modelarea structurală şi funcţională a peisajelor curs sem i – 2 ore

Ecologia peisajuluiCurs An II sem II

Specializarea: Geografia mediului1 ora curs / 1 ora lucrări practice,

forma de examinare – Colocviu

Prof. univ.dr. Ileana Pătru - Stupariu

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de GeografieDepartamentul de Geografie Regională şi Mediu

An univ. 2012 -2013

Ileana_Stupariu_ Introducere in Ecologia_Peisajului_2012_2013

Tematică: curs / 7 SAPTAMANIOBIECTIVELE CURSULUI:1.Înţelegerea Ecologia peisajului ca ştiinţă de legătura între ştiinţele naturii, ştiinţele

sociale şi ştiinţele exacte 2. Înţelegerea careterului transdisciplinar şi aplicativ al Ecologiei Peisajului

TEME DE CURS ABORDATE:CURS 1.PEISAJUL ÎNTRE TEORIE – ŞTIINŢĂ– RESURSĂCURS 2.PEISAJUL CA RESURSA. CONTEXTUL ACTUAL AL PEISAJULUICURS 3.TERMENUL DE PEISAJ IN LEGISLATIECURS 4.TIPOLOGIA PEISAJULUI (Criterii)CURS 5.PEISAJ CULTURAL VERSUS PEISAJ NATURALCURS 6. IDENTIFICAREA TRASATURILOR SPAŢIALE ALE PEISAJULUI CU AJUTORUL DATELOR) MULTITEMPORALE. DISCUTAREA SUBIECTELOR CURS 7. COLOCVIU

DATE DE SUSŢINERE A CURSULUI:27.02; 13.03; 27.03; 10.04; 24.04; 8.05; 22.05 (COLOCVIU) .

Cursul prezintă Informaţii preluate din: 1. Peisaj şi gestiunea durabilă a teritoriului , Ileana Pătru-Stupariu, 2011; 2. Elaborarea şi implementarea unui algoritm de evaluare şi prognoză peisagistică. Aplicaţii la sectorul montan şi subcarpatic al Văii Prahova, Ileana Pătru-Stupariu, 2011.Toate drepturile de autor sunt rezervate autorului şi Editurii Universităţii, BucureştiIleana_Stupariu_ Introducere in

Ecologia_Peisajului_2012_2013

Scop:1.Aprofundarea noţiunilor de la curs şi înțelegerea aplicabilității ecologiei peisajului în

MEDIU şi alte ştiinţe 2. Explicarea şi demonstrarea caracterului aplicativ (în teritoriu)Structură:S/LP 1. Dezbatere pe tema : Tratate și convenții internaționale cu trimitere în ecologia

peisajului. Încadrarea şi AplicabiliateS/LP 2. Dezbatere pe tema : Legislația națională cu trimitere în ecologia peisajului.

Încadrarea şi Aplicabiliate. Modele eficiente de conservare şi gestionare a peisajului (exemple naționale și internaționale)

S/LP 3. Activitate Practică: Elaborarea de către studenţi a unor scenarii de consevare şi gestionare a peisajului (simularea se va face pe echipe pluridisciplinare)

S/LP 4. Activitate Practică: Elaborarea de către studenţi a unor scenarii de consevare şi gestionare a peisajului (simularea se va face pe echipe pluridisciplinare)

S/LP 5. Activitate Practică: Prezentarea de către studenţi a unor scenarii de consevare şi gestionare a peisajului (simularea se va face pe echipe pluridisciplinare)

S/LP 6. Activitate Practică : Prezentarea de către studenţi a unor scenarii de consevare şi gestionare a peisajului (simularea se va face pe echipe pluridisciplinare)

S/LP 7. Evaluare finală. Când, de ce, unde și cum se aplica ecologia peisajului ca disciplină Ileana_Stupariu_ Introducere in


