MIRCEA ELIADE – „NUNTĂ ÎN CER”Romanul "Nunta in cer", aparut in 1938 la Bucuresti, se inscrie in proza erosului si face parte din literatura interbelica, Mircea Eliade ilustrand, o data in plus, mitul iubirii si motivul cuplului ca tema unica a acestei scrieri. George Calinescu vorbea despre "gidismul" primelor romane ale lui Eliade, in sensul ca tinerii eroi:

se inalta deasupra inhibitiei erotice, se revolta impotriva normelor morale impuse de societate, indragostitii lui Mircea Eliade traiesc experiente-limita, stabilesc relatii profund umane in zona erotica, sunt expansivi si descatusati de prejudecati.

SEMNIFICATIA TITLULUI

Iubirea perfecta inseamna: predestinare, regasirea jumatatii-perecne, refacerea fapturii primordiale unice (mitul AndroginuluI).

Ca ideal erotic, nunta vesnica este posibila numai in cer, unde sufletele se impletesc in eternitate: "noi amandoi nu suntem din lumea asta, nu ne putem impotrivi destinului care ne-a ales unul altuia pentru o altfel de nunta".

Cei doi barbati nu rezista la incandescenta iubirii totale si se prabusesc din cerul pasiunii, ispasind fiecare in felul lui pacatul neputintei:

1. Hasnas, resemnat, se recasatoreste in scopul declarat de a avea urmasi, 2. Mavrodin refuza perpetuarea pentru a-si apara creatia artistica.

Romanul "Nunta in cer" are un moto biblic din "Corinteni, I; 13,12": "Acum vedem ca prin oglinda, in ghicitura, atunci insa, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin" .

SPAȚIU: Bucurestiul de alta data, cadru des intalnit in opera literara a lui Eliade "orice loc natal constituie o geografie sacra. Pentru cei care l-au parasit, orasul copilariei si

adolescentei devine totdeauna un oras mitic. Bucurestiul este, pentru mine, centrul unei mitologii inepuizabile." (M. Eliade - "incercarea labirintului"-1978)

un "adevarat centru initiatic" ( Eugen Simion) DESFASURAREA :

Primul personaj-narator este Andrei Mavrodin A.M.ii destainuie lui Hasnas conceptia sa initiala despre iubire

1. "nici un barbat nu s-ar sacrifica pentru un amor"2. cand se indragosteste, la randul Iui, considera ca "e un destin () care decide, fara stirea si in

absenta noastra, pentru o viata intreaga". intalnise pe Ileana in casa unui prieten arhitect, relateaza Mavrodin, "intr-o zi cenusie de iarna, ( 8)

ianuarie; imi amintesc perfect data" Ii relateaza acum lui Hasnas, cu o multime de detalii, impactul pe care 1-a avut Ileana asupra lui,

analizand gesturi, priviri, atitudini si de o parte si de alta. Desi el se astepta ca ea sa-1 intrebe despre cartile lui, mai ales despre un roman de mare succes intitulat "Tineretea Magdalenei", Ileana "nu citise nimic din tot ce publicasem".

Andrei Mavrodin si Barbu Hasnas venisera la cabana ca sa mearga la vanatoare si-i marturisesc gazdei, care se arata uimit ca-i gasise treji, ca au stat de vorba toata noaptea si au povestit "fiecare dragostele din tinerete". Mergand "tacuti si ganditori", Mavrodin intreaba deodata cu glasul sugrumat de emotie: "Crezi ca Ileana mai traieste?" si amandoi simt ca nu.

Andrei Mavrodin Hasnas1.un personaj lucid, dornic de a-si analiza cu minutiozitate starile2.insista asupra detaliilor legate de prima lui intalnire cu Ileana, deoarece "dragostea si tot ce poarta ea cu sine -suferinta, jertfa, rodire - mi se pare a fi inca lucrul cel mai putin inteles si prea vag cunoscut"

Lui Mavrodin nu i s-a parut "prea frumoasa", cu "fruntea inalta si tamplele usor arcuite", parul de un castaniu stins o faceau sa para "mai severa". Dar "ochii foarte mari si nelamuriti, gura ei vasta, strivitoare" il impresioneaza puternic, desi intreaga ei infatisare ii dadea un aer de Maria sau Lucia, nicidecum nu semana cu numele pe care il avea, acela de Ileana.

