ministerul afacerilor interne uniunea europeană …...de acțiune privind drepturile omului și...

Migrant în România - nr. 22, 2014 1

Inspectoratul General pentru Imigrări

Direcţia Schengen

Proiect finanţatde Uniunea Europeană

Ministerul Afacerilor Interne UnIUnea eUroPeană

MigrantRomâniaînwww. migrant.ro

nr. 22 / 2014

Cécile Kyenge: cu încredere, împotriva rasismului

pagina 27

Cetăţenii Republicii Moldova în România: forme ale participării civice şi politice

pagina 22

Ziua Mondială a Refugiatului

pagina 6

Migrant în România - nr. 22, 20142

Revista este disponibilă şi online la www.migrant.ro.

Exemplare tipărite pot fi comandate la Institutul Intercultural Timişoara

Revista Migrant în România este editată de

Institutul Intercultural Timișoara (coordonator) în colaborare cu

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului și Integrare Socială București, Centrul pentru Resurse Civice Constanța și Liga Apărării Drepturilor Omului Cluj

Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8, 300173 TimişoaraTel./Fax: 0256 498 457

E-mail: [email protected] Site: www.intercultural.ro

Acest număr este realizat în cadrul proiectului „Migrant în

România interculturală“. Contract nr. ref.: IF 11.01/04.01 /2012,

finanţat de Uniunea Europeană prin Programul General

„Solidaritatea şi gestiunea fluxurilor migratorii“,

gestionat în România de Inspectoratul General pentru

Imigrări.

Comitetul de redacţie:Oana Neştian Sandu, Călin Rus, Mbela Nzuzi, Oana Bajka, Romina Matei, Daniela Cervinschi. Grafica: Codruţ Radu Contact: [email protected]

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor. Aceştia păstrează drepturile de autor pentru articolele publicate. Comitetul de redacţie primeşte propuneri de contribuţii la Revista „Migrant în România“. Detalii pe coperta 3 sau la www.migrant.ro


Cetățenii Uniunii Europene reprezintă mai puțin de 10% din populația Pământului, generează anual aproximativ 20% din PIB-ul planetei dar oferă restului lumii 57% din asistența pentru dezvoltare.

Pentru a se asigura că sprijinul oferit țărilor sărace nu contribuie doar la îmbunătățirea din punct de vedere material a condițiilor de viață ale cetățenilor, ci și la respectarea drepturilor fundamentale ale acestora și la dezvoltarea de societăți democratice și juste, întreaga politică de dezvoltare a UE are la bază principiile drepturilor omului și democrației. Acest lucru a devenit mai explicit după adoptarea în 2012 a Cadrului strategic și a Planului de acțiune privind drepturile omului și democrația. În baza acestor documente, UE l-a numit în 2012 pe Stavros Lambrinidis în funcția de Reprezentant special pentru drepturile omului, cu mandat până în iunie 2014. Misiunea sa a fost de a întări eficacitatea și vizibilitatea politicilor UE de susținere a drepturilor omului la nivel global și a fost îndeplinită în special prin vizite regulate în țări beneficiare ale sprijinului financiar din partea UE, unde a avut numeroase întâlniri cu lideri politici, dar și cu reprezentanți ai societății civile și în mod deosebit cu apărători ai drepturilor omului. Mesajul său a fost foarte clar: UE promovează drepturile omului în toate aspectele acțiunilor sale externe, de la comerț,

investiții sau cooperare în domeniul tehnologiei și telecomunicațiilor, la protecția mediului și asistența pentru dezvoltare. Un demers foarte simplu și eficace a fost cel de a condiționa acordarea de sprijin financiar către instituții publice din țările în curs de dezvoltare de prezentarea de dovezi că se fac progrese în îndeplinirea obligațiilor pe care aceste țări și le-au asumat prin aderarea la convențiile și tratatele ONU privitoare la drepturile omului și democrație. În paralel, UE acordă sprijin organizațiilor societății civile care activează în aceste domenii, chiar și în țări în care autoritățile limitează exercitarea de către cetățeni a drepturilor lor fundamentale.

Dacă drepturile omului sunt recunoscute ca principiu de bază al UE și sunt promovate în relațiile externe ale acesteia, considerăm că în perioada imediat următoare, odată cu începerea activității noului Parlament European și cu instalarea unei noi Comisii Europene, este necesară o mai mare coerență a acestui angajament prin elaborarea unei politici coerente privind migrația, și ea fundamentată pe principiile respectării drepturilor omului. Nu este acceptabil ca UE să fie un susținător activ al drepturilor omului doar pentru cetățenii UE și pentru cetățenii țărilor sărace care aleg să rămână în țările lor, este necesară aceeași abordare și în privința celor care migrează sau

se refugiază în țările Uniunii.Toți principalii candidați la

Președinția Comisiei Europene au afirmat, inclusiv în dezbaterile electorale televizate, că Uniunea Europeană are nevoie de o politică de imigrație. SUA, Canada, Australia și alte țări dezvoltate au politici de migrație, iar statisticile demografice arată clar că Uniunea Europeană are nevoie de migranți.

Este așadar momentul ca instituțiile UE aflate la început de mandat să promoveze această coerență între acțiunea externă și cea internă, ca UE să continue să fie un actor global activ cu acțiune bazată pe drepturile omului, să continue colaborarea cu ONU și să susțină includerea migrației între prioritățile politicilor globale pentru dezvoltare de după 2015, dar și să adopte o politică privind migrația, bazată pe aceleași principii.

Europa, drepturile omului şi migrația

editorial

Călin RusDirector

Institutul Intercultural Timișoara


eveniment

au fost integrate în programul „Zilele Clujului” și au fost puternic mediatizate. Comunităţile de imigranţi au dansat și au cântat pe scenele Clujului, au expus articole de artizanat în cele mai bune și vizitate spaţii expoziţionale, au proiectat filme despre ţările lor într-unul din cele mai mari cinematografe din Cluj, au dezbătut public problemele lor cu funcţionarii publici și au socializat la o seară multiculturală, la care orice clujean ar fi râvnit.

Un concept de festival gândit de comunităţile de imigranţi

Festivalul a fost pregătit pe parcursul a 10 luni și este creaţia comunităţilor de imigranţi ghidate de echipa Ligii Apărării Drepturilor Omului, filiala Cluj. Anul acesta proiectul festivalului a fost elaborat de Cristina Răileanu din partea Grupului de Inţiativă Basarabeană Cluj, Alex Jacho din partea

Festivalul „Migrație și Drepturile Omului”, la a patra ediție

Festivalul „Migraţie și Drepturile Omului” s-a născut în anul 2010 din nevoia Ligii Apărării Drepturilor Omului, filiala Cluj, preocupată de a se apropia de comunităţile de imigranţi pentru a transforma aceste comunităţi în parteneri efectivi în acţiunile de integrare destinate acestora. Și pentru ca aceste acţiuni de integrare să devină reale și efective și nu doar acţiuni pe hârtie.

Acest festival s-a născut preluând o idee mai veche denumită la vremea aceea: „Seara drepturilor omului”. O idee frumoasă adresată românilor a fost transferată comunităţilor de imigranţi din Cluj-Napoca din nevoia de a implementa cu folos proiectele de integrare adresate imigranţilor. Ce trebuia făcut pentru ca acest lucru să se întâmple? Trebuia să scoatem imigranţii din comunităţile lor, să-i transformăm în cetăţeni ai comunităţilor în care ei locuiesc, chiar și temporar.

Aflat anul acesta la a IV-a ediţie, Festivalul „Migraţie și Drepturile Omului” este un model de bună practică privind implicarea imigranţilor în rezolvarea propriilor lor probleme dar mai ales implicarea în proiectele comunităţii unde ei trăiesc temporar sau permanent.

Principalul scop al festivalului este ca membrii comunităţilor de migranţi să devină cetăţeni deplini ai comunităţilor în care locuiesc, permanent sau chiar temporar. Ce înseamnă să devii un cetăţean deplin al comunităţii? Înseamnă ca orice comunitate de imigranţi să aibă o voce în comunitate, iar acea voce să se audă și să fie ascultată. Al doilea pas este ca ei să fie stimulaţi să se implice în problemele comunităţii locale, adică – de pildă – un pakistanez să spună ceva pentru proiectele importante ale Clujului.

Ediţia a IV-a a festivalului a realizat 8 activităţi extrem de diverse pe parcursul a două săptămâni (24 mai - 7 iunie 2014). Toate activităţile festivalului

Vocea comunităţilor de imigranţi

Imigranţii din ţări din afara Uniunii Europene devin cetăţeni tot mai prezenţi în comunităţile din România. România poate deveni a doua casă pentru aceste persoane sau poate deveni un spaţiu străin în care imigrantul se izolează în camera de cămin studenţesc unde locuiește temporar, în meseria lui la o mare companie multinaţională, în familia românească pe care a adoptat-o, sau în activitatea pe care o desfășoară temporar pe teritoriul României în cercetare, în mediul de afaceri, în sectorul ONG, în universităţile din România.

Un imigrant a cărui viaţă se rezumă la prezenţa la cursurile universitare, la relaţia cu propria soţie româncă, la prezenţa obligatorie la un ghișeu din faţa unui funcţionar public, la activităţile lui obligatorii la serviciu, este un imigrant care locuiește în România într-o cușcă. Cum iese imigrantul din această cușcă? Este o întrebare dureroasă pentru imigranţi, și de o mare responsabilitate pentru autorităţile române, deoarece România se pregătește pentru intrarea în spaţiul Shengen, iar unul dintre criteriile de integrare este asigurarea integrării și securităţii imigraţilor pe teritoriul României.

Integrare nu doar pe hârtie

Ana Ludușan Liga Apărării Drepturilor

Omului, Filiala Cluj


documentare sau artistice despre cultura și obiceiurile comunităţilor de migranţi

6. Biblioteca vie.7. Seară multiculturală.8. „Promovarea culturilor”,

Expoziţie de artă populară, fotografie, pictură.

Evaluând activitatea de organizare a acestor evenimente, echipa clujeană a identificat câteva condiții care au asigurat succesul festivalului la nivel local:

• Creareauneirelaţiiputerniceîntre organizatorul festivalului și liderii comunităţilor de imigranţi.

• Comunicareafoartebunăîntreorganizatorul festivalului, autorităţile publice și comunităţile de imigranţi. Eficienţa comunicării poate fi asigurată și prin crearea unei reţele de persoane resursă în principalele instituţii

publice, în comunităţile de imigranţi, în mass media și în alte ONG-uri cu responsabilităţi în domeniu.

• Elaborareaunuibunconcept de festival, împreună cu liderii comunităţilor de imigranţi.

• Delegarearesponsabilităţilorpentru realizarea activităţilor către comunităţile de imigranţi. Cea mai bună formulă: O activitate – responsabil: o comunitate. În acest fel se creează competiţie între comunităţi și se asigură un standard de eficienţă.

• Asigurareauneiechipedeevaluare, monitorizare a activităţilor din partea organizatorului la nivel de comunitate.

• Asigurarearesurselorlocale:spaţii de realizare a activităţilor (de regulă spaţii gratuite puse la dispoziţie de instituţii publice), voluntari, asigurarea vizibilităţii festivalului, asigurarea dialogului cu autorităţile, asigurarea resurselor financiare, asigurarea resurselor de comunicare în reţea.

• Creareaunuisistemdepremii pentru comunităţile, liderii, funcţonarii publici, voluntarii cu rezultate notabile în realizarea festivalului și implicarea în comunitate.

Fiecare cultură promovează anumite valori. Dacă avem cetăţeni cu vederi diferite, cetăţeni care promovează valori diferite, vom obţine o viziune complexă și realistă a problemelor comunităţilor noastre. Așa cum copiii noștri plecaţi în foarte multe ţări ale lumii duc cu ei cunoștinţe și experienţe pe care le împărtășesc comunităţilor noi în care se așează și le îmbogăţesc, așa ne îmbogăţim și noi prin imigranţii veniţi în România din mai toate ţările lumii. Suntem în acea fază a istoriei în care oamenii și bunurile circulă fără stinghereală de la un capăt la altul al globului și de aceea blocarea în comportamente izolaţioniste și etniciste sunt nerezonabile și ineficiente. România face parte din acele ţări ale satului global care au ales cooperarea, deschiderea, dialogul cu ceilalţi parteneri ai satului nostru global.

comunității latino-americane, Ali Shah din partea comunității pakistaneze și indiene, Samir Mouklis din partea comunității marocane și africane și Ana Ludușan, președinte LADO filiala Cluj.