Tematică: lucrări practice / 7 SAPTAMANI_Drd. Gavrilidis Athanasios

Resurse online: Ileana Stupariu, 2013 Introducere in ecologia peisajului: http://www.unibuc.ro/prof/patru-stupariu

BibliografieDrăguţ, L. (2000) Geografia peisajului. Edit. Presa Universitară clujeană

Dincă, I. (2005) Peisajele geografice ale Terrei. Teoria peisajului. Edit. Universităţii din Oradea

Farina, A. (2006) Principles and methods in landscape ecology. Towards a science of landscape. Springer, Dordrecht

Primack, R. B., Pătroescu, M., et al. (2008) Fundamentele conservării diversităţii biologice. Edit.Agir

Pătru-Stupariu, I. (2011) Peisaj şi gestiunea durabilă a teritoriului, Edit. Universităţii din Bucureşti

Pătru-Stupariu, I. (2011) Elaborarea şi implementarea unui algoritm de evaluare şi prognoză peisagistică. Aplicaţii la sectorul montan şi subcarpatic al Văii Prahova, Edit. Universităţii din Bucureşti Ileana_Stupariu_ Introducere in


PEISAJUL ÎNTRE TEORI E– ŞTIINŢĂ– RESURSĂ. Ecologia (din cuvintele greceşti: ecos – casă şi logos – ştiinţă, adică “ştiinţa

studierii habitatului”) este o ştiinţă biologică ce studiază raporturile dintre organisme şi mediul în care se dezvoltă şi trăiesc. (DEX)

Ecologia peisajului : este cea mai tânară ramură a ecologiei şi s-a format din geografie (regională), geobotanica şi land management. (Farina, 2006)

Landschafts okologie, Landscape Ecology, Ecologie du Paysage

Carl Troll (Părintele Ecologiei Peisajului), a introdus în 1930 acest termen. Troll defineste aceasta nouă stiinta ca fiind combinarea dintre analiza spatiala ,,orizontala’’ (realizata de geografi) cu abordarea funcţională ,,verticală’’ (realizată de ecologisti). (Farina 2006)

Astfel, în 1939, acest corifeu al analizei peisajului publică prima carte de Ecologia Peisajului iar studiile geografice foloseau peisajul ca instrument de delimitare a regiunilor geografice.

Curs 1. PEISAJUL ÎNTRE TEORI E– ŞTIINŢĂ– RESURSĂ.


Alte discipline unde se face referire explicit la peisaj (Dragut,2000).

Confuzii?

1. Geoecologie (denumirea data de geografi Ecologiei peisajului după abordarea geosistemică – influenţă şcoala sovietică).

2. Arhitectura peisajului, care se ocupa cu amenajarea estetica a peisajelor, privite ca decor, fara a ţine cont de legile naturale si antropice .

3. Geografia peisajului : peisajul geografic este o realitate complexă în care omul interacţionează cu mediul său de viaţă (influneta scolii franceze, G. Rougerie, in lucrarea Geographie des paysages).




Spre o ştiinta a peisajuluiÎn România, studiile referitoare la peisaj realizate până în anii 1990–

1995 au vizat mai ales abordări teoretice şi lucrări cu caracter descriptiv, peisajul fiind analizat prin prisma interacţiunii componentelor naturale. Studiul peisajului era inclus, în mod frecvent, în studiile fizico-geografice.

În Europa şi S.U.A. desprinderea de caracterul teoretic şi descriptiv în analiza peisajului a avut loc în anii 1960 când s-a trecut la aspecte concrete de analiza cantitativă a peisajului. Astfel, în anii 1980 începe să se contureze Ştiinţa peisajului, (Ecologia peisajului) care studiază organizarea peisajului, a interrelaţiilor dintre componentele naturale şi om şi dinamica temporală a acestora.

Această Ştiinţă a peisajului interferează cu ştiinţele vieţii, ştiinţele umaniste şi exacte.


Din ce s-a construit această Ştiinţă a peisajului?

