Langa Andrei

Milești Mari. O istorie rescrisă

Mileştii de sub Dealul înalt, Mileştii de la Codru, Mileştii Mari etc., sau, mai nou, Mileşti, - iată şirul de denumiri date localităţii pe parcursul unui interesant şi particular parcurs istoric. Mileşteni îşi zic (şi au tot dreptul să îşi zică (!)) atât acei care au rămas la baştină, cât şi cei care, din varii motive existenţiale, se află la zeci şi sute de kilometri depărtare, fie că îşi au domiciliul la Chişinău, Moscova, Madrid sau Los Angeles. Aşa se face că oamenii locului comportă ceva specific în felul lor de a fi, ceva imuabil, rămas din moşi-strămoşi, care nu se aruncă în ochi ca să poată fi reţinut, tocmai de aceea se cere observat şi studiat cu atenţie sporită. Răzeşi din tată în fiu - ostaşi de nădejde ai ţării pe vremea voievodului Ştefan cel Mare sau codreni cum li se mai zice şi azi - mileştenii sunt cunoscuţi a fi drept oameni primitori şi binevoitori din fire, harnici şi nu neapărat leneşi, aşa cum îi caracteriza pe moldoveni Dimitrie Cantemir în lucrarea ,Descrierea Moldovei” Un soi de „spiritus locus” („spirit al locului” din limba latină) planează de secole peste aceste meleaguri...

In ceea ce priveşte menţiunile documentare, vom remarca-o pe prima, datată cu anul 1439, ce vorbeşte de prisaca Visoca de pe Botna, lângă Redenii Vechi, pe care Ştefan al II-lea o dăruieşte mănăstirii Poiana (sau, probabil, Po-brata)” (vezi anuarul „Pyretus”, 2001). Religia, ca element constitutiv al civilizaţiei modeme, a făcut permanent parte din constituţia moral-filosofică a românilor-basarabeni. Religia creştin-ortodoxă a constituit una din temeliile naţiunii noastre, fiind şi un scut de nădejde în faţa duşmanilor. Biserica şi reprezentanţiiei au dus cuvântul lui Dumnezeu în popor şi a păstrat imuabil patrimoniul naţional, salvându-1 în dese cazuri de la pierzanie. Astfel şi actuala biserică din localitate a rămas funcţionabilă începând de la data construirii (1862) până în prezent, ctitor fiindu-i boierul Constantin Cazimir. Fundamentale par a fi descrierile cu tentă memorialistică şi documentară datate cu perioada medievală, de unde aflăm că oamenii satului - ostaşi pe timp de război şi agricultori pe timp de pace - s-au strămutat cu traiul spre răsărit, sub protecţia pădurii, una din cauzele strămutărilor fiind desele năvăliri ale hoardelor străine. Probabil că procesul de stabilire a hotarelor Mileştiului modem a durat o perioadă lungă de timp şi a luat sfârşit odată cu izgonirea turcilor din Moldova şi trecerea teritoriului dintre Prut şi Nistru sub jurisdicţia Rusiei, proces antinaţional început în anul 1812. Populaţia din Basarabia, cum aveau să numească autorităţile ruse noul teritoriu,

Chișinău 2010290 pag.

ocupat după războiul ruso-turc (1806-1812), a avut ulterior să suporte un alt jug, mult mai greu decât cel îndurat până atunci...

Secolul XX a rămas marcat în istoria omenirii de contradicţii acute între diverse sisteme sociale antagoniste. Două războaie mondiale şi milioanele de victime căzute din cauza represaliilor leniniste şi a deportărilor staliniste, la care s-a adăugat şi foametea din primii ani postbelici (1946-1949), toate aceste urgii, luate la un loc, au cutremurat societatea, consecinţele resimţindu-le mai puternic populaţia de la ţară. Satele basarabene au fost afectate în mod fatal de nedreptățile vremurilor, urii dintre mileşteni ajungând nefericit în lista neagră a damnaţilor, adică a deportaţilor, a celor „ridicaţi” şi duşi în Siberia...

