mihail drumeŞ invitatia la vals-carte intreaga

8/22/2019 MIHAIL DRUME invitatia la vals-carte intreaga

1/163

MIHAIL DRUME

INVITATE LA VALSPARTEA NTI1Totul s-a sfirit: nu-mi rmine decit s m sinucid. Sint fermconvins c orice a face de aici inainte nu rezolv nimic. Aa c,neavind incotro, m vd silit s-mi plec steagul in faa morii.Sinuciderea se dovedete a fi un imperativ peste inelegerea ivoina mea, un imperativ a zice organic impotriva cruia oricerezisten pare lipsit de sens, ridicol chiar. Nu exagerez deloc; inmine e viu numai un singur gind: acela de a muri. In faa lui,celelalte ginduri au amuit, paralizate de infricoata luiatotputernicie. Niciodat n-a fost in mintea mea atita rinduialcuminte, pentru c nu mi s-a intimplat s fptu-iesc ceva cu acordulatit de unanim al gindurilor. Mereu m-am izbit de impotriviri dirze

sau in cel mai bun caz de indoieli, reticene sau ezitri...Ce s-a intimplat? Piaza rea, care m-a pscut din leagn, sdind inmine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai tarziu?Sau eu insumi mi-am creat orbete, de-a lungul anilor, situaiilenefaste care m-au imbrincit in coasta morii?Nu tiu, nu-mi dau seama... Ceea ce tiu e c mina destinului aaruncat cu o savant preciziune, un la, care mi s-a strins concentricin jurul gitului, i samt cum m sugrum. Dar de-acum incolo, ce-mipas? Navighez pe apele resemnrii i tiu foarte bine incotro mduce corabia neagr.Doamne, ce fric-mi era odinioar de lumea umbrelor! M

zguduiau spaime teribile, nu era chip s vd un mort fr s mi sezbirleasc prul. Acum aceast imprie subpmintean mi-adevenit drag. ("Drag" e o exagerare, mai degrab "suportabil".)i aa-zisa unanimitate a gindurilor de care vorbeam mai sus etot o exagerare, ins prea mic, aproape neglijabil.Pentru c mereu inregistrez opoziii luntrice, mereu . ascultglasuri care m cheam inapoi la via. Dar sint atit de ovielnice ifirave c nici n-ar trebui s le pomenesc. Aa am auzit-o pe mama(obsesia ei inc persist), pe soia mea, Cecilia, i pe ali emisari aifiinei mele aflate in primejdie. Tuturor leram deschis poarta auzului,dar am rmas surd cind era vorba de indemnuri, povei ori mustrri.rmul lumii pe care l-am prsit e mult prea departe i chiar dacm-ar ademeni calea intoars tot degeaba-i: nu mai am putere svreau.Adineauri mi-a fcut o vizit imaginar fostul meu profesor de lafacultate, Ion Tirnoveanu, decedat anul trecut. Era titularul catedreipe care o ocup eu astzi. I-am oferit un scaun s ad acelaiscaun pe care m poftea s m aez ori de cite ori veneam la el. Mpreuia acest venerabil savant cu faim european, doctor honoriscausa al citorva universiti apusene, i aceast preuire mi-acrescut aripi i mi-a inlesnit biruina. Cum i-a fi imbriat umbra pe

care o simeam prezent in cancelarie i in slile de cursuri ca icind s-ar fi aflat inc in funciune.


2/163

Am stat mult de vorb. Cea dintii fraz care a precedat discuia afost: "Tudor Petrican, tii cit te preuiesc; dumneata eti cel maiinteligent student din toate seriile pe care le-am avut in ultimiitreizeci de ani." (Odinioar imi mai spusese asta de dou sau de treiori.) M-a descusut ce-i cu mine? M frmint probleme atit de grave

i de nerezolvat incit trebuie s (recurg la un act dezndjduit? Dar conchidea e o nebunie s m sinucid nprimvara vieii? (Aveaexpresii de-astea, uzate). Se sinucide cineva ajuns in virful piramideisociale dup oe a gsit cheia care descuie ua tuturor demnitilor ionorurilor? Nu, niciodat! Ce face in schimb? Lupt! Lupt! Lupt!Din clipa cind nu onai ine la via are toate ansele s devin erou.Numai c eroismul de acest gen s-a stins astzi din lips de idealuri.A mai spus c, intorcind spatele vieii i bunurilor ei cind a fiputut s m bucur din plin de ele, inseamn c atentez odiosimpotriva propriei mele persoane.Banaliti, locuri comune, vorbe de clac! Unde era elocina carem entuziasmase cindva? Frazele maestrului sunau calp deastdat, le lipseau cldura i fora.Ce rost ar fi avut s-i inir tot ce s-a intimplat, c am rpus viaaunei femei, c aceast femeie era unica mea iubit i c modulinedit cum am ucis-o m-a scpat de rigorile legii penale, darcontiina tribunalul meu suprem nu putea trece cu vedereaacest lucru i m-a condamnat la pedeapsa capital...Nu, nu-i adevrat! Mint! M-am lsat ademenit de o ideejustiiar. Nici vorb n-ar fi de autopedepsire i de aa-zisele imperativeale contiinei dac n-a iubi pe aceast femeie. Acum o

iubesc mai mult, necuprins mai mult decit atunci cind tria. ifiindc m-a chemat, sint gata s m duc la ea. tiu, i-e fric i n-olas singur. Amindoi infruntm mai bine venicia!...Am pomenit mai sus de un fost profesor (cruia i-am pus ingur vorbele mele), de o femeie necunoscut care a fost iubita mea,de o crim bizar care nu intr in prevederile codului penal i deiminena sinuciderii mele.Cine pricepe ceva din toate astea?Citete mai intii, cititorule, istoria acestei iubiri i dup aceea iivei da seama de tot ce s-a intimplat i dac cineva, in locul meu, arfi procedat altfel. O atern in aceste pagini fierbini, scrise la mare

temperatur. S nu crezi c-mi trag spuza pe turt ca s m art inochii domniei tale altfel de cum sint, pentru a-i capta simpatia. Nu.Voi povesti faptele cu o sinceritate nud, dezolant, exact cum s-aupetrecut in realitate. tiu c nimeni n-are s m intalneascvreodat ca s arunce cu pietre in mine. Nu m preocup emoiaestetic, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac literatur, ciatern in aceste file o mare pasiune care altfel ar fi rmasnecunoscut, pentru bunul motiv c pasiunile fug de lumin lumina le omoar....i acum s iau povestea de la inceput.Pin cind am intrat in cursul superior de liceu, viaa mi s-a scurslinitit, fr zguduiri, ca o ap molcom de es.. Nici o in-timplaredeosebit n-a intervenit ca s-i modifice cursul. A zice c tot ceea


3/163

ce am trit eu, in linii mari, au trit i ceilali colegi ai mei. Aadar, oVia anonim, ca aceea a regnului vegetal sau animal. Abia maitirziu am inceput s m difereniez de ceilali, s merg pe propria-mimatc, in sfirit, s posed elemente pentru o biografie.Firea mea avea o mulime de ciudenii, pe care uneori le

ascundeam cu grij. Eram ceea ce se cheam in mod curent, unelev bun. Profesorii m apreciau, nu numai prin operaia rece anotrii in catalog, ci artindu-mi incredere, chiar afeciune. La dreptvorbind acestea le atrgeam nu atit prin sirguin la invtur, citmai ales prin anumite artificii de conduit pe care mi le sugerainteligena.Am fost ins elev bun, a zice, numai in zona strict colar.Indat ce ieeam pe poarta liceului, deveneam altul, intram intr-onou piele. i atunci nimeni nu m-ar fi recunoscut. Pentru c inaceste dou aspecte contradictorii nu exista nici un punct de contact.Nu vreau s spun c la coal jucam doar rolul unui elev bun cuprefctoria unui actor precoce i abia in afar de coal izbucneaadevrata mea fire. Nu... i intr-o parte, i intr-alta eram firesc,sincer cu mine insumi. Ceea ce fceam acas nu-mi stirnea nici oumbr de remucare, dup cum nici strlucirea la invtur nu mumfla de auto-admiraie. Intotdeauna am fost egal cu mine, intrecontiin i faptele mele a existat un deplin acord.La coal, aveam indatoriri precise: trebuia s inv leciile, sfiu asculttor, sirguincios, disciplinat. i indeplineam corect toateaceste comandamente. Acas nu mi se prea c fac ru dac mincurcam la un joc de cri, uneori noaptea, dac trgeam un chef la

toart sau dac intreineam legturi de dragoste cu fete. (Pe atunci,de obicei mai in virst decit mine.) Principalul era s trec clasa. i otreceam. De altfel pentru asta fusesem trimis la invtur. Cui ce-ipsa de conduita mea extra-colar?Prin clasa a VII-a m incurcasem cu o vduvioar de 35 de ani,care inea un restaurant, cel mai bun din ora. Se prpdea dupmine, mai precis dup tinereea mea. Nu cred c o iubeam, era preamare diferena de virst, dar ea intruchipa in ochii mei femeia. Aavut mult de ndurat din pricina pasiunii ei nefericite pentru unadolescent atit de crud i de capricios. Suferinelor ei morale li seadugau i serioase pagube materiale. Nu numai c luam masa intro

camer a restaurantului special rezervat, dar aduceam cu mine oleaht de prieteni flminzi i insetai, care se infruptau pe seamaiubitei mele. Cind, uneori, imi fcea imputri din cauza vieiidestrblate, m supram foc. Citeva zile nu mai clcam cu piciorulpe la restaurant. Tot ea venea invins ca s m impace....i dup orgii prelungite pin-n zori, sau dup nopi istovitoarede dragoste, a doua zi dimineaa, luam frumuel ghiozdanul din cuii plecam la coal, ca s m aez cuminte in banc, ling colegiimei candizi i nevinovai, care dormiser in patul lor curat de-acas.Contiina aoestei stri de lucruri imi conferea o ciudat superioritateasupra lor. Ii priveam de sus, ca pe nite copii, care habarn-aveau ce inseamn o noapte de dragoste sau o emoie ucigtoarela jocurile de noroc.


4/163

n vremea aceea am cunoscut-o pe Dolly, fata unei moie-resevduve. Era mutilat de suferin: un ofier chipe de roiori, dupdoi ani de dragoste i jurminte venice, o dezvirginase prsind-oapoi ca. s se insoare cu alta. In braele mele uit repede decepiasuferit i se intrem pentru altele viitoare.

Am avut legturi cu sora gazdei, divorat de brbatu-su, cu ovecin, nevasta unui avocat, care m aducea in cas, punin-du-ms-i meditez copilul, elev intr-a doua de liceu. Nu mai pomenesc c odroaie de colrie imi fceau ochi dulci., Nu prea trgeam foloasede pe urma acestor atenii, pentru c, la drept vorbind, nu-mi plceas m incurc cu fete de coal, tiind c-mi voi pierde vremeadegeaba.M-am legat numai de una, Ninon, elev intr-a VIl-a, frumoas izglobie, de care era indrgostit tot liceul. Poate tocmai acest lucrum-a impins s-i fac curte, fiindc altminteri, nu m simeam atrasde ea. Am vrut s mi-o fac amant, dar vzind c nu izbutesc, amlsat-o in plata Domnului. Din pricina asta fata a incercat s seotrveasc. Dup citeva sptmnii de suferin in spital, a scpat cuvia.Un amnunt nelipsit de importan: viaa mea ordonat icuminte de colar inea toat ziua; cum se lsa noaptea incepeacealalt via, hoinar i aventuroas. Aceast delimitare avea in eaceva organic. Niciodat n-a fi putut s chefuiesc ziua sau s invnoaptea. Mai mult: prietenii mei nocturni nu-i recrutam dintre colegiide coal, ci dintre studeni sau funcionari. Aveam atunci nevoie deali oameni, din alt categorie social, deoarece tot ceea ce atingea

mediul colar constituia pentru mine ceva in-hibitoriu, un "tabu"care-mi paraliza orice iniiativ.Mi-aduc aminte c odat imi trebuia urgent o sum de bani. Num-am putut repezi la negustoreasa mea, s-i cer un imprumut,pentru c eraziu. Am ateptat s se innopteze, dar atunci nu maiaveam nevoie de bani. Altdat, plecasem la o intilnire i, ca s nuintirzii, rmsesem cu uniforma de licean pe mine. Simeam c msufoc, m frmintam fr s gsesc astimpr, incit fata nedumeritde purtarea mea m-a intrebat: Ce-a cu tine? Ai ucis pe cineva? Nu, i-am rspuns prompt, ridicindu-m in picioare, automat ca

la coal.Am rugat-o s m atepte o jumtate de or, in care timp amtrecut pe acas s-mi iau hainele civile. Dup aceea, m-am regsit.Viaa dubl pe care o duceam mi se prea cit se poate denatural, aa c nu fceam nimic s-o schimb. Intre noapte i zipoate s fie un contrast. Dar acest contrast nu tulbur citui depuin coexistena lor.La fel se intimpla i cu mine.Nu putea fi vorba de o dedublare a eului, ca in cazul procuroruluiHallers, pentru c imi ddeam seama de tot ceea ce se petrecea cumine. E adevrat, i ali colegi de-ai mei erau dezordonai, cuapucturi rele, dar acetia nu se bucurau nici la coal de oreputaie mai bun: dintre ei se recrutau repetenii clasei.