Festivalul a fost sprijinit de numeroși partneri instituționali și din sfera societății civile și a cuprins următoarele activităţi principale:

1. Covorul interculturalităţii – Desene pe asfalt, reprezentând steagurile comunităţilor de imigranţi prezente în program.

2. Concert de muzică şi dansuri latino-americane – Fabian Sanchez, finalist la „Românii au talent”, și-a lansat un album.

3. Dans tradiţional indian şi pakistanez, muzică şi cântece.

4. Secţiune de dans latino- american.5. Promovarea culturilor, Seară

de film. Proiecţie de filme

Integrare nu doar pe hârtie


eveniment

În data de 20 iunie, de Ziua Mondială a Refugiatului, celebrăm curajul și rezistența celor peste 40 milioane de persoane care au fost nevoite să-și abandoneze casele.

Conflictele ce au izbucnit în toate colțurile lumii afectează milioane de mame, tați, fii și fiice, destrămând familii și distrugând vieți. Milioane de persoane resimt impactul devastator al războaielor și persecuției.

Cel mai adesea ajung la noi știrile de pe front, din prima linie, știri despre acorduri de pace eșuate sau numărul victimelor unui conflict. Povestea umană din spatele știrilor și al statisticilor este de multe ori uitată sau ignorată.

De aceea, anul acesta, de Ziua Mondială a Refugiatului – 20 iunie –

dorim să spunem povestea milioanelor de refugiați – așa cum este ea trăită de aceștia sau văzută de către alții. Un număr impresionant de jurnaliști, fotografi, scriitori, muzicieni, actori s-au alăturat campaniei UNHCR publicând mesaje de susținere și povești – experiențe personale legate de refugiați.

Ceea ce impresionează însă cu adevărat sunt poveștile refugiaților. Acestea ne vorbesc despre experiențe ce se întind pe parcursul mai multor decenii, amintiri dramatice despre momentul dezrădăcinării, despre drumul lung și presărat de pericole, incertutudini dar și despre un nou început.

În ultimii ani, numărul persoanelor afectate de conflicte și persecuție a atins cote fără precedent iar

20 iunie: Gabriela Leu

Responsabil comunicare

UNHCR România

povestea lor, a disperării, curajului și supraviețuirii, a devenit cea mai arzătoare poveste a timpurilor noastre.

***De-a lungul vieții mele și în munca

mea pentru UNHCR, am văzut cât de departe poate merge un părinte, câte sacrificii poate face și ce decizii cumplite este obligat să ia pentru a-și apăra copii, pentru a-i feri de amenințarea violenței, persecuției și de ororile războiului. Acești părinți, acești copii sunt supraviețuitori. În pofida pierderii căminului, a agoniselii de o viață, a celor dragi, a patriei lor, familiile de refugiați din toată lumea dau dovadă de curaj, rezistență și hotărăre cu adevărat emoționante. Aceasta este povestea ce trebuie spusă lumii întregi.”

Khaled Hosseini, Ambasador al Bunăvoinței pentru UNHCRFoto: UNHCR/B. Sokol/2014


Ziua Mondială a Refugiatului

Vă invităm să fiți parte a marii familii de suporteri ai UNHCR și să duceți mai departe poveștile refugiaților.

Sau poate aveti Dvs. înșivă o poveste de spus și pe care ne-o puteți împărtăși vizitând stories.unhcr.org/ro.

***

Povestea Samirei*, România

Am întâlnit-o pe Samira, refugiată din Irak, la Centrul de Tranzit în Regim de Urgență Timișoara într-o dimineață de mai, cu doar câteva zile înainte de plecarea spre o țară terță de relocare.

A fost dorința Samirei să pregătească, înaintea despărțirii, mâncare tradițională pentru ceilalți refugiați aflați în centru, gătind printre altele, orez biryani – mâncarea sa preferată.

„Îmi place să gătesc și să am grijă de familia mea: casa este foarte importantă pentru mine” a mărturisit întorcând privirea spre soțul și fiica sa aflați de asemenea la Timișoara în așteptarea finalizării formalităților de relocare.

„Vreme de 19 ani și 9 luni am fost un contabil foarte harnic și priceput” își amintește Samira cu mândrie de zilele fericite din Irak. Și-a întemeiat o familie și viața părea să curgă lin, până războiul și nevoia de supraviețuire au purtat-o din loc în loc, forțând-o să lupte pentru ca fiecare nouă casă să devină acasă.

Când a izbucnit conflictul din Irak, au început și problemele. Nimeni nu mai era în siguranță iar fetița, pe atunci în vârstă de opt ani, a fost urmărită și atacată de persoane neindentificațe. Îngroziți, cei trei au hotărât să părăsească țara. Samira își amintește foarte clar acel moment. „Era ziua

de 24 august 2006. A trebuit să luam avionul până în Siria. Orice altfel de călătorie ar fi fost prea periculoasă. În Siria am pornit de la zero și am rămas la zero.” A fost o perioadă grea iar în cele din urmă conflictul din Siria a pus din nou în pericol viața Samirei și a familiei sale. Aceștia au cerut ajutorul UNHCR, fiind ulterior incluși pe lista refugiaților propuși pentru relocare într-o țară terță, lăsând

încă o data în urma lor tot ce aveau.Astăzi Samira privește cu speranță

dar și teamă către viitor. „Știm încotro mergem dar nu știm cum va fi viața noastră... Am emoții dar cred că va fi bine. Poate că vom avea, în cele din urmă, un loc al nostru, o casă, o viață… Vom putea merge mai departe.”

*Nume schimbat din motive de protecție.

Khaled Hosseini, Ambasador al Bunăvoinței pentru UNHCRFoto: UNHCR/B. Sokol/2014

Samira, refugiată din Irak, aflată la Centrul de Tranzit în Regim de Urgență de la TimișoaraFoto: UNHCR/ G.Leu /2014


proiect

sosirea în România a refugiaţilor. Cei 40 de refugiați au fost distribuiți în două grupuri a câte 20 de persoane pentru instalare în cursul lunii mai 2014 la București, respectiv Timișoara.

Proiectul este co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul General „Solidaritatea și managementul fluxurilor migratorii”, Fondul European pentru Refugiați, Programul Anual 2012, Contract număr ERF12/01-06.01.

Rolul OIM și ARCA în procesul de relocare

De mai bine de 60 de ani, OIM joacă un rol cheie la nivel mondial în relocarea refugiaţilor. Ca parte a contribuţiei sale la managementul migraţiei la nivel global, OIM facilitează integrarea refugiaților prin servicii comprehensive de relocare.

Începând cu 1998, misiunea ARCA Forumul Roman pentru Refugiați și Migranți este de a sprijini împlinirea potenţialului fiecărei persoane care se refugiază, migrează sau se repatriază în România și de a facilita integrarea acestor persoane în societatea românească. Principalele domenii de activitate sunt susținerea și facilitarea

prin intermediul Inspectoratului General pentru Imigrări, răspund umanitar și solidar nevoilor de protecție ale acestor persoane, în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1596/2008 privind relocarea refugiaților în România.

România, ca țară de relocare, asigură refugiaților protecţie fizică și juridică, inclusiv accesul la drepturi civile, politice, economice, sociale și culturale, drepturi similare cu cele de care beneficiază cetăţenii proprii. Refugiaţii au, de asemenea, posibilitatea de a deveni în cele din urmă cetăţeni cu drepturi depline.

Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), Biroul în România, în parteneriat cu Forumul Român pentru Refugiați și Migranți (ARCA) sprijină inițiativa Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI) de relocare în România a 40 de refugiați irakieni aflați în Turcia.

OIM și ARCA implementează proiectul Relocarea din Turcia în România a 40 de refugiați irakieni, sub sloganul „O nouă viață, un nou început!”, și își propun să contribuie la susținerea programului de relocare de refugiaţi al României, prin asistenţă specifică înainte de transferul în România, în timpul transferului și 30 de zile după

Relocarea este un instrument și un simbol de solidaritate internațională și de participare la efortul comun de a găsi soluții durabile pentru refugiații care nu se pot întoarce în țările de origine de teama persecuției sau a războiului și care nu pot continua să rămână în țara în care au cerut azil pentru prima dată.

Refugiații irakieni sunt printre grupurile de refugiați cele mai reprezentative ca număr în Turcia. Conform statisticilor Înaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR), în anul 2013 se aflau în Turcia peste 9000 de refugiați irakieni.

Aceste persoane întâmpină dificultăți în ceea ce privește întoarcerea acasă de bunăvoie în condiții de demnitate și siguranță, precum și în a beneficia de protecție și oportunități de integrare de lungă durată în Turcia. În acest context, singura soluție durabilă pentru aceste persoane este relocarea pe teritoriul unui alt stat care le poate acorda protecție, rezidență permanentă și acces la aceleași drepturi și obligații ca pentru propriii cetățeni.

România a raspuns umanitar și solidar nevoilor de protecție ale acestor persoane și eforturilor Statului Turc de gestionare a fluxurilor de refugiați, prin instalarea pe teritoriul său a unui număr de 40 refugiați irakieni. Transferul refugiaților irakieni reprezintă cea de-a doua operațiune de relocare la care autoritățile statului român,

Relocarea din Turcia în România a 40 de refugiați irakieni

Irina CiotirARCA FRRM

Maria VoicaOIM România


adaptează noilor realități pentru a-și croi propriul parcurs iar comunitatea gazdă oferă condițiile necesare pentru ca acest proces să poată avea loc. Pentru mulţi refugiaţi, mai ales din Europa, integrarea este cea mai relevantă soluţie durabilă iar in cazul refugiaților relocați procesul de integrare începe chiar din prima zi.

Ziua cea mare

Întâlnirea cu refugiații relocați din data de 29 mai 2014 a fost una plină de zâmbet și emoție. Refugiații au fost întâmpinați la aeroport, preluați și acompaniați la cazarea pregatită special pentru ei, atât în București, cât și în Timișoara. În ambele locații refugiații au fost întâmpinați cu pachete de bun venit și cu o masă caldă tradițional irakiană.

Echipa și voluntarii implicați în proiect au fost prezentați refugiaților, s-a luat masa împreună și s-au schimbat primele impresii. Aproximativ 20 de voluntari au fost selectați și vor fi implicați în activitățile aferente proiectului pentru primele 30 de zile, atât în București cât și în Timișoara, printre care și reprezentanți ai comunităților de străini din România, mediatori interculturali, studenți români.

Pentru primele 30 de zile organizațiile implicate vor desfășura activități specifice de acomodare culturală, cursuri de inițiere în limba română, servicii de asistență pentru obținerea documentelor necesare, asistență materială/medicală/psihologică/juridică de bază și cazare, precum și servicii de informare a refugiaților în funcție de nevoile specifice de informare ale acestora.

De asemenea, refugiații relocați vor beneficia de asistență și servicii cu privire la:

• Accesullaserviciipublice(alocații pentru copii, ajutoare sociale, accesul la educație și servicii medicale);

• Asistențămaterialădirectă;• Inserțiapepiațamuncii;• Accesullalocuințe;• Învățarealimbiiromâne;• Integraresocialăși

acomodare culturală.Dorința de a rămâne în România

există, la unele familii mai pregnant decât la altele, la fel ca și teama de necunoscut și dorul de casă. Încrederea se câștigă în timp iar timpul se scurge diferit conform celor două culturi alăturate.

Întreaga echipă implicată atât la București cât și la Timișoara speră și întreprinde toate activitățile necesare ca primele 30 de zile să le ofere refugiaților relocați premisele unui început pozitiv și acces la toate informațiile necesare în vederea începerii procesului de integrare în societatea românească.

Procesul de integrare a refugiaților va fi continuat la București de Serviciul Iezuit Român pentru Refugiați (JRS) în parteneriat cu Salvați Copiii, iar la Timișoara de Asociația Ecumenică a Bisericilor din România (AIDRom) în parteneriat cu Asociația Serviciul Apel, sub atenta coordonare și monitorizare a Inspectoratului General pentru Imigrări.

integrării migranților, și în mod special a refugiaţilor, îmbunătăţirea legislaţiei în domeniu, precum și prestarea de servicii integrate, aferente integrării socio-economice și culturale a acestora.

Ambele organizații, prin echipele de implementare, sunt alături de cei 40 de refugiați relocați, în primele 30 de zile de la sosirea acestora în România, în parcurgerea primilor pași spre acomodarea în țara gazdă.

Integrarea refugiaţilor este un proces dinamic, multifaţetat și bidirecţional care impune eforturi din partea tuturor părţilor interesate, inclusiv un anumit nivel de pregătire din partea refugiaţilor pentru a se adapta la societatea care îi primește fără a fi nevoiţi să renunţe la propria identitate culturală, precum și pregătirea corespunzătoare a comunităţilor primitoare și instituţiilor publice pentru a primi refugiaţii și a satisface nevoile unui comunităţi diverse (Comitetul Executiv al UNHCR 2005).

