mitropolit visarion puiu - edituradoxologia.ro · casei de cultur „mihail sadoveanu” (ion s c...

3Însemn ri din via a mea

Mitropolit VISARION PUIU

Însemn\ri din via]a meaedi ia a II-a

Carte tip rit cu binecuvântareaÎnaltpreasfin itului TEOFAN

Mitropolitul Moldovei i Bucovinei

Edi ie, note i addenda deDumitru Stavarache i Gheorghe Vasilescu

DOXOLOGIAIa i, 2014


CUPRINS

Not asupra edi iei. Mul umiri. ............................................ 9

ÎNSEMN RI DIN VIA A MEA....................................... 15Copil ria i primii ani de coal .......................................... 17În seminarul din Roman....................................................... 29În seminarul din Ia i ............................................................. 36La Facultatea de Teologie din Bucure ti ............................ 48La Ministerul Cultelor .......................................................... 53În Episcopia Romanului ....................................................... 57În Rusia ................................................................................... 60

Spre Kiev ........................................................................ 60La Academia teologic din Kiev ................................. 63La Moscova ..................................................................... 71

La Gala i.................................................................................. 77La Chi in u ............................................................................ 81La Curtea de Arge ............................................................... 85În Episcopia Hotinului ......................................................... 90În Mitropolia Bucovinei ....................................................... 91

ANEXE.................................................................................. 111Anexa nr. 1. Schi genealogic , întocmit de mitropolitul

Visarion Puiu, în anul 1940......................................... 113Anexa nr. 2. Vizite în str in tate în perioada 1908-1940 114Anexa nr. 3. Fonduri constituite prin dona ii f cute de

episcopul Visarion Puiu ............................................. 116a) Facult ii de Teologie din Bucure ti .................... 116b) Seminarului „Veniamin Costachi” din Ia i ........ 117

6 Mitropolit Visarion Puiu

c) colii de arte i meserii din Ia i ............................. 118d) colii profesionale de fete „Sf. Sava” din Ia i...... 119

Anexa nr. 4. Situa ia Fondului Bisericesc din Mitropolia Bucovinei în anul 1939 ................................................ 121a) Scurt istoric .............................................................. 121b) Bunurile Fondului Bisericesc din Bucovina (1939) ..................................................... 123c) Subven iile date de Mitropolia Bucovinei pentru operele biserice ti, culturale, na ionale i de binefacere (1919-1939) ........................................ 133

Anexa nr. 5. Dona ii c tre institu ii ale Statului român ..... 137a) Bibliotecii Academiei Române (1940) ................... 137b) Arhivelor Statului Bucure ti (1944) ...................... 139

Anexa nr. 6. Lucr ri publicate ............................................ 141Anexa nr. 7. Izvoare pentru biografia mitropolitului

Visarion Puiu ................................................................ 144

ADDENDA.......................................................................... 1471. Mitropolitul Visarion Puiu. Anii exilului (1944-1964) .... 149

1.1 Repere biografice................................................... 1491.2. Documente ale mitropolitului Visarion Puiu

descoperite la Biblioteca Român din Freiburg (Germania) i la Arhivele Istorice ale Institutului „Don Calabria”, din Verona (Italia) ..................... 153

1.3. M rturii................................................................... 1922. Dreptul la recunoa tere .................................................. 197

2.1. Lucr ri, studii i articole publicate ..................... 1992.2. Manifest ri culturale i tiin ifice ....................... 2042.3. Alte ac iuni............................................................. 208

ZICE SCRIITORUL ........................................................... 211M RTURII ÎN IMAGINI................................................. 215


„De aceea cu bucurie, prin hot râre sinodal ,venim prin prezenta noastr epistol s expri-m m c tre I.P.S. Voastr c lduroasele noastrei ale Marii Biserici a lui Hristos mul umiri,

pentru fr easca primire i ajutor c tre trimi iino tri i pentru marea i cordiala dragoste pecare ne-o ar ta i întotdeauna.”

Veniamin,Patriarh al Constantinopolului, 19 mai 1936

„... C este un om curajos o dovede te carteasa Adev ruri crude, care a revolu ionat gân-direa clerical român i a creat o nou er îneduca ia clerului român. Ca scriitor, mitropoli-tul Visarion a publicat diferite lucr ri de istoriea Bisericii Române i a fost socotit de profe-sorul Iorga cel mai înv at cleric român.”