5/163

Deosebirea dintre noi era una singur: eu fuzionam atit insuirilebune, cit i pornirile rele, izbutind s stabilesc un echilibru, careconstituia axa firii mele.Pe atunci era greu s-mi dau seama de geneza apucturilor meleciudate. Azi tiu c un orgoliu mai puternic decit orice pasiune mi-a

dirijat latent intreaga mea via sufleteasc. Ameeam iubitele cujurminte, le copleeam cu atenii i mguliri i, dup ce-mi cedau,le prseam brutal, necrutor, definitiv.De ce? Cine m impingea la fapte atit de crude, pe care uneori lereprobam eu insumi? Ce rost tainic, irezistibil, declana acesteizbucniri ale firii mele? Ei bine, voiam s simt beia rar a vanitiimgulite, cind ele, prinse, se agau de gitul meu, im-plorindu-m,tinguindu-se s nu le prsesc. Atunci se declana urgia: leumileam, clcindu-le orice mindrie in picioare i decretam chotrirea mea e nestrmutat. Plecau rnite, mutilate i nu tiu cumse fcea, dar m iubeau parc mai mult dup aceea.La coal, nu invam din datorie sau convingere, ci tot dinvanitate. Voiam s ajung intiiul din clas, s fiu remarcat, s deinlocul prim. i izbuteam, oricite osteneli m-ar fi costat. Daczmulgeam o laud cit de neinsemnat din partea unui profesor,parc apucam pe Dumnezeu de un picior.Odat, dasclul de filozofie a exclamat in faa intregii clase: Bravo, Petrican, eti unul dintre cei mai inteligeni elevi pecare i-am avut!Am roit de plcere i de ingimfare. Prea c nu mai am loc inpiele, c am devenit prea mare pentru clasa noastr. A fost una din

cele mai de seam srbtori ale fiinei mele.Dup, o vreme, nici aceste succese efemere nu reueau s-miastimpere nepotolita sete de mgulire. Voiam excitante din ce in cemai puternice pentru mindria mea bolnav. i atunci ram ajuns la...umilirea profesorilor.Cum a putea s uit ora aceea; de pomin, din clasa a VIII-a?Profesorul nostru de istorie, un btrin mrunel, care purta o barblarg revrsat pe piept (unora le impunea aa de mult barbaceea!), ne vorbea despre domnia lui Constantin Brincoveanu. Cindajunse la executarea voievodului in inchisoarea celor apte turnuridin Stambul, m-am ridicat in picioare:

Domnule profesor, nu ineleg de ce n-a vrut Brincoveanu sscape cu via cumprand pe marele vizir?Btrinul dascl gsi cu cale s-mi explice: Turcii ineau cu orice pre ca voievodul s treac in legea lor. Inexact, domnule profesor, am replicat seme, pe ton sigur.Voiau averile lui Brncoveanu!El m privi perplex, pe sub ochelari. Clasa incremenise, cusuflarea tiat, i privirile tuturor se agar de mine cu spaim, caintr-un ajun de catastrof. Atunci am continuat, senin, fr tremur inglas, infruntind pe toat lumea: Eu tiu c Bostangi-Paa a propus voievodului s-i redealibertatea in schimbul a 500 de pungi cu galbeni, dar Brincoveanu arespins tirgul.


6/163

De unde cunoti acest amnunt? M-a intrebat profesorul,uitindu-se lung la mine. Am citit n Xenopol, domnule profesor.Mi-a prut bine c-mi pusese aceast intrebare... Colegii aveauprilejul s afle c eu nu m mrgineam doar la... manualul de

coal, ca ei, ci aprofundam materia citind cri de specialitate.Profesorul nu m-a contrazis. Dac ar fi fcut-o, i-a fi doveditnumaidecit. Luasem cartea cu mine, pentru c lovitura erapremeditat. Citisem dinainte epoca lui Brincoveanu, pe largdezvoltat in Istoria Romnilorde Xenopol i pindeam momentul smiart... erudiia. Srmanul dascl s-a vzut silit s adauge: Trebuie s tii, Petrican, c aici eu nu predau cursuriuniversitare.Era o punere la punct care il salva. Cu toate astea, triumful meurmase in picioare, netirbit.In recreaie, am suris superior colegilor care s-au strins cerc injuru-mi ca s m felicite pentru "tiina mea". Vorbind de profesorulnostru, le-am declarat cu toat obrznicia: Habar n-are de istorie!Astfel de scene se repetaser i cu ali profesori, alei dintreaceia pe care ii simeam c nu stpinesc destul de bine materiaspecialitii lor.Altdat, tot din cauza acelei bolnvicioase nevoi de mgulire,am inscenat... o salvare de la inec, in inelegere chiar cu victima.ntimplarea s-a petrecut in parcul oraului, unde era un lacdestul de adinc. tiam s inot bine (copilrisem pe malul Oltului),

victima tot aa. Fapta mea eroic stirni senzaie in ora. Am fost datla ziar, cu poz, iar directorul liceului imi aduse elogii pentru curajuli abnegaia mea in faa tuturor elevilor liceului adunai in careu incurtea colii.Mult vreme am rmas poreclit "Salvatorul". i mrturisesc cnu-mi displcea.Intr-o bun zi, vduva inchise restaurantul. Se ruinase. A-tunciam prsit-o fr nici o stringere de inim, aa cum scapi de unobiect nefolositor.E drept, aveam uneori contiina ticloiei mele, dar constatareaera rece, raional, fr priz la inim. Nu se producea nici o

schimbare in bine. Cum s-ar fi produs dac dup un sfert de oruitam de orice remucare? Spuneam adesea, dialogind cu mine:Dac mi-ar psa de suferina pe care o las in urm i a cta s-oalin, nu m-a abate mereu din cale? Prefer s merg inainte! Drumulinvingtorului e inainte! Chiar dac ar clca pe cadavre.IIDup terminarea liceului m-am inscris la Facultatea de drept dinBucureti. Tatei i-ar fi plcut s urmez medicina veterinar, pentruc aveam pe moie o intins cresctorie de vite. Ne trgeam dintr-ofamilie veche boiereasc, avind rdcini in trecut. Un strbunicfusese in divanul lui Bibescu-Vod, tata-mare luptase aprig pentruunire i era intim cu Domnitorul Cuza, dar o ceart pentru o femeiei mai ales orgoliul su care nu cunotea margini (credea c se


7/163

trage, dup mam, din bazilei) l-a indeprtat de la demnitile care ise cuveneau. (Probabil c de la el mi se trage mindria mea tiranic.)n cei trei ani care trecur pin s-mi iau licena, nu mi s-aintimplat nimic deosebit. Am continuat, firete, acelai mod de via,fcind noi cuceriri i obinind succese colare. Era ins ceva care numi

venea deloc la indemin. In mediul universitar nu m maisimeam obiectul de admiraie al colegilor, erau prea muli i mereualii, incit n-ajungeam niciodat s-i cunosc. Din cauza asta, msufocam ca intr-o ap pe care nu poi s-o cuprinzi cu braele... iapoi libertatea fr restringeri m scotea din fire. Fusesem croit sinfrunt primejdia, s calc porunca, s infring disciplina. Or, aiciaproape totul imi era ingduit. Incercam impresia celui scpat dininchisoare, cruia i se pune la dispoziie dintr-o dat deertulSaharei, ca s se bucure de nemrginit libertate. De aceeasimeam c m imprtii, c m dizolv in marele anonimat, frvreo posibilitate de regsire.Locuiam in strada Amzei, unde aveam o camer la etajul al IVlea,intr-o cldire veche, cu o puzderie de chiriai, de toateprofesiile. Cele trei etaje erau inchiriate la diverse familii, iar in celde-al patrulea, compus din vreo zece camere inirate de o parte ide alta a unui culoar, locuiam noi.Noi eram mai muli studeni, care stteau cite doi i chiar trei incamer, afar de mine, care n-aveam nici un tovar. Cele douodi din fund erau ocupate de domnioara Dorina i fratele ei,Virgilic, fost actor de operet la Grigoriu, care dormea in buctrie.Domnioara se indeletnicea cu croitoria i lucra toat ziua pentru

cliente, iar actorul gtea la buctrie fredonind arii din Pericola oriVinztorul de psri. Ca s citige un gologan in plus, ddeau masala ciiva dintre colegii mei, servind pe fiecare in camera lui in lipsde sufragerie.Odile mansardei erau inchiriate, afar de una singur, aflatling camera mea.Cel mai simpatic dintre colegi era Punescu, poreclit Charlot,fiindc semna puin cu actorul de cinema Chaplin. Dei inscris laDrept de vreo cinci ani, abia izbutise s treac dou examene. Inschimb, avea o indeminare neobinuit, unic aproape, de a msluicrile de joc. Datorit acestei "insuiri", avea bani de cheltuial,

cci gsea zilnic naivi pe care s-i jupoaie.Ne miram c nu d de vreun bucluc. Se pare c era prea sigur deel, sau, poate, prudent. In afar de cri ii plcea i butura. Onoapte citiga la joc, ca s aib cu ce s petreac noaptea urmtoare...Mai aveam un bun prieten, pe Iliu, i el tot la Drept, scurt iindesat ca un burduf i enorm de gras. Ori de cite ori suia scrilepin la al IV-lea, injura pe proprietar de toi sfinii (i asta se intimplaaproape zilnic) c nu instaleaz un ascensor. Cinta din frunz i demulte ori seara ne stringeam la el in odaie ori ne urcam sus peacoperiul casei, ca s-l ascultm pin tirziu, dup miezul nopii.Talentul acesta il fcuse vestit in toat universitatea. Nu existastudent s nu fi auzit de Iliu i nu se putea concepe chef fr ca els nu ia parte.


8/163

n prima camer, pe stinga, locuia Pirvu, cruia ii spuneam"doctorul" pentru c urma Medicina, iar alturi de el, Gleber, unbiat inalt i vinjos, ca un uria, dar blind i cumptat. La el gseaioricind zahr, cafea, ceai i, in fine, orice i-ar fi trecut prin gind. Elne imprumuta oricind aveam nevoie de bani de buzunar (i ne

ddea chiar ultimul gologan) i tot el ne dregea broatele de la uicind se stricau, ne repara lumina, aparatele de radio i evile de ap.Pe fotii mei colegi de liceu ii evitam. Nu prea gseam ce s lespun. Adevrul (i care nu-mi convenea) era c ei se ateptau s lepovestesc lucruri extraordinare despre mine i aceasta m punea,cum e de ineles, in incurctur.ntr-o zi, ducindu-m la Fundaie s ascult o conferin, am datpeste Ninon, colria care incercase s se otrveasc din pricinamea. Era schimbat mult, se ingrase, sprinteneala i zburdlniciade odinioar ii pieriser ca s fac loc unei rigiditi de femeiematur, ordonat, care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete.Am intilnit-o i pe Dolly, iptor de elegant i excentric. Aveaacum un cimitir de iubii. Gsise pe cineva care-i oferea un traiprinciar. E drept, se fcuse tare frumoas i, pe deasupra, nu eranici proast. Intr-o sear, am invitat-o la mine acas undeorganizasem o petrecere i rezultatul a fost c toi colegii, afar deCharlot, pe care il lsa rece orice femeie, se indrgostir de ea. Msimeam puin mgulit fiindc toi m invidiau c pusesem mina peo femeie atit de fermectoare.Chiar Ria, servitoarea care ne fcea curenie i ne spla rufele,mi-a spus in treact:

Aferim, domnule Petrican, aa feti mai rar!Cunotinele printre fete le fceam, de obicei, la balurile studeneti,unde m duceam cu doctorul, care, ca i mine, era un bundansator. Odat, la balul medicinitilor, am ochit o student, opolonez blond, cu un cpor de ppu i un trup subire catrestia. I-am fcut o curte indrcit i o dat cu mine inc trei saupatru colegi. Aveam impresia c m prefer i am dansat toatseara aproape numai cu ea. Din cauza asta, multe din prietenelemele mi-au artat o rceal semnificativ. O coleg de la Drept,care venise insoit de dou prietene, m-a mustrat pe fa: Cu noi de ce nu dansezi? Ori ne dispreuieti, uriciosule?

