n poezie:

Virgil DIACONULucian Bureriu

Denisa RoscaRaluca OLARU

n prozã:

Viorel DIANULucretiu EPURE

n Magda URSACHE

În Româniaportocalie, apele au

rãmas otrãvite

n meridiane:

Alan Brownjohnîn traducerea Dianei MAFTEI

n

CezarBaltago evocarede Ion LAZU

n Cronica literarã

de Constantin BUICIUC

n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n www.ziarulactualitatea.ro/aln

actualitatea literarãiunie 2011nr. 9, anul II

rohan

n Editorial de Nicolae SILADE

Despre manipulareaprin învãtãturã aida

hancer

Bogdan Lipcanufuck tense

Editori a l

Nicolae SILADE

Întotdeauna am fost de pãrere cã omul trebuie sã înveþedoar sã vorbeascã, sã scrie, sã numere ºi sã citeascã,restul fiind manipulare, aducerea lui într-o lume atât decomplexã (complicatã) încât aflarea sensului ei devineaproape imposibilã. Se ºtie cã, la naºtere, omul esteînzestrat cu nenumãrate calitãþi ºi puteri supranaturale,pe care le pierde pe parcurs, treptat, pe mãsurã ce ia con-tact cu lumea noastrã. Este un înger coborât pe pãmânt,în infernul acestei lumi, în care nu-ºi gãseºte locul ºi cãreianu-i poate înþelege rostul. Iar noi îl facem s-o accepte aºacum e, îl facem dupã chipul ºi asemãnarea noastrã, îl în-depãrtãm de înþelepciune prin cunoaºtere, iar de cunoaº-tere îl îndepãrtãm prin toate celelalte ºtiinþe. “Unde esteînþelepciunea pe care am pierdut-o în cunoaºtere?, seîntreba T. S. Eliot, unde este cunoaºterea pe care ampierdut-o informându-ne?”. ªi pentru cã adevãrul nu sepredã în ºcoalã, ºcoala vieþii rãmâne singura cale spreadevãr. Iar adevãrul, cum spunea Eugenio Montale, “e înronþãielile moliilor ºi-ale ºoarecilor, în praful ce iese dinscrinurile mucegãite, în crusta caºcavalurilor învechite.Adevãrul e sedimentare, stagnare, nu scârboasa logoreea dialecticienilor”. Am fost uimit, de multe ori, sã vãd maimultã înþelepciune la indivizi fãrã ºcoalã, (dar cu ºcoalavieþii absolvitã), decât la cei ºcoliþi în cele mai renumiteuniversitãþi din lume. Pentru cã, iarãºi de la Eliot citire,“nu te afli aici ca sã verifici, sã te instruieºti, sã-þi astâmpericuriozitatea sau sã faci o dare de seamã. Te afli aici ca sãîngenunchezi unde rugãciunea este de nezdruncinat”. Armai fi multe de spus, dar aº putea fi acuzat cã neg rolulcãrþilor. Nu pot fi însã acuzat cã neg rolul cãrþii. Dacã unae cartea sfântã, celelalte cãrþi cum sunt? Nu avea oaredreptate mântuitorul când spunea: “vai vouã, cãrturari ºifarisei fãþarnici! Cã voi închideþi împãrãþia cerurilor înainteaoamenilor; nici voi nu intraþi, nici pe alþii nu-i lãsaþi sãintre”? Ca scriitor, m-am întrebat de multe ori: la ce bun ocarte în plus? Dacã n-o citeºte nimeni, ce rost are? Dacão citeºte cineva, îl ajutã în vreun fel în aflarea adevãruluisau îl îndepãrteazã de el? ªi dacã Biblia e cartea de bazã aomenirii, ce mai poate fi cartea mea? O lumânare aprinsãlângã soare? Sau doar o eclipsã, o întunecare?

Despremanipulareaprin învãtãturã

actualitatea literarã nr.9 n iunie 20112 opiniile noastre

“P“P“P“P“Pribegia e unribegia e unribegia e unribegia e unribegia e unpreludiu alpreludiu alpreludiu alpreludiu alpreludiu al

pelerinajului;pelerinajului;pelerinajului;pelerinajului;pelerinajului;cãlãtoriacãlãtoriacãlãtoriacãlãtoriacãlãtoria

solitarului e osolitarului e osolitarului e osolitarului e osolitarului e oformã aformã aformã aformã aformã a

devoþiunii fãrãdevoþiunii fãrãdevoþiunii fãrãdevoþiunii fãrãdevoþiunii fãrãsfârºit; dintresfârºit; dintresfârºit; dintresfârºit; dintresfârºit; dintretoate rosturiletoate rosturiletoate rosturiletoate rosturiletoate rosturile

n a mai dispãrut o insulã n

poetuluipoetuluipoetuluipoetuluipoetuluiIon ZubaºcuIon ZubaºcuIon ZubaºcuIon ZubaºcuIon Zubaºcua mai dispãrut o insulãîn pacificºi chiar dacã oameniinu ºtiau de ealumea nu va mai fila fel

lumea s-a schimbat nu ia în seamãnici mãcar apocalipsane intereseazã doar stomaculburtapostul cãlduþ ºi baniivrem sã fim celebrifãrã sã sã facem nimic

cerul nu spune despre sinecã este înaltasta nu-l face mai puþintristºi norii au dreptul la existenþãchiar ºi trãsnetele care iau vieþiau rostul lor

a mai dispãrut o insulãîn pacificcoralul din care era fãcutãse ridicase ºi din oasele melea mai dispãrut o insulãîn pacificºi lumea nu are cum sã mai fieaºa cum a fost

Ion MARIA

Volumul Deºertãciune ºi ascezã de ElaIakab, apãrut în 2011, la Editura Eubeea dinTimiºoara, are la bazã o tezã de doctorat. Sepoate observa, din prima clipã, curajul autoareicare a abordat opera lui Tudor Arghezi. Toatãlumea ºtie cã Tudor Arghezi este unul dintrecei mai mari poeþi români (unii exegeþi îl punimediat în apropierea lui Mihai Eminescu) ºi,de asemenea, toatã lumea ºtie (sau nu chiartoatã lumea, dar, oricum, multã lume) cãdespre opera acestui mare poet s-a scrisenorm. Ela Iakab a ºtiut, în cartea sa, sãdepãºeascã aceste douã dificultãþi. Ea a pornitde la un citat din Alexandru George: “Operalui Tudor Arghezi poate fi asemuitã cu unul

pelerinaj, solitudine ºi cântec. Iar cele trei etapeîºi au punctul de origine în lirica eroticã. Iubirealipsitã de senzualitate se transferã, orfic, îniubirea de cântec, care duce la ascensiuneaîn cer. “Alungarea” femeii (din Melancolie, depildã) este o treaptã a ascensiunii, un preludiuascetic.

Ela Iakab întruneºte toate calitãþile unui criticliterar de valoare: foloseºte surse de primãmãrime din vasta exegezã arghezianã (lucrãride criticã literarã, de filozofie, de mitologie),utilizezã fãrã greº citatul revelator, are o poziþieadecvatã faþã de text (printr-o criticã aplicatã),cu un mereu prezent spirit analitic, dar ºi ºtiindfoarte bine sã îmbine analiza cu sinteza.Limbajul este lipsit de preþiozitãþi terminologice,care ar duce, inevitabil, la încifrare, laobscuritate. Adesea, comentariul este oreluare, o variantã a textului poetic, o rescriereîn registrul critic, cu o componentã liricã,metaforicã: „Centralã e vedenia “toamnei”.Intruziunea întunericului ceresc în spaþiul teluricpare o liturghie cosmicã desfãºuratã la þãrmulsolitar. Zilele cãlãtoresc ritmic pe ape, dincolode limita vizibilului. Tãcerea bãrcilor rãtãcindfãrã noimã cãtre o depãrtare enigmaticã aducecu sine o tristeþe devastatoare. “Seara fãrãsunet, nici vânt, nici amintiri” e metafora unuitimp vãzut ca vibraþie a anxietãþii, datã deexistenþa însãºi, independentã de puncte deorigine ºi de final” (pp. 39 – 40). Urmeazã, dupãanaliza de mai sus, un citat revelator din poeziaToamnã de suflet.

Autoarea þine mereu seama, cum e ºi firesc,de tot ce s-a spus important despre opera luiTudor Arghezi. Aspectele clare, intrate deja înlocul comun al exegezei, sunt amintite, suntsubliniate: „Refuzul alunecãrii în senzualitate,transgresarea limitelor firii spre metafizic,drumul cuplului spre hierogamie sunt aspecteconsemnate deja”. (p. 106). Apoi, când estecazul, autoarea propune propria interpretare.Prefaþatorul cãrþii, Iosif Cheie, a observat deja,ºi noi nu facem altceva decât sã-l urmãm, cãautoarea a analizat, dintr-o pespectivã nouã,unele capodopere, ca Heruvim bolnav,Duhovniceascã, Între douã nopþi, Nehotãrâre.Concluzia exegetei e revelatoare: în poeziilecitate, “Arghezi imagineazã o dramã a dualitãþiidin care spectrul narcisismului e programaticeliminat…Chipul dublului pare mereu altul,întâlnirile omului cu sine se petrec dincolo despaþiul tulbure al oglinzii”. (pp. 62 – 63). Analizaaltor poezii celebre, despre care s-a scris foartemult, - Psalmii (Te drãmuiesc în zgomot ºi-ntãcere, Sunt vinovat cã am râvnit, Tare suntsingur, Doamne, ºi pieziº ºi ceilalþi) - esteintegratã armonios în demersul coerent princare sunt prezentate complexele legãturi cudivinitatea.

Autoarea observã cã unele dominante aleliricii argheziene sunt subtil metamorfozate înprozele poetului: în romanul Ochii MaiciiDomnului sau în poemele în prozã, cum ar fiFântâna Samaritencii sau Vântule, Pãmântule.De asemenea, exegeta stãpâneºte foarte binemetoda comparatistã, utilizând, argumentat,poeme cum ar fi Noaptea de decemvrie deAlexandru Macedonki sau Rugãciunea unuidac de Mihai Eminescu. Sunt relevante ºiapropierile de Crimã ºi pedeapsã de F. M.Dostoievski.

Spre finalul cãrþii, observaþiile care distingnuanþele se concentreazã în concluziile acesteivalorase cercetãri: pribegia e un preludiu alpelerinajului; cãlãtoria solitarului e o formã adevoþiunii fãrã sfârºit; dintre toate rosturileexistenþei, omul a ales unul singur, cãutarealui Dumnezeu, renunþând la orice altãalternativã; aceastã alegere este o formã aascensiunii.

Citind excelentul studiu al Elei Iakab, simþimîncã o datã valoarea ridicatã a unui dintre ceimai mari poeþi români, cãci studiul îi relevãacestui poet, în mod original, partea cea maiprofundã a operei. Constantin BUICIUC

Ela Iakab:Deºertãciune ºi ascezã

dintre acei vulcani cu mai multe guri, carebolborosesc toate ºi trãdeazã teribilafrãmântare lãuntricã, în acelaºi timp – numaicã unele dintre ele fac acest lucru, la un mo-ment dat, cu mai multã violenþã” (p. 11).Exegeta noastrã nu a luat în seamã mai multe“guri ale vulcanului”: miracolul lexicalarghezian (autorul Florilor de mucigai a fostnumit “vrãjitoul de cuvinte”), estetica urâtului,lirica domesticã, poezia socialã (având încentru cele douã volume postbelice cuimportanþã gonflatã: 1907 - Peizaje ºi Cântareomului). Autoarea a ales una dintre “gurilevulcanului”, pe care o considerã cea maiputernicã: complicatul, complexul raport cudivinul. Abordarea aparþine hermeneuticii (cãciexegeta doreºte o decriptare a cripticului dinpoezia arghezianã), dar ºi criticii mitice (op-era poetului discutat fiind, ca orice importantãoperã, o reflecare a marilor imaginiimemoriale).

Prin necesarele delimitãri, autoareaevidenþiazã mereu viziunea particularã a luiTudor Arghezi, conturând treptat, sistematicºi ireversibil, portretul original al marelui poet.Peste tot sunt folosite argumente forte, niciundemers nefiind supus hazardului.

În prima parte a studiului sunt frecvente ºinecesare raportãrile la romantism: delimitãri,continuitãþi, influenþe. E ºi firesc, deoarece Tu-dor Arghezi vine în literatura românã aproapeimediat dupã Mihai Eminescu, ultimul mare ro-mantic. Un exemplu de delimitare de romatismeste urmãtorul: în interpretarea atitudinii faþãde timp, apare fascinaþia mitologicului, dar, înspaþiul liric arghezian, nu strãbat coordonateale romantismului, cum ar fi amintirea, retrãireanostalgicã a întâmplãrilor consumate, care ducîn labirintul trecutului.

De altfel, în tot studiul Elei Iakab,impresioneazã demonstraþia coerentã princare sunt evidenþiate liniile de forþã ale liriciiargheziene, care, la o privire mai puþin atentã,nu sunt vizibile pe tot parcursul lor. Astfel,poezia timpului este o antecamerã, un“purgatoriu” pentru deºertãciune, iardeºertãciunea, cu sensul ei descendent, seîmplineºte cu asceza, care are, în completare,un sens ascendent. La ascezã se ajunge prin

existenþei, omul aexistenþei, omul aexistenþei, omul aexistenþei, omul aexistenþei, omul aales unul singurales unul singurales unul singurales unul singurales unul singur,,,,,

cãutarea luicãutarea luicãutarea luicãutarea luicãutarea luiDumnezeu,Dumnezeu,Dumnezeu,Dumnezeu,Dumnezeu,renunþând larenunþând larenunþând larenunþând larenunþând la

orice altãorice altãorice altãorice altãorice altãalternativã;alternativã;alternativã;alternativã;alternativã;

aceastã alegereaceastã alegereaceastã alegereaceastã alegereaceastã alegereeste o formã aeste o formã aeste o formã aeste o formã aeste o formã aascensiuniiascensiuniiascensiuniiascensiuniiascensiunii”””””

actualitatea literarã 3nr.9 n iunie 2011 cronica literarãC

onst

ant

in B

UIC

IUC

Poetul aprobã tot ce pre-zintã, îºi afirmã întotdeaunaadeziunea, împrumutã limba-jul ºi comportamentul perso-najelor sale. Versurile ilus-treazã, cu entuziasm declarat,varianta oficialã. Nimic încrân-cenat, nici un ton critic, nicionotã de pamflet.

sunt Nicolae ºi ElenaCeauºescu. Ei se gãsescpeste tot, ca aerul ºi ca apa.Eul infantil îi respirã, fãrã sã sesufoce. Considerã acest lucrufiresc. Ceauºescu ºiconsoarta lui apar la mare, întabãra de pionieri, se ivesc dinjocurile mecanice, sunt actori

ceauºismului ilustreazã, înforþã, abstractul pervertiriispiritului ºi cultul personalitãþii.Omaginea lui Ceauºescu ºi asoþiei sale înconjuraþi de floripe farfurie ºi de sos ºi mazãreîn farfurie este emblematicã.Stratul parodic acoperã stratuloficial, caricaturizându-l. Forþa

sã spun cã WeCeurile eraufoarte roºii/ ºi cu stema patriei./ªi pe pasta de dinþi era ocravatã:/ Dacã tu te speli bine,ai sã ajungi în UTC./ Hîrtia eraroºie ºi apa ºi tot./ La sfîrºit avenit un activist nervos/ ºi a ziscã o sã ajungem noi comuniºtiadevãraþi/ cînd ºi cãcatu’ o sãne fie roºu./ A zis cã avemcondiþii/ ºi cã noi sã fim maitari ca copiii/ din China ºiRusia ºi Cuba./ Cã aºatrebuie./ ªi ãla micu’ iar a zis:/- Pãi, dacã vreþi sã avemcãcatu’ roºu,/ daþi-ne pepene./Copiii au râs, iar nenea s-aenervat ºi mai tare/ ºi l-a trasde ureche./ ªi ne-a împãrþitpoze ºi abþibilduri/ cuCeauºescu ºi Elena/ ºi gumãPACE”. (p. 11). Pãtrunzând cuforþa, nenatural, în lucrurilederizorii, ideea comunistãdevine repede ea însãºiderizorie, accentuatã deprimitivismul celor care opropagã.

Dupã amintirile din copilãrie,în partea de mijloc a volu-mului, autorul îºi “deapãnã”amintirile din adolescenþã ºiprima tinereþe. Ele se desfã-ºoarã în ultimii ani ai epocii deaur ºi în primii ani postdecem-briºti. Aparent surprinzãtor,Ceauºescu ºi toate semnelelui roºii dispar, se topesc înfundal, lãsând loc (temporar)nonconformismului, dorinþeide iubire, atracþiei sexuale,pasiunilor de tot felul (fotbalulºi celelalte). Tonul infantil esteînlocuit cu cel adolescentin:„Se zicea cã Angela Similea”(p. 66), “Se zicea cã Nicu apierdut la poker” (p. 67). Esteinevitabilã ºi o incursiune înpoezia “pornografistã”. ªiaceastã secvenþã a cãrþii, caºi celelalte, de margine,dovedeºte cã poezia luiBogdan Lipcanu se includefoarte bine în curentul cel mareal poeziei minimaliste dinliteratura românã a ultimilorani. Orice spectaculozitateeste abolitã, orice tentativã deînfrumuseþare prin retoricaclasicã (având în vedere“faþada”, exteriorul produsului

Volumul de versuri Fuck Tense de Bogdan Lipcanu aapãrut în 2010, la Editura Casa de pariuri literare din

Bucureºti. El conþine excelente pastiºe, scrise în limbajparodic, minimalist. Autorul foloseºte peste tot, în poezia

sa “angajatã”, procedeul caragialian al complicitãþii.

Nicolae SILADE

sonetul lunii50

ay timpul! amantul fidel al femeilor tineray timpul! amantul fidel al femeilor tineray timpul! amantul fidel al femeilor tineray timpul! amantul fidel al femeilor tineray timpul! amantul fidel al femeilor tinereeeeedonjuanul cardonjuanul cardonjuanul cardonjuanul cardonjuanul care intrã în patul fecioare intrã în patul fecioare intrã în patul fecioare intrã în patul fecioare intrã în patul fecioarelor carelor carelor carelor carelor care intrãe intrãe intrãe intrãe intrãîn trupul lor în inima lor în mintea lor ºi le strãbateîn trupul lor în inima lor în mintea lor ºi le strãbateîn trupul lor în inima lor în mintea lor ºi le strãbateîn trupul lor în inima lor în mintea lor ºi le strãbateîn trupul lor în inima lor în mintea lor ºi le strãbatepe toate ºi pe toate le face fidele doar luipe toate ºi pe toate le face fidele doar luipe toate ºi pe toate le face fidele doar luipe toate ºi pe toate le face fidele doar luipe toate ºi pe toate le face fidele doar lui

ay timpul! acest casanova al curay timpul! acest casanova al curay timpul! acest casanova al curay timpul! acest casanova al curay timpul! acest casanova al curtezanelor al virginelortezanelor al virginelortezanelor al virginelortezanelor al virginelortezanelor al virgineloral prinþeselor al ral prinþeselor al ral prinþeselor al ral prinþeselor al ral prinþeselor al reginelor al femeii modereginelor al femeii modereginelor al femeii modereginelor al femeii modereginelor al femeii moderne ºi al femeiine ºi al femeiine ºi al femeiine ºi al femeiine ºi al femeiidivine acest casanova cu toate aventurile lui în toatedivine acest casanova cu toate aventurile lui în toatedivine acest casanova cu toate aventurile lui în toatedivine acest casanova cu toate aventurile lui în toatedivine acest casanova cu toate aventurile lui în toatepalatele cu toate istoriile lui ºi cu toate veneþiilepalatele cu toate istoriile lui ºi cu toate veneþiilepalatele cu toate istoriile lui ºi cu toate veneþiilepalatele cu toate istoriile lui ºi cu toate veneþiilepalatele cu toate istoriile lui ºi cu toate veneþiile

ay timpul! cel mai fidel amant al femeii ºi femeiaay timpul! cel mai fidel amant al femeii ºi femeiaay timpul! cel mai fidel amant al femeii ºi femeiaay timpul! cel mai fidel amant al femeii ºi femeiaay timpul! cel mai fidel amant al femeii ºi femeiacea mai fidelã amantã a timpului ºi bãrbatul încorcea mai fidelã amantã a timpului ºi bãrbatul încorcea mai fidelã amantã a timpului ºi bãrbatul încorcea mai fidelã amantã a timpului ºi bãrbatul încorcea mai fidelã amantã a timpului ºi bãrbatul încornoratnoratnoratnoratnoratcarcarcarcarcare cre cre cre cre crede cã doar lui i se dãruie cã doar lui se destãinuieede cã doar lui i se dãruie cã doar lui se destãinuieede cã doar lui i se dãruie cã doar lui se destãinuieede cã doar lui i se dãruie cã doar lui se destãinuieede cã doar lui i se dãruie cã doar lui se destãinuiecã doar el e iubitul amantul percã doar el e iubitul amantul percã doar el e iubitul amantul percã doar el e iubitul amantul percã doar el e iubitul amantul perfect întruchiparfect întruchiparfect întruchiparfect întruchiparfect întruchiparea iubiriiea iubiriiea iubiriiea iubiriiea iubirii

ay timpul! el nu a înºelat nicio femeieay timpul! el nu a înºelat nicio femeieay timpul! el nu a înºelat nicio femeieay timpul! el nu a înºelat nicio femeieay timpul! el nu a înºelat nicio femeieay timpul! nicio femeie nu l-a înºelatay timpul! nicio femeie nu l-a înºelatay timpul! nicio femeie nu l-a înºelatay timpul! nicio femeie nu l-a înºelatay timpul! nicio femeie nu l-a înºelat

nicolaesilade.blogspot.com

Suntem departe de cruntele,încruntatele pamflete antico-muniste de la începutul anilor‘90. Autorul regretã sincer aniiultimi ai „epocii de aur”, anii(atenþie!) copilãriei lui. BogdanLipcanu „îngânã” epoca deaur, se întoarce spre noi, neface cu ochiul ºi spune, cuglas de copil: “Cine zice, ãlae!” Amintirile din copilãrie alepoetului, redate cu un toninfantil (“Era un joc, Maroco”,p. 13) prezintã un spaþiustigmatizat de semnelecomunismului. Apare aici osemioticã roºie, înregistratã caatare, fãrã nicio traumã: „pio-nieri”, „PCR”, „UTC”, „tractoa-re”, „combine”, „secera ºi cio-canul”, „Învãþaþi, învãþaþi, învã-þaþi”, “Canalul Dunãre – MareaNeagrã”, “ºoimi”, “steaguri”,“PACE”. Dar cei care pãtrundadânc în copilãria autorului

în filme. “Pe bomboane scria:“Ne mîndrim cu tot ce face/Ceauºescu pentru pace” (p.9). Cuplul prezidenþial esteprezent pe poze ºi abþibilduri,ba chiar ºi pe fundul farfuriilor:“Ne tratau cu respect lacantinã ºi mîncam din farfurii./Dupã ce lingeai sosu’, vedeai,pe fund, pe Ceauºescu – cuElena,/ înconjuraþi de flori ºipionieri ºi ºoimi./ Eu am prinso farfurie/ unde sub mazãreera Ceauºescu cu un copilmic -/ Cred cã era Anu’ nou,cã scria La mulþi ani./ Pe cãnilede ceai scria Canalul Dunãre- Marea Neagrã/ ºi pe furculiþeTrãiascã ºi înfloreascã./ Searafãceam vizionãri tematice:/filme cu construcþii mari,baraje noi./ El tot tãia panglicaºi fãcea cu mâna”. (p. 7).Concretul umplut în întregimede semnele comunismului/

de sugestie a unor astfel deimagini este mai puternicãdecît a multor pamfleteanticomuniste/ anticeauºiste.Alt exemplu edificator estepoemul ce urmeazã: “Am uitat

Bogdan Lipcanu:Fuck TFuck TFuck TFuck TFuck Tenseenseenseenseense

poetic) este reprimatã încã dinfaºã. Limpezimea(înºelãtoare) ºi directeþeamesajului sunt remarcabile.Epicizarea liricului (avem de-a face, de fapt, cu un „epicdescriptiv”) este pronunþatã,graniþa dintre prozã ºi poezieeste extrem de subþire ºiadesea se rupe, iar tropii, cume de aºteptat, sunt înlãturaþi cuhotãrâre. Ei nici nu ºi-ar avealocul într-un text minimalist, cufuncþionalitate maximã ºi binestabilitã a termenilor. Lipseºte,ca în orice text minimalist carese respectã, gradarea finalã,tonul este egal cu sine însuºi,acumulãrile sunt pe orizontalãºi clãdesc, prin aglomerare, osemnificaþie.

