champlatreux), DanielCornescu (Loriot) ºi alþii.

Orchestra, corul ºi baletul, subbagheta distinsului dirijor Flori-an-George Zamfir, managerulTeatrului Liric, s-au situat la înãl-þimea opþiunilor exigentului pu-blic oltean.

nnnnn George Mitricof


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

nnnnn SILVIA AVALLONEMeteo anunþa tempe-raturi superioaremediei cu patru sau

cinci grade, când se auzi soneria.Era duminica dimineaþã, ulti-

ma duminica de varã.Întrerupserã micul dejun, rã-

maserã cu biscuiþii în mânã ºi seprivirã interogativ. Vocea colone-lului anunþa soare în toatã pen-insula italicã. Un presentimentcomun. Sandra se ridicã ºi seduse sã deschidã.

Rumoare de tãlpi cauciucatepe podea. Paºi energici ºi regu-laþi.

Arturo intrã înfãºurat într-ungessato negru, eclatant, care mi-rosea a boiangerie. Prãjiturileambalate în hârtie, un pardesiugri-perlã pe braþ.

«Bunã ziua» zise.Copiii lui rãmãseserã împietriþi

pe scaune. Soþia se ridicã îmbrã-catã în capot în spatele lui ºi mer-se sã se sprijine de uºorul uºii.

«Vã vãd bine!» Ca ºi când nui-ar fi lãsat, singuri ºi în mijloculîncurcãturilor, aproape toatãvara. Îi vedea bine: erau tãcuþi ºifurioºi.

Arturo lãsã pardesiul sã cadãpe divan, se aºezã picior pestepicior. Un talent de actor ratat.Lipsea pânã ºi scuza clãditã învânt, acel minim de pudoare carese impunea.

«Hai, despachetaþi prãjituri-le...»

Era emoþionat ca un puºti careabia a furat o motoretã ºi nu-i vinesã creadã cã a reuºit, dar se simteca un Dumnezeu, chiar dacã ºtiecã n-a fãcut bine.

Unde dormise? Îºi gãsise oamantã?

Arturo surâdea ca o canalie.Sandra trebuia sã facã un efort

enorm sã se controleze, sã-ºi as-cundã încurcãtura, jena pe careo simþea în faþa acestor haine noi,în faþa dungii impecabile a pan-talonilor (cine îi cãlcase?), în faþasoþului ei care, oricât de spilcuitar fi fost, rãmânea un ticãlos.

Anna muºcã timid din biscui-tul ei.

Nu exista înrudire, nici mãcarpe departe, între stofa de la casade mode pe care o îmbrãca el, ºicea a divanului, a feþei de masã, acapotului mototolit al soþiei lui.Soarele intra înalt ºi limpede prinperdeaua albã ºi Sandra îºi aran-ja pãrul, încerca sã-l punã în or-dine ºi sã-ºi stãpâneascã nervii.

Schimbã sigla telejurnalului.«M-am întors», înghiþi, «ca sã

rãmân.»Lui Alessio îi trecuse foamea.«La urma urmei, mai e, încã, ºi

casa mea?»Liniºte mormântalã.Atunci Arturo bãgã mâna în

hainã. De data asta îi ului cu ade-vãrat. Era gestul pe care îl aºtep-ta de o viaþã, scena cheie a filmu-lui pe care îl avea în cap. Scoasedin buzunar o cutiuþã îmbrãcatãîn catifea roºie. Avea acel surâsstrãlucitor întipãrit pe faþã, uncolorit frumos al obrajilor, carecontrasta în mod colosal cu bu-zele închise ermetic ale soþiei lui,cu surpriza rece ca gheaþa a fiu-lui. ªi Anna îºi þinea respiraþia înfaþa cutiuþei roºii.

O deschise. Scoase la ivealãconþinutul. Îl arãtã Sandrei.

Inelul pe care Arturo îl þineaîntre mâini era lucrul cel mai pre-þios pe care ea îl vãzuse vreodatã.

«M-am întors ca sã rãmân»repetã «ºi sã-þi ofer viaþa pe careo meriþi».