Am dansat cu una din ele; cnd a venit rndul celei de-a doua, s-aivit poloneza care ne-a stricat planul.Colega de la Drept, Aurora, nu s-a dat btut. M-a prins maitirziu i m-a certat din nou: De ce o neglijezi pe prietena mea?Era vorba de o brunet inalt, subire, imbrcat intr-o rochie demtase neagr. Ceea ce atrgea in primul rind atenia erau ochii eimari i luminoi, atit de luminoi cum nu mai vzusem alii i nici naveams mai vd. Preau neverosimil de strlucitori, ca doi miciluceferi aezai sub bolta frunii.n clipa aceea orchestra incepu un vals. M-am dus intins la ea i,inclinindu-m ceremonios, am poftit-o la dans. A, L'invitation la valse, a optit ea roind brusc ca i cum ar fi


9/163

spus ceva neingduit. (Se gindise desigur la compoziia lui Weber pecare o cinta orchestra.)Nu i-am rspuns nimic, pentru c a trecut pe ling noi poloneza,dansind cu un coleg de care, instinctiv, m temeam. S-a fcutnevzut pierzindu-se in vlmagul perechilor, iar eu am rmas cu

stpina luceferilor pe care am invirtit-o in zbor inaripat, fcind deciteva ori inconjurul slii. Sint ameit, mi-a spus ea i s-a desprins fluid din braelemele.Dup ce am condus-o corect la loc m-am amestecat in mulime,cutind poloneza care m atrgea ca un magnet. Ea vzind c sintliber ii prsi brusc partenerul i alerg in braele mele. Cu cine-dansate? m-a intrebat, iscodit pesemne de o uoargelozie. O coleg... de la Litere. Nici nu tiu cum o cheam, i-amrspuns afectind nepsarea.ntr-adevr, nu mineam. Ar fi putut oare s-mi treac prinminte, in clipa aceea, ce rol hotritor avea s joace fata aceea inviaa mea?Poloneza n-a mai struit cu intrebrile (probabil se temea debrunet) i ne-am avintat din nou in virtejul dansului. O strin-geamcu putere la piept i ea sesizindu-m, Se lipea tot mai mult de mine,strivindu-i sinii mici. Mi-a optit, intr-o romaneasc fermector destilcit, inchizind ochii, ca-n extaz: Chit vrei se ameeti la mine in noapte asta! i eu, Wally! la fel!

Fr alt explicaie (nutream se vede aceeai dorin), ne-amstrecurat la garderob, iar de acolo, in strad. Dup o or de hoinrealpe strzile pustii, am nimerit intr-un local de noapte periferic,unde am incins o petrecere, in doi, pin dimineaa...IIIUnele intimplri mrunte din viaa noastr, in loc s ni setearg din minte indat dup svirirea lor, printr-un inexplicabiljoc al funciei perceptive, ne rmin fixate in memorie, uneori cu olumin i o limpezime atit de neateptate in ceea ce privetedetaliile, incit depesc adesea evenimentele capitale care ne angajeazsoarta.

De pild, din primii trei ani ai copilriei nu-mi aduc aminte decitde citeva lucruri de-a dreptul groteti: o scri cu trei trepte pe careurcam anevoie, cum priveam odat ploaia ghemuit la fereastr ialtdat cum trgeam cu o sfoar, prin faa casei, o cutie in careerau citeva bee. Cineva, un vecin, m-a intrebat ce am in cru. Moli, i-am spus. Mori! i unde-i duci, biea? La imitil...Cred c implinisem pe atunci patru ani i eram la Craiova, prin1913, in timpul epidemiei de holer (dup campania din Bulgaria).De ce tocmai aceste mrunte intimplri mi-au rmas tiprite inmemorie i ieeau mereu la iveal din mormanul celorlalte?M urcasem poate i mai-nainte pe scar, privisem i altdat


10/163

rpitul ploii i crasem de nenumrate ori morii la cimitir (pentruc asta vedeam toat ziua, locuina noastr se afla la doi pai de"Eternitatea"). Mi se intimplaser desigur evenimente mai vrednicede inut minte, aa cum i se intimpl oricrui copil. Poate fusesembolnav, poate m fripsesem cu focul, poate m mucase vreun ciine,

lucruri de bunseam mai importante, dar de care, ciudat, nu-miaduc aminte deloc.Tot aa imi amintesc perfect ce mi s-a intimplat in ziua aceea defebruarie. M intorceam de la universitate. In dreptul Ateneului mopri o btrin mic i uscat, care-mi ceru de poman. Imi plcea sdau de mil, cci asta imi mgulea amorul propriu. Am scos doi lei ii-am intins ceretoarei. in minte i banii mruni pe care-i aveam inportofel: 18 lei, dintre care opt monede de cite doi lei i dou de citeun leu. Primul gind a fost s dau btrinei un leu, pe care il igsisem, dar numaidecit m-am rz-gindit, hotrind s dublezpomana. Am cutat cellalt leu care se ascunsese printre celelaltemonede i lucrul acesta m-a enervat puin.Apoi am luat-o pe strada Ateneului i de-acolo, pe Corbiei, injos. Acum cind scriu, revd tot drumul parcurs ca i cum a fispectatorul propriului meu film. Mi se iniruiesc casele de pe atunci(una, col cu Franklin, era in construcie) i mai mult decit atit, imiamintesc chiar figurile trectorilor pe care i-am intilnit. (O fat cu ungeamantan pe care abia-l tira o clip m-am gin-dit s-o ajut, daram renunat descoperind c era urit; o femeie elegant care aoprit o main i-am adresat in sinea mea: ia-m cu tine,frumoaso! un ran insoit de un tinr ferche, care mergea puin

inainte e tat-su, imi spuneam, i se ruineaz de el.)i aa, pin cind am ajuns acas, in strada Amzei. Dispoziia meade receptivitate se dovedea uluitoare in acea zi: Ria, servitoareanoastr, tocmai ieea din pivnia ei, unde locuia, ducind in brae unco plin cu rufe. tii, domnule Tudor, c s-a-nchiriat camera de ling dumneata? Cine a luat-o? O fat, boboc! Singur? Ba nu, e cu maic-sa. Apoi, deprtindu-se, Ria a glumit,ameninindu-m cu degetul: cred i eu c ai fi vrut s fie singur,

hoomane!Auzi colo: hoomane! Expresia servitoarei imi displcu din cauzaaerului ei de familiaritate. Am vrut s-i fac mustrri, dar m-amrzgindit. Ce s-mi pun mintea cu o toant?M-am urcat la mansard i pin acolo, prins de alte ginduri, amavut destul timp s uit noutatea pe care mi-o dduse Ria. In fundulculoarului, din buctria Dorinei, se auzeau strigte disperate: coala, coa-la, vaco! C te dau cu capul de toi pereii! Piftiete fac!Virgilic, actorul, fcea obinuita lecie cu Gheorghia, fataservitoarei.Ua camerei proaspt inchiriate era deschis larg, la perete. Ofemeie freca scindurile de zor, iar in prag o fat inalt i zvelt, care


11/163

sttea cu spatele, supraveghea lucrul.Cnd am trecut pe acolo nici n-a ntors capul.Trebuie s fie noua noastr chiria, mi-am spus cu indiferen.Intrind in camera mea, am zvarlit servieta pe mas, apoi am ieit incoridor fr nici o treab. Intii am vrut s vd dac se-ntoarsese

doctorul de la facultate, dar am revenit inainte de a bate la ua lui.Era cit p-aci s intru la Charlot. i de ast dat am renunat... (Seintindea prea mult de vorb i n-aveam chef de discuii.) Fcindcalea intoars, iat-m ajuns din nou in dreptul camerei vecine.De rindul acesta fata m cuprinse cu priviri cercettoare ca icind mi-ar fi fcut preul. Am simit licrul luceferilor ei i mi-amspus: iat cei mai frumoi ochi din lume. Nu m mineam, aa amsimit in clipa aceea. Am salutat-o. A rspuns inclinind uor capul imi s-a prut c a tresrit puin.Gestul ei m puse in incurctur. E drept, inc nu m lmurisemce aveam de gind: s m prezint, s-i fac cunotin sau numai s-rovd cum arat la fa? Pin s iau o hotrare, s-au scurs citeva clipepenibile de ezitare.Dindu-mi seama c incep s devin ridicol, am intrat in odaiamea. M-am trintit pe pat i nu tiu de ce m simeam dintr-o dattare abtut. Imi prea ru c aprusem fetei aceleia aa de stingacichiar de la prima vedere? Nu tiu. Poate c da....Dar ea de ce o fi tresrit aa, dind cu ochii de mine? Chiarincercase s-i ascund gestul trdtor. Ce fel? o impresionasem atitde puternic, sau...? Ce-o fi gindind despre mine? La dracu, a fiputut s-i fac cunotin. Hm! nu era urit! Avea nite ochi de te

bga in rcori... i pr cu reflexe ca smoala... Unde mai vzusemasemenea ochi? Chiar trupul... M-da, era mldie, bine construit.Sint sigur c am mai zrit cindva perechea asta de ochi. Cred c dincauza acestor ochi imi pierdusem cumptul in faa ei, eu care orice s-ar spune aveam destul experien in materie de femei.In definitiv, de ce-mi fceam singe ru din cauza unei fetie carenu m interesa nici cit negrul sub unghie?Am rmas mult vreme lungit, intr-o toropeal plcut, fr sm gindesc la ceva. Intr-un tirziu, am auzit pai apropiindu-se. Iicunoteam: erau ai lui Charlot. Mergi la mas?

Nu mi-i foame! Vin mai trziu!Charlot a plecat. Dup el a trecut Gleber s m cheme la dejun,iar dup Gleber doctorul.IVDou sptmini s-au desprins din calendar plecind in trecut.Aproape c uitasem de vecina mea, ca i cum n-ar fi trit alturi demine, la doi pai. Fr s vreau mi-au ajuns la urechi citevaamnunte despre ea. care au fcut cu iueal inconjurul mansardeinoastre.Pe fata brunet o chema Mihaela, iar tovara ei de camer erasora, nicidecum maic-sa, cum spusese netoata de Ria, la inceput.Prea s aib 40-45 de ani (in realitate mergea pe 30) i, fiindoficiant la Pota Central, pleca toat ziua de acas. Cealalt,


12/163

Mihaela, era student, ins nimeni nu tia la care facultate.Amindou surorile duceau o via modest, retras, nu cutau sintre in vorb cu nimeni, nici s lege amiciii. Seara cinau in camer,inclzind mincarea la maina de spirt, pe care o puneau pe culoar.Odat, domnioara Dorina, trecind pe acolo, fcu o glgie

nemaipomenit: Cine a impuit culoarul cu spirt! Brrr! Nu poi s-i tragisufletul de miros. Asta-i nesimire curat!De atunci surorile Deleanu (acesta era numele lor de familie) aumai intrebuinar maina de spirt. Izolarea lor voit trezi, cum era deateptat, o reaciune vie printre locatari. Se in mindre parc ar fi contese, perora Charlot, care era unmisogin convins.Porecla prinse, i de aici inainte nimeni nu le spunea decit"contesele". De pild, doctorul anuna, maliios: Contesele cineaz in sufrageria cea mare.Cind pica gzarul, Charlot chema pe Ria: Anun-l pe gzar doamnelor "contese".Alteori tot Charlot venea s ne informeze: Frailor, contesele au incurcat ru administraia. Cine le-a puss concedieze pe administratorul general al domeniilor? Vd pe u28 de liniue trase cu tibiirul, ceea ce insemneaz c au consumat,pe datorie, trei deca de gaz.Iliu adug indat, cu ironie: Mi se pare c nu prea stau bine cu aciunile petrolifere.i aa rutile curgeau cu nemiluita.

Raporturile mele cu surorile Deleanu erau reci i corecte. Osalutam pe domnioara Mihaela de cite ori o intilneam i atita tot.ntr-o diminea, pe cind plecam la facultate, am intilnit-o ca deobicei i am salutat-o. Ea surise ca unui vechi prieten i m intrebfamiliar:- Ce mai faci, domnule Petrican?I-am rspuns ceva de circumstan (nu-mi aduc aminte ce) i amtrecut mai departe. De altfel, nici ea nu voise s intrebe mai mult.Nu-mi amintesc ce zi era, nici data (mi se pare era prin martie).Ins aceast intrebare insoit de zimbet a marcat inceputultragediei mele. Dac nu mi-ar fi adresat cuvintele acelea in care am

descifrat cit de cit o provocare, poate c viaa mea ar fi curs altfel apucind alt drum, i n-a fi ajuns s-mi inchei atit de repedesocotelile pminteti.Nu o remarcasem, nu descoperisem la ea nimic care s matrag, afar de ochi. Altfel; m-ar fi tulburat chiar din prima zi. Or,trecuser citeva sptmini in ir fr ca persoana ei s m preocupecit de puin, i ar fi trecut luni i ani dac......Cine a pus-o s-mi surid? Ce demon, ce fatalitate? Cine aindemnat-o s-mi adreseze acea stupid i banal intrebare?Din clipa aceea s-a nscut in mintea mea gindul c... nu-i sintindiferent, c a putea s-mi incerc norocul, c ar fi o amantagreabil. Ba mergeam pin acolo, incit socoteam c mi-ar trebui ofemeie in imediata mea apropiere, de care s dispun oricind.


