1

CURTEA DE APEL TÂRGU-MUREŞ SECŢIA I CIVILĂ MATERIA: CAUZE CIVILE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

MINUTĂ

întocmită azi, 19 iunie 2015, cu ocazia întâlnirii trimestriale a judecătorilor pentru

unificarea practicii judiciare şi formarea profesională continuă

CUPRINS:

1. Conţinutul minutei în situaţia amânării pronunţării - dacă trebuie inserată menţiunea pronunţării hotărârii în modalitatea prevăzută de art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă

2. Prescripţia dreptului material la acţiune în cazul acţiunii revocatorii

3. Acţiune în constatarea dreptului la vechimea în grupa de muncă. Problema existenţei sau inexistenţei interesului procesual

4. Obligaţia de a face. Obligarea pârâtei la eliberarea unei noi adeverinţe cu documente verificabile, în locul adeverinţei nerecunoscute de Casa de pensii din cauza inexistenţei deciziilor de nominalizare a încadrării în grupa de muncă

5. Ordin de protecţie emis în baza Legii nr. 217/2003. Persoanele care pot fi audiate ca martori.

6. Excepţia inadmisibilităţii parţiale a cererii de emitere a ordinului de protecţie prevăzut de Legea nr.217/2003, în cazul surorilor şi a cumnaţilor, fiecare căsătoriţi, cu familii proprii, locuind în acelaşi imobil, dar în locuinţe distincte.

7. Taxa de timbru datorată pentru judecarea cererii de îndreptare, lămurire, completarea hotărârii

8. Trimiterea dosarelor la primul complet în temeiul art.96 ind.2 din Hotărârea CSM nr.387/2005. Soluţionarea conflictului ivit urmare a trimiterii reciproce a dosarelor de la un complet la altul în baza art.96 ind.2 din ROI

2

9. Procedura necontencioasă. Calea de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea.

10. Învestirea cu formulă executorie a contractelor de credit încheiate cu casele de ajutor reciproc ale pensionarilor. Învestirea cu formula executorie a “angajamentelor de plata” luate separat de giranţi pentru garantarea unor împrumuturi acordate debitorilor.

11. Reprezentarea convenţională în faţa instanţei, a persoanelor juridice

12. Autoritate de lucru judecat – cheltuieli de judecată solicitate pe cale separată

CONŢINUT:

1. Conţinutul minutei în situaţia amânării pronunţării - dacă trebuie inserată menţiunea pronunţării hotărârii în modalitatea prevăzută de art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă

Materia: Drept procesual civil Subcategorie: - Act normativ incident: art. 396 alin. 2, art. 425 alin.3 C.pr.civ., art.105 din Hotărârea CSM nr.387/2005 În cazul amânării prevăzute la art.396 alin.1 din Codul de procedură

civilă preşedintele, odată cu anunţarea termenului la care a fost amânată pronunţarea, poate stabili că, pronunţarea hotărârii se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Menţiunea pronunţării hotărârii prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei trebuie inserată şi în minută.

Argumente:

Potrivit art. 425 alin.3 din Codul de procedură civilă „În partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunţării ei, menţiunea că s-a făcut în şedinţă publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, precum şi semnăturile membrilor completului de judecată...”.

3

În ce priveşte minuta, modalitatea de întocmire este prevăzută de art.105 din Hotărârea CSM nr.387/2005, care prevede în aliniatul 2 că „Minuta trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii”.

Prin urmare, atât dispozitivul hotărârii judecătoreşti, cât şi minuta trebuie să cuprindă şi menţiunea pronunţării în şedinţă publică sau în modalitatea prevăzută de art.396 alin.2 din Codul de procedură civilă.

2. Prescripţia dreptului material la acţiune în cazul acţiunii revocatorii

Materia: Civil Subcategorie: pretenţii Obiect ECRIS: acţiune pauliană Act normativ incident: art.1562 alin.1, art.1563, art.1564 şi art.2500 – 2544 Cod civil, art.663 alin.2 Cod procedură civilă

Termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune al creditorului este de 1 an şi începe să curgă fie de la data la care creditorul a cunoscut prejudiciul, fie de la data la care trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.

