Acum 23 de ani cand m-a adus barza in casa parintilor, mi-au pus numele Maria. Las’ ca am avut eu grijă şi mi l-am schimbat singura! Suna mult mai melodios: Mia! (cu glas subţire şi buzele ţuguiate) Ai mei au spus atunci ca am „simţ muzical” , nu degeaba am facut şi patru ani de conservator şi era vorba să merg chiar şi la Milano! Sunt Mia,născută Papazoglu, şi Vasilian de când m-am căsătorit cu Jorj! E drept ca Papazoglu e nume celebru, dar şi Jorj e de familie bună, de boieri moldoveni. Şi noroc ca imi indeplineste şi cel mai mic capriciu, altfel nici nu ar fi fost cu putinţă! El e cu cinsprezece ani mai in vârstă, şi mai are si un copil din prima casătorie!(afectată, dar resemnată) (pare scârbită şi îngrozită) Fata aceasta e ca un ghimpe intre noi!Un copil atât de rău crescut...cum nu am mai vazut! Va inchipuiţi dumneavoastră că nu pot pune pe ea o broderie ori o panglică! E de admis ca la vârsta ei –şi are şase ani-să nu poată face o reverenţă in faţa unor persoane mai în vârstă? Eu am fost crescută altfel! Aţi văzut dumneavoastra , mai deunăzi, cand aveam musafiri, şi-a infipt degetele direct in borcanul cu dulceaţă!! Pe mine lucrurile astea ma horipileză! Şi dacă bietul copil nu a avut parte de o creştere îngrijită, numai bătrânii aceia ridicoli, părinţii „predecesoarei”sunt vinovaţi! Nu trecea o zi fără să ceară copila, că vor numaidecât să vadă pe Lizuca lor, că fără Lizuca lor nu pot trăi! De acolo a venit cu nişte mutre şi cu nişte obiceiuri , dragi mei, încât, drept să va spun, mie mi-i şi groază! Nu stiu ce să mă mai fac cu copilul acesta! E o ruşine şi o nenorocire! Jorj nu a mai trimis-o la ei, lucru pe care nu am putut de cât s-l aprob! (foarte revoltată)...Dar acum ...acum a fugit la dânşii! Cât tupeu, câtă intdrazneala, ma chere! Vă dati voi seama , bătrânii vor să păstreze fata si cu ea şi Dumbrava! Aşa ceva nu se poate! Eleno! Eleno! Vin-o degraba şi-adu pălaria! Mergem sa luam coplia! Ca s-o las acolo e cu neputinţă! Am zis! Eleno!!!!