13/163

Mrturisesc, cind mi-a venit acest gind, nu numai c-mi era totalindiferent, dar nici nu m simeam prea mgulit c m remarcase,cum se simt brbaii in asemenea imprejurri.Aadar, iniial gindul de a o. cuceri pe Mihaela n-avea nici ocoresponden cu simirea mea, ci pornea de-a dreptul dintr-un

calcul cerebral.Zilele urmtoare, hotrirea mea era coapt, i prinse aripi. Cinemai putea s-o impiedice de a zbura la fapte? Mi-am ascuit deciarmele cu care trebuia s incep lupta, am fcut toate pregtirileincet, pe indelete. Tocmai imi comandasem un costum de haine im-am grbit s-l scot. Mi-am cumprat cmi, cravate, o plrie"Borsalino", in fine, de toate. Evident, n-ajunge s fii doar bineimbrcat, dar ajut cind eti, e o arm cu care pleci la lupt.De aci inainte ori de cite ori intilneam pe Mihaela o salutam,zimbindu-i cu ineles. Ea rspundea rece i trecea mai departe.Instinctul ei sigur pricepea provocarea surisului i cuta s-o apereopunindu-mi un scut de rceal i indiferen, care-mi paraliza oricetentativ de apropiere.Odat, am cumprat intr-adins dou bilete de teatru. Mgindeam s-i ofer unul (sub pretext c erau studeneti) ca s amprilejul unei convorbiri mai lungi cu dinsa. Am pierdut aproape toatdimineaa pindind-o s ias din camer.n fine, a ieit. Dup un minut eram pe urmele ei. Am ajuns-o dinurm tocmai jos, pe cind traversa strada. Domnioar Deleanu, d-mi voie s-i ofer un bilet studenescpentru ast-sear la teatru.

S-a uitat la mirie cu ochi mari, mirai. Regret, dar nu pot primi. De ce? Doar n-ai nici o obligaie. Nu ies niciodat singur noaptea. Dac-i vorba de asta. s-a rezolvat: te conduc eu. Nu-i mai bine s oferi biletul unui coleg? m-a intrebatinsinuant, privindu-m int, in ochi. Nu, pentru c prefer farmecul persoanei d-tale, i-am replicatcu indrzneala mea obinuit. Eu cind m duc la teatru o fac numai pentru pies.Nu-mi displcu riposta, Dar nu eram omul care s dezarmeze de

la cea dinii sgeat font. Am reluat: neleg, i-e fric de gura lumii. La teatru s-ar putea s intilnimpe cineva cunoscut.M-a privit aa de nedumerit, de parc-i vorbeam o limb pecare n-o cunotea. n acest caz ne intilnim altundeva. De pild la osea!S-a inseninat dintr-o dat. I-am surprins chiar un zimbet sfios incolul gurii. Mi-a spus pe un ton voios, degajat: M-da, la osea e mai convenabil. Mi-ar plcea ins un locretras. O, cunosc atitea... Sint tufiuri cu bnci intr-adins ascunse.Sau mai bine intr-o circiumioar, vorba cintecului... Drept s-i spun a prefera decorul de iarn. Grozav imi place


14/163

gerul. Dar, tii, un ger s crape pietrele. Hm, ai gusturi bizare. Ce zici, domnioar Deleanu, pe cind teatept? La 6 ianuarie... De-ce tocmai atunci?

Fiindc e Boboteaz, cind se las gerurile mele preferate.Adic peste vreo zece luni. Dei rspunsul m inghease elinsui, nu m-am dat btut. In orice imprejurare ineam s am ultimulcuvint. Boboteaza mi displace. Alege mai bine un sfnt. Ei bine, Sfintul Ateapt!I-am intors spatele i am plecat oprit, punind semnul exclamriipe ultimul ei cuvint. Asta nu mi se intimplase: o feti s-i bat jocde mine i inc in halul acesta! Conversaia noastr ii dduse prilejulde a-i goli tolba de sgei in pieptul meu.Eram silit s recunosc c avea o inteligen destul de vie iascuit. M apuc o ciud inverunat impotriva ei, impotriva meai pin la urm impotriva tuturor. Trebuie s-o ingenunchez cu orice pre pe trufaa asta! Orice sarintampla!Amorul meu propriu rnit imi cerea o satisfacie cit mai neintirziat.Intr-o imprejurare ca asta, firea m impingea s pun totulpe o singur carte, s-mi joc chiar viaa pentru o izbind care nuavea poate nici un pre, chiar in proprii mei ochi. Dar orgoliul meude invingtor nu inea de raiune. Mai mult: imi ddeam lucid seamac iubirile de pin acum nu fuseser atit ale mele, cit ale Zor. Pentru

c, in definitiv, ce greuti am avut de invins, ce obstacole deinlturat? Nici una. Nici unul... In ce consta meritul meu personal?Un chip frumos? (Simpl intimplare!) Educaie, maniere alese?(Prinii, coala, mediul.) Spirit? (Hm! s zicem un pic.) Adevrul erac nu cucerisem nici o fat. Ele m cuceriser pe mine. Nu intramniciodat in vorb inainte de a observa din parte-le un zimbet, oprivire, un gest (oferte, chiar angajamente). Totul se petrecea frlupt, incit victoria mea avea o tristee cu care m impcm. Undeerau cetile dispuse s se apere chiar dup ce incetau de a mairezista?Numai iniiativa prsirii o avusesem eu. Dar asta era atit de

puin. Imi plcuse s m consider un cuceritor ale crui ceti aucapitulat de bunvoie ori au fcut totul s se predea? Hai-da-de! Inasemenea condiiuni preferam infringerea. i pentru un brbat oinfringere ca asta nu-i decit un succes mai puin.Iat de ce Mihaela incepuse prin dirzenia ei s m intereseze. Peea o voi cuceri prin lupt i nu voi depune armele inainte de acapitula. Ca s ajung la inima ei, n-o s umblu pe ci ocolite,lturalnice, ci pe drumul mare, zburind pe cai inaripai. Nu m vrea?O vreau eu i va fi a mea cu voia ori fr voia ei. Aa scri-neam cupumnii strini, rscolit de ea, gindindu-m la vestita replic avoievodului moldovean.Imi trebuia rbdare i perseveren. Nu se poate s nu invingcineva cu aceste arme. Perseverena picturii de ap roade stanca i


15/163

o prbuete de pe culme. Or, oare femeie are dirzenia granitului oria marmurei, afar de... Venus din Millo?Frmintat de aceste ginduri, purtam in minte imaginea ei, mereutreaz. La facultate, pe strad, la restaurant, la cinema, ea era incentrul preocuprilor mele. Ii simeam prezena, intreineam

imaginar conversaii aprinse, nesfirite. In ea predomina catrstur fundamental contrazicerea. i totui o biruiam ininchipuire, fringindu-i voina, o srutam. In aceast lume devenise ojucrie docil in miinile mele.ntr-o zi, pandind cind pleca de acas, m-am luat dup ea, ca irindul trecut. Inainte de a o ajunge, s-a intors brusc din drum i m-aapostrofat: Te rog nu m urmri. E urit ceea ce faci. Nu sint ceea ce crezi. Dar de unde tii ceea ce cred? Purtarea dumitale mi-o spune.Mi-a ntors spatele i a intrat la intamplare intr-un magazin. Amrmas buimcit in strad. Ciiva trectori, martori involuntari, ausuris vzind scena.Totui respingerea ei brutal nu mi-a fcut deloc singe ru.Azice c m-a bucurat intr-un fel. Cu ct lupta e mai grea, gndeam, cu atta izbnda va fi maimare.i indarjirea mea spori, alimentat de fora obstacolelor intalnitein cale.Fusesem, prin urmare, umilit in dou randuri de fata aceastasemea i mandr, care nu cunotea supunerea. Era plmdit din

aluatul invingtorilor, ii plcea s porunceasc, s fie ascultat frcartire, s nu-i ias nimeni din voie.Cine era? De unde venea? Ce voia? Incotro o minau paii? Pecare drum?Numai semne de intrebare. Nu tiam nimic din viaa ei i iat,m apucasem s-o ancorez de existena mea. Semeia ei era oabilitate in vederea unui scop? Sau o simpl asprime a unei feteinocente, care se apra cu prea mult vigoare de o primejdie preamic. In orice caz aceast intransigen excesiv m punea atita peginduri, dar imi trezise ambiii nemsurate.Am prins de veste c era prieten cu fata proprietarului. (Familia

acestuia locuia intr-un mic palat alturi de hardughia noastr cumansarda despre care se vorbea c va fi drimat pentru a i seasigura perspectiva.) Uneori cobora in curtea strimt i, intrind laCecilia (aa o chema pe fiica proprietarului Chintescu), sttea acoloore intregi. Altdat ieeau amindou in ora cu automobilul i nu seintorceau decit seara tirziu.Nu m dumiream: cum s-a infiripat aa deodat strinsa prieteniedintre ele? Dar asta e alt socoteal.In sfirit, intimplarea fcu s-o intilnesc intr-o dup-amiaz pecind urcam scrile locuinei. Ea tocmai cobora. Scara era ingust,trebuia s m rezem de balustrad ca s-i fac loc s treac. Cind amajuns unul in dreptul celuilalt, am prins-o in brae i i-am astupatgura cu o srutare slbatic, plin de ur. (Bineineles n-am simit


16/163

nici o plcere.)Uluit de gestul meu brutal, de spaim, de ruine, Mihaelainglbeni i cind i-am dat drumul, czu pe trepte, inert ca o cirp.Se scurser citeva clipe penibile pin s iau o hotrire. S-o lasacolo leinat i s-o zbughesc ca s scap de urmri, s-au s-o ajut

infruntind orice risc? Fr s m fi decis pentru una din acesteipoteze m-am pomenit infcind-o in brae i urcind scrile cu ea.Sus pe coridor, am strigat din rsputeri: Domnioar Dorino! Domnioar Dorino!Croitoreasa a ieit speriat din odaia ei, intrebind: Ce este? Ce s-a ntmplat? Domnioarei Deleanu i-a venit ru. Am gsit-o pe scar innesimire. Vai, biata fat, s-o lovit ru? Nu tiu. E leinat. Adu, te rog, puin eter dac ai. Eu n-am, dar poate s aib Gleber.ntr-adevr, Gleber avea i eter. Pin s-l aduc, am ptruns incamera ei i am aezat-o pe Mihaela in pat cu toate precauiunile.Tocmai atunci a venit i Dorina cu eterul. (Avea suflet bun btrinacroitoreas.) Biata fat, ce-o fi pit srcua! Fir-ar a dracului de scar, aiae pacoste, nu scar. Toi o s ne spargem capetele cu drpnturaasta, sparge-i-ar capul proprietarul!Am lsat-o s bombne in continuare i m-am strecurat afar. Mamdus glon la Ria. Alearg sus! Domnioarei Deleanu i-a venit ru. Stai ling ea

pin ce i-o veni in fire! S nu te miti de acolo, inelegi?Ria s-a dus intr-un suflet, dar n-au trecut nici zece minute i avenit inapoi. N-are nimic! Mai mult s-a speriat, dect...Toat ziua am fost nelinitit. Are s dea Mihaela pe fa celepetrecute sau nu?Exist unele fapte pe care dac le dai in vileag sufer de peurma lor mai degrab victima decit agresorul. Se vede c Mihaela iidduse la timp seama de asta, ca s fac prostia de a m denunac o srutasem pe scri, fr voia ei.i totui mai era ceva in dezavantajul ei. Tcind, devenea, vrind,

nevrind, complicea mea. Amindoi aveam cunotin de o faptneingduit i tceam, ascunzind-o. Aceast complicitate ne apropiamai mult decit ar fi fcut-o lucrurile pe fa. Deineam un secret iimpreun trebuia s-l pzim cu grij.n definitiv, ce e dragostea dect o tain pe care o ascundindrgostiii i o poart in umbr, de frica luminii? indat ce taina sed pe fa, dragostea vestejete, ii pierde frgezimea, vraja, devineceva obinuit, de toate zilele.Vestea leinului Mihaelei se rspindi ca fulgerul in toatmansarda, dezlnuind o avalan de ironii: Contesa leinat! tragedie in opt acte, striga patetic Charlot. Era bine cu ea in brae? m intreba insinuant doctorul. S punem o inscripie pe scar: aici a czut contesa din


