mircea muthu

6
Mircea Muthu - biografia, viaţa, activitatea şi opera literară Mircea Muthu (alt prenume la naştere: Cristei) (1 ianuarie 1944, Iernut, judeţul Mureş) - eseist, comparatist, traducător, critic, istoric şi teoretician literar. Fiul lui Emil Muthu, avocat, şi al Olimpiei (născută Lupşa), profesoară. Absolvă Liceul teoretic „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni (1960) şi Facultatea de Filologie, secţia română a Universităţii din Cluj (1967). Doctor al Universităţii din Cluj (1976), cu o temă de balcanologie. Preparator (1968-1970), asistent (1970-1984), lector (1984-1990), conferenţiar (1990-1993) şi profesor (din 1993) la Catedra de literatură romană comparată şi teorie literară a Facultăţii de Filologie din Cluj. Decan al Facultăţii de Litere (1992-1996), prorector al Universităţii „Babeş-Bolyai” (din 1996), rector interimar (1998-1999). Lector de limbă şi civilizaţie românească la Universitatea din Saint-Etienne, Franţa (1976-1979). Membru titular al Asociaţiei „Jules Romains”, Franţa (din 1978) şi la Association Internationale des fitudes Sud-Est Europeennes (din 1987). Debut în „Tribuna” (1967). Colaborează la toate revistele importante din ţară, la care se adaugă „Byzantinoslavica”, „Etudes Balkaniquea”, „Synthesis”, „Revue des Etudes Sud-Est Europeennes”, „South-East Monitor” etc. Volume publicate: Orientări critice (1972), Literatura română şi spiritul sud-est european (1976), La marginea geometriei (1979), PaulZarifopol între fragment şi construcţie (1982), Permanenţe li terare româneşti din perspectivăcomparată (1986, Premiul Uniunii Scriitorilor), Alchimia mileniului (1989), Liviu Rebreanu sauparadoxul organicului (1993), Esenţe , poeme (1993), Cântecul lui Leonardo (1995) şi Călcâiullui Delacroix (1996). A îngrijit ediţiile: Anton Pann, Felurite (1973); Liviu Rebreanu, Amalgam (1976), Henri Jacquier, Babel, mit viu (1991), Radu Stanca, Problema cititului (1997) Eugeniu Sperantia, Contemplaţie şi creaţie estetică (1997). Coautor la mai multe volume colective. Cărţile şi studiile lui Muthu manifestă o remarcabilă coerenţă tematică, constituindu-se în etapele unui proiect comparatist de mare amploare: definirea conceptului de balcanism literar şi a coordonatelor pe care literatura română se integrează în sud-estul european. Muthu îmbină instrumentele unui teoretician şi ideolog al literaturii, ale unui comparatist şi morfolog al culturii, şi ale unui critic şi istoric literar. Primul său volum, Orientări critice (1972), este o propedeutică a întregului demers comparatist ulterior, în el făcându-se precizările şi definirile metodologice necesare studiilor ce vor urma. Instrumentul principal de lucru va fi „metoda comparativă complexă” (Istva Soter), prin care se urmăreşte degajarea unor seturi de invarianţi de natură tematică sau formală, sau „serii de forme literare, cu numitorul comun al temelor, motivelor sau al procedeelor de construcţie” specifice unui anumit curent sau spaţiu cultural. Studiile comparative urmează apoi să fie organizate într-un „complex de sinteze, capabil să reliefeze imaginea globală a perioadei literare respective”. Prin acest program, Muthu devine unul dintre promotorii unei noi accepţiuni a literaturii comparate, redefinind scopul şi mijloacele disciplinei.

