UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Administraţie şi afaceri

Marketing

Mixul activităţilor logisticeLogistică

Lector Univ Dr. Sandu Mihaela

Student:

Ciobanu Anca Emilia

Bucureşti 2015

Îndeplinirea misiunii logistice de asigurare a bunurilor sau serviciilor solicitate la

momentul şi locul potrivit, în condiţiile celei mai mari contribuţii la profitul firmei presupune

desfăşurarea unui ansamblu de operaţiuni intercorelate, care constituie mixul activităţilor

logistice.

Importanţa şi conţinutul efectiv al mixului activităţilor logistice sunt determinate de o

mare diversitate de factori. Printre cei mai semnificativi se înscriu:

a. obiectul de activitate al firmei. În cazul organizaţiilor producătoare, mixul logistic este

adesea mai complex în comparaţie cu cel specific firmelor angrosiste şi detailiste, în

privinţa activităţilor de susţinere a producţiei/operaţiunilor.

b. gradul de implicare în activităţi logistice. În sectorul distribuţiei cu ridicata, de

exemplu, există angrosişti cu funcţii complete, care îndeplinesc o gamă largă de funcţii

tranzacţionale, logistice şi de facilitare. Spre deosebire de aceştia, operatorii cunoscuţi

sub denumirea de broker nu au alt rol decât cel de a facilita tranzacţiile dintre furnizorii şi

clienţii potenţiali, de a identifica parteneri şi oportunităţi de afaceri. În consecinţă,

brokerii nu participă la fluxul fizic al produselor şi nu deţin experienţa şi resursele

necesare, preferând ca, pentru operaţiunile logistice, să apeleze la firme specializate ( de

exemplu, pentru activităţi de transport, depozitare etc.).

c. tipul şi gama de mărfuri oferite. În domeniul serviciilor, diversitatea şi amploarea

operaţiunilor logistice poate fi uneori mai restrânsă faţă de domeniul bunurilor de consum

sau industriale. În plus, firmele cu un portofoliu diversificat de produse şi servicii trebuie

să îşi adapteze sistemul logistic la particularităţile fiecărui tip de produs, de exemplu în

ceea ce priveşte condiţiile de depozitare şi manipulare, ambalarea, transportul etc.

d. aria teritorială vizată. Un grad înalt de acoperire teritorială sporeşte importanţa

planificării logistice pentru asigurarea produselor solicitate de clienţi la timpul şi locul

potrivit. Totodată, infrastructura logistică proprie a firmei (depozite, mijloace de transport

etc.) trebuie să permită asigurarea nivelului ţintă de servire a clienţilor, în condiţiile celui

mai mic cost posibil. Pentru multe companii, perspectiva locală asupra activităţilor

logistice a fost înlocuită de perspectiva globală. Acestea au creat, de pildă, centre de

distribuţie regionale, care servesc clienţii din mai multe ţări, renunţând astfel la

menţinerea unor depozite tradiţionale la nivel local.

2

e. Mediul online sau offline. În noua economie dezvoltată în mediul online, logistica

înregistrează mutaţii de profunzime. Pe Web, multe operaţiuni logistice clasice nu mai

sunt necesare în cazul anumitor produse sau servicii. Exemplul cel mai relevant este cel

al firmelor care oferă software, jocuri pe calculator sau creaţii muzicale. Orice client

interesat să cumpere un astfel de produs nu mai trebuie să se deplaseze la un magazin

care să îi ofere articolul dorit, sub forma fizică a unui SD-ROM cumpărătorului. Firma

vânzătoare nu va mai desfăşura operaţiuni offline cum sunt manipularea, paletizarea sau

depozitarea produselor. Dezvoltarea comerţului electronic nu înseamnă apusul logisticii

mărfurilor. În timp ce medul online generează o modificare a importanţei şi modalităţilor

de realizare a diferitelor activităţi logistice, el nu exclude operaţiunile fizice logistice

offline, după primirea comenzilor de la clienţi, pe site-ul propriu al firmei vânzătoare.