17/163

cauza... unui pas greit! sugera Iliu....Ce-i drept pe mansarditii notri cam greu s-i intreac cinevain ruti.Seara, cind am umblat la cutia cu scrisori (fiecare locatar aveacite una), am gsit un bileel cu citeva cuvinte. Fapta dumitale e

incalificabil.Nici o semntur! Nimic! Dar ce nevoie? Aha, a apucat pe drumul cel bun: imi scrie. Foarte bine! Secade s-i rspundem.Nu scrisesem inc nici o scrisoare de dragoste. Nu pentru c num-a fi priceput, dar nu se ivise nevoia. Iubitele mele din trecut numiceruser aa ceva. Imi cdeau in brae i fr poezia scrisorilor.Mihaela ins nu era plmdit din acelai aluat.I-am rspuns aternind opt pagini, cu litere de jar, motivindgestul meu ca o fatalitate de care in orice caz nu poi fi rspunztor."La urma urmei cine e vinovat c mi-ai ieit in cale i mi-aitulburat sufletul de nu m mai regsesc? O putere neineleas, pecare nu o vedem, dar o simim cum plutete deasupra capetelor, nereglementeaz viaa dincolo de voina noastr contient. Aceastfor a firii poruncete ca tu s fii a mea i eu al tu, pentru a nu setulbura cerul iubirii. Antenele mele mai lungi au inregistrat poruncainaintea ta. Cind i tu vei primi-o, nimeni i nimic nu ne va maidespri..."Fraze definitive, incit ai zice c universul nu exist decit infuncie de mine. Adevrul e c i-am scris Mihaelei nu ceea cesimeam, ci exact ceea ce nu simeam. Dar o voce interioar imi

sugera c am pus bine problema i aceast constatare m copleeade bucurie.Am aruncat scrisoarea n cutie, cu plicul nelipit. Era i asta otactic. Prevedeam, chiar aveam certitudinea, c Mihaela mi-o vainapoia. Dac i-o trimiteam ins deschis, nu se putea s n-ociteasc. Or, sta era lucrul de cpetenie.Am pindit aproape dou ceasuri pin ce in sfirit am auzit-odeschizand ua i deprtindu-se pe coridor. S nu plece cumva in ora, m-a fulgerat teama.ns dup dou minute am auzit-o fcind calea intoars. Aha de minune! Mihaela se afla acum in camera ei i fr indoial citea

scrisoarea.M-am furiat repede afar ca s cercetez cutia de scrisori. Pliculnu mai era acolo. Da, ridicase rvaul. Am revenit in camer i amateptat. O jumtate de ceas? Un ceas? Dou? Chi lo sa? Oricum,aveam impresia c timpul ii suspendase zborul ca in poezia luiLamartine. Ce o fi fcind dincolo? Imi rspunde, iubita? S-o fi apucat smiscrie? V implor, muzelor, inspiraia-o cit mai bine!Eram numai urechi. Din toat fptura mea incordat, funcionaparc numai auzul. Trudeam s prind orice zgomot, cit de mic, dealturi, din camera ei. Dar nu era chip, Ria fcea curat in odaia luiCharlot i auzeam cum scutura cearafurile.In sfirit, ua de alturi se deschise, paii ei se deprtar pe


18/163

coridor, in mers mrunt, uor, sigur. Am ateptat inc un sfert, inco jumtate de or. Se va intoarce? Nu, nu s-a mai intors. Probabilplecase in ora sau coborise la Cici.Fuga la cutia de scrisori. Ceva inuntru! O scrisoare! Mi-arspuns! Mihaela mi-a rspuns! Draga de ea!

Dar... trsnet! Era chiar scrisoarea mea. Mi-o trimisese indrt.M-a durut aceast respingere, de ce-a mini? Am simit un junghiascuit in coul pieptului, care s-a transformat pe urm intr-o ciudamestecat cu necaz. i doar prevzusem eventualitatea... Era totaa, cu plicul nelipit. Poate adugase undeva pe marginea hirtieivreo fraz? Nimic. In tot cazul o citise. De asta sint sigur, aa cumtriesc. Parc descifram amprentele degetelor ei, desluindu-se pealbul hirtiei, ca filigrana.Am plecat in ora cu sufletul pustiu. Aa cum te simi dup oinfringere sau o speran nruit. Am luat-o in netire, pe CaleaVictoriei in jos, privind absent la vitrine, apoi, fr nici o deliberare,am intrat intr-un debit s cumpr igri. N-am cumprat nici oigar, in schimb am cerut un plic i hirtie. Dup aceea am luat-ospre Cimigiu i acolo, pe o banc, i-am aternut Mihaelei o nouscrisoare:"Tu eti, Mihaela, aceea pe care o caut fr s-o gsesc? Aceeape care o atepi i nu vine? Aceea creia ii scriu i nu-mi rspunde?Mi se pare c te vd in toate femeile i nu te aflu in nici una. Te simtcind prezent, cind plecat totui mereu actual. Dac uneori teprind de min, fptura ta se topete ca un fulg de zpad..."Ii spuneam pe nume, o tutuiam pretutindeni i cutam in-tr-adins

frazele acestea, care-mi produceau o voluptate smintit. Scriindu-i,suprimam deprtarea real dintre noi. Puteam s-i spun, fr ocol,tot ce-mi trecea prin minte, orice intimiti i ginduri i astfel osimeam atit de aproape incit prea c-i aud btile inimii.ntr-un sfert de or am acoperit cu slov mrunt toate paginilepe care le aveam la indeman, fr s rsuflu mcar. Ideile, frazele,les bons mots, parc mi le dicta o prezen nevzut i necunoscut,iar eu numai stenografiam, intr-atit ieeau de limpezi i legate deacea logic interioar care e pecetea unei lucrri bine gindite.Aceast constatare m-a nelinitit puin. Numai un sentimentputernic ai funciunile cerebrale i le pune intr-o stare de

supraexcitaie ca s produc mai mult decit pot da ele in chipnormal.Or, cu mine se petrecea acelai lucru. Eram intr-adevr indrgostit?Nu, hotrit nu! Totul se reducea la un plan de seducieconceput la rece, a crui infptuire o susineam din rsputeri. Voiams-mi verific, pentru intiia oar, armele inc nefolosite din arsenalulmeu. Am mai spus-o: pin acum nu ddusem nici o lupt serioas incimpul iubirii. Voiam, mai ales, s ingenunchez pe aceast fatmindr, indrtnic, dispreuitoare (cum n-am intilnit alta), care-miopunea munii de impotrivire. Voiam totodat s dau o satisfacieamorului propriu rnit. In sfirit, tot ceea ce voiam era, dup cum sevede, in afara dragostei.Raionamentul m impca. Simeam binefacerea certitudinii i


19/163

m bucuram de ea.A doua zi, i-am trimis scrisoarea; apoi am ateptat s vd ce ares se intample. Mi-a inapoiat-o i pe aceasta.Seara, i-am scris alta tot aa de fierbinte i de prefcut. Amadugat in final:

"tiu c rni-o vei inapoia. Nu-i nimic. Asta e soarta scrisorilormele. Imi ajunge s-o citeti. i ai s citeti zilnic de acum inainte,luni, ani, secole (am tiat cuvintul "secole"), ceea ce se petrece insufletul meu, dac nu vii s-mi iei miinile i s descoperi in ochii meimarea dragoste pe care mi-ai sdit-o i pe care nu poi s-o sfrimiorice ai face, pentru c e opera ta, nu a mea."Uite o idee bun de pus in practic. S-i scriu in fiecare zi! Mereusiciitor, obsedant... Cu o regularitate de ceasornic! Ca un ritm derotaie cosmic!Numai c ea nu trebuie s se atepte la aa ceva. In afar c i-arpi farmecul neprevzutului, a inarma-o eu insumi ca s se apere.Mai bine s-o las s cread c fiece scrisoare va fi cea din urm itotui, ziua urmtoare, s se pomeneasc mereu cu alta nou. iasta timp de o lun, chiar dou, oricit!Am ters deci ultima fraz intr-aa chip s n-o poat reface i amexpediat plicul. Parc era un fcut. Scrisoarea mi-a venit inapoi. Eraa patra. Pe a cincea tot aa. Planul meu incepea s se clatine multprea devreme, descurajarea scotea colii.S dau indrt? Nici gind! Voi persevera pin in pinzele albe itot voi izbuti. In materie de dragoste perseverena e o arm care nud gre. i afar de asta tiu s atept.

A asea scrisoare avu aceeai soart. Nu-i nimic! La fel a apteai a opta. Mergeam inainte, tot inainte! A noua i a zecea! Ei, drace,n-a fi bnuit asemenea rezisten! Iubea pe altcineva? Avea vreolegtur pe care n-o cunoteam inc? A inceput s m frminteindoiala, nelinitea. Dar hotrirea de a persevera m-a impiedicat scapitulez. Ce are a face? N-avea decit s iubeasc pe oricare Ft-Frumos din lume. N-avea decit s fie logodit cu toi priniimotenitori. Mie trebuia s-mi rspund. Sau mcar s-mi rein oscrisoare, doar una. Pin unde va merge indrtnicia ei? M-a cuprinso ciud care imi rscolea fiina pin la nebunie. Nu m mai gindeamla planul meu, la Mihaela, la dragoste, la nimic; singurul meu scop

era ca aceast fat s rein o scrisoare de-a mea. Atit i nimic maimult. Restul nu mai prezenta interes. Ah, cum a fi rsuflat dinstrfundul plminilor. M-a fi simit cel mai fericit om de pe lume!Dar Mihaela, monstrul cu chip de om, nu voia, nu putea sineleag. Ea nu tia decit una i bun: s-mi inapoieze la infinitrvaele. S le citeasc, bineineles, i s le inapoieze. Pin cind, mrog? Pin cind?Ajunsesem la a 15-a scrisoare respins i totodat la captulrbdrii. Nu m-am dat invins, nu in ruptul capului! Inainte! Mereuinainte! Perseveren pin in pinzele albe! Inc zece scrisori avuraceeai soart. Drace cocoat; vom scrie pe a 26-a! Acelai destin:Ce importan are? Vom expedia pe cea urmtoare... i chiar pe a50-a, a suta scrisoare! i aa mai departe: la infinit!


20/163

N-a mai fost nevoie! Minunea s-a ntmplat: a 3l-a scrisoare nu semai ntoarse. Fusese in sfirit reinut de monstrul cu luceferi.M-am temut ca nu cumva vreo impiedicare fortuit sau unaccident s fi zdrnicit restituirea. Toat ziua am dat tircoale cutieide scrisori ca s vd dac Mihaela n-a respins-o. Nu se intim-plase

nimic. Frica ins nu ceda.Din cauza acestei neliniti nici n-am gustat bucuria victoriei carecpt certitudine abia a doua zi, cind i scrisoarea urmtoare fureinut.Nu cred s se fi bucurat nici Columb cind, dup ingrozitoareacltorie in necunoscut, a zrit pmintul visului su, aa cum m-ambucurat eu de intiia mea biruin. Se vede c erau mai lesne de supusfurtunile oceanului, decit o fat ca Mihaela.Bucuria imi pricinui o energie copleitoare, care se cerea cheltuit,pentru c altfel a fi explodat in milioane de buci. Ca s-orisipesc n-am gsit ceva mai bun de fcut decit aternind un caietintreg, cu slov mrunt i deas. Ce i-oi fi scris acolo, infierbineala mea smintit? Nu-mi aduc aminte nici o iot. tiu insc am umplut aproape douzeci de pagini intr-o or. Numai osingur or... N-am avut rbdare s revd ceea ce scrisesem, pentruc nu m induram s-o las pe Mihaela s atepte, nici cele cinciminute cit imi cerea recitirea. Am aruncat caietul in cutie i m-amaternut pe ateptare, ca de obicei. Dar ea abia dup dou orecercet corespondena. N-am iertat-o mult vreme din cauza acesteiintirzieri de care, la drept vorbind, nici nu era vinovat.Nu mi-a restituit nici caietul. Atunci mi-a scprat prin minte s-i

trimit indrt toate scrisorile pe care ea mi le refuzase atita timp.Le-a reinut i pe acestea. Hotrit, eram pe drumul cel bun. Ce tot faci de nu te mai vezi? m-a apostrofat ntr-o zi Charlot. M prepar pentru primul doctorat.S-a uitat surprins la mine ca la o dihanie, apoi mi-a aruncat oprivire de mil. L-am intrebat: De ce, Charlot? Crezi c e mai bine s citesc in ajunulexamenului, pe apucate?M-a privit inc o dat, apoi, cu un gest larg de actor, a rostit ca osentin: Te-am pierdut!

S-a deprtat pufnind, parc-i fcusem un ru cu asta. M-am luatdup el. Charlot, ia vino ncoace. Nu se aprob! Vino, mi, nu face pe nebunul. Ce zici dac am aranja ceva?Ochii lui Charlot sclipir fosforescent: Cnd? Ast-sear!n clipa aceea, Iliu scoase capul pe u: Mi se pare c miroase a chef! Mi, ai un nas de copoi... Cine-i cu aprovizionarea? (asta, in limbajul nostru insemna:cine pltete?)


21/163

Ce-i pas? Eu! i-am rspuns. M inscriu cu brio!Doctorul nu venise inc de la clinic. Gleber, de asemenea, nuera acas. Aa c am plecat tustrei. Charlot cunotea un local, peGrivia, aproape de Cimitirul Sf. Vineri.

Frailor, are un vin care te scoal din boal i te bag ingroap.Eram vesel, exuberant, intr-o dispoziie de plenitudine cum numai fusesem de mult vreme. "Bolta verde" unde am poposit preaun local mizerabil dar, oricum, simpatic. Nu tiu de "ce-mi plceauatita circiumile periferice care duhneau de rachiu. Inuntru toatemesele erau inesate de ceferiti, lucrtori, biei de prvlie.Charlot ins nu inea seama de asta. La el decorul n-avea nici oinsemntate, principalul era butura. Am ochit o mas, care neconvenea. Din pcate, alii mai iui de picior ne-o luar inainte.Chelnerul ne ghici gindul. Da, da, se face!A evacuat pur i simplu clienii trecindu-i la o alt mas, mai infund, iar noi ne-am aezat victorioi. Vedei, exclam Charlot mindru, dac ne duceam in centru, nise fcea cinstea asta?n apropierea noastr, pe o scen mic i scund era instalatorchestra, care avea o cintrea gras i indesat, cu ochii bulbucai.Un afi, infipt in vzul tuturor, anuna: "In fiecare seardebuteaz primadona Mia Drgan".Butura ne incinsese.

