Mlaștini de turbă.

Întocmit de: Ruștioru Alexandra Bloț Andrei

Ecologie și protecția mediului, anul lll

Turba este o varietate de cărbune inferior, o rocă sedimentară de culoare cafenie-închisă sau neagră, care s-a format prin descompunerea lentă și carbonizarea parțială a materialului vegetal acumulat în mlaștini

neaerisite, care se întrebuințează drept combustibil și, în special, ca îngrășământ natural.

• Un loc mlăștinos, bogat în vegetație, din ale cărei resturi se formează turba, respectiv o regiune bogată în turbă, poartă denumirea de turbărie.

• Depozite majore de turbă se găsesc în nordul Europei continentale, din Germania (peste 400.00 ha de turbării) până în Belgia, dar și în Anglia, Irlanda, Scandinavia și Estonia.

Utilizarea turbei

• Turba poate fi folosită în industrie, agricultură, centrale electrice etc. Prin prelucrarea turbei se obțin diverse produse chimice. De exemplu, prin distilarea ei, se obține gudronul de turbă, iar prin uscarea forțată a turbei și impregnarea ei cu petrol rezultă un combustibil foarte bun.

• Turba se utilizează ca îngrașământ în agricultură, iar în construcții este folosită ca izolator termic la geamuri sau pivnițe etc., ca așternut absorbant sau sub forma de plăci ori cărămizi de construcție. De asemenea, fibrele și praful de turbă sunt adesea utilizate la ambalarea obiectelor fragile.

Îngrășământ

• Folosirea turbei în agricultură și horticultură îmbunătățește structura solului, crește capacitatea de reținere a apei. Solul devine mai aerisit și reține mai bine elementele nutritive. Se folosește mai ales pentru îmbunătățirea solului în grădini, spații verzi și pentru pregătirea substraturilor de creștere a plantelor.

• Esențiale sunt capacitatea de absorbție ridicată pentru apă, de 700-800%, și capacitatea ridicată de schimb ionic. Capacitatea ridicată de reținere a apei și de absorbție minerală face ca turba să funcționeze ca un rezervor de apă și hrană eliberând din complexul absorbant substanțele minerale pe măsura consumului.

• După calitățile sale de îngrășământ natural, turba este clasificată astfel:

• turbă oligotrofă (săracă în materii nutritive)• turbă mezotrofă (de tranziție)• turbă eutrofă (bogată în materii nutritive)

Combustibil

• Turba constituie prima etapă în formarea cărbunilor și nu este chiar un cărbune în adevăratul sens al cuvântului, dar poate fi considerată un cărbune “nematurat”. Turba proaspăt extrasă conține 90 % umiditate și 10 % solid. Poate fi utilizată drept combustibil după o uscare prealabilă. Puterea calorifică a turbei, cu o valoare de aproximativ de 20 MJ/kg, este ceva mai mare decât cea a lemnului. Turba uscată și brichetată se folosește drept combustibil casnic.

Acvaristică• Turba albă de mlaștină este un excelent material

filtrant, care poate să rețină cele mai fine substanțe în suspensie în apa pentru acvariu. Compartimetul de filtrare cu turbă se montează după filtrul intermediar pentru substanțe grosiere, care este cofecționat din vată sau burete.

• Mlaştinile de turbă sunt locuri misterioase, ce ar putea elucida chiar şi enigmele evoluţiei vieţii. În plus sunt peisaje unice, copleşitoare, cu o floră şi faună deosebit de variată.

• Mlaştinile de turbă au servit omul de secole.Turba a fost folosită ca material combustibil şi îngrăşământ în agricultură, iar datorită efectului de conservare a păstrat şi urmele trecutului nostru.

Formarea mlaştinilor de turbă

• Mlaştinile de turbă au vârsta culturii noastre est-europene; plantele ce cresc în aceste regiuni sunt folosite de secole în scop medical. O condiţie esenţială pentru formarea mlaştinilor de turbă este clima umedă, deoarece acestea se formează în adâncituri ce se umplu cu apă.

• Dacă plantele mlaştinii mor, nu putrezesc, ci se transformă în turbă, deoarece procesul de descompunere şi putrefacţie necesită oxigen, element ce însă nu este prezent în solul suprasaturat cu apă. Lipsa oxigenului înseamnă că mlaştina conservă.

Valoarea turbei şi a mlastinilor de turbă

• In trecut, oamenii nevoiaşi scoteau turba, o uscau în faţa caselor apoi o foloseau în loc de lemne şi cărbuni, pentru a se încălzi. în unele regiuni mlăştinoase încă se mai face acest lucru. în plus turba este folosită în cantităţi mari şi în scop agricol; saci de turbă pot fi găsiţi în orice magazin de specialitate.

• Mlaştinile ascund şi cheia trecutului nostru. În urma cercetărilor realizate în mlaştini, oamenii de ştiinţă au reuşit să dezlege misterul schimbărilor climatice din ultimii 8000 de ani. În plus, astăzi avem posibilitatea de a anticipa schimbările viitoare. Turba este un bun mediu de conservare: polenul, seminţele şi fructele ce au căzut acum mii de ani în turbă s-au conservat în condiţii excelente, în Danemarca şi în nordul Germaniei au fost găsite corpurile perfect conservate ale unor persoane decedate cu secole în urmă

. Pe baza acestora, antropologii au aflat informaţii despre modul de viaţă din perioada respectivă.