Finalul volumului închide pa-ranteza deschisã la început.Autorul revine la imaginearoºie a lui Ceauºescu ºi aepocii lui. κi manifestã clar,tranºant, regretul dupãvremurile trecute. Darpoemele s-au redus, deodatã,la un singur vers ºi sugereazã,prin “poezia concretã”, printr-un fel de caligramã,destrãmarea visului. Dacã,totuºi, visul rãmâne, simþim cãa devenit urât, pentru cã în elroºul s-a transformat în sânge:„Eu nu cred decât înbomboane în formã decomunist”. (p. 77); “Toþi prim-secretarii trebuie cã erau niºteoameni foarte simpatici”. (p.78); “(În comunism ºi mobileleerau de sânge. Drapel!)” (p.79); „Echipa juca la meciurileinternaþionale în tricouri roºii cusecera ºi ciocanul pe ele”. (p.80); “Atunci cînd la televizor secînta imnul”. (p. 81); “Doamne,putea-vom noi reconstrui peviu o sãrbãtoare omagialã, aºacum a fost, pe stadionul 23August? Fie sã vinã vremea canoi sã putem vedea asta”. (p.82); “Ceauºescu înmînîndmedalia viului”. (p. 83).Subþierea poemelor pânã laun vers anunþã, fãrã dubiu,dispariþia lor. Iar dispariþiaversurilor însemnã dispariþiaunui trecut, de care poetul sedesparte râzând.

NEFINISATE OPERE POSTUME. A apãrut, de curând, o carte care, la început,A apãrut, de curând, o carte care, la început,A apãrut, de curând, o carte care, la început,A apãrut, de curând, o carte care, la început,A apãrut, de curând, o carte care, la început,ne-a speriat. Vãzând pe copertã cuvintele ne-a speriat. Vãzând pe copertã cuvintele ne-a speriat. Vãzând pe copertã cuvintele ne-a speriat. Vãzând pe copertã cuvintele ne-a speriat. Vãzând pe copertã cuvintele Horaþiu Suciu (1977 -2011). In memo-Horaþiu Suciu (1977 -2011). In memo-Horaþiu Suciu (1977 -2011). In memo-Horaþiu Suciu (1977 -2011). In memo-Horaþiu Suciu (1977 -2011). In memo-riam.riam.riam.riam.riam. Nefinisate opere postumeNefinisate opere postumeNefinisate opere postumeNefinisate opere postumeNefinisate opere postume, am crezut, mai multe (dar nu foarte multe), am crezut, mai multe (dar nu foarte multe), am crezut, mai multe (dar nu foarte multe), am crezut, mai multe (dar nu foarte multe), am crezut, mai multe (dar nu foarte multe)momente, cã bunul profesor de istorie de la Colegiul Naþional “Iulia Hasdeu” amomente, cã bunul profesor de istorie de la Colegiul Naþional “Iulia Hasdeu” amomente, cã bunul profesor de istorie de la Colegiul Naþional “Iulia Hasdeu” amomente, cã bunul profesor de istorie de la Colegiul Naþional “Iulia Hasdeu” amomente, cã bunul profesor de istorie de la Colegiul Naþional “Iulia Hasdeu” aplecat dintre noi. Dar talentatul prozatorplecat dintre noi. Dar talentatul prozatorplecat dintre noi. Dar talentatul prozatorplecat dintre noi. Dar talentatul prozatorplecat dintre noi. Dar talentatul prozator, poet ºi eseist este bine mersi, deºi, de pe, poet ºi eseist este bine mersi, deºi, de pe, poet ºi eseist este bine mersi, deºi, de pe, poet ºi eseist este bine mersi, deºi, de pe, poet ºi eseist este bine mersi, deºi, de peultima copertã a cãrþii sale (apãrutã la Nagard, în 2011), aflãm cã (întrultima copertã a cãrþii sale (apãrutã la Nagard, în 2011), aflãm cã (întrultima copertã a cãrþii sale (apãrutã la Nagard, în 2011), aflãm cã (întrultima copertã a cãrþii sale (apãrutã la Nagard, în 2011), aflãm cã (întrultima copertã a cãrþii sale (apãrutã la Nagard, în 2011), aflãm cã (într-o viaþa pa-o viaþa pa-o viaþa pa-o viaþa pa-o viaþa pa-----ralelã, bãnuim) el “a murit întrralelã, bãnuim) el “a murit întrralelã, bãnuim) el “a murit întrralelã, bãnuim) el “a murit întrralelã, bãnuim) el “a murit într-un stupid accident, curãþindu-ºi puºca de vânãtoare,-un stupid accident, curãþindu-ºi puºca de vânãtoare,-un stupid accident, curãþindu-ºi puºca de vânãtoare,-un stupid accident, curãþindu-ºi puºca de vânãtoare,-un stupid accident, curãþindu-ºi puºca de vânãtoare,în satul Tîn satul Tîn satul Tîn satul Tîn satul Tufet (judeþul Vufet (judeþul Vufet (judeþul Vufet (judeþul Vufet (judeþul Vaslui), în 26 aprilie 2011” (am citat exact cuvintele “postume”,aslui), în 26 aprilie 2011” (am citat exact cuvintele “postume”,aslui), în 26 aprilie 2011” (am citat exact cuvintele “postume”,aslui), în 26 aprilie 2011” (am citat exact cuvintele “postume”,aslui), în 26 aprilie 2011” (am citat exact cuvintele “postume”,pentru a nu greºi, tulburând retroactiv destinul paralel). Dupã ce pentru a nu greºi, tulburând retroactiv destinul paralel). Dupã ce pentru a nu greºi, tulburând retroactiv destinul paralel). Dupã ce pentru a nu greºi, tulburând retroactiv destinul paralel). Dupã ce pentru a nu greºi, tulburând retroactiv destinul paralel). Dupã ce fiorul prin ºirafiorul prin ºirafiorul prin ºirafiorul prin ºirafiorul prin ºiraspinãrii ne-a trecut, ne-am dat seama cã spinãrii ne-a trecut, ne-am dat seama cã spinãrii ne-a trecut, ne-am dat seama cã spinãrii ne-a trecut, ne-am dat seama cã spinãrii ne-a trecut, ne-am dat seama cã Nefinisatele opere postumeNefinisatele opere postumeNefinisatele opere postumeNefinisatele opere postumeNefinisatele opere postume conþin o conþin o conþin o conþin o conþin ointeresantã amalgamare antumã de poeme ºi de proze, dezvoltate pe linia no-interesantã amalgamare antumã de poeme ºi de proze, dezvoltate pe linia no-interesantã amalgamare antumã de poeme ºi de proze, dezvoltate pe linia no-interesantã amalgamare antumã de poeme ºi de proze, dezvoltate pe linia no-interesantã amalgamare antumã de poeme ºi de proze, dezvoltate pe linia no-ului curent „pornografist” din ºugubeaþa literaturã românã. Însã, când poe- tul-ului curent „pornografist” din ºugubeaþa literaturã românã. Însã, când poe- tul-ului curent „pornografist” din ºugubeaþa literaturã românã. Însã, când poe- tul-ului curent „pornografist” din ºugubeaþa literaturã românã. Însã, când poe- tul-ului curent „pornografist” din ºugubeaþa literaturã românã. Însã, când poe- tul-prozator uitã de senzualele priveliºti, poemele sale devin minunate, delicate ºiprozator uitã de senzualele priveliºti, poemele sale devin minunate, delicate ºiprozator uitã de senzualele priveliºti, poemele sale devin minunate, delicate ºiprozator uitã de senzualele priveliºti, poemele sale devin minunate, delicate ºiprozator uitã de senzualele priveliºti, poemele sale devin minunate, delicate ºitandre versuri ale iubirii pure: „Ce duminicã minunatã a fost ieri,/ m-am plimbattandre versuri ale iubirii pure: „Ce duminicã minunatã a fost ieri,/ m-am plimbattandre versuri ale iubirii pure: „Ce duminicã minunatã a fost ieri,/ m-am plimbattandre versuri ale iubirii pure: „Ce duminicã minunatã a fost ieri,/ m-am plimbattandre versuri ale iubirii pure: „Ce duminicã minunatã a fost ieri,/ m-am plimbatîngândurat prin parC/ ºi-am petrecut Un timp pe o bancã,/ privind cum curgeîngândurat prin parC/ ºi-am petrecut Un timp pe o bancã,/ privind cum curgeîngândurat prin parC/ ºi-am petrecut Un timp pe o bancã,/ privind cum curgeîngândurat prin parC/ ºi-am petrecut Un timp pe o bancã,/ privind cum curgeîngândurat prin parC/ ºi-am petrecut Un timp pe o bancã,/ privind cum curgeliniºtit râul.// Pe la cinci m-am dus la cinemA,/ Iar când noaptea a îmbrãþiºatliniºtit râul.// Pe la cinci m-am dus la cinemA,/ Iar când noaptea a îmbrãþiºatliniºtit râul.// Pe la cinci m-am dus la cinemA,/ Iar când noaptea a îmbrãþiºatliniºtit râul.// Pe la cinci m-am dus la cinemA,/ Iar când noaptea a îmbrãþiºatliniºtit râul.// Pe la cinci m-am dus la cinemA,/ Iar când noaptea a îmbrãþiºatoraºul/ m-am întors fericit acasã.// Ce duminicã minunatã a fost ieri,/ Mi-amoraºul/ m-am întors fericit acasã.// Ce duminicã minunatã a fost ieri,/ Mi-amoraºul/ m-am întors fericit acasã.// Ce duminicã minunatã a fost ieri,/ Mi-amoraºul/ m-am întors fericit acasã.// Ce duminicã minunatã a fost ieri,/ Mi-amoraºul/ m-am întors fericit acasã.// Ce duminicã minunatã a fost ieri,/ Mi-amînchipuit tot timpul cã te þin de mânã”.închipuit tot timpul cã te þin de mânã”.închipuit tot timpul cã te þin de mânã”.închipuit tot timpul cã te þin de mânã”.închipuit tot timpul cã te þin de mânã”. (C. B.)

actualitatea literarã nr.9 n iunie 20114 poezie

AidaHancer

HohotHohotHohotHohotHohotdintre toþi eu nu pot sã râdcoloana mea vertebralã nu poate sã zâmbeascãnu se poate întoarce bruscnu hohotesc vertebrele nu se încalecãe liniºte un ºarpe blând s-a oprit pe spatele meuun ºarpe de casã care nu provoacã scandalurici stã liniºtit se preface cã-i mort ºi viseazãcã-i într-un ou viu de ºerpoaicã

dintre toate loviturileuna singurã îºi face loc în carneºi-o trage la loc ca pe o plapumãaceea rãmâne un semn cã jumate hohoteºteºi jumatea cealaltã poate sã tacãîntre ele vameºul stã tolãnitºi aproape cã i se vãd oaseledeasupra pluteºte un fir de sângeca o fundã a norocului

putea sã mã despice pur ºi simpludar maicã-sa-i rafinareaºi ºarpele îºi lasã capul pe moale ca o fetiþãchealã ºi sincerã

BanquetBanquetBanquetBanquetBanquetundeva în cer se discutã obsesiile noastreºi noi stãm liniºtiþibolnavi terminali la petrecerea de crãciunologii primesc invitaþia la dans a reginei

în liniºte. nu poþi sã faci un pas greºit dacã n-aipicioaredar de la brâu în sus sã urli cu mâinile

ca niºte samovare spunea makinenenorocite de samovare împãrþite-n oribile ceºtichinezeºtidin ele sorb guri care cândva sãrutatuºi-ºi lãsau sãrutate picioarele

cu ochii apatici ca niºte melci mângâiaþi de genevorbim ceaiul fâºâiepetrecerea muþilorun fast al naturii aproape executateîn mijlocul cãreia un samovar încearcãsã se ridice înspre tavanºi fiecare parte a corpului lui delireazãºi fiecare parte a corpului lui sunt chiar ceilalþicare stau pe coatesemn al îngenuncherii mâinilor

samovare vã rugãm fierbeþi-ne ceaiulgurile-s ca floarea uscatã de teidansul vã paºte pe dinãuntruDumnezeu v-agitã ca pe mãnunchiuride chei

Glanda pãmântuluiGlanda pãmântuluiGlanda pãmântuluiGlanda pãmântuluiGlanda pãmântului

tatã noi vrem sã te vindem dimineaþãvom da jos perdelele sã te acoperesoarele oraºului cu obraji de vin oranjîngheþatnoi stãm cu tine în groapã numai în primelecinci minute ale morþii taleca sã ne spui ce vãd porcii în ziua nunþii

stãpânilorfã-ne loc lângã tinecinci minute între cutele hainei taleca un fulger între scândurile din gard sauo femeie subþire dând pe-o rãzãtoare hainele murdareale familieitatã în casã mizeria creºte ca apeleºi ne umple de liniºte. soarele apasã pedala coºuluide gunoi se deschideo gurã a neplãceriiîmbracã-te eroii tãi preferaþi au parcat maºinileîn ruºinea tadar tatãl calcã prelung îºi adunãpãmântul mai aproape un sfânt cupãmânt sub picioare. el locuieºte o glandãjos în pãmântnoi stãm în picioare îi gâdilãm orgoliuldar eu dau primele semne de disperareîmi fluture mâinile în aer ca într-un aluaturc în gãleatã ºi fac semnsã mã scoatã afarã de-aiciunde sfinþii latrã ca animale de casãºi nu rãmâne carne pe os

eu sunt copilaºul oraºuluieu sunt copilaºul oraºuluieu sunt copilaºul oraºuluieu sunt copilaºul oraºuluieu sunt copilaºul oraºuluieu sunt copilaºul oraºului ºi ridic spre tinedin asfalt mâinilemie îmi bate inima cu bãtãi de bormaºinãºi pe dedesubtul oraºuluicerºetori cu brichetele readuc focul în peºterimã ridic din patul de dragosteca o macara înþepenitã ºi cobor în celãlalt patca un escavator cu pãmânt în burtãoamenii mã comandã. cu ei prind lumea în braþeºi-o strâng pânã când îi ies ochii ca doi sâniprin care lumea de jos este femeia lumii de suseu sunt copilaºul oraºuluiºi în fiecare duminicã mã rog cu geamul maºiniideschisºi parbrizul spãlatcu venele proeminente ca sã vezi ºi tucã acvariul s-a murdãrit ºi sângele trebuie schimbatia-l cu gãleata ºi adu-l înapoi cu pipetaplanteazã ca la începutsângele cu penseta

eu sunt copilaºul oraºului ºi cel mai frumos rãsãrit desoarecreºte din blana acestui oraºdupã ce noapte de noapteai înfipt cuþitul adânc în acelaºi loclãrgit noapte de noapte

ºi dimineaþa ai sã iei oraºul-herminãºi ai sã tragi cu cuþitul prin elliniile tramvaiului pe deasupra zãpezii.

PalmaPalmaPalmaPalmaPalmaveneai la mine pe searãpe tine te arunca o mânã bãtrânãîn foc veneaica un lemn uscat ºi crãpat pe care-l umple vântulcu furniciîþi deschideam uºa atent sã nu sarã scânteidinãuntru sã nu iasã cãldura ºi sã rãmânãun foc din hârtii creponate luminând încãpereaveneai crãpat ca o palmã enormãdintr-un sat care se numea chiar aºaPalmagura þi-era cam cât unghia de la degetul mareºi în loc de ochi aveai douã vechi bãtãturierai patru degete un pic depãrtateca într-o colivie de carne o pasãre micã de osputeam sã vãd ce se întâmplã în tine

veneai spre mine ca un lemn pe care cineva l-a puspentru foc nici prea tânãr sã nu dureze prea multnici bãtrân sã i se audã gemetele de la mare distanþãºi cãldura ta era capcanãpentru pãianjeni

noi în casã aºezaþi în paturi separateca douã gume de mestecat ºi afarã va începe sã plouãsã ne amestecepentru cã suntem într-o gurã oarecare ºiîn mãselele ei facem dragosteîn camera asta de os vom avea ºi noi primul copilºi-i vom da lapte amestecat cu fosforpânã când va veni cinevaîi va spune lampã becule felinarstai fix ºi linge pata asta de întuneric de pe peretelecasei mele

o femeie frumoasão femeie frumoasão femeie frumoasão femeie frumoasão femeie frumoasãadoarme întotdeaunaadoarme întotdeaunaadoarme întotdeaunaadoarme întotdeaunaadoarme întotdeaunao femeie frumoasã adoarme întotdeaunape burtã strivind douã mere (coapte)prietenii ei umblã goi pe strãzi cu

amprentele eipe umerii lor la vederecu gurile adânci neasemuit de adânci în carese cade ca-ntr-un canal încãlzitºi-acolo cerºetori fumeazã fân ºi buchete

de pãpãdiiºi degetele ºi le fumeazã pânã la palmã

acest poem este continuarea unui astfel de somn

când îmi þin sânii în pumnicând picioarele mele deseneazã forþat

un alfabetpe cearºaf

dacã toþi bãrbaþii din lume s-ar prinde de mâini

ºi-ar face podul arajunge sã construiascã o catedralãsã impunã un cult nou dar în somnul unei femei frumoasede iubit e umbra desfiguratã a unui copac

apocalipsa ecând s-a scurs tot zahãruldin merele coapte

Aida Hancer s-a nãscut la 15 martie 1989, la Suceava.Este absolventã a Facultãþii de Litere, UniversitateaBucureºti, secþia românã- englezã, ºi secþia de Literaturãuniversalã ºi comparatã din cadrul aceleiaºi facultãþi.

Activitate literarã: prezentã în majoritatea revistelorliterare din þarã cu grupaje de versuri (România literarã,Convorbiri literare, Apostrof, Steaua, Luceafãrul, Dacialiterarã, Tribuna, Vatra, Poesis etc.) sau articole de criticã.Participã la Colocviul Tinerilor Scriitori, organizat de USR,Congresul Naþional de Poezie, un Festival Internaþionalde Literaturã organizat în Serbia, în Novi-Sad ºi Beograd,dar ºi lecturi în numeroase dintre oraºele þãrii.

Dublu- debut editorial în 2008, în urma a douã premii,al editurii Vinea ºi Premiul Princeps Edit la Festivalul PorniLuceafãrul- Botoºani, cu volumele Amadiada(Iaºi) ºi Evanimãnui(Vinea, Bucureºti)

Premii obþinute: Premiul Filialei Iaºi a USR pentruvolumul Amadiada; Premiul Fundaþiei Luceafãrul pentrudebut, 2008; Premiul Ronald Gasparic pentru volumulAmadiada, Iaºi 2009; Premiul Avangarda XXII pentru Evanimãnui.

actualitatea literarã 5nr.9 n iunie 2011 prozã

Igãr trãia un sentiment paradoxal. Dupã douãzeci ºi douã de orede pelerinaj, în care îºi tot dorise ca timpul de aºteptare la moaºtesã fie mai scurt, ori sã se scurgã mai repede, acum, când ajunsesela capãt, parcã îi pãrea rãu cã se terminã cãlãtoria ºi ar fi vrut sã semai lungeascã. În douã ceasuri, cel mult, o sã fie gata cu totul, orilui i-ar fi plãcut sã fi mai durat ºi trei, ºi patru. Era aºa de bine aici,prinsese gustul. Fusese frumos în toatã vremea, în ciuda anevoinþelorsurvenite. Stãtuse nemâncat o zi întreagã, þinându-se doar cubucãþica de anafurã ºi cu înghiþitura de agheasmã luate de dimineaþã,dar nu simþise foamea pânã seara. Strãbãtuse momente de obosealã,când crezuse cã nu va rezista pânã la sfârºit, ºi slãbiciunea se risipiseiar el se întremase miraculos. Îl ispitise Drina sã-l ia acasã, ºi nuabandonase bãtãlia. Îl scuturase frigul, dându-i fiori, ºi îl învinseseºi pe acesta... Avusese parte de toate. Când plecase la ora cincidimineaþa de acasã, deja ieri, nu-ºi închipuise defel cã va petreceastfel de încercãri, fiindcã de bunã seamã cã, înfricoºat, nu s-ar fiîncumetat la asemenea ispravã. Poate. Acum, când le surmontase,îi venea sã zâmbeascã. Trecuserã atâtea ore, adicã o zi ºi o noapte?Când? Cum?...

Erau la ultimul popas, la ultimul baraj. Pelerinii din grupuldinainte se perindau pe lângã lãcriþele cu sfinþi. Când gardianul leva da ºi lor panoul din faþã la o parte, vor urma ei. Curând-curândvor porni. Dar el nu se grãbea. Se afla, precum fusese de-a lungulîntregului drum, tot ultimul, la un pas în spatele grupului sãu. Îisimþea pe oameni cã sunt nerãbdãtori sã ajungã. Nu vedeau cãajunseserã? Gata. Desigur cã înduraserã mult, dar le mai rãmãseseatât de puþin. Priveau toþi însetaþi spre baldachin. ªi el privea, tânjind.Era conºtient: aceasta e ultima lui mare aventurã. Are ºaizeci ºicinci de ani, nu e foarte bãtrân, totuºi bãtrân, cu proba asta îºidepãºise condiþia, alta ca ea nu se va mai ivi pentru el, ºi, de s-arivi, n-o va mai putea lua în piept. Sã-i mulþumeascã lui Dumnezeupentru ce a reuºit astãzi.