Mixul logistic include două categorii de activităţi – de bază şi de susţinere. Se consideră

că activităţile de bază sunt operaţiuni cheie, care se desfăşoară în aproape orice canal logistic,

spre deosebire de activităţile de susţinere, care au loc în funcţie de condiţiile specifice ale

firmelor şi care contribuie la realizarea misiunii logistice.

Tabelul 1.1. – Exemple de activităţi de bază şi de susţinere

Activităţi de bază Activităţi de susţinere asigurarea standardelor de servicii

pentru clienţi; cumpărarea; transportul; gestiunea stocurilor; prelucrarea comenzilor.

depozitarea; manipularea produselor; ambalarea; activităţi legate de fluxurile

informaţionale logistice.

Dintre activităţile specifice pe fiecare categorie de activităţi logistice fac parte

următoarele:

1. Asigurarea standardelor de servicii pentru clienţi. Proiectarea şi funcţionarea

oricărui sistem logistic au ca element de referinţă un anumit nivel de servire a clienţilor. În

consecinţă, asigurarea standardelor de servicii logistice are o importanţă critică pentru orice

organizaţie. Aceste standarde stabilesc nivelul outputurilor sistemului logistic, în funcţie de

cerinţele şi aşteptările clienţilor. Nivelul de performanţă pe care firma furnizoare îl oferă trebuie

să fie stabilit în urma unei analize riguroase, nu numai a necesităţilor pieţei ţintă, ci şi a costurilor

3

pe care le implică. Principalele activităţi desfăşurate pentru asigurarea nivelului de servire

logistică sunt următoarele:

cercetarea nevoilor şi cerinţelor clienţilor actuali şi potenţiali, referitoare la nivelul

serviciilor logistice;

stabilirea nivelului de servire logistică a clienţilor (ce va fi oferit de firma furnizoare) sau

diferenţierea nivelului de servire în funcţie de cerinţele segmentelor de piaţă vizate;

evaluarea percepţiilor clienţilor în privinţa nivelului de servire oferit, a decalajului dintre

nivelul aşteptat şi cel efectiv oferit;

ajustarea nivelului de servire logistică, în funcţie de evoluţia cerinţelor clienţilor.

2. Aparent doar un set de activităţi de susţinere, cumpărarea are un rol major în crearea

de valoare, în cadrul procesul logistic. Reconsiderarea importanţei cumpărării este determinată şi

de promovarea perspectivei integratoare asupra lanţului de aprovizionare-livrare. Activităţile

reprezentative pentru domeniul cumpărării sunt:

stabilirea necesităţilor de aprovizionare;

alegerea surselor de aprovizionare;

planificarea modului de realizare în timp a aprovizionării;

evaluarea periodică a performanţelor furnizorilor;

determinarea cantităţii economice a comenzii.

3. Un alt set de activităţi logistice este legat de transport. Argumentul care justifică acest

fapt este rolul transportului în asigurarea utilităţii de timp, o importantă componentă a misiunii

logistice. În esenţă, transportul presupune derularea următoarelor activităţi:

alegerea celor mai adecvate modalităţi de transport (rutier, feroviar, maritim, aerian, prin

conducte);

evaluarea şi selecţia ofertanţilor de servicii de transport, la care apelează firma;

consolidarea transporturilor;

stabilirea rutelor de transport;

programarea transporturilor.

4. Gestiunea stocurilor este o componentă esenţială a sistemului logistic, ce oferă

utilitatea de timp aşteptată de clienţi. Din perspectiva profitabilităţii logistice, stocurile deţin o

pondere critică în ansamblul costurilor. În privinţa gestiunii stocurilor, printre activităţile

principale realizate de logisticieni, se înscriu:

4

elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime, materiale produse finite;

stabilirea mixului de produse din stoc (strict stocului), în funcţie de contribuţia diverselor

articole la vânzările/profitul firmei;

determinarea stocului de siguranţă şi a nivelului de reaprovizionare (mărimea stocului la

care se lansează o nouă comandă de reaprovizionare);

aplicarea strategiei „just-in-time”.