Upload: catalina-serban

Post on 11-Nov-2015

232 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

Mircea Muthu

TRANSCRIPT

Mircea Muthu - biografia, viaa, activitatea i opera literarMircea Muthu(alt prenume la natere: Cristei) (1 ianuarie 1944, Iernut, judeul Mure) - eseist, comparatist, traductor, critic, istoric i teoretician literar. Fiul lui Emil Muthu, avocat, i al Olimpiei (nscut Lupa), profesoar. Absolv Liceul teoretic Timotei Cipariu din Dumbrveni (1960) i Facultatea de Filologie, secia romn a Universitii din Cluj (1967). Doctor al Universitii din Cluj (1976), cu o tem de balcanologie. Preparator (1968-1970), asistent (1970-1984), lector (1984-1990), confereniar (1990-1993) i profesor (din 1993) la Catedra de literatur roman comparat i teorie literar a Facultii de Filologie din Cluj. Decan al Facultii de Litere (1992-1996), prorector al Universitii Babe-Bolyai (din 1996), rector interimar (1998-1999). Lector de limb i civilizaie romneasc la Universitatea din Saint-Etienne, Frana (1976-1979). Membru titular al Asociaiei Jules Romains, Frana (din 1978) i la Association Internationale des fitudes Sud-Est Europeennes (din 1987).Debut n Tribuna (1967). Colaboreaz la toate revistele importante din ar, la care se adaug Byzantinoslavica, Etudes Balkaniquea, Synthesis, Revue des Etudes Sud-Est Europeennes, South-East Monitor etc. Volume publicate:Orientricritice(1972),Literaturaromnispiritulsud-esteuropean(1976),Lamargineageometriei(1979),PaulZarifopolntrefragmenticonstrucie(1982),Permaneneliterareromnetidinperspectivcomparat(1986, Premiul Uniunii Scriitorilor),Alchimiamileniului(1989),LiviuRebreanusauparadoxulorganicului(1993),Esene, poeme (1993),CnteculluiLeonardo(1995) iClciulluiDelacroix(1996). A ngrijit ediiile: Anton Pann,Felurite(1973); Liviu Rebreanu,Amalgam(1976), Henri Jacquier,Babel,mitviu(1991), Radu Stanca,Problemacititului(1997) Eugeniu Sperantia,Contemplaieicreaieestetic(1997). Coautor la mai multe volume colective.Crile i studiile lui Muthu manifest o remarcabil coeren tematic, constituindu-se n etapele unui proiect comparatist de mare amploare: definirea conceptului de balcanism literar i a coordonatelor pe care literatura romn se integreaz n sud-estul european. Muthu mbin instrumentele unui teoretician i ideolog al literaturii, ale unui comparatist i morfolog al culturii, i ale unui critic i istoric literar. Primul su volum,Orientricritice(1972), este o propedeutic a ntregului demers comparatist ulterior, n el fcndu-se precizrile i definirile metodologice necesare studiilor ce vor urma. Instrumentul principal de lucru va fi metoda comparativ complex (Istva Soter), prin care se urmrete degajarea unor seturi de invariani de natur tematic sau formal, sau serii de forme literare, cu numitorul comun al temelor, motivelor sau al procedeelor de construcie specifice unui anumit curent sau spaiu cultural. Studiile comparative urmeaz apoi s fie organizate ntr-un complex de sinteze, capabil s reliefeze imaginea global a perioadei literare respective. Prin acest program, Muthu devine unul dintre promotorii unei noi accepiuni a literaturii comparate, redefinind scopul i mijloacele disciplinei.La sfritul anilor 60, comparatismul romnesc era dominat nc de definiia clasic formulat de Van Tieghem (studiul contactelor i relaiilor - directe, de paralelism sau independente - dintre scriitori, curente i literaturi naionale), de regsit, spre exemplu, nPrincipiideliteraturcomparata lui Alexandru Dima, din 1969. Muthu rupe literatura comparat din cuplul metodologic pe care l fcea cu pozitivismul (a crui desuetutine atrsese i criza disciplinei) i o dirijeaz spre constantele de adncime, comune universului material i spiritual, adic spre tipologie cultural i arhetipologie (n sensul lui N. Frye), i spre teorie literar (n sensul n care Adrian Marino susine c literatura comparat se recapituleaz n teorie literar). n