Motivul jertfei rituale (versurile l-21).Balada incepe prin descrierea unui cadru spatial de o frumusete nepamanteana, in care turmele coboara "la vale", ca si cand s-ar fi intrupat din timpul mitic.Cele doua metafore initiale ("picior de plai" si "gura de rai") caracterizeaza un spatiu paradisiac, in a carui solemnitate hieratica se va savarsi "nuntirea" cosmica a celui "nenuntit" in ordinea terestra.

Metafora "gurii de rai" ca si repetarea cifrei "trei" ("Trei turme de miei / Cu trei ciobanei") devin insemnele sacre ale unui topos neobisnuit, in care se va savarsi jertfa ca rascumparare a integritatii Creatiei dintai.

In lumina tarziului de toamna, doi dintre pastori pun la cale uciderea celui de-al treilea (caracterizat ca fiindu-le superior adica fiind un ales).

Este maiputin important daca acestia sunt doi ucigasi sau doi sacerdoti chemati sa infaptuiasca sacrificiul; important este ca moartea ciobanului moldovean poate fi privita ca o jertfa rituala prin care omul se intoarce in Universul din care s-a rupt prin nastere, reconstituind astfel superba lui integritate; de aici, feeria nuptiala din final - imagine a unui Cosmoi rascumparat prin jertfa. Destinul fiintei umane fiind cosmic, momentul mortii tanarului baci este legat de rotatia planetelor ("Pe l-apus de soare") si coincide cu noaptea astrului. in prima secventa a textului, folosirea dativului etic ("Ca sa mi-l omoare") poate exprima compasiunea autorului anonim fata de cel harazit mortii.

Dintre mijloacele de expresivitate artistica ale primei secvente, mai pot fi mentionate: diminutivele ("ciobanei"), anafora ("Unu-i moldovan, / Unu-i ungurean / Si unu-i vrancean"), epitetele ("ortoman", "mandre", "invatati", "barbati").

Motivul animalului oracular (versurile 22-46) aminteste de animalul vorbitor din basme, cu deosebirea ca, in balada, cuvintele mioarei au rol premonitor "Dar cea miorita Cu lana plavita De trei zile-ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place.''Folosirea, in primul vers, a formei "cea miorita" (si nu "o miorita") arata ca este vorba despre o anume mioara, subliniind unicitatea celei care avea presimtirea mortii stapanului sau; diminutivele si epitetele ("draguta mioara", "bolnavioara", "miorita", "dragutule bace", "miorita laie") releva legatura dintre mioara si tanarul cioban. Din aceasta cauza, zbuciumul ei launtric (subliniat prin repetitie si dialog) este coplesitor:"-Miorita laie, Laie, bucalaie, De trei zile-ncoace Gura nu-ti mai tace! Ori iarba nu-ti place, . Ori esti bolnavioara, Draguta mioara? "

Al treilea episod al baladei este testamentul Ciobanului moldovean.Daca primele doua fragmente. sunt epice, testamentul este un monolog liric de sublima seninatate; din silabele lui pure, se desprinde ideea ca omul este trecator (muritor), ca ucigasul este chiar soarta omeneasca. in aceasta lumina, versul "Si de-a fi sa mor" are sensul lui "Daca imi va fi sortit sa mor". Aceasta constiinta a atotputerniciei destinului va conferi testamentului o minunata seninatate. Sarcina ingroparii le revine celor doi pastori, numai locul contopirii cu tarana trebuie sa fie ales "in dosul stanii", ca o prelungire a vietii in moarte.

Versurile care urmeaza accentueaza nota elegiaca, prin folosirea paralelismului sintactic si a repetitiei:"Iar la cap sa-mi pui Fluieras de fag, Mult zice cu drag! Fluieras de os, Mult zice duios! Fluieras de soc, Mult zice cu foc! Vantul cand a bate, Prin ele-a razbate S-oile s-or strange, Pe mine m-or plange, Cu lacrimi de sange "Metafora oilor care plang "cu lacrimi de sange" reprezinta bocitoarele care, in ritualul funebru, insotesc mortul la groapa si-l plang.