Integrarea refugiaților se referă la procesul de inserție efectivă în noua comunitate. Este un proces pe termen lung în care sunt implicați în egală măsură atât refugiații, cât și comunitatea gazdă. În timpul acestuia, refugiații se

Relocarea din Turcia în România a 40 de refugiați irakieni


eveniment

călătorie, de cărți, de atelierele de învățare a limbilor hindi, bengaleză, tamil. De la an la an tot mai mulți oameni participă la acest festival. Anul acesta au venit la Muzeul Satului în perioada festivalului nostru aproape 7000 de persoane. Este un public tânăr, cu vârste cuprinse între 16 și 45 de ani, dar sunt și persoane mai în vârstă, care au nostalgia cinematografiei indiene din perioada anilor ’70 – ‘80.

Cei care susțin acest festival sunt buni cunoscători ai culturii indiene, începând cu scrierile lui Mircea Eliade, Sergiu Al. George sau ale Amitei Bhose. Unii au călătorit în India, alții au studiat limba hindi sau bengali, alții sunt interesați de diverse aspecte ale culturii pop (seriale, muzică, dans).

Mare parte din membrii comunității indiene din România vin la Muzeul Satului să susțină Festivalul culturii indiene. Pagina noastră de Facebook are în acest moment peste 5800 de fani, cu care continuăm să comunicăm și în afara perioadei festivalului.

Ați avut și alți parteneri care v-au susținut în realizarea acestui eveniment?

Manohar Lal. Când am început să ne gândim la organizarea acestui festival, una dintre motivații a fost aceea de a ajuta la integrarea socială și culturală a indienilor care trăiesc în România, precum și la reducerea distanței dintre două culturi și societăți diferite prin descoperirea de valori comune și crearea unui spațiu simbolic de comunicare și prietenie între România și India. Ne doream promovarea culturii indiene în România printr-un eveniment care să prezinte aspecte diverse ale acestei culturi incredibil de bogate din punct de vedere spiritual, artistic, turistic, gastronomic; mai ales că, așa cum am văzut de-a lungul acestor șase ediții ale festivalului, cultura indiană este iubită și admirată în România, stârnind deopotrivă interes și entuziasm.

Dacă ar fi să descrieți publicul acestui Festival, ce ați putea spune despre acesta?

În zilele în care are loc festivalul, Muzeul Satului se transformă într-un sat indian: oamenii vin îmbrăcați în port tradițional indian, gustă din specialitățile culinare, se bucură de muzică și dans, de prezentările de

Festivalul „Namaste India” a fost organizat în București la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, în perioada 23-25 mai 2014, aflându-se la cea de-a șasea ediție. La invitația organizatorilor, în acest an am avut plăcerea să completăm programul festivalului prin realizarea seminarului local organizat în cadrul proiectului „Migrant în România Interculturală (IF/11.01-04.01/2012, co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul General „Solidaritatea și managementul fluxurilor migratorii”, „Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe”, Programul anual 2012, administrat în România de Inspectoratul General pentru Imigrări).

Mediatorii interculturali din București au avut astfel ocazia de a împărtăși cu participanții la seminar atât experiența integrării imigranților în România (situaţie, nevoi și soluții actuale) cât și tradiții, elemente culturale ale țărilor de origine. Asociația pentru Apărarea Drepurilor și Integrare Socială (ADIS) s-a implicat în calitate de partener al proiectului în organizarea acestui seminar, care s-a bucurat de un număr semnificativ de participanți.

De asemenea, Asociația ADIS, prin echipa sa căreia i s-au alăturat voluntari și stagiari, a oferit participanților la festival posibilitatea de a viziona expoziția de fotografie realizată de copiii și tinerii imigranți în România în cadrul proiectului „Cursuri de limba română și activități educative pentru străinii din afara Uniunii Europene” (IF/12.02-02.01, co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul General „Solidaritatea și managementul fluxurilor migratorii”, „Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe”, Programul anual 2012, administrat în România de Inspectoratul General pentru Imigrări), continuând cu realizarea altor activități care au deschis calea interculturalității și a cunoașterii într-un mod interactiv a culturii românești.

Pentru a cunoaște culisele organizării festivalului culturii indiene „Namaste India”, vă invităm să lecturați interviul realizat cu organizatorii acestuia, Angelica Marinescu și Iuliana Nălățan de la Centrul Cultural „Rabindranath Tagore”.

Cum a apărut ideea organizării Festivalului „Namaste India”?

Ideea festivalului culturii indiene a venit în anul 2010 din partea unei echipe de români pasionați de cultura indiană, care au fondat Centrul cultural indian „Rabindranath Tagore”, organizatorul principal al acestui eveniment. Prima ediție a fost organizată în perioada 9-16 octombrie 2010 la București, în colaborare cu atașatul cultural al Ambasadei Indiei la București din acea perioadă, domnul

Namaste India


Georgiana Rentea, Președinte

Asociația pentru Apărarea Drepturilor și Integrare Socială (ADIS)

Srinvanti Chakrabarti (dans clasic Odissi), Sharmila Sharma (dans clasic Kathak), Mahua Mukherjee (muzica devoțională), Sanjay Kansa Banik (tabla). În 2011 și 2012 am organizat mai multe conferințe științifice și am invitat indianologi din România și India să susțină prezentări, la inițiativa Mihaelei Gligor, cercetător științific la Academia Română din Cluj și a Mariei Pomohaci. Una dintre invitatele ediției din 2011 a fost Prof. Dr. Uma Dasgupta, cea mai importantă specialistă în opera și viața lui Tagore, coordonatoare a seriei „Tagore” la Oxford University Press. Din 2012, am insistat asupra promovării călătoriilor spre India, mai ales pentru că ne bucurăm de sprijinul Ministerului Turismului Indian și al „India Tourism Frankfurt”. La ediția de anul acesta am colaborat cu Asociația pentru Apărarea Drepturilor și Integrare Socială, care a organizat mai multe activități interculturale în cadrul festivalului.

Cine au fost participanții la festival?

La festival invităm în fiecare an artiști, artizani, comercianți, cercetători, scriitori,

agenții și reviste de turism, bloggeri etc., care sunt interesați sau promovează cultura și turismul indian în România.

Care este cea mai mare satisfacţie pentru ediţia din 2014?

Colaborarea mai apropiată cu Ambasada Indiei în România, în special Excelența Sa Doamna Manimekalai Murugesan, Ambasadoarea Indiei la București, domnul Arun Kumar Sharma și domnul V. Venkataraman.

Ce rezultate ați obținut în urma organizării celor șase ediții ale festivalului?

Credem că cele șase ediții ale acestui festival au reușit să îmbunătățească imaginea Indiei în România și să reunească o comunitate interesată de diferite aspecte ale culturii indiene, aducând împreună români și indieni în același spațiu.

Intenționați să continuați organizarea festivalului și în anii următori?

Dorim, bineînțeles, să continuăm acest proiect, care până acum a fost un succes, spre bucuria și uneori uimirea noastră.

În încheiere, vă rugăm să transmiteți un mesaj cititorilor revistei „Migrant în România”.

Vă invităm la următoarea ediție a Festivalului culturii indiene „Namaste India” să vă simțiți împreuna cu noi mai aproape de India.

Partenerul cel mai important al Festivalului culturii indiene „Namaste India” este Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, împreună cu care organizăm acest eveniment începând din 2011. De anul trecut festivalul se bucură de susținerea „India Tourism Frankfurt”, reprezentantul regional al Ministerului Turismului indian și avem dreptul de a folosi logo-ul „Incredible India” pe materialele noastre de promovare. Membrii Ambasadei Indiei la București ne-au susținut de-a lungul timpului iar anul acesta Excelența Sa Ambasadoarea Indiei la București, doamna Manimekalai Murugesan a luat parte la deschiderea oficială a festivalului.

Festivalul se află în anul 2014 la cea de-a șasea ediție. Ce s-a schimbat de la o ediție la alta?

Fiecare ediție a avut specificul ei: la prima ediție am propus un spectacol intitulat „Muzeul figurilor de ceară indiene”, unde am adus în scenă artiști români care au primit burse de studiu în India și care s-au specializat în dans sau muzică indiană clasică. La următoarele ediții am invitat artiști indieni, cum au fost

Namaste India

Interviu cu Angelica Marinescu şi Iuliana Nălățan, Centrul Cultural „Rabindranath Tagore”


eveniment

devenind astfel o republică democratică începând cu 1966. Modesta și Carlos au continuat cu dansuri merengue încheind astfel momentul lor cu o adevarată fiesta dominicană.

Al cincilea moment al evenimentului a fost creat de Ayman al Nabulsi, care a recitat din propriul portofoliu poeme filosofice și de dragoste în limba arabă. Publicul a putut regăsi versurile acestuia în programul tipărit al evenimentului, unde au fost publicate cele trei poeme recitate: „Concluzia”, „Alt summit” și „Nedescris”.

Momentul lui Ayman a fost continuat cu dansuri tradiţionale coreene. Voluntare ale Asociaţiei Interculturale Româno-Coreene (Bianca Tunea și Roberta Tripea) și ale centrului nostru (Adina Grigore, Camelia Baciu și Daniela Grapă), studente ale Universității Transilvania din Brașov,

Benin cum sunt catolicii, evanghelicii, musulmanii și vodoun – introducând astfel Beninul ca „ţara voodoo”.

Daniela Popa și Eugeniu Cosciug din Republica Moldova, studenți la Universitatea Transilvania din Brașov și membri ai partenerilor noștri, Asociaţia Tinerilor Basarabeni din Brașov, au încântat publicul cu trei cântece tradiţionale din Republica Moldova.

Modesta Peralta Sosa și Carlos German Tatis din Republica Dominicană au creat al patrulea moment al evenimentului cu o scurtă prezentare despre Republica Dominicană. Cei doi au prezentat istoria lui Santo Domingo, povestind că a fost descoperită de Cristofor Columb în 1492 și a devenit prima capitală în Lumea Nouă. Carlos și Modesta au mai povestit că Republica Dominicană a ieșit de sub dominaţia haitiană în 1844 și de sub cea americană în 1924,

Integrarea nu este un proces unidirecţional în care doar imigranţii trebuie să facă eforturi de integrare, ci unul bidirecţional, în care atât imigranţii, cât și societatea gazdă trebuie să facă eforturi de acomodare și integrare a străinilor (Castles et al. 2002:119).

Atât prima ediţie a evenimentului Brașov Multicultural Day (2013), cât și cea de-a doua ediţie, din luna mai a anului 2014, au fost create în asentimentul acestei definiţii a integrării.

Brașov Multicultural Day (ediţia a doua), organizat în 10 mai 2014 de Centrul de Informare și Consiliere pentru Străini Brașov, a fost găzduit de Centrul Cultural Reduta din Brașov, care a și fost partenerul principal al evenimentului.

Evenimentul a avut două componente: program artistic și expoziţii culturale însoţite și de bucătărie internaţională.

Programul artistic a cuprins dansuri tradiționale, prezentări de ţară, muzică tradiţională, recitări de poezie și paradă de costume.

Evenimentul a fost deschis de Filip Florin, voluntar al centrului nostru și student al Facultăţii de Sociologie și Comunicare din cadrul Universităţii Transilvania din Brașov. Acesta a interpretat cântece tradiţionale autentice pastorale din zona Făgărașului („Dragu mi-i să fiu cioban” din repertoriul lui Răzvan Năstăsescu) și din Mărginimea Sibiului („Desfă mândră și dezleagă” din repertoriul lui Robert Târnăveanu).

Al doilea moment a fost susţinut de Marielle Yasmine Agbahoungbata din Benin (Africa de Vest), aflată în Brașov cu o bursă post-doctorală. Marielle a prezentat publicului o scurtă istorie a Beninului: fostă colonie franceză, situată între Nigeria și Togo și mărginită în sud de Oceanul Atlantic, în Benin se vorbesc limbile fon și franceză. Agricultura în Benin este foarte importantă (bumbac, manioc, porumb), iar Templul Pitonilor, cascada Tata-somba, Parcul Naţional Pendjari sunt unele dintre cele mai vizitate repere turistice din Benin. Marielle a vorbit și de grupurile religioase întâlnite în

Braşov Multicultural Day, Ediția a doua


maghiare, ţigănești și americane.Spectacolul pe scenă a fost încheiat

cu o paradă de costume din toate colţurile lumii. Parada a fost deschisă de Gabriela care a obţinut cetăţenia canadiană, îmbrăcată cu Regalia primită din partea băștinașilor canadieni, apoi urmând costume tradiţionale iordaniene, indiene, românești, coreene, nigeriene și din Republica Moldova.