The Christian East, nr. 1-2, 1937,Londra, Anglia

„Din partea noastr V asigur m c , întor i înpatria noastr , vom c uta s lucr m pe cât pute-rile noastre o vor permite ca idealul P.S. Voastrede înfr ire a tuturor cre tinilor s devin o rea-litate... De la Antim Ivireanul nimeni pân laP.S. Voastr nu s-a mai gândit la soarta celor-lalte popoare ortodoxe. Aceasta n-o putem uita...”

Un grup de aromâni, care au studiatla Dobru a, 29 sept. 1934


NOT ASUPRA EDI IEI. MUL UMIRI*

Prezenta lucrare fructific cercet rile întreprinseasupra vie ii i activit ii mitropolitului Visarion Puiupân în prezent i este alc tuit din dou p r i. Primaparte, care d titlul volumului, se intituleaz Însemn ridin via a mea i reprezint textul autobiografic al mitro-politului Visarion Puiu, predat, spre p strare, Arhive-lor Na ionale ale României în prim vara anului 1944.Exist informa ii c textul manuscrisului, multiplicat prindactilografiere, a fost depus i în alte arhive. Îngrijitoriiedi iei de fa au preluat manuscrisul de la Arhivele Na-ionale ale României pe care l-au reprodus integral, l-au

adnotat, au aplicat textului normele ortografice în vigoare.Am intitulat primul subcapitol „Copil ria i primii anide coal ”, în stilul utilizat de autor pentru celelalte sub-capitole, întrucât nu fusese men ionat. Am g sit nimerits complet m textul Însemn rilor cu un num r de Anexe.Preciz m c textul anexelor apar ine integral mitropo-litului Visarion Puiu, cu o singur excep ie, Anexa nr. 4„Situa ia Fondului Bisericesc al Mitropoliei Bucovineiîn anul 1939”, care este un extras din lucrarea Averilebiserice ti din Bucovina, publicat în anul 1939.

Addenda constituie a doua parte a lucr rii, fiindstructurat în dou componente. Prima, în care peri-oada de exil a mitropolitului Visarion Puiu este comple-tat cu noi informa ii fa de volumul lui Dumitru

* Not asupra primei edi ii, ap rute la Editura Trinitas, Ia i, 2004.


Stavarache Documente din pribegie (1944-1963), vol. 1,Pa cani, 2002, astfel: reperele biografice detaliate aleexilului; prezentarea unei liste cu rezultatul a 265 dedocumente descoperite în arhive din afara României,care se adaug celor 155 de documente prezentate inte-gral în lucrarea citat ; eviden ierea preocup rilor, ac-tivit ii i situa iei sale în exil prin extrase din docu-mente elaborate de mitropolitul Visarion Puiu sau pu-blicate în pres . A doua component , „Dreptul la re-cunoa tere”, încearc s etaleze preocup rile pentruredescoperirea personalit ii mitropolitului VisarionPuiu, dup 1989, prin lucr ri, studii, articole publicate,în cadrul unor manifest ri culturale i tiin ifice.

Prin „M rturii în imagini” s-a încercat prezentareaunei imagini unitare asupra marelui ierarh i patriotromân.

Exprim m, în cele ce urmeaz , întreaga noastrgratitudine tuturor celor care au contribuit la p strarea iredescoperirea documentelor referitoare la mitropo-litul Visarion Puiu, astfel:

- Arhivelor Na ionale Române, de in toare ale Fon-dului „Puiu Visarion”, care au sprijinit activitatea decercetare i au participat, prin prof. Elena Istr escu, laac iunile de comemorare a marelui ierarh i patriotromân.

- Bibliotecii Române din Freiburg, Germania, p str -toare a Arhivei personale a mitropolitului Visarion Puiu,directorului Bibliotecii, Iancu-Ioan Bidian pentru spri-jinul acordat cercet rii acestei arhive.

- Institutului „Don Calabria” din Verona, Italia, su-periorului acestui a ez mânt, Don Primo i p rinteluiFrancesco pentru facilit ile cercet rii în Arhivele Is-torice ale Institutului.


- Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, care, ca Mitropolit al Moldovei i Bucovinei,a binecuvântat primele opt edi ii ale „Zilelor Mitro-polit Visarion Puiu” de la Pa cani.

- I.P. Sfin i ilor Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Ro-mân al Germaniei, Austriei i Luxemburgului i Mitro-politul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centralei de Nord, i Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al

Europei Occidentale i Mitropolitul Ortodox Românal Europei Occidentale i Meridionale, pentru sprijinulacordat cercet rii perioadei de exil a mitropolituluiVisarion Puiu.