3. Setea de a identifica exact momentul ivirii sentimentului de dragoste este definita convingator de el insusi, ca fiind o boala "de a sti, de a intelege, de a identifica ceasul acela fara seaman al inecului".4. intre cei doi ia nastere o iubire profunda, careia nu i se pot impotrivi: "noi amandoi nu suntem din lumea asta, nu ne putem impotrivi destinului care ne-a ales unul altuia pentru o altfel de nunta". Ii marturiseste ca abia se vindecase de "o mare, unica dragoste", ca nu va mai putea iubi

5. Plecand pentru cateva zile in Moldova, in vizita la niste vechi prieteni, Mavrodin isi da seama ca nu poate sta departe de Ileana.6. Se duce direct la ea acasa si gaseste o femeie "obosita, ravasita, cu ochii absenti, rataciti7. Iubirea lor este reciproca, profunda, vulcanica8. "Setea trupurilor noastre a fost greu de stins atunci. () De mai multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni, impreuna moartea. N-am stiut ca poate fi atat de ispititoare moartea, atat de cald - voluptate fara spasm, beatitudine, fara strigare."9. Redescoperirea sinelui prin iubire este euforica si nevoia lor de singuratate, de izolare de restul lumii devine din ce in ce mai puternica ("asa cum se intampla intotdeauna intr-o mare pasiune, m-am izolat cu desavarsire de lume"), iar pe la jumatatea lui februarie se muta impreuna, acasa la Mavrodin.10. Febra creatiei pune stapanire pe scriitorul din el si Mavrodin incepe o noua carte.11. Ea-l simte instrainat, "iar ai fugit de langa mine", dar nu-l intreaba niciodata despre subiectul romanului.12.O intrebare stranie si neasteptata il suprinde pe Andrei, atunci cand Ileana il intreaba brusc daca nu si-

1.poveste de dragoste intamplata mai demult, cu "vreo opt-noua ani" inainte2. era un tanar student de 24 de ani si urma studii de inginerie in Franta,3.pasionat de cariera de ofiter, tanarul Hasnas se Inroleaza voluntar impreuna cu alti sutdenti romani din Franta, intrucat izbucnise primul razboi mondial. 4. Urmeaza cateva luni o scoala militara si se intoarce pe front sublocotenent5. in anul 1917, tanarul ofiter se afla intr-un tren foarte aglomerat, care se pusese brusc in miscare si o fetita de vreo 15 ani striga disperata, deoarece matusa ei ramasese pe peronul garii.6. Hasnas o ajuta pe Lena sa coboare in gara de destinatie, o da in grija unui prieten care lucra acolo.7. Peste o saptamana, afla de la acesta ca fetita fusese luata de un ofiter, care spusese ca e varul ei.8.intre timp, Hasnas isi mosteneste unchiul si devine un om bogat. La cei 30 de ani ai sai avea avere, o bogata experienta de viata, nu se indragostise niciodata, ba mai mult, cu femeile era "poate un cinic"9. Era prin 1924, cand "eleganta si desfranarea Bucurestiului atinsesera culmi nemaipomenite". intr-o noapte, prietena lui ii prezinta "o pasare rara", pe Lena, "ultima fecioara din secolul XIX!".10. Hasnas o recunoaste pe fetita din tren: aceasta ii spune ca a doua zi sosise si matusa ei, negand ca ar fi luat-o un var imbracat in uniforma de ofiter, care, dupa ce ii pusese bagajele in trasura incepuse sa o sarute.11. Tanara este cu totul deosebita fata de celelalte femei, "atat de sobra si atat de serioasa cum arata" si nu parea "deloc la locul ei in aceasta casa, la aceasta ora mai ales".12. peste alte 10 zile o zareste, surprins, in vagonul-restaurant al trenului care mergea la Milano. Coboara13. impreuna la Venetia, se plimba prin piata San Marco discutand despre experienta amoroasa a barbatului, iar el ii marturiseste ca "n-am iubit niciodata", desi cunoscuse "destule femei", ceea ce face ca Lena sa-1 compare cu Don Juan.14.Hasnas ii evoca interlocutorului scena petrecuta la hotel in aceeasi seara: "fusese, intr-adevar, fecioara; nici o mangaiere nu-i tulburase oboseala sa inghetata".15."Era o fata tanara, frumoasa, inteligenta, care ma iubea si pe care o avusesem. Cam atat. Nu ma gandeam la nimic altceva, nu banuiam altceva~16. Peste cateva zile, marturiseste Hasnas, el era total schimbat, incurcat si timid, simtea cum "o nelamurita fericire incepea sa ma cuprinda" si se surprinde declarand: "Cred ca m-am indragostit cu adevarat".17. "Nu e asa ca vrei sa fii sotia mea?". Peste o luna s-au