Argumente: Art.1562 alin.1 Cod civil stabileşte două condiţii pentru exercitarea

acţiunii revocatorii: prejudiciul creditorului şi frauda debitorului. Alături de acestea, art.1563 Cod civil stabileşte încă o condiţie

privitoare la creanţă, anume să fie certă la data introducerii acţiunii. Potrivit art.663 alin.2 din Codul de procedură civilă, creanţa este

certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. Din coroborarea prevederilor art.1563 Cod civil cu art.663 alin.2 din

Codul de procedură civilă, rezultă că la momentul introducerii acţiunii revocatorii, creditorul trebuie să deţină titlu executoriu.

Distinct de condiţiile acţiunii revocatorii, art.1564 Cod civil stabileşte atât termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune, cât şi începutul termenului.

Potrivit acestui text legal „Dacă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat”.

4

În lipsa unor prevederi legale exprese care să stabilească şi alt moment de început pentru calculul prescripţiei, în situaţia prezentată mai sus, termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune al creditorului este de 1 an şi începe să curgă fie de la data la care creditorul a cunoscut prejudiciul, fie de la data la care trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.

3. Acţiune în constatarea dreptului la vechimea în grupa de muncă. Problema existenţei sau inexistenţei interesului procesual Materia: Civil Subcategorie: litigii de muncă şi asigurări sociale Obiect ECRIS: acţiune în constatare Act normativ incident: art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii, art.161 din Legea nr. 263/2010, HG nr. 257/2011, anexa 14, art. 33 din Codul de procedură civilă

În acţiunea în constatarea dreptului la vechimea în grupa de muncă,

reclamantul justifică un interes. Argumente: În speţă reclamantul deţine o adeverinţă eliberată de angajator, dar

care nu îndeplineşte condiţiile legale de validitate prevăzute în art.158 din Legea nr.263/2010 coroborat cu art.126 din HG nr.257/2011 şi cu Anexa nr. 14 la HG 257/2011 şi care pentru acest motiv, nu este recunoscută de casa de pensii.

Într-o asemenea situaţie sunt îndeplinite condiţiile interesului procesual pentru exercitarea unei acţiuni în constatarea dreptului la vechimea în grupa de muncă.

Din cuprinsul prevederilor art.33 din Codul de procedură civilă rezultă că interesul procesual trebuie că fie: determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Condiţia „determinării” interesului, sub forma stabilirii unui folos practic concret al reclamantului într-o eventualitate a admiterii acţiunii în constatare, este îndeplinită, întrucât din elementele speţei rezultă că reclamantul se află în imposibilitatea de a-şi valorifica dreptul la vechimea în grupa de muncă, în dosarul de pensionare.

Această situaţie prezentă, existentă la momentul introducerii acţiunii, conduce la concluzia justificării interesului „născut” şi „actual”.

5

Sunt întrunite şi condiţiile interesului „legitim” (suntem în prezenţa unui mijloc legal de acţiune pentru valorificarea unui drept) şi „personal” (reclamantul urmăreşte recunoaşterea unui drept al său).

4. Obligaţia de a face. Obligarea pârâtei la eliberarea unei noi adeverinţe cu documente verificabile, în locul adeverinţei nerecunoscute de Casa de pensii din cauza inexistenţei deciziilor de nominalizare a încadrării în grupa de muncă.

Materia: Civil Subcategorie: Litigii de muncă şi asigurări sociale Obiect ECRIS: obligaţie de a face Act normativ incident: 158 alin. 2 şi art. 161 din Legea nr. 263/2010

coroborat cu art. 47, art. 76 alin. 2 lit. a şi art. 126 din Normele aprobate prin H.G. nr. 257/2011, Anexa nr. 14 la Normele aprobate prin HG nr. 257/2011

În situaţia inexistenţei deciziilor de nominalizare a încadrării în

grupa de muncă, dar a existenţei altor documente verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive, este întemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul căruia i s-a eliberat o adeverinţă care nu îndeplineşte condiţiile legale de validitate, de obligare a pârâtei la eliberarea unei noi adeverinţe care să respecte prevederile art.126 din HG 257/2011.