Mi, biei, le-am spus, prad unui avint nesbuit, tii c amfcut o cucerire formidabil? Taci, nu mai spune! exclam Iliu. E vorba de o fat cum nu se mai afl in sistemul solar. D-i drumul! Cine e individa? intreab Charlot cu indiferen. Inchipuii-v, o contes. Contesa noastr? fcu Iliu, gindindu-se la Mihaela.Am tresrit ca fript gindindu-m la nesocotina pe care o fcusemfr vrere pomenind de contes. Nu aceea, gugutiucule... E vorba de una autentic... Ascultai,ici...

Le-am turnat la repezeal o poveste pe care de fapt o auzisemde la altcineva, cu o franuzoaic, soia directorului unei intreprinderiindustriale, ungur de origine. Mi, e aa de gelos ungurul c, auzii voi, in fiecare sear opune s jure c nu l-a inelat. i ea il inal in fiecare zi i-i jur in fiecare noapte, exclamIliu, rizind cu hohote. D-le incolo de muieri, toate sint o ap i-un pmint, fcuCharlot cu dezgust, rsturnind pe git un pahar cu vin.Cind taraful se afla in pauz, Iliu lu o frunz i-i zise cum tiael o doin de pe valea Oltului, incit se fcu in local o linite ca decimitir. Cind isprvi, toat lumea aceea pestri de mici slujbai,muncitori i oameni fr cptii, izbucni in aplauze.


22/163

Un vljgan de la o mas vecin, unsuros i negru, se ridic inpicioare: Domnule Frunznescu, s m ieri dac am o slbiciune ca totomul... S fii dumneata sntos, replic Iliu.

mi dai voie s m prezint, sint ofer, proprietar, am mainamea, nu sint va s zic fitecine. Dac mai zici una, s fiu al dracului,v plimb pin la Otopeni. Am maina in strad. Se aprob!Iliu mai zise o doin, apoi inc una i tot aa, pin la miezulnopii. S fiu al inchinatului, pin la Ploieti v duc i v aduc. Face,pre legea mea.S-a inut de vorb: ne-a dus intr-adevr la Ploieti. Acolo alt chef,la Berbec, de rindul sta cu oferul. In revrsatul zorilor ne-am intorsacas ameii de butur i frini de oboseal....M chinuiam s adorm invirtindu-m cind pe o parte, cind pecealalt, dar somnul nu se lipea de mine. Timpul curgea anevoie, cupictura. Fr vrere, am inregistrat auditiv toat activitatea matinala mansardei. Gleber plec cel dintii, la apte, cu paii lui greoi imsurai. Apoi, sora Mihaelei, grbit, ca intotdeauna. Dup ea venila rind Virgil, actorul, care se intoarse dup o or, cu conia de lapia. Auzeam, de asemenea, pe Ria dere-ticind prin odi, cum iglasul strident al Dorinei.n fine, pe la nou, imi sunar in urechi, paii mruni aiMihaelei, strbtind coridorul. Pleca la facultate sau se ducea s

cerceteze cutia de scrisori? Da, se dusese dup coresponden frindoial, deoarece dup citeva minute paii ei fcur calea intoars,iar ua odii vecine se inchise cu zgomot. Gindeam in sinea mea: Na, de rindul sta s-a intors cu mina goal!Prin asociaie, imi veni in minte o intimplare petrecut maidemult la ar, intr-una din vacanele mele colare. Obinuisem opereche de porumbei s vin la fereastra mea, unde le aruncamregulat firimituri de piine. Dup o sptmin-dou controlam cuceasul dac matinalii mei oaspei m vizitau exact la aceeai or. Eida, aa de exact, parc aveau i ei un ceas potrivit dup al meu.Intr-o zi, lenevind in pat, am neglijat s le pun poria obinuit. Ei

venir, ca de obicei, fr s gseasc nimic de mincare. Se plimbaunervoi pe bordura ferestrei, gingurind mirai, zburau pe aproape invzduh, se intorceau iar btind cu aripile in geam, probabil ca s-midea de veste c uitasem. Mai bine de o or s-au frmintat incoace iincolo, dar nu se indurau s plece cu... guile goale. In cele dinurm, neavind incotro, le-am pus poria cuvenit de piine, dup carem-au lsat in pace.Cu Mihaela se intimpl la fel. Dup o jumtate de or,porumbiamea plec din nou s cerceteze cutia de scrisori. Se intoarse i deast-dat cu mina goal. Dup un timp, se duse iari, i iarireveni fr nici un rezultat.Poate ii ddea seama c fcea drumul degeaba fiindc nu mauzise trecind pe culoar ca s duc scrisoarea, dar o ndejde absurd


23/163

o indemna s mai caute, s mai incerce o dat.Am avut o satisfacie diabolic. He-he, imi venise, in sfirit, imie apa la moar: o fceam s sujere din cauza mea. Aadar,scrisorile mele ajunseser pentru ea o hran sufleteasc de care nuse mai putea lipsi atit de lesne. Ele ii polarizau toate gindurilc in

jurul meu, fceau s-i umple viaa de mine, s-o alimenteze necontenitcu gindurile mele, s-i trezeasc ndejdi, dorine, visuri.Ascultam cum umbla prin odaie, trintind orice gsea. O chem peRia i o cert aspru (probabil fr nici un motiv) pentru cservitoarea ieind afar, exclam: Azi nu e in toane bune domnioara...He-he! aa te vreau, fetio! Dumnezeule, ce bine imi prea, aade bine! Binecuvintam gindul care m indemnase s-mi petrecnoaptea la chef. Dac nu se intimpla aa, mai fceam oare o descoperireatit de important?A fi putut s cobor din pat i s-i torn la repezeal scrisoareacuvenit. Dar nu, ceva m impiedica, imi paraliza voina:"Las-o s se perpeleasc puin pe jeratic! Are s-i fie de invtur".Pe de alt parte, gseam c procedeul meu era absolut necesar,pentru c ddea loc unei verificri a propriilor ei sentimente. Numailipsa unui obiect ori a unei fiine, care ne-a aparinut o dat, ne punela lumin adevratul pre.I-am scris abia a doua zi. Stupefacie! M-am pomenit cu scrisoareainapoi, nedesfcut...Aa e. aveam dreptate! Era suprat pe mine. Suprat pentruc o zi. numai o zi, nu-i scrisesem. Ah, draga de ea! Cit m iubea! i

cum ii dduse in vileag sentimentele. Ce fel, ii pierdea cumptulchiar de la cea dintii piedic intilnit in drum?Am vrut s-i trimit din nou scrisoarea, de ast dat deschis, aacum procedasem la inceput. M-am rzgindit. Ar fi insemnat o totallips de amor propriu din partea mea.Ce? Adic ea s aib toate capriciile din lume, iar eu s-mi calcin picioare orice urm de mindrie?Suprarea mea n-a izvorit din simire, cci in cazul acesta s-ar fidezlnuit spontan inc in clipa cind ddusem peste scrisoarearefuzat. Era o suprare voit, care lu proporii neateptate. numaidup un ir de raionamente cit se poate de logice.

"Eu ii dau totul... Imi istovesc materia cenuie i buntate detimp scriindu-i in fiecare zi: ea nici nu se ostenete mcar s-mirspund, i tot ea face pe bosumflata dac imi ingdui un rgaz?Nu-i mai scriu o iot, uite aa! S se duc la toi dracii! Puin imipas! Pcat de atita osteneal!"Eram aa de infuriat c tare a fi avut poft s dau buzna incamera ei, s-o zgilii de umeri i s-i arunc dispreuitor, in fa:"Ce crezi tu, prostuo, mult o s m joci tontoroiul? Nu i se parec ai intrecut msura? Mai vezi de altul!"Tocmai atunci a venit Ria s fac curat prin odaie. Iei afar! m-am roit la ea.Biata slujnic speriat o rupse la fug fr a mai cere vreolmurire. Gestul ei caraghios imi stirni risul i odat cu risul se duse


24/163

pe copc i indirjirea mea."La urma urmei, de ce-mi fac atita singe ru pentru un lucru denimic?"Am ieit in ora ceva mai bine dispus. Dup-amiaz, hai la cursuide istoria doctrinelor economice. Pcat! N-am putut s fiu atent, aa

c mi-am irosit timpul degeaba.Seara m-a luat Charlot la teatru. Nu prea aveam poft, dar el astruit mult. Abia ateptam s se termine spectacolul ca s mintorc acas. (Dac a fi fost singur, plecam mai devreme.)Primul lucru pe care l-am fcut intrind in camer, a fost s maez la masa de scris. M obseda intr-atit criza de timp, incit ameconomisit chiar secunda de care aveam nevoie pentru a-mi scoateplria. i aa, cu plria pe cap, i-am scris Mihaelei, fr s rsuflu,opt pagini. I-a fi scris i mai mult dac nu m dobora oboseala. Amadormit imbrcat. A doua zi, n-am dus scrisoarea la cutie pentru cdraga mea vecin a gsit cu cale s plece dis-de-diminea, pe cinderam inc in pat.Plecarea ei, care nu era, in fond, decit un gest demonstrativ, mindirji i mai mult."Aa te pori, iubito? o ameninam imaginar. Ei bine, uite cemerii!" i pe loc am rupt scrisoarea in dou."S pofteti acum s-i mai scriu alta!"Am luat jumtile i prefcindu-le in buci mici le-am imprtiatde-a valma in toat odaia."Cel puin s dau de lucru toantei de Ria."Dup aceast isprav am plecat la facultate. Aveam un curs de

drept roman i-mi plcea. Era, de altfel, cursul cel mai populat.Profesorul, o stirpitur de om, abia se zrea dinapoia catedrei. Iicurgea nasul in permanen, avea guturai de cind il tiam. Mereu seferea de curent, ca de cium, i in timpul prelegerii sttea cu cciulape cap, iarna ca i vara, dup ce ne cerea scuze pentru asta. Darcind incepea s vorbeasc (avea i o voce piigiat!) devenea altul.Ieea parc din proptia-i piele, fptura lui se mrea pe nesimite, luaproporiile unui uria care ne stpinea cu fora verbului su sclipitor.Uitam de el, uitam de noi i ascultam o simfonie de cuvinte rnaifermectoare decit muzica beethovenian. Astfel, dreptul romanincete s mai fie o disciplin arid de care fugeau mai toi studenii,

ci o art care urca la creier, pe scri de mtase.Cind a isprvit, m-am frecat la ochi cu necaz, ca dup un visfrumos, dar prea scurt. Vrjitorul cu gura de aur plecase strin-gindgrijuliu fularul in jurul gitului i indesindu-i cciula pe capul pleuv.Aceast prelegere m-a potopit de remucri. Imi prea ru cmai bine de dou luni de zile neglijasem indatoririle mele de student,ca s-mi pierd vremea ca un nting ticluind scrisori de dragostefr nici o noim. Citeva sptmini am frecventat cu regularitatecursurile de la doctorat i in acest timp n-am mai aternut unrind vecinei mele...De altfel, nici n-am mai zrit-o, afar de o singur dat cind mi-aprut aa de tras la fa i urit, incit am schiat fr s vreau ungest de neplcut surpriz. Am salutat-o, dar cred c nu mi-a


25/163

rspuns. A trecut furioas pe ling mine, aproape fugind, i s-ainchis in camera ei. M-am uitat lung in urm."Nesuferita! Nu tie s se stpineasc."Am mai intilnit-o i alt dat, tot acas. Prea foarte incurcat;ar fi vrut s se intoarc din drum (a avut o ezitare), dar nu s-a intors.

Cind a trecut pe ling mine, m-am prefcut c n-o vd. La ce bun simai dau bun ziua cind ea nici nu catadixea s-mi rspund lasalut?Aadar, iat-ne suprai unul pe altul. Nu ne cunoteam incbine i eram in dezacord. Mai mult: ne uram. Adic eu o uram puin(sau mai degrab nici nu-mi psa de. ea), dar ea m ura ingrozitor.Simeam asta numai dup cum se uita la mine. Din ochii ei ineausgei otrvite. Citeva zile mai tarziu am intilnit-o intimpltor launiversitate. Era cu Cici, fata proprietarului. De data asta n-am avutincotro: trebuia s-o salut din cauza lui Cici. Ea mi-a aruncat o priviremindr, dispreuitoare, i n-am bgat de seam dac mi-a rspunssau nu la salut. Ei i? Atita pagub! Mi-a rspuns, in schimb, Cici,care se uita la mine intr-un fel ciudat. Poate c m plcea, cine tie?Pcat c nu era pe gustul meu, altfel...Uite, o idee: s m-apuc s-i fac culte lui Cici, aa, numai ca scrape de ciud Mihaela.Prins in iele acestui gind, am luat-o agale pe Calea Victoriei. Indreptul Teatrului Naional m-a oprit Dolly, cu o explozie de veselie. ncotro, Monstrule? Pe unde umbli de nu te mai vezi? M prepar pentru examene, am minit-o fr a m sinchisi deporecla ce-mi dduse.

