ANALIZA FUNCŢIONALĂ A COMPORTAMENTELOR NEADECVATE

Iulia Stoian

ISTORIC

B. F. Skinner a fost primul care a folosit temenul ‘’funcţional’’ referindu-se la cauzele unui comportament. Şi-a dorit să se poată vorbi despre comportament precum vorbesc matematicienii şi fizicienii despre problemele studiate de matematică şi fizică.

Cercetările s-au concentrat pe importanţa identificării evenimentelor din mediu care sunt legate direct de funcţionalitatea comportamentului.

A sugerat că atât comportamentele adaptative cât şi cele dezadaptative sunt determinate de antecedent şi de consecinţă

La sfârşitul anilor1970 şi la începutul anilor 1980 se fac primii paşi către crearea unui protocol pentru analiza funcţională a comportamentului pentru persoanele cu tulburări în dezvoltare

De atunci protocolul/procedura a fost perfecţionată după sute de studii şi cercetări şi devine parte a analizei aplicate a comportamentului.

CE ESTE ANALIZA FUNCTIONALĂ?

Un set de proceduri care au ca scop identificarea cauzelor comportamentelor dezadaptative sau neadecvate social şi reducerea lor prin învăţarea unor noi comportamente, nu prin folosirea pedepsei.

analiza modului în care persoana respectivă a învăţat un anumit comportament şi ce anume din prezent menţine acest comportament

Unul dintre scopurile analizei funcţionale este clasificarea comportamentelor dezadaptative dupa fucţia/cauza lor şi apoi selectarea unei intervenţii menite să reducă comportamentul

CE SUNT COMPORTAMENTELE PROBLEMĂ? comportamente-problema extreme: ţipătul, aruncatul

sau spartul obiectelor, muşcatul mâinilor, lovituri, trasul de păr , hiperventilaţia sau crizele de apnee (ţinutul respiratiei)

autostimulările, stereotipiile, comportamentele obsesive care deşi nu sunt periculoase îl fac pe copil neatent fiind un obstacol în învăţare şi socializare. Poate fi absorbit de jocuri autostimulante care îl împiedică să reacţioneze la ceea ce se întâmplă în jurul lui şi la cererile celorlalti, sau se poate angaja într-o activitate obsesivă din care daca sunt întrerupţi pot declansa crize de furie.

AUTOSTIMULAREA

Copilul emite comportamente care îi produc în mod automat senzaţii plăcute de tip:

kinestezic (legănat, învârtit) tactil (frecarea degetelor unele de celelalte,

lovirea palmelor de corp), olfactiv (mirositul diferitelor obiecte), auditiv (foşnitul unei hârtii), gustativ (băgatul obiectelor în gură). În categoria comportamentelor problema pot

fi incluse şi ecolalia (imediată sau întârziată) şi respiratia greşită; acestea două fiind la rândul lor destul de dificil de controlat.

CARE SUNT FUNCŢIILE/CAUZELE COMPORTAMENTELOR?

Funcţie comunicativă : Primeşte atenţie Scapă de o sarcină Evită o sarcină Funcţie autostimulantă

DE CE APARE UN COMPORTAMENT PROBLEMĂ?

A. Copilul obţine stimuli sociali sau materiali pozitivi (ÎNTĂRITOR POZITIV)

Este susţinut pozitiv (prin comportamentul problemă) de alte persoane care se apropie de el, îi vorbesc, îl ating, îl blochează, îl consolează, îl ceartă (cearta poate fi un stimul pozitiv pentru un copil care este ignorat mult timp).

Funcţia: atenţia sau obţinerea unor activităţi sau obiecte dorite de el

EXEMPLE

- Copilul începe să plângă sau să ţipe atunci când vrea atenţie şi mama vine şi îl ia în braţe; va învăţa că atunci când vrea să fie luat în braţe trebuie să ţipe sau să plângă.- Copilul vrea suc şi mama îi spune că nu mai primeşte pentru că a băut destul şi el începe să ţipe, în cele din urmă mama cedează şi îi mai dă încă un suc; va învăţa că poate să-i manipuleze pe cei din jur pentru a obţine ce vrea..Dacă astfel de comportamente vor fi ignorate ele vor dispărea prin extincţie pentru că nu a existat nimic care să le întărească.