În situaţia în care nu există niciun document verificabil pe baza căruia angajatorul să elibereze o asemenea adeverinţă, acţiunea reclamantului este neîntemeiată, fiind necesară formularea în prealabil a unei acţiuni în constatarea existenţei dreptului la vechimea în grupele de muncă.

Argumente: În speţă, motivul imposibilităţii reclamantului de valorificare la casa

de pensii a adeverinţei eliberate de angajator îl constituie inexistenţa deciziilor de nominalizare a încadrării în grupa de muncă.

Din coroborarea prevederilor art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010, cu art.126 din HG 257/2011 rezultă că pentru atestarea faptului că o persoană a desfăşurat anterior datei de 1 aprilie 2001, activităţi în grupa I sau a II-a de muncă, legiuitorul impune cerinţa eliberării de către angajator a unei adeverinţe după modelul prevăzut în anexa 14 din HG

6

257/2011 şi numai pe bază de documente verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.

În Nota de subsol*** a Anexei nr. 14 la H.G. 257/2011 sunt enumerate cu titlu exemplificativ, documentele referitoare la nominalizarea de către unitate a locului de muncă ce se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă.

Aceste documente pot fi: procese-verbale, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administraţie şi a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, etc..

Prin urmare, în situaţia inexistenţei deciziilor de nominalizare a încadrării în grupa de muncă, dar a existenţei altor documente verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive, este întemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul căruia i s-a eliberat o adeverinţă care nu îndeplineşte condiţiile legale de validitate, de obligare a pârâtei la eliberarea unei noi adeverinţe care să respecte prevederile art.126 din HG 257/2011.

În situaţia în care nu există niciun document verificabil pe baza căruia angajatorul să elibereze o asemenea adeverinţă, acţiunea reclamantului este neîntemeiată, fiind necesară formularea în prealabil a unei acţiuni în constatarea existenţei dreptului la vechimea în grupele de muncă.

5. Ordin de protecţie emis în baza Legii nr. 217/2003. Persoanele care pot fi audiate ca martori.

Materia: Civil Subcategorie: Familie şi minori Obiect ECRIS: ordin de protecţie Act normativ incident: Legea nr. 217/2003, art. 315 pct.1 şi 2 Cod

procedură civilă, art.316 Cod procedură civilă, art.6 paragraful 3 lit. d din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Din întregul conţinut al Legii nr.217/2003 rezultă că acest act normativ vizează raporturile de familie şi constituie cadrul legal pentru luarea măsurilor de ocrotire a victimelor violenţelor în familie.

În privinţa admisibilităţii probei testimoniale, este posibilă audierea persoanelor prevăzute de art.315 pct.1 şi 2 Cod procedură civilă, cu excepţia descendenţilor.

7

Argumente: Potrivit prevederilor art.316 din Codul de procedură civilă „În

procesele privitoare la filiaţie, divorţ şi alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele şi afinii prevăzuţi la art.315, în afară de descendenţi”.

Potrivit prevederilor art.315 alin.2 din Codul de procedură civilă, „Părţile pot conveni expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin.1 pct.1-3.

Prin urmare potrivit legislaţiei interne există posibilitatea ascultării ca martori, inclusiv a soţului, fostului soţ, a logodnicului sau a concubinului, prevăzuţi la art.315 pct.2.

În ce priveşte asigurarea exigenţelor cerute de art.6 Convenţie în procedura de judecată, egalitatea armelor este un principiu al asigurării unui proces echitabil.

Acest principiu al egalităţii armelor, nuanţat şi dezvoltat în jurisprudenţa CEDO, reprezintă egalitatea procedurală, asigurarea unui just echilibru între părţile în litigiu.

Stabilirea regulilor cu privire la admisibilitatea probelor este de competenţa dreptului intern, iar contradictorialitatea este esenţială pentru respectarea exigenţelor unui proces echitabil.