1. Modele actuale de ocupare si utilizare a terenurilor (Land use/ Land cover)

2. Conservarea diversităţii biologice3. Geografia mediului4. Managementul ariilor protejate5. Silvicultura (Forest landscape)6. Stiinţa solului7. Amenajarea şi planificarea teritoriului8. Amenajări peisagistice9. Sisteme informaţionale focusate pe peisaj (SIP)10.Modelări matematice 11.Repere legislative/ Actori locali12.Instrument de lucru GIS



Ce este Ecologia peisajului ? (după IALE International, http://www.landscape-ecology.org/ )

1. Este un câmp de lucru interdisciplinar2. Studiază varietatea spaţială a peisajului (la diferite scări)3. Ecologia peisajului face legătura între ştiinţele naturii şi cele

sociale4. Cele mai importante nişe de studiu sunt:a) stuctura spaţială şi funcţională a peisajuluib) relaţia dintre trăsăturile spaţiale şi procesele ecologice în peisaj*c) relaţia dintre activităţile umane şi trasăturile peisajului, procese şi schimbările

ce au locd) efectul de scară şi trasformările ce au loc ( sunt luate in calcul efectele la

scară mare, pe termen lung şi implementare in teritoriu prin repere legislative si actori locali)

*Gustafson, E.J., 1998. Quantifying landscape spatial pattern: what is the state of the art? Ecosystems 1, 143–156.



http://www.landscape-ecology.org/

a) Stuctura spaţială şi funcţională a peisajului

Structura peisajului - varietatea și abundența arealelor privind caracteristicile legate de diversitate_ la scara mare


Fotografie panoramică realizată de Iulia Călin şi publicată în vol: Pătru-Stupariu I., Stupariu, M.S., Călin I., Cuculici, R., Huzui, A., Oprea, R., Stănescu A. (2011) Elaborating and implementing an algorithm for landscape evaluation and prognosis applications for the mountainous and the Subcarpathian sectors of Prahova Valley, Ed. Univ. Bucureşti, ISBN 978-606-61


1. Domus / Casă

2. Hortus / Grădină

3.Ager / Câmp4. Saltus / Păşune, Fâneaţă

5. Silva/Pădure

123

4

5

Gradient propus pentru structura peisajului cultural in Carpati, Marine Elbakidze,Per Angelstam, 2006

,

Structura peisajului - varietatea și abundența arealelor privind caracteristicile legate de diversitate_ la scara mică

Foto : Ileana Stupariu,2007


a) Stuctura spaţială şi funcţională a peisajului. Funcţionalitatea

Exemplu de peisaj forestier ce şi-a pierdut funcţionalitatea ecosistemică (pădure doborâtă de vânt, Parcul national Ceahlau, foto IIeanaStupariu, 2012)

b) Relaţia dintre trăsăturile spaţiale şi procesele ecologice în peisaj


Proces ecologic: succesiune de acţiuni, de fenomene sau stări prin care are loc transformarea, evoluţia în timp a sistemelor sub influenţa unuia sau mai multor factori ecologici, Farina, 2006

Factor ecologic : Orice mediu susceptibil de a actiona asupra organismelor vii, cel putin in perioada unei faze a ciclului lor de dezvoltare, Farina, 2006

Foto : Ileana Stupariu,2001

c) Relaţia dintre activităţile umane şi trasăturile peisajului, procese şi schimbările ce au loc


Foto: din Colectia CCTPTIFoto:Ileana Stupariu, 2005



Foto: Colectia CCTPTI



Foto : Colectia CCTPTI , Ileana Stupariu,2006, Bazinetul Podu Dambovitei

d) Efectul de scară şi trasformările ce au loc ( sunt luate in calcul efectele la scară mare, pe termen lung şi implementare interitoriu prin repere legislative si actori

locali)


Protejarea naturalul european pe arii protejate, izolate nu mai este în prezent o solutie pentru Europa.