- Protopopiatului Pa cani (pr. Pavel Postolache) iCasei de Cultur „Mihail Sadoveanu” (Ion S c rescu, VladHariga), Pa cani, pentru organizarea „Zilelor MitropolitVisarion Puiu” i sprijinul ac iunilor de cercetare ipopularizare a personalit ii marelui mitropolit.

- Preo ilor Gabor Gabriel Codrea (Italia) i MihaiMesesan (Elve ia), familiei Ioan Medvighi (Germania),prof. Roger Boufe (Fran a), pentru contribu iile în cer-cetarea perioadei de exil a mitropolitului Visarion Puiu.

- Colegului nostru, prof. dr. Aurel Pentelescu, istoricmilitar, pentru sugestiile date în redactarea lucr rii.

Ne exprim m speran a c aceast lucrare va ajutape cititor s cunoasc unele elemente din universalapersonalitate a mitropolitului Visarion Puiu: dragosteapentru neamul românesc i Biserica Ortodox Român ,pe care le vedea în dialog cu celelalte popoare i Bise-rici; spiritul autodidact; erudi ia; promotor al în l riispirituale i materiale a poporului prin înv mânt icultur ; ctitor, fondator de a ez minte biserice ti; scrii-tor; lupt tor pentru libert i individuale i colective;


intransigent critic al st rilor conservatoare din via abisericeasc i laic . Fie ca faptele i sim mintele luialese s c l uzeasc pa ii celor meni i s p storeascpe t râmuri laice i mai ales biserice ti.

Editorii


Nu tiu care vor fi fost motivele ce au îndemnat pe al iis prind în rânduri scrise clipe din via a lor. Îmi închipuinumai c , pe unii, credin a c au trecut prin împrejur ri devia vrednice a fi cât mai de ob te cunoscute, spre a fi folosi-toare i altora, al ii, poate din dorin e pornite din aprecieripersonale, numai spre a sem na celor dintâi.

Eu unul, dac printre cei dintâi nu m pot num ra, apoi,printre ce tilal i n-a dori s fiu socotit niciodat .

Dac , totu i, am a ternut în scris amintirile de fa , ofac îndemnat, mai întâi, de dorin a de a le reciti în clipe der gaz, pentru a le mai retr i m car cu ajutorul închipuirii,apoi, spre a feri pe cei care ar dori s -mi cunoasc vreodatvia a de ierarh al Bisericii noastre – cum am dorit i eu scunosc pe a înainta ilor mei din felurite veacuri –, s o afledup date ar tate de mine însumi i lesne de verificat, iar nudup deduceri gre ite, cum s-a întâmplat adesea pentru al ii.

tiut este tuturor cât de mult ne place s ne r scolimtrecutul, reflectând asupra clipelor pl cute, ca i a sufe-rin elor din via , dar memoria adesea scap multe din elei atunci poate fi ajutat de însemn ri scrise. Iar de vreme ce,

din voia lui Dumnezeu, am avut i rosturi felurite în slujbaBisericii Sale, voi c uta s dau câteva jalon ri celor ce ar doris -mi cunoasc truda pus în acele servicii, având libertateas trag încheierile ce vor crede de cuviin , dreapta i deplinajudecat r mânând, desigur, tot numai Bunului Dumnezeu.


~NSEMN|RI DIN VIA}A MEA


Copil\ria i primii ani de coal\M-am n scut la 27 februarie 1879 în Pa cani, jude ul

Suceava, apoi, Baia, într-o cas a C ilor Ferate, din spa-tele Atelierelor, lâng vechea coal , de mult nimicit .

Tat l meu, Ioan Puiu, a fost fiul preotului Ioan Puiu,din comuna Girov, jude ul Neam , iar mama, Elena,fiica lui Neculai i Ecaterina Miron, negustori din ora ulRoman.

Când am deschis ochii min ii i am început a-mida seama de lumea i de locurile din jurul meu, eram înPa canii din Vale, unde tat l meu, conductor de tren laCompania Lemberg-Cern u i-Ia i a C ilor Ferate Aus-triece, avea locuin a, sus, în blocul cu trei rânduri1 alslujba ilor de diverse categorii. De acolo, prin ferestre,vedeam în larg orizont, spre apus, toat valea mocir-loas dintre sta ie i dealul târgului Pa cani, iar sprer s rit, ogoarele bogate ale boierului Nicolae Roznovanui întreaga vale a Siretului, dintre Lunca i dealul Bl -

ge tilor. i m-am pomenit crescând deodat într-unamestec de copii de nem i, poloni, ruteni i foarte pu iniromâni. Poate c , din pricina h rm laiei acesteia decopii de tot neamul sau a câtorva din p rin ii lor, s -i fi

1 Blocul, o cl dire cu trei nivele, construit în anul 1872 este iîn prezent locuit de fo ti ceferi ti.


dat blocului, vreun sup r cios, numele de Nahrnhaus(balamuc), totu i, atunci i mai pe urm , nu în elegeamcum pot locui laolalt , în lini te i armonie, atâtea zeci defamilii cu copii, cru ându- i fiecare obiceiurile i rân-duielile vie ii lor, care, oricum, aveau deosebiri de laun neam la altul.