În acest context, în procedura de administrare a probei testimoniale, principiul egalităţii armelor şi al contradictorialităţii este respectat în măsura în care ambele părţi procesuale au posibilitatea de a cunoaşte şi de a-şi exprima poziţia cu privire la orice probă.

Egalitatea armelor ca egalitate procedurală dintre părţi este prevăzută expres în dreptul intern în cuprinsul art.8 din Codul de procedură civilă, iar principiul contradictorialităţii este expres prevăzut în art.14 Cod procedură civilă.

În ce priveşte procedura de emitere a ordinului de protecţie în cazul victimelor violenţei în familie, legiuitorul reglementează în art.23, art.24 şi art.37 din Legea nr.217/2003, luarea unor măsuri urgente, cu caracter provizoriu, într-o procedură contradictorie.

Potrivit prevederilor art.27 din Legea nr.217/2003, cererea pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă în cameră de consiliu, cu citarea părţilor.

Astfel, în virtutea principiului contradictorialităţii (art. 14 Cod procedură civilă), părţile trebuie să îşi faţă cunoscute reciproc, atât pretenţiile şi apărările, cât şi mijloacele de probă.

De asemenea, instanţa de judecată aduce în discuţia contradictorie de părţilor probele ce urmează a fi administrate, iar părţile au posibilitatea în egală măsură, de a-şi exprima poziţia.

8

Cu privire la persoanele care pot fi audiate ca martori prin raportare la regulile procedurale stabilite în art.315, 316 Cod procedură civilă, avem în vedere specificul evenimentelor care atrag formularea cererilor pentru emiterea ordinului de protecţie, evenimente caracterizate prin acte de violenţă între membri aceleiaşi familii şi care de cele mai multe nu sunt cunoscute de terţe persoane.

Pe de altă parte, situaţiile prevăzute de art.315 Cod procedură civilă au în vedere subiectivismul martorilor, generat de relaţia dintre părţi.

Nu suntem în prezenţa unei interdicţii absolute, iar sinceritatea martorului constituie o chestiune de apreciere a probelor de către judecător.

Or, prin înlăturarea de la audiere a persoanelor amintite, pe motivul opoziţiei pârâtului la audiere, victima poate fi pusă în situaţia imposibilităţii de a proba faptele.

Pentru aceste motive, considerăm că judecătorul poate aprecia dacă audierea în calitate de martori a persoanelor indicate la art.315 pct.2 (soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul) este necesară, prin raportare la art.8 paragraful 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Principiul egalităţii armelor este respectat în măsura în care procedura de judecată nu devine inechitabilă în ansamblul ei. Prin urmare, acelaşi tratament probator trebuie asigurat ambelor părţi procesuale.

Descendenţii nu pot fi audiaţi în calitate de martori, întrucât art.316 Cod procedură civilă instituie o interdicţie absolută, aplicabilă pentru toate părţile implicate în proces.

6. Excepţia inadmisibilităţii parţiale a cererii de emitere a ordinului de protecţie prevăzut de Legea nr.217/2003, în cazul surorilor şi a cumnaţilor, fiecare căsătoriţi, cu familii proprii, locuind în acelaşi imobil, dar în locuinţe distincte.

Materia: Civil Subcategorie: Familie şi minori Obiect ECRIS: ordin de protecţie Act normativ incident: art.3, art.5 din Legea nr.217/2003

Excepţia inadmisibilităţii parţiale a cererii de emitere a ordinului de

protecţie prevăzut de Legea nr.217/2003 în cazul surorilor şi a cumnaţilor, fiecare căsătoriţi, cu familii proprii, locuind în acelaşi imobil, dar în locuinţe distincte este întemeiată.

9

Argumente: Dispoziţiile art.3 Legea nr.217/2003 definesc violenţa în familie, ca

fiind cea „săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii”.

Potrivit prevederilor art.5 din legea nr.217/2003 „În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege: a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.”. Legiuitorul nu include în noţiunea de „membru de familie” şi afinii. În concluzie, cererea pentru emiterea ordinului de protecţie întemeiată pe prevederile Legii nr.217/2003 vizează violenţa săvârşită între membri aceleiaşi familii.