Ceea ce trebuie menţionat este că prezentatoarea evenimentului, Monica Dan, voluntară a centrului nostru, a prezentat fiecare moment de pe scenă personalizându-și ţinuta cu elemente vestimentare specifice sau cu câte un simbol al ţării respective.

A doua componentă a evenimentului a fost organizarea a 23 de expoziţii culturale. Dacă anul trecut în cadrul primei ediţii au participat 13 ţări, anul acesta au participat 23 de ţări. Astfel, expoziția culturală a cuprins: Filipine, Turcia, Japonia, Republica Dominicană, Albania, Coreea de Sud, Republica Moldova, China, Ucraina, Brazilia, Chile, Nigeria, Benin, Tunisia, Algeria, SUA, Canada, Iran, Palestina, Australia, Siria, Iordania, România. Fiecare dintre ţările enumerate a fost prezentată de proprii cetăţeni, care sunt stabiliţi în Brașov din diferite motive.

Pe lângă expoziţiile culturale create de străinii din Brașov, participanții la eveniment au putut

au purtat tradiţionalele hanbok-uri coreene și au dansat timp de trei minute un graţios dans tradiţional coreean.

Laura Marzullo Dos Santos și Filipe Athan din Brazilia (voluntari ai AIESEC Brașov) au învigorat apoi publicul cu un dans vesel brazilian, cucerindu-ne pe toți cu naturaleţea lor.

Daniel Ahmet din Albania ne-a cântat și anul acesta tradiţionalele „Serenata Korçare“, cântece tradiționale din regiunea lui natală Korçë din Albania și a provocat publicul la o horă albaneză. Persoane din Turcia, Nigeria, Republica Dominicană, România, Albania au dansat împreună în hora albaneză, subliniind astfel mesajul multicultural al evenimentului.

Câţiva studenţi din Nigeria (Ojukwu Peter Emmanuel, Ahmad Abdullaji Majama’a, Oiepalango Chidi Samuel – venit din București special pentru a participa la eveniment) și-au câștigat

din nou popularitatea cu dezinvoltura și spontaneitatea lor. Aceștia au început momentul despre Nigeria cu recitarea imnului. După acesta, Ahmad a făcut o scurtă prezentare despre Nigeria aducând la cunoștinţa publicului simbolistica steagului nigerian care înseamnă „Dragoste, pace și unitate” (“Love, peace and unity”). Cei trei au încheiat momentul cu prezentarea și interpretarea unui videoclip – „Ada, ada” care descrie obiceiurile opulente și colorate de nuntă din Igbo, regiune din sud-estul Nigeriei.

Ultimul moment a fost susţinut de Corul Superar, condus de profesoara de muzică din Australia, Elana Andrews și acompaniat la pian de Philip Hartman din SUA care, împreună cu 20 de copii de la școli din Brașov și Covasna au susţinut mesajul de unitate al evenimentului atunci când au interpretat cântece românești,

Astrid HambergerCercetător migraţie

Braşov Multicultural Day, Ediția a doua


Date de contact:

Centrul de Informare şi Consiliere pentru Străini BraşovTel: 0766282090Tel/Fax: 0268336190E-mail: [email protected]: www.arpcps.ro, www.româniaeacasa.comFB: www.facebook.com/MigrantIntegrationCenterBrașovReprezentant: Astrid Hamberger

gusta din preparate internaționale foarte diverse de bucătărie: coreeană, filipineză, chinezească, nigeriană, arabă (iordaniană, delicii tunisiene și palestiniene), persană, japoneză, sud-americană și românească.

La eveniment au fost prezenți Excelența Sa doamna Boutheina Labidi, Ambasador al Republicii Tunisiene în România; Excelența Sa domnul Ambasador al Iordaniei; Excelența Sa Consulul onorific al Regatului Hașemit al Iordaniei la Brașov, Raed Dahabreh, soția acestuia și personal al Consulatului Iordaniei din Brașov; Excelenţa Sa Consulul General al Republicii Coreea în România, SoonHyun Kwon și soția acestuia; personal al Ambasadei Statului Palestina în România. De asemenea, Ambasada Republicii Algeriene Democratice și Populare în România, Ambasada Republicii Arabe Siriene în România și Ambasada Republicii Islamice Iran în România au facilitat crearea de standuri expoziționale, oferind organizatorilor obiecte și materiale de prezentare despre aceste ţări.

Un moment semnificativ al evenimentului a fost distribuirea de „pașapoarte” pentru participanţi

și obținerea de „vize” din partea celor prezenţi la eveniment. Centrul nostru a creat pașapoarte tip carneţel cu 25 de casete în interior, pentru obţinerea unei semnături de la fiecare țară prezentă la eveniment.

Astfel, pe lângă faptul că ambasadorii și consulii prezenţi au contribuit la crearea standurilor despre ţările lor alături de celelalte ţări prezente, aceștia au acordat direct și „vize” celor care deţineau pașaportul. „Viza” a constat într-un salut scris sau o semnătură din partea acestora. Pașaportul a fost distribuit tuturor și a oferit oportunitatea ca cetăţenii români și străinii să intre în contact unii cu ceilalţi și să schimbe informaţii din ţările lor.

Partenerii acestui eveniment au fost Centrul Cultural Reduta, Consiliul Județean Brașov, Institutul Confucius din Brașov, Asociația Musashino, Asociația Interculturală Româno-Coreeană, Centrul Cultural Palamaris, Asociația Tinerilor Basarabeni din Brașov, Agenția Metropolitană pentru Dezvoltare Durabilă Brașov, AIESEC. De asemenea, un ajutor semnificativ în organizarea evenimentului a venit din partea voluntarilor centrului nostru, care au creat standul

expoziţional despre România și au ajutat la logistica evenimentului.

Centrul de informare și consiliere pentru străini din Brașov face parte dintr-o rețea de 15 centre naționale gestionate de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), Biroul în România, în parteneriat cu Asociaţia Serviciul Apel prin proiectul „Coordonarea națională a acțiunii de integrare a resortisanților țărilor terte (RTT) în România”, finanțat prin Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe, Programul anual 2012 în cadrul Programului General “Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii”.


eveniment

Maria Luiza Mohamed

Adrian Ion Floricel

Participarea cetățenilor Timișoarei la festivităţile dedicate Zilei Europei în acest an reliefează unitatea și armonia în care trăiesc în orașul nostru oamenii de etnii diferite, de vârste și profesii diferite. Programul a bucurat fiecare participant în parte, senior sau junior, prin spectacolele artistice și expoziţiile prezentate, concertele de muzică simfonică și ușoară satisfăcând toate preferinţele.

În acest an, în data de 10 mai, Parcul Rozelor a fost locul unde s-a desfășurat partea a doua a festivalului, pe tot parcursul zilei.

Odată cu roua dimineţii, în Parcul Rozelor au „răsărit” pavilioanele centrelor culturale din Timișoara, prinse într-o cunună a interculturalităţii și totodată a unităţii de către Instituția Prefectului Judeţului Timiș, reprezentată la eveniment de Mihaela Boran și de către Centrul de Informare Europe Direct, prin reprezentanta sa, doamna Maria Ciorba. Evenimentul a

fost organizat împreună cu Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Judeţean Timiș și cu participarea Inspectoratului Școlar Judetean Timiș, a multor instituţii de învâţământ, instituții culturale și organizaţii non-guvernamentale din Timișoara.

Și cum primavara a poposit și în orașul de pe malul Begăi, glasurile zglobii ale copiilor au răsunat pe scena parcului iar razele calde ale soarelui au îmbujorat feţele acestora.

O confirmare a multiculturalităţii bănăţene a fost prezența pe scenă, alături de copiii din școlile timișene, a copiilor de etnie arabă, ce au fost promovaţi prin intermediul Centrului Cultural Româno-Arab, întregind

Unitatea europeană într-o diversitate bănățeană încununează

festivalul dedicat Zilei Europei

astfel buchetul de flori al diversităţii europene. Ei au prezentat un spectacol de dansuri sub îndrumarea directorului Școlii Arabe din Timișoara,doamna Maisa Abolaban.

Centrul Cultural Româno-Arab a deschis la rândul său o paletă de diversitate în unitatea orientală, astfel încât cetăţenii tunisieni, algerieni, sirieni, egipteni, iordanieni, palestinieni și irakieni prezenţi la eveniment s-au simţit parte a unităţii europene în sentimente și aspiraţii.

Gândurile și aspiraţiile acestora au fost așternute de-a lungul anilor în paginile revistei „Migrant în România”, revista Institutului Intercultural din Timișoara, care, indiferent de „anotimpuri”, este alături de cei ce împărtășesc cele mai umane sentimente.

Uniunea Europeană a câștigat în anul 2012 Premiul Nobel pentru Pace, ca o confirmare a reușitei în a deveni un instrument de stabilitate și menţinere a păcii. Ne dorim ca această undă să se propage în continuare, chiar dacă obstacolele vieţii cotidiene încetinesc valul, pierzând esenţa umanismului real.

În spiritul principiilor democraţiei, Centrul Cultural Româno-Arab susţine integrarea culturală și socială a cetăţenilor de etnie arabă, alături de celelate etnii, întregind cununa etnică din Banat.


interviu

Jasim Sukaina - Abeer reprezintă modelul femeii

arabe care face carieră. În Irak, ţara sa natală,

era profesoară de limba arabă şi matematică. În

România, predă limba arabă la Cambridge

School în Bucureşti. Se implică în problemele imigranţilor atât prin

asociaţia Bud’s Flowers, pe care a înfiinţat-o, cât

şi prin calitatea sa de mediator intercultural

pentru comunitatea arabă din Bucureşti.

A venit în urmă cu 15 ani în România, pentru că soţul ei avea afaceri

aici, iar la arabi tradiţia este ca soţia să-şi urmeze

întotdeauna soţul.

Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), Biroul în România, a organizat în primele luni ale anului 2014 concursul media România e acasă, cu scopul de a promova cele mai bune articole, reportaje şi materiale de presă cu tema integrării străinilor în societatea românească.

Vă prezentăm aici articolul câştigător la secțiunea Presă scrisă, publicat pe site-ul Centrului de documentare şi cercetare în domeniul integrării imigranților, www.cdcdi.ro.

Celelalte două materiale desemnate câştigătoare au fost: La secțiunea Presă audio-video, emisiunea „Secretele Braşovului” din 22 februarie 2014 de la Radioteleviziunea Transilvania; iar la secțiunea Testimoniale ale străinilor din România, articolul „A lăsat Venezuela pentru a-şi urma dragostea la 10.000 de kilometri”, de Maria Elena Ballestero de Stoica.

Jasim Sukaina ‑ Abeerfemeia arabă care face

carieră în RomâniaCum vi s-au părut românii la început?

Eu am venit în România în anul 1998. La început pentru mine totul era străin și sincer am avut o teamă faţă de români. Nu-i cunoșteam și nu știam cum să comunic cu ei. Nici nu îndrăzneam, mai ales că am avut bariere până am început să învăţ limba română. Am venit cu copilul meu care avea 7 luni și după ce l-am născut pe cel de-al doilea, cam la vreo

doi ani de la sosirea mea în România, am început să muncesc la o școală arabă ca profesor de limba arabă.

Aţi găsit ușor de lucru?

Prin relaţia cu imigranţii am găsit, mai precis am auzit de la o prietenă că s-a înfiinţat o școală nouă și am depus documentele necesare pentru a lucra. Apoi, am lucrat ca asistent la Ambasada Palestinei aproximativ 3 ani, apoi ca director executiv la o


Alexandra MănăilăJurnalistă

Jasim Sukaina ‑ Abeerfemeia arabă care face

carieră în Româniafirmă de import-export și, în sfârșit, acum sunt profesor de limba arabă la Cambridge School din București.

Dar aveţi și o asociaţie…

Mie îmi place să comunic și să colaborez cu oamenii, de aceea am făcut o asociaţie, Mugurii florilor (Bud’s Flowers), prin care am derulat acţiuni umanitare la Centrul pentru solicitanţii de azil și refugiaţii din București (de pe str. Vasile Stolnicu). Am adunat

încălţăminte, îmbrăcăminte și mâncare de la prieteni și le-am donat acolo. Cu acceptul Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI) vreau să donez un televizor, un frigider. În curând, aș vrea să fac un canal de radio online pentru imigranţi, prin intermediul căruia de două ori pe zi să ofer informaţii imigranţilor în limba arabă și engleză. Am o prietenă pe care o s-o întreb dacă poate să mă ajute cu franceza, chineza. Mi-aș dori să fac un centru care să aibă grădiniţă pentru copii și

after-school, în special pentru copiii din căsătoriile mixte, care vor să înveţe limba arabă, iar părinţii nu au timp să-i înveţe. Scopul meu este ca la început să fac un centru mic de învăţare a limbii arabe pentru români și de învăţare a limbii române pentru imigranţii arabi. Locaţiile sunt însă foarte scumpe comparativ cu posibilităţile mele și am zis să iau lucrurile încet.