Acestei împrejur ri se datore te faptul c , într-o zi,de i înc nu aveam apte ani, mama m-a dus la coalaprimar mixt a C ilor Ferate, dorind s m vad ipe mine, copilul ei cel mare, luând parte la jocurile iexcursiile organizate frumos de înv torii str ini ispre a deprinde mai lesne graiurile copiilor cu care mjucam, adic le e te i nem e te, lucruri ce nu se puteaudobândi la coala român de stat, din deal, a lui MihaiBusuioc2, un distins înv tor pe acea vreme în târgulPa canilor. i, cu toate c era într-o frumoas zi deprim var , prin mai 1885, deci aproape de sfâr itulanului colar, directorul colii, Iaszkulski, m-a primits iau parte la lec ii i la joaca celorlal i colari, spre am deprinde cu ei i cu coala, în care am urmat, apoi,trei ani, înv tura primar , clasa a patra terminând-ola coala nr. 3 de stat din Roman.

De multe ori, mai târziu, gândeam de ce nu m-amn scut i eu în vreun sat frumos din mun i sau din alteregiuni deluroase ale rii, cum auzeam vorbindu-mial i copii. Mai apoi îns am v zut c nu de pu in folosmi-a fost pentru via faptul c m-am ivit pe lume

2 Mihai Busuioc (Domnul Trandafir, înv tor al lui Mihai Ur-sachi – viitorul Mihail Sadoveanu), originar din satul Gro i, com.Boi tea, jud. Neam , absolvent al colii Normale „Vasile Lupu” dinIa i, a venit la Pa cani, prin concurs, la 1 aprilie 1869. A activat pânla 1 septembrie 1918.


într-un labirint i furnicar, ca acela al unei vie i de frea-m t, cum era i este i ast zi o sta ie principal de caleferat , cu slujba i de atâtea neamuri i cu atâtea obi-ceiuri deosebite de cele române ti, cum erau Pa canii.Acest mozaic de via , poate prea devreme pentru aniifragedei mele copil rii, am constatat, totu i, mai peurm , de cât folos mi-a fost în via .

De aici, din aceast cas , mi-am îndreptat, apoi, pri-mii pa i de cercet ri prin Pa canii din Deal, prin satulFântânele i prin Lunca de pe Siret, constatând lucrurideosebite de cele ale str inilor în mijlocul c rora tr iamzilnic i spre care m îndreptau i îndemnurile p rin-ilor mei, unele producându-mi bucurie, altele mâhnire,

când le vedeam în sc dere fa de cele ale str inilor.Mi-amintesc, adesea, cât doream s cunosc mai

bine interioarele locuin elor i obiceiurile str inilor dinjurul meu i, tot a a, cu cât curiozitate intram prin caselei câteva bordeie s race din Fântânele. Cât deosebire

între felul de a petrece al nem ilor, vara, cu excursii ifelurite jocuri de ob te, minunat rânduite în p dureadinspre Lunca, ast zi disp rut , cu trenuri gratuite pen-tru b i la podul de fier pe Siret, spre Ruginoasa, i con-certe ale fanfarei Atelierelor C ilor Ferate în gr dinag rii, iar iarna, cu patinaje pe b l ile peste care acum s-aucl dit case, alc tuind târgul din vale, de lâng gar , învremea c rora cânta aceea i fanfar . Apoi, în vacan elemari, obiceiul de a nu lipsi la orele întâlnirii atâtor tre-nuri, ce veneau dinspre Suceava, de la Ia i i dinspreBucure ti i se încruci au aici, rev rsând atâtea împes-tri ri de oameni. Probabil, aceste lucruri m-au influ-en at, ca mai târziu s pornesc cu pasiune în felurite


direc ii ale lumii, spre a vedea cât mai multe ri i po-poare, cu locurile i cu obiceiurile lor interesante, lanem i reg sind cu duio ie pe cele din anii copil riei mele.