Prevederile acestui act normativ nu pot fi extinse la cazurile de violenţă dintre surori şi cumnaţi, fiecare căsătoriţi cu familii proprii, sau la cazurile de violenţă dintre concubini, cumnaţi, chiar dacă locuiesc în acelaşi imobil.

Prin urmare, cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este inadmisibilă.

7. Taxa de timbru datorată pentru judecarea cererii de

îndreptare, lămurire, completarea hotărârii Materia: Drept procesual civil Subcategorie: - Obiect ECRIS: cereri de îndreptare, lămurire, completare a hotărârii Act normativ incident: art.1, art.9, art.27 din OUG nr.80/2013, art.148 alin.6, art.477 Cod procedură civilă

Cererile de îndreptare, lămurire sau completare a hotărârii nu se timbrează.

10

Argumente:

Potrivit prevederilor art.148 alin.6 din Codul de procedură civilă, „Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel”.

Prin art.1 alin. 1 şi prin art.9 alin.1 din OUG 80/2013, legiuitorul a stabilit două reguli în materia timbrării, după cum este vorba de procese şi cereri adresate instanţelor judecătoreşti (art.1), ori de cereri formulate în timpul ori în legătură cu un proces (art.9).

Astfel, potrivit prevederilor art.1 alin.1 din OUG nr.80/2013 „Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă”.

Separat de acestea, în cuprinsul art.9 legiuitorul a stabilit limitativ la literele a)-l), care sunt cererile formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces, supuse taxei judiciare de timbru - „Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:…”.

În concluzie, pentru cererile formulate în legătură cu un proces, regula o constituie netimbrarea. Prin excepţie, sunt supuse taxei judiciare de timbru doar cererile enumerate în art.9.

Cererile de îndreptare eroare materială, lămurire dispozitiv şi completarea hotărârii se includ în sfera cererilor formulate în legătură cu un proces, astfel că în lipsa unor prevederi legale exprese care să prevadă obligarea la plata taxei judiciare de timbru, asemenea cereri nu se timbrează.

Această interpretare nu atrage inaplicabilitatea prevederilor art.447 din Codul de procedură civilă, întrucât cheltuielile de judecată nu sunt reprezentate doar de taxa judiciară de timbru, ci pot consta în oricare din costurile enumerate în art.451 alin.1 din Codul de procedură civilă.

8. Trimiterea dosarelor la primul complet în temeiul art.96 ind.2 din Hotărârea CSM nr.387/2005. Soluţionarea conflictului ivit urmare a trimiterii reciproce a dosarelor de la un complet la altul în baza art.96 ind.2 din ROI.

Materia: Drept procesual civil Subcategorie: - Obiect ECRIS: - Act normativ incident: art. 96. ind.2 din Hot. CSM nr.387/2005

11

Dispoziţiile art.96 ind.2 din ROI se aplică în ipoteza în care cererile sunt identice, respectiv dacă a doua cerere conţine un capăt de cerere cu caracter principal identic din prima cerere, situaţie în care se disjunge acest petit, împreună cu eventualele petite accesorii acestuia, şi se trimite primului complet învestit, cel de al doilea complet păstrând spre soluţionare doar petitele nou formulate.

Situaţia ivirii unui conflict între complete, generat de trimiterea reciprocă a dosarelor constituie o problemă administrativă, iar soluţionarea acesteia aparţine preşedintelui instanţei, prin raportare la atribuţiile acestuia prevăzute în secţiunea a III-a din Hotărârea CSM nr.387/2005.