Silvia Avallone s-a nãscutla 11 aprilie 1984 la Biel-la, în nordul Italiei. Stu-

diile liceale le face însã la Piombi-no, iar la Universitatea din Bo-logna îºi ia licenþa în Filosofie.Tot la Bologna, oraºul în care trã-ieºte acum, urmeazã studii la Fa-cultatea de Litere.

La 22 septembrie 2009 tânãraprozatoare terminã romanulAcciaio („Oþel”), publicat în ia-nuarie 2010 la Editura Rizzoli. Ro-manul este nominalizat pentruPremiul Strega, dar pierde la pa-tru voturi în faþa romanului Ca-nale Mussolini al lui AntonioPennacchi (v. Mozaicul, nr. 7,2010). Însã succesul de public ºide criticã este imens, multe vociconsiderând cã Acciaio este câº-tigãtorul moral al acestui impor-tant premiu. Ca urmare a succe-

oþelFãrã voia ei, Sandra rãmase

trãsnitã. N-ar fi vrut sã cedeze,dar ceda. Împotriva tuturor con-vingerilor maturizate într-o viaþade partid, de adunãri sindicale,împotriva ghetelor stâlcite, darcu care trebuia sã meargã, îºistrecurã diamantul pe deget. Erarasat soþul ei, fularul îmbibat deparfum.

Alessio se ridicã de la masãtârând cu zgomot scaunul. Co-media ajunsese la nivelul de sa-turaþie.

«Unde pleci?» strigã alarmattatãl lui.

«La closet» rãspunse fiul dez-gustat.

Era totdeauna aºa, neîncrezã-tor ºi arþãgos. Arturo nu-l înþele-sese niciodatã Fiul lui avea tot-deauna, în mod tacit, ceva dereproºat. Dar ce? Nu era nicide-cum o minge de sticã, el.

«Ascultã. Maºina ta e jos» segrãbi sã zicã, cu siguranþa celuicare are un as în mânecã ºi e gatasã-l scoatã. «Aici sunt cheile».

Puse jos, în mod energic,portcheiul cu simbolul enorm almãrcii Volkswagen.

«E plãtitã în întregime» surâ-se triumfal. «E a ta».

Alessio se întoarse sã-l pri-veascã. Sceptic, de data asta.

Puterea incredibilã a banilor.«Þi-am parcat-o aici, jos, lân-

gã containere.»Alessio îºi schimbã faþa. Îl ura,

totuºi îºi schimbã faþa. Tatãl lui îisurâdea entuziasmat.

Alessio rãmase nemiºcat câ-teva clipe, plictisit ca de atâteaori. Nu voia sã-i dea satisfacþie,nu avea încredere în el. Arturo îlfixa un pic ca un ºmecheraº ºi unpic duios, devenit dintr-o datãtatãl generos, cum îºi închipuiacã este.

«Hai, du-te mãcar s-o vezi...»Îl implora din ochi.Iar fiul lui nu putu sã facã alt-

ceva decât sã se ducã. Înºfãcãlegãtura de chei, ieºi direct în pi-jama.

Sandra îi fãcea socotelile dinbuzunar. El despachetã cu dezin-volturã prãjiturile, fãcu un tur princamerã. Iar ea fãcea calcule pe laspatele lui. Aduna cifre ipoteticecu mai multe zerouri, capul ei lu-cra ca un furnal, rotunjea acumîn plus, acum în minus. Nu aveanici cea mai palidã idee cam câtar costa un diamant. Admise cã îlcumpãrase...

Nu voia sã ºtie. N-o interesa.În zilele urmãtoare Arturo ar fiscos din buzunarul hainei, ca unprestidigitator, banii pentru chi-rie, chiar ºi pentru restanþe, baniipentru lichidarea plãþilor maºiniide spãlat vase ºi a radioului-auto.ªi ea de fiecare datã privise bac-notele scoase la vedere dar nupusese nicio întrebare. Ea, soþia,bãgase în buzunar banii aceia,scoºi ca iepuraºii din joben, fãrãsã formuleze, nici pentru ea în-sãºi, întrebarea cea mai fireascã.

«Eºti fericitã?» o întreba, in-vitând-o sã se ridice ºi îmbrãþi-ºându-i ºoldul.