Aici, am v zut întâia oar deosebirile dintre atâteaneamuri cre tine i evrei; aici, am v zut curtea boie-reasc a lui Nicolae Roznovanu, cu fream tul i bog iaei, i s r cia satelor din jurul Pa canilor; aici, am v zutdeosebirile religioase dintre ortodoc i, catolici, armenii evrei; aici, am v zut prima dat c lug ri i c lug ri e

române din m n stirile Neam ului; în sta ia acestei lo-calit i am v zut figurile numero ilor frunta i politicicare treceau în diverse direc ii ale rii; aici, am v zut,de vreo trei ori, pe regele rii mele, Carol I, cu primi-rile împodobite pe care i le preg teau nem ii sta iei iAtelierele C ilor Ferate din Pa cani, mult deosebite înbine de cele v zute, apoi, în alte localit i ale rii; aici,am avut norocul de a începe înv tura c r ii cu metodepe care foarte târziu le-am v zut introduse în colilenoastre de stat prin ar ; aici, am început a cunoa te,de i prea deodat , lumea împestri at i atâtea obice-iuri felurite de via , îndeosebi, când ne-am mutat dincauza sc rilor, sus, în târgul evreiesc al Pa canilor, tr indcumplite contraste de via ; iar crescând, obiectivulmin ii a început a se l rgi din ce în ce mai mult. i dac ,totu i, suflete te nu m-a cl tinat asemenea mediu i,peste toate impresiile i influen ele, am pre uit st rilevie ii poporului meu românesc, cu toate întârzierile lui,aceasta se datore te lec iilor i l muririlor pe care mereumi le d deau tata i mama, în serile i în zilele slobode


i pentru dân ii i pentru mine, ca ni te fo ti înv -tori de coal român .

De aici, din Pa cani, porneam îndeosebi cu mama,fie spre Suceava, s ne închin m moa telor Sf. Ioancel Nou3, fie la Ia i, pentru moa tele Cuvioasei Paras-chiva, c p tând cu asemenea prilejuri atâtea l muririprivitoare la trecutul i însemn tatea istoric a acestorlocalit i. Parc -i v d pe amândoi p rin ii cl tinândcu triste e din cap, când treceau, urcând încet, în birjjidoveasc , din I cani în Suceava, la vederea ruinelorbisericii Mir u ilor, c nu era restaurat , în curtea c reiaerau depozite jidove ti de piei de vac , înc nedubitei cum, urcând cu mare greutate, într-o zi, pân la rui-

nele cet ii Sucevei, pip ia bietul tata, l crimând, les-pezile acestor urme istorice ale lui tefan Vod , neîn ele-gând cum a putut ajunge acest p mânt moldovenescsub st pânire str in , iar ora ul domnesc al Moldoveicople it de evrei.

Din aceste puncte de privire, mi-au r mas nev -zute mult vreme m n stirile apropiate ale jude uluiNeam i ruinele cet ii lui tefan Vod de lâng Tg.Neam , despre care tiam din versurile lui Bolintineanu, încel dintâi cântec înv at de la mama, locuri cercetate

3 Ioan cel Nou (sec. XIV), n scut în ora ul Trapezunt (în Turciade azi), a murit martir în Cetatea Alb . Moa tele sale au fost adusede Alexandru cel Bun la Suceava, în anul 1402. Depuse ini ial înBiserica „Sf. Gheorghe”, Catedrala mitropolitan , se afl în pre-zent în M n stirea „Sf. Ioan” din Suceava. În anul 1936, mitropo-litul Visarion Puiu a publicat, la Cern u i, bro ura Cuvânt arhierescc tre închin torii la moa tele Sfântului Marelui Mucenic Ioan cel Noude la Suceava.


mult mai târziu, tot cu dânsa, i în alte împrejur ri alevie ii mele.

i-mi mai aduc aminte cu duio ie i de înv toriice i-am avut: la limba german , A. Rösler, din Viena;la limba polon , Iaszkulski, din Lemberg, iar pentrulec iile materiilor ce urmam în limba român , întâi, peAhil Palade, din Tg. Ocna, înalt i cu o barb lung ifrumoas , apoi, pe Gh. Melinte. Precum, de asemenea,îmi amintesc de orele de religie, f cute cu p rintele Ne-culai Florescu i de p rintele catolic Leia, trecut apoila Lemberg, la ale c rui lec ii m duceau ceilal i elevi,ca s nu m scape apoi de la joac . i nu pot uita nicimetodele de predare ale acelor institutori str ini, nicifrumuse ea jocurilor din orele de recrea ie, conduse dedân ii, nici armonia dintre colari, de i eram atâteaneamuri deosebite, dar mai ales armonia social în careîncepeam a întrez ri deosebirile bune ale vie ii de ob tei ale datinelor acestora, comparându-le f r voie cu