Argumente: Potrivit prevederilor art. 96. ind.2 din Hot. CSM nr.387/2005 , „Dacă

se constată că pe rolul instanţei există sau au existat cel puţin două cereri formulate de aceeaşi parte, având acelaşi obiect principal şi aceeaşi cauză, toate cererile vor fi judecate de către primul complet învestit, dacă cererile nu au fost soluţionate încă, precum şi dacă primul complet învestit a luat act de renunţarea la judecarea cererii sau a anulat cererea ca netimbrată, ca nesemnată ori pentru neîndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de art. 194 - 197 din Cod de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

Faţă de conţinutul textului legal amintit, se impune trimiterea dosarului la primul complet învestit, în toate situaţiile în care există între mai multe cereri, identitate privind: părţile, obiectul principal şi cauza juridică, bineînţeles cu îndeplinirea celorlalte condiţii referitoare la stadiul de soluţionare al primei cereri, ori la soluţia pronunţată cu privire la prima cerere.

Aşadar, în situaţia în care o a doua cerere conţine mai multe capete de cerere principale, dar printre acestea se regăseşte şi un capăt de cerere identic cu cel din prima cerere de chemare în judecată, soluţia este cea a disjungerii acelui petit principal cu petitele accesorii acestuia şi trimiterea la primul complet învestit.

Apreciem că situaţia ivirii unui conflict între complete, generat de trimiterea reciprocă a dosarelor constituie o problemă administrativă, iar soluţionarea acesteia aparţine preşedintelui instanţei, prin raportare la atribuţiile acestuia prevăzute în secţiunea a III-a din Hotărârea CSM nr.387/2005.

12

9. Procedura necontencioasă. Calea de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea.

Materia: Drept procesual civil Subcategorie: - Obiect ECRIS: - Act normativ incident: art. 534 alin. 3, art. 536, art. 466 Codul de

procedură civilă.

Apelul declarat împotriva unei încheieri de respingere a cererii formulate in procedura necontencioasa este de 30 de zile şi începe să curgă de la pronunţare pentru cei care au fost prezenţi la ultima şedinţă şi de la comunicare pentru cei care au lipsit.

Argumente: Pentru încheierea prin care s-a respins cererea formulata in

procedura necontencioasa, sunt aplicabile prevederile art.536 coroborat cu art.466 Cod procedura civila, astfel încât aceste hotărâri sunt supuse apelului. Apreciem că modalitatea de formulare a art.534 alin.1 si 2 Cod procedura civila, atrage necesitatea aplicării în mod corespunzător a dispoziţiilor procedurii contencioase (conform art.536 coroborat cu art.466), doar pentru stabilirea naturii căii de atac. Aliniatul 3 al art. 534 Cod procedura civila nu trebuie legat indisolubil de aliniatele 1 si 2 ale aceluiaşi articol. Apreciem că dispoziţiile cuprinse în art. 534 alin.3 Cod procedura civila constituie o norma cu caracter special în procedura necontencioasa, care stabileşte momentul de la care începe să curgă termenul de apel. Aceasta interpretare asigura aplicarea in mod unitar a aceloraşi reguli procedurale in privinţa momentului de la care termenul de apel începe să curgă, atât în situaţia in care se ataca o încheiere de încuviinţare a cererii, cât şi în situaţia in care se ataca o încheiere de respingere a unei asemenea cereri.

10. Învestirea cu formulă executorie a contractelor de credit încheiate cu casele de ajutor reciproc ale pensionarilor. Învestirea

13

cu formula executorie a “angajamentelor de plata” luate separat de giranţi pentru garantarea unor împrumuturi acordate debitorilor.

Materia: Civil Subcategorie: executare silită Obiect ECRIS: învestire cu formulă executorie Act normativ incident: art. 7, art. 14 din Legea nr. 540/2002, art. 52

alin. 1 din Legea nr. 93/2009

În situaţia în care contractul de ajutor rambursabil indică în cuprinsul său persoana care are calitatea de girant, iar aceasta persoană, alături de împrumutat, a semnat la rubrica corespunzătoare din acest contract şi creditoarea a prezentat un angajament de plată în care se indică numele persoanei pentru care se garantează şi cuantumul împrumutului, fără a se indica numărul contractului de împrumut, este admisibilă învestirea cu formulă executorie a garanţiilor personale, ce constituie accesorii ale acestor contracte de împrumut, fie că sunt cuprinse în conţinutul contractului, fie că sunt cuprinse într-un înscris separat intitulat “angajament de plată”.