ar dori un copil. 13. Structura lui de artist , respinge viata casnica, intrucat el considera ca "artistul era blestemat sa ramana singur, fara urmasi".14. Ileana ii explica nevoia de a avea un fiu de la el, intrucat ea este "o simpla femeie".15. Nedumerirea lui diseca starile si argumentele pentru care ea simte ca ii trebuie inca o fiinta umana ce ar putea interveni in iubirea lor, despartind astfel perechea "desavarsita, creati unul pentru altul, meniti sa crestem si sa murim impreuna. Noi nu suntem o pereche din aceasta lume. Destinul nostru nu se implineste aici pe pamant. Noi ne-am cunoscut numai in dragoste. Dragostea e raiul nostru, dragostea fara fruct."16."Mi-e frica sa nu mor singura", Devine tot mai nelinistita si are accese de disperare stranie, nelinisti si atitudini inexplicabile

17. Mavrodin devine suspicios, "se prabusisera deodata toate certitudinele si viata mea intreaga o simtii, in acea clipa, fara sens"18. Spirit framantat, nelinistit, Andrei Mavrodin se chinuie cu intrebari insuportabile: "Asta inseamna ca viata ei dinainte a fost cumplita, ca dragostea ei a fost dementa. De ce nu intalnesc nici un martor al trecutului ei? Unde a trait, de n-a lasat nici un fel de urma?".19. simteau ca unirea lor "e un miracol pe care numai cateva perechi l-au trait desavarsit in lume"20. Pleaca in Venetia, intorsi la Bucuresti, Andrei continua sa scrie la romanul inceput, care insa nu prinde consistenta, desi Ileana ii creeaza conditii de creatie. Ileana insasi are mustrari de constiinta ca el n-a mai publicat nimic de cand sunt impreuna

21. incercarile lui disperate de a afla unde plecase Ileana, dupa ce fusese parasit de femeia iubita, marturisindu-i ca toata iarna dusese "o viata de larva". 22.Andrei Mavrodin se hotaraste sa scrie povestea de iubire intr-un nou roman, pe care-1 intitulase "Nunta in cer", dar care pacatuia fata de adevar prin "neputinta oricarui artist de a se marturisi omeneste, total, crestineste Ai sa citesti cartea asta si ai sa vezi cat de mult se departeaza de tot ce ti-am povestit acum. Poate e mai frumoasa, dar atat", incheie el marturisirea pe care o expusese in fata lui Barbu Hasnas.

casatorit la Paris18. intorsi la Bucuresti, scenele de gelozie se dezlantuie intre cei doi, vechile relatii ale lui Hasnas declanseaza intre ei conflicte care le ameninta iubirea.19.Desi era constient ca Lena ii era necesara "ca aerul, ca apa, ca lumina", Hasnas este uneori exasperat, "indignat de casatoria aceasta, care ma apasa, sufocandu-ma",20. alteori este melancolic, "dragostea aceasta nu ma facea intotdeauna fericit", simtind iubirea ca pe o boala 21.Femeia se schimbase si ea dupa casatorie, nu se putea acomoda cu snobismul societatii bucurestene.22. Dupa vreo sase luni de la stabilirea lor in Bucuresti, Hasnas ii destainuie unui prieten ca se simte nefericit,23. El constientizeaza ca dragostea lor este definitiva, ca orice s-ar intampla nu se mai pot desparti, ca sunt legati unul de altul "pana la moarte, in sensul concret al cuvantului" 24. Dupa aniversarea celui de al treilea an Lena pierde piatra de la inel si acest lucru o afecteaza peste masura.25. `Simteam ca anumite lucruri, pe care nu izbuteam sa le identific, au murit pentru mine;26. se surprinde spunandu-i Lenei: "Ma gandeam ca ar fi timpul sa avem un copil",27.intre cei doi soti se instalase o atmosfera tensionata,28. Lena pleaca de acasa si spre miezul noptii Hasnas primeste de la ea o scrisoare, prin care ii spunea ca in noaptea aceea va dormi la matusa ei, ca a doua zi il va vizita un avocat, ca ii multumeste pentru fericirea pe care i-a daruit-o in acesti trei ani: 29. Hasnas s-a dus imediat dupa ea si a gasit-o "foarte obosita, cu figura aspra, opaca", sperand intr-o impacare. Ea ramane, insa, inflexibila, el se incranceneaza si hotaraste brusc: "Ne despartim! Era si timpul, de altfel".30. Orgoliul il impiedica sa mai faca o incercare de impacare cu sotia sa, desi aflase de la un prieten care o intalnise ca "si ea sufera cumplit si ca ajunsese de nerecunoscut".31. Abia acum Hasnas intelege cu durere ca Lena nu-i mai apartine si simte ca "viata mea a ratat intr-un lamentabil naufragiu", coplesit definitiv de "sentimentul propriului tau naufragiu".32. "E drept, mi-aduceam mereu aminte ca am iubit, ca singura femeie pe care o iubisem cu adevarat a fost Lena. Amanuntul acesta nu I-am putut niciodata uita: ca am cunoscut dragostea si ca toate aventurile in care ma implicam nu erau decat episoade trecatoare".