În ce stadiu sunteţi cu procedurile de cetăţenie?

Eu am primit stabilire de domiciliu (nota red.: reședinţă permanentă) și acum încerc să depun actele pentru a dobândi cetăţenia română. Știu că este un proces foarte greu de făcut, știu că trebuie să învăţăm foarte multe lucruri dificile cum ar fi Constituţia României, dar este bine să primim astfel de informaţii. Totuși, procedura durează mult, în plus trebuie să obţin cazier din Irak, dar acolo situaţia este foarte grea și e foarte dificil de obţinut; durează vreo 6 luni. [N. red. – Între timp, Abeer a obținut cetățenia română].

Studiile v-au fost recunoscute în România?

Da, când am început să muncesc la școală, am obţinut autorizaţie de muncă de la IGI și mi s-a echivalat diploma. Eu am studii superioare pentru limba arabă și nu am avut probleme în acest sens.

Ce ar fi de îmbunătăţit în România pentru imigranţi?

Să fie oferite mai multe locuri de muncă imigranţilor. Autorizaţii de


muncă sunt puţine, ar trebui să fie mai multe, mai ales că în momentul de faţă legea nu le permite imigranţilor să muncească în instituţii publice. Deci, să li se dea mai multe șanse. Perioada de ședere necesară pentru depunerea dosarului de obţinere a cetăţeniei este foarte mare, 8 ani, înseamnă mult. Mai este ceva legat și de nașterea unui copil în România, cum s-a întâmplat și în cazul celui de-al doilea copil al meu, acesta nu obţine cetăţenie română decât dacă unul din cei doi părinţi este cetăţean român. Sunt ţări europene care oferă copilului care se naște în ţara respectivă cetăţenia, indiferent dacă părinţii sunt sau nu cetăţenii ţării respective. Copilul meu are certificat de naștere eliberat de autorităţile române, dar nu are cetăţenie română.

Cum îi privesc românii pe irakieni?

Să vorbim despre pe migranţii arabi în general, care nu sunt văzuţi prea bine, fiindcă în presă apar tot

timpul știri cu arabi care fac infracţiuni, evaziuni fiscale, acte de terorism și astfel se creează o imagine negativă. În timp ce arabii sunt percepuţi ca teroriști, femeile arabe sunt percepute ca fiind „prăpădite”, supuse soţilor, obligate de aceștia să facă tot felul de lucruri și nu e corect. Nici soţul, nici familia n-o obligă. Eu dacă nu vreau să port batic, nu mă obligă nimeni. Femeile arabe au studii superioare, lucrează în medicină, ministere, judecătorie.

V-aţi lovit de astfel de prejudecăţi?

O dată am fost la un magazin să cumpăr haine și înăuntru era o femeie arabă cu batic, iar cei din magazin au început să râdă de ea. Comentau și eu auzeam: arabii aleargă după românce, fiindcă sunt aranjate spre deosebire de femeile arabe la care nu poţi vedea nimic. Atunci am intervenit și le-am zis: și eu sunt arabă și nu port batic, sunt aranjată, femeia arabă nu este cum credeţi voi. Așa e tradiţia la noi. Așa

cum noi respectăm oamenii de aici și voi să ne respectaţi așa cum suntem noi.

Ce ar trebui să știe românii despre condiţia femeii arabe astăzi?

Femeia arabă este foarte deșteaptă și poate ajunge mai departe, dar are nevoie de șanse și de cineva să-i întindă o mână și s-o ajute. La început nici mie nu mi s-a oferit această șansă în România. Dar eu sunt îndrăzneaţă, am vrut să arăt cine sunt, a trebuit să lupt pentru această șansă, de aceea le spun tuturor femeilor arabe care vin aici să fie curajoase și să arate ce sunt.

Care au fost primele cuvinte pe care le-aţi învăţat în limba română?

În afară de salut, bună ziua, am învăţat cuvântul pâine. La noi litera p se pronunţă b. Am mers să cumpăr pâine de la brutărie și atunci am îndrăznit pentru prima dată să vorbesc cu cineva în română și am spus bâine, dar vânzătoarea nu a înţeles nimic, iar eu am tot încercat. Chiar mi-a fost greu, dar a treia oară a înţeles. Pentru cei doi copii ai mei a fost mai ușor, primele cuvinte pe care le-au învăţat ei la joacă în parc au fost de la copiii români: bună, ce faci, hai să ne jucăm. Ei sunt la școala română, vorbesc foarte bine limba română, dacă-i auzi nici nu zici că sunt arabi și se descurcă foarte bine. Au mai mulţi prieteni români decât arabi, copiii sunt integraţi total.

Dar voi, adulţii, v-aţi integrat?

Noi suntem integraţi în România, dar tot ne simţim străini prin comportamentul oamenilor din instituţii, atunci când află că nu suntem români. Sincer, nici pe mama, nici pe fraţi nu-i am lângă mine și este foarte greu să-i aduc aici. Aș vrea să fiu înconjurată de familia mea!

Proiectul Coordonarea națională a acțiunii de integrare a resortisanților țărilor terțe (RTT) în România beneficiază de finanţare din partea Uniunii Europene prin intermediul Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI) – Ministerul Afacerilor Interne, în cadrul Fondului European de Integrare a resortisanţilor ţărilor terţe, Programul Anual 2012. Puteți citi detalii pe www.romaniaeacasa.ro.


Narcisa AlexeAsociaţia Novapolis

Centrul Cultural Multifuncțional My Place este un spațiu destinat cetățenilor străini din țările non-UE (copii, tineri și adulți), posesori ai unui permis de ședere pentru desfășurarea unor activități culturale, socio-educaționale și recreaționale. Centrul My Place oferă un număr de 12 spații special amenajate și dotate: teren pentru activități sportive, spațiu de joacă pentru copii, grădină de vară, internet-cafe, ceainărie, cinema cultural, atelier culinar, atelier de creație, camera de joacă pentru copii, întâlniri tematice, sală pentru evenimente.

„Tu alegi sărbatoarea, noi organizăm petrecerea. Tu alegi filmul, noi venim cu popcornul și sucul. Tu alegi reţeta, noi te ajutăm să o gătești. Tu alegi cursul, noi venim cu trainerul... În esență, tu vii cu ideea și noi te sprijinim să prindă contur!” – astfel se recomandă My Place - un club multicultural, un spaţiu de întâlnire, relaxare și socializare unde sunt așteptaţi cetățenii străini care trăiesc în România.

JRS România și Asociația Novapolis sunt gazdele acestui spaţiu primitor ce oferă o serie de activităţi care variază de la ateliere creative, jocuri, evenimente culturale până la întâlniri tematice.

Dacă ești străin în România, ești binevenit la Centrul My Place să sărbătorești multiculturalitatea la petrecerile interculturale și să descoperi din preparatele cu specific și tradiționale, să înveți lucruri

noi și să explorezi Bucureștiul!La My Place poți savura un

ceai, răsfoi o carte, asculta muzică sau viziona un film alături de prieteni. Poți planifica o vizită la muzeu sau o excursie în apropierea Bucureștiului, poți dezvolta anumite deprinderi și abilități, poți practica jocuri ca table, minifotbal, rummy, catan și poți participa la cursuri de karate, yoga, handmade, arta dramatică, fotografie etc.

Urmărește calendarul de activități pe pagina de Facebok a Centrului My Place – www.facebook.com/imyplace pentru a afla ultimele noutăți și pentru a-ți rezerva locul!

Vizitează My Place cât mai repede!Mergi la Centrul My Place

din strada Ilie Opriș nr. 54, sector 4, București, la doar 5 minute de Parcul Tineretului și Orășelul Copiilor, în apropiere de stațiile de metrou Constantin Brâncoveanu și Eroii Revoluției, precum și de

stația RATB Opriș Ilie (autobuz - 116, 141, 232; tramvai - 11).

Pentru realizarea activităților, spațiile sunt oferite în mod gratuit, fiind asigurate toate condițiile necesare desfășurării acestora iar participarea activă este premiată (tombole, concursuri, diplome, premii). Sucuri, prăjituri și voie bună din partea casei!

Finanțarea este asigurată din Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe, prin Programul General al Uniunii Europene „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii” (ref: IF/12.02-04.01).

My Place – un loc pentru toți

„Pentru detalii conteactează Asociația Novapolis – Centrul de Analize şi Inițiative pentru Dezvoltare la adresa [email protected], persoană de contact Narcisa Alexe”.

proiect


Pentru început vă rog să vă prezentaţi.

Mă numesc Mohammed Almutawakel, sunt medic specialist în chirurgie orală și maxilo-facială și m-am născut în Yemen.

Puteţi să ne spuneţi când și de ce aţi venit în România?

Am venit în România pentru studii în septembrie 1997, am urmat cursurile Facultăţii de Stomatologie din cadrul UMF „Carol Davilla” și apoi am terminat specializarea în 2010 în Constanţa și doctoratul în 2012.

Cum s-au derulat studiile dvs. universitare în România și, odată terminate studiile, de ce aţi rămas în ţară?

Iniţial am întâmpinat dificultăţi din cauza necunoașterii suficiente a limbii române, a obiceiurilor și a lipsei unui cerc de prieteni, dar odată cu trecerea timpului am depășit aceste dificultăţi și am absolvit facultatea printre primii din serie. După terminarea studiilor

am rămas în România deoarece mi-am început cariera aici. În același timp, situația în Yemen a devenit instabilă.

Spuneţi-ne câteva aspecte pe care le consideraţi importante în procesul integrării în România. Care au fost principalele dificultăţi dar și aspectele care v-au facilitat integrarea?

În primul rând consider cunoașterea limbii esenţială pentru integrarea în orice comunitate și în același timp cred că este important respectul faţă de cultura și oamenii din ţara respectivă. Colegii și prietenii m-au ajutat să depășesc aceste bariere și să cunosc tot mai bine limba și obiceiurile românești.

Pe de altă parte, o dificultate mare pe care am întâmpinat-o ca medic străin în România a fost faptul că legislaţia nu permite străinilor din afara Uniunii Europene să practice medicina decât după obţinerea dreptului de ședere permanentă sau a cetăţeniei române, de aici apărând o serie întreagă de probleme profesionale și personale și sper că acest impediment va dispărea în curând.

A fost greu să învăţaţi limba română?

Da, limba română a fost greu de învăţat deoarece nu are nimic în comun cu limba arabă.

Dvs. și familia dvs. vă simţiţi integraţi în societatea română?

Ne simţim cu toţii integraţi în societatea română, ambii mei copii s-au născut și cresc în România.

Care sunt sfaturile dvs. pentru imigranţii în România?

Să înveţe bine limba română și să fie respectuoși în relaţiile cu oamenii și faţă de cultura și tradiţiile lor.

Ce v-a convins să alegeți această țară pentru a studia?

Am primit o bursă din partea statului Yemen pentru a studia în România.

Vă rog, un gând pentru cititorii revistei noastre.

Mă bucur că există organizaţii și oameni care se implică în problemele migranţilor din România și sper ca prin intermediul lor și al cititorilor să se limiteze dificultăţile pe care aceștia le întâmpină în procesul de integrare în societatea românească.

Vă mulţumesc pentru timpul acordat și pentru răspunsurile dvs. și vă doresc succes pentru proiectele dvs.

interviu

Dr. Mohammed Almutawakel

– Doctor în ştiința medicală

Ounouna Fouad Mediator intercultural


Interviu realizat de

Sukaina Jasim Hashim Abeer Mediator social

intercultural

POVEȘTI DE SUCCES: Ayad Mahdi Raham

L-am cunoscut prin nişte prieteni. M-a sunat cu scopul de a afla mai multe despre activitatea mea ca mediator social intercultural. Fiindcă are prin munca lui de traducător o legătură directă cu migranții din România, şi-a exprimat dorința de colaborare pentru a oferi migranților posibilitatea de a se integra cât mai uşor şi rapid. Am fost la familia lui acasă, m-au primit cu multă căldură, este o familie care se dăruieşte să-i ajute pe toți fără interes!

Vă las să aflați şi dvs. mai mult despre el!

Pentru început spuneți-ne, vă rugăm frumos, câteva cuvinte despre dvs.