În cazul în care contractul de ajutor rambursabil indică/nu indică in cuprinsul său persoana care are calitatea de girant, iar această persoană, chiar daca a fost indicată, nu semnează contractul de ajutor rambursabil, ci doar înscrisul intitulat “Angajament de plata” , si în angajamentul de plata nu este menţionat numărul contractului de credit pe care îl însoţeşte, apărând ca dată a semnării “angajamentului de plata” fie o data anterioara contractului de credit, fie concomitentă, fie o data ulterioară acestuia, un asemenea angajament de plată nu poate fi învestit cu formula executorie decât dacă, în condiţiile concrete, poate fi legat indubitabil de un anumit contract de împrumut pe care îl garantează.

În caz contrar, actul intitulat “angajament de plată” nu poate fi considerat ca accesoriu al acelui contract de împrumut si, prin urmare, nu ar putea fi învestit cu formulă executorie.

Argumente: Trebuie să existe suficiente elemente de legătură între contractul

de ajutor rambursabil şi angajamentul de plată pentru a reţine caracterul accesoriu al acestui din urmă act.

Potrivit art.7 din Legea 540/2002 „Casele de ajutor reciproc ale pensionarilor au ca scop principal sprijinirea membrilor lor prin acordarea

14

de împrumuturi rambursabile, ajutoare nerambursabile şi ajutoare pentru acoperirea unor cheltuieli cu înmormântarea foştilor membri, precum şi prin prestarea serviciilor accesibile tuturor membrilor săi”.

De asemenea, potrivit art.14 al acestui act normativ, contractele de împrumut încheiate de casele de ajutor reciproc a pensionarilor constituie titlu executoriu.

Este necesară corelarea dispoziţiilor Legii nr. 540/2002 (act normativ special, care vizează strict casele de ajutor reciproc ale pensionarilor), cu cadrul normativ general în materia instituţiilor financiare nebancare (Legea nr.93/2009), astfel că avem în vedere prevederile art.52 alin.1 din Lege nr.93/2009 - „(1) Contractele de credit încheiate de o instituţie financiară nebancară, precum şi garanţiile reale şi personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii”.

11. Reprezentarea convenţională în faţa instanţei, a persoanelor juridice

Materia: Drept procesual civil Subcategorie: - Obiect ECRIS: - Act normativ incident: art.84 din Codul de procedură civilă

Reprezentarea convenţională, în faţa instanţelor de judecată a unei

persoane juridice de o altă persoană juridică nu este admisibilă. Argumente: Potrivit art. 84 alin.1 Cod procedură civilă persoanele juridice pot fi

reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii.

12. Autoritate de lucru judecat – cheltuieli de judecată

solicitate pe cale separată Materia: Civil Subcategorie: Pretenţii Obiect ECRIS: Pretenţii

15

Act normativ incident: art.431 alin.1 Cod procedură civilă Există autoritate de lucru judecat în situaţia în care se solicită, pe

cale separată, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial, efectuate cu ocazia judecării cauzei în fond, în condiţiile în care la dosarul de fond a fost depusă dovada achitării acestuia însă instanţa de recurs nu a făcut nicio menţiune în acest sens.

Argumente: În situaţia prezentată, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra

cererii de acordare a cheltuielilor de judecata. Chiar daca cererea formulata pe cale separata vizează doar

onorariul avocaţial, cu privire la care in considerentele si in dispozitivul deciziei pronunţate în recurs nu s-a făcut nicio menţiune, avem în vedere că aceste costuri se includ în sfera cheltuielilor de judecată.

Aşadar suntem in prezenta nu numai a identităţii de părţi, ci si a identităţii de obiect (cheltuielile de judecata) si de cauza juridica (cheltuielile izvorăsc din acelaşi litigiu si se întemeiază pe aceleaşi dispoziţii legale - art.451, art.453 alin.1 Cod procedura civila).

Prin urmare, sunt incidente prevederile art.431 alin.1 din Codul de procedura civila.

Preşedinte, Camelia Rusu