ultimele volume, el va extinde meditaiile interdisciplinare i asupra artelor plastice, analiznd aplicat, n cazul mai multor autori, convergene ntre sensul lingvistic i cel iconic, ntr-o ncercare pus programatic sub semnul metodei (valaryene a) lui Leonardo da Vinci.Utiliznd un asemenea aparat hermeneutic, Muthu elaboreaz profilurile spirituale (n accepiunea deWeltanschauungsauGeistesgesichte) ce caracterizeaz, etnic, geografic i cultural, literatura noastr n complexul sud-est european: romnismul, ortodoxismul, bizantinismul i balcanismul. Cutnd izvorul romnismului, pur i etern, criticul se apleac asupra mitemelor ntemeietoare ale literaturii noastre,Mioria,MnstireaArgeului,HarapAlb,Tinereefrbtrneeetc. Apoi, el compar i contrasteaz diferite componente ale matricei noastre folclorice cu elemente corespunztoare din spaiile nvecinate. Basmul romnesc, spre exemplu, se deosebete de cel oriental-balcanic, printr-o puternic voin de umanizare, de unde i o sensibilitate liric ce nlocuiete pe alocuri vocaia epic (...) a spaiului sud-estic. Satul, pmntul, pstoritul sunt tipare ce modeleaz substana sufleteasc, sunt categorii n fapt mai mult ipotetice, mai mult chiar, proiecii ale scriitorilor ce au meditat asupra bazei noastre autohtone, cum sunt Sadoveanu (care gndete n termeni de proiecie mitic), Blaga (proiecie metaforic) sau Rebreanu (proiecie social-ontologic).Categoria organicului, spre exemplu, concept central al poeticii lui Rebreanu, analizat pe larg de Muthu, impune conceperea specificului naional n termenii unei contopiri organice (...) ntre temperamentul nordicului ardelean, ntre mediteraneanul regean i moldoveanul de step. Dei datate sociologic i antropologic, derivnd din morfologia cultural din prima jumtate a secolului XX (Spengler, Keiserling etc.), asemenea profiluri rmn valide n analiza unor opere literare ai cror autori au fost obsedai de decupajele i taxonomiile etnice i locale. Ortodoxia este un alt complex spiritual definitoriu pentru spaiul sud-est european. Destinul divergent al lumii ortodoxe fa de cea catolic e analizat de Muthu prin contextul politico-geografic specific, n care un rol incalculabil l-a jucat expansiunea Semilunii. Pe de o parte, ortodoxismul a servit timp de mai multe secole, dup ce puterea de iradiere cultural a Bizanului ncetase, drept mijloc de conservare a specificului spiritual al popoarelor balcanice, ameninate de procesul de asimilare islamic.De cealalt parte, el a scos Balcanii din circuitul Europei moderne, constituind o barier deosebit de puternic n calea Renaterii, a Reformei sau a Contrareformei. De aceea, criticul este circumspect fa de ideea unei Renateri sau a unui Baroc romnesc, opunndu-le, mai degrab, ideea unui iluminism bizantin, lipsit de rupturile i vehemena curentelor contemporane din Apus. O trstur care individualizeaz i mai mult religiozitatea est-european fa de cea catolic este supravieuirea i asimilarea n cretinismul balcanic a numeroase elemente din gndirea magic pgn, ce exprim sentimentul solidaritii universale a omului. Raionaliznd aceast situaie, teologii i filosofii rui (Florenski, Berdiaev, Lossky), Blaga i Eliade la noi, vorbesc de o intermediere ntre om i Dumnezeu prin categoria sofianicului, sau de teologia popular a unui cretinism cosmic.Tipologia creia Muthu i consacr cele mai ample cercetri este balcanismul. Dei a fost adeseori invocat i folosit de ctre istorici i oameni de Utere, balcanismul a fost rareori discutat n sine, ca o paradigm morfologic. Muthu i face o minuioas biografie (n sensul lui Adrian Marino), propunndu-i s disting dac el acoper o realitate istoric, dac este un curent cultural (n genul Renaterii), sau dac este oformamentisatemporal, o gen a spiritului est-european. Primul lucru la care procedeaz morfologul este restituirea termenului n puritatea lui categorial, nepervertit de conotaiile depreciative i peiorative ce l bemoleaz n