Mă numesc Ayad Mahdi Raham, am 54 ani, sunt căsătorit, am două fete și un băiat. Sunt absolvent al Facultății de Filologie din Cluj-Napoca, Secția Limba Română, și de asemenea absolvent al Facultății de Limbi Străine – Limba Arabă – București. Sunt absolvent și Doctor în Științe al Institutului Agronomic București. De asemenea, sunt acreditat ca traducător și interpret al Ministerului Justiției. Sunt o persoană dinamică, implicată în activități, onest, plin de viață și iubitor de oameni, umanitar, optimist.

De când sunteți în România?

De la vârsta de 18 ani, mai exact din anul 1978. Am absolvit Institutul Agronomic din București, unde am susținut și doctoratul, și am preferat să rămân în România, îndrăgostit fiind de această țară.

De ce ați ales România și nu altă țară?

Pentru că România este o țară frumoasă și liniștită, cu oameni ospitalieri.

Cu ce vă ocupați?

Actualmente sunt traducător și interpret de limba arabă – limba română. Pe acest website găsiți toate detaliile despre activitatea mea: www.traduceriaraba.com

Ce părere aveți despre România, oamenii din România, străinii din România – în special comunitatea arabă?

România a devenit pentru noi ca o țară mamă datorită generozității oamenilor și liniștii pe care ne-o conferă. În ceea ce privește comunitatea arabă, pot spune că este o comunitate respectabilă, formată din oameni credincioși care s-au integrat foarte bine în societate.

Aveți alte activități în afara muncii dvs.?

Ocazional desfășor activități umanitare acolo unde este necesar.

A fost greu să vă integrați în România? Din experiența dvs. puteți să dați străinilor sfaturi pentru o integrare bună și ușoară?

Nu mi-a fost greu să mă integrez iar sfatul meu este ca oricine dorește stabilitate în România să respecte legile și să aibă un comportament adecvat cu oamenii, deoarece diferențele de cultură uneori pot crea situații nu tocmai plăcute.

Din activitatea dvs. directă cu migranții, puteți să ne descrieți problemele pe care le întâlnesc și dacă aveți niște propuneri pentru rezolvarea lor?

Migranții ar trebui să fie sinceri în legătură cu declarațiile pe care le susțin și să încerce să privească lucrurile cu ochii realității. Să nu se lase influențați de persoane care nu au pregătire în domeniul lor de interes, astfel evitând situații neplăcute în care pot intra fără voie (șantaj, hărțuire...).

Puteți să ne povestiți despre tradițiile și obiceiurile din țara dvs.?

Sunt multe de povestit aici... sunt foarte frumoase, ca la orice popor cu tradiții orientale.

Ce planuri de viitor aveți?

Să-mi exercit meseria pe care o am în continuare și să ajut în continuare oamenii în probleme legate de meseria mea, mai ales persoane fizice sau societăți civile.

Îi mulțumim domnului Ayad pentru timpul acordat și îi dorim mult succes în continuare.

interviu


cercetare

orașe ale României. Colectarea datelor a avut loc în perioada 25 iunie – 1 octombrie 2013.

În proporție de 43%, persoanele care au participat la sondaj se aflau în România de 3-4 ani, iar 32% dintre participanţi se aflau de mai mult de 10 ani pe teritoriul ţării gazdă. Respondenţii au avut vârste cuprinse între 18 și 30 de ani iar cea mai mare parte a acestora au fost studenţi și elevi. Ponderea participanţilor de gen feminin a fost mai mare decât a participanţilor de gen masculin. Majoritatea respondenţilor au locuit în mediul urban înainte de a veni în România. Persoanele care au răspuns la sondaj locuiau în următoarele orașe din România: Alba Iulia, Bacău, Baia-Mare, București, Cluj-Napoca, Iași, Galaţi, Timișoara și Suceava. Cei mai mulţi dintre respondenţi deţineau cetăţenia română (61%).

Respondenţii și-au planificat șederea în România pe termen mediu și lung pentru studii și 15% intenţionau să se stabilească în România.

Percepţiile respondenţilor asupra

atitudinii generale a românilor faţă de persoanele originare din Republica Moldova s-au plasat între afirmaţia preponderent pozitivă (46%) și în egală măsură pozitivă și negativă (39%).

Respondenţii au descris relaţiile acestora cu românii ca fiind bune (56%) și foarte bune (28%). Relaţiile proaste sau foarte proaste au fost o excepţie, doar 1% dintre respondenţi indicând acest lucru. Un aspect interesant a fost faptul că respondenţii au considerat că au intrat în contact atât cu cetăţenii români cât și cu cei din Republica Moldova aflaţi în România (64%), iar 19 % au considerat că au intrat în contact mai degrabă cu cetăţeni români decât cu cetăţeni ai Republicii Moldova.

Cele mai multe probleme identificate de respondenţi au fost cele legate de accesul pe piaţa muncii (49%), cele legate de discriminare (29%) și cadrul legal al șederii (27%). Discriminarea a fost considerată a fi prezentă mai degrabă în căutarea unui loc de muncă (7%) și 6% dintre participanţi au considerat că există discriminare în relaţia cu instituţiile.


Gra�cul1: Cum ați descrie atitudinea generală din România față de persoanele originare din Republica Moldova? (N=259)

Preponderentpozitivă

Preponderentnegativă

Foartenegativă

În egalămasurăpozitivă

și negativă

Foartepozitivă

0

20

40

60

80

100

„Mobilizarea politică a minorităţilor și discursul anti-minoritar în contextul crizei europene a multiculturalismului” a fost o amplă cercetare desfășurată de Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Evidențiez din rezultatele acestei cercetări pe acelea care s-au referit la formele de participare civică și politică ale cetăţenilor Republicii Moldova aflați în România, urmărind următoarele dimensiuni:

• Identificareaprovocărilor,problemelor percepute cu care se confruntă cetăţenii Republicii Moldova în România;

• Evaluareapercepţiilorasupra gradului în care formele de participare (civice și politice) reprezintă o soluţie la aceste probleme;

• Caresuntefecteleperceputeale formelor de participare asupra politicii naţionale și locale în România și Republica Moldova;

• Identificareafactorilorcare favorizează sau impiedică participarea/mobilizarea.

În România, conform datelor oferite de către Inspectoratul General pentru Imigrări, în anul 2013 se aflau aproximativ 9737 de cetăţeni ai Republicii Moldova care deţineau un permis de ședere în diverse scopuri precum: studii, membru de familie al unui cetăţean român, muncă și altele. O proporţie mare o constituie persoanele aflate pe teritoriul României în scop de studii - 4789 de persoane.

Orașele în care locuiau cei mai mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova erau: București (2098 de persoane), Iași (1781 de persoane), Galaţi (874 de persoane), Suceava (755 de persoane) și Bacău (718 de persoane).

Cercetarea s-a bazat pe un sondaj online al cărui eșantion a fost neprobabilistic și fără reprezentativitate statistică. La sondaj au răspuns 259 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu și fără cetăţenie română din diferite


50% dintre respondenţi au declarat că făceau parte dintr-o organizaţie. Principalele categorii de organizaţii din care făceau parte respondenţii: asociaţie cu personalitate juridică, grup informal fără personalitate juridică.

Majoritatea respondenţilor au declarat că aria de activitate a organizaţiei din care făceau parte era dedicată problemelor pe care cetăţenii din R. Moldova le întâmpinau în România (74%). Au fost menţionate ca arii de activitate și cultura, informarea, educaţia, relaţionarea tinerilor din Republica Moldova și România.

31% dintre respondenţi au declarat că se implicau în activităţile organizaţiilor din care făceau parte întotdeauna când aveau ocazia, iar 20% se implicau de mai multe ori. Persoanele care făceau parte din organizaţii au devenit membri pentru că: au dorit să contribuie la rezolvarea unor probleme de grup (44%), pentru a rezolva o problemă concretă (30%), doar 5% s-au înscris pentru că le-au fost încălcate drepturile. Printre alte motive au fost indicate și timpul liber, dorinţa de dezvoltare personală, voluntariatul.

Un fapt interesant a fost că respondenţii percepeau organizaţiile din care făceau parte ca având efecte vizible și extinse asupra cetăţenilor din Republica Moldova aflaţi în România, majoritatea plasând răspunsurile între foarte mult

(17%) și destul de mult (40%).Respondenţii au perceput influenţa

organizaţiilor asupra politicii din România la nivel naţional și local ca fiind una limitată, majoritatea persoanelor plasându-se între puţin și foarte puţin, iar în privinţa influenţei organizaţiilor asupra Republicii Moldova au fost și mai reticenţi (doar 5% considerând că ar avea o influenţă mare și 24% considerând că influența era medie).

Persoanele care au declarat că făceau parte din organizaţii au raportat o relaţie foarte bună cu instituţiile locale din localitatea de domiciliu care îi sprijineau și se implicau activ în proiectele organizaţiilor (51%).

Interesant este faptul că pentru majoritatea respondenţilor alăturarea la o organizaţie a persoanelor din Republica Moldova reprezenta de puține ori o metodă pentru rezolvarea problemelor pe care le întâmpinau. Doar 18% dintre respondenţi s-au plasat pe poziţiile de foarte multe ori și de multe ori.

Printre motivele care i-au împiedicat pe respondenţi să facă parte din organizaţii, cele mai des menţionate au fost: lipsa de timp (37%), preferau să facă altceva (36%), preferau să interacţioneze cu românii într-un cadru formal (28%), considerau că cetăţenii Republicii Moldova nu erau destul de uniţi pentru a acţiona (16%), era

pierdere de timp (13%), organizaţiile de acest tip erau inutile (15%), nu erau de acord cu activităţile organizaţiilor care existau (13%), nu au știut de existenţa unei astfel de organizaţii (9%).

Totuși, când respondenţii au fost rugaţi să își exprime opinia referitor la ce tip de organizaţie s-ar alătura pentru a rezolva problemele din România ale cetăţenilor din Republica Moldova, majoritatea au ales sectorul civil, ONG-urile (57%), asociaţii culturale (32%). Participarea în partide politice (16%) și structuri sindicale (8%) a fost printre cele mai puţin menţionate. Respondenţii au considerat că interesele persoanelor din Republica Moldova aflate în România nu erau bine reprezentate în plan politic (53%).

În concluzie, cel mai important obstacol identificat de către respondenţi în privinţa integrării în societatea românească a fost accesul la muncă. Respondenţii percepeau organizaţiile ca fiind actori relevanţi în rezolvarea problemelor de grup și cu influenţă mai degrabă asupra cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi în România. Organizaţiile au fost percepute ca având influenţă medie în plan politic, atât în România cât și în Republica Moldova.

Mai multe detalii găsiți pe www.democracycenter.ro, la meniul „Cercetare în desfășurare”.


Daniela CervinschiLADO Cluj

Gra�cul1: V-ați gândit ca pentru rezolvarea problemelorpe care le întâmpinați în România să vă alăturați uneiorganizații a persoanelor din Republica Moldova? (N=110)

De foarte multe oriDe multe oriDe puține oriDe foarte puține oriNiciodatăNu este cazul meu/nu am avut probleme

16

26

19

21

135


europa

Comisia Europeană a publicat Raportul final cu privire la Modulele europene pe tema integrării migranţilor, un set de politici și măsuri esențiale și cuprinzătoare în vederea integrării, elaborat de experţi europeni. Scopul acestor module este de a oferi un cadru de referinţă și un limbaj comun cu privire la integrare, facilitând astfel schimbul de cunoștinţe și contribuind la creșterea calităţii politicilor și practicilor în UE în trei domenii:

1. Cursuri introductive și de limbă;2. Un angajament puternic

din partea societăţii gazdă; și3. Participarea activă a imigranţilor

în toate aspectele vieţii colective.

Modulele europene pe tema integrării migranţilor se adresează în principal autorităților naționale din statele membre UE, de vreme ce integrarea este de competența acestora iar implementarea politicilor și a măsurilor de integrare la nivel regional și local este responsabilitatea statelor membre. Modulele sunt însă adaptabile la variate contexte locale și regionale, întrucât autoritățile de la aceste niveluri joacă și ele un rol important în elaborarea și implementarea de politici de integrare, indiferent de modul în care sunt repartizate atribuțiile legate de integrare pe diferitele niveluri de autoritate în stat.

Modulele nu sunt obligatoriu de adoptat din punct de vedere legislativ iar scopul lor nu este de a încurca măsurile deja întreprinse la nivel național de statele membre. Ele trebuie utilizate cu respectarea integrală a legislației UE.