cele române ti.În leg tur cu întâii ani ai copil riei mele nu cred

de prisos s adaug i faptul c bunicul meu dup tatfusese preot i respectul fa de cler ce ni-l s dea mama,nou , copiilor s i, adic mie i fratelui meu Iancu, apoi ifaptul c avusesem preo i, care, când veneau cu „Zi-ntâi”4

pe la noi i întrebau cum ne purt m, iar mama le d dea

4 Obicei de a se sfin i apa la fiecare început de lun i a se bo-teza casele credincio ilor. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro-mâne a hot rât ca botezarea caselor credincio ilor s se fac depatru ori pe an: înainte de Boboteaz , în prima s pt mân din PostulMare, în vinerea Izvorului T m duirii din s pt mâna luminat ila începutul Postului Sfintei Marii. În practic , se respect bote-zarea dinainte de s rb toarea Bobotezei.


r spuns pl cut i lor i nou , amândoi preo ii ne d deaudin buzunar acadele i ne mângâiau pe cap mul umi ide asemenea r spuns. Toate acestea m-au determinats am în lungul vie ii respect fa de preo i, ce n-a în-cetat nicicând, de i, mai târziu, am v zut întâmpl torîn cler i unele elemente mai slabe, dar, îndeosebi, atâ-tea împrejur ri mi-au ar tat acest element social, cu marirosturi suflete ti, de nepre uit folos lumii, f cându-ms -l respect mereu, cu toate c , în vremea copil riei mele,ca i a tinere ii, lumea nu ne d dea decât prilejuri der ceal i indiferen fa de Biseric i cler, pentru c ,precum am constatat mai târziu, începuse în ar infil-trarea ateismului ignorant, adus din Fran a, i se r s-pândea pe ascuns i f i prin francmasonerie, otr vindprin coli, îndeosebi, p tura c rtur reasc a ora elor.

i-mi amintesc cu mult duio ie de zilele în caretreceau i pe la noi preo ii bisericii din Pa canii dinDeal, p rintele Neculai, pân în amiaz , iar al doilea,p rintele Vasile, mai în vârst , c tre amurg, înso i i decâte un dasc l, umblând s stropeasc , dup datin ,cu agheasm , casele ortodoc ilor, sau pofti i de mamas ne fac vreo rug ciune, i cum mama ne interesa ipe noi s nu lipseasc t mâie i lumânare i ap curati candel aprins , p strând lini te i bun rânduial

în cas , îmbr ca i curat, ascultam cu evlavie rug ciu-nile lor i sfaturile ce ne d deau. i râvnea mama s -iprimeasc mai deosebit de cum întâmpinau vecinelepe preotul lor catolic sau pe cel armean, care venea dinRoman, a ternându-le covora la u , c aduceau nev -zut pe Dumnezeu în c su a noastr , a C rui permanen ,de altfel, o reprezentau icoanele din col ul camerelor, cuchipul Mântuitorului Iisus Hristos i al Maicii Domnului,


iar pentru noi, copiii, Sf. Nicolae, i îi ruga s nu plecef r a gusta ceva, c erau adesea osteni i, venind tocmaidin deal, din fundul Pa canilor.

i-mi mai aduc aminte, când noi am mai crescut imama a prins de veste c prea zburd m, cum ne-ampomenit i noi, desigur, ca i mul i al i copii, de i nueram numero i, c într-o zi vine un cizmar, Savi chi,polonez din mahalaua g rii, aducând mamei un bici,alc tuit dintr-o coad de b scurt, atârnându-i de unuldin capete vreo trei, patru curelu e (din dezgust nule-am num rat), ca ireturile de ghete, pe care mama,dup ce i l-a pl tit, l-a ag at de un cui, sub icoanaSfântului Nicolae, spunând me terului:

- i zici, d-le Savi chi, c -i bun de leac pentru b -ie ii neascult tori?