B. COPILUL REUSEŞTE SĂ EVITE O SITUAŢIE PERCEPUTĂ CA AVERSIVĂ ( ÎNTĂRITOR NEGATIV). Funcţii: scapă sau evită Comportamentul problemă este încurajat

negativ în măsura în care o situaţie neplăcută încetează sau se reduce. Copilul poate trăi sentimente de nelinişte, frică, plictiseală, frustrare, oboseală, sentiment de incapacitate.Dacă recurge la comportamentul problemă, astfel de trăiri se reduc sau dispar cu totul, deoarece cel care exercită o presiune asupra copilului renunţă si reduce cerinţa care produce discomfort copilului

EXEMPLE

unui copil la gradinită i se cere să răspundă în mod repetat la fel ca şi ceilalţi copii. Atunci copilul adoptă comportamentul de a se muşca de mâini; drept consecinţă educatoarea nu îl mai solicită pentru a evita comportamentul neplăcut. Prin reacţia educatoarei comportamentul problemă va fi întărit iar copilul va învăţa să-l folosească pentru a evita situaţiile în care este solicitat să răspundă.

În aceste doua funcţii ale comportamentului problemă, efectul produs este extern, este ceva ce se produce în mediu şi în relaţiile cu ceilalţi.

C. EFECTUL OBŢINUT ESTE DE NATURĂ INTERNĂ EFECT STIMULATORIU SENZORIAL.

AUTOSTIMULARE - Copilul emite comportamente care îi produc în mod automat senzaţii plăcute de tip:

kinestezic (legănat, învârtit) tactil (frecarea degetelor unele de celelalte,

lovirea palmelor de corp), olfactiv (mirositul diferitelor obiecte), auditiv (foşnitul unei hârtii), gustativ (băgatul obiectelor în gură).

Este mai uşor de intervenit asupra primelor doua (A şi B) pentru că acestea sunt întărite de consecinţele externe pe care le primeşte copilul; daca îi oferim altă consecinţa comportamentul va disparea prin extincţie şi este mult mai uşor să-l înlocuim cu un comportament adaptativ;

în schimb este foarte greu de intervenit asupra celui de-al treilea tip de comportament problemă pentru că este întărit prin însăşi plăcerea senzorială pe care o produce.

dacă copilul se află într-o situaţie de inactivitate, fără implicare directă, cu frecvenţe scăzute de input senzorial, creşte mult probabilitatea de emitere a unor comportamente-problemă autostimulante, care în acest caz ar avea o funcţie homeostatică,de autoreglare a fluxului de stimuli la intrarea în Sistemul Nervos Central. Dar comportamentul-problemă poate servi şi la reducerea unui flux prea puternic de input. De exemplu un copil autist aflat în grupuri numeroase de persoane care vorbesc cu voce tare şi tipă, pe un fond muzical.

PAŞII ANALIZEI FUNCŢIONALE

1. INTERVIUL: discuţii de preferat cu cel puţin două persoane care îl cunosc pe copil şi care au fost implicate în situaţii în care copilul are un anumit comportament problemă

2. OBSERVAREA DIRECTĂ: se vor urmări ANTECEDENT - situaţia în care a apărut comportamentul respectiv (unde

era copilul, cu cine, ce făcea copilul sau ce i s-a cerut să facă, daca a fost înterupt din vreo activitate etc);

COMPORTAMENT - descrierea exactă a comportamentului (a ţipat, a ţipat şi s-a muşcat de încheietura mâinii, a lovit cu mana, a tras de păr); cu cât datele sunt mai clare cu atât comportamentul va fi mai bine înţeles;

CONSECINŢA - ce s-a întâmplat imediat după apariţia comportamentului problemă (ex. copilul a început să ţipe pentru că vrea o jucărie iar mama i-a dat jucăria respectivă).

Trebuie să obţinem informaţii şi asupra dinamicii care menţine activ acel comportament:- ce funcţie îndeplineşte ( comunicativă sau autostimulantă);- ce comportamente alternative pozitive ar putea fi folosite de copil pentru a îndeplini aceleaşi funcţii.

o singură manifestare a comportamentului problemă nu ne poate spune totul despre el. Este absolut necesar să se adune date despre situaţiile în care apare şi consecinţele care au urmat pentru a determina cauzele şi funcţiile comportamentului respectiv.

Carr (1977) ne sugerează să ne întrebăm dacă comportamentul-problemă se intensifică în una din situaţiile următoare:

1. Când i se acordă atenţie.2. Când nu mai este încurajat spre alte comportamente.3. Cand se află în prezenţa adulţilor

Bailey (1986) măreşte această lista în analiza funcţională:

1. Există situaţii în care comportamentul-problemă se manifestă întotdeauna sau altele în care nu se manifestă niciodată?2. Copilul ar putea să vrea să semnaleze, prin comportamentul-problemă, o privaţiune fiziologică, precum setea sau foamea?3. Comportamentul-problemă ar putea să fie efectul colateral al unui tratament medicamentos?4. Copilul manifestă un astfel de comportament pentru a evita o situaţie frustrantă sau dificilă sau pentru a face faţă plictiselii sau singuratăţii?5. Comportamentul se manifestă numai în prezenţa unor anumite persoane?