Cele trei module sunt strâns legate de Principiile de bază comune pentru politica de integrare a imigranților în UE, care au fost adoptate în 2004 și rămân în continuare valabile chiar și după 10 ani. Ceea ce accentuează în mod particular aceste module este faptul că integrarea este un proces cu două sensuri, un proces de acomodare reciprocă a tuturor migranților și a cetățenilor din statele membre, și tocmai de aceea modulele includ măsuri adresate atât migranților, cât și societăților care îi primesc.

Vă prezentăm pe scurt principalele

componente asociate cu fiecare dintre aceste trei module:

Modulul 1: Cursuri introductive și de limbă

Acest modul își propune să prezinte soluții la provocările întâlnite de statele membre atunci când organizează cursuri introductive și de limbă pentru resortisanți din țările terțe nou veniți. Au fost identificate patru componente importante în acest domeniu:1. Scheme pedagogice pentru predarea

limbii: Organizarea predării într-o limbă oficială a țării gazdă

2. Cursuri introductive eficiente: Organizarea de cursuri legate de orientare civică sau integrare civică

3. Structuri de stimulare: Modalități de a stimula toți actorii (migranții, furnizorii de cursuri etc.) să asigure o participare activă și să parcurgă cu succes întregul curs introductiv și de limbă

4. Evaluarea calității: Modalități de a asigura o calitate înaltă a cursurilor introductive și de limbă și de a evalua eficiența politicilor și măsurilor de integrare.

Se poate spune că Modulul 1 furnizează fundamentul pentru alte măsuri de susținere a integrării resortisanților din țările terțe prin faptul că oferă acces la predarea limbii și la înțelegerea modului în care funcționează societatea gazdă.

Modulul 2: Un angajament puternic din partea societăţii gazdă

Acest modul își propune să prezinte soluții pentru provocările întâlnite de statele membre atunci când vor să demonstreze că există un angajament puternic din partea societății gazdă pentru integrarea resortisanților din țările terțe. În acest sens au fost identificate patru componente importante și anume:

Module europene pe tema integrării migranților


1. Prevenirea discriminării (prin cadrul legal, prin monitorizarea implementării legislației anti-discriminare și evaluarea impactului acesteia)

2. Asigurarea accesului egal la servicii publice (inclusiv luarea în considerare a nevoilor specifice ale migranților și organizarea de sesiuni de formare)

3. Asigurarea accesului egal pe piața muncii (idei și exemple de bună practică)

4. Îmbunătățirea percepției publice despre migrație și migranți (cu accent pe cadrul legal dar și pe cunoașterea situației existente legate de percepția publică despre migrație și migranți).

Modulul 2 privește astfel integrarea din perspectiva societății care primește migranții și urmărește asigurarea accesului egal la servicii publice, susținerea diversității pe piața muncii și încercările de a asigura o percepție publică pozitivă despre migrație și migranți.

Modulul 3: Participarea activă a imigranţilor în toate aspectele vieţii colective

Acest al treilea modul urmărește să propună soluții pentru provocările pe care le înfruntă statele membre când doresc să asigure participarea activă a migranților la viața colectivă. În această direcție au fost identificate trei componente principale:1. Participarea politică2. Participarea civică3. Politicile interculturale.

Modulul 3 privește așadar integrarea din punctul de vedere al migranților, arătând cum poate fi asigurată participarea politică și civică a acestora.

Scopul general al modulului este de a furniza statelor membre un set flexibil de instrumente pe care să-l poată folosi atunci când elaborează politici de integrare și acțiuni în contextul lor național specific. În acest sens, modulul trebuie văzut ca un punct de referință și ca o sursă de inspirație, fără a reprezenta un

modul european pe deplin standardizat.În mod particular, componentele

participării politice și civice sunt strâns legate între ele. Politicile interculturale se poate spune că sunt o condiție generală, asigurând contextul în care migranții și populația majoritată pot coexista pașnic. Ele lucrează pentru a crește gradul de înțelegere și conștientizare de ambele părți și funcționează ca un fundament pentru o societate în care migranții pot participa activ în viața civică și deopotrivă în viața politică.

Când vine vorba de participarea civică și politică, se poate spune că participarea civică poate oferi migranților aptitudinile și experiența care sunt necesare și în cazul participării politice. De exemplu, în cazul organismelor consultative, existența organizațiilor migranților și participarea migranților în activitățile acestora reprezintă o condiție generală pentru înființarea unui organism consultativ format din reprezentanți ai organizațiilor migranților.

Trebuie subliniat încă o dată că integrarea este un proces cu două sensuri, de acomodare reciprocă, și nu este recomandat ca măsurile de integrare să se concentreze numai asupra unuia dintre sensuri. Participarea activă a imigranților la viața colectivă este posibilă numai dacă există un context relevant, de exemplu dreptul de vot, care să funcționeze și să fie susținut de societate și dacă membrii publicului larg, de exemplu furnizorii de servicii de integrare, se angajează în activități de dialog intercultural cu migranții.

Module europene pe tema integrării migranților

Oana BajkaInstitutul Intercultural

Timișoara


europa

Călin RusDirector

Institutul Intercultural

Timișoara

Cécile Kyenge:

Se spune că adevăratul caracter al unui om iese

la iveală în circumstanțe speciale. La fel am putea spune şi despre oamenii

politici confruntați cu situații neobişnuite. O astfel

de situație neobişnuită a fost prezentarea în aprilie

2013 a guvernului Italiei ce includea pe Cécile Kyenge în funcția de Ministru al Integrării. Cécile Kyenge a deținut această funcție

până în februarie 2014, iar în mai 2014 a fost aleasă

în Parlamentul European.

Născută în Republica Democratică Congo, Cécile Kyenge ajunge în Italia în 1983 pentru a studia medicina, inițial fiindu-i promisă o bursă din partea unei organizații catolice. Bursa nu îi este în final acordată și, după o perioadă de rezidență fără documente legale, este admisă la Universitatea Catolică din Roma, situația fiindu-i regularizată cu sprijinul unor asociații religioase. Pentru a se întreține la studii, Cécile Kyenge lucrează ca badantă, îngrijind la domiciliu persoane vârstnice. După terminarea facultății de medicină la Roma, Cécile Kyenge obține specializarea în oftalmologie la Universitatea din Modena și practică

timp de mai mulți ani medicina în acest oraș din nordul Italiei. Căsătoria cu un inginer italian îi aduce în 1994 și cetățenia italiană.

Începând din anii 1990 se implică în diferite activități ale societății civile pentru drepturile imigranților iar în 2002 fondează o asociație focalizată pe activități de susținere a dezvoltării serviciilor medicale în țara sa de origine și pe formarea medicilor italieni în lucrul cu imigranții. În paralel, din 2004 desfășoară de asemenea activități politice la nivel local, fiind aleasă în funcții de consilier local și consilier regional.

Din 2010 se remarcă la nivel național ca purtător de cuvânt

al rețelei „1 Martie”, o inițiativă a mai multor organizații ale imigranților care organizează anual o „grevă a imigranților”, cu mesajul „o zi fără noi” și manifestații publice pentru a atrage atenția publicului asupra importanței contribuției imigranților în societatea italiană actuală.

Aleasă în februarie 2013 deputat în Parlamentul Italiei, își ține principala promisiune electorală depunând în scurt timp în Parlament, alături de alți colegi deputați, un proiect de lege pentru ca toți copiii născuți și crescuți în Italia cu părinți cetățeni străini să dobândească automat cetățenia italiană în prima zi de școală.


cu încredere, împotriva rasismuluiAtacuri rasiste

Numirea sa în aprilie 2013 în funcția de ministru al integrării în guvernul Italiei a stârnit imediat un val de reacții rasiste din partea mai multor politicieni, în special din Liga Nordului, partid naționalist ce militează pentru independența Italiei de nord, inclusiv din partea vicepreședintelui Senatului Italiei, a unor membri ai Parlamentului Italiei și a unor parlamentari europeni italieni.

Acești politicieni pretindeau anterior că sunt acuzați pe nedrept de rasism, ei afirmând că sunt împotriva migrației, nu pentru că ar avea ceva împotriva migranților, ci pentru că doresc păstrarea identității culturale a regiunii lor. Cu toate acestea, ei au manifestat și anterior o atitudine negativă față de imigranți, pe care o justificau prin faptul că imigranții nu se ridică la nivelul de „civilizație” al Europei, nedorind integrarea (văzută ca asimilare) sau nefiind capabili de a se integra. Când Cécile Kyenge și-a făcut apariția pe scena politică națională, ca membru al Parlamentului și apoi ca membru al Guvernului Italiei, reacțiile exprimate public, de la tribuna Parlamentului, la diferite manifestări politice sau în interviuri în mass-media, nu pot fi catalogate decât ca fiind rasiste. Confruntarea cu situația unei femei imigrante din Africa, aflată inițial în Italia fără documente legale de rezidență, dar care a finalizat cu succes studii superioare, s-a afirmat pe plan profesional, civic și politic, s-a implicat activ pentru a sprijini atât țara sa de origine, cât și țara în care s-a stabilit și a ajuns parlamentar și ministru, a determinat la acești politicieni reacții de o virulență și josnicie la care puțini se așteptau. Mai mult, unii dintre aceștia au afirmat că tot ceea ce își propune să facă Cécile Kyenge pentru

imigranți nu va face decât să crească numărul de voturi ale cetățenilor italieni pentru formațiunea lor. S-a ajuns până la publicarea programului detaliat al ministrului, cu îndemnarea susținătorilor să perturbe prin orice mijloace acțiunile la care Cécile Kyenge avea prevăzut să participe.

Solidaritate la nivel înalt

Reacțiile de apărare la adresa ministrului Kyenge nu au întârziat să apară, atât din Italia, cât și de la nivel european. Astfel, Președintele Republicii, Primul Ministru și mai mulți politicieni italieni și-au exprimat susținerea pentru Cécile Kyenge și au condamnat atacurile rasiste la adresa acesteia. Reacții similare de susținere au venit și din partea Președintelui Parlamentului European, din partea conducerii Comisiei Europene și din partea Secretarului General al Consiliului Europei.

Un moment important în solidarizarea împotriva rasismului și pentru susținerea ministrului Kyenge a fost organizarea la Roma în septembrie 2013 a unei întâlniri a reprezentanților a 17 state membre UE, care au adoptat o declarație comună în care se face apel la politicieni să își asume responsabilitățile, atât în promovarea integrării și respectului pentru diversitate, cât și în combaterea fermă a rasismului și xenofobiei.

Atitudine fermă dar non-violentă

Cécile Kyenge a menținut însă un ton extrem de rezervat în declarațiile sale, afirmând că este importantă luarea de măsuri pentru diminuarea atitudinilor și comportamentelor rasiste și discriminatorii la adresa imigranților dar că preferă să adopte

o strategie bazată pe principiile non-violenței, ne-răspunzând provocărilor și continuîndu-și activitatea în sprijinul integrării imigranților. În perioada cât a activat ca ministru al integrării, Cécile Kyenge a menținut o strânsă colaborare cu organizațiile neguvernamentale ce militează pentru drepturile imigranților și a reușit să obțină adoptarea unei serii de măsuri cu efect direct asupra situației acestora. Una dintre cele mai apreciate a fost simplificarea procedurilor de obținere a documentului de rezidență pentru studenții străini și asigurarea corespondenței validității acestuia cu perioada studiilor.

Am avut ocazia de a o întâlni pe Cécile Kyenge în cadrul unui eveniment public la Milano, în ianuarie 2014. Mi-a fost evident că Cécile Kyenge nu este un lider charismatic sau un orator abil care știe să mobilizeze masele. Vorbește simplu și calm, mai ales despre ceea ce își propune să facă, fără a acuza pe cei care o atacă public cu regularitate și fără a poza în victimă. Și-a exprimat încrederea că mesajul său de deschidere și respect, centrat pe responsabilitatea societății de a asigura cu adevărat drepturi egale pentru toți, va găsi tot mai multă susținere în rândul cetățenilor.

O nouă etapă: Parlamentul European

În martie 2014 un nou guvern a fost votat de Parlamentul Italiei iar Cécile Kyenge nu a mai fost inclusă pe lista miniștrilor. La scurt timp însă ea și-a anunțat intenția de a candida pentru un loc în Parlamentul European. Sistemul de vot pentru Parlamentul European în Italia presupune posibilitatea ca alegătorii să-și exprime preferința pentru maximum trei dintre candidații listei pentru care votează. Astfel, este cunoscut nu doar numărul de voturi obținut de partide în fiecare dintre cele cinci circumscripții electorale din Italia ci și numărul de voturi al fiecărui candidat de pe listă. În aceste condiții, Cécile Kyenge s-a situat a treia pe lista partidului său (care a obținut de altfel cel mai mare număr de voturi), fiind votată de peste 92000 de alegători.