Vegetaţia mlaştinilor de turbă

Deoarece mlaştinile de turbă sunt sărace în nutrienţi, aici nu cresc plante obişnuite.Unele plante de mlaştină trăiesc în simbioză (convieţuire reciproc avantajoasă) cu bacteriile aflate pe tulpina lor. Alte plante, cum ar fi roua-cerului şi muscăriţa, sunt carnivore şi se hrănesc cu insecte. Cea mai frecventă plantă de mlaştină este muşchiul de turbă (Sphagnum) ce se hrăneşte cu nutrienţi şi minerale dizolvate de apa din precipitaţii.

• Mlaştina acţionează asemeni unui burete: absoarbe şi stochează apa din precipitaţii. Muşchiul de turbă este capabil să capteze o cantitate de 20-40 de ori mai mare decât substanţa sa uscată. Preia ioni minerali din mediu şi elimină ioni de hidrogen, astfel alcalinizează mediul.

• Din muşchiul de turbă mort se formează turba, ce se depune ulterior în straturi. O caracteristică interesantă a mlaştinii de turbă este aceea că, asemeni aluatului, după ce umple adâncitura, creşte.

Pericolele ce ameninţă mlaştinile de turbă

• Aceste mlaştini pe cât sunt de valoroase, în aceeaşi măsură sunt şi vulnerabile. Până la începutul secolului XIX, înaintea drenării întinselor regiuni mlăştinoase, aceste zone erau aproape neatinse, deşi în anumite locuri se puteau deja observa semnele intervenţiei omului.

De ce trebuiesc protejate aceste mlaştini?

• Necesitatea ocrotirii acestor mlaştini a fost conştientizată recent, când numărul acestora deja a scăzut. Biologic, mlaştina de turbă se echilibrează singură, fără să necesite intervenţia omului. Datorită stării actuale de deteriorare a mlaştinilor rămase, este nevoie de intervenţie pentru ca acestea să ajungă la starea iniţială. Cel mai important lucru este ca mlaştinile să primească suficientă apă.

• În acest scop trebuiesc închise canalele de drenare, iar zonele distruse de exploatarea de turbă trebuiesc izolate, pentru ca acestea să nu piardă apă. Pentru a salva mlaştinile de turbă trebuie oprită împădurirea regiunilor, precum şi arderea lor în scopul obţinerii de păşuni, deoarece focul le distruge sistemul ecologic sensibil.

ETAJUL NEMORAL

• Etajul nemoral, al padurilor de foioase, desi apropiat de zona nemorala prin tipurile ecologice de baza ce alcatuiesc invelisul vegetal, difera totusi profund de aceasta in primul rand pentru ca formarea sa este o urmare a etajarii climatice si, in al doilea rand, deoarece speciile edificatoare ale padurilor si pajistilor zonale sunt altele decat cele din zona nemorala.

Amplasare. Acest etaj, localizat pe altitudine intre (200) 300 si 1300 (1450) m, ocupa toate dealurile si partea mijlocie a muntilor.

Relieful se caracterizeaza printr-o accentuata fragmentare. Predomina versantii cu inclinare si expozitie variate; suprafetele plane sunt putine, iar luncile vailor sunt ceva mai bine dezvoltate abia in zona de dealuri.

Substratul este foarte variat. La munte se intalneste toata gama de roci caracterisitice Carpatilor: sedimentare (indeosebi flis si calcare), cristaline (cuartite, sisturi variate, gneisuri, filite, calcare si dolomite cristaline), eruptive (granite, granodiorite etc.). La dealuri predomina rocile sedimentare putin consolidate ca nisipurile, pietrisurile, argilele, marnele, gresiile.

In cadrul etajului climatul nu este uniform, prezentand variati destul de mari atat din punct de vedere al temperaturilor, cat si al precipitatiilor. Se pot deosebi doua climate tipice, corespunzand la

doua subetaje:- al fagului, cu caracter oceanic, avand

temperaturii medii anuale de 4-7,50C si precipitatii de 750-1100 (1200) mm, veri racoroase, umede, cu

nebulozitate mare, ierni nu prea aspre;- al gorunului, cu caracter suboceanic, mai

calduros, cu temperaturi medii dde 7,5 – 90C si precipitatii anuale de (550) 650-750 (850) mm, cu

veri calde, suficient de umede si ierni nu prea aspre.Solurile caracterisitce etajului sunt cele brune

de padure tipice.

• Comparativ cu celelalte unitati geografice zonale de vegetatie, etajul nemoral este cel mai bogat in unitati fitocenologice, ecologice foarte variate si floristic foarte bogate. Aceasta se explica atat prin diversitatea mare a conditiilor de clima locala, formate sub imperiul unor macroclimate destul de diferite si a fragmentarii puternice a reliefului, cat si datorita varietatii de substraturi si, in consecinta, de soluri cu gama larga de regimuri trofice.

• Cele doua subetaje de vegetatie care se formeaza in aceste climate difera mult ca infatisare.

Bibliografie:Ioana Ionel ș.a. Energoecologia combustibililor fosili, Timișoara, Ed. „Politehnica”, 2004, ISBN 973-625-186-1Nicolae Pănoiu Cazane de abur, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1982Emil Pop: Mlaștinile de turbă din Republica Populară Romînă, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1960www.google.rowww.wikipedia.rohttp://www.cono.ro/salvati-mlastinile-de-turba/http://www.green-report.ro/padurile-de-turba-mlastinoase-pe-cale-de-disparitie-cantitati-uriase-de-carbon-ar-ajunge-atmosfera/http://www.ziare.com/magazin/specie/padurile-de-turba-mlastinoase-pe-cale-de-disparitie-1091886/http://www.natgeo.ro/galerii-foto/category/8381-mumiile-din-mlastinihttp://www.agrimedia.ro/articole/turba-tipuri-si-compozitie