3. TESTAREA

Se vor testa funcţiile comportamentelor identificate în pasul anterior în următoarele condiţii, numărând de cate ori apare comportamentul, timp de 20 de minute.

A. copilul este singur: se testează dacă comportamentul este menţinut de autostimulare.

B. copilul primeşte atenţie: se testează dacă comportamentul este menţinut de atenţia primită

Copilul va fi implicat în activităţi preferate. De fiecare dată când apare comportamentul copilul va primi atenţie. Ex: ‘’nu te mai lovi!’’.

C. copilul este solicitat: se testeaza dacă comportamentul este menţinut de evadare/evitare.

Copilul va fi solicitat şi i se va permite să scape/ evite . D. copilul se joaca: se testează control condition?????? Copilul se va juca cu ceea ce ii place, va avea acces

necondiţionat la recompensele care îi plac

4. SUMARUL ANALIZEI Se vor folosi informaţiile din paşii anteriori:

interviu, observaţie, testare.

5. STABILIREA UNUI PLAN

CUM CORECTĂM ŞI ÎNLOCUIM COMPORTAMENTELE PROBLEMĂ?

atunci când intervenim trebuie să avem în minte Ce vrem să vedem în schimbul acelui comportament

Dacă copilul loveşte pentru a obţine atenţia, este important să eliminăm lovitul şi să-l învăţăm pe copil moduri adecvate de a atrage atenţia. In loc să lovească poate să spuna "uită-te, te rog", "ajută-mă" sau să bată uşor pe umăr.

Daca nu facem acest lucru copilul poate să oprească acel comportament problemă şi să dezvolte un nou comportament problemă care să îndeplinească aceaşi funcţie ca şi cel iniţial.

INTERVENŢII POSIBILE

Functia comportamentului Interventii posibile

Obţine atenţie sau recompensă materială

întărire diferenţiată (întărire pozitivă + extincţie)

Evită sau scapă dintr-o sarcină întărire diferenţiatăPrompt fizicExerciţiul întâmplătorOvercorrection

Autostimulare Oprirea comportamentului neadecvat într-o manieră neintruzivăRedirecţionareînvăţarea unor abilităţi noiOferirea unor stimulări alternative acceptate din punct de vedere social.

Trebuie să alegem metoda potrivită de intervenţie pentru fiecare comportament în parte

Metoda care poate duce la extincţia unui comportament în cazul unui copil poate să întărească comportamentul problemă în cazul altuia. Cea mai frecventă greşeală făcuta de părinţi şi terapeuţi este că uneori recompensează neintenţionat un comportament problemă crezând că de fapt au pedepsit copilul.

IGNORAREA

 Daca nu este periculos pentru el sau pentru cei din jur,uneori este bine să ne prefacem că acel comportament nu există. În loc să-i oferim atenţie şi să-i întărim comportamentul problemă îl ignoram şi aşteptăm să apară un comportament mai potrivit pentru a-i acorda atenţie, fiind entuziaşti şi lăudându-l pentru lucrul bun pe care îl face. În felul acesta copilul învată că primeşte atenţie doar pentru comportamentele adecvate.

TREBUIE SĂ FIM ATENŢI LA PROPRIUL COMPORTAMENT

Unui copil cu autism îi este oricum foarte greu să discrimineze ce comportamente sunt acceptate şi care nu.

Exemplu: un părinte îşi loveste copilul spunând "nu este frumos să loveşti!" sau ţipă la copil spunând "nu mai ţipa!". Copilul nu înţelege de ce nu are voie să ţipe dacă mama ţipă la el sau de ce nu are voie să lovească când tatăl îl loveşte. Atunci când sunt frustraţi sau supăraţi se vor comporta la fel cum au vazut că se poartă ceilalţi membrii ai familiei.

BIBLIOGRAFIE

Behavioral intervention for young children with autism, edited by Catherine Maurice. Coeditors Gina Green, Ph.D, Stephen C. Luce, Ph.D.

How to conduct a functional assessment & develop behavioral plans to reduse problem behavior by Dr. Vincent J. Carbone (Board Certified Behavioral Analyst) & Gina Zecchin ( Board Certified Associate Behavioral Analyst)