Minidicționar de arhitectură

ABACA 1. Placa subtire (patrata) care constituie partea superioara a capitelului unei coloane si face legatura cu arhitrava. - Din fr. abaque, lat. abacus. 2. Placa de piatra plasata deasupra capitelului unei coloane, de forma cel mai adesea patrata, mai rar octogonala.

ANCADRAMENT 1. cadru de piatra sau de lemn delimitând golul unei usi sau al unei ferestre, în care se fixeaza sistemul de închidere sau de siguranta al acestora. Partea dinspre exterior este adesea decorata prin cioplire, putând contribui la definirea stilistica a edificiului.2. bordura îngusta de caramida, împrejmuire de vegetatie care margineste un spatiu plantat.3. ansamblu de constructii, plantatii s.a.m.d., care marginesc o piata.

ANTABLAMENT 1. Portiune de zidarie asezata la partea superioara a unui zid sau deasupra unui sir de coloane, care sustine acoperisul. - Din fr. entablement.2. Parte componenta a structurii unui edificiu clasic sau de orientare clasicizanta, plasata pe capitelurile coloanelor sau pilastrilor, sub fronton. Antablamentul este alcatuit din trei parti: arhitrava, friza si cornisa.

ARC 1. Element de constructie care descrie un traseu curb intre doua puncte de sprijin si care sustine un zid deasupra unei deschideri sau intareste intradosul unei bolti.2. Element de arhitectura in forma arcuita, care leaga intre ele doua ziduri, doua coloane etc

ARCADA 1. Element arhitectural format din unul sau din mai multe arce si din elementele care le sustin (coloane, stalpi, ziduri).2. Motiv decorativ constand din inscrierea ritmica a unor arce de cerc.3. Unul sau o serie de arce si elementele de sprijin corespunzatoare (montanti, coloane, stalpi). Intra in compozitia ferestrelor, portalurilor, pridvoarelor, foisoarelor, porticurilor si podurilor, ca element de structura.4. Deschidere practicata intr-un zid, sub un arc, care se sprijina pe montanti de zidarie sau pe coloane.

1

ABSIDA 1. Nisa semicirculara sau poligonala care inchidea nava centrala a unei bazilici romane. Incapere semicirculara destinata altarului in bisericile crestine.- Din fr. abside, lat. absida.2. Spatiu cu traseu circular, poligonal, rectangular sau, mai rar, lobat, iesit in rezalit fata de zidul perimetral al unei biserici. Absida altarului este plasata in axul bisericii, de regula spre est, comunicand cu nava centrala sau cu naosul, fie direct, fie prin intermediul unui cor sau al transeptului. Exista abside laterale (in nordul si sudul absidei centrale) si abside taiate in peretii nordic si sudic al bisericilor.3. Componenta a planului edificiilor de cult crestine, provenita din traditia antica. Absida principala, orientata spre est, adaposteste altarul si este rezervata clerului si celorlalti oficianti ai cultului. Absida laterale sunt dispuse la nord si la sud. Rar poate aparea in extremitatea vestica a edificiului o alta absida, numita contraabsida. In arhitectura de traditie bizantina sunt frecvente abside semicirculare la interior si poligonale la exterior. In arhitectura romanica absida este semicirculara atat la interior cat si la exterior. Arhitectura gotica timpurie de tip cistercian foloseste absida dreptunghiulara. In goticul matur si cel tarziu este generalizata absida poligonala la interior si exterior.

ATRIUM 1. Curtea interioara, inconjurata de portice acoperite, a caselor romane antice. - Din lat. atrium.2. Spatiu deschis, inconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici.3. Spatiu semideschis care preceda intrarea intr-o cladire somptuoasa.

BASORELIEF 1. Lucrare de sculptura cu figuri scoase in relief pe un fond cu care fac corp comun. - Din it. bassorilievo, fr. bas-relief.2. Gen de sculptura cu doua dimensiuni (sub forma de placa) in care a treia dimensiune spatiala este sugerata prin modelarea trecerilor rotunjite de la contur la fundal, dar nu desprins; tehnica de modelare a unei placi de lut sau de sculptare in materiale definitive.