O femeie – de unde apãruse la ora trei noaptea? – le vindeaceva oamenilor, mai în faþã. Se afla pe culoarul dintre gardurile deprotecþie prin care patrulau jandarmii. O aºteptã sã se apropie ºi,ajungând la câþiva metri de el, se dumiri ce vinde. Batiste. Multefemei aduceau de acasã, în sacoºe, hãinuþe de-ale copiilor, bluzeproprii, cãmãºi de-ale bãrbaþilor ca sã le treacã peste moaºte sã sesfinþeascã ºi sã le fie de ajutor apoi, când le îmbracã. Dacã nu aveainimic la tine, erau foarte bune ºi niºte batistuþe.

- Câte cumpãraþi, domnu? - Cinci. Se gândise înainte ca femeia sã-l întrebe: una pentru el, una

pentru Drina ºi câte una pentru familiile fiilor lui, sã le pãstreze încasã ca odoare. Apreciase de asemenea ºi preþul: un leu batista.Avea banii pregãtiþi. Câte târguieli mai fãcuse în drumul ãsta, îºidiminuase considerabil bugetul, iar Drina îl ameninþase cã, dacãrãmâne lefter, o sã drâmbuie din buze pânã la pensie. Lasã, ºiscãunelul ºi pieptarul îºi întrecuserã nemãsurat valoarea. Iar câtpriveºte batistele, dupã ce vor atinge moaºtele vor deveni sfinte.

- Alegeþi-vã! Pentru Drina alese una verde, ca ochii ei, pentru el albastrã,

iar pentru copii grena. Erau niºte batistuþe subþiri, aproapetransparente ca aripile de libelulã, împãturite în patru; frumoase. Nule mai vârî în buzunar, o sã le þinã în mânã sã se încânte de ele câtmai avea de stat. Ia sã vadã, nu mai þinea cumva în portmoneu vreofâºie de târnosealã de la sfinþirile de biserici la care participase înVâlcea? Se cãutã cu un fel de febrilitate. Da, gãsi o panglicuþã maroniede pânzã lipitã de un perete interior. O desprinse ºi o mirosi. Dupãatâþia ani, încã aromatã. Câþi ani? Peste douãzeci. O potrivi la loc, s-o aibã acolo mereu. Poate cã ºi aici, când va trece prin altarulCatedralei, va cãpãta o târnosealã nouã, pe care s-o chiteascã lângãcealaltã... Dacã nu, va pãstra batista în buzunarul de la piept, fãrãaltã întrebuinþare decât ca talisman. Ce bucuros era cã femeia aceeaîi vânduse un lucru atât de nepreþuit.

κi dãdu seama cã li se eliberã calea ºi lor fiindcã vãzu cum oia lumea din loc. Oamenii se oprirã la portiþa foiºorului, pe undeîncepurã se se strcoare înãuntru unul câte unul. El rãmase cumintela urmã. Toþi prietenii lui de pelerinaj, Toma Barcan cu ortacii sãi,primii cãrora le dãduse bineþe ºi pe care îi cunoscuse când se aºezasela coadã, femeia care îi ceruse scaunul pentru operatã ºi mai târziuîi cumpãrase apa platã, Paul Apostol, adventistul, candidatul deodinioarã de la bacalaureat, toþi se amestecaserã în miezul grupului.Doar Letiþia, domniºoara care îi împrumutase la amiazã telefonul casã-ºi sune nora, nu mai era printre ei. Abandonase coloana la douãore dupã ce i se alipise în dreptul staþiei din Piaþa Unirii. Poate cã ºialþii se mai alipiserã între timp, însã rãmãseserã pe baricade, poatecã ºi alþii, veniþi înaintea lui, plecaserã, nemairezistând. Nu era rostullui sã le þinã seama. Aici era fiecare pe contul sãu, se manifestafiecare dupã cugetul sãu. ªtia cã un ceas, sau douã, sau trei lepierduse pe parcurs pentru cã diverºi mahãri, ºi iluºtri, ºi toatesoiurile de pripiþi dãduserã buzna direct la bucate. Nu le purta nici opicã. Dacã el ajungea acum, înseamnã cã acesta era timpul lui. Totajunsese pânã la urmã ºi el. Era pe ultima postaþã. ªi mergea, numai stãtea pe loc. Chiar dacã înaintarea era insesizabilã, cu o talpãde picior, cu o talpã întreagã, cu un sfert de pas..., spaþiul se micºora,se micºora inexorabil.

Pânã se miºcorã complet. Iatã-l cã intrã ºi el pe strungabaldachinului. Iatã-l urcând treptele. κi desfãcu batistele în evantai,sã mângâie cu ele moaºtele sfinþilor. Se închinã ºi îi sãrutã pe rând:pe Cuviosul Dimitrie cel Nou, pe Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena,pe Sfântul Apostol Pavel... Ajunsese la Apostolul. Moaºtele lui seaflau într-o casetã aurie, octogonalã, micuþã cât o prescurã. Adãstãcâteva clipe în faþa lor. „Sfinte mare, roagã-te pentru noi sã fimizbãviþi de tot necazul celor rele ºi ale durerii.” Le mai sãrutã o datã.Un pãrinte îi puse în palmã un corneþel în care ºtia cã se aflã oscamã de vatã înmuiatã în mir. Îl bãgã în buzunar dimpreunã cubatistele. Tot atunci vãzu minunãþia: peretele de fundal albaldachinului, singurul de altfel, era decorat cu velinþamaramureºencei. Nu avea mult timp de stat. Doar frântura asta. Sã-

Viorel Dianu: Capãtuli fie de-ajuns.

Coborî ºi o apucã pe culoarul din stânga, pe care se alegeaucei care optau sã se aºeze la o nouã coadã, scurtã, pentru a trece ºiprin sfântul altar. Cei mai numeroºi o luau încoace. Alþii, mai rãruþi,o þineau drept, pe culoarul care ducea spre ieºire. Pe acolo îl ochicã o ia ºi Paul Apostol. Fireºte, religia lui nu-i permitea sã intre înCatedralã ºi, cu atât mai puþin, sã treacã prin altar. Mai devreme,când povestise întâmplarea cu bacalaureatul, în care strãinul serecunoscuse, înþelesese ºi de ce îi spusese el, la început, cã nu maifusese niciodatã la Patriarhie.

Lângã zidul Catedralei, oamenii formau un grup compact. Igãrli se alãturã voios. Dupã aºteptarea îndelungatã care abia seîncheiase, aceasta aproape cã nici nu se putea numi aºteptare. Pluscã se întâmpla dupã inima lui, sã mai fie o prelungire ºi sã nu plecede îndatã. Atâta doar cã aici nu mai era dupã el, sã rãmânã ultimul,la lãrgime, pentru cã mereu i se adãugau în spate ºi în laturi alþii ºialþii, pânã fu înconjurat din toate pãrþile. Nu încremeneai însã peloc, cãci se înainta pâº-pâº, iar scãrile pridvorului erau acolea. κiînãlþã privirile spre frontispiciul lui. Între icoanele de mozaic dinocniþele de pe faþada dincoace, va fi fiind ºi un sfânt canonizat astãzi.În semiîntunericul de acum nu avea cum sã-l distingã. Va cercetaziua, pe luminã. În schimb, se vedea bine în faþã Palatul Patriarhal,cu micuþul ºi cochetul cerdac în care Patriarhul, înconjurat de ierarhi,oficiazã în fiecare 6 ianuarie slujba de Boboteazã, când e sfinþitãagheasma mare. În cincisprezece ani de când se bucurã ºi el deprivilegiul de a veni aici, nu a lipsit niciodatã. Atunci, da, gustã cuadevãrat gerul, nu ca pe frigul de astã-noapte.

Înaintase pânã la scãri, urcã în pridvor. Trecând prin portiþaîngustã, coada se subþie dintr-o datã; doi seminariºti vegheau laordine. Respirã adânc vãzându-se scãpat din grãmadã ºi la loc larg.Cunoºtea Catedrala în detaliu. La fresca raiului de pe zidul din stângase închina totdeauna când ieºea de la liturghie ºi le miluia pe femeilecare aºteptau aici. Ambele uºi de la Catedralã erau deschise, încâtrândul sã curgã neîntrerupt. Interiorul nu se afla scãldat în luminacu care era obiºnuit în zilele de sãrbãtoare ºi atmosfera îi pãru cumvaausterã, senzaþie întãritã ºi de absenþa credincioºilor. ªi nava bisericiiîi pãru mult mai vastã. În tot largul, doar ºirul firav ºi tãcut alpelerinilor, prelingându-se pe latura din stânga, drept spre altar.Liniºte desãvârºitã. Strana în care stãtea el la slujbã era goalã. Acolo,la picioarele Dreptului Judecãtor, se aºeza el cu fraþii sãi ºi vedeatotul ca în palmã. O icoanã precum tabloul-frescã de deasupra straneiera ºi pe catapeteasma auritã, pe palierul cel mai de sus, în centru,ºi în dimensiuni mai mari. Icoana Deisis. De-o parte ºi de alta a ei,cei doisprezece apostoli. Lângã Mântuitorul: Petru ºi Pavel.

I se oprirã ochii pe chipul blajin al Apostolului Pavel, iubitorulde oameni. Se umplu însuºi de iubire. ªi acum rãmân acestea trei:credinþa, nãdejdea ºi dragostea. Iar mai mare dintre acestea estedragostea. Îmbrãcat în dragoste preaslãvitã, intrã în altar unde sãrutãSfânta Masã, Sfânta Evanghelie ºi Sfânta Cruce. Ieºi pe uºa dinspremiazãzi. Pe esplanada amplã, doar cei care se perindaserã înaintealui prin altar ºi cei care veneau dupã el. Privi pentru ultima oarãspre baldachinul cu moaºtele. Apostolul îºi aºtepta împãcat pelerinii,aºa cum îl aºteptase ºi pe el. Avusese putere sã ajungã. Venise aiciun fel de om ºi devenise alt fel de om.

De la turnul-clopotniþã o luã la vale în pas sãltat. Se simþeafericit ºi nemuritor. (fragment din romanul La Apostolul)

MMMMMaria Varia Varia Varia Varia Voronca – “doamna Maria” –oronca – “doamna Maria” –oronca – “doamna Maria” –oronca – “doamna Maria” –oronca – “doamna Maria” –cum îi spun eu, este din ciocolatã cucum îi spun eu, este din ciocolatã cucum îi spun eu, este din ciocolatã cucum îi spun eu, este din ciocolatã cucum îi spun eu, este din ciocolatã culichior de viºine ºi pentru cã a fost ursitãlichior de viºine ºi pentru cã a fost ursitãlichior de viºine ºi pentru cã a fost ursitãlichior de viºine ºi pentru cã a fost ursitãlichior de viºine ºi pentru cã a fost ursitãsã fie mereu blândã ºi bunã, am povestisã fie mereu blândã ºi bunã, am povestisã fie mereu blândã ºi bunã, am povestisã fie mereu blândã ºi bunã, am povestisã fie mereu blândã ºi bunã, am povesti-----t-o unei sãlcii. t-o unei sãlcii. t-o unei sãlcii. t-o unei sãlcii. t-o unei sãlcii. ªªªªªtiam eu cã e plângãcioatiam eu cã e plângãcioatiam eu cã e plângãcioatiam eu cã e plângãcioatiam eu cã e plângãcioa-----sã – salcia – dar lacrimile acesteia –sã – salcia – dar lacrimile acesteia –sã – salcia – dar lacrimile acesteia –sã – salcia – dar lacrimile acesteia –sã – salcia – dar lacrimile acesteia –toatã lumea ºtie cã lacrima este sminteatoatã lumea ºtie cã lacrima este sminteatoatã lumea ºtie cã lacrima este sminteatoatã lumea ºtie cã lacrima este sminteatoatã lumea ºtie cã lacrima este smintea-----la sentimentului de iubire – pot umflala sentimentului de iubire – pot umflala sentimentului de iubire – pot umflala sentimentului de iubire – pot umflala sentimentului de iubire – pot umflaapele, caz în care Maria nu cred cã eraapele, caz în care Maria nu cred cã eraapele, caz în care Maria nu cred cã eraapele, caz în care Maria nu cred cã eraapele, caz în care Maria nu cred cã eraîn apele ei (de asta m-am convins cândîn apele ei (de asta m-am convins cândîn apele ei (de asta m-am convins cândîn apele ei (de asta m-am convins cândîn apele ei (de asta m-am convins cândam surprins-o când se sãruta cu unam surprins-o când se sãruta cu unam surprins-o când se sãruta cu unam surprins-o când se sãruta cu unam surprins-o când se sãruta cu untrandafir).trandafir).trandafir).trandafir).trandafir). Cred cã pe doamna Maria amCred cã pe doamna Maria amCred cã pe doamna Maria amCred cã pe doamna Maria amCred cã pe doamna Maria amcunoscut-o întrcunoscut-o întrcunoscut-o întrcunoscut-o întrcunoscut-o într-un timp când iarba îºi-un timp când iarba îºi-un timp când iarba îºi-un timp când iarba îºi-un timp când iarba îºiscotea botul din pãmânt ca sã afufuiescotea botul din pãmânt ca sã afufuiescotea botul din pãmânt ca sã afufuiescotea botul din pãmânt ca sã afufuiescotea botul din pãmânt ca sã afufuievânt amestecat cu muguri de salcie –vânt amestecat cu muguri de salcie –vânt amestecat cu muguri de salcie –vânt amestecat cu muguri de salcie –vânt amestecat cu muguri de salcie –ceea ce nu poate fi decât întrceea ce nu poate fi decât întrceea ce nu poate fi decât întrceea ce nu poate fi decât întrceea ce nu poate fi decât într-un aprilie-un aprilie-un aprilie-un aprilie-un apriliede liliac – pe atunci amândoi alunecamde liliac – pe atunci amândoi alunecamde liliac – pe atunci amândoi alunecamde liliac – pe atunci amândoi alunecamde liliac – pe atunci amândoi alunecamprin podgorii de antracit, acum suntprin podgorii de antracit, acum suntprin podgorii de antracit, acum suntprin podgorii de antracit, acum suntprin podgorii de antracit, acum suntcurtat de iarnã cu promisiuni de zboruricurtat de iarnã cu promisiuni de zboruricurtat de iarnã cu promisiuni de zboruricurtat de iarnã cu promisiuni de zboruricurtat de iarnã cu promisiuni de zboruride sãnii pe derdeluºuri de suflet.de sãnii pe derdeluºuri de suflet.de sãnii pe derdeluºuri de suflet.de sãnii pe derdeluºuri de suflet.de sãnii pe derdeluºuri de suflet.

Pe timpul acelaPe timpul acelaPe timpul acelaPe timpul acelaPe timpul acela,,,,, doamna Maria se- doamna Maria se- doamna Maria se- doamna Maria se- doamna Maria se-nvelea cu mirifica ºi eterata cortinã anvelea cu mirifica ºi eterata cortinã anvelea cu mirifica ºi eterata cortinã anvelea cu mirifica ºi eterata cortinã anvelea cu mirifica ºi eterata cortinã ateatrului unde lucra, iar eu veneam sã-iteatrului unde lucra, iar eu veneam sã-iteatrului unde lucra, iar eu veneam sã-iteatrului unde lucra, iar eu veneam sã-iteatrului unde lucra, iar eu veneam sã-iascult recitalurile – niºte fluvii de lãcrãascult recitalurile – niºte fluvii de lãcrãascult recitalurile – niºte fluvii de lãcrãascult recitalurile – niºte fluvii de lãcrãascult recitalurile – niºte fluvii de lãcrã-----mioare cãzând zglobiu în cascade somioare cãzând zglobiu în cascade somioare cãzând zglobiu în cascade somioare cãzând zglobiu în cascade somioare cãzând zglobiu în cascade so-----nore ca niºte clopote de crin.nore ca niºte clopote de crin.nore ca niºte clopote de crin.nore ca niºte clopote de crin.nore ca niºte clopote de crin.

Scena ei era, atunci, lângã scaunulScena ei era, atunci, lângã scaunulScena ei era, atunci, lângã scaunulScena ei era, atunci, lângã scaunulScena ei era, atunci, lângã scaunulmeu (meu (meu (meu (meu (ale ale ale ale ale noastre), o aºteptam dupã colþnoastre), o aºteptam dupã colþnoastre), o aºteptam dupã colþnoastre), o aºteptam dupã colþnoastre), o aºteptam dupã colþ-----îmi era teamã de iriºii pe care-i prinseseîmi era teamã de iriºii pe care-i prinseseîmi era teamã de iriºii pe care-i prinseseîmi era teamã de iriºii pe care-i prinseseîmi era teamã de iriºii pe care-i prinsesemama ei în ochi ºi de bulgãrii de zãpadãmama ei în ochi ºi de bulgãrii de zãpadãmama ei în ochi ºi de bulgãrii de zãpadãmama ei în ochi ºi de bulgãrii de zãpadãmama ei în ochi ºi de bulgãrii de zãpadãcu ghimpi pe care-i avea în eºalonulcu ghimpi pe care-i avea în eºalonulcu ghimpi pe care-i avea în eºalonulcu ghimpi pe care-i avea în eºalonulcu ghimpi pe care-i avea în eºalonuldoi al ofensivei ei. O aºteptam sã revinãdoi al ofensivei ei. O aºteptam sã revinãdoi al ofensivei ei. O aºteptam sã revinãdoi al ofensivei ei. O aºteptam sã revinãdoi al ofensivei ei. O aºteptam sã revinãprecum un regiment de soldaþi storºiprecum un regiment de soldaþi storºiprecum un regiment de soldaþi storºiprecum un regiment de soldaþi storºiprecum un regiment de soldaþi storºide vlagã aºteaptã goarna care dã stinde vlagã aºteaptã goarna care dã stinde vlagã aºteaptã goarna care dã stinde vlagã aºteaptã goarna care dã stinde vlagã aºteaptã goarna care dã stin-----gerea ; ea venea din limpeziºuri de viagerea ; ea venea din limpeziºuri de viagerea ; ea venea din limpeziºuri de viagerea ; ea venea din limpeziºuri de viagerea ; ea venea din limpeziºuri de via-----þã, din dumbrãvi vãratice, din închinãriþã, din dumbrãvi vãratice, din închinãriþã, din dumbrãvi vãratice, din închinãriþã, din dumbrãvi vãratice, din închinãriþã, din dumbrãvi vãratice, din închinãrizeului poeziei ºi al legendelor (mai târziuzeului poeziei ºi al legendelor (mai târziuzeului poeziei ºi al legendelor (mai târziuzeului poeziei ºi al legendelor (mai târziuzeului poeziei ºi al legendelor (mai târziuavea sã punã în scenã un spectaavea sã punã în scenã un spectaavea sã punã în scenã un spectaavea sã punã în scenã un spectaavea sã punã în scenã un specta-----col-miracol ce descindea dintrcol-miracol ce descindea dintrcol-miracol ce descindea dintrcol-miracol ce descindea dintrcol-miracol ce descindea dintr-un-un-un-un-untimp eminescian).timp eminescian).timp eminescian).timp eminescian).timp eminescian).

O discuþie cu Maria VO discuþie cu Maria VO discuþie cu Maria VO discuþie cu Maria VO discuþie cu Maria Voronca e o cãlãoronca e o cãlãoronca e o cãlãoronca e o cãlãoronca e o cãlã-----torie pe o creangã de plop tremurãtor întorie pe o creangã de plop tremurãtor întorie pe o creangã de plop tremurãtor întorie pe o creangã de plop tremurãtor întorie pe o creangã de plop tremurãtor înlumina lunii mai. Întrlumina lunii mai. Întrlumina lunii mai. Întrlumina lunii mai. Întrlumina lunii mai. Într-un asemenea plop-un asemenea plop-un asemenea plop-un asemenea plop-un asemenea plopam încercat sã ne urcãm – ne-a spusam încercat sã ne urcãm – ne-a spusam încercat sã ne urcãm – ne-a spusam încercat sã ne urcãm – ne-a spusam încercat sã ne urcãm – ne-a spusun brad cã discuþiile la înãlþime suntun brad cã discuþiile la înãlþime suntun brad cã discuþiile la înãlþime suntun brad cã discuþiile la înãlþime suntun brad cã discuþiile la înãlþime suntmai elevate – noi doi ºi câteva actriþe înmai elevate – noi doi ºi câteva actriþe înmai elevate – noi doi ºi câteva actriþe înmai elevate – noi doi ºi câteva actriþe înmai elevate – noi doi ºi câteva actriþe îndevenire. N-am reuºit decât eu, poatedevenire. N-am reuºit decât eu, poatedevenire. N-am reuºit decât eu, poatedevenire. N-am reuºit decât eu, poatedevenire. N-am reuºit decât eu, poatede-atunci mi se spune plopist.de-atunci mi se spune plopist.de-atunci mi se spune plopist.de-atunci mi se spune plopist.de-atunci mi se spune plopist.

Maria VMaria VMaria VMaria VMaria Voronca este o salcie dotatãoronca este o salcie dotatãoronca este o salcie dotatãoronca este o salcie dotatãoronca este o salcie dotatãcu bunul simþ al apei, ºi de când a ieºitcu bunul simþ al apei, ºi de când a ieºitcu bunul simþ al apei, ºi de când a ieºitcu bunul simþ al apei, ºi de când a ieºitcu bunul simþ al apei, ºi de când a ieºitîn pridvorul vârstei ºi-a propus sã locuîn pridvorul vârstei ºi-a propus sã locuîn pridvorul vârstei ºi-a propus sã locuîn pridvorul vârstei ºi-a propus sã locuîn pridvorul vârstei ºi-a propus sã locu-----iascã în luna mai. A fost nãscutã spe-iascã în luna mai. A fost nãscutã spe-iascã în luna mai. A fost nãscutã spe-iascã în luna mai. A fost nãscutã spe-iascã în luna mai. A fost nãscutã spe-cial pentru a plana pe-o replicã pe carecial pentru a plana pe-o replicã pe carecial pentru a plana pe-o replicã pe carecial pentru a plana pe-o replicã pe carecial pentru a plana pe-o replicã pe careo aseamãnã cu un cântec întro aseamãnã cu un cântec întro aseamãnã cu un cântec întro aseamãnã cu un cântec întro aseamãnã cu un cântec într-o gamã-o gamã-o gamã-o gamã-o gamãmajorã.majorã.majorã.majorã.majorã. Când începuse a-ºi sprijini ºolCând începuse a-ºi sprijini ºolCând începuse a-ºi sprijini ºolCând începuse a-ºi sprijini ºolCând începuse a-ºi sprijini ºol-----dul de un pumn de aplauze, Maria Vdul de un pumn de aplauze, Maria Vdul de un pumn de aplauze, Maria Vdul de un pumn de aplauze, Maria Vdul de un pumn de aplauze, Maria Vooooo-----ronca ºi-a dat seama cã se poate aplecaronca ºi-a dat seama cã se poate aplecaronca ºi-a dat seama cã se poate aplecaronca ºi-a dat seama cã se poate aplecaronca ºi-a dat seama cã se poate aplecapeste inima lumii, spre a se dãrui celorpeste inima lumii, spre a se dãrui celorpeste inima lumii, spre a se dãrui celorpeste inima lumii, spre a se dãrui celorpeste inima lumii, spre a se dãrui celorplecaþi de-acasã (la teatru).plecaþi de-acasã (la teatru).plecaþi de-acasã (la teatru).plecaþi de-acasã (la teatru).plecaþi de-acasã (la teatru).