Este nevoie de trasarea unor reţele de arii protejate aflate în conexiune la nivel de peisaj

Ţintă pentru Europa 2020 sunt

Retele ecologice funcţionale la nivel de peisaj ( EEA http://www.eea.europa.eu/ro )

http://www.eea.europa.eu/ro )

http://www.eea.europa.eu/ro

http://www.eea.europa.eu/ro

Peisajul, acest concept inter şi transdisciplinar (geografie, ecologie, geologie, biologie, agronomie, silvicultuă, arte plastice, arhitectură, urbanism, peisagistică, turism, istorie-antropologie, etnografie, etnologie, sociologie, matematică, informatică, geomatică, S.I.G.) este o punte între domenii aparent diferite, dar care inserate în termenul generic de Peisaj – imaginea unui teritoriu pot genera o nouă orientare de cercetare holistică.

Toate aceste ,,domenii au luat în considerare cu predilecţie dimensiunea spaţială,temporala a peisajului precum şi dimensiunea sa funcţională sau estetică” (Tudora, 2009).



Pluridisciplinaritatea peisajului rezidă din abordările ştiinţelor enumerate, fiecare plecând de la o redaredescriptivă şi subiectivă a peisajului până la analize strict cantitative.

Această nouă abordare ne conduce spre noul concept de peisaj ce a fost dezbătut la Congresul mondialde Ecologia Peisajului din Canada-Ottawa, 1991 şi la seminarul Ecologia practică a peisajului înGermania, 1991).

Noul concept integrează componentele naturale şi socio-economice şi le focalizează spre rezolvareaproblemelor mediului: internalităţile şi externalităţile mediului se regăsesc în fizionomia şifiziologia peisajului.

Astfel, peisajul este inclus în conceptul de mediu, iar internalităţile mediului vizează presiuneanaturală, iar externalităţile mediului, presiunea antropică.

Mai târziu, în anul 2009, 2011 IALE (Austria si China), se conturează noi tendinţe de definire apeisajului şi alte direcţii de lucru, întrucât peisajul apare în tot mai multe repere legislative.

Astfel, cele mai cunoscute direcţii în prezent sunt: transformările mediului rural/urban şi reflectarea lorîn configuraţia peisajului cultural; funcţionalitatea peisajului în contextul schimbărilor climatice şide mediu; planificarea peisajului suport în dezvoltarea teritorială durabilă.



Evoluţia şi definiţia conceptului de peisaj. Noţiunea de peisaj, intrată în terminologia geografică românească prin intermediul limbii franceze (paysage), sinonimă termenului german de Landschaft, are azi înţelesuri mult mai profunde.

Este necesar să ne amintim că termenul de peisaj a apărut încă din secolul al VI-lea (Dincă, 2005), ,,cu sensul de întindere a unei ţări şi a fost definit ca un tip sistemic de mediu (sau o porţiune a învelişului geografic) care se diferenţiază de celelalte printr-o grupare proprie de elemente (relief, climă, sol, vegetaţie, faună, activităţi omeneşti)”.

Aceeaşi idee a subliniat-o şi Vâlsan (1971) care definea peisajul montan astfel ,,... nu este numai o masă de materie înălţată… ci este o îmbinare de foarte multe elemente....,,

Nuanţări ale interpretării peisajului, ale definirii complexităţii lui, au fost făcute atât de reprezentanţii diferitelor şcoli geografice din străinătate, cât şi geografii români.



Şcoli peisagistice. (Subiect suplimentar la colocviu)

Şcoala germană: von Humboldt, von Richthofen, Hettner, Troll (1939);

Şcoala franceză: Bertrand (1968), Pinchemel (1961), Rougerie (1981), Avocat (1982), Antrop (2005);

Şcoala sovietică: Soceava (1975);

Şcoala italiană şi iberică: Farina (1988), Cañas Guerrero (1995), Sanchez Ruiz (2001);

Şcoala anglo-saxonă: Forman & Godron (1986), Turner (1990);

Şcoala românească: Mehedinţi (1943), Tudoran (1976), Roşu (1977, 1983), Grumăzescu (1982), Ungureanu (1977, 2006), Pătroescu (1983, 1996, 2000 a,b,c), Drăguţ (2000, 2003), Dincă (2004 a,b,2005).



