Capitolul I. Caracteristica generală a mijloacelor băneşti

1.1 Noţiuni, caracteristica economică şi clasificarea mijloacelor băneşti

Apariţia banilor s-a produs multe mii de ani în urmă. Aceasta a fost legată de trecerea la

schimburile dezvoltate şi permanente a bunurilor. Ei au apărut şi evaluat ca un instrument de

facilitate a schimburilor, a desfăşuării vieţii economice. Banul a intrat în existenţa socială ca

un element de legătură între om şi viaţa sa economică. Uneori imaginea bunului a jucat şi

roluri negative, influenţînd destine individuale şi colective.

Noţiunea de ban s-a reflectat în numeroase reflectări pe măsură ce banul a pătruns tot mai

mult în viaţa economică, s-a modificat în timp reflectînd în conţinutul său transformările

calitative petrecute în plan economic şi social la care a fost supusă societatea umană din epoca

apariţiei banului pînă în prezent.

Banul de astăzi este un rezultat al numeroaselor mutaţii determinate de factori endogeni şi

exogeni ai circulaţiei băneşti: revoluţiile sociale sau tehnico-ştiinţifice au schimbat relaţiile

generalizate în ban, precum şi tehnicile, mecanismele şi instrumentele a activităţii monetare.

În concepţia clasicilor economiei politice, fondatori ai teoriei valoare - muncă, banii sau

moneda reprezintă o marfă specială, detaşată din lumea celorlalte mărfuri, care îndeplinesc

rolul de echivalent general în procesul schimbului.

În literatura de specialitate, există diferite opinii cu privire la ban. Astfel se consideră că

banii reprezintă, alături de capital şi specializare, cel de-al treilea aspect major al veţii

economice moderne. Fluxul de bani reprezintă sîngele care irigă sistemul economic ... şi

etalonul de măsurare a valorii. [10, p. 74].

La prima vedere s-ar părea că definirea banilor şi explicarea rolului lor constituie

probleme extrem de simple, întrucît toată lumea are de-a face cu ei. Şi totuşi sute de ani

problemele legate de existenţa banilor au fost intens dezbătute. Relatînd diversitatea punctelor

de vedere privind natura şi funcţiile banilor, unii specialişti consideră că întotdeauna se va

pune întrebarea ce sunt banii, de fiecare dată existînd mai multe răspunsuri. Aceste răspunsuri

pot fi grupate în cîteva categorii:

1. banii sunt o convenţie socială, o creaţie a ordinii de drept, acceptată în mod tăcit de

către participanţii la o tranzacţie.

2. banii sunt orice activ, orice element al realităţii cu acceptabilitatea generală în

evaluarea şi derularea tranzacţiilor economice şi în reglementarea drepturilor şi

obligaţiilor.

3. alteori banii sunt denumiţi prin funcţiile lor aşa cum a facut-o pentru prima dată

Ariston, arătînd că orice activ care în cadrul unei zone economice îndeplineşte rolul de

schimb şi de plată imediat utilizabil şi implicit, funcţiile de măsură şi mijloc de valoare

reprezintă banii.

O dată apăruţi banii au cunoscut o evoluţie continuă, sensul general al evoluţiei

concretizîndu-se în: diversitatea instrumentelor băneşti, tendinţa lor spre universalitate,

ruperea treptată a acestora de conţinutul lor material [10, p. 82].

Evoluţia banilor şi principalele ei tendinţe pot fi puse în evidenţă prin marcarea formelor

de bani cunoscute în istorie.

Prima formă de existenţă a banilor au cunoscut-o banii-bunuri adică cele mai căutate

bunuri dintr-o anumită zonă s-au impus spontan în rolul de bani (animale, ceai, blănuri).

Treptat banii- bunuri s-au restrîns la metal preţios, acesta impunîndu-se valorii lor

intriseci: valoare mare sub volum mic.

Apoi au apărut banii monedă de aur bătute, emise şi garantate de autorităţi emitente.

Erodarea materialului preţios prin folosirea şi falsificarea de mare amploare au făcut necesare

apariţia înlocuitoarelor-banii bilete de bancă, ce atestau existenţa banilor în depozitele unei

anumite bănci.

Mai tîrziu au apărut bani de hîrtie ca simboluri ale băncilor cu valoare deplină. Aceşti

bani şi-au îndeplinit şi îşi îndeplinesc funcţiile în baza încrederii populaţiei, dintr-o anumită

ţară.

Banii de credit – au apărut nevoia de a facilita creditul în general, creditul comercial în

special.