- Maria Voronca, umblã vorba-n târgcã eºti latifundiarã a aplauzelor…

- N-am nicio vinã, eu le-am declarat la fisc.Am vãzut-o de curând în „Fluturi” –Am vãzut-o de curând în „Fluturi” –Am vãzut-o de curând în „Fluturi” –Am vãzut-o de curând în „Fluturi” –Am vãzut-o de curând în „Fluturi” –

întrîntrîntrîntrîntr-o miercuri care lipsise din post ca-o miercuri care lipsise din post ca-o miercuri care lipsise din post ca-o miercuri care lipsise din post ca-o miercuri care lipsise din post casã vinã la teatru ºi jocul ei, nuanþat, purtasã vinã la teatru ºi jocul ei, nuanþat, purtasã vinã la teatru ºi jocul ei, nuanþat, purtasã vinã la teatru ºi jocul ei, nuanþat, purtasã vinã la teatru ºi jocul ei, nuanþat, purtaademeniri de miere ca niºte promisiuniademeniri de miere ca niºte promisiuniademeniri de miere ca niºte promisiuniademeniri de miere ca niºte promisiuniademeniri de miere ca niºte promisiunivoievodale, cãci orice fãgãduialã de untvoievodale, cãci orice fãgãduialã de untvoievodale, cãci orice fãgãduialã de untvoievodale, cãci orice fãgãduialã de untvoievodale, cãci orice fãgãduialã de unteste un leac al durerii. ªi mi-am dat seaeste un leac al durerii. ªi mi-am dat seaeste un leac al durerii. ªi mi-am dat seaeste un leac al durerii. ªi mi-am dat seaeste un leac al durerii. ªi mi-am dat sea-----ma cãma cãma cãma cãma cã,,,,, pe pogonul fiecãrui om din sala pe pogonul fiecãrui om din sala pe pogonul fiecãrui om din sala pe pogonul fiecãrui om din sala pe pogonul fiecãrui om din salaunde ea oficiazã cu luna mai în fiecareunde ea oficiazã cu luna mai în fiecareunde ea oficiazã cu luna mai în fiecareunde ea oficiazã cu luna mai în fiecareunde ea oficiazã cu luna mai în fiecaresearãsearãsearãsearãsearã,,,,, tivindu-le cu magia colinzilor de tivindu-le cu magia colinzilor de tivindu-le cu magia colinzilor de tivindu-le cu magia colinzilor de tivindu-le cu magia colinzilor dedecembrie, Maria e în stare sã trezdecembrie, Maria e în stare sã trezdecembrie, Maria e în stare sã trezdecembrie, Maria e în stare sã trezdecembrie, Maria e în stare sã trezeascãeascãeascãeascãeascãvise pe care le cheamã la forjat pe nicovise pe care le cheamã la forjat pe nicovise pe care le cheamã la forjat pe nicovise pe care le cheamã la forjat pe nicovise pe care le cheamã la forjat pe nico-----vala înþelegerii, pentru cã înaintea fiecãvala înþelegerii, pentru cã înaintea fiecãvala înþelegerii, pentru cã înaintea fiecãvala înþelegerii, pentru cã înaintea fiecãvala înþelegerii, pentru cã înaintea fiecã-----rui spectacol pãrãseºte un fagure ºi serui spectacol pãrãseºte un fagure ºi serui spectacol pãrãseºte un fagure ºi serui spectacol pãrãseºte un fagure ºi serui spectacol pãrãseºte un fagure ºi selumineazã de zborul bucuriei întâlnirii.lumineazã de zborul bucuriei întâlnirii.lumineazã de zborul bucuriei întâlnirii.lumineazã de zborul bucuriei întâlnirii.lumineazã de zborul bucuriei întâlnirii.

Maria VMaria VMaria VMaria VMaria Voronca îºi sprijinã victoriileoronca îºi sprijinã victoriileoronca îºi sprijinã victoriileoronca îºi sprijinã victoriileoronca îºi sprijinã victoriile(în seara cu pricina i-am dãruit toate a(în seara cu pricina i-am dãruit toate a(în seara cu pricina i-am dãruit toate a(în seara cu pricina i-am dãruit toate a(în seara cu pricina i-am dãruit toate a-----plauzele pe care le aveam la mine) peplauzele pe care le aveam la mine) peplauzele pe care le aveam la mine) peplauzele pe care le aveam la mine) peplauzele pe care le aveam la mine) peaxioma cã fiecare searã ºi-ar putea îndoiaxioma cã fiecare searã ºi-ar putea îndoiaxioma cã fiecare searã ºi-ar putea îndoiaxioma cã fiecare searã ºi-ar putea îndoiaxioma cã fiecare searã ºi-ar putea îndoi

frumuseþile întrfrumuseþile întrfrumuseþile întrfrumuseþile întrfrumuseþile într-o salã de teatru, acesta-o salã de teatru, acesta-o salã de teatru, acesta-o salã de teatru, acesta-o salã de teatru, acestafiind modul ei de a muta munþii ºi a udafiind modul ei de a muta munþii ºi a udafiind modul ei de a muta munþii ºi a udafiind modul ei de a muta munþii ºi a udafiind modul ei de a muta munþii ºi a udaapele, clipa înveºmântatã în foc, cu jobenapele, clipa înveºmântatã în foc, cu jobenapele, clipa înveºmântatã în foc, cu jobenapele, clipa înveºmântatã în foc, cu jobenapele, clipa înveºmântatã în foc, cu jobenºi jabou, o ploaie roditoare frântã pe oºi jabou, o ploaie roditoare frântã pe oºi jabou, o ploaie roditoare frântã pe oºi jabou, o ploaie roditoare frântã pe oºi jabou, o ploaie roditoare frântã pe o-----goare pestriþe.goare pestriþe.goare pestriþe.goare pestriþe.goare pestriþe.

- Maria Voronca, ai fost vreodatãmulþumitã de munca ta în teatru?

- Când voi fi mulþumitã, vulpea va merge lainterviu pentru postul de doicã la puii de-o zi.

Când recita – pentru cei cu mintea-nCând recita – pentru cei cu mintea-nCând recita – pentru cei cu mintea-nCând recita – pentru cei cu mintea-nCând recita – pentru cei cu mintea-npod – închideam ochii ºi mi-o închipupod – închideam ochii ºi mi-o închipupod – închideam ochii ºi mi-o închipupod – închideam ochii ºi mi-o închipupod – închideam ochii ºi mi-o închipu-----iam busuioc orator pe un strat de tufãiam busuioc orator pe un strat de tufãiam busuioc orator pe un strat de tufãiam busuioc orator pe un strat de tufãiam busuioc orator pe un strat de tufã-----nicã, îi sorbeam împlinirile din orizonnicã, îi sorbeam împlinirile din orizonnicã, îi sorbeam împlinirile din orizonnicã, îi sorbeam împlinirile din orizonnicã, îi sorbeam împlinirile din orizon-----turile cu Fata Morgana sufleoare pierturile cu Fata Morgana sufleoare pierturile cu Fata Morgana sufleoare pierturile cu Fata Morgana sufleoare pierturile cu Fata Morgana sufleoare pier-----zându-se pe cãrãri de mirãri galbene.zându-se pe cãrãri de mirãri galbene.zându-se pe cãrãri de mirãri galbene.zându-se pe cãrãri de mirãri galbene.zându-se pe cãrãri de mirãri galbene.

Dragostea Mariei VDragostea Mariei VDragostea Mariei VDragostea Mariei VDragostea Mariei Voronca pentru teaoronca pentru teaoronca pentru teaoronca pentru teaoronca pentru tea-----tru este gravã, dar – îmi închipui – travertru este gravã, dar – îmi închipui – travertru este gravã, dar – îmi închipui – travertru este gravã, dar – îmi închipui – travertru este gravã, dar – îmi închipui – traver-----satã ºi de deznãdejdi cã noi, cei din umsatã ºi de deznãdejdi cã noi, cei din umsatã ºi de deznãdejdi cã noi, cei din umsatã ºi de deznãdejdi cã noi, cei din umsatã ºi de deznãdejdi cã noi, cei din um-----bra sãlii, nu ne mãsurãm înþelegerea cubra sãlii, nu ne mãsurãm înþelegerea cubra sãlii, nu ne mãsurãm înþelegerea cubra sãlii, nu ne mãsurãm înþelegerea cubra sãlii, nu ne mãsurãm înþelegerea cuGolgota ei, jocul ei este liliacul alb înfloritGolgota ei, jocul ei este liliacul alb înfloritGolgota ei, jocul ei este liliacul alb înfloritGolgota ei, jocul ei este liliacul alb înfloritGolgota ei, jocul ei este liliacul alb înfloritîn iarna vieþii, dar ºi un diamant croindîn iarna vieþii, dar ºi un diamant croindîn iarna vieþii, dar ºi un diamant croindîn iarna vieþii, dar ºi un diamant croindîn iarna vieþii, dar ºi un diamant croindcãrãri de admiraþie pentru patima jocucãrãri de admiraþie pentru patima jocucãrãri de admiraþie pentru patima jocucãrãri de admiraþie pentru patima jocucãrãri de admiraþie pentru patima jocu-----lui, este ascensiune în granitul munteluilui, este ascensiune în granitul munteluilui, este ascensiune în granitul munteluilui, este ascensiune în granitul munteluilui, este ascensiune în granitul munteluial cãrui vârf este continuu înnobilat deal cãrui vârf este continuu înnobilat deal cãrui vârf este continuu înnobilat deal cãrui vârf este continuu înnobilat deal cãrui vârf este continuu înnobilat derãsãrituri, podul suspendat între noi ºirãsãrituri, podul suspendat între noi ºirãsãrituri, podul suspendat între noi ºirãsãrituri, podul suspendat între noi ºirãsãrituri, podul suspendat între noi ºiscenariu care, dupã ce s-a dospit în oscenariu care, dupã ce s-a dospit în oscenariu care, dupã ce s-a dospit în oscenariu care, dupã ce s-a dospit în oscenariu care, dupã ce s-a dospit în o-----grada dramaturgului, este dat regizoruluigrada dramaturgului, este dat regizoruluigrada dramaturgului, este dat regizoruluigrada dramaturgului, este dat regizoruluigrada dramaturgului, este dat regizoruluispre a ni-l „vinde” nouã – însetaþilorspre a ni-l „vinde” nouã – însetaþilorspre a ni-l „vinde” nouã – însetaþilorspre a ni-l „vinde” nouã – însetaþilorspre a ni-l „vinde” nouã – însetaþilorde altã realitate: cea care fiinþeazã dincode altã realitate: cea care fiinþeazã dincode altã realitate: cea care fiinþeazã dincode altã realitate: cea care fiinþeazã dincode altã realitate: cea care fiinþeazã dinco-----lo de întunericul sãlii, pe scenã.lo de întunericul sãlii, pe scenã.lo de întunericul sãlii, pe scenã.lo de întunericul sãlii, pe scenã.lo de întunericul sãlii, pe scenã.

Ea topeºte în creuzetul credinþei în artaEa topeºte în creuzetul credinþei în artaEa topeºte în creuzetul credinþei în artaEa topeºte în creuzetul credinþei în artaEa topeºte în creuzetul credinþei în artasa triunghiul de aur: scenariul, joculsa triunghiul de aur: scenariul, joculsa triunghiul de aur: scenariul, joculsa triunghiul de aur: scenariul, joculsa triunghiul de aur: scenariul, joculactoriloractoriloractoriloractoriloractorilor, publicul., publicul., publicul., publicul., publicul.

Cred, totuºi, cã Maria VCred, totuºi, cã Maria VCred, totuºi, cã Maria VCred, totuºi, cã Maria VCred, totuºi, cã Maria Voronca a fostoronca a fostoronca a fostoronca a fostoronca a fostodatã mesteacãn – acesta este înþeleptulodatã mesteacãn – acesta este înþeleptulodatã mesteacãn – acesta este înþeleptulodatã mesteacãn – acesta este înþeleptulodatã mesteacãn – acesta este înþeleptulpãdurii, un visãtorpãdurii, un visãtorpãdurii, un visãtorpãdurii, un visãtorpãdurii, un visãtor, poate un pic trist,, poate un pic trist,, poate un pic trist,, poate un pic trist,, poate un pic trist,încãrcat în taine – am auzit cã toþi copaciiîncãrcat în taine – am auzit cã toþi copaciiîncãrcat în taine – am auzit cã toþi copaciiîncãrcat în taine – am auzit cã toþi copaciiîncãrcat în taine – am auzit cã toþi copaciii se destãinuie –sobru în exuberanþa prii se destãinuie –sobru în exuberanþa prii se destãinuie –sobru în exuberanþa prii se destãinuie –sobru în exuberanþa prii se destãinuie –sobru în exuberanþa pri-----mãverii, atotcunoscãtor ca o toamnã camãverii, atotcunoscãtor ca o toamnã camãverii, atotcunoscãtor ca o toamnã camãverii, atotcunoscãtor ca o toamnã camãverii, atotcunoscãtor ca o toamnã ca-----re-ºi cheamã trupele spre a le pregãtire-ºi cheamã trupele spre a le pregãtire-ºi cheamã trupele spre a le pregãtire-ºi cheamã trupele spre a le pregãtire-ºi cheamã trupele spre a le pregãtide iernat, imaculat ºi furnizor de virgide iernat, imaculat ºi furnizor de virgide iernat, imaculat ºi furnizor de virgide iernat, imaculat ºi furnizor de virgide iernat, imaculat ºi furnizor de virgi-----nitate albã. Urcanitate albã. Urcanitate albã. Urcanitate albã. Urcanitate albã. Urcarearearearearea ei pe scenã este a ei pe scenã este a ei pe scenã este a ei pe scenã este a ei pe scenã este amiresmei de sânziene, jocul ei – joculmiresmei de sânziene, jocul ei – joculmiresmei de sânziene, jocul ei – joculmiresmei de sânziene, jocul ei – joculmiresmei de sânziene, jocul ei – joculielelor – urzind pentru fiecare bucuriaielelor – urzind pentru fiecare bucuriaielelor – urzind pentru fiecare bucuriaielelor – urzind pentru fiecare bucuriaielelor – urzind pentru fiecare bucuriaspaimei risipite. Fie a nu-i ninge niciospaimei risipite. Fie a nu-i ninge niciospaimei risipite. Fie a nu-i ninge niciospaimei risipite. Fie a nu-i ninge niciospaimei risipite. Fie a nu-i ninge nicio-----datã pe cãrãri de nu-mã-uita, iar cânddatã pe cãrãri de nu-mã-uita, iar cânddatã pe cãrãri de nu-mã-uita, iar cânddatã pe cãrãri de nu-mã-uita, iar cânddatã pe cãrãri de nu-mã-uita, iar cândeste musai sã fie, atunci facã-se cu uneste musai sã fie, atunci facã-se cu uneste musai sã fie, atunci facã-se cu uneste musai sã fie, atunci facã-se cu uneste musai sã fie, atunci facã-se cu unsobor de crini (deºi se spune cã ãºtiasobor de crini (deºi se spune cã ãºtiasobor de crini (deºi se spune cã ãºtiasobor de crini (deºi se spune cã ãºtiasobor de crini (deºi se spune cã ãºtiaîºi dau niºte aere de nu le poþi face deîºi dau niºte aere de nu le poþi face deîºi dau niºte aere de nu le poþi face deîºi dau niºte aere de nu le poþi face deîºi dau niºte aere de nu le poþi face destrajã aproape).strajã aproape).strajã aproape).strajã aproape).strajã aproape).

Maria VMaria VMaria VMaria VMaria Voronca este actriþã cu puteroronca este actriþã cu puteroronca este actriþã cu puteroronca este actriþã cu puteroronca este actriþã cu putereeeeedezlegãtoare a artei poetice (se ºtie cãdezlegãtoare a artei poetice (se ºtie cãdezlegãtoare a artei poetice (se ºtie cãdezlegãtoare a artei poetice (se ºtie cãdezlegãtoare a artei poetice (se ºtie cãpoeþii îºi recitã poeziile ca pe miriºte) ºipoeþii îºi recitã poeziile ca pe miriºte) ºipoeþii îºi recitã poeziile ca pe miriºte) ºipoeþii îºi recitã poeziile ca pe miriºte) ºipoeþii îºi recitã poeziile ca pe miriºte) ºirecunosc în faþa unui plai mioritic, curecunosc în faþa unui plai mioritic, curecunosc în faþa unui plai mioritic, curecunosc în faþa unui plai mioritic, curecunosc în faþa unui plai mioritic, cumâna pe toate poeziile lumiimâna pe toate poeziile lumiimâna pe toate poeziile lumiimâna pe toate poeziile lumiimâna pe toate poeziile lumii,,,,, cã Maria a cã Maria a cã Maria a cã Maria a cã Maria a„descifrat” din prima o poezie pentru„descifrat” din prima o poezie pentru„descifrat” din prima o poezie pentru„descifrat” din prima o poezie pentru„descifrat” din prima o poezie pentrucare am furat respiraþia Eminescului, darcare am furat respiraþia Eminescului, darcare am furat respiraþia Eminescului, darcare am furat respiraþia Eminescului, darcare am furat respiraþia Eminescului, dari-am promis – lui – cã-i voi lega curelui-am promis – lui – cã-i voi lega curelui-am promis – lui – cã-i voi lega curelui-am promis – lui – cã-i voi lega curelui-am promis – lui – cã-i voi lega curelu-----ºa la sandale, acum ºi în veacurile ceºa la sandale, acum ºi în veacurile ceºa la sandale, acum ºi în veacurile ceºa la sandale, acum ºi în veacurile ceºa la sandale, acum ºi în veacurile cevor veni – sã nu mã spunã teiului ºivor veni – sã nu mã spunã teiului ºivor veni – sã nu mã spunã teiului ºivor veni – sã nu mã spunã teiului ºivor veni – sã nu mã spunã teiului ºiMariei. Dar m-a spus, ºi Maestrul mi-aMariei. Dar m-a spus, ºi Maestrul mi-aMariei. Dar m-a spus, ºi Maestrul mi-aMariei. Dar m-a spus, ºi Maestrul mi-aMariei. Dar m-a spus, ºi Maestrul mi-afãcut cu ochiul de dincolo de vreme, înfãcut cu ochiul de dincolo de vreme, înfãcut cu ochiul de dincolo de vreme, înfãcut cu ochiul de dincolo de vreme, înfãcut cu ochiul de dincolo de vreme, însemn cã totul este ok. Atunci am vãzusemn cã totul este ok. Atunci am vãzusemn cã totul este ok. Atunci am vãzusemn cã totul este ok. Atunci am vãzusemn cã totul este ok. Atunci am vãzu-----t-o pe Maria dezlegând rimele cum sut-o pe Maria dezlegând rimele cum sut-o pe Maria dezlegând rimele cum sut-o pe Maria dezlegând rimele cum sut-o pe Maria dezlegând rimele cum su-----ie în miracolul clipei, cochetând albasie în miracolul clipei, cochetând albasie în miracolul clipei, cochetând albasie în miracolul clipei, cochetând albasie în miracolul clipei, cochetând albas-----tru cu cerul ce-l tutelase odatã pe Matru cu cerul ce-l tutelase odatã pe Matru cu cerul ce-l tutelase odatã pe Matru cu cerul ce-l tutelase odatã pe Matru cu cerul ce-l tutelase odatã pe Ma-----estruestruestruestruestru ºi scormonind dureros în tãcereaºi scormonind dureros în tãcereaºi scormonind dureros în tãcereaºi scormonind dureros în tãcereaºi scormonind dureros în tãcereacãzutã cãzutã cãzutã cãzutã cãzutã dindindindindin nefiinþa sa. nefiinþa sa. nefiinþa sa. nefiinþa sa. nefiinþa sa.

Maria VMaria VMaria VMaria VMaria Voronca a fost creatã ca sã neoronca a fost creatã ca sã neoronca a fost creatã ca sã neoronca a fost creatã ca sã neoronca a fost creatã ca sã nefecundeze ideile cu miresme ºi, maifecundeze ideile cu miresme ºi, maifecundeze ideile cu miresme ºi, maifecundeze ideile cu miresme ºi, maifecundeze ideile cu miresme ºi, maimult, acum se strãduieºte sã înfloreascãmult, acum se strãduieºte sã înfloreascãmult, acum se strãduieºte sã înfloreascãmult, acum se strãduieºte sã înfloreascãmult, acum se strãduieºte sã înfloreascãlângã tâmpla noastrã o floare de mag-lângã tâmpla noastrã o floare de mag-lângã tâmpla noastrã o floare de mag-lângã tâmpla noastrã o floare de mag-lângã tâmpla noastrã o floare de mag-nolia, una dintre acele flori care scrienolia, una dintre acele flori care scrienolia, una dintre acele flori care scrienolia, una dintre acele flori care scrienolia, una dintre acele flori care scrie

cu luminã albã pe cerul inimii, arãtându-cu luminã albã pe cerul inimii, arãtându-cu luminã albã pe cerul inimii, arãtându-cu luminã albã pe cerul inimii, arãtându-cu luminã albã pe cerul inimii, arãtându-ne cã, indiferent de bagajul anilorne cã, indiferent de bagajul anilorne cã, indiferent de bagajul anilorne cã, indiferent de bagajul anilorne cã, indiferent de bagajul anilor, putem, putem, putem, putem, putem– cu ajutorul ei – sã purtãm în noi puri– cu ajutorul ei – sã purtãm în noi puri– cu ajutorul ei – sã purtãm în noi puri– cu ajutorul ei – sã purtãm în noi puri– cu ajutorul ei – sã purtãm în noi puri-----tatea ºi inocenþa mugurilor ce viseazãtatea ºi inocenþa mugurilor ce viseazãtatea ºi inocenþa mugurilor ce viseazãtatea ºi inocenþa mugurilor ce viseazãtatea ºi inocenþa mugurilor ce viseazãla flori. Deºi pensionarã, a rãmas în zborla flori. Deºi pensionarã, a rãmas în zborla flori. Deºi pensionarã, a rãmas în zborla flori. Deºi pensionarã, a rãmas în zborla flori. Deºi pensionarã, a rãmas în zborºi este capabilã sã se schimbe întrºi este capabilã sã se schimbe întrºi este capabilã sã se schimbe întrºi este capabilã sã se schimbe întrºi este capabilã sã se schimbe într-o-o-o-o-oscenã care absoarbe paºii actorilor ºi-iscenã care absoarbe paºii actorilor ºi-iscenã care absoarbe paºii actorilor ºi-iscenã care absoarbe paºii actorilor ºi-iscenã care absoarbe paºii actorilor ºi-ilamineazã în pumni de aplauze.lamineazã în pumni de aplauze.lamineazã în pumni de aplauze.lamineazã în pumni de aplauze.lamineazã în pumni de aplauze.