BOLTA 1. Parte constructiva destinata sa acopere un spatiu, realizata cu elemente rezultate din translarea unor arce cu trasee diferite, sprijinita pe cel putin doi pereti laterali. Elementele constitutive poarta denumirea de boltari.Conform tipologiei exista bolti simple, realizate prin translarea in spatiu a unui arc: bolta in plin cintru, bolta in leagan sau bolti semicilindrice, bolta in

2

jumatate de sfera (cupola), in sfert de sfera (conica) etc.Boltile compuse sau complexe, se obtin prin combinarea de tipuri diferite de arce sau chiar a unor bolti simple: exista bolta manastireasca, bolta in ogiva, bolta in fagure, bolta in evantai, bolta cu penetratii etc.Greutatea proprie este transmisa unor puncte de sprijin izolate (coloane, stalpi) sau unui zid continuu; exercita presiuni atat verticale (preluate de punctele de sprijin) cat si laterale, ceea ce face necesara consolidarea suplimentara (contraforti, arce dublou).2. Zidarie sau constructie cu partea superioara arcuita in forma de semicerc sau numai bombata in sus. 3. Incapere, gang sau galerie subterana cu tavanul arcuit.4. Element de constructie cu suprafete curbe si cu suprafata inferioara bombata in sus, care acopera in intregime un spatiu, o incapere, o cladire etc. sau constituie elementul principal de rezistenta al unei constructii 5. Element de constructie cu intradosul concav, realizat din caramida, blocuri de piatra, beton, beton armat, destinat sa acopere un spatiu sau sa preia sarcina unui pod transmitand-o unui zid continuu sau unor puncte de reazem izolate. Pot fi simple (semicilindrice, in leagan, in sfert de cilindru, semicupola, á vela, in dubla curba) si compuse (in cruce, in muchii, in cruce pe ogive, pe nervuri, manastireasca, cu penetratii, moldoveneasca).

CALOTA 1. Fiecare dintre cele doua parti obtinute prin taierea unei sfere cu un plan. - Din fr. calotte. 2. Bolta a carei suprafata interioara are, in sectiune, forma unui semicerc. 3. O bolta in forma de semisfera, constituie de obicei partea superioara a unei cupole sau turle, dar apare si separat in sistemul de boltire al narthexului, exonarthexului, mai rar al naosului si cu totul exceptional in cel al altarului – sprijinita pe arce piezise dispuse pe peretele semicircular al absidei. 4. Bolta realizata din caramida (mai rar din piatra) reprezentata de portiunea superioara a unei sfere taiate de un plan orizontal, aproximativ la nivelul diametrului sau mai sus de acesta.

CAPITEL 1. Partea superioara, mai groasa (si ornata), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legatura intre fusul coloanei si arhitrava.2. Piesa componenta a unei coloane, reprezentand partea sa superioara, care transmite greutatea antablementului fusului coloanei respective.3. Partea de sus (ornamentala) a unei coloane pe care se sprijina arhitrava.

CANON 1. Regula care facea parte dintr-un ansamblu de norme artistice obligatorii intr-o anumita epoca; regula rigida, obligatorie. - Din sl. kanonu,

3

fr. canon, germ. Kanon.2. Termen folosit cu intelesul de norma, regula, lege. Termenul canon cuprinde ansamblul regulilor impuse in reprezentarea artistica, avand ca sursa considerente de ordin politic, religios, filosofic sau artistic.

COLOANA 1. Stalp inalt, cilindric, servind pentru sustinere sau ca ornament al frontonului sau al partilor interioare ale unui edificiu.2. Element constructiv vertical, destinat sa contribuie la descarcarea fortelor de impingere provenite din sistemul de acoperire a unui spatiu (bolti, tavane etc.) Poate fi realizata in lemn, piatra, caramida, metal, beton.In ordinele clasice coloanele aveau de obicei fus, capitel si baza la ordinele ionic si corintic.3. Stalp cilindric de marmura, piatra, lemn etc., destinat sa sustina o parte dintr-un edificiu sau sa-l infrumuseteze.

CONTRAFORT 1. Intaritura masiva de beton sau de zidarie in forma de pilastru, care formeaza corp comun cu un zid si care serveste la marirea rezistentei lui. - Din fr. contrefort.2. Element de sprijin exterior, facand parte, la origine, din sistemul de descarcare si de contraimpingeri ale unei bolti. Exista si contraforti decorativi, care doar ritmeaza fatadele. COMPLETARI: Masiv de zidarie adosat la exteriorul unei constructii in scopul de a-i asigura stabilitatea. Este compus dintr-un soclu si una sau mai multe retrageri acoperite cu placi de piatra. Apare in romanic si gotic, preluand impingerile boltilor in zonele de maxima solicitare (corespunzand in interior arcelor dublou). Intalnit in Transilvania, este preluat in Moldova, unde este adaptat edificiilor religioase de traditie bizantina, fiind intalnit pana in secolul XVII. Apare si in Tara Romaneasca, la edificii catolice sau, prin influenta moldoveneasca, la unele biserici din secolul XVI.