limbajul curent (decaden a spiritului oriental, artificiu fr substan, comportament i vorbire de mahala etc.). El distinge apoi cteva concepte cu arii concentrice: spirit sud-est european, balcanitate, balcanism.Spiritulsud-esteuropean, concept destul de general i lax, trebuie neles ca matrice spiritual comun neogrecilor, albanezilor, bulgarilor, srbocroailor, romnilor. El este rezultatul unor factori etnoistorici ce au modelat existena tuturor acestor popoare: substratul indoeuropean (eleno-traco-iliric), romanizarea, dominaia bizantin, ocupaia otoman.Balcanitateaeste un concept mult mai bine circumscris istoric, ce exprim spiritul unei epoci: secolele XVI-XVIII. Cderea Constantinopolului i presiunea militar, politico-administrativ i cultural a Islamului au indus popoarelor locale aceeai atitudine etic i axiologic, avnd drept ax central rezistena antiotoman i supravieuirea etno-spiritual. n general, ns, precizeaz Muthu, balcanitatea intereseaz literatura comparat numai n msura n care ea genereaz serii estetice de tipul motivelor i al temelor. Conceptul care trece dincolo de nivelele geografic, istoric, etnic, etic sau axiologic i circumscrie cu precdere specificul estetic al spiritualitii sud-est europene este cel debalcanism. Muthu l radiografiaz din mai multe unghiuri conjugate, fcndu-i o adevrat tomografie. Un prim volum monografic nchinat acestei tipologii,Literaturaromnisud-estuleuropean(1976) face o analiz diacronic a balcanismului, stabilindu-i principalele etape istorice.ntia perioad, acoperind secolele XVI i XVII avnd drept scrieri emblematicenvturileluiNeagoeBasarabi crile populare, poate fi prins sub numele de bizantinism. Bizantinismul iniial al literaturii noastre este unul structural, configurat n mod spontan de comunitatea de interese vitale pentru cretintatea balcanic, aflat n faa pericolului otoman. El mprtete aceeai sensibilitate estetic cu celelalte literaturi ale regiunii, avnd drept surs modelele comune de art, n special religioas, din cultura bizantin (literatura parenetic, fondul paremiologic, moralismul i retorica popular, competiia ntre spiritualitatea cretin i cea laic, mbinarea stilului aulic cu cel vulgar, a hieraticului cu dinamicul, disputa medieval dintre trup i suflet pus n termeni isihati etc.).A doua perioad a balcanismului este cea fanariot. La sute de ani dup cderea sa militar, Bizanul continu s funcioneze ca un ideal spiritual, invocat n special de ctre neogreci i romni, ca mijloc de rezisten n faa Islamului. Perioada este deschis de ctre Dimitrie Cantemir, figur de Renatere, sintez ntre luminile orientului i umanismul occidental, care pune bazele unui balcanism militant, aflat n slujba ideii naionale. Privit din aceast perspectiv, fanariotismul nu i mai apare lui Muthu ca o epoc de cdere (poncif al istoriografiei angajate), ci ca o tentativ de resuscitare a Bizanului n afara Istanbulului (ceea ce Nicolae Iorga numea Bizan dup Bizan), ce a culminat cu micarea eterist de la 1821.A treia perioad istoric a balcanismului acoper secolul al XIX-lea, cnd conceptul capt, prin figuri precum Anton Pann, Nicolae Filimon i Ion Ghica, maturitatea estetic. Ridicndu-se din nou mpotriva unei stereotipii peiorative, cea de cultur de mahala, Muthu arat c balcanismul literaturii noastre din secolul trecut definete, de fapt, prima form de cultur citadin de la noi. Funcional, tipologic i stilistic opus culturii populare, balcanismul premerge i pregtete citadinismul modernist ce avea s fie teoretizat de Eugen Lovinescu. Pe lng trsturile blamabile, lsate motenire de fanariotism (parvenitismul, etica lax, compromisul moral, rococoul stilistic, senzualismul i bucolismul dulceag anacreontic), paradigma balcanic se caracterizeaz i printr-o serie de trsturi pozitive, compensatorii, cum sunt bunul sim al filosofiei populare, sociabilitatea, spiritul ironic, temperamentul meridional, jovial i confesiv.n sfrit, a