In perioada anilor 1960-1990 s-a făcut simţit un oarecare salt în ce priveşte nivelul de trai al maselor de jos, producându-se astfel o bruscă revigorare a activităţii autorităţilor de stat în domeniul politicii social-educative. În paralel, însă, cu aceste schimbări de fond, s-a reactivat instantaneu morbul ideologiei comuniste şi acest fapt reprobabil a afectat în special generaţia tânără. Şcoala, grădiniţa de copii şi casa de cultură se transformă treptat în centre educaţionale cu statut distinct în mediul rural, ideologicul intrând în viaţa cotidiană fară a fi asimilat într-un mod deschis de către săteni. Astfel şi domeniul sportului capătă o dezvoltare de masă, fotbalul devenind în scurt timp una dintre cele mai practicate discipline sportive, mileştenii, în particular, alegându-se cu o echipă valoroasă pe plan intern, denumită în chip emblematic „Codru” şi completată aproape în întregime cu jucători crescuţi în propria pepinieră.

Anii imediat următori, aşa-zisului „dezgheţ gorbaciovist”, perioada imediat următoare de intempestivă indepentizare a noului stat moldovenesc, care a condus inclusiv la liberalizarea economiei, constituie un capitol aparte în contextul prezentei lucrări, impactul produs asupra vieţii social-economice a populaţiei băştinaşe facându-se resimţit până în zilele noastre.

Puţine la număr, dar cu atât mai valoroase, sunt articolele de ziar sau paginile cu tentă literară-publicistă, în care se face trimitere la istoria localităţii, la viaţa cotidiană a locuitorilor din comuna Mileşti. Revenind asupra lor şi studiindu-le în esenţă, se impune o atentă privire revalorificatoare. Interesează absolut toate articolele sau fragmentele istorico-literare cu tematica menţionată, prin care, însă, nu s-a plătit tribut timpului. Ele sunt semnate fie de mileşteni get-beget (ex. Feodosie Vidraşcu), fie de autori din afară. Cu alte cuvinte, orice referinţă aleatorie la subiectul tratat, fie cu substrat arheologic, etnofolcloric, publicistic

Chișinău 2010290 pag.

sau literar, interesează şi intră în mod automat în cumulul de materiale necesare pentru a reconstrui sau reconstitui istoria veridică a localităţii.

Conţinutul preponderent istorico-documentar al lucrării necesită în mod firesc şi o doză de încărcătură ideatico-romantizată. Se tinde astfel spre un stil de scriitură relaxantă, asta pentru a nu obosi eventualul lector cu multitudinea de informaţii. Ideea principală constă în conturarea în detalii semnificativ-sensibile a panoramei istorico-sociale a satului Mileşti, pendulând între polii genului de scriitură documentar-ştiinţifică şi istoriografică, dublat de elemente literar-publicistice.

Pornind să scriem sau, mai exact, să „rescriem” istoria veche/medievală a Mileştiului, ca apoi să continuăm ideea respectivă cu perioada lui modem/contemporană, apare obligaţia firească să luăm drept punct de reper multiple date şi fapte înregistrate documentar, unele care pot să se contrapună ca mesaj factologic, iar altele, dimpotrivă, să se completeze reciproc. S-a încercat, aşa cum s-a menţionat şi mai sus, o relatare amplă vizavi de faptul istoric divers, una cât se poate de obiectivă şi nepărtinitoare Considerăm că doar în asemenea caz pot fi respectate principiile adevărului istoric, de care se impune indispensabil să ne ghidăm, revalorificând, la adăpostul său, ceea ce cunoaştem deja sau, mai mult, recuperând mai multe date documentare preluate din diverse arhive de stat sau preluând informaţii veridice rămase în negura vremurilor.