CORINTIC 1. Ordin arhitectonic din Grecia antica caracterizat prin coloane zvelte decorate cu caneluri, cu capitelul inalt, impodobit cu sculpturi reprezentand frunze de acanta in voluta. Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecesti; privitor la Corint; din Corint. - Corint.2. Ultimul din ordinele arhitecturii Greciei Antice, prezent si in arta clasicista si neoclasicista.

4

CORNISA 1. Element arhitectural iesit in consola fata de planul exterior superior al zidului unei constructii, ornamental, avand rolul de a sprijini acoperisul si de a impiedica scurgerea apei de ploaie pe fata cladirilor. - Din fr. corniche.2. Mulura proeminenta care inconjoara un antablament, o mobila etc., avand rol decorativ. Profil liniar decorativ care incadreaza in partea superioara o usa, o fereastra, un dulap etc.COMPLETARI:Partea superioara a unui zid, scoasa in relief. Provine din arhitectura antica, cunoscand o mare diversitate in evul mediu; in arhitectura romanica si gotica timpurie, este proeminenta, sustinuta pe mici arcuri pe console; in goticul matur are profile puternice dar simple, fiind lucrata din blocuri lungi de piatra; in arhitectura Renasterii are profile bogate, tencuite sau stucate, fiind scoasa mult in relief, pastrand acest aspect si in epoca baroca; in zona de influenta bizantina este realizata din siruri de caramida in dinti de fierastrau. In Tara Romaneasca exceptii de la aceasta regula intalnim la Dealu si manastirea din Curtea de Arges – cornisa de piatra bogat decorate. In Moldova monumentele nu au cornisa sau au cornisa de tip gotic; mai tarziu, in secolul XVII, apar cornisele bogat decorate cu motive caucaziene (Trei lerarhi) sau baroce (Golia), pastrate pana in secolul XVII.

CRENEL 1. In arhitectura fortificata, deschizatura ingusta in partea superioara a zidului unei cetati sau a unui turn de aparare, situata intre doua merloane, care ofera aparatorilor posibilitatea de a urmari miscarile dusmanilor si de a tinti asupra atacantilor fara a fi ei insisi expusi. - Din engl. crenel. Dupa fr. creneau.2. In goticul german, ornament la partea superioara a unui dulap, care imita crenelurile unei fortificatii.

CUPOLA 1. Partea de forma semisferica, poligonala sau eliptica care alcatuieste acoperamantul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu. - Din fr. coupole.2. Tip de bolta semisferica sau semisferoidala, care acopera spatii de plan patrat.3. Bolta semisferica ridicata deasupra unui spatiu circular, patrat sau poligonal, in aceste din urma cazuri trecerea la cerc facandu-se prin intermediul pandantivilor sau ,mai rar in arhitectura romaneasca, al trompelor de colt. Este alcatuita dintr-o calota pe un tambur. Patrunde in tarile romane ca influenta a Bizantului (in Tara Romaneasca si Moldova) sau a barocului (in Transilvania, unde apare rar si doar din secolul XVII). Turla este uneori numita tot cupola. Un caz aparte il constituie sistemul de boltire moldovenesc, constituit in secolul XV si utilizat pana in secolul XVII, care presupune ridicarea deasupra marilor arcuri si a pandantivilor corespunzatori a unui tambur in interiorul caruia sunt dispuse patru arce diagonale, sprijinite

5

pe mici console sau chiar direct pe cheile arcelor mari, urmand ca deasupra acestui inel intermediar, prin intermediul altor pandantivi (pandantivii mici), sa se ridice o simpla calota sau chiar o turla. Consecintele acestei dispuneri sunt micsorarea diametrului calotei, respectiv al tamburului aferent, deci usurarea greutatii intregii boltiri, si efectul estetic al jocului arcelor.

METOPA 1. Spatiu dintre triglifele frizei unui templu doric, inchis cu o placa de piatra neteda sau decorata cu picturi sau cu basoreliefuri. – Din fr. metope, lat. metopa.2. Placa de piatra sau teracota de forma rectangulara, care in alternanta cu triglifa, formeaza friza ordinului doric, avand de obicei o decoratie in relief sau pictata.