- Ta, forti pun, dar numai pentru cupii oprasnici.Ai dumifoastr eu tiu c sunt tari pun.

i-a plecat, zâmbindu-ne binevoitor. Ne-au mân-gâiat cuvintele polonezului, dar mare revolu ie a maistârnit în sufletul nostru gestul acesta al mamei, înde-plinit, a a, deodat , f r nici un preaviz. Dar n-a fostfolosit biciul niciodat , potrivit scopului s u. Numaiîn vreo dou rânduri, când am ridicat casa cu zgomotelenoastre, a fost de-ajuns s ni-l arate mama cu degetul,pentru ca s ne fac îndat lini te deplin .

i nu ne dumiream noi, vorba ceia, cum devinecazul c tocmai Sf. Nicolae, care ne adusese daruri i,precum ne istorisea mama, f cuse pe p mânt numaimilostenii, deci fapte bune, s ocroteasc acum aseme-nea obiect foarte nepl cut tuturor copiilor. Dar, cine cre-de i c ne-a desfiin at acel bici, ce n-a stat în cui decâtpu in vreme, adic pân la cel mai apropiat „Zi-ntâi”,


dup aducerea lui? Chiar p rintele Vasile, b trânul,care, dup cum am aflat mai târziu, s-a în eles cu mamas întrebe de rostul lui sub icoan , iar când mama, laîntrebarea preotului, de mai suntem cumin i, a r s-puns t r g nat i, privind zâmbitor în alt parte, azis: „Mmda, sunt cum sunt, dar mi-a spus cineva c totbine-i s steie un bici or la icoane”, p rintele Vasile af cut semn dasc lului s -l ia de tot de acolo, asigurândpe mama c vom fi cumin i. Iar noi, stând gr m di iunul lâng altul, r mânem încremeni i de asemeneascen , nimic zicând, cople i i i de bun tatea mamei,c nu se îndura s ne arate neascult tori, dar mai ales dea p rintelui Vasile, care imediat era tratat cu franze-lu i vin ro u, pe când noi, copiii, i-am fi ad ugatatunci toate bun t ile din lume. i la plecare, iar nemângâia i ne da câte o bomboan , iar noi r mâneamcumin i pân a doua zi.

Apoi, în leg tur cu clipele de via religioas maiaccentuat , îmi reamintesc cum ne ar ta mama icoa-nele i cum ne înv a s ne închin m seara i diminea a,apoi, înainte de mas i dup mas , cu rug ciuni înv -ate de tata, c era fecior de preot. i, tot a a, cum aprin-

dea mama candela icoanelor în fiecare sear , spre du-minici i s rb tori, atr gându-ne aten ia c i evreiifac la fel, spre s rb torile lor, ca i cei de alt lege, ceerau în Pa cani. i cât îmb rb tare c p tam noi, copiii,îndeosebi, pe vremea ploilor cu tunete, noaptea, cândtata lipsea, dus mereu cu trenul, pe drumuri, i ve-deam chipurile de pe icoane. Începeam s în elegemc deasupra ocrotirii p rinte ti e una mai puternic , aCerului.


Iar când spuneam tatei, cum am v zut fulgerele înnoapte, el r spundea: „Se vede c nu a i fost cumin i.A i v zut cum clipe te Dumnezeu, când e sup rat? ...”. icât mângâiere ne-a adus încredin area c un frate maimic, ce murise, s-a dus s fie înger, în cer, mai aproapede Dumnezeu i mijlocitor pentru noi, deci s nu-lplângem. Iar luarea noastr la biseric era o împre-jurare deosebit , c mergeam cumin i, îmbr ca i curat,tocmai sus, în deal, la biserica din curtea boiereasc alui Roznovanu, i st team smirn toat vremea slujbei,ca s lu m anafor i s ie im odat cu valurile celor-lal i închin tori, tare bucuro i de asemenea lucru, de i,ca ni te copii, eram obosi i.

Dar, pe toate le covâr eau s rb torile Cr ciunului,cu datinile lui frumoase, între care multe sunt parcanume l sate pentru copii, i ale Învierii Domnului,întâmpinate în prim var , cu slujbe biserice ti deosebitde frumoase, cu cozonaci, cu straie noi, cu portocalei veseliile v zute pe la scrâncioabe i panorame i

„comedii”, ce veneau i prin Pa cani, recreându-ne ipurtându-ne suflete te prin mul imea aceea de datinii obiceiuri împ rt ite veacuri de-a rândul de întreg

neamul nostru românesc. i mult disciplin s deauacestea în f ptura noastr i mare pre pedagogic, pen-tru minte i purtare, în tot lungul vie ii, ne-au fost. Auurmat, apoi, felurite coli s ne adauge atâtea cuno -tin e c rtur re ti necesare vie ii, dar toate laolalt nune-au sprijinit suflete te mai mult decât credin a i dati-nile religioase. Cel pu in, cu noi, a a a fost, i cred ci altor copii, cu p rin i buni, le-a fost de acela i folos.