Impresionanta este insa vointa pastorului de a-si transforma nenorocul intr-un sublim moment al reintoarcerii in Univers:"'Sa le spui curat Ca m-am insurat C-o mandra craiasa, A lumii mireasa; Ca la nunta mea A cazut o stea; Soarele si luna Mi-au tinut cununa. Brazi si paltinasi l-am avut nuntasi, Preoti, muntii mari, Paseri, lautari, Pasarele mii Si stele faclii!"Aceste versuri cuprind alegoria moarte-nunta (reluata in final si alcatuita dintr-un sir de metafore de o mare frumusete).

In termeni mitici, daca sufletul omului este celest (cum afirmau anticii), baciul moldovean reprezinta "Strainul' in lumea terestra. Decazut temporar din patria originara, el va pastra in suflet nostalgia seninatatii si pe cea a eternului, constiinta ca fiecare om este solidar cu steaua lui. Din aceasta cauza, intoarcerea la origini va deveni fastuoasa "nunta" iar moartea va fi transfigurata intr-o "mandra craiasa".Dar, cum acest destin le este dat tuturor oamenilor (A lumii mireasa"), tanarul devine un personaj arhetipal.

Acceptarea mortii (atat de mult discutata) nu este decat o astamparare a setei de eternitate, prin intoarcerea vremelnicului in vesnic; de aici, feeria nuptiala la care iau parte elementele intregului Univers.

in interiorul testamentului, se mai reliefeaza doua portrete: al maicutei indurerate si al fiului disparut din viata. Primul (realizat cu ajutorul epitetului "batrana" si ai gerunziilor) reprezinta chiar chipul Durerii, este imaginea suma a tuturor mamelor care, de la Fecioara Maria incoace, isi cauta fiii disparuti in moarte; cel de al doilea este un portret metaforic ai carui termeni sunt elemente ale naturii.Ultima secventa a textului constituie o reluare a alegoriei moarte-nunta, iar frumusetea sublima a cadrului ar putea sugera ca jertfa s-a savarsit: insotit de sunetele sacre ale liturghiei cosmice, sufletul se intoarce in lumea celesta rascumparandu-i fiinta eterna.

Alegoria moarte-nunta constituie cel mai frumos episod al baladei pastorale "Miorita"; ea a fost inspirata de obiceiul popular ca tinerii care mor "nelumiti" (necasatoriti) sa fie ingropati in costum de mire (mireasa).

In testamentul ciobanului, inlocuirea mortii cu o nunta apare de doua ori:a) o data, cand mioara nazdravana va trebui sa le ascunda adevarul celorlalte oi:b) Versurile vor fi reluate, cu unele modificari, in final, exprimand dorinta ca "maicuta batrana" sa fie protejata, prin inlocuirea realitatii cu viziunea unei nunti feerice.in ambele fragmente, versul "A cazut o stea" sugereaza moartea (conform conceptiei populare ca fiecare om isi are steaua lui, care cade atunci cand omul se stinge din viata).

Si tot in ambele episoade, feeria care insoteste intoarcerea omului in Univers, este unica: sub lumina sutelor de "siele-faclii", natura se transfigureaza, dobandind o frumusete sublima; strajuita de neclintirea solemna a muntilor "mari", "nunta" este insotita de armonii muzicale, ca un ritual sacru, ale carui proportii devin cosmice. ,in acest fel, prin moarte, omul se intoarce in Universul vesnic, pentru ca numai astfel se poate pastra sublima lui integritate; de aici, frumusetea desavarsita a cadrului care devine imagine a unui Cosmos rascumparat prin jertfa.

La realizarea alegoriei contribuie mai multe mijloace artistice: astfel, metafora "o mandra craiasa/A lumii mireasa" desemneaza moartea, transfigurata, aici, intr-o aparitie luminoasa; enumerarea elementelor naturii care iau parte la contopirea dintre omul muritor si vesnicia celesta; personificarile (brazii si paltinii sunt nuntasi, muntii sunt preoti, pasarile - lautarii); imaginile artistice - de o negraita frumusete - contribuie, si ele, la aceasta alegorie unica in literatura noastra. Titlul format din diminutivul miori, sugereaz i el gingia, delicateea sufleteasc a personajului principal i duioia sentimentelor, i anticipeaz ncrctura afectiv a textului, lirismul lui sfietor n anumite momente.