MORTAR 1. Conglomerat artificial cu compozitie diferita, de nisip de diferite dimensiuni, pietris maruntit, uneori cioburi mici de caramida, granule de carbune, legate intre ele cu ajutorul unui liant (var, ciment, amestecate cu apa). Mortarul este necesar pentru legarea si stabilizarea pieselor care alcatuiesc materialul de constructie al unui edificiu. – Din lat. mortarium.2. Material de constructie constituit dintr-un amestec de var, nisip, apa, ciment sau ipsos etc., care se foloseste ca element de legatura intre materiale de constructie solide

MOZAIC 1. Procedeu tehnic specific artei murale, in care opera este constituita din mici fragmente cubice sau prismatice de materiale dure, divers colorate, fixate laolalta cu ajutorul cimentului. Mozaicurile pot fi pavimentale sau parietale, prevazute pentru interior sau exterior etc. – Din fr. mosaique.2. - Tehnica de arta murala care asambleaza intr-un tot compozitional armonios bucatele mici de materiale colorate de acelasi fel sau diferite, durabile, cu un liant special, pe suprafata peretului (parietal) sau a pardoselei (pavimental).  - Lucrare de arta decorativa executata in aceasta tehnica.3. Lucrare de tehnica decorativa, care consta in asamblarea artistica a unor bucati mici de marmura, de ceramica, de sticla, de smalt etc. de diferite culori, lipite intre ele cu mortar sau cu mastic.

NAOS 1. Parte principala a unei biserici, situata in mijlocul cladirii, intre altar si pronaos; nava.  – Din ngr. naos.2. Incapere a unui templu antic, unde

6

se afla statuia divinitatii.3. In bisericile ortodoxe, incapere centrala destinata cultului, unitara din punct de vedere liturgic cu altarul, dar separata de acesta prin tampla sau iconostas; de plan patrulater, deseori amplificat cu abside laterale (la planurile triconc si treflat), el dobandeste si forme circulare sau elipsoidale in perioada neoclasicului; boltiti uneori in semicilindru, mai adesea naosul este boltit cu o calota semisferica suspendata pe o turla sau sustinuta direct de arcurile mari prin intermediul pandantivilor.

OGIVA 1. In arhitectura gotica, tip de arc diagonal realizat din nervuri de piatra profilate, amplasate la nivelul muchiilor a doua bolti care se intretaie, contribuind la crearea unui fel de schelet solid pe care se sprijina boltarii si se echilibreaza fortele de impingere. - Din fr. ogive.2. Sistem de constructie caracteristic arhitecturii gotice, format din intersectia a doua arcuri de cerc dispuse diagonal ce se intersecteaza sub un unghi ascutit, care formeaza osatura unei bolti.3. Denumire incorecta, dar deseori utilizata pentru a defini arcele frante ale ferestrelor si portalelor catedralelor, ale bisericilor gotice si pseudogotice.

SEMICALOTA 1. Bolta cu aspect de sfert de sfera. - Din it. semicalotta.2. Element arhitectonic reprezentand o jumatate de calota.

STUC 1. Material de constructie format din mortar si ipsos amestecat cu gelatina, clei si (uneori) cu coloranti minerali, care prin uscare si lustruire capata aspectul marmurei. - Din it. stucco, germ. stuck, fr. stuc.2. Material, sub forma de pasta, folosit pentru decoratii arhitectonice, care se prepara dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmura si praf de creta.3. Mortar de ipsos amestecat cu praf de marmura, clei si diverse substante colorante, care prin uscare si lustruire devine asemanator marmurii.4. Pasta de tencuiala fina realizata din var stins vechi, praf de marmura si praf de creta, ce se modeleaza foarte usor si poate fi turnat in forme; dupa uscare poate fi lustruita, colorata, poleita.5. Material de o plasticitate deosebita, compus, la origine, din marmura alba si var stins, iar ulterior din creta, clei si o anume cantitate de apa, care poate fi modelat cu usurinta cand este proaspat, ori poate fi turnat în matrite. Bucatile astfel obtinute sunt lipite de perete cu un adeziv pe baza de clei.

7

STILOBAT 1. Suport de zidarie sau de piatra care sustine un sir de coloane. - Din fr. stylobate.2. In arhitectura clasica, platforma alcatuita din mai multe trepte sau tip de piedestal deasupra caruia se inaltau coloanele edificiilor. Prin extensie, plinta mulurata.