Se impune să precizăm faptul că există deja o scurtă referinţă criptică la istoria satului Mileşti, în mare parte de natură religioasă, semnată de preotul Irimia Mihai(lov) (Eparhialnâie kişinevschie vedomosti nr.4, Chişinău, 1877).

Evenimentul istorico-publicistic, produs cu peste 130 de ani în urmă şi căpătând în timp valoare de document istoric, cuprinde în mod retroactiv câteva relatări sumare asupra modului de viaţă a enoriaşilor locali de după anul 1812, mai exact până la data publicării articolului vizat, motiv pentru care găsim oportună desfăşurarea şi aprofundarea subiectului tratat, reactualizându-se în mod indirect ideea utilităţii teoretico-practice a unor astfel de scrieri de interes comun.

La prima vedere, a scrie (a alcătui) istoria unui sat medieval (se presupune că începutul satului Mileşti este documentat cu anul 1439) este un lucru simplu, însă dacă luăm în consideraţie că descifrarea acestei „enigme” începe prin anii 1440, pe când cărţile domneşti erau scrise de către caligrafi în limba slavă-veche, sârbească ş. a. şi rar când corespundeau realităţilor, iar mai apoi, mai exista încă o treaptă, de a fi traduse, în care, şi ei, traducătorii, evitau aprecierile

Chișinău 2010290 pag.

istorice sau geografice, ba chiar comiteau unele falsificări, întâmpini, nici vorbă, anumite piedici. La toate acestea se mai adaugă şi faptul că denumirile multor sate, sălaşe, comune au dispărut în timp, iar toponimica lor s-a păstrat în diferite locuri din partea dreaptă sau stângă a Prutului, din care era alcătuită vechea noastră patrie - Ţara Moldovei, iar unele din denumiri pe parcursul vremii s-au schimbat, vom constata că totul este foarte complicat. La fel este de relevant şi faptul că puţine surse istorice ale secolelor XIV-XVII s-au păstrat, din care să se poată descifra despre care sat anume este vorba şi cam pe unde era aşezat. Din relatări de felul: mai la deal de o movilă, aproape de cruce, pe deal lângă un plop etc. este, practic, imposibil de a stabili cu exactitudine hotarele reale.

CUPRINS

1. Preliminarii la un volum despre satul de baştină2. Originile şi misterele locurilor. Un peregrinaj semiimaginarîn spaţio-temporalitate3. Istoria veche a satului Mileşti (Nisporeni) punctată în documente4. Câteva aspecte etnografice ale satului Mileşti 5. Tezaurul monetar din secolele XVI-XV11 descoperit la Mileşti6. Masa rotundă cu Vladimir Basoc şi Ion Vârlan, veteraniai Războiului II Mondial7. Scrisoare-confesiune sau ecoul unei dureri sufleteşti8. Ora de istorie a satului (profesor - Eugen Petic)9. „Prima mea învăţătoare”. Pagină dedicată Măriei Anton Roman10. Grupul de scouţi „Codrii”. Carte de vizită11. Biblioteca publică - o oază de culturalizare a populaţiei rurale 12. Prestigiul şcolii superioare este făurit de Matei Mâtcu13. Satul Mileşti. Scurtă descriere geografică14. O melodie rămasă neinterpretată. Remember15. Dispariţia (nuvelă dedicată memoriei Anastasiei Langa)16. Romanul „Prin vâltoare” de Feodosie Vidraşcu. Notiţe critico-literare17. Echipa „Codru” Mileşti. Evoluţie în timp18. Valeriu Jardan: „Medicina şi fotbalul m-au făcut să fiu mai disciplinat”19. Cupa „Iurii Gagarin”. Un meci al nervilor20. în obiectiv - AO Midava21. Sovhozul-fabrică „Mileşti”. Scurt istoric22. Profilul modem al comunităţii. Puncte de reper23. Redefinind destine. Microportrete de mileşteni24. în loc de încheiere. Un interviu cu Petru Leuca, primar de Mileşti

Chișinău 2010290 pag.