Of, colarul mamei silitor, auzi, s-a pus cu burta pe carte,srcuul! izbucni ea intr-un ris zgomotos. Dar tu ce faci? am intrebat-o ca s schimb vorba. Ce eleganteti! Da, gseti? a suris mgulit. Uf, nu-mi place de loc cuna imivine taiorul sta, am o croitoreas tampit. Apropo, tii c m-amlogodit? Ei bravo! Felicitrile mele! Cu cine? Un idiot, director la Generala. Moare dup mine, mi-a fcut ocurte nebun... i cadouri... nu-i mai spun! i ie nu-i place?

Nu-i genul meu. Mi-a promis c-mi cumpr o vil in parculFiiipescu. Stranic cadou de nunt! Face s te mrii cu el, ma parole! Te cred, n-o s mor fat mare!Dolly vorbea tare, gesticula i ridea provocator, incit pietoniiintorceau capul dup noi.I-am atras atenia: fr rezultat. In ea fremta o bucuriefrenetic de via, tot ce fcea era in plin prezent, direct i simplu,fr reticene feminine. La cei 20 de ani ai ei avea, dup cum ammai spus, un cimitir de iubii. Monstrule, cind ne mai vedem? Citeodat imi lipseti mult.tii, mi-e dor de un chef la cataram... Uite, acum. Aa, pe nepus mas.


26/163

Acum nu pot. M ateapt idiotul meu. Atunci, miine. Vino la mine, pe la cinci dup-amiaz.Pin una alta, am renunat la ideea de a face curte fetei proprietaruluicu toate c era mai indicat decit Dolly. ns cu Dollymergea repede treaba, oricind o aveam la indemin. Afar de asta

era mai frumoas decit Cici i in plus avea o ingenuitate rar.Oricum, puteam s mizez pe orice c-i va face rivalei singe ru cunemiluita.De fapt chiar asta urmream; s-i art Mihaelei c nu m maipreocup persoana ei de vreme ce am ajuns s-o schimb cu alta.Dac m iubete, cu atit mai ru pentru dinsa. Are s sufere toatechinurile geloziei i m va uri mai mult decit m-a urit pin acum. Iareu, nebun de bucurie, voi binecuvinta ura ei inverunat care nu-idecit cealalt fa a iubirii.Numai de un singur lucru m temeam; dac Mihaela nu-i acasi-mi zdrnicete planul? Aa c a doua zi am pindit cu grij toatezgomotele care veneau din odaia ei. Am avut noroc, n-a plecatnicieri.n fine, dup o mic intirziere iat-o pe Dolly apropiindu-sezgomotos, dup cum ii era obiceiul. Am deschis ua i am intimpinat-o pe coridor strigind aa ca s aud i Mihaela de alturi: Bun scumpo, de ce ai intarziat? Uf, Monstrule, las-m, abia am scpat de idiotul meu.Cind am auzit-o pomenind de idiot i-am fcut repede vint inodaie. Nu vorbi aa tare c se aude.

Ei i? Ce-mi pas mie de tia? D-i incolo de netoi. Ascult,Monstrule, mi-a venit o poft subit de ampanie. Numai o sticl.Vezi s fie Mott1900. Dac nu gseti Mott, la Very-Dry. Debitindacestea se dezbrc de tot intr-o clipit. Aici nu se poate! Mai bine mergem la "Femina". Moae-ta! De ce in alt parte? Aici! Haide, trimite pe toantade Ria s cumpere. Nu se pricepe la aa ceva. Atunci du-te tu. Nu inelegi, vreau ampanie!ntre inchipuire i realitate se ivesc goluri care trebuie umplutepe loc. Uneori ins se deschide o adevrat prpastie i n-ai cum s-o

umpli. Atunci fapta rmine neimplinit, suspendat in aer.Inchipuirea ese simplist, in linii mari, fr a vedea detaliile care demulte ori sint mai importante decit principalul.Cnd am invitat-o pe Dolly la mine, aveam un scop precis: acela dea strni gelozia Mihaelei. Lucrurile, n nchipuirea mea, se conturausimplu: Dolly va veni i voi petrece cu ea citeva ore agreabile, iaralturi, Mihaela va crpa de ciud tiind c la mine se afl o fatcare n-a venit pentru a-i citi poemele homerice.Dolly, e adevrat venise. Zrind-o, am avut din prima clip otresrire de neplcere. Mai exact, o stringere de inim. Parc a fivrut s nu vin. Se dezbrcase repede, cum avea obiceiul, i nu mrepezisem s-o cuprind in brae; m oprea parc ceva.Acest ceva se limpezi mai bine odat cu scurgerea timpului. Mai


27/163

intii se dusese pe copc dispoziia. Musafira imi pru brusc vulgar,lipsit de farmec i feminitate. tiam de altfel c nu reuea niciodats-mi stirneasc reverii erotice. Ins nu de asta era vorba. In oricecaz trebuia s m cotorosese de ea cit mai repede. Adic, nu, de cem mint? Hotrisem mintal s plecm altundeva, in alt parte. Aici,

in vecintatea Mihaelei, n-o puteam accepta. Faptul c Mihaela seafla dincolo, la ciiva pai de noi, m stinjenea, imi tia orice avint,constituia pentru mine ceva inhibitoriu. Atunci de ce o adusesem peDolly?Pentru c, in inchipuire, gindeam c voi putea duce pin la sfiritfapta. Dar nu prevzusem opoziia neateptat a contiinei. Deaceea, cind ceru s-i aduc ampanie (in definitiv cel mai simplulucru era s-i fac pe plac, dar gsisem in acel capriciu al ei unpretext de ceart), i-am rspuns voit insolent: Te rog slbete-m cu preteniile astea stupide.Ea m privi nedumerit, cutind in ochii mei explicaia unei ataricomportri i, instinctiv, ii acoperi goliciunea cu rochia. Am adugatpe acelai ton: Astea, tii, sint toane de... (voiam s spun de cocot, dar mamoprit la vreme).Dolly, oprit, incepu s se imbrace febril fr s scoat uncuvint. De ce te superi? am ntrebat-o formal. n definitiv ce i-amfcut?Ea continua s se imbrace din ce in ce mai nervoas, necjindusec nu nimerea s-i incheie copcile.

E o prostie ce faci, am reluat fr convingere.nainte de a fi gata, a init pe u, fr o vorb i graba ei miamexplicat-o prin faptul c, simind c-o podidesc lacrimile, preferases fug decit s pling in faa mea.M-am trintit pe pat, cu contiina grea c m purtasem preaaspru, prostete de aspru, clcind in picioare o prietenie amoroas.Seara, am gsit in cutie toate scrisorile pe care le trimisesemMihaelei, legate cu o panglic i rinduite cu grij, cronologic. Niciuna nu lipsea. Hm, mi-am spus, scumpa mea vecin se crede obligat s-idea in petic.

Ajuns in camer o grij m invad subit. Dac-i adevrat? DacMihaela nu mai ine la mine? Dac i-a dat seama c are de-a facecu un fluturatic care aduce femei la el acas i il dispreuiete?Cit timp scrisorile se aflau in pstrarea ei tot mai era o ndejdec lucrurile se vor indrepta. In tot cazul, o simeam foarte aproapepentru c deinea ceva de la mine. Acum imi inapoiase totul, eraliber, desctuat, putea s fac ce voia, s inceap alt dragoste,orice...Pentru intiia dat am simit o apsare care m nelinitea. Nu, nuvoiam s-o pierd. O cucerisem prin lupt, trebuia s-o pierd tot prinlupt. Nu inelegeam s drim din cauza unei prostii, dealtfelneconsumate, tot ceea ce cldisem cu atita trud.Am recitit din simpl curiozitate, apoi cu interes tot mai crescind,


28/163

numeroase pasaje din scrisorile mele. Dumnezeule, eu lescrisesem? Fusesem in stare s atern pe hirtie frazele acelea defoc? Ceva de necrezut! Erau chemrile inaripate ale iubirii, strigteledezndejdii, tinguirile dorului neimplinit, in fine, o avalan a tuturorelementelor dragostei, ale marii dragoste.

Cine-mi dictase toate astea? Cum se nscuser sub condei? Ccinu le recunoteam ca fiind ale mele. Era opera altcuiva din mine,care nu ieise inc la iveal?Nu tiu. A zice c totul nu prea s fie decit rezultatul unei strianormale. M indrgostisem de Mihaela? Greu de crezut!Recunoteam ins c mcar atunci cind ii scriam o iubeam cu adevrat.Dar cum e ou putin s se transpun cineva prin efectulvoinei, intr-o stare sufleteasc strin de simirea lui, cu atita convingerei sinceritate?"Mi se pare spuneam c deocamdat nu iubesc... decitiubirea!" Gsisem o explicaie de moment pe care viitorul avea s-oinfirme curind... curind!VIntr-o dup-amiaz, pe cind m intorceam din ora, am intilnit-ope Mihaela pe scar, aproape de locul unde o srutasem cu douluni inainte. A incercat s m ocoleasc (parc se temea s nu i seintimple acelai lucru) i chiar o lu inapoi. Prea tirziu! O prinsesemde min i o ineam pe loc. De ce mi-ai trimis scrisorile napoi? am intrebat-o aspru, cuglas strin.Ea se smuci s scape:

Las-m! Nu te las pin nu-mi dai o explicaie. Inelegi, nu mai pot triaa...I-am spus aceste cuvinte greu, cu opintiri, iar vocea mea avea untremur ciudat. Vorbindu-i, o fixam lacom, drept n ochi.Mihaela, cu mina cealalt liber, ii acoperise faa. Nu putea smisuporte privirile.Intuind slbiciunea care o cuprinsese, am muiat glasul i i-amoptit cald i convingtor: Nu simi cit te iubesc de mult?Fr a mai atepta rspunsul ei, fr s m gindesc c in clipa

aceea ar fi putut cineva s urce sau s coboare scrile i s nesurprind, i-am rsturnat capul i mi-am lipit lacom buzele de guraei. In srutarea aceea am descoperit o ar nou, minunat, din altplanet, pe care, anexind-o, m-am simit stpinul universului.Mirarea mirrilor: in loc s reacioneze violent, aa cum mateptam, Mihaela se prsi toat in voia mea. Nu scoase nici uncuvint, nu fcu mcar un gest de impotrivire. Cind i-am dat drumul,mi-a fost fric s nu se prbueasc fr suflare. Avu, ce-i drept, ide rindul acesta o clip de ameeal i se sprijini de balustrad. Darii veni repede in fire. Se fcuse palid, ca o moart. Numai in ochi iamsurprins o licrire ciudat, neverosimil, dar nici ochii nu maierau parc ai ei. Stelele ii pierduser strlucirea. Abia atunci mnpdi teama de a nu ne surprinde cineva. Am fugit pe scri in jos


29/163

ca un ho, lsind-o acolo, buimcit inc de neateptata intimplare.Aadar, se intimplase i minunea minunilor: cucerisem peMihaela. O srutasem cu voia ei i asta insemna capitularea. Pinaici fusese urcuul: greu, anevoios, plin de trud, obstacole, primejdii.Dar pusesem piciorul pe culme. De aici se deschidea luminiul,

paradisul, fericirea.De multe ori, n reveriile mele, cind imi imaginam momentulacesta, m treceau fiori de voluptate i-mi spuneam: "Il voi trivreodat?"Ce naivitate! Iat, il trisem, i acum m simeam copleit detristee.Aadar, asta fusese totul? De ce se topise aa de repede rezistenaMihaelei? De ce nu m infruntase mai mult? De ce nu mchinuise inc o lun, dou, un an? Atunci a fi iubit-o, poate! Dar ea,numai dup trei luni de zile, imi czuse in brae, sfirit! i miine,poimiine, va fi a mea i totul se va ineca in obinuin. Dragostea iiva fi trit viaa.Snt, n Prostul, piesa lui Fulda, citeva replici subtile, pline deadevr. Eroul, Justus, povestete unei prietene:"Imi place s m visez rege, dictator, actor mare. E pentru mineo fericire fr seamn, singura fericire"."Dar nu incerci niciodat s ajungi ceea ce visezi?" il descoaseea."Nu tiu dac atunci mi-ar mai plcea!"E de neinchipuit cum nu-i d seama femeia c dragostea nu-idecit drumul care duce la cucerire, dup cum filozofia nu-i decit

drumul pin la aflarea adevrului. De aici incolo, se sfirete lupta iurmeaz supunerea. S-a dus farmecul necunoscutului, necunoscutuldevine pe zi ce trece tot mai cunoscut i dragostea sucomb roasde repetiie, obinuin, saturaie.Nu tiu de ce, dar cu celelalte fete nu mi-au trecut deloc prinminte asemenea ginduri. Probabil pentru c nu le ddeam nici oimportan. Repet: imi prea ru c Mihaela se dduse pe brazdatit de repede. Acum nu-mi rminea altceva de fcut decit s-i cerintilnirea de rigoare. A fi putut s-o capt adineauri, cind osrutasem. Nu-i nimic: ii voi scrie. i i-am scris c o atept in searaaceea la osea, in dreptul Bufetului. N-am adugat un cu-vint mai

mult. La ce bun?Ce nevoie mai era acum de poezie? Am aruncat biletul n cutie i,odat cu el, maldrul de scrisori pe care mi le inapoiase.Am calculat la rece aa:"Ne vom intilni inocent, de dou-trei ori, cu sau fr clar de lun.Dup aceea o deplasare cu automobilul la Bneasa. In program:plimbri obligatorii prin "pdure, minimum dou ore, pentruobinerea infometrii. Osp copios intr-un separeu din restaurantulparcului; vin i muzic la discreie. Apoi ofensiva de rigoare iinevitabila cdere a gingaei ceti".La ora fixat m aflam la locul intilnirii. Am intirziat intr-adins unsfert de or ca s-o gsesc pe Mihaela ateptindu-m. (Era osatisfacie in plus.) N-am zrit-o; nu venise inc. Asta m-a mirat