Banii de hirtie, semne băneşti avînd curs forţat, fără a fi convertibil în aurul monetar,

respectiv fără a fi convetibil în general, caracterizează starea celor mai multe monede

naţionale contemporane.

Anume pentru moneda contemporană este mult mai greu de a o defini, deoarece banii

contemporani se prezintă într-o mare diversitate de stat. Există mai întîi numeralul – sub

formă de bancnote şi monedă metalică; la acesta se adaugă moneda scripturală – bani de cont

– care constau din disponibilităţi băneşti aflate în conturile bancare.

Pentru ca moneda scripturală existentă sub formă de depozit bancar să se manifeste ca

bani, sunt necesare mijloace tehnice care să permită utilizarea sa directă pentru efectuarea

tranzacţiilor economice. In raport cu reglementările fiecării ţări asemenea mijloace sunt:

viramentul, cecul, cărţile de credit, cartelele magnetice.

Moneda reflectă starea economică reală, dar o şi influenţează în mod nemijlocit ca atare,

moneda este căutată, cerută şi dorită de către agenţii economici, atît pentru exercitarea funcţiei

sale cît şi pentru siguranţa şi posibilitatea de cîştig pe care i le poate oferi deţinătorul: în

funcţie de interesul mai mare sau mai mic pe care agenţii economici îl acordă monedei,

cererea de monedă creşte sau scade, fapt care influenţează evoluţia de ansamblu a economiei

reale.

Banii au fost şi sunt un mijloc care duce spre un imens număr de scopuri, ei deţin o

poziţie cheie în mecanismul de funcţionare a oricărei economii naţionale reflectînd sintetic

schimbul structurii acestuia. Banii au devenit indespensabili în relaţiile zilnice şi pe termen

între oameni, agenţi economici şi economii naţionale.

Agenţii economici la încheierea contractelor comerciale utilizeză forme de decontare care

asigură o încasare în cel mai scurt timp a mijloacelor băneşti pentru serviciile prestate sau

mărfurile expediate, de asemenea urmăresc prevenirea oricăror riscuri şi perderi.

Valuta naţională a Republicii Moldova este leul moldovenesc. Leul moldovenesc a fost

introdus în circulaţie pe teritoriul ţării noastre în decembrie 1993 ca o valută unică naţională.

Din momentul introducerii monedei naţionale, Banca Naţional a R.M a promovat o politică

orientată spre stabilirea monedei şi întărirea sistemului bancar a Republicii Moldova.

Evoluţia de mai departe a monedei naţionale va depinde de situaţia creată în economia

naţională, de reformele care vor fi implimentate, de faptul în ce măsură se va redresa situaţia

economică la înteprinderile de producţie şi în general de dezvoltarea pieţei interne, cît şi a

celei externe.

Folosirea banilor în activitatea economică, în viaţa socială în general, este legată de

puterea lor de cumpărare; aceasta reprezintă cantitatea de bunuri materiale şi servicii care pot

fi obţinute cu o unitate monetară la un moment dat. Puterea de cumpărare a banilor se află în

raport invers proporţional faţă de preţuri; creşterea acestora atrage după sine scăderea puterii

de cumpărare a banilor şi invers, reducerea preţurilor la mărirea puterii de cumpărare a

banilor.

Pentru înţelegerea mai bună şi utilizarea mai eficientă, mijloacele băneşti au fost

clasificate după mai multe criterii:

1. În dependenţă de valoarea în care sunt exprimate, deosebim:

a) mijloace băneşti în valută naţională;

b) mijloace băneşti în valută srăină;

2. În dependenţă de forma de păstrare şi forma de existenţă, deosebim,

a) mijloace băneşti în numerar, care de regulă se păstreză în casierie,

b) mijloce băneşti fără numerar, păstrate la conturile întreprinderilor deschise la

banci,

c) alte mijloace băneşti ( documente băneşti, foi de odihnă, etc.).

3. În funcţie de posibilitatea utilizării se deosebesc:

a) mijloace băneşti nelegate, care aparţin întreprinderii şi pot fi liber utilizate de către

ea;

b) mijloace băneşti legate, care aparţin întreprinderii cu drept de proprietate însă nu

pot fi utilizate de către aceasta din cauza unor restricţii (conturi bancare blocate,

sechestrate, soldul mijloacelor băneşti alocate ca gaj pentru primirea creditelor

bancare).

Mijloacele băneşti reprezintă un principal mijloc de control asupra activităţii economiei,

un instrument fundamental de sporire a eficienţei economiei, a rentabilităţii activităţii

întreprinse de fiecare întreprindere [11, p. 38].