Acum, când timpul ne izbeºte cu vreAcum, când timpul ne izbeºte cu vreAcum, când timpul ne izbeºte cu vreAcum, când timpul ne izbeºte cu vreAcum, când timpul ne izbeºte cu vre-----mea peste glezne, când genunchii scârmea peste glezne, când genunchii scârmea peste glezne, când genunchii scârmea peste glezne, când genunchii scârmea peste glezne, când genunchii scâr-----þâie ca balamalele de la uºa Raiului ºiþâie ca balamalele de la uºa Raiului ºiþâie ca balamalele de la uºa Raiului ºiþâie ca balamalele de la uºa Raiului ºiþâie ca balamalele de la uºa Raiului ºicapul este un pisc aprins de lumina zãcapul este un pisc aprins de lumina zãcapul este un pisc aprins de lumina zãcapul este un pisc aprins de lumina zãcapul este un pisc aprins de lumina zã-----pezilorpezilorpezilorpezilorpezilor, este momentul sã-i dãm în pãs, este momentul sã-i dãm în pãs, este momentul sã-i dãm în pãs, este momentul sã-i dãm în pãs, este momentul sã-i dãm în pãs-----trare amintirile ºi drumurile noastre spretrare amintirile ºi drumurile noastre spretrare amintirile ºi drumurile noastre spretrare amintirile ºi drumurile noastre spretrare amintirile ºi drumurile noastre sprealtã dimensiune, cãci, cu o credinþã cãaltã dimensiune, cãci, cu o credinþã cãaltã dimensiune, cãci, cu o credinþã cãaltã dimensiune, cãci, cu o credinþã cãaltã dimensiune, cãci, cu o credinþã cãscena poate fi un miraj de amiazã, sauscena poate fi un miraj de amiazã, sauscena poate fi un miraj de amiazã, sauscena poate fi un miraj de amiazã, sauscena poate fi un miraj de amiazã, saurãsãrituri ce þin de magia abandonãrii,rãsãrituri ce þin de magia abandonãrii,rãsãrituri ce þin de magia abandonãrii,rãsãrituri ce þin de magia abandonãrii,rãsãrituri ce þin de magia abandonãrii,sau o cãdere întrsau o cãdere întrsau o cãdere întrsau o cãdere întrsau o cãdere într-o patimã nevinovatã,-o patimã nevinovatã,-o patimã nevinovatã,-o patimã nevinovatã,-o patimã nevinovatã,dar de nevindecat, realizez cã întrdar de nevindecat, realizez cã întrdar de nevindecat, realizez cã întrdar de nevindecat, realizez cã întrdar de nevindecat, realizez cã într-o dis-o dis-o dis-o dis-o dis-----cuþie cu doamna Maria Vcuþie cu doamna Maria Vcuþie cu doamna Maria Vcuþie cu doamna Maria Vcuþie cu doamna Maria Voronca poþi uoronca poþi uoronca poþi uoronca poþi uoronca poþi u-----ºor cãdea în pãcatul liric ºi sã te întorciºor cãdea în pãcatul liric ºi sã te întorciºor cãdea în pãcatul liric ºi sã te întorciºor cãdea în pãcatul liric ºi sã te întorciºor cãdea în pãcatul liric ºi sã te întorcirepetat în anotimpuri de tainã.repetat în anotimpuri de tainã.repetat în anotimpuri de tainã.repetat în anotimpuri de tainã.repetat în anotimpuri de tainã.

Dintotdeauna poeþii, iubirea ºi acDintotdeauna poeþii, iubirea ºi acDintotdeauna poeþii, iubirea ºi acDintotdeauna poeþii, iubirea ºi acDintotdeauna poeþii, iubirea ºi ac-----torii asfinþesc întrtorii asfinþesc întrtorii asfinþesc întrtorii asfinþesc întrtorii asfinþesc într-un veac spre a rã-un veac spre a rã-un veac spre a rã-un veac spre a rã-un veac spre a rã-----sãri în altul, trecerile lor sunt lebedesãri în altul, trecerile lor sunt lebedesãri în altul, trecerile lor sunt lebedesãri în altul, trecerile lor sunt lebedesãri în altul, trecerile lor sunt lebedespre culcuºuri de ape, închideri înspre culcuºuri de ape, închideri înspre culcuºuri de ape, închideri înspre culcuºuri de ape, închideri înspre culcuºuri de ape, închideri în,,,,,sperând în rãsãrituri de lunã plinã.sperând în rãsãrituri de lunã plinã.sperând în rãsãrituri de lunã plinã.sperând în rãsãrituri de lunã plinã.sperând în rãsãrituri de lunã plinã.

ªi acum, când Maria Vªi acum, când Maria Vªi acum, când Maria Vªi acum, când Maria Vªi acum, când Maria Voronca seoronca seoronca seoronca seoronca sebucurã de triumful flãcãrilor de bru-bucurã de triumful flãcãrilor de bru-bucurã de triumful flãcãrilor de bru-bucurã de triumful flãcãrilor de bru-bucurã de triumful flãcãrilor de bru-mã la tâmple, ea crede cã fiecare ac-mã la tâmple, ea crede cã fiecare ac-mã la tâmple, ea crede cã fiecare ac-mã la tâmple, ea crede cã fiecare ac-mã la tâmple, ea crede cã fiecare ac-tor îºi poartã crucea în fiecare spec-tor îºi poartã crucea în fiecare spec-tor îºi poartã crucea în fiecare spec-tor îºi poartã crucea în fiecare spec-tor îºi poartã crucea în fiecare spec-tacol, cã scena este atelierul în caretacol, cã scena este atelierul în caretacol, cã scena este atelierul în caretacol, cã scena este atelierul în caretacol, cã scena este atelierul în carese croiesc vise pentru el ºi pentruse croiesc vise pentru el ºi pentruse croiesc vise pentru el ºi pentruse croiesc vise pentru el ºi pentruse croiesc vise pentru el ºi pentrulumea care, venind sã-l vadã, îi poatelumea care, venind sã-l vadã, îi poatelumea care, venind sã-l vadã, îi poatelumea care, venind sã-l vadã, îi poatelumea care, venind sã-l vadã, îi poateagãþa de gât lauri sau spini.agãþa de gât lauri sau spini.agãþa de gât lauri sau spini.agãþa de gât lauri sau spini.agãþa de gât lauri sau spini.

S-o ajutãm sã-ºi pãstreze credinþaS-o ajutãm sã-ºi pãstreze credinþaS-o ajutãm sã-ºi pãstreze credinþaS-o ajutãm sã-ºi pãstreze credinþaS-o ajutãm sã-ºi pãstreze credinþaºi visele. Dintotdeauna acestea s-auºi visele. Dintotdeauna acestea s-auºi visele. Dintotdeauna acestea s-auºi visele. Dintotdeauna acestea s-auºi visele. Dintotdeauna acestea s-auconjugat la modul personal.conjugat la modul personal.conjugat la modul personal.conjugat la modul personal.conjugat la modul personal.

Lucreþiu EPURE

n profil n

DIVA

actualitatea literarã nr.9 n iunie 20116 confluente

Interviu virtual cu Alexandru MacedonskiÎn Noaptea de martieNoaptea de martieNoaptea de martieNoaptea de martieNoaptea de martie, publicatã în LiteratorulLiteratorulLiteratorulLiteratorulLiteratorul (1882),

Alexandru Macedonski considerã noaptea naºterii sale,blestematã: “Noapte, blestematã noapte, / Clipã rea ºi“Noapte, blestematã noapte, / Clipã rea ºi“Noapte, blestematã noapte, / Clipã rea ºi“Noapte, blestematã noapte, / Clipã rea ºi“Noapte, blestematã noapte, / Clipã rea ºinemiloasã, / Înfiereze-te azi plânsul, / Ca ºi râsul meunemiloasã, / Înfiereze-te azi plânsul, / Ca ºi râsul meunemiloasã, / Înfiereze-te azi plânsul, / Ca ºi râsul meunemiloasã, / Înfiereze-te azi plânsul, / Ca ºi râsul meunemiloasã, / Înfiereze-te azi plânsul, / Ca ºi râsul meuamaramaramaramaramar.”.”.”.”.” Este multã durere în aceste versuri, de poet damnat,de poet blestemat, care luptã cu un destin potrivnic. Aºa afost întreaga viaþã?

- Deºi m-am nãscut la Bucureºti, perioada copilãriei la moºiade la Pometeºti ºi Adâncata a fost cea mai fericitã. Eram copilde vreo ºapte ani, dar nu voi uita niciodatã grãmezile de prunece se strângeau sub fiece pom ºi ce mergeau crescând, cã bãieþiiºi fetele veneau mereu cu postãvile încãrcate, ºi pãrea cã prunãrian-o sã se sfârºeascã de cules, fiindcã da în anul acela roadeîndoite. De sãrbãtorile Paºtilor toatã familia se aduna sub acelaºiscump cãmin.

-Care sunt lecturile care au încununat copilãria luiAlexandru Macedonski?

- În biblioteca defunctului meu pãrinte se gãseau între trei ºipatru mii de volume printre care abia se gãseau zece saucincisprezece cãrþi scrise de autori români între careBolintineanu, Depãrãþeanu, Creþeanu, Alecsandri, Ion Heliade-Rãdulescu.

- Debutul literar are loc la vârsta de 16 ani, când vã aflaþila Viena, apoi vã întoarceþi la Adâncata, (Dolj). Ce aþi simþitla revederea locurilor copilãriei?

- În fine, revãzut-am acele scumpe locuri,/ Acea frumoasãcasã din vârful unui deal/ Pe unde în pruncie sãltam în mii dejocuri/ Cu inima curatã, cu gândul virginal! Am revãzut ºi valeaºi selba-ncântãtoare/ Pe unde Amaradia îºi duce al sãu mers,/ªi am vãzut p-o stâncã- de vânturi ºi de soare/ Cum numelemeu d-acolo nu s-au ºters.

- Din cauza publicaþiei antidinastice 10 Mai, cu prilejulsuirii pe tron a principelui Carol, Alexandru Macedonski enevoit sã plece în strãinãtate la îndrumarea mameiîngrijorate, la reîntoarcerea la locurile natale, sunteþi dusla Vãcãreºti de cãtre poliþia Craiovei pentru trei lunijumãtate. Cum este resimþitã acea perioadã?

- Prima noapte ce petreci la Vãcãreºti este fioroasã. Ideea cãte afli sub acelaºi acoperãmânt cu atâþi ucigaºi ºi rãufãcãtori îþiface o impresiune din cele mai rele. Încuietul zãvoarelor, strigãtul„Cine e acolo?” al sentinelelor sunt de asemenea de naturã a-þimãri neliniºtea. Apoi inima începe sã vinã la loc, mai ales cã N.Fleva, colegul meu de temniþã îmi povestea cum în Americaferestrele penitenciarelor erau împodobite cu ...trandafiri,deþinuþii puteau sã se delecteze cu cântecul ...privighetoriloraflate în coliviile agãþate de gratii.

(Cu privirea aruncatã printre gene, poetul se pierde încontemplarea unui decor îmbietor ºi himeric, uitând cu voluptatede acest loc sordid ºi sumbru.)

-Fiindcã aþi avut de suferit de pe urma ºefului poliþiei,un oarecare Gherghel, aþi ticluit în grabã o adresã din parteaMinisterului de Interne, cum cã poliþaiul Gherghel estenumit prefect. (Un zâmbet de satisfacþie pe chipul poetului).Poliþaiul ia farsa în serios, iar când adevãrul iese la ivealãaþi fost numit administrator al plajei Sulina. Care esteimpresia acelui loc?

-Cât de frumos era, sau mi se pãruse mie acel oraº! Cãlare peunul ºi pe celãlalt þãrm al Dunãrii, sub un cer oriental ºioglindindu-se în micile valuri albastre, ale marei scurgeri deapã, acest oraº se rezema în dreapta ºi în stânga pe nesfârºitelebãlþi ale Deltei.

-Destinul v-a fost influenþat de acea epigramã nefastã,tipãritã o datã cu ultima noapte a lui Mihai Eminescu, carea condus la neînþelegeri de-a lungul timpului. Ce se maipoate adãuga acum?

-În socoteala acestei epigrame nu s-a speculat numai nimicireamea ºi numai înãlþarea lui Eminescu. Mulþumitã ei s-au ridicatmicrobii literaturii de astãzi. Bunãoarã, reputaþiunea lui Vlahuþãn-are altã sorginte. A fost un timp când era destul sã te declariapãrãtor al lui Eminescu ca sã fii proclamat poet sau prozatormare. În asemeni condiþiuni, era logic ca cei mai mulþi sã seazvârle asupra mea. Ziarele lor m-au anatemizat, m-auexcomunicat. Nu este secãturã, care sã nu voiascã sã-mi dealecþiuni literare, nu este om cât de jos cãzut care sã nu voiascãsã-mi dea lecþiuni de moralitate. Acei care-þi mâncaserã în casã(constatã cu mâhnire) sunt cei d-întâi, care sã-þi arunce cu piatra.

-Un Alexandru G. Djuvara, ex-discipol, vã doreºte acum“o înmormântare de clasa 1”, un Mathei Botez demisioneazãde la Literatorul, urmat de alþi membri ai comitetului centralal Literatorului. Începe sã vi se spunã, chiar de cãtre scriitoride alt nivel în comparaþie cu ceilalþi, “Macabronzes” ºi maiales “Macabronski” de cãtre Caragiale, de exemplu, care nuvã mai scoate din „ºeful ºcoalei simboliste, onor dl. Al.Macedonski”. Duiliu Zamfirescu atacã ºi el “nemurirea”Domniei Voastre prin versurile : Cã el toarnã-atâtea bronzuri/Cu ardoare neînfrântã,/ªtie cã posteritatea/N-o sã-i toarneniciodatã. Ce puteþi spune în legãturã cu aceste atitudini?

- Gloria este nestima generalã.- Ce aþi mai precizat în legãturã cu acea epigramã adresatã

lui Eminescu în cel mai nepotrivit moment, cel al agonieiîn faþa morþii?

- Într-o scrisoare lui Gr. Ventura am precizat : Nu sunt þinutsã dau seama nimãnui cui adresez epigrame atunci când adresezepigrame cu necunoscutul X ; v-o declar sus ºi tare ºi socotescca o lipsã de lealitate afirmãri ce ar voi sã desemneze pe oricinealtul. Niciodatã nu am adresat nicio epigramã lui Eminescu.Cea cu pricina era scrisã cu doi ani înainte de nenorocirea ce l-a izbit. ªtiu cã am dat aceastã epigramã la tipar înainte denenorocirea ce l-a izbit. Ea nu putea deci sã-i fie adresatã. ªtiuiar cã întâlnind pe Grig. Ventura în ajunul apariþiunii Literatoruluiºi aflând de la dânsul cã Eminescu a fost dus la casa de sãnãtatea doctorului ªuþu, am venit îndatã la redacþiune, unde i-am dataceastã veste lui Th. M. Stoenescu. Mai mi-aduc aminte, însfârºit, cã Th. M. Stoenescu mi-a atras atenþiunea cã epigramamea din numãrul ce trebuia sã aparã putea sã întâmpine dinpartea unora interpretarea ce i s-a dat. M-am mirat mai întâi depresupunerea ce fãcea Th. M. Stoenescu, dar nu mult dupãaceasta, l-am rugat sã se ducã la tipografie ºi sã-i opreascãpublicarea. Plin de râvnã, ca totdeauna a ºi alergat la impremerianoastrã, dar ziarul apãruse. Este o infamie ce mi-a fost pusã încârcã de oameni interesaþi sã-ºi facã un steag ºi un titlu deglorie din ipocrita ºi falsa milã pentru cel, pe care singuri l-auîmpins în prãpastie ºi care voiau totodatã sã rãstoarne miºcareasufleteascã de la Literatorul.

pe picioare. Dar eu vedem tot, simþeam tot, mã înduioºeam decea mai micã suferinþã, iubeam cu patimã pe mama mea, deºiascundeam cu îngrijire oricui simþirea ºi gândul meu. Eram slab,ºi cu toate acestea mâinile îmi erau cumplite. Pe fratele meumai mare, care mã lovise într-o zi, îl urmãrisem prin toatã curteacu un cuþit, ºi acesta din puþin scãpase ca sã nu fie omorât.Eram, în sfârºit de o mândrie nesuferitã, dar ºi de o bucurie cenu cunoºtea margini... Simþirea îmi era atât de ascuþitã sau debolnãvicioasã încât, dacã mintea nu mi-ar fi fost puternicã,aceastã simþire m-ar fi dus la nebunie.

-Ce ne puteþi spune despre rãbdare?- Rãbdarea este, poate, vitejia cea mai adevãratã ºi forþa cea

mai supremã. Credinþa mea este cã orice om trãieºte atât cât îitrebuie ca sã îºi îndeplineascã misiunea pe pãmânt.

Nici acum în al meu suflet nu stã-nfiptã disperarea.Simt izbânda-n depãrtare printre trudã ºi noi lupte,Cãci unealta neatinsã ce pãstrat-am e: Rãbdarea.-De ce vedeþi în frumos ºi în poezie marea apoteozã a

existenþei divine?-Creaþia ºi contemplaþia esteticã oferã toate consolãrile ºi

satisfacþiile posibile, realizarea supremã a personalitãþii,instaurarea ordinei spirituale, ideale, visate. Ca ºi la destul demulþi alþi fascinanþi ai absolutului, Mallarmé, de exemplu, op-era rãmâne în urma proiecþiei sale ideale

-Ce ne puteþi spune despre Franþa ºi influenþa francezãdin poezii? Se poate vorbi de un complex al modernitãþiiîn general la Alexandru Macedonski, un complex alliteraturii franceze în particular?

-În anul 1884 am migrat în Franþa, “singura patrie aintelectualilor” cãreia îi voi dedica volumul de versuri în limbafrancezã, Bronzes, ecourile nu sunt pe mãsura aºteptãrilor. Pânãmai zilele trecute n-aveam decât un ideal ºi anume Franþa, osingurã dorinþã, sã fiu consacrat pot pe malurile Senei ºi osingurã aspiraþie, sã fiu îngropat la Invalides alãturi de Napo-leon. Francezii sunt un popor gentil, dar au un alt suflet decât almeu. M-am simþit totdeauna strãin printre dânºii, oricât deprietenoºi s-au arãtat pentru mine ºi strãin am rãmas deasemenea oriunde nu m-am aflat printre ai mei. Ce aº cãuta euacuma printre alte neamuri?... ªtiu: Judecam altfelodinioarã…Eram tânãr!... Nu fãceam osebire între om ºi om,de orice limbã sã fii fost, ºi între þarã ºi þarã. Dar vremea a trecut,ºi adevãrurile mari mi s-au destãinuit ºi am aflat astfel cã numaivãile, câmpiile ºi dealurile þãrii mele sunt frumoase. Am doritsã impun Le fou? pe scenele pariziene ºi n-am reuºit. Pentru cãa venit între timp Primul rãzboi mondial, proiectul a cãzut, amintrat într-o crizã de galofobie, nu-i mai suportam pe francezi,deºi toatã viaþa am fost obsedat de literatura francezã. ÎnRondelurile Senei, Parisul îmi apare ca Oraºul – Iad, ca un local maculãrii ºi al compromisurilor, al abjecþiei morale.

-Care este dorinþa ce a rãmas veºnicã pentru posteritateasecolului XXI?

-În avântul cãtre ideal aº dori sã trag ºi sã purific întreagaimperfecþie a lumii!

Era o lege a mea voinþãPrin sufleteascã poezie.

BIBLIOGRAFIE:MACEDONSKI, Alexandru, 2004, Opere. I. Versuri. Prozã în

limba românã, ediþie alcãtuitã de Mircea Coloºenco, Introducerede Eugen Simion, Bucureºti: Editura Fundaþiei Naþionale pentruªtiinþã ºi Artã, Univers Enciclopedic

MACEDONSKI, Alexandru, 2004, Opere. II. Dramaturgie.Traduceri ºi adaptãri în limba românã. Versuri. Prozã.Dramaturgie în limba francezã. Ediþie alcãtuitã de MirceaColoºenco, Introducere de Eugen Simion, Bucureºti: EdituraFundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã, Univers Enciclopedic

MACEDONSKI, Alexandru, 2007, Opere. III. Publicisticã(Literatorul. 1880 -1919), ediþie alcãtuitã de Mircea Coloºenco,Introducere de Eugen Simion, Bucureºti: Editura FundaþieiNaþionale pentru ªtiinþã ºi Artã, Univers Enciclopedic.

Costina Violeta MIRON

- Existã efectiv la Alexandru Macedonski un “fatalism”?- N-am noroc. Sã fie voia soartei. Ce pot sã fac? Nu e deajuns

sã scrii un cap de operã, sau sã fii om de geniu, ci mai e ceva.Acest ceva se numeºte norocul... Pentru mai toþi oamenii cariau lãsat urme prin faptele lor, numai norocul singur ºi-a spuscuvântul hotãrâtor.

- De unde ideea de a înfiinþa Cenaclul Literatorul?- Sã mã... cu câþiva tineri, prieteni buni, inteligenþe cutezãtoare,

ºi cu ei împreunã sã pun la cale pãmântul ºi cerul...-Ce vã doriþi pentru literatura românã ?-Eu aº mai vrea ºi altceva: Sã nu mai luãm modele nici chiar

din alte literaturi. Românul sã fie român, ungurul ungur, iar rusulmuscal. Fiindcã vedeþi : aceste deghizamente sufleteºti sunt maimult decât nimic.

- Referitor la Poema poemelorPoema poemelorPoema poemelorPoema poemelorPoema poemelor, ce este o poemãpoemãpoemãpoemãpoemã, luatãîntr-un înþeles mai larg, nu numai ca gen literar, dar ºi cadefiniþie globalã a poeziei?