Statutul peisajului versus terminologiePeisaj versus mediu Repere esenţiale în definirea peisajului (pentru a pune în antiteză multitudinea de

termeni folosiţi în încercarea de a contura, de-a lungul timpului, statutul peisajului şi nu doar sensul etimologic sau definiţia).

Încă din secolul al XIX-lea, noţiunea de peisaj se impune ca termen ştiinţific, fiind introdus de naturalistul şi exploratorul german Al. von Humboldt [citat deChristians, 1994], care face şi prima clasificare a peisajului în funcţie de omogenitatea asociaţiilor vegetale.

În acel secol, peisajul desemna o sinteză între elementele naturale (relief, ape, floră, faună, om) fiind mult timp folosit pentru a exprima termenul de MEDIU NATURAL.

Acestă reiterare se explică prin faptul că şi termenul de mediu a fost introdus în aceeaşi perioadă tot de către Al. von Humboldt, însă era asociat cu marile formaţiuni vegetale şi cu diversitatea climatului.



Secolul XX, studiile privind peisajul conduc către identificarea regiunilor naturale, el devine UNITATE TAXONOMICĂ în studiul geografic [Groza, 2003, citat de Dumitraşcu, 2006].

În 1928 [Troll, citat de Dumitraşcu, 2006] părintele Ecologiei peisajului afirma ,,conţinutul vizibil al peisajului determină conţinutul geografiei moderne”. Peisajul fiind astfel definit ca expresie a ,,corelaţiilor dintre macroclimă, rocă, relief, apă, vegetaţie, lumea animală. Materializarea acestor corelaţii constituie bilanţul spaţiului terestru pe care omul îl percepe ca peisaj”

În 1968 Bertrand arată că ,,ştiinţa peisajului nu este o supersinteză ci o selecţie a datelor după principiul ecologic, definind tocmai mediul global în raport cu omul” [citat deDumitraşcu, 2006].

Este perioada când peisajul este confundat cu NATURA, însă Natura există prin ea însăşi, în timp ce peisajul poate fi perceput doar în raport cu omul [Rougerie, 1991 citat de Drăguţ, 2000].

Astfel se conturează noi definiţii, chiar sinonime pentru mediu şi peisaj, delimitarea devenind, mai ales în unele lucrări dintre 1960–1980, plină de ambiguitate.



Trecem în revistă aceşti termeni (mediu natural, mediu înconjurător, mediu geografic, ecosistem, geosistem), încercând să definim corect peisajul şi să aducem la zi noţiunea de peisaj.

Budeanu & Călinescu (1982) explică noţiunea de MEDIU astfel: ,,un spaţiu ce înconjoară fiinţele vii şi cu care acesta realizează un schimb permanent de materie şi energie, făcându-le mai mult sau mai puţin dependente de el”.

MEDIUL NATURAL, într-o accepţiune foarte largă, ,,reprezintă totalitatea factorilor naturali ce sunt într-o anumită stare de echilibru şi care determină condiţiile de viaţă pentru regiunile vegetale, animale şi pentru exponentul său raţional, omul.

Mai recent a fost introdusă noţiunea de noosferă (noos-inteligenţă). Noţiunii de mediu natural i s-a opus noţiunea de noosferă sau mediu umanizat”(Bertrand, 1978).


MEDIUL ÎNCONJURĂTOR este mediul global, în care sunt localizaţi factorii şi condiţiile susceptibile de a modifica starea mediului. Mediul acţionează asupra acestuia, creând astfel propriul său mediu – mediul înconjurător. [Journaux, 1989, citat de Christians, 1994, 2003].

MEDIUL GEOGRAFIC este conceput ca un sistem complex, rezultat din interacţiunea dintre societate şi natură, în principal în sensul umanizării mediului natural şi al efectelor acestei umanizări [Herbst & Leţea, 1976 citaţi de Manea, 2003].