1.2 Funcţiile mijloacelor băneşti şi sarcinile contabilităţii acestora

Rolul banilor în economie este pus în evidenţă de funcţiile pe care acestea le îndeplinesc

în cadrul vieţii economice. Conform teoriei obiective a valorii, banii îndeplinesc următoarele

funcţii: măsură a valorii, mijloc de circulaţie, mijloc de plată, mijloc de conservare a valorii şi

bani universali.

Alţi economişti extind sau comprimă aceste funcţii. Astfel, Virgil Magearu arată că banii

au următoarele funcţii: mijloc general de schimb, conservare de valoare, transmisiune de

valoare, transmisiune de capital, mijloc de economisire în două forme: de tezaurizare sau de

capitalizare. Pe cînd profesorul George Strat arată că banii îndeplinesc urmǎtoarea funcţie:

funcţie de intermediar al schimburilor, funcţia de măsură a valorilor de etalon, funcţie de

economisire şi tezaurizare [10, p.64]

Economiştii contemporani pun accentul pe rolul banilor în procesul schimbului de

mărfuri în ansamblul mecanismului de rigoare a vieţii economice. Din această perspectivă

majoritatea se opresc asupra următoarelor fucţii:

1. Funcţia de mijloc de schimb. Este principala funcţie a banilor şi constă în aceea că

moneda este mijlocul schimbului. Procesul de schimb se scindează în două acte

diferite: vînzări în care o anumită marfă se schimbă cu o anumită cantitate de bani, şi

cumpărarea, în care moneda este folosită de către deţinător, pentru achitarea

obligaţiilor, rezultate din tranzacţiile ce-i furnizează bunuri solicitate. Pentru

indeplinirea acestor funcţii este necesar să existe o anumită cantitate de bani în

circulaţie.

2. Funcţia de conservare a valorii. Banii îndeplinesc această funcţie deoarece ei apar ca

întruchipare a avuţiei. Obţinerea banilor prin vînzarea bunurilor şi serviciilor dă

posibilitatea economisirii lor, adică al altui tip de consumaţie. Economisirea este

posibilă numai datorită existenţei folosirii banilor. Acest lucru necesită garanţia

menţinerii valorii şi a posibilităţii stocării acesteea.

3. Funcţia de măsurare a valorii. Este o funcţie deosebit de importantă. În concepţia

clasică, banii de aur îndeplinesc această funcţie deoarece ei însuşi sunt marfă şi au

valoare. Banii în această funcţie se prezintă ca o oglindă în care se reflectă valoarea

tuturor celorlalte mărfuri din societate. Pentru a îndeplini această funcţie nu este

nevoie de prezenaţa banilor alături de marfa a cărei valoare o măsoară, ci este

suficient ca ei să existe în societate.

4. Funcţia de mijloc de plată. Banii îndeplinesc funcţia de mijloc de plată şi în afara

schimbului de mărfuri pentru orice fel de plăţi: credite băneşti, impozite, salarii,

burse, pensii etc.

5. Funcţia de bani universali. Acestă funcţie se exercită în cadrul relaţiilor

internaţionale. Ei sunt folosiţi pentru facilitarea schimburilor economice dintre ţări, a

comerţului internaţional, a turismului, pentru transferuri de tehnologii, pentru

investiţii în străinătate, împrumuturi internaţionale etc.

Deşi le-am prezentat distinct, funcţiile banilor constituie în realitate un tot unitar, între ele

existînd multiple interdependenţe.

Indiferent de formele lor de existenţă, banii au o calitate comună: constituie prin

excelenţă, lichiditate, putînd fi oricînd convertiţi în bunuri sau servicii. Deci ei se manifestă în

viaţa reală ca „purtători de alegere”, toate celelalte bunuri avînd o destinaţie specială.

Acestă prioritate a banilor este dirijată în direcţiile necesare de către contabilitatea

mijloacelor băneşti. In acest sens contabilitatea trebuie să se bazeze pe principiu, că utilizarea

mijloacelor băneşti poate aduce întrprinderii venit suplimentar. De aceea e necesar în ceea ce

priveşte plasarea mijloacelor băneşti libere pentru obţinerea unui beneficiu.

Mijlocale băneşti ale întrprinderii se află în casierie sub formă de bani în numerar şi

documente băneşti în conturi de bănci, în acreditive, carnete de cecuri şi altele.

Multiplicarea, utilizarea corectă, controlul păstrării mijloacelor băneşti constituie

problema principală a contabilităţii mijloacelor băneşti. De hotărîrea acestei probleme depinde

capacitatea de plată a întreprinderii. Plata la timp a salariilor personalului, decontările cu

bugetul, decontările cu clienţii.