- O poemã ... dupã mine, trebuie sã conþinã tot: supãrare,suferinþi, lãcrãmi, disperãri, dezgustãri, scepticism, filosofie,credinþã, ironie, amor, înþelepciune, nebunie. O poemã trebuiesã fie însãºi inima omului. Totul trebuie sã întâlneascã într-însaîn confuziune ºi pe neaºteptate, aºa cum este în viaþa realã.Râsul sã fie lângã plâns; ura lângã amor. De la sublim la trivial,iatã ce înþeleg eu prin o poemã, iatã ce trebuie sã fie ea! Pentruacest cuvânt, ea se compune din tot ce s-a scris ºi s-a fãcutpânã acuma, bun sau rãu, ºi se numeºte poema omenirii.

-Care este concepþia Domniei Voastre despre viaþã?-Pentru mine, viaþa are un conþinut precis, aproape apriorioc,

un sens, o structurã, o tipologie, o ierarhie proprie de valori. - Alexandru Macedonski este prin definiþie un refractar,

un nonconformist, un veºnic predispus la revoltã, dar esteînchinat spre confesiune. Macedonski este prin definiþieun sociabil, chiar un monden, el nu fuge de lume ci numaide lumea filistinã, vulgarã, duºmãnoasã, care-l fluierã dela galerie ºi-l înjurã în presã. Structura sa sufleteascã, netantiburghezã, nu se putea desfãºura în voie în aceastãsocietate. Puteþi sã vã definiþi în câteva cuvinte?

- Nici muma, nici tatãl meu, nici fraþii ºi nici camarazii de ovârstã cu mine nu ghiceau ce aripi de soare are la suflet ºi în cetãvãliri de noroaie m-ar fi dus gândul dacã acesta m-ar fi pãrãsit.Ochii mei erau mai totdeauna coperiþi de ceaþã, aºa cã pãreanepãsãtor pentru tot ce se petrece împrejuru ºi cã umblãnepãsãtor pentru tot ce se petrece împrejur ºi cã umblu dormind

Din expoziþia de picturã „Poduri” a artistei MagdalenaParee-Hahn, gãzduitã de Galeria Pro Arte Lugoj

actualitatea literarã 7nr.9 n iunie 2011 invitatul revistei

Virgil DiaconuLolita cireºelor

Lolita cireºelor a luat puterea în regat.Ea spulberã cãderile mele de peste ziºi îmi dã de visat pentru restul de noapte,pentru deºertul cu stele.Cu un singur sân, ea aduce la mine neliniºteaºi îmi pune în braþe vãzduhul.Regina nopþii, grãdina mea cu stele.

Ea îmi livreazã la domiciliu noul set de iluzii:picioarele lungi ºi de piersicã ce îºi desfac piersicaprintre cadavrele zilelor de pânã acum.Desigur, amãgirile ascunse sub bluzãmã vor mai þine în viaþã o vreme.

Iatã o vacanþã pe plaja cu lunã a trupului tãu.

Lolita cireºelor a luat puterea în regat,cum îºi aruncã victorioasã rochia de stele prin noaptea odãii.Aceasta e noaptea în care voi sparge luna de coapsele tale!Ia seama: securea, rugãciunile meles-au mutat între pulpe.

Piersicã

Nu am reuºit nici azi sã dau bine în pagina zilei.Tocmai când aparatele foto ºi camerele de luat vederierau cu ochii pe mine, tocmai atunci mi-am scos cravataºi m-am descheiat la cãmaºã.ªi am lãsat sã se audã bãtãile inimii.Bãtãile, pentru femeia picioarelor lungi ºi de piersicã,pentru femeia rãzboinicã. Pentru femeiacare s-a promis cearºafurilor mele, cu toate stelele.ªi puþin a lipsit sã-mi fac publicrãzboiul din cearºafurile aºteptãrii,spre deliciul camerelor de luat vederi ºi al ziarelor.

Puþin îmi pasã de camerele lorcare iau vederi din neliniºtea mea!Puþin îmi pasã de aparatele lor de filmat singurãtatea,mi-am zis, în timp ce picioarele tale îmi alergau prin creierºi strugurii tãi îmi cãutau setea!

Desigur, mâine se vor strâmba iarãºi de râscu ziarul în mânã tinerele doamne, prin birouri. – Iar s-a descheiat la cãmaºã expiratul ãla,care o þine una ºi bunã cu studenta lui,vor chicoti tinerele doamne la cafea dimineaþa,trezindu-ºi singure sânii cu mâna pe sub bluzã.

Puþin îmi pasã de aparatele lor,de camerele lor de filmat singurãtatea, mi-am zis,în timp ce treceam în fugã strada dintre mine ºi tinecu picioarele tale în creier,pe sub ploaia de înjurãturi a limuzinelor,grãbit sã desfac, chiar pe marginea acestei nopþi, piersica.De-a dreptul grãbit sã o desfac chiar acum,ca sã nu o mai iei razna ca data trecutã,când ai nimerit chiar în aparatele foto,când ai dat buzna pe prima paginã a ratãrii mele politice,spre bucuria doamnelor care chicotesc rãsfoind ziarul,la cafea dimineaþa, ºi careîºi trezesc singure sânii cu mâna pe sub bluzã.

Deocamdatã, Lolita cireºelor nu se mai aratã vederii.Încã nu, bine închisã cum o þin în emisferele mele,în celulele visului. Bine închisã în celulele visului,în trandafirii aprinºi. Atâta doar cã, uneori,îmi scot ºtreangul de la gât ºi mã deschei la cãmaºã,cã umblu cu picioarele goale pe asfaltºi cã mã cert cu norul de vrãbii.Atâta doar cã în dimineaþa aceasta,când am vãrsat cana cu lapte,te-am lins de pe jos, femeie de lapte…Atom cu atom, de pe jos.

Da, cineva de la capãtul nopþii încã mã pune pe jar,un piersic întreg îmi înfloreºte în creier.

1001 de nopþiÎncã o datã visele mele s-au trezit cu cuþitul în spate.

De la o vreme,te iubesc numai pe clapele disperãrii numite Bach.Printre degete îmi luneci ca o apã.

Nici nu mai ºtiu dacã suntem în lumea realãsau în cea virtualã,dacã aceasta este mâna din vissau mâna la care te-ai tãiat în poemele mele de dragoste.Oricum, eu nu am altã scãpare decât trupul tãu,acest exemplar unic al celor 1001 de nopþi.Trupul tãu, care se povesteºte searã de searãºi în felul acesta mai câºtigã o zi.

Desigur, în ultima vremeeu fac naveta între femeia din visºi femeia care s-a tãiat la deget în gândurile mele.Acum, ea pregãteºte un incendiu în întunericul camerei.Altfel, pentru ce aº mai þine în viaþã trupul tãu,acest exemplar al celor 1001 de nopþi,al celor 1001 de fantasme?

Da, trupul tãu inventeazã pentru mine ziua de mâine.ªi te scapã ºi în noaptea aceasta de la moarte.

Printre degete îmi luneci ca o apã.

Femeia secretãLocuiesc într-o bãtaie de inimã.De când ai trecut pe la mine cu norul de vrãbii,aici locuiesc. De când þi-ai uitat mâinile la masa de scrisºi picioarele printre cearºafuri.

Libelula, desigur, ar fi prea puþin pentru freamãtulpe care l-ai lãsat la mine asearã.

Râsul tãu decapiteazã balaurul cu ºapte capete.ªi picioarele tale îmi dau peste cap toate planurile de viitor,toate victoriile care mã aºteaptã cu surle ºi trâmbiþe la uºã.Lumina picioarelor tale!Floarea soarelui ascunsã între pulpe!

Vezi, de când râsul tãu mi-a intrat în casãîntunericul bate-n retragere.

Degeaba te ascunzi în florile de cireº.Ele te-au dat întotdeauna de gol.

Degeaba te ascunzi în norul de vrãbii!Ele te-au trãdat întotdeauna cu clinchetele lor.

Ia nu mai chicoti prin camera mea!Vezi sã nu trezeºti întunericul!

BanchetulTu îmi aduci noaptea în pumni.Nici nu mai ºtiu dacã apa cea vieam bãut-o din Sfânta Scripturã sau din mâinile tale.Întotdeauna încurc lucrurile când te afli prin preajmã,când dau iama prin masa întinsã a bogãþiilor tale.

– Puteþi sã intraþi, domnule, îmi spunereprezentantul opiniei publice plãtit de Guvern,care rupe biletele la intrare.ªi care ne gestioneazã atât de bine clipele de tandreþe.

– Puteþi sã intraþi. Bufetul suedez al deliciiloreste special pregãtit ca sã vã ofere tot ce poftiþi,absolut totul. Nu vã mai faceþi atâtea probleme –masajul de întreþinere ºi rãsfãþulsunt plãtite din fonduri comunitare,ca ºi salubritatea ºi ecarisajul.Oricum, subvenþia dumneavoastrã bugetarãnu ºi-ar permite niciodatã o asemenea noapte;o asemenea noapte sub pomul cunoaºterii,sub picioarele cunoaºterii. Fiþi liniºtit, domnule,

totul – de la prima atingere ºi pânã la ultimul geamãt –este achitat de noi. Numai sã fiþi dumneavoastrã mulþumit!Numai sã fiþi dumneavoastrã mulþumit,ca un om de culturã ce sunteþi! ªi ca sã nu mai lãtraþiprin ziare ºi prin poemele dumneavoastrã carnivorecã Democraþia de cabaret a împãrþit lumea în douãºi cã Fericirea se plimbã numai cu jeepurile bicameraleºi guvernamentale. Aici totul e gratis, v-am spus,numai sã întindeþi mâna, domnule.

ªi eu dau nãvalã în bufetul suedezºi îmi umplu buzunarele ºi celulele.Pentru acasã le umplu, pentru nopþile lungiîn care mãsor zãdãrnicia pânã la tine.Pentru nopþile în care mãsor zãdãrnicia;pas cu pas ºi stea cu stea zãdãrnicia!Ba, uneori, mã pomenesc cântând Beethovenpe clapele disperãrii,de la Oda bucuriei la Marºul funebru.

E-adevãrat, deocamdatã cânt în surdinã.Oda bucuriei în surdinã, ca sã nu stric petrecereaacestor preacuvioºi ai manelelor,care au ºi ei parte egalã la festin.

Oda bucuriei în surdinã,sau trupul meu înfipt pânã-n plãsele în tine.– Lãsaþi-o mai uºor cu imaginaþia, domnule,ºtiþi prea bine cã ea v-a jucat întotdeauna festeºi cã femeia dumneavoastrã din visnu s-a întâlnit niciodatã cu femeia din carne ºi oase.Studenta care vã dã foc mai are ºi alte obligaþii –mi-a ºoptit la ureche îngerul meu pãzitor –,îngerul de serviciu, cel pus sã îmi fotografiezegândurile ºi bãtãile inimii.

Da, poate cã ar trebui sã îmi ocup locul cuvenitîn cratiþa socialã; sã stau la coadã,aºteptând sã-mi vinã rândul dupã jeepurile parlamentarilor.ªi dupã falusul de la minister,care te plimbã prin restauranteºi te rãsfaþã cu icre negre în fiecare searã.

– Nu vã mai implicaþi afectiv – mi-a spus îngerul meu pãzitor,oricum nu veþi pune niciodatã stãpânire pe zâmbetul ei 4x4,care te scoate din minþi. ªi nu mai încercaþi sã opriþi totulpentru dumneavoastrã. Nu mai suntem în Evul Mediu,ca sã ne îngropãm femeia sub lacãte. Oricum,chiar dacã harul ei se împarte tuturor,de fapt, el nu se împarte – mi-a spus îngerul,trecând pe nesimþite cu speculaþiile salede la bufetul suedez la doctrina divinã. Aºa mi-a spus,aruncându-mi în aer ultimele oaze ale speranþei.

Harnice molii rod catifeaua primelor atingeri.

Patul e gol ca o stepã prin care doar visul aleargã cãlare.

Sânii tãi râd în hohote sub bluzã.

Scripturã

Pentru cã bucuria mi-a fost întotdeauna strãinãºi am dat afarã din casa mea toate sãrbãtorileîn aºteptarea duhului care îmi bântuie nopþile,pentru cã am bãut singur cu îngerulcând tu încercai uºile închise ale duhului meu,pentru cã m-am depãrtat de tineºi nu þi-am spus despre toate acestea nimic,ia tu în stãpânire viaþa de care acum mã despart:vuietul pãdurii, cântecul sturzului…Ia tu copacii, ia toate frunzele!Ia greierii, aceste poeme de dragostepe care le-am scris mai demult,încã de la începutul lumii.

ªi ca sã mã ierþi întru totul,aflã cã ultimele poeme de dragoste sunt aici,în inima mea. Dacã vrei poþi sã le-asculþi bãtaia.Dacã vrei poþi sã îþi vezi în ele chipul ºi mâinile.

Ca dovadã cã încã te port în celule ºi nervi,ca dovadã cã nu vei pleca niciodatã.

LOLITA CIREªELOR

George Pasaactualitatea literarã nr.9 n iunie 20118 scoaladepoezie

Erwin Lucian BureriuPluta meduzeiPluta meduzeiPluta meduzeiPluta meduzeiPluta meduzei1.…ªi doar AM FOST, când zile existarãªi totul era demn de-a fi trãit.Eram bogaþi spiritual – o varãPornitã pe Ocean spre Infinit.

Catarge oscilau, un metronomªi-un timp albastru, tânãr, ce se zbate.ªi-n forfotã, pe punte, poate ne-omFi împlinit, prin jerbele sãrate,

Splendid pictaþi de briza cea solarã,Când noi prindeam parâmele de cer,Iar pânzele greoaie se bombarã,Purtând un sens în vântul efemer.

Dansând în val zvâcnea prova sonorã,Se bifurca siajul argintiuCu amintiri de veacuri sau de-o orã;ERAM ÎNTREG AL VIEÞII MELE FIU.

În lacuri de-acalmie, în tempeste,Nu pãrãseam speranþa, sfânt-umanã.Pluteam pe-o navã-n depãrtãri celeste,Ca albatroºii,-n zbor fãrã prihanã.

ªi doar ERAM în zilele acele,Când totul era demn de-a fi trãitªi-o coerenþã se citea în stele,Pãrând a ne-orienta la nesfârºit…

2.În fiecare-i câte-o fisurã nevãzutã,Iar clipperul cel suplu, cu borduri de azurªi velele-i dansante, anticipeaz-o plutãPentru-echipajul nostru, cu sufletul impur.

Trãdarea e internã; de-acum o sã se vadã!Venit-a ºi momentul când n-o sã te mai minþi:S-A RIDICAT STINDARDUL CEL NEGRU-N ARBORADÃ,Suntem piraþi de cuget, cu ºiºul între dinþi.

E-n fiecare-o stâncã, un val fatal, o trombãªi-o urã ce scufundã-n neant Neandertahl.ªi spiritul, atâta cât a rãmas, sucombã,Târându-ne-aspiraþiile nobile-n aval.

Ziceam c-a fost furtunã de veacuri schimbãtoare,Muºcând din continente, planeta dislocând;Un univers de valuri s-a ridicat din mare,Cum trupul se separã de propriu-i sens ºi gând.

AM CONCEPUT FURTUNA; am pus în aplicareDistrugerea forþatã a navei- amiral.Instinctul palid ce-a mai rãmas în fiecare,Ne-agaþã de catarge rãtãcitoare-n val.

Un sâmbure de ceaþã, un rest din ce a fostNe-adunã laolaltã, înghesuiþi o sutãPe-un cosmos de fragilã-ntrupare fãrã rost,Închipuind infima raþiune, pe o PLUTÃ…

3.Orice naufragiu-i o lansare,Când o plutã-þi faci din ce-a rãmas;Cine n-a murit, de-acuma areÎncã ºanse, deci, pe noul “vas”.

Se improvizeazã un catarg,Fâlfâie cãmãºi în “arboradã”;Valuri mai domestice se sparg,Soarele începe sã ne vadã.

Þãrmuri nu-s; doar orizontul plat.Foamea guverneazã elegant.Cine va fi primul devoratVa decide noul comandant.

El rãmâne ultimul pe navã,Singur, pânã velele se rup;Sânge îºi va bea din vena-cavã,Muºchii-ºi va muºca apoi din trup…

4.Mai vieþuim pe-o plutã rãmasã dintr-un vasCe a pierit în valuri cu cei mai buni din noi.Pe resturi de catarge,-n derivã am rãmasÎn marea mult prea calmã, în Marea-de-Apoi.

Supuºi spre-a da viaþã murind…ºi poate toþiO vom sfârºi pe pluta pornitã spre Niciunde.Suntem avizi de carne ºi criminali ºi hoþi;

Umanã-i doar speranþa, plutind abject pe unde.

Printr-o minune, dacã vã vom vedea în port,Ce “supravieþuire” vom spune cã ne-aduce?Cãci poartã fiecare în sine câte-un mortªi-n veci târî-vom umbre de lemn, strigând a cruce…

Dã-mi viaþa ta, ce moare, dã-mi spiritul tãu dens;Le voi purta în larguri, de-acum pânã se poate.Nu vãd de ce sã moarã cu toþii, fãrã sens,ªi n-are rost VREUNUL spre infinit sã-nnoate.

…Sunt ultimul. Pustiul albastru-i tot mai larg.Cu sângele ‘cerc fapta Meduzei a descrie.Cãtre pieire-mi urcã fãptura pe catargªi-n loc de pânzã,-i petecu-acesta de hârtie…

5.

…Au decis cã trebuie sã mor,Ei crezând c-astfel va fi mai bine.Tineri sunt, de-acum totu-i al lor.Le-am creat un spaþiu. Le-aparþine.

Nici trecut de viaþã, nici senil;Le va trebui un revolver,Dacã nu voi trage-ntr-un azil,De nu m-oi zvârli-ntr-un puþ de cer…

Cei ce ne-au fost plozi, vor sã conducã;Noi i-am modelat, aºa-i avem.Înc-o generaþie caducãSe-ntrupeazã dintr-un vechi totem.

Le-am lãsat istoria pletoasãCe mi-au dat-o-ai mei la rândul lor……Voi pleca, pe înserat, de-acasãªi voi deveni, de-atunci ogor…

6.Nu e loc pe puntea de comandã;Timonier se crede bun oricine.Echipajul seamãnã a bandã,Balansându-se-ntre rãu ºi bine.

De altfel, voi fi de-acord sã plec,Cã de-acum suntem prea mulþi, c-o…pipã.I-am luat pe-atâþia la edec;Nu e timp; conteazã înc-o clipã.

Mã împachetez în poezieªi aºtept pe punte ºi mã plouã.Pãrãsit pe-o insulã pustie,Poate c-o sã-ncep viaþã nouã.

7.De-atâþia ani am aripi, dar ºi gheare;Pot fi adolescentu-adoleascet,Bãtrân libidinos, din os, ce-ºi areAzilu-n umbre, aburind sonet.

Paraºutist ºutit de-o mitralierã,Sau ucigaº plãtit cu solzi de crap,Închis în trupu-n care gândul sperã,De propriu-mi schelet reuºind sã scap.

Mai multe vieþi, la mixer conectate,Trãit-am, stereofonic ºi sincron,Iar vârsta-mi s-a uscat pe jumãtate,Sau a înmugurit c-un semiton.

În spaþiu-acestui timp mã miºc lejer,Apar sub orice chip ce-mi aparþine,Ca-n largul spectru, guvernat de cerªi scot cuþitul împlântat în mine…

8.Pãdure, taci, acum, ca-ntotdeauna.L-am îngropat, sub frunze negre,-aici.Am sãvârºit, aºadar, încã unaDin crimele din seria de kitsch.

Nu-l vor gãsi nicicând pe ucigaº;S-a volatilizat pãcatul, fãrã patã.E-atât de relaxant sã fii iar laº,Perpetuând secretul înc-odatã.

Din nou e-o zi: trebuie sã disparã.Am repetat ceea ce n-aº fi vrut.Aceastã viaþã, nu e prima oarã,Când aº fi vrut s-o iau de la-nceput...

...Din nou trec prin pãdurea foºnitoarePãzit de veºnic bunul dumnezeu;Cuþitu-aflat în pumnul meu nu doare –ªi ucigaº ºi cel ucis sunt eu.

izvorul sângeluiizvorul sângeluiizvorul sângeluiizvorul sângeluiizvorul sângeluin-ar trebui nimic sã te doarã,în trafic, totul este imprevizibil:inima pompeazã sânge,capul e pe umeri,pãsãrile trec în zbor,apa e rece.

când toate izvoareleau fost astupate,ar trebui sã-þi fie iubire;cãutãtorii de apã,cu nuiele de-alun,bat pãmântul uscat;ºi tu, cu o hartã în inimã,cu luna tot mereu înainte,cauþi izvorul sângelui.

când omenia e pusã la colþ,ai grijã, pãstreaz-o în sânge:nicio apã cu mâlnu-i va tulbura limpezimile;cine construieºte palate în noriparte va avea parte de strãlucirea peniþei,în loc de stilet înfipt în inimã.

ce ofrandã sã mai aducispre iertarea a ce nu se uitã?lumânarea îþi spune mai bine ceea ce eºti:cearã topitã la cãpãtâiul speranþei,os frãgezit sub poveri fãrã seamãn,ochi rãmaºi pironiþi în luminã.

de-aceea, n-ar trebui nimic sã te doarã,chiar de nu ai în loc de inimã o ghearã.

e timpul pentru dore timpul pentru dore timpul pentru dore timpul pentru dore timpul pentru dortrebuia sã fii mâinele meu,strãlucitor pe scara absenþei,cu plin sã vii în calea aºteptãrii,nicio dimineaþã sã nu mã trezeascãfãrã mângâierea palmelor tale.acum înfloresc pomii pentru alte iluzii hoinare;eu trec fãrã sã iau în seamã nectarulîn care primãvara ºi-a trecut frumuseþea,limpezimea cerului stinsã-n albastru,vãd numai tãciunele ca amintire a focului.fãrã dor, va veni mai curând înserarea,vom ºti cã n-am fost decât umbre într-un vis lunecos,de-aceea toate ne dor, toate ne strigã-ntr-un glas:„e timpul pentru iubire, e timpul sã v-aduceþi amintecã toate clipele au muguri ºi vor înflori pentru voi.strãlucirea voastrã va trece în alþii, veºtejireae ultima barierã înaintea nopþii. nimic nu-i pierdut:timpul are memorie pentru toate cele ce sunt.þineþi-vã bine! treceþi pe o punte îngustã.ºi-n balans e timp pentru dor”.

cu tine, totul începecu tine, totul începecu tine, totul începecu tine, totul începecu tine, totul începefãrã tine, îmi pierd locul în cartea viilor,nu mã primesc nici morþii, cicã n-am ajuns celebru,iar pasul meu e prea scurt pentru marea întindere.

fãrã tine, umblu brambura prin deºertul de oameni;dezabonat la real, citesc în stele rãcealaºi-aºtept o furtunã sã mãture praful,sã rãmânã doar literelepe o piatrã cenuºie.

fãrã tine, m-aº întoarce în semne sã le iau pulsul,pânã aº deveni bãtaia în plus.

dar ce bine-i cu tine când îmi spui sã rãmân,pot sã iert pânã ºi morþii tãiºul,stelelor – indiferenþa,deºertului – amãgirea.

sã recapitulãmsã recapitulãmsã recapitulãmsã recapitulãmsã recapitulãmîn ploaie, copacii au solzi,frunzele au cicatrice,apa se-adunã în cercuri.