Rechemase avocatul, renun-þase la divorþ, dar în toate aces-tea simþea o undã de ruºine. Ofãcea pentru bani. Nu numai.Dorinþa de a crede în cineva în

care nu poþi sã crezi... Sandra seînfunda între braþele soþului ei.Era un efect Valium, clopoteleautomate ale bisericii care dauora. Slujba terminatã, slujba lacare n-a mers nimeni.

Anna rãmãsese tãcutã tot tim-pul.

«Dar mie» reclamã la un mo-ment dat, «nu mi-ai adus nimic?»

Dupã prânz, Alessio îºi luã ta-tãl sã facã o plimbare cu Golf New.

Era înãuntrul lui un flacon deArbre Magic, agãþat de oglindaretrovizoare, care parfuma ca înanii Optzeci. Alessio nu depãºeacincizeci de kilometri la orã. Tatãlsãu se afundase cu spatele înscaunul ergonomic, cu nodul dela cravatã slãbit ºi cu ochelari desoare. Vorbeau despre femei ºimotoare cu o uºoarã stânjenealãîn voce.

Alessio conducea, mângâiavolanul, mângâia motorul cu ure-chea atentã. Conducea absorbit,cu soarele dintr-o parte, cu oglin-da posterioarã fumurie, culoarepe care o au doar smochinele.Roþile alunecau pe asfalt cu ograþie imperceptibilã iar tapiseriaabsorbea orice zgomot. Un habi-taclu protejat ºi aclimatizat.

Arturo privea relaxat peisajul,cum scânteiau în soare culorilede septembrie. Era ce voia. Copiivoioºi de grãdiniþã care treceaupe lângã ei, perechi ºezând pebãnci sau cu câinele la plimbare.Acum era ºi el la locul potrivit.Peisajul curat, puþin agitat, fami-lii în dupã-amiaza de duminicã.

Asta avea importanþã. Auto-mobilul nou ºi lucitor, cu mansar-dele, copacii, casele care se oglin-desc pe capota motorului. Iaraceasta înseamnã împlinire. Aercondiþionat. Sã saluþi trecãtoriiprin geamul ferestruicii încetinândpe Bulevardul Marconi. Sã mergide-a lungul trotuarului: suntemoameni care nu avem de ce sã netemem.

Alessio conducea, mãsurapreþul visului sãu în tãcere. O lua-se pe ºoseaua naþionalã careflanca pe distanþa de zece kilo-metri perimetrul fabricii. Erau ta-tãl ºi fiul acum, era ceva stânjeni-tor. Porni radioul stereo Clarionºi dãdu muzica încet, pe fondulsonor. O muzicã anonimã, un postde radio la întâmplare. Alunecaula dreapta coºurilor fabricii cuborduri roºii, focurile semitran-sparente ale convertizoarelor. ªideasupra tuturor, urât ºi ruginit,se detaºa turnul de la Afo 4, cevacare nu se oprea niciodatã.

«De ce continui sã lucrezi înlocul ãsta de rahat?»

«Pentru cã nu am alternative.»Tatãl se rãsuci sã-l priveascã

prin lentilele negre, marca Ray-Ban.

«Eu nu te înþele... Ai hârtiile înregulã ca sã faci foarte bine alt-ceva!

Se lãsa depãºit de automobi-lele mai mari. Erau Suv, cu plãcu-þe de înmatriculare MI ºi FI, caredepãºeau cu o anume agresivi-tate.

«Mã înscriu la asigurãri».Erau ultimii turiºti veniþi de pe

Elba, se grãbeau sã ajungã acasã.«Mã asigur cu ratã lunarã»

zise Alessio mãrind viteza.

Îl venise chef sã-l oftice peunul cu X5 care sta în fundulmaºinii lui ºi sã se debaraseze deel.

Arturo îºi aprinse o þigarã,coborî ferestruica ºi scrâºnetelefabricii invadarã micul regat limi-tat.

«Orice» zise privind afarã cudispreþ «e mai bun decât sã fiimuncitor».

«Nu ºtiu ce alt lucru aº puteasã fac».

«Îþi lipseºte iniþiativa, îþi lip-seºte simþul riscului.