Teme i motiveTema baladei Miorita o constituie o dram din viata pastoreasc, din timpul transhumanei. Subiectul este simplu: conflictul se nate intre trei ciobani: Unu-i moldovan/Unu-i ungurean/Si unu-i vrncean. Cel moldovean, mai vrednic: are oi mai multe/Mndre i cornute/i cai nvai/i cini mai brbai. Ceilalti doi, cu sufletul cotropit de invidie, i-au pus in gnd s-l omoare pe cel moldovean.O mioria nzdravan l ntiineaz pe baci de complotul pus la cale. Se pune astfel in evidena o prim semnificaie a operei: nfruntarea dintre bine i ru. Deznodmntul nu ne este cunoscut; nu tim dac ciobanul a fost omort, dar i cunoatem gesturile, atitudinea, gndurile n faa morii. Partea liric, urmnd celei epice, conine testamentul baciului i rugmintea adresat mioriei de a alina durerea micuei sale.Din ntreaga poezie izbucnete nvalnic, ca un fluviu, vitalitatea dintotdeauna a omului din popor, dragostea oierului fa de ndeletnicirea sa, fa de art, de via, de natur i, mai ales, iubirea pentru mama sa. n structura compoziional a baladei se pot distinge dou mari prti: una epic, n care sunt narate faptele, i una liric i dramatic, n care se exprim gndurile i sentimentele ciobnaului aflat n faa morii.MotiveMotivele fundamentale pe care se sprijin balada sunt:* motivul transhumanei* motivul complotului* motivul mioarei nzdrvane* motivul testamentului* motivul micuei btrne* motivul alegoriei moarte-nuntAceste ase motive se structureaz n trei pri, n care elementele epice, dramatice i lirice se mpletesc armonios.Prima parte cuprinde primele dou motive (al transhumanei i al complotului) i este prin excelen epic, nararea faptelor fcndu-se obiectiv. Ea corespunde expoziiunii i fixeaz mai nti, prin dou metafore, locul aciunii: Pe-un picior de plai / Pe-o gur de rai. Prima dintre ele (Pe-un picior de plai) este mai explicit, mai aproape de real i sugereaz spaiul mioritic romnesc, aa cum l-a numit i l-a definit Lucian Blaga, un spaiu alternnd ntre deal i mare. Metafora gur de rai este mai bogat n sensuri i exprim frumuseea neasemuit a unei naturi feerice, ca de basm. Atmosfera este calm, luminoas i exprim un acord deplin ntre om i natur. Autorul introduce apoi n scen protagonitii, cei trei ciobnei, provenind din regiuni diferite, care coboar cu turmele la iernat:: Iat vin n cale / Se cobor la vale / Trei turme de miei / Cu trei ciobnei. / Unu-i moldovean, / Unu-i ungurean / i unu-i vrncean VersulSe cobor la valesitueaz aciunea n timp, nu n spaiu, deoarece sugereaz c ntmplrile se petrec toamna, atunci cnd este momentul coborrii turmelor la es (la vale) pentru iernat.Acestei expoziiuni i urmeaz intriga, tot o parte epic, din care aflm de complotul ciobanului ungurean i al celui vrncean care, mnai de invidie i lcomie, pun la cale uciderea baciului moldovean. Conflictul este determinat de rivalitatea material ntre ciobani: C-i mai ortoman / -are oi mai multe, / Mndre i cornute, / i cai nvai? / i cini mai brbai.Participarea afectiv a autorului este evideniat prin folosirea dativului etic vor s mi-l omoare. Atmosfera linitit din prima parte este uor tulburat, ideea fiind sugerat de versul Pe l-apus de soare, unde apusul soarelui devine simbolul posibilei mori a ciobanului moldovean.Dup intrig, odat cu desfurarea aciunii, balada prsete planul real i intr n plan fantastic. Aceast a doua parte a baladei, care corespunde