þi-auzi pulsul în inima unui copac,ai mai mult decât simþul poveºtii.

cu totul altã geometrie, când te izbeºti de o piatrã.

,

actualitatea literarã 9nr.9 n iunie 2011 scoaladepoezie

Concursului NaþionalConcursului NaþionalConcursului NaþionalConcursului NaþionalConcursului Naþionalde Literaturãde Literaturãde Literaturãde Literaturãde Literaturã

Agatha Grigorescu BacoviaAgatha Grigorescu BacoviaAgatha Grigorescu BacoviaAgatha Grigorescu BacoviaAgatha Grigorescu BacoviaAsociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu Bacovia” ºi PrimãriaAsociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu Bacovia” ºi PrimãriaAsociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu Bacovia” ºi PrimãriaAsociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu Bacovia” ºi PrimãriaAsociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu Bacovia” ºi Primãria

oraºului Mizil organizeazã a cincea ediþie a Concursuluioraºului Mizil organizeazã a cincea ediþie a Concursuluioraºului Mizil organizeazã a cincea ediþie a Concursuluioraºului Mizil organizeazã a cincea ediþie a Concursuluioraºului Mizil organizeazã a cincea ediþie a ConcursuluiNaþional de Literaturã „Agatha Grigorescu Bacovia”.Naþional de Literaturã „Agatha Grigorescu Bacovia”.Naþional de Literaturã „Agatha Grigorescu Bacovia”.Naþional de Literaturã „Agatha Grigorescu Bacovia”.Naþional de Literaturã „Agatha Grigorescu Bacovia”.Participanþii (nu existã condiþii de vârstã, apartenenþã la U.S.R.Participanþii (nu existã condiþii de vârstã, apartenenþã la U.S.R.Participanþii (nu existã condiþii de vârstã, apartenenþã la U.S.R.Participanþii (nu existã condiþii de vârstã, apartenenþã la U.S.R.Participanþii (nu existã condiþii de vârstã, apartenenþã la U.S.R.etc) vor trimite, pânã la data de 10 septembrie 2011: Pentruetc) vor trimite, pânã la data de 10 septembrie 2011: Pentruetc) vor trimite, pânã la data de 10 septembrie 2011: Pentruetc) vor trimite, pânã la data de 10 septembrie 2011: Pentruetc) vor trimite, pânã la data de 10 septembrie 2011: PentruSecþiunea Poezie: 15 poezii pe suport electronic (e-mail sauSecþiunea Poezie: 15 poezii pe suport electronic (e-mail sauSecþiunea Poezie: 15 poezii pe suport electronic (e-mail sauSecþiunea Poezie: 15 poezii pe suport electronic (e-mail sauSecþiunea Poezie: 15 poezii pe suport electronic (e-mail sauC.D). Pentru Secþiunea Prozã: 15-20 pagini culese cuC.D). Pentru Secþiunea Prozã: 15-20 pagini culese cuC.D). Pentru Secþiunea Prozã: 15-20 pagini culese cuC.D). Pentru Secþiunea Prozã: 15-20 pagini culese cuC.D). Pentru Secþiunea Prozã: 15-20 pagini culese cudiacritice (corp Tdiacritice (corp Tdiacritice (corp Tdiacritice (corp Tdiacritice (corp Times New Roman - 14).imes New Roman - 14).imes New Roman - 14).imes New Roman - 14).imes New Roman - 14).

Pentru ambele secþiuni textele se semneazã cu numelePentru ambele secþiuni textele se semneazã cu numelePentru ambele secþiuni textele se semneazã cu numelePentru ambele secþiuni textele se semneazã cu numelePentru ambele secþiuni textele se semneazã cu numelereal (dacã autorul doreºte sã fie publicate sub pseudonim,real (dacã autorul doreºte sã fie publicate sub pseudonim,real (dacã autorul doreºte sã fie publicate sub pseudonim,real (dacã autorul doreºte sã fie publicate sub pseudonim,real (dacã autorul doreºte sã fie publicate sub pseudonim,va specifica acest lucru). Se anexeazã un scurt C.Vva specifica acest lucru). Se anexeazã un scurt C.Vva specifica acest lucru). Se anexeazã un scurt C.Vva specifica acest lucru). Se anexeazã un scurt C.Vva specifica acest lucru). Se anexeazã un scurt C.V. ce va. ce va. ce va. ce va. ce vacuprinde, obligatoriu: adresele de corespondenþã (adresacuprinde, obligatoriu: adresele de corespondenþã (adresacuprinde, obligatoriu: adresele de corespondenþã (adresacuprinde, obligatoriu: adresele de corespondenþã (adresacuprinde, obligatoriu: adresele de corespondenþã (adresapoºtalã, e-mail, nrpoºtalã, e-mail, nrpoºtalã, e-mail, nrpoºtalã, e-mail, nrpoºtalã, e-mail, nr. de telefon) precum ºi o fotografie. de telefon) precum ºi o fotografie. de telefon) precum ºi o fotografie. de telefon) precum ºi o fotografie. de telefon) precum ºi o fotografie(JPEG, TIF) cu latura mare de minimum 15 cm.(JPEG, TIF) cu latura mare de minimum 15 cm.(JPEG, TIF) cu latura mare de minimum 15 cm.(JPEG, TIF) cu latura mare de minimum 15 cm.(JPEG, TIF) cu latura mare de minimum 15 cm.

C.D.-urile expediate prin poºtã (verificaþi corectitudineaC.D.-urile expediate prin poºtã (verificaþi corectitudineaC.D.-urile expediate prin poºtã (verificaþi corectitudineaC.D.-urile expediate prin poºtã (verificaþi corectitudineaC.D.-urile expediate prin poºtã (verificaþi corectitudineaformatãrii!) se trimit în plic, pe adresa: Asociaþia Culturalãformatãrii!) se trimit în plic, pe adresa: Asociaþia Culturalãformatãrii!) se trimit în plic, pe adresa: Asociaþia Culturalãformatãrii!) se trimit în plic, pe adresa: Asociaþia Culturalãformatãrii!) se trimit în plic, pe adresa: Asociaþia CulturalãAgatha GrigorescuAgatha GrigorescuAgatha GrigorescuAgatha GrigorescuAgatha Grigorescu

Bacovia, strBacovia, strBacovia, strBacovia, strBacovia, str. Agatha Grigorescu Bacovia, nr. Agatha Grigorescu Bacovia, nr. Agatha Grigorescu Bacovia, nr. Agatha Grigorescu Bacovia, nr. Agatha Grigorescu Bacovia, nr.13 A, Mizil,.13 A, Mizil,.13 A, Mizil,.13 A, Mizil,.13 A, Mizil,jud. Prahova.jud. Prahova.jud. Prahova.jud. Prahova.jud. Prahova.

TTTTTextele prin e-mail vor f i expediate la adresa:extele prin e-mail vor f i expediate la adresa:extele prin e-mail vor f i expediate la adresa:extele prin e-mail vor f i expediate la adresa:extele prin e-mail vor f i expediate la adresa:lucian_manailescu@yahoo.comlucian_manailescu@yahoo.comlucian_manailescu@yahoo.comlucian_manailescu@yahoo.comlucian_manailescu@yahoo.com

Primirea textelor va fi confirmatã telefonic sau prin e-Primirea textelor va fi confirmatã telefonic sau prin e-Primirea textelor va fi confirmatã telefonic sau prin e-Primirea textelor va fi confirmatã telefonic sau prin e-Primirea textelor va fi confirmatã telefonic sau prin e-mail. Câºtigãtorii (desemnaþi de juriul prezidat de d-l Aca-mail. Câºtigãtorii (desemnaþi de juriul prezidat de d-l Aca-mail. Câºtigãtorii (desemnaþi de juriul prezidat de d-l Aca-mail. Câºtigãtorii (desemnaþi de juriul prezidat de d-l Aca-mail. Câºtigãtorii (desemnaþi de juriul prezidat de d-l Aca-demician Eugen Simion) vor fi anunþaþi în timp util, îndemician Eugen Simion) vor fi anunþaþi în timp util, îndemician Eugen Simion) vor fi anunþaþi în timp util, îndemician Eugen Simion) vor fi anunþaþi în timp util, îndemician Eugen Simion) vor fi anunþaþi în timp util, înlegãturã cu festivitatea de premiere.legãturã cu festivitatea de premiere.legãturã cu festivitatea de premiere.legãturã cu festivitatea de premiere.legãturã cu festivitatea de premiere.

Din expoziþia de picturã „Poduri” a artistei MagdalenaParee-Hahn, gãzduitã de Galeria Pro Arte Lugoj

EmoþieEmoþieEmoþieEmoþieEmoþiePicuri de sângeîmi pãrãsesc ochiiîn ºiruri-unul dupã unul dupã altul....Ar fi doar normal cao emoþie atât de precisã,resimþitã în fiecare celulã a corpului,sã aibe un motiv precis sub semnulexistenþei sale.Însã nedumerirea rãmâne...Ca o umbrã dupã apus.neinvitatã,fãrã rost...

* * * * *Aº vrea sã ºtiuExactCe umbrã hrãneºte întunericul turmentãriimele -sã o cuprind în palmesã îi las existenþa rece în seama cãlduriipale a corpului meuºi apoi sã o sugrum -ca pe un demon în chip de omsã o strivesc -ca pe o umbrã sub paºii repezisã o ucid -ca pe o durere dulce ºi amarã...

PoftescPoftescPoftescPoftescPoftescAº fi vrut ca buzele tale sã fi fost virginecând m-ai sãrutat...Sã fiu pãcatul tãu primordial...Pasiunea ta cea dintâi...

Aº fi vrut sã bei din cupa meaPlinã în voluptatea pasiunii,Grea în veninul vieþii.Sã împart cu tine pãcatele fiinþei melePrintr-o sãrutareDulce ºi amarã...

Ce egoist din partea meaSã vreau sã îmi oferi puritatea taPe un sãrut timid;Când ale mele buze,Un ocean de pãcate au pãtimit.Le-au pãtimit cu ardoare de speranþãAm bãut ºi ultima picãturãDin cupa cu pasiuni...

ªi totuºi,Eu la sãrutarea ta virginã poftesc.

RãcealaRãcealaRãcealaRãcealaRãcealastrãnut....

e doar vina tafiorii ce-mi dai mã îmbolnãvesc

sunt obositã....

au cucerit fiecare pãrticicãa corpului meu

lacom, petec cu petec...au început cu pielea-

marcând teritoriul cu o umbrãde sudoare

sub care puritatea ei s-a topit...au continuat apoi cu venele-

te simt, plimbându-te pe fluxul lorpãcãlindu-mi pulsul....

dictând aspru fiecare bãtaie a unei inimi cândvatimide...

rãsuflãrile sunt grãbite-cautã parcã o urmã de repaus

tânjesc dupã liniºte, dupã absenþa tadupã un calm al unei liniºti de mult apuse....

ºi drumul continuã...e lung ºi istovitor....hain ºi dupã propriul plac

þi-ai gravat în profunzimea oaselor numele...avid, petec cu petec,

ai cucerit fiecare pãrticicã a corpului meu.

Denisa Rosca,* * *

Paºi umezi prin ceaþa deasã mã împiedicã sãPaºi umezi prin ceaþa deasã mã împiedicã sãPaºi umezi prin ceaþa deasã mã împiedicã sãPaºi umezi prin ceaþa deasã mã împiedicã sãPaºi umezi prin ceaþa deasã mã împiedicã sãîmi las fiinþa ghidatã de raþiune oricât de înalt arîmi las fiinþa ghidatã de raþiune oricât de înalt arîmi las fiinþa ghidatã de raþiune oricât de înalt arîmi las fiinþa ghidatã de raþiune oricât de înalt arîmi las fiinþa ghidatã de raþiune oricât de înalt arfi nivelul ei purfi nivelul ei purfi nivelul ei purfi nivelul ei purfi nivelul ei purtându-mã pe valurile nepãsãrii catându-mã pe valurile nepãsãrii catându-mã pe valurile nepãsãrii catându-mã pe valurile nepãsãrii catându-mã pe valurile nepãsãrii cape un fulg neînsemnat a cãrui soarpe un fulg neînsemnat a cãrui soarpe un fulg neînsemnat a cãrui soarpe un fulg neînsemnat a cãrui soarpe un fulg neînsemnat a cãrui soartã nu a fosttã nu a fosttã nu a fosttã nu a fosttã nu a fostînscrisã în carînscrisã în carînscrisã în carînscrisã în carînscrisã în cartea destinelor unde apar cele aletea destinelor unde apar cele aletea destinelor unde apar cele aletea destinelor unde apar cele aletea destinelor unde apar cele aleoamenilor ‘noroamenilor ‘noroamenilor ‘noroamenilor ‘noroamenilor ‘normali’ tocmai datoritã naturii eimali’ tocmai datoritã naturii eimali’ tocmai datoritã naturii eimali’ tocmai datoritã naturii eimali’ tocmai datoritã naturii eisecundarsecundarsecundarsecundarsecundare… ªi atunci el cui aparþine? Unde ee… ªi atunci el cui aparþine? Unde ee… ªi atunci el cui aparþine? Unde ee… ªi atunci el cui aparþine? Unde ee… ªi atunci el cui aparþine? Unde eacasã? Unde e moracasã? Unde e moracasã? Unde e moracasã? Unde e moracasã? Unde e mormanul de zãpadã carmanul de zãpadã carmanul de zãpadã carmanul de zãpadã carmanul de zãpadã care île île île île îlgãzduieºte la cãdergãzduieºte la cãdergãzduieºte la cãdergãzduieºte la cãdergãzduieºte la cãderea din nori prea din nori prea din nori prea din nori prea din nori protejându-l deotejându-l deotejându-l deotejându-l deotejându-l detopirtopirtopirtopirtopirea imediatã la contactul cu solul umed?ea imediatã la contactul cu solul umed?ea imediatã la contactul cu solul umed?ea imediatã la contactul cu solul umed?ea imediatã la contactul cu solul umed?Poate mãcar visa la aºa ceva? La mãcar un altPoate mãcar visa la aºa ceva? La mãcar un altPoate mãcar visa la aºa ceva? La mãcar un altPoate mãcar visa la aºa ceva? La mãcar un altPoate mãcar visa la aºa ceva? La mãcar un altfulg cu carfulg cu carfulg cu carfulg cu carfulg cu care sã se uneascã în timpul prãbuºiriie sã se uneascã în timpul prãbuºiriie sã se uneascã în timpul prãbuºiriie sã se uneascã în timpul prãbuºiriie sã se uneascã în timpul prãbuºiriipentru a sfida împrpentru a sfida împrpentru a sfida împrpentru a sfida împrpentru a sfida împreunã gravitaþia traversândeunã gravitaþia traversândeunã gravitaþia traversândeunã gravitaþia traversândeunã gravitaþia traversândgraniþele acestei lumi pentru totdeauna?…. Saugraniþele acestei lumi pentru totdeauna?…. Saugraniþele acestei lumi pentru totdeauna?…. Saugraniþele acestei lumi pentru totdeauna?…. Saugraniþele acestei lumi pentru totdeauna?…. Sauva zãbovi stingher cu fiinþa întipãritã în acest locva zãbovi stingher cu fiinþa întipãritã în acest locva zãbovi stingher cu fiinþa întipãritã în acest locva zãbovi stingher cu fiinþa întipãritã în acest locva zãbovi stingher cu fiinþa întipãritã în acest locaspru, topit pentru o veºnicie, fãrã speranþã?aspru, topit pentru o veºnicie, fãrã speranþã?aspru, topit pentru o veºnicie, fãrã speranþã?aspru, topit pentru o veºnicie, fãrã speranþã?aspru, topit pentru o veºnicie, fãrã speranþã?

* * *VVVVValuri leneºe se lovesc de þãraluri leneºe se lovesc de þãraluri leneºe se lovesc de þãraluri leneºe se lovesc de þãraluri leneºe se lovesc de þãrmul conºtiinþeimul conºtiinþeimul conºtiinþeimul conºtiinþeimul conºtiinþei

mele cu o putermele cu o putermele cu o putermele cu o putermele cu o putere pe care pe care pe care pe care pe care aº putea-o numie aº putea-o numie aº putea-o numie aº putea-o numie aº putea-o numisupranaturalã sau chiar imprsupranaturalã sau chiar imprsupranaturalã sau chiar imprsupranaturalã sau chiar imprsupranaturalã sau chiar imprecisã datoritãecisã datoritãecisã datoritãecisã datoritãecisã datoritãforþei… se zbat sã mã imprforþei… se zbat sã mã imprforþei… se zbat sã mã imprforþei… se zbat sã mã imprforþei… se zbat sã mã impresioneze, sã mãesioneze, sã mãesioneze, sã mãesioneze, sã mãesioneze, sã mãinfluenþeze, sã îmi spele din nou crinfluenþeze, sã îmi spele din nou crinfluenþeze, sã îmi spele din nou crinfluenþeze, sã îmi spele din nou crinfluenþeze, sã îmi spele din nou creierul însã…eierul însã…eierul însã…eierul însã…eierul însã…în zadar… astãzi sunt inaborîn zadar… astãzi sunt inaborîn zadar… astãzi sunt inaborîn zadar… astãzi sunt inaborîn zadar… astãzi sunt inabordabilã, inaccesibilã,dabilã, inaccesibilã,dabilã, inaccesibilã,dabilã, inaccesibilã,dabilã, inaccesibilã,imposibil de atins…imposibil de atins…imposibil de atins…imposibil de atins…imposibil de atins…

Ma întrMa întrMa întrMa întrMa întreb doar cine este reb doar cine este reb doar cine este reb doar cine este reb doar cine este responsabilul,esponsabilul,esponsabilul,esponsabilul,esponsabilul,persoana din spatele ‘corpersoana din spatele ‘corpersoana din spatele ‘corpersoana din spatele ‘corpersoana din spatele ‘cortinei’, cel cartinei’, cel cartinei’, cel cartinei’, cel cartinei’, cel care primeºtee primeºtee primeºtee primeºtee primeºtetoate crtoate crtoate crtoate crtoate creditele pentru acest moment inimitabil…editele pentru acest moment inimitabil…editele pentru acest moment inimitabil…editele pentru acest moment inimitabil…editele pentru acest moment inimitabil…oaroaroaroaroare a doua femeie din mine? Sau a patra? Cinee a doua femeie din mine? Sau a patra? Cinee a doua femeie din mine? Sau a patra? Cinee a doua femeie din mine? Sau a patra? Cinee a doua femeie din mine? Sau a patra? Cineºtie… Prºtie… Prºtie… Prºtie… Prºtie… Probabil cã nici mãcar eu nu voi atingeobabil cã nici mãcar eu nu voi atingeobabil cã nici mãcar eu nu voi atingeobabil cã nici mãcar eu nu voi atingeobabil cã nici mãcar eu nu voi atingeincomensurabilul când vine vorba de autocu-incomensurabilul când vine vorba de autocu-incomensurabilul când vine vorba de autocu-incomensurabilul când vine vorba de autocu-incomensurabilul când vine vorba de autocu-noaºternoaºternoaºternoaºternoaºtere… dar îl atinge cineva vre… dar îl atinge cineva vre… dar îl atinge cineva vre… dar îl atinge cineva vre… dar îl atinge cineva vreodatã?..eodatã?..eodatã?..eodatã?..eodatã?..prprprprprobabil…obabil…obabil…obabil…obabil…

Astãzi mi-a fost dezvãluitã o personalitateAstãzi mi-a fost dezvãluitã o personalitateAstãzi mi-a fost dezvãluitã o personalitateAstãzi mi-a fost dezvãluitã o personalitateAstãzi mi-a fost dezvãluitã o personalitateascunsã pânã acum, ezotericã, cufundatã deascunsã pânã acum, ezotericã, cufundatã deascunsã pânã acum, ezotericã, cufundatã deascunsã pânã acum, ezotericã, cufundatã deascunsã pânã acum, ezotericã, cufundatã demult timp în coridoarmult timp în coridoarmult timp în coridoarmult timp în coridoarmult timp în coridoarele pierele pierele pierele pierele pierdute ale incon-dute ale incon-dute ale incon-dute ale incon-dute ale incon-ºtientului meu, carºtientului meu, carºtientului meu, carºtientului meu, carºtientului meu, care e, apre e, apre e, apre e, apre e, apropo, extropo, extropo, extropo, extropo, extrem de capri-em de capri-em de capri-em de capri-em de capri-cios… am descoperit cã pot fi ºi indifercios… am descoperit cã pot fi ºi indifercios… am descoperit cã pot fi ºi indifercios… am descoperit cã pot fi ºi indifercios… am descoperit cã pot fi ºi indiferentã, indo-entã, indo-entã, indo-entã, indo-entã, indo-lentã, pasivã la fluxul de ignoranþã, insensibilitatelentã, pasivã la fluxul de ignoranþã, insensibilitatelentã, pasivã la fluxul de ignoranþã, insensibilitatelentã, pasivã la fluxul de ignoranþã, insensibilitatelentã, pasivã la fluxul de ignoranþã, insensibilitateºi superºi superºi superºi superºi superficialitate carficialitate carficialitate carficialitate carficialitate care face tot posibilul sã mãe face tot posibilul sã mãe face tot posibilul sã mãe face tot posibilul sã mãe face tot posibilul sã mãazvârle în cerazvârle în cerazvârle în cerazvârle în cerazvârle în cercul lui vicios… Astãzi am fost întrcul lui vicios… Astãzi am fost întrcul lui vicios… Astãzi am fost întrcul lui vicios… Astãzi am fost întrcul lui vicios… Astãzi am fost într-o-o-o-o-operpetuã amorþealã ºi m-am simþit nemaipo-perpetuã amorþealã ºi m-am simþit nemaipo-perpetuã amorþealã ºi m-am simþit nemaipo-perpetuã amorþealã ºi m-am simþit nemaipo-perpetuã amorþealã ºi m-am simþit nemaipo-menit, netulburatã ºi impasibilã aºa cum nu ammenit, netulburatã ºi impasibilã aºa cum nu ammenit, netulburatã ºi impasibilã aºa cum nu ammenit, netulburatã ºi impasibilã aºa cum nu ammenit, netulburatã ºi impasibilã aºa cum nu ammai fost niciodatã pânã acum… intuiþia mea purmai fost niciodatã pânã acum… intuiþia mea purmai fost niciodatã pânã acum… intuiþia mea purmai fost niciodatã pânã acum… intuiþia mea purmai fost niciodatã pânã acum… intuiþia mea purfemininã îmi spune însã cã aceastã rfemininã îmi spune însã cã aceastã rfemininã îmi spune însã cã aceastã rfemininã îmi spune însã cã aceastã rfemininã îmi spune însã cã aceastã reverieeverieeverieeverieeverieinexplicabilã va pieri, cã esenþa mea sensibilã ºiinexplicabilã va pieri, cã esenþa mea sensibilã ºiinexplicabilã va pieri, cã esenþa mea sensibilã ºiinexplicabilã va pieri, cã esenþa mea sensibilã ºiinexplicabilã va pieri, cã esenþa mea sensibilã ºiemotivã va câºtiga înfruntaremotivã va câºtiga înfruntaremotivã va câºtiga înfruntaremotivã va câºtiga înfruntaremotivã va câºtiga înfruntarea cu mult mai puþinea cu mult mai puþinea cu mult mai puþinea cu mult mai puþinea cu mult mai puþinprprprprpregnanta femeie nepãsãtoaregnanta femeie nepãsãtoaregnanta femeie nepãsãtoaregnanta femeie nepãsãtoaregnanta femeie nepãsãtoare din fiinþa mea…e din fiinþa mea…e din fiinþa mea…e din fiinþa mea…e din fiinþa mea…