TAMBUR 1. Parte a unei turle cuprinsa intre baza si calota, la interior cilindrica, poligonala sau marcata de o succesiune de firide cu fundul curbat, iar la exterior circulara ori poligonala, strapunsa de ferestre cel putin in sensul punctelor cardinale. Sustinut de cele 4 arce mari, cu ajutorul pandantivilor sau trompelor, tamburul sustine la randul sau cupola. - Din fr. tambour.2. Tambur de coloana. Fiecare dintre elementele componente ale fusului unei coloane, avand forma unor rondele de piatra, suprapuse si unite prin crampoane metalice.3. Portiune de prisma poligonala goala sau de cilindru gol, interpusa intre o cupola si arcurile sau zidurile care limiteaza un spatiu boltit.4. Spatiu amenajat la intrarea intr-o cladire, cu o usa pivotanta, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior si a impiedica formarea curentilor de aer in timpul deschiderii usilor.

TIMPAN 1. Suprafata de zidarie neteda sau ornamentata cu sculpturi, situata intre o grinda orizontala si un arc de deasupra golului unei usi sau al unei ferestre. - Din fr. Tympan 2. Suprafata plana de zidarie, de forma semicirculara sau triunghiulara, cuprinsa intre lintelul si arcul unui portal; este decorat cu reliefuri (in arhitectura rornanica si gotica) sau cu picturi.3. Spatiul, decorat sau nu cu scene in relief, cuprins intre cornisa si cele doua planuri inclinate care formeaza frontonul.4. Spatiul cuprins intre lintou si intradosul arhivoltei care delimiteaza la partea superioara un portal.

TONDO 1. Tablou sau relief sculptural mic, de forma rotunda sau ovala. - Din it. tondo2. Numele generic, transmis prin traditie, al operelor de arta pictate sau sculptate care au forma unui medalion rotund ori oval.

TRAVEE 1. Portiune dintr-o constructie (edificiu, pod, viaduct etc.) care cuprinde doua puncte de reazem (stalpi, coloane, grinzi, pile etc.) si

8

deschiderea dintre ele. – Din fr. travee.2. Unitate spatiala determinata de patru puncte de sprijin pe care se descarca o portiune de bolta cu o anume independenta portanta.3. Potiunea de bolta dintre doua puncte de sprijin consecutive.

TREFLAT 1. Despre constructia unei biserici. Care are absida centrala si cele doua abside laterale racordate intre ele. – Din fr. trefle.2. Plan treflat -Tip de plan de biserica in care cele trei abside sunt racordate direct intre ele la partea estica. Este mult mai rar decat triconcul, desi in vorbirea curenta sunt adesea confundate.

TRICONC 1. Plan de biserica inscriind trei abside opuse intrarii, racordate intre ele prin intermediul unui dreptunghi. - Din fr. triconque.2. Tip de plan central, in care cele trei abside ale unei biserici nu se racordeaza intre ele, ci cu laturile patratului pe care il delimiteaza in interior compozitia spatiala respectiva, doua din laturile acestuia ramanand decrosate la exteriorul edificiului si clar marcate in interior. Plan raspandit in arhitectura de traditie bizantina.

TURLA 1. Element arhitectonic in formi de cilindru sau de prismi, cu virf ascutit, care incununeaza acoperisul unor cladiri, in special al bisericilor. - Din ngr. turla. 2. Parte a unui edificiu - in general biserica - de forma unui turn, al carui spatiu interior comunica cu cel al incaperii rituale pe care o surmonteaza.

VOLUTA 1. Ornament in forma de spirala, folosit la capitelurile coloanelor ionice, corintice si compozite. - Din fr. volute, it. voluta.2. Element decorativ de forma unei spirale, folosit intens din antichitatea greaca, unde il intalnim in pereche la capitelul ionic, pana in secolul XX, fie perpetuand aceasta forma, fie preferand versiunea vrejului vegetal

PILASTRU 1. Element arhitectural in forma de stalp, din piatra sau de zidarie, paralelipipedic, prevazut de obicei cu o baza si cu un capitel, care

9

serveste ca element de ornamentatie sau de consolidare a unui zid in zona in care se afla punctele de descarcare ale boltii, plafonului, cornisei etc. - Din fr. pilastre, it. pilastro.

 

 

 

 

 

 

 

 

10

 

11