Confuzia şi duplicitatea atribuită peisajului de reprezentanţii diferitelor şcoli peisagistice a continuat până în pragul secolului XXI, când peisajul capătă un statut de sine stătător.



Peisaj versus ecosistem, geosistem (sau sinonime?)PEISAJ/GEOSISTEM. Soceava (1975) defineşte noţiunea de

GEOSISTEM ,,ca un sistem deschis, un întreg alcătuit din elemente corelate ale naturii, supus legilor acestuia, acţionând în învelişul geografic... în care omul nu apare ca parte componentă a geosistemului, ci ca un factor care influenţează evoluţia acestuia din exterior”.

PEISAJ/GEOSISTEM. Roşu & Ungureanu (1977) Posea (1985) afirmă în studiile publicate că între aceşti termeni există un raport de condiţionare reciprocă: ,,nu exista peisaj, geosistem care să nu se constituie ca un anumit tip de mediu, după cum nu există tip de mediu geografic care să dispună de calităţi de viaţă în afara peisajului, a funcţionalităţii sale geosistemice”. Orice dezechilibru în geosistem induce mutaţii în peisaj, în mediu şi viceversa (Manea, 2003).



Dumitraşcu (2006) semnalează diferenţe evidente între cele două concepte: în definiţia ECOSISTEMULUI se pune accent pe ,,relaţiile funcţionale dintre elementele, componentele şi influenţele directe sau indirecte asupra comunităţii biologice; interlegăturile dintre elementele biotice, abiotice şi antropice. În cazul PEISAJULUI interesează punctul de vedere al rezultantei acestora în trăsăturile fiziologice”.

În concluzie, dintr-un termen cu o ,,accentuată conotaţie subiectivă şi estetică, legată de percepţia asupra spaţiului, peisajul este “obiectivizat” şi transformat în acest scop într-un concept cantitativ, dimensional. Astfel, peisajul se plasează pe o scară a teritoriilor ce merge de la planetă în totalitatea ei la ecotopurile cele mai detaliate” (Tudora, 2009).



Cei 3 E utilizaţi în ştiinţa peisajului1. Ecosistem ( Sistem ecologic) Ansamblu format din biotop* și biocenoză**,

în care se stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și factorii abiotici. ( DEX, 98)

2. Ecotop Unitate elementara de peisaj ce are un caracter omogen al trasaturilorspatiale si functionale. (Farina 2006)

3. Ecoton Zona de intrepatrundere a doua ecosisteme (o pasune naturala si un ecosistem agricol, Dictionarul Explicativ -Ecologie).

Biotop* Mediu geografic în care trăiește un grup de plante și animale în condiții omogene

Biocenoza** Totalitatea organismelor vegetale și animale care populează un anumit mediu, formând un tot unitar



Cuvant cheie în Ecologia peisajului:

Patch/ parcela. Elementul fundamental al acestui model este parcela, definită ca „o suprafaţă având un caracter environmental relativ omogen – la o anumită scară – şi ale cărui/cărei margini sunt caracterizate de o discontinuitate environmentală abruptă” [Kotliar & Wiens 1990 citat de McGarigal, 2002].



Pădure

Suprafata agricolă (Livezi)

Foto: Ileana Stupariu, 2011

Subiecte

1. Definiti pe scurt Ecologia peisajului.2. Explicati conceptul de inter si transdisciplinar.3. Enumerati termenii folositi ca sinonime pentru mediu şi peisaj. 4. Definiti pe scurt Cei 3 E utilizaţi în ştiinţa peisajului.5. Subiect ajutator Şcolile peisagistice (echivalent cu doua

subiecte).6. Subiect pentru nota 10 : de identificat pe fotografii relaţia dintre

trăsăturile spaţiale şi procesele ecologice în peisaj


modelarea structurală şi funcţională a peisajelor curs sem i – 2 ore

Documents