Evidienţa contabilă a mijloacelor băneşti are o mare importanţă asupra organizării

circulaţiei băneşti, disciplinei privind plăţile, folosirea resurselor financiare cu succes.

Principalele sarcini care stau în faţa contabilităţii mijloacelor băneşti sunt

următoarele:

1. Controlul perfectării corecte şi la timp a documentelor şi a legislaţiei operaţiilor

legate de mijloacele băneşti, reflectarea lor corectă în evidenţă. Acestă sarcină include

contractul asupra perfectării anume a documentelor tip. Contabilul-şef trebuie să verifice

prin anumite metode dacă documentele ce ţin de mijloacele băneşti sunt perfectate la

timp, adică anume în momentul efectuării operaţiei economice. Totodată trebuie de

urmărit dacă aceste documente sunt corect perfectate din punct de vedere legislativ.

Nerespectarea acestor sarcini poate atrage după sine diferite fraude şi pot să dea

întrprinderii o imagine greşită privind existenţa şi micşorarea mijloacelor băneşti.

2. Asigurarea oportunităţii, corectitudinii decontărilor în orice timp de plăţi şi

încasări descoperirea datoriei debitoare şi creditoare, decontările în valută străină.

3. Asigurarea păstrării mijloacelor băneşti în documentarea privind evidenţa lor,

satisfacerea continuă a nevoilor urgente a întreprinderii, unde conform condiţiilor sau

caracterului activităţii este necesară.

4. Găsirea posibilităţilor majorării raţionale a mijloacelor băneşti libere ca izvor a

investiţiilor capitale, generate de profit. Pentru ca această sarcină să aducă mai mult profit

trebuie atent de studiat piaţa hîrtiilor de valoare, procentele la depozitele bancare, de

calculat rentabilitatea investiţiilor financiare la diferite procente, precum şi termenul de

recuperare a lor.

5. Controlul respectării formei de decontare stabilite în contracte cu cumpărătorii şi

furnizorii. Aici trebuie de urmărit dacă au fost stinse datoriile cu debitori şi creditorii

conform termenilor indicate în contract. Nerespectarea acestei sarcini poate să ducă la

ruperea contractelor cu furnizorii, privind procurarea materialelor obiectelor de muncă,

ceea ce se poate reflecta negativ asupra întregului proces de activitate a întreprinderii

date.

6. Controlul respectării disciplinei de plată şi a decontărilor, transferurilor la termen a

surselor pentru valorile materiale, serviciile şi mijloacele primite în credit.

7. Respectarea regulilor în vigoare de utilizarea a mijloacelor băneşti după destinaţie

în corespundere cu limitele existente. Nerespectarea lor poate duce la sustragerea

mijloacelor băneşti din casierie, din conturile de la bănci, utilizarea pentru alte scopuri şi

la sume mai mari.

8. Organizarea şi efectuarea în termeni stabiliţi a inventarierii mijloacelor băneşti,

cercetarea posibilităţilor neadmiterii apariţiei datoriilor şi creanţelor cu termen expirat.

Pentru organizarea contabilităţii mijloacelor băneşti este necesar de ţinut seama de nişte

factori, dintre care putem enumera:

a) Destinaţia mijloacelor băneşti şi surselor de constituire a acestora: întreprinderea

dispune de mijloace băneşti pentru activitatea de bază, de investiţii şi alte activităţi.

Pentu a se putea urmări formarea şi cheltuirea lor conform destinaţiei, respectiv

pentru fiecare din aceste se foloseşte evidenţa operativă sau conturi destinate

mijloacelor băneşti.

b) Structura în forma în care se prezintă mijloacele băneşti constau din: moneda

naţională exprimată în lei, mijloace de plată străinǎ exprimată în valuta ţărilor

respective, cecuri sau fără limită de sumă, alte valori. Acestă structură este reflectată

în contabilitate în conturile sintetice sau analitice separate, cu evaluări specifice

fiecărei categorii respective.

c) Apartenenţa mijloacelor băneşti determină diferite înregistrări în contabilitate. Astfel

pentru reflectarea în contabilitate a mijloacelor băneşti proprii se folosesc conturi

bilanţiere, iar pentru cele care nu aparţin întreprinderii, dar se află la păstrarea

acesteia se folosesc conturi extrabilanţie.