30/163

puin. Am ateptat-o inc o jumtate de or, dar degeaba. Nu m-amindurat s plec, tot crezind c vine. i iat-m pierzind inc douore. De acum e limpede: nu mai vine.M-a fi bucurat mult dac venea. Totui simeam c-mi era parc

mai drag fiindc nu venise.Din ziua aceea, dou sptmini incheiate n-a fost chip s dauochii cu ea. Nu tiam dac este acas sau nu, pentru c nu-i auzeampaii ca inainte. i totui aveam credina c nu plecase nicieri.Ce se intimplase? Se ferea de mine, m ocolea? ii era team smiintilneasc privirile? inc mai lupta cu ea? Tot nu-i ddea seamac se isprvise cu impotrivirea ei?i ddeam intilniri peste intilniri. In fiecare zi cite una. Oateptam mereu cu o incredere oarb c vine i totui nu veneadeloc.Ce-i cu fata asta?Ajunsesem s nu mai ineleg nimic. Mihaela imi rsturna toatesocotelile, ieea din logica mea, srea dincolo de orice previziune.Niciodat nu infptuisem ceva in legtur cu ea potrivit calcululuimeu aprioric.De ce indrtnicia asta inexplicabil? Nu o srutasem cu voia ei?Nu-mi tremurase in brae? Cind m socoteam pe culme, abia atuncitrebuia s-mi dau seama c mai am inc de urcat.Un gind incerc s-mi deslueasc taina. Tot ce obinusem pinacum de la Mihaela nu-mi dduse ea: ii smulsesem eu. Eu eramelementul activ, din impulsul meu pornise tot ceea ce

intreprinsesem. Ea avea dreptul s se considere in proprii ei ochi (cai intr-ai mei, dealtfel) o victim: nu voise s-o srut; eu o silisem cufora. i ea, constrins, n-avusese incotro. Acceptase, cum accepiceva impus dinafar, pe care nu-l doreti, dar pe care nici nu poi slimpiedici. Dac ar fi venit la intilnire, se schimbau lucrurile. Nu semai putea apra in faa contiinei c e silit s vin, pentru c incazul acesta fapta pornea din voina ei.Desigur c Mihaela se gsea in faza rzboirii cu propria-icontiin.Dac aa stau lucrurile, mi-am spus, m voi trudi s-i caut oscuz valabil, care s-o pun la adpostul mustrrilor de cuget. Dar

timpul trecea fr s gsesc ceva potrivit.Tot hazardul imi puse la indemin un prilej la care nu mateptam. O doamn, probabil prieten a familiei, veni s-o cauteintr-o zi pe Alexa, sora Mihaelei. Ria, care era pe coridor, ii spuse cuvoce tare: Domnioara Deleanu e plecat in provincie i se intoarcemiine sear.Am prins cu urechea noutatea din zbor. Va s zic, draga mea seafla alturi singur-singuric i eu habar n-aveam. Uite, o ocazie citse poate de nimerit pentru o explicaie intre patru ochi.Nu era acas. Nu-i nimic. Ateptm s se intoarc. Ce-i drept, num-a fcut s pierd mult timp. Dup o jumtate de or paii eimruni i pripii, pe oare ii deosebeam diintr-o sut, imi sunar la


31/163

porile urechilor.Cit ne ajut uneori intimplarea! S-ar crede c anumite intimplricare se isc fr participarea noastr i care par, la prima vedere,lipsite de sens, nu sint pentru noi, in fond, decit rsturnri deobstacole, neteziri de drumuri, compliciti necesare!

Dac femeia aceea ar fi venit doar cu cinci minute mai tir-ziu, mis-ar fi ivit vreodat o ocazie atit de prielnic de a m apropia deMihaela? Sigur c nu.Am prins de veste cum a rsucit cheia in broasc, apoi a incuiatua. Era alturi, ne desprea doar un perete. Am lsat uaintredeschis ca s spionez orice micare de pe sal. Din fund, dinbuctria Dorinei, auzeam pe Virgil zbierind din rsputeri; fcealecia obinuit cu Gheorghia. Ceilali locatari erau plecai. Numaidoctorul nu eram sigur dac ieise sau nu.Hotrindu-m s trec la aciune, mi-am luat plria i, gata ca deplecare in ora, am pit cu precauiuni de ho pe coridor. In clipaaceea, doctorul iei din camera lui. Neplcut surpriz: va s zic nuplecase. Mergi in ora? m intreb, dind cu ochii de mine.Ce era s spun? Merg!Am coborit impreun. Na! Asta-mi lipsea, gindeam inciudat. Iatmsilit s-l duc pin la poart. Acolo i-am pus o intrebare cuintenia de a m cotorosi de el: ncotro o iei? M duc la Colea. Dar tu?

Eu fac lectur la osea (adic in direcia opus). La revedere.Ne-am desprit. Dup ce s-a deprtat puin m-am intorsaproape fugind. Am urcat scrile, srind cite trei trepte. Ajuns pecoridor, m-am pomenit fa in fa cu Mihaela. Am salutat-o. Mi-arspuns speriat, roie, pierdut. Unde se ducea? Poate s cercetezecutia cu scrisori. Sau la fiica proprietarului s cinte la pian. De oieire in ora nu putea s fie vorba, n-avea toalet de strad.Acum e momentul s m furiez in camera ei, ca s m gseascacolo cind se va intoarce.Pe sal nimeni. O secund, atit mi-a trebuit s m strecor in

odaie. Am inchis ua cu precauie i m-am ascuns dup garde-rob. Oateptam cu sufletul la gur. Deodat, un gind m-a inlemnit:"Dac se duce la Cici i se intoarce peste o or, dou, ce' fac?"Din fericire imi scapr prin minte i antidotul:"Plecind la Cici, ar fi inchis ua cu cheia. Or, ea o lsasedeschis: deci se dusese dup coresponden i trebuia s se intoarcdintr-o clip intr-alta."Tot era bun logica la ceva.Nici n-am prins de veste cind s-a deschis ua i s-a inchis odatcu zvorul yalei, intr-atit eram de emoionat.Dac a fi incercat s intru adineauri cind plecasem, gseamdesigur ua inchis. A fost deci necesar s-l intilnesc pe doctor i slconduc pin jos ca s citig timp pin ce Mihaela urma s ias


32/163

pentru a ridica scrisorile, deplasare pentru care nu era niciodatnevoie s inchid ua cu yala.ntimplarea complice, hazardul acesta miraculos imi venise adoua oar in ajutor.ntr-adevr Mihaela avea un plic in min. In clipa cind il rupse

ddu cu ochii de mine.I-am fcut semn s nu strige. Ea nu strig, ramase loculuiinlemnit de spaim, privindu-m int i trudindu-se s ineleag.(Sint unele lucruri neprevzute, care ne cer un rgaz pin s lepricepem.)Momentul critic trecuse cu bine: groaza, incletindu-i gura, iiparalizase iptul. Nu-i fac nici un ru. Trebuie s-i spun c...Ea nu m ls s isprvesc: Aici, nu! Aici, nu! Dar unde? Spune-mi, unde? Oriunde, numai aici, nu. Nu pot! Pentru numele lui Dumnezeu,trebuie s pleci numaidecit.Tonul era atit de imperativ, incit m-am precipitat spre u gatas plec. Inainte de a apsa pe clan mi-a venit ideea salvatoare: Dac m surprinde cineva ieind de aici? Ii dai seama ce armai sporovi gura lumii?Ea pru consternat. In zpceala primelor clipe nici nu segindise la una ca asta. Aveam dreptate. Pe sal se auzir pai.Venea Gleber din ora. Apoi rsun vocea lui Iliu. Bine c ai venit! Ia vezi ce dracu are broasca asta?

Stai s aduc sculele.l auzeam cum btea cu ciocanul, cum pilea, cum rsucea cheiain broasca uii."Ah, prietene Gleber, i transmiteam in gind, cum s te fac sinelegi c nu trebuie s pleci de acolo decit dup citeva ceasuri. Miaiface, tii, cel mai mare bine. Robotete inainte, dragul meu!"i bunul Gleber parc pricepea indemnul nevzut. Mihaelaincepu s se impace cu situaia. In ce m privete, dup primeleclipe de buimceal, imi redobindii stpinirea. In definitiv, de ce splec aa, ca un nting? Numai pentru c imi poruncete ea? Dar ce,era s-mi spun chiar din capul locului: "Poftim, stimate iubit,

rminei! Dac dorii v ofer chiar un scaun i v fac o cafea..."Haida-de! Nu era o neghiobie s scap aceast ocazie unic? Plec mai tirziu, i-am spus, dup ce s-or duce colegii la mas.Atunci n-o s mai fie nimeni pe coridor.Mihaela deliber o clip i conveni: Dar s pleci. S tii c dac nu pleci, ip dup ajutor...Replica ei m intrit. I-am inhat brusc o min: i dac ipi, ce? M sperii? Te rog nu vorbi aa tare. S nu se aud alturi. Ei bine, voi striga s se aud peste nou mri i nou ri. Dece m amgeti? De ce nu vii la intalniri? De ce m lai in fiecaresear s atept ore intregi ca un caraghios, spune?!Ea tcea, cu ochii plecai in pmint. Frminta parc un rspuns.


33/163

De ce nu-mi rspunzi? De ce taci mereu? Pentru ce n-ai venitniciodat la intilnire? N-am putut!N-am putut, ce frumos a spus-o! Ar fi voit s vin la intalnire,fierte; chiar a fcut primii pai. Ce vin are dac sentinelele fiinei o

impiedicaser? Aceti aprtori ai ei erau de-o severitate excesiv.i ls capul in piept. Ddui s-o imbriez, dar se trase repedeinapoi, speriat: Nu! S nu faci asta! Ascult, Mihaela, inc nu simi c destinele noastre sint legatepentru totdeauna? N-avem incotro: trebuie s ne supunem lor.M-am bucurat c gsisem o fraz de efect, care prea c-oimpresioneaz puin. Simpl iluzie; nu era chiar atit de naiv pe citlsa s se cread. Luciditatea revenindu-i m dojeni aspru: Nu umbla cu vorbe mari. Eti uuratic! Sint gata s jur c sint sincer cu tine, absolut sincer. E mai bine s dovedeti inainte de a jura. Dac nu izbuteti,abia atunci te apar jurmintul.Dac m lsa a fi jurat stramb, pentru c acele vorbe mari naveaunici cea mai palid coresponden cu simirea mea.i totui, adevrul adevrat e c m inelam pe mine insumi.Fraza debitat Mihaelei ascundea o presimire grea, de care nu-middeam seama atunci, dar care avea s se confirme tirziu sau, maibine zis, prea tirziu.Sint unele presimiri care inesc parc din strfundul neexploratal fiinei noastre. Ni se par strine ca gindurile altcuiva i de aceea

nu le recunoatem dup cum nu ne cunoatem nici pe noi inine.Cineva btu discret in u. Am tresrit brusc, ne-am uitat unul laaltul, ingheai ca doi hoi prini asupra faptului. O voce de afarstrig. Deschide! Eu snt, Cici.I-am optit s nu fac nici o micare. Trebuia s-o lsm pe Cici scread c nu-i nimeni acas. M-a ascultat, supus. Tceam amindoiimpietrii, scrutind orice zgomot, incit ne auzeam rsuflarea. Ce mi-anzrit atunci prin minte? Da ce n-a profita de ocazie ca s-oimbriez? Mihaela n-are s se opun, nici n-o s protesteze, defric s n-o aud Cici, de afar.

Am apucat-o in brae i am strins-o, lipind-o de mine. La inceputa vrut s reziste, dar nu era chip. Pe urm foarte contrariat s-alsat in voia mea. Nu fcea altceva, decit m improca mereu cusgeile ochilor ei.Cici mai btu de dou ori, apoi vzind c nu-i rspunde nimeni,plec. Zgomotul pailor ei se stinse repede.Mihaela rsufl uurat i, desfcindu-se brusc din braele mele,m apostrof cu reinut minie: E aa de urit ceea ce faci. Te rog pleac imediat.Am privit-o la rindu-mi incruntat i mai ales pus pe ceart: De ce m alungi? Pentru c te dispreuiesc! Bine, plec. Dac m vede cineva ieind de aici?


34/163

Nu-mi pas de nimic. Numai pleac odat!Nu-i psa acum nici de asta! Grav, cit se poate de gra

mihail drumeŞ invitatia la vals-carte intreaga

Documents