5. Prelucrarea comenzilor aparţine, la rândul ei, categoriei componentelor de bază ale

sistemului logistic. Impactul său asupra performanţei logistice se materializează în mărimea

intervalului de timp de la transmiterea comenzii de client până la primirea mărfii, precum şi în

declanşarea operaţiunilor de livrare a mărfurilor şi oferire a serviciilor. Ca activităţi cheie în

acest domeniu pot fi enumerate:

determinarea procedurilor de primire a comenzilor (metoda de transmitere, restricţiile de

timp şi cerinţele privind mărimea comenzii);

stabilirea metodelor de transmitere a informaţiilor referitoare la comenzi în cadrul firmei;

definirea ordinii de prioritate în prelucrarea comenzilor;

alegerea variantei de onorare a comenzii, numai din stocul disponibil şi/sau din producţie

(în cazul unei rupturi de stoc).

Din cadrul activităţilor de susţinere fac parte următoarele:

1. Depozitarea mărfurilor este considerată o componentă de susţinere, întrucât nu este

prezentă în sistemele logistice ale tuturor firmelor. Produse cum sunt automobilele, de exemplu,

nu necesită existenţa unor depozite pentru păstrarea pe o perioadă mai îndelungată. Principalele

activităţi legate de depozitarea mărfurilor sunt:

stabilirea necesarului de spaţii de depozitare;

alegerea amplasamentului depozitelor;

determinarea numărului de depozite necesar;

stabilirea configuraţiei depozitului;

amplasarea mărfurilor în spaţiul de depozitare.

2. Influenţată în mod direct de deciziile referitoare la depozitare, manipularea

produselor are o pondere considerabilă în costurile logistice. Totodată, ea are impact asupra

5

duratei ciclului comenzii şi, implicit, asupra nivelului serviciului pentru clienţi. Eficacitatea

manipulării materialelor este condiţionată de următoarele activităţi:

alegerea echipamentului de manipulare (manuale, mecanizate);

uniformizarea încărcăturilor (consolidarea unor ambalaje de dimensiuni mici într-o

încărcătură de mărime mai mare) prin paletizare şi containerizare;

introducerea/prelucrarea materialelor în/din spaţiul de depozitare.

3. Ambalarea de protecţie permite ajungerea mărfurilor la clienţi, în condiţiile dorite. Ea

nu se referă la ambalajele individuale ale bunurilor de consum care au şi rolul de promovare a

produsului. Ca activităţi legate de ambalarea protectoare, care susţin logistica mărfurilor, pot fi

enumerate:

proiectarea de ambalaje care să răspundă cerinţelor proceselor de manipulare;

realizarea de ambalaje care să asigure integritatea produselor pe durata transportului şi

păstrării;

asigurarea de ambalaje care să protejeze mărfurile contra pierderilor şi deteriorărilor.

4. Fluxurile informaţionale sunt o parte integrantă a sistemului logistic, care facilitează

derularea tuturor activităţilor de bază şi de susţinere. Disponibilitatea datelor actuale, suficiente

şi relevante contribuie la creşterea eficienţei deciziilor strategice şi operaţionale. Informaţia

logistică face posibilă desfăşurarea operaţiunilor de planificare şi control. În rândul principalelor

activităţi pe care le presupune funcţionarea sistemului informaţional logistic se includ:

culegerea şi prelucrarea datelor;

analiza informaţiilor;

elaborarea rapoartelor necesare (de exemplu, situaţia onorării comenzilor, situaţia

stocurilor etc.);

stabilirea unor proceduri de stocare a datelor;

controlul fluxului de informaţii.

Aparenţa unei anumite activităţi la categoria activităţilor de bază, respectiv de susţinere

nu este strictă. O activitate de susţinere poate deveni activitate de bază, în funcţie de modificările

care au loc la nivelul fiecărei unităţi strategice de afaceri. totodată, încadrarea unei operaţiuni

într-o categorie poate să difere de la o întreprindere la alta, în funcţie de obiectul de activitate.

BIBLIOGRAFIE:

6

Balan , C., Logistica, Editia a II, Editura Uranus, Bucuresti;

7