patra perioad istoric, ce acoper literatura secolului XX, se constituie ntr-o prelungire literar a conceptului de balcanism. n aceast perioad, conceptul trece din domeniul psihologiei sociale n cel al tematicii artistice. Pe msur ce se estompeaz ca mentalitate, balcanismul se transform ntr-un ansamblu de teme i motive literare, ce supravieuiete n diverse opere ca n vitrinele aseptice ale unui muzeu de sticl. Scriitorii veacului nostru (Ion Barbu, Mateiu Caragiale, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, Gala Galaction, Vasile Voiculescu sau Eugen Barbu) nu mai triesc mentalitatea balcanic la modul spontan, precum scriitorii veacului trecut, ci contient i detaat, inspirndu-se din ea ca dintr-un rezervor de arome tari, de tonuri crepusculare, de luciri de legend i de fantastic.Un al doilea volum monografic nchinat balcanismului,Permaneneliterareromnetidinperspectivcomport(1986) cerceteaz conceptul pe axa paradigmatic, criticul punnd n relief reeaua detopoice structureaz imaginarul sud-est european. O prim constelaie este alctuit dintr-o galerie de tipuri umane: tipul tragic (exemplificat prin figura Meterului Manole, adevrat Faust oriental), haiducul (personaj ntre cavalerul medieval i picaroul renascentist), neleptul rtcitor i htru (n genul lui Nastratin Hogea i Pcal), parvenitul (derivnd din portretul levantinului i al fanariotului, dar specific pentru perioada de ascensiune a burgheziei balcanice). Contribuia cea mai substanial este analiza tipului semiantropomorf, n diversele sale variante: totemic - omul-pete, omul-urs, omul-lup, omul-pasre (n basme, la Voiculescu etc.); chtonian - magul contopit cu stnca (Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu); sau livresc - inorogul, Pan (Dimitrie Cantemir, Lucian Blaga).Imaginea omului-animal apare, dup Muthu, n punctul de inflexiune ntre dou civilizaii, cea pastoral i cea agrar, n perioada de degradare a religiei totemice, cnd semnificaia riturilor dispare, dar recuzita lor rmne n continuare n uz. Eroul semiantropomorf este un tip tragic, deoarece reflect starea de cumpn i de criz ntre natur i cultur, ntre vrsta arhaic i cea istoric i, prin extensie, ntre dou lumi antagonice. Un alt topos al sud-estului este istoria, tem recurent n cntecele eroice, epopei i romanele istorice, expresie i rspuns al popoarelor balcanice la presiunea alienant a invaziilor, n sfrit criticul trece n revist i o serie de motive ce consteleaz pe mitul istoriei: motivul Bizanului, cel al roii sau al ciclului (simbol al fatalismului oriental i al legii timpului), lumina (simbol gnoseologic cu puternice valene mistice i religioase), drumul (simbol spaial al rtcirii i instabilitii sociale).Privit n ansamblu, balcanismul se degaj, din analizele lui Muthu, drept una din axele constitutive ale matricei noastre spirituale. E o configuraie original, construit de popoarele peninsulei la marginea geometriei furit de geniul grec, recristalizat apoi de cel roman, o ncercare de a continua, prin cordonul ombilical al Bizanului, idealul de civilizaie al anticilor. Ea reflect, n culori cnd tragic-elegiace, cnd parodic-burleti, o sensibilitate ascuit istoriei, fiind o form de evocare, obiectivare i exorcizare a terorii vremurilor. Proiect de mare respiraie, demersul lui Muthu are ambiia de a impune un concept morfologic, de aceeai amploare cu cele, s spunem, de Renatere sau Baroc, i de a topografia un spaiu cultural i imaginar, cel al sud-estului european.Opera literarOrientricritice, Cluj, 1972;Literaturaromnispiritulsud-esteuropean, Bucureti, 1976;Lamargineageometriei, Cluj Napoca, 1979;PaulZarifopolntrefragmenticonstrucie, Bucureti, 1982;Permaneneliterareromnetidinperspectivcomparat, Bucureti, 1986;Alchimiamileniului, Bucureti, 1989;LiviuRebreanusauparadoxulorganicului, Cluj Napoca, 1993;Esene, poeme, Cluj, 1993;CnteculluiLeonardo, Bucureti, 1995;ClciulluiDelacroix, Bucureti, 1996.