De aceea, de câte ori îmi amintesc de truda mamei,spre a ne da nou , copiilor s i, o mai mult cre tere


religioas , departe de gândul de a primi pentru ase-menea lucru vreo laud de la cineva, îmi vin în mintei câteva împrejur ri în care am v zut cu groaz ce au

devenit ni te s rmani copii f r p rin i, iar al ii cu p -rin i vicio i. i de aceea, nu sunt vrednic a ridica ochiispre Ceruri, pentru a mul umi Proniei dumnezeie ti, cne-a l sat, îndeosebi, pe mama, s ne ocroteasc pânla înaintatele sale b trâne i, nici n-am cuvinte m ies-trite din care s -i împletim recuno tin a ce i-o dato-r m, noi, copiii s i, c ci, f r dânsa, îndeosebi, cine tiecum am fi str b tut drumurile vie ii, fiecare dintre noi.Ca fost înv toare, de i scurt vreme, ea ne-a înv at,pe to i de-a rândul, cursul colii primare i tot dânsane-a s dit i dezvoltat sim ul religios, pe care colilenoastre, din nenorocire, nu l-a ad ugat, iar lumea, cu fr -mânt rile ei rele, de multe ori, încerca s ni-l smulg .

Dar, în toamna anului 1888, am p r sit coala „nem-easc ” particular din Pa cani, trecând la o coal de

stat din ora ul Roman.Romanul era ora ul anilor din copil rie a mamei

i anilor de înv tor a tatei. Îl v zusem, întâia dat ,într-o zi de 6 august, când în acest ora avea loc un vestitiarmaroc anual, iar p rin ii doreau cu acest prilej s necumpere haine i alte m run i uri gospod re ti, mamas - i revad câteva prietene i, în acela i timp, s ne aratei desf ur rile târgului, cu panorame i alte distrac ii

populare, mie i fratelui meu mijlociu Iancu, Costicfiind prea mic. Cu acela i prilej, mi s-a ar tat i localulcolii primare de b ie i nr. 3, în care urma s termin

clasa a patra, lucru ce m-a bucurat mult, pentru c loca-lul era mai mare i mai impun tor decât coala mo-dest a nem ilor din Pa cani. Dar tot atunci, pe la patru


dup -amiaz , tata, luându-ne pe amândoi de mân ,ne-a dus pân la episcopie. M impresionase mult iclopotni a Precistei-Mari, cu enormul edificiu al spita-lului, apoi, cel vecin, al seminarului, dar nu mai micmi-a fost mirarea de turnul înc mai înalt i cu cerdacîn vârf, prin a c rui bolt ne-am strecurat în curteaepiscopiei, pân la biserica cea mare i, fiind Vecernie,am intrat i ne-am închinat.

i, cum terminasem clasa a treia, peste pu in vreme,mama m-a readus la Roman i am fost primit, pe temeide examen (pentru c veneam de la o coal parti-cular ), în clasa a patra, condus de însu i directorulcolii, Teodor Petrescu, om domol i bun, dar în acela i

timp i autoritar, având cea mai lini tit clas , f r sfoloseasc pedepse. Iar pentru g zduire, mama m-al sat la cucoana Catinca Mih ilescu, o v duv religioas ,cu doi fii mari, în strada tefan cel Mare, peste drumde coala profesional de fete, care, de i mai avea îngazd înc doi colegi ai mei de la aceea i coal , totu i,m alesese pe mine s -i duc duminica pomelnic i lu-mânare cu bani de liturghie la Biserica Precista-Mic ,unde oficiau preotul b trân Radu i unul mai tân r,Ilie Gavrilescu, când dânsa nu putea merge, împreuncu mine. Îndeosebi, acest lucru îmi bucura mult p rin ii,aflând c obiceiul de a fi trimis de mama la bisericadep rtat din dealul Pa canilor, în acela i scop, era con-tinuat acum cu cucoana Catinca Mih ilescu în Roman.

La aceast gazd n-am stat prea mult, decât pânîn martie 1889, când, îmboln vindu-se tata greu de reu-matism, iar C ile Ferate ale companiei nem e ti urmaus treac în proprietatea statului nostru românesc, ne-ammutat cu totul de la Pa cani la Roman.

mitropolit visarion puiu - edituradoxologia.ro · casei de cultur „mihail sadoveanu” (ion s c...

Documents