Rezultatul pozitiv la alegerile europene confirmă încrederea pe care a avut-o Cécile Kyenge în dorința majorității cetățenilor de a fi reprezentați de politicieni ce pun la baza acțiunii lor principii etice pozitive și promovează o societate bazată pe egalitate și respect, nu pe excludere și ură.


analizĂ

În septembrie 2000 liderii statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite au semnat la New York „Declarația Mileniului”, un document prin care se angajau să colaboreze pentru atingerea până în 2015 a unor obiective, privind combaterea sărăciei extreme, accesul tuturor copiilor la educație primară, promovarea egalității între femei și bărbați, reducerea mortalității infantile și îmbunătățirea serviciilor medicale maternale, combaterea unor boli cum sunt HIV/SIDA sau malaria, respectiv protecția mediului. Acestea au fost denumite „Obiectivele de dezvoltare ale mileniului” și au stat la baza politicilor de dezvoltare globală din ultimii ani.

ONU se află în prezent într-o perioadă de discuţii aprinse pentru o Agendă de dezvoltare post-2015. Migraţia nu a fost menţionată explicit în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, însă relaţia complexă dintre migraţie și dezvoltare trebuie adresată într-un mod sistemic și holistic.

Raportul ONU „Realizing the Future We Want for All”, adoptat în 2012 în contextul acestor dezbateri, evidenţiază necesitatea unor politici integrate care să asigure o dezvoltare economică incluzivă, progresul social, sustenabilitate environmentală și o agendă de dezvoltare care să răspundă la aspiraţiile tuturor oamenilor pentru o lume a drepturilor și libertăţilor. Planificarea unui proces de dezvoltare sustenabilă fără a ţine cont de efectele și provocările migraţiei înseamnă ignorarea unei importante părţi a realităţii, negarea drepturilor omului și blocarea unei dezvoltări reale. Politicile publice la toate nivelurile (local, naţional, internaţional) trebuie să aibă în vedere problematica migraţiei și să includă programe pentru dezvoltarea competenţelor migranţilor și campanii de sensibilizare cu privire la efectele acesteia.

Migraţia este un fenomen inerent umanităţii. Oamenii migrează și au

Politici pentru migraţieşi dezvoltare centrate pe oameni

migrat dintotdeauna, din varii motive, în toate colţurile lumii și în toate direcţiile. Există o relaţie strânsă între migraţie și dezvoltare pe mai multe planuri – dezvoltarea migranţilor înșiși, dezvoltarea locuinţelor lor, a comunităţilor și ţărilor din care pleacă și a comunităţilor și ţărilor în care se stabilesc.

Impactul migrației este de mare importanță asupra tuturor aspectelor dezvoltării umane, inclusiv asupra drepturilor omului. Centrarea pe calitatea vieţii și pe oportunităţile de dezvoltare umană înseamnă încercarea de îmbunătăţire a oportunităţilor și libertăţilor unei persoane pe toate planurile, legată de aspecte economice și non-economice. O abordare centrată pe dezvoltarea umană are la bază protecţia drepturilor omului – a drepturilor economice, sociale și politice.

Multe dintre provocările actuale afectează atât ţările dezvoltate cât și pe cele în curs de dezvoltare: inegalităţile economice la nivelul societăţii, degradarea mediului, efectele schimbărilor

climaterice și frecvenţa dezastrelor naturale, nevoia de forţă de muncă. O nouă agendă trebuie, așadar, să stabilească obiective pentru toate ţările, nu doar pentru cele în curs de dezvoltare.

Este nevoie de o abordare mai sistematică a fenomenului la nivel naţional și internaţional. Cooperarea internaţională este un aspect important pentru asigurarea drepturilor fundamentale ale migraţilor și ale tuturor cetăţenilor. Parteneriatele globale sustenabile asigură progresul și coerenţa acţiunilor întreprinse la diferite niveluri, iar migraţia trebuie inclusă pe agendă la toate nivelurile, referitor la politici, legislaţie, oportunităţi de finanţare, proiecte naţionale și internaţionale.

Majoritatea ţărilor din care provin imigranţii stabiliţi permanent sau temporar în România lucrează la un plan de dezvoltare, în acord cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului și în unele cazuri cu sprijinul direct al unor agenţii ale ONU. România, ca stat membru UE nu trebuie să se alinieze doar la politicile


europene ci trebuie să găsească modalităţi inteligente prin care să stabilească relaţii reciproc avantajoase atât cu statele în care emigrează cetăţenii români, cât și cu statele aflate în curs de dezvoltare din care provin imigranţii în România. Premisa de la care trebuie să pornească aceste relaţii este dezvoltarea umană.

Pentru a înţelege pe deplin provocările migraţiei și pentru a maximiza beneficiile acesteia, este nevoie de o mai bună colaborare la nivel internaţional, de acorduri bilaterale între România și statele din care provin migranţii și de acorduri regionale. În prezent, în cazul în care aceste acorduri există, ele sunt centrate pe proceduri care au mai degrabă scopul de a limita migraţia și care au o înţelegere unilaterală a efectelor ei.

Chiar dacă politicile existente respectă, în general, principiile drepturilor omului, ele nu sunt centrate pe dezvoltarea umană și sunt adesea fragmentate, pierzând din vedere cadrul mai larg al cooperării inter-instituţionale și internaţionale. În plus, procesele

Politici pentru migraţieşi dezvoltare centrate pe oameni

consultative sunt mai mult formale și doar în anumite etape ale procesului.

Global Migration Group, în manualul Mainstreaming Migration into Development Planning prezintă câteva condiţii care trebuie respectate pentru ca migraţia să ocupe locul cuvenit în planurile de dezvoltare:

- Sprijin politic puternic la nivel înalt;- Responsabilitate naţională – statul

să fie actorul principal în acest proces;- Implicarea timpurie a actorilor

cheie (comunităţi de migranţi, diaspora, societatea civilă, universităţi, sindicate, parteneri de dezvoltare etc.);

- O înţelegere comună a obiectivelor, o viziune clară, transparenţă și dialog regulat între actorii cheie sunt elemente de bază pentru menţinerea unei agende comune, clare și realizabile;

- O participare cât mai largă bazată pe roluri și responsabilităţi clar definite, pentru a evita monopolizarea de către o singură instituţie a statului.

În România măsurile luate pentru emigranţi (anumite facilităţi pentru membrii diasporei, facilităţi pentru cei care decid să se întoarcă în ţară etc.) și pentru imigranţi (politici de integrare, acorduri cu statele de provenienţă etc.) și proiectele implementate de societatea civilă încearcă să urmeze acest model însă este nevoie de o mai mare implicare la nivel politic și instituţional pentru a evita fragmentarea și pentru a asigura coerenţă și sustenabilitate.

Consultările realizate în cadrul proiectului Migrant în România, începând din 2009, între migranţi, societatea civilă și autorităţile publice la nivel local și naţional au pornit de la o abordare bazată pe drepturile omului și au implicat treptat un număr tot mai mare de actori, inclusiv instituţii ale statului din diferite domenii, nu doar pe cele a căror activitate principală se referă la migraţie. Rezultatele acestor consultări s-au concretizat într-o serie de propuneri de politici publice care

au fost înaintate instituţiilor publice și care se află în prezent în curs de analiză. Și anul acesta, pe baza consultărilor realizate la nivel local și naţional, încă o serie de propuneri de politici publice va fi înaintată autorităților.

Dacă respectăm principiile propuse de Migration Policy Group, următorul pas logic în evoluţia acestor consultări ar fi o mai mare implicare la nivel politic și asumarea de către instituțiile publice, nu doar de către cele cu atribuții specifice privind migrația, a unei abordări mai active pentru înţelegerea efectelor migraţiei, protecţia drepturilor omului și maximizarea beneficiilor migraţiei atât pentru imigranţi cât și pentru ceilalți cetățeni.

Oana Neștian SanduInstitutul Intercultural

Timișoara

ONU invită la consultări privind prioritățile pentru politicile de dezvoltare după 2015. Comunicați-vă opiniile la www.worldwewant2015.org şi la www.myworld2015.org.


culinar

Reţete din bucătăria lumii

Ingrediente:

• 1kgpieptdepui• 150mliaurt• 50mltahina(pastădesusan)• canăorez• 3lipii• sareșipiper• semințedepin• pastădeardeiiute• 5cățeideusturoi• grăsimeanimală• zeamadelaolămâie• legăturădepătrunjel.

Puiul îl spălăm și îl punem la fiert.Fierbem orezul în apă

sărată după preferință.Lipiile le tăiem în pătrățele de

2x2 cm și le prăjim în ulei sau, pentru o variantă mai sănătoasă, le putem rumeni în cuptor.

Mixăm o pastă din iaurt și tahina

cu o linguriță de sare, usturoiul pisat și pătrunjelul tocat mărunt.

Într-un platou adânc punem pătrățelele de lipie prăjite, apoi întindem stratul de orez sărat și pipărat.

După aceea întindem puiul fiert și desfăcut în bucățele mici.

Peste acestea întindem pasta preparată în care am mai adăugat 300 ml din apa în care am fiert puiul.

În puțină grăsime animală (se poate folosi și unt) prăjim 3-4 linguri de sos de ardei iute și un pumn de semințe de pin.

Turnăm sosul fierbinte repede peste compoziție.

Putem renunța la sosul de ardei iute presărând fulgi de boia iute iar semințele de pin le putem înlocui cu migdale întregi sau fulgi.

Poftă bună!

Fatte de pui

Rima Tayaramediator intercultural


Institutul Intercultural Timişoara solicită contribuţii la revista Migrant în România.

Articolele trebuie să fie relevante

pentru problematica integrării cetăţenilor din ţări ne-membre UE care locuiesc în România, să aibă între 3000 și 10000 de caractere și să fie redactate în limbile română, franceză, engleză sau spaniolă. Sunt acceptate texte ce descriu cazuri individuale, comunităţi, organizaţii, activităţi,

interviuri sau mărturii personale, precum și alte tipuri de texte.

Textele trebuie transmise de către

autori, aceștia asumându-și întreaga responsabilitate pentru conţinutul transmis. Autorii păstrează în totalitate drepturile asupra textului transmis, prin transmiterea lui permiţând însă Institutului Intercultural Timișoara să îl publice în revista Migrant în România și pe site-ul www.migrant.ro. Autorii trebuie să aibă vârsta de peste 18 ani și să aibă o formă de ședere

legală în România, indiferent de cetăţenie. Transmiterea articolelor se va face exclusiv în format electronic (.rtf, .txt, .doc, .docx, .odt) pe adresa [email protected] sau prin postare la secţiunea Contribuiţi la revistă de pe Forumul www.migrant.ro.

Comitetul de Redacţie al revistei

va informa autorii ale căror texte vor fi publicate. Aceștia vor putea fi invitaţi să participe la acţiuni locale, naţionale sau internaţionale privind problematica migraţiei.

Articole pentru revista Migrant în România

Europa, drepturile omului și migrația 3Integrare nu doar pe hârtie 420 iunie: Ziua Mondială a Refugiatului 6Relocarea din Turcia în România a 40 de refugiați irakieni 8Namaste India 10Brașov Multicultural Day, Ediția a doua 12Unitatea europeană într-o diversitate bănățeană încununează festivalul dedicat Zilei Europei 15Jasim Sukaina-Abeer - femeia arabă care face carieră în România 16My Place – un loc pentru toți 19Dr Mohammed Almutawakel – Doctor în știința medicală 20Povești de succes: Ayad Mahdi Raham 21Cetăţenii Republicii Moldova în România: forme ale participării civice și politice 22Module europene pe tema integrării migranților 24Cécile Kyenge: cu încredere, împotriva rasismului 27Politici pentru migraţie și dezvoltare centrate pe oameni 29Rețete din bucătăria lumii 30

cuprins


migrant.ro

Nr. 10 - 2011

Publicaţie finanţată de Uniunea Europeană prin „Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe“ în cadrul proiectului „Migrant în România

interculturală“ coordonat de Institutul Intercultural Timișoara

Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“, finanţat prin Programul general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii“, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe - Programul anual 2012

Editor: Institutul Intercultural Timișoara Data publicării: iunie 2014 Adresa de sesizări: Institutul Intercultural

Timișoara, Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8. Tel/Fax: 0040.256.498.457; E-mail: [email protected]; Web: www.migrant.ro

„Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene“

ISSN 2067 – 6565

migrant.ro

ministerul afacerilor interne uniunea europeană …...de acțiune privind drepturile omului și...

Documents