BIBLIOGRAFIA

I Legile Republicii Moldova. Hotărîrile Republicii Moldova

1. Legea contabilităţii(nr. 426 – XIII din 4 aprile 1995)

2. Regulamentul nr. 2 25/11 – 02 privind decontările fără numerar în Republica

Moldova, aprobat prin hotărîrea consiliului de documentaţie a Băncii Naţionale a Moldovei

din 12.07.96, proces verbal nr. 33, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 63 din

26.09.96

3. О внесеие дополнение и изменение в регламенте nr. 25/11-02

4. Regulamentul de stat a limitării numeralului disponipbil în casa subiecţilor economici,

normele de cheltuieli ale numeralului pentru necesităţile gospodăreşti urgente, termenelor

modului de peredare a încărcăturilor de către subiecţii economici, instituţiile băncilor

comerciale. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 16 din 13.03.97

5. Regulamentul privind deschiderea şi încheierea conturilor în băncile Rpublicii

Moldova nr. 415 din 30.12.99

6. Regulile de efectuare a operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii

Moldova aprobă prin Hotărîrea Guvernului nr. 764 din 25.11.92 cu completările şi

modoficările aduse prin Hotărîrea Guvernului nr. 783 din 22.11.95 şi nr. 251 din 1.04.99,

Monitprul Oficial nr. 11 din 1992, Monitorul Oficial nr. 33-34 din 8.04.1999

7. Hotărîrea cu privire la aprobarea formelor documentelor primare de decontare fără

numerar, Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 6.02.97

8. Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova din

13.01.94 cu modificările şi completările aduse pînă la 14.11.00, Monitorul Oficial 1998, nr.

55-54, nr. 109-110; 1999, nr 83-86; 2000, nr. 8-9, nr. 147-148

II. Manuale, monografii, cărţi broşuri

9. Creţoiu G. „Economia politică”, Casa de editură şi presă „Sansu” ed. a II-a, Bucureşti

1997

10.Dobreta Niţa, Ciucur D. „Economia politică”, Editura economică Bucureşti

11.Epuran M.,BăbăiţăV.,GrosuC., „Bazele contabilităţii, Noul sisteme contabil” –

Timişoara, editura de vest 1997

12.Epuran M., Cotleţ D., Inevan F., Pereşi. „Contbilitatea fianciară în noul sistem

contabil”, vol. – Timişoara, Editura de vest, 1995 – 307 p.

13.Georgescu N., „Analiza bilanţului contabil”, Editura Economică, Bucureşti 1999– 85

p.

14.Manolescu G., „Monedă ţi impozitele ei”, Editura Economică, Bucureşti 1997

15.Mărgulescu D., „Analiza activităţii economico financiare a întreprinderii”, Metode şi

tehnici, Bucureşti 1991

16.Paladi V., Gavriliuc L., „Particularităţile întocmirii Raportului privind fluxul

mijloacelor băneşti în Republica Moldova : politica industrială şi comercială în Republica

Moldova”, 25-26 septembrie 1997, simpozion ştiinţific pag. 252

17.Paladi V., „Analiza lichidităţii bilanţului contabil” – Teză referat, Conferinţa

ştiinţifică, „Aspectele sociale ale perioadei de tranziţie la economia de piaţă în Republica

Moldova” 23-24 aprilie 93 ASEM 23 p.

18.Pătruţ V., „Contabilitatea finaciară a întreprinderii ”Editura „Fondaţia chemarea”, Iaşi

1994

19.Contabilitatea finaciară: Manual/colectiv de autor. Coordonator – A.

Nederiţă, Chişinău: ACAP, 1999-440 p.

20.Безруких П.С., Кондраков Н.П, Палии В.Ф. „Бухалтерскии учет”, учебник/под

ред. Безруких П.Сю – М. Бухалтерскии учет, 1994-528 с.

21.Козолов Е.П. и др. „Бухалтерских учет”, Финансы и статистика 1996,

376 с.

III. Articole din reviste şi ziare

22.Golovenco N., „Banii şi Băncile în Moldova ieri şi azi” – profit, 1999, nr. 1-2, p. 76-

77

23.Gonescu B., „Metologii privind contabilitatea operaţiunilor de încasări şi plăţi în

numerar” – Control economic –financiar , 1998, nr. 4 p. 11-15

24.Nederiţă A.,Ţiriulnicov N., Paladi V., Gavriliuc L. „Recomandări practice privind

întocmirea notei explicative la raportul financiar anual ” – contabilitatea şi audit, 1999, nr. 4

p. 44-74

25.Paladi V., Gavreliuc L., „Despre necesitatea abordării şi analizei fluxului de numerar ”

– economic şi finanţe, 1997, nr. 7-8 p. 91-63

26.Păzitor Ş., „Principalii indicatori economico-finaciari analizaţi de bănci la acordarea

creditelor ” – 200, nr. 8, p. 46-49

27. Tabără N., „posibilităţi de performare a analizei bilanţului contabil” – finanţe , credit,

contabilitate – 1998, nr. 5 p. 45