motivului mioarei nzdrvane, este de natur dramatic, fiind realizat prin dialog. Ciobnaul este intrigat de comportamentul ciudat al mioarei, i i-se adreseaz grijuliu:Miori laie, / Laie buclaie, / De trei zile-ncoace, / Gura nu-i mai tace / Ori iarba nu-i place, / Ori eti bolnvioar, / Drgu mioar?n cuvinte duioase i jalnice, dorind s nu-l nspimnte, oia i dezvluie tnrului stpn planul celor doi i l sftuiete s-i ia msuri de precauie:Drguule bace, / D-i oile-n coace / La negru zvoi, / C-i iarb de noi / i umbr de voi. / Stpne, stpne, / i cheam -un cne, / Cel mai brbtesc / i cel mai frescAfeciunea reciproc dintre pstor i mioar este evideniat cu ajutorul vocativelor: miori laie, drgu mioar, drguule bace, stpne, stpne, crora li se adaug dativul etic vor s mi te-omoare.Partea a treia a baladei, care corespunde celorlalte motive (motivul testamentului, motivul alegoriei moarte-nunt i motivul micuei btrne), este cea mai extins i cea mai bogat n semnificaii, fiind totodat caracterizat printr-un lirism profund, rscolitor. Autorul anonim transform totul ntr-un sfietor monolog liric, prin care ciobanul moldovean i exprim ultimele dorine naintea morii ipotetice. Dispoziiile testamentare ale baciului pun n lumin atitudinea lui n faa morii i reliefeaz trsturile sale caracteristice. El o roag mai nti pe mioarS-i spui lui vrncean / i lui ungurean / Ca s m ngroape, / Aice pe-aproape, / n strunga de oi, / S fiu tot cu voi; / n dosul stnii / S-mi aud cniiCiobnaul vrea ca dup moarte s rmn alturi de oile i de cinii si, n mediul n care i-a dus pn acum existena. Dorina de a fi nmormntat de presupuii asasini pune n eviden att ncrederea lui n semeni, ct i superioritatea sa moral fa de acetia. La fel de profund se desprind din aceast rugminte dragostea de meserie, ataamentul fa de cinii credincioi i fa de tovarele de-o via, mioarele. Baciul moldovean dorete ca la cap s aibFluiera de fag, / Mult zice cu drag / Fluiera de os, / Mult zice duios, / Fluiera de soc, / Mult zice cu foc!, aceasta fiind singura posibilitate de a comunica cu turma sa dup moartea: -oile s-or strnge, / Pe mine m-or plnge / Cu lacrimi de snge.Se observ c prin personificarea fluierelor i prin epitetele cu drag, duios, cu foc se realizeaz o cretere a dramatismului pe fondul unei seninti, a confruntrii omului cu moartea.n a doua parte, tot liric, testamentul conine rugmintea ciobanului de a ascunde oilor moartea sa, nfind-o ca pe o nunt:Cu-o mndr crias / A lumii mireas.Moartea este prezentat alegoric, ca o nunt de proporii cosmice, u participarea masiv a elementelor naturii i atrilor:Soarele i luna/ Brazi pltinai/ Preoi, munii mari, / Paseri, lutari / Psrele mii? / i stele fcliiCiobanul moldovean exprim de fapt o concepie specific popular care prezint moartea ca pe o integrare n marele circuit al universului. Prin moarte omul nu dispare, ci i continu existena ntr-un alt mediu, la alte dimensiuni i ntr-o alt form. Durerea pricinuit de marea trecere este sugerat doar de cderea stelei (C la nunta mea / A czut o stea) care semnific sfritul unei viei omeneti. Balada atinge punctul culminant nu ca aciune, ci ca intensitate a sentimentelor, n cea de-a treia parte a testamentului presupusa dispariie a micuei btrne, care i caut cu disperare feciorul pe care l descrie cu sufletul ei de mam iubitoare i ndurerat:Mndru ciobnel, / Tras printr-un inel / Feioara lui, / Spuma laptelui, / Mustcioara lui, / Spicul grului, / Periorul lui, / Pana corbului; / Ochiorii lui, / Mura cmpuluiPortretul ciobanului moldovean este realizat n mod direct, din comparaii metaforice de o rar for expresiv. Liricul se mbin n aceast parte cu dramaticul att ca intensitate a sentimentelor, ct i ca tehnic de compoziie, cci elementul dramatic apare sub forma acestui presupus dialog, sfietor prin ncrctura sa sentimental. Ciobanul o roag pe mioar s-i spun mamei lui c n-a murit, ci cM-am nsurat / Cu-o fat de crai / Pe-o gur de rai, dar s-i ascund faptul c la nunta lui a czut o stea i c a participat ntreaga natur. El vrea s-i crue mama de o mare durere sufleteasc, deoarece ea cunoate semnificaia stelei cztoare i a nuntiri cu natura, i i-ar da seama.Portretul ciobanului moldoveanPersonajul principal al acestei balade este ciobnaul moldovean, care reprezint, n acelai timp, un personaj mitic, deoarece simbolizeaz, prin atitudinea lui, nelepciunea popular a acceptrii morii ca pe un dat firesc.Portretul fizic se realizeaz prin caracterizare direct, elementele descrierii fiind percepute prin ochii mamei ndurerate, sporind astfel emoia cititorului. Autorul anonim compune un portret de o frumusee impresionant, la care se adauga delicat duioia i dragostea mamei, prin diminutivele pe care aceasta le folosete:Mndru ciobanel/ Tras printr-un inel? Feisoara lui,/Spuma laptelui;/Mustcioara lui,/ Spicul grului;/ Periorul lui,/ Pana corbului;/ Ochiorii lui,/ Mura cmpului!Trasaturile ciobanaului sunt exprimate fie prin epitete sugestive privind atitudinea lui brbteasc i curajoas, mndru, fie prin metafore expresive pentru inuta zvelt- Tras printr-un inel. Legatura stransa dintre el i natur este ilustrat prin asemnarea trsturilor feei lui cu unele elemente din natur: pielea alb precum spuma laptelui, mustaa blond ca spicul grului, prul i ochii negri ca pana corbului, respectiv ca mura cmpului. Trsturile fizice ale tnrului sugereaz totodata trsturile lui morale, att in ceea ce privete sensibilitatea, ct i n aceea a priceperii i pasiunii sale pentru meserie. n acest fel, nc de la inceputul baladei se menioneaz, prin caracterizare direct, hrnicia ciobnaului, care este mai ortoman, are oi mai multe, cai nvai i cini mai brbai.Prin mijloace indirecte de caracterizare, se sugereaz i alte trsturi morale. El este blnd, iubitor, prietenos si sensibil, deoarece, dac ar muri, ar vrea sa raman alturi de cei dragi,sa fiu tot cu voi, s-mi aud cniisi sa fie ingropat in strunga de oi. Dei tnr, ciobanaul este inelept, pentru c accept moartea ca pe un final firesc al vieii, imaginandu-i o nunt cu elemente cosmice, intre care se va integra. Delicat, el nu uit sa precizeze ca la nunta lui, descris printr-o ampla alegorie, cazuse o stea, credint populara potrivit careia un om moare. Grijuliu i iubitor,avnd o legtur foarte strans cu mama sa, nu vrea ca ea sa afle despre aceasta stea, deoarece ar mahni-o enorm:Iar la cea micua/ Sa nu-i spui, dragu,/ Ca la nunta mea/ A cazut o steaCa n orice balada popular, legtura dintre om i natur este foarte strnsa. Dragostea ciobanaului ctre oi este foarte mare (Dragua mioara), ea mprtind aceleai sentimente (Drguule bace). i ncrederea baciului ctre mioar este deplin, aceasta fiind cea care ar urma s pstreze taina testamentului i secretul morii.About these ads

8