Acum el este recasatorit, are "doi baieti frumosi, care isi petrec vara impreuna cu mama lor in Elvetia". Considera si acum, dupa atatia ani ca nu te intalnesti cu o asemenea dragoste decat o singura data in viata", ca intensitatea unei astfel de iubiri "apartine intr-un anumit sens miracolului, de aceea si apare, poate, atat de intamplator

()" si ca este "in putinta noastra sa realizam acest miracol", desi "ne dam seama prea tarziu de el, ne dam intotdeauna seama prea tarziu".

Gidismul despre care vorbeste critica literara este evident, timpul avand aici doua valente: 1. una obiectiva - aceea in care s-au manifestat sentimentele de iubire in mod direct 2. una subiectiva - aceea care evoca aceste sentimente: "nu mai era o amintire a dragostei, intocmai

dupa cum pot spune ca imi amintesc, ca ma numesc Barbu Hasnas".

Interesant este faptul ca cele doua versiuni succesive ale idilei ar parea ca stau in opozitie, deoarece fiecare dintre cei doi barbati pe care ii iubise femeia dorise sa obtina de la ea exact ce respinsese celalalt. Barbu Hasnas voise copii, dintr-un instinct al perpetuarii, inscriindu-se astfel in banalul realului cotidian, iar Andrei Mavrodin, scriitorul, avand aspiratii spirituale, refuza femeii dorinta ei, simpla si umana de a avea copii.

Mitul Androginului

Romanul erotic "Nunta in cer" de Mircea Eliade ilustreaza mitul Androginului (sau al HermafrodituluI), celebru in Grecia antica si simbolizeaza ideea unitatii primordiale a fapturii omenesti.

Cuvantul "androgin" vine de la grecescul "aner, andros", care inseamna "barbat" st de la grecescul "gyne", insemnand "femeie", sensul intregului cuvant fiind acela de "barbat-femeie" ca fiinta unica. Androgin, personaj mitologic, era fiul lui Hermes, mesagerul Olimpului si calauza a spiritelor catre moarte si al Afroditei, zeita frumusetii, a armoniei si a dragostei care invinge orice piedici. Salmakis, nimfa lacului, s-a indragostit nebuneste de frumosul Androgin, care o respinge. Cuprinsa de disperare, femeia l-a inlantuit cu bratele si a refuzat sa se desprinda de trupul iubitului, implorandu-i pe zei sa-i uneasca pentru vecie intr-o singura fiinta. Zeii se indupleca, dar noua faptura bisexuala era o fiinta perfecta, deoarece unea forta barbateasca si farmecul feminin intr-o creatura exceptionala, ce rivaliza cu zeii insisi. Zeus s-a opus alungarii din Olimp a acestei fiinte ideale si a pedepsit-o taind-o in doua cu fulgerul sau, anulandu-i astfel perfectiunea. De atunci, cele doua jumatati au devenit fiinte separate, barbatul si femeia, care alearga necontenit prin lume, cautandu-se unul pe celalalt. Mitul Androginului este o legenda mitologica straveche, care explica, alegoric, atractia erotica pe care o exercita - reciproc - barbatul si femeia. Dragostea ideala se implineste numai atunci cand cele doua jumatati care se potrivesc perfect se regasesc, existand, in acest sens si o sintagma proverbiala, aceea de a-ti afla "sufletul-pereche".