Radioul transmitea Fotoro-manza cu Gianna Nannini. Ceeace îi lipsea era Elena, îi lipsea demoarte. Evita sã-i spunã tatãluisãu cã îi era greu sã-l ierte.

«Eu la vârsta ta aveam idei,visuri. Aveam dorinþa s-o iau raz-na....» Surâse. «ªi mai dorescîncã! Oricum, orice e mai bun cala Lucchini.»

Alessio o luã pe San Vincen-zo ºi lãsã în urmã fabrica. Tradu-cerea exactã a visurilor tatãlui sãuera asta: un apartament de op-zeci de metri patraþi la etajul altreilea al unei cazarme populare,douã sechestre. Începurã coli-nele. Panouri pe marginea strãzii:„Pepeni galbeni ºi pepeni verzi la1 euro/2000 lire”.

Arturo aruncã chiºtocul afarãpe ferestruicã, coborî parasola-rul ºi aruncã o ochiadã în oglin-dã. Devenise un muncitor fiul lui,cãpãtase mentalitatea unui mar-ginalizat, care plãteºte taxe ºi pri-meºte ºuturi în fund.

Alessio lãsã sã-i scape un su-râs amar.

«Sã mergem la Baratti» zise,ca sã schimbe subiectul.

sului (în august 2010 romanulajunsese la cea de a 24-a ediþie),celelalte premii importante dinItalia nu-l mai ocolesc. Acciaioobþine în 2010 Premiul Campiel-lo (categoria Opera Prima), Pre-miul Flaiano (secþiunea literarã)ºi Premiul Fregene. S-a clasat, caºi în cazul Premiului Strega, pepoziþia a doua la Premiul Edoar-do Kihlgren.

Acciaio este un roman desprelumea muncitorilor, mai exact asiderurgiºtilor din Piombino,scris cu o remarcabilã forþã nara-tivã ºi cu un simþ al observaþieideosebit de ascuþit ºi de maturpentru vârsta autoarei (la pagini-le 197 ºi 289 se fac referiri, chiardacã în treacãt, ºi despre români).

Prezentare ºi traducere:Marin Budicã

«Dacã aº fi în locul tãu aº în-cerca.»

«Dar sã fac ce?»«Sã schimbi munca!» ridicã

vocea tatãl sãu. «Intrã în comerþ,ia un rahat de iniþiativã! Sau iaºuturi în cur cum iei acum, o sãdai în cancer, o sã îmbãtrâneºti lapatruzeci de ani, admiþând cãajungi la patruzeci de ani...». Ar-turo trânti un pumn pe bordulmaºinii. Alessio înghiþea fiere.

Virã la stânga, o luã spre Po-pulonia. Mormintele etruscilorerau pietre luate cu asalt de tu-riºti. Era septembrie ºi mai era omulþime de oameni la rând, sã vi-ziteze necropolele tâmpiþilor careau trãit cu trei mii de ani în urmã.

«Eu ºi tu nu suntem la fel» ziseAlessio pronunþând rãspicat cu-vintele. «Liniºteºte-te. Îmi placesã iau ºuturi, îmi place sã tornoþelul în oalele de turnare ºi sãjoc rolul pãcãlitului în lume. Nu-mi place sã le trag ºuturi altora.»

Acul kilometrajului sãri de laºaizeci la nouãzeci de kilometri peorã.

Acum tatãl lui tãcea, retras înspatele lentilelor colorate. Darmâinile lui începuserã sã torture-ze o margine a scaunului.

«Tu însã ce-ai fãcut, eh?Mi-ai cumpãrat maºina?» scuipãAlessio. «Tu eºti un ºmecher».

Arturo nu rãspunse. Mareeade lucruri înghiþite fãrã sã zicã pâscare clocotea în el.

În seara aceea au urmãrit cuatenþie ediþia de noapte a TV re-gional. Au aºteptat o ºtire anu-me, dar ºtirea aceea n-a venit. Audat un telefon în inima nopþii. Audat un telefon la cardiologie. Apoin-au mai reuºit sã adoarmã.

moza2 - 2011ren de joc atractiv , dar ºi pericu-los, ce poate deturna menirea cãr-þii spre...

Documents