* * *Pustiul se aºeazã conforPustiul se aºeazã conforPustiul se aºeazã conforPustiul se aºeazã conforPustiul se aºeazã confortabiltabiltabiltabiltabildeasupra lumiideasupra lumiideasupra lumiideasupra lumiideasupra lumiiDe parDe parDe parDe parDe parcã ar fi stãpân peste întrcã ar fi stãpân peste întrcã ar fi stãpân peste întrcã ar fi stãpân peste întrcã ar fi stãpân peste întreagul þinuteagul þinuteagul þinuteagul þinuteagul þinutO frunzã rãtãcitã îºi gãseºteO frunzã rãtãcitã îºi gãseºteO frunzã rãtãcitã îºi gãseºteO frunzã rãtãcitã îºi gãseºteO frunzã rãtãcitã îºi gãseºtealinaralinaralinaralinaralinarea purea purea purea purea purtatã de vânttatã de vânttatã de vânttatã de vânttatã de vântÎntrÎntrÎntrÎntrÎntr-un alt univers ostil, neprimitor-un alt univers ostil, neprimitor-un alt univers ostil, neprimitor-un alt univers ostil, neprimitor-un alt univers ostil, neprimitordar totuºi necunoscut.dar totuºi necunoscut.dar totuºi necunoscut.dar totuºi necunoscut.dar totuºi necunoscut.Suflul cald ce schimbã sufleteSuflul cald ce schimbã sufleteSuflul cald ce schimbã sufleteSuflul cald ce schimbã sufleteSuflul cald ce schimbã sufleteodihnindu-se întrodihnindu-se întrodihnindu-se întrodihnindu-se întrodihnindu-se într-un ungher-un ungher-un ungher-un ungher-un ungherPierPierPierPierPiere cu fiecare cu fiecare cu fiecare cu fiecare cu fiecare pas grãbite pas grãbite pas grãbite pas grãbite pas grãbitsprsprsprsprspre viitorul întunecat.e viitorul întunecat.e viitorul întunecat.e viitorul întunecat.e viitorul întunecat.Doar o umbrã timidãDoar o umbrã timidãDoar o umbrã timidãDoar o umbrã timidãDoar o umbrã timidãsuspinând speriatã sprsuspinând speriatã sprsuspinând speriatã sprsuspinând speriatã sprsuspinând speriatã spre orizonte orizonte orizonte orizonte orizontZace nemiºcatã, prZace nemiºcatã, prZace nemiºcatã, prZace nemiºcatã, prZace nemiºcatã, precum trecum trecum trecum trecum trecutul îndepãrecutul îndepãrecutul îndepãrecutul îndepãrecutul îndepãrtat,tat,tat,tat,tat,neclintit.neclintit.neclintit.neclintit.neclintit.Lumina difuzã, mult prLumina difuzã, mult prLumina difuzã, mult prLumina difuzã, mult prLumina difuzã, mult prea strãinã,ea strãinã,ea strãinã,ea strãinã,ea strãinã,trtrtrtrtremurã în praful gremurã în praful gremurã în praful gremurã în praful gremurã în praful grosososososPrigonitã nemilos dePrigonitã nemilos dePrigonitã nemilos dePrigonitã nemilos dePrigonitã nemilos destrstrstrstrstropii ropii ropii ropii ropii reci ºi negri ai stelelor rupteeci ºi negri ai stelelor rupteeci ºi negri ai stelelor rupteeci ºi negri ai stelelor rupteeci ºi negri ai stelelor rupteCu aripi rãsfrânte în neant…Cu aripi rãsfrânte în neant…Cu aripi rãsfrânte în neant…Cu aripi rãsfrânte în neant…Cu aripi rãsfrânte în neant…

* * *O fantezie moarO fantezie moarO fantezie moarO fantezie moarO fantezie moartã în oglindirtã în oglindirtã în oglindirtã în oglindirtã în oglindirea vieþiiea vieþiiea vieþiiea vieþiiea vieþiiMa urMa urMa urMa urMa urmãrmãrmãrmãrmãreºte freºte freºte freºte freºte freneticeneticeneticeneticeneticDe parDe parDe parDe parDe parcã ar vrcã ar vrcã ar vrcã ar vrcã ar vrea sã mã cuprindãea sã mã cuprindãea sã mã cuprindãea sã mã cuprindãea sã mã cuprindãDar o îndemânarDar o îndemânarDar o îndemânarDar o îndemânarDar o îndemânare divinãe divinãe divinãe divinãe divinãMã ocrMã ocrMã ocrMã ocrMã ocroteºte subtil, fiinþa devenindu-mi vãpaie.oteºte subtil, fiinþa devenindu-mi vãpaie.oteºte subtil, fiinþa devenindu-mi vãpaie.oteºte subtil, fiinþa devenindu-mi vãpaie.oteºte subtil, fiinþa devenindu-mi vãpaie.

RãcoarRãcoarRãcoarRãcoarRãcoarea pieirii mã ocoleºte temãtoarea pieirii mã ocoleºte temãtoarea pieirii mã ocoleºte temãtoarea pieirii mã ocoleºte temãtoarea pieirii mã ocoleºte temãtoareeeeeO lacrimã pustie nu se mai strO lacrimã pustie nu se mai strO lacrimã pustie nu se mai strO lacrimã pustie nu se mai strO lacrimã pustie nu se mai strecoarã acumecoarã acumecoarã acumecoarã acumecoarã acumPe chipul râzând…Pe chipul râzând…Pe chipul râzând…Pe chipul râzând…Pe chipul râzând…ÎntrÎntrÎntrÎntrÎntreaga-mi esenþã devine sticloasãeaga-mi esenþã devine sticloasãeaga-mi esenþã devine sticloasãeaga-mi esenþã devine sticloasãeaga-mi esenþã devine sticloasãFãrã soarFãrã soarFãrã soarFãrã soarFãrã soare, fure, fure, fure, fure, furtunã sau vânt.tunã sau vânt.tunã sau vânt.tunã sau vânt.tunã sau vânt.

Boala nemiloasã, cu suflul de piatrãBoala nemiloasã, cu suflul de piatrãBoala nemiloasã, cu suflul de piatrãBoala nemiloasã, cu suflul de piatrãBoala nemiloasã, cu suflul de piatrãNu se mai rNu se mai rNu se mai rNu se mai rNu se mai regãseºteegãseºteegãseºteegãseºteegãseºteÎn ungherÎn ungherÎn ungherÎn ungherÎn ungherele întunecate ale trupului meuele întunecate ale trupului meuele întunecate ale trupului meuele întunecate ale trupului meuele întunecate ale trupului meuO vãd pãrãsindu-mã confuzãO vãd pãrãsindu-mã confuzãO vãd pãrãsindu-mã confuzãO vãd pãrãsindu-mã confuzãO vãd pãrãsindu-mã confuzãCu o umbrã sãracã, în urCu o umbrã sãracã, în urCu o umbrã sãracã, în urCu o umbrã sãracã, în urCu o umbrã sãracã, în urmã, mermã, mermã, mermã, mermã, mereu.eu.eu.eu.eu.

* * *Mi-am încrMi-am încrMi-am încrMi-am încrMi-am încredinþat viaþa soaredinþat viaþa soaredinþat viaþa soaredinþat viaþa soaredinþat viaþa soareluieluieluieluieluiCe zi a fost atunci…Ce zi a fost atunci…Ce zi a fost atunci…Ce zi a fost atunci…Ce zi a fost atunci…FerFerFerFerFermecãtoarmecãtoarmecãtoarmecãtoarmecãtoare mi-am pre mi-am pre mi-am pre mi-am pre mi-am predat existenþaedat existenþaedat existenþaedat existenþaedat existenþaI-am aruncat iubirii cheia inimii mele…I-am aruncat iubirii cheia inimii mele…I-am aruncat iubirii cheia inimii mele…I-am aruncat iubirii cheia inimii mele…I-am aruncat iubirii cheia inimii mele…

ªi a pãstrat-o cu sfinþenie…ªi a pãstrat-o cu sfinþenie…ªi a pãstrat-o cu sfinþenie…ªi a pãstrat-o cu sfinþenie…ªi a pãstrat-o cu sfinþenie…Nu m-a trãdat, a þinut-o strâns…Nu m-a trãdat, a þinut-o strâns…Nu m-a trãdat, a þinut-o strâns…Nu m-a trãdat, a þinut-o strâns…Nu m-a trãdat, a þinut-o strâns…A ascuns-o în veritabilele sale lagãrA ascuns-o în veritabilele sale lagãrA ascuns-o în veritabilele sale lagãrA ascuns-o în veritabilele sale lagãrA ascuns-o în veritabilele sale lagãre...e...e...e...e...LagãrLagãrLagãrLagãrLagãre dure dure dure dure durerererereroase ale iubirii...oase ale iubirii...oase ale iubirii...oase ale iubirii...oase ale iubirii...

Asta a însemnat rãtãcirAsta a însemnat rãtãcirAsta a însemnat rãtãcirAsta a însemnat rãtãcirAsta a însemnat rãtãcirea mea…ea mea…ea mea…ea mea…ea mea…A strãpuns-o cu puterA strãpuns-o cu puterA strãpuns-o cu puterA strãpuns-o cu puterA strãpuns-o cu puterea ei divinã…ea ei divinã…ea ei divinã…ea ei divinã…ea ei divinã…A cutrA cutrA cutrA cutrA cutremurat totul în jurul ei…emurat totul în jurul ei…emurat totul în jurul ei…emurat totul în jurul ei…emurat totul în jurul ei…ªi a îndepãrªi a îndepãrªi a îndepãrªi a îndepãrªi a îndepãrtat-o de soartat-o de soartat-o de soartat-o de soartat-o de soare, de fericire, de fericire, de fericire, de fericire, de fericire….e….e….e….e….

A pãstrat-o doar în durA pãstrat-o doar în durA pãstrat-o doar în durA pãstrat-o doar în durA pãstrat-o doar în durererererere…e…e…e…e…I-a oferit o marI-a oferit o marI-a oferit o marI-a oferit o marI-a oferit o mare de iubire de iubire de iubire de iubire de iubire… dar ascunsã…e… dar ascunsã…e… dar ascunsã…e… dar ascunsã…e… dar ascunsã…ªi-a îndeplinit prªi-a îndeplinit prªi-a îndeplinit prªi-a îndeplinit prªi-a îndeplinit promisiunea..omisiunea..omisiunea..omisiunea..omisiunea..Dar a dezamãgit-o…Dar a dezamãgit-o…Dar a dezamãgit-o…Dar a dezamãgit-o…Dar a dezamãgit-o…Cãci nu a mai gãsit lacãtul prin atâta lume…Cãci nu a mai gãsit lacãtul prin atâta lume…Cãci nu a mai gãsit lacãtul prin atâta lume…Cãci nu a mai gãsit lacãtul prin atâta lume…Cãci nu a mai gãsit lacãtul prin atâta lume…ªi a pierªi a pierªi a pierªi a pierªi a pierdut-o….dut-o….dut-o….dut-o….dut-o….

Raluca Olaru

actualitatea literarã nr.9 n iunie 201110 eseu

Uniunea Scriitorilor, nota Daniel Cristea-Enache, „judecã aceleaºilucruri cu mãsuri diferite”. Aºa este. Numai cã de maladiadiscreditãrilor pe sãrite ºi pe alese nu suferã numai USR. Justiþiaproduce necontenite incriminãri ºi discriminãri. „Dreptate, ochiiplînºi cer sã te vadã”, titra Petre Mihai Bãcanu, într-o „Românialiberã” de an ’90. Mã tem cã ochii ãºtia se vor închide înainte de aîntrezãri mãcar dreptatea.

Postsocialist, puºi la zid n-au fost marii torþionari ai închisorilorcomuniste, ci ticãloºii mãrunþi. Nu li s-a cerut socotealã lui Drãghiciºi adjunctului, gen. maior Nicolschi, pentru crime, nici sinistruluigen’al Pleºiþã (pensia exorbitantã nu i-a fost atinsã), nici lui TudorPostelnicu („am fost un dobitoc”), care s-a „ocupat” de Goma, nicilui Iulian Vlad, care s-a „ocupat” de Caraion. Iar Vlad, ºeful Securitãþii,începînd din ’87 (ºi iau asta cu un semn de întrebare) a devenitconsilierul lui Sorin Ovidiu Vântu (S.O.V.).

Un factotum în Securitate, fost spion sovietic, Alex. Nicolschi(nume natural Boris Grunberg) avea, în 1952, o listã: „evidenþaelementelor duºmãnoase”, însumînd 417916 nume de oameni încãliberi: foºti lideri ai partidelor istorice, legionari, duºmani pe liniaculte, deputaþi, senatori, prefecþi, pretori, primari, miniºtri, pînã larude de gradul II (Marius Oprea, Banalitatea rãului). Prin ’91,Nicolschi se arãta „sîcîit” de acuzele presei. A murit în pãtucul lui,în aprilie ’92; cu o zi înainte, i se ceruse sã se prezinte la Procuraturãpentru cercetãri penale. Lui i se datoreazã „trenul morþii” Gherla-Timiºoara. Marius Oprea (Crimele Securitãþii, „Cuvîntul”, mai, 1992)a numãrat 54 de dispãruþi, membri ai „bandelor”. Cei din lotulTergova, transferaþi de la o închisoare la alta (Nicolschi a dispus re-anchetarea), au fost „puºi la pãmînt”, asasinaþi pentru aºa-zisa fugãde sub escortã. Înapoi au venit numai hainele a ºapte persoane,echipamentul fiind mai de preþ decît oamenii. „Justiþia lui Nicolschi,dupã Marius Oprea: execuþii fãrã sentinþe de condamnare la moarte,certificate de deces false, cadavre îngropate în pãduri, la luminafelinarelor...

Procuratura a deschis anchetarea lui Al. Drãghici abia în ’92. Dejaobþinuse azil politic în Ungaria (avea o fiicã în serviciile secretemaghiare). A murit neanchetat la Budapesta, în ’93. În decembrie’54, ilegalistul UTC Ibrahim Sefit zis Turcu a fost lichidat în arest deNicolae Briceag, un croitor cu 4 clase ºi cu multe crime la activ.Acest Briceag a fost singurul inculpat în procesul comunismului.Judecat dupã ’89, a murit necondamnat, în ’98. „Ca de moarte nu-mi aduc aminte”, tot repeta la întrebãrile procurorului. Drãghici îirefuzase audienþa lui Sefit ºi Turcu îndrãznise sã intre în cantinaunde mînca zbirul. L-a zdrobit. Aºadar, un „tovar㺠de drum” a fostucis numai pentru cã l-a deranjat de la masã pe Drãghici. Îndecembrie ’89, voia sã revinã pe culoarul Puterii, ca „victimã aepurãrilor lui Ceauºescu”. La fel, gen. col. N. Doicaru, fostul ºefDIE, care se prezenta la TV liberã în 22 decembrie, dirijat de Brateº,ca „arestat, deblocat ºi urmãrit în permanenþã”. Canalul TV s-adovedit a fi la fel de infect ca ºi Securitatea fidelã ori infidelãCeauºescului. Consilierul lui Gelu Voican-Voiculescu, cu ordin sãgestioneze fostele structuri ale Secu, era col. Gh. Goran. Trebuia sãfie numit la comanda Siguranþei Municipiului Bucureºti. Goran tînãrparticipase la anchetarea lui Paul Goma, în 1977, la Rahova, caorgan de cercetare. „Aþi vãzut cum m-a bãtut (Pleºiþã, nota mea)?”,l-a întrebat Goma. „Nu, eu sunt aici ca sã nu vãd nimic”, a venitrãspunsul.

Colonelul Ion ªoltuþiu, „un armean gras ºi pãros” dupã Belu Zilber,numit „omul-sperietoare”, a anchetat lotul Pãtrãºcanu. Cumpãrasedin averea acuzatului nouã statuete de Tanagra, cu 1 leu bucata, ca„figurine pentru copii”. Cînd a încetat sã fie „operativ”, a devenitdirector adjunct al Bibliotecii Universitare (ce dacã era cazangiu?)ºi secretar de partid al Universitãþii clujene. Dupã ’90, se zbãtea sãrecupereze de la CAP-ul comunei Ileanda pãmîntul mamei.

ªeful Securitãþii Cluj în perioada 48-51, Mihai Patriciu, a murit ºiel în pãtucul familial, în ’96. Marius Oprea urma sã cerceteze interiorulclãdirii fostei Securitãþi, sã gãseascã oasele celor uciºi. Le cautãAdrian Cioflâncã?

Multe roþi care fãceau sistemul comunist sã meargã au fost repuseîn funcþie de Ion Iliescu (n-a intrat în CC prin debarcarea lui Al.Drãghici?). În special partidocraþi staliniºti, cu convingeri comunistenãpîrlite. Treptat, cei cu uriaº capital civic anticomunist au fostmarginalizaþi, ca sã aparã-n faþã supuºii Kremlinului care s-audovedit indestructibili (de ieºit, au ieºit mai bine cei care aniversauîn octiabrî, decît cei care strigau Ura! la 30 decembrie). Iau tot cu unsemn de întrebare faptul cã Gogu Rãdulescu, fost ofiþer NKVD, numede cod Marcel – zice presa –, parte din echipa Pauker, vicepreºedinteal Consiliului de Stat, a fost propus membru al Alianþei Civice. N-are dreptate N. Breban, cînd vorbeºte de un „primitivism civic”?

Societatea civilã? Ba în civil, cu tresele acoperite. Epoleþii Secunu se pierd, se transformã. Mai ales moºtenirea DirecþieiDezinformare a fost preluatã. Rãzboiul dezinformãrii (cel mai recedintre rãzboaiele reci) a început imediat dupã fuga cu elicopterul:

prin comunicatul de „front” cã apele sunt otrãvite ºi otrãvite au rãmas.ªtiu cine mi-a spus, în faþa Universitãþii ieºene, cã vin ruºii pestenoi: un istoric pe care l-am aflat apoi pe lista informatorilor cu„aprobare de partid”, listã publicatã de „România liberã” în noiembrie,’98.

În mod arbitrar, mercenari ai memoriei incorecþi au scos la ivealãun soi de documente defãimãtoare, în momente atent gîndite. Pentrudefularea mulþimii obsedate de tehnicile de supraveghere Secu, deDirecþiile acelea cu nume de simfonii: a V-a – Instalarea aparatelorde supraveghere; a IX-a – Supravegheri; a X-a – anchete penale, s-a deturnat atenþia dinspre torþionari spre torþionaþi, dinspre recrutorispre recruþi. Tragedia deþinuþilor politici presaþi sã scrie „informãri”a fost tîrîitã în coloanele presei imorale. Pentru cã imoral a fost sã-l acuzi pe Corneliu Coposu de colaborare cu Securitatea. ªi cine apretins celor captivi intra muros sã fi rezistat la ameninþarea culichidarea fizicã ºi psihicã? Tortura nu-i deloc pe înþelesul tuturor,iar pactul cu diavolul are multe trepte de urcuº ºi de coborîº.

Cazul Belu Zilber. Doctorul sãu l-a auzit zicînd pe patul de moarte(s-a stins în februarie ’78):

„Niciodatã n-o sã le mai spun ce-o sã-mi cearã”.Îl denunþase în fals pe Pãtrãºcanu. Scrie evreul Herbert Zilber în

memorii cã „un locotenent evreu, tînãr, cu ochelari” îi smulgea pãrul,sã-l facã sã mãrturiseascã „toate crimele pe care le-ai fãcut cuPãtrãºcanu, Maurer, Aurel Vijoli, Petre Nãvodaru, Carol Neuman,Mihnea Gheorghiu, Ilie Zaharia” ºi-l ameninþa cu bãtaia pînã-nmoarte. De faþã se afla Miºu Dulgheru, prozator în timpul liber, alintatde soþioarã Miþu Chiþu.

pe Ion Caraion, condamnat în ’58 la moarte pentru trãdare, spionaj,uneltire contra rînduirii legale, pedeapsã comutatã în închisoare peviaþã (în ’64 a venit graþierea) ºi Sorin Antohi? Pe ªt. Aug. Doinaº,atunci redactorul revistei „Teatru” (cade sub arest în ’57, pentruomisiune de denunþ: Marcel Petriºor anunþase o miºcare a studenþilorcontra obligativitãþii limbii ruse în universitãþi) cu Andrei Corbea-Hoiºie? Pe Romul Munteanu ºi pe Traian Iancu? Pe PetruComarnescu ºi pe Gabriel Gafiþa? Pe Raoul ªerban, Mircea Ionescu-Quintus ºi pe vecinul de scarã de bloc, doritor sã fie preºedinteleAsociaþiei de locatari? Pe Noica (6 ani puºcãrie, zece-DO) ºi peMihai Grãdinaru, una dintre „sursele” Secu pentru urmãrirea lui,redactor la Editura „Junimea”? Oare M.R. Iacoban ºtia ce roluri jucausubordonaþii lui, Grãdinaru ºi Cuþitaru? Colonelul ªtefãnescu intradrept în biroul lui Virgil Cuþitaru; coloneii Iordache ºi Negru erauobiºnuiþi ai editurii. Am citit într-un DUI (dosar de urmãrireinformativã) cã „sursele” din redacþie respingeau cãrþi la indicaþiileofiþerilor. Or fi protejate ºi astãzi? Aºa se pare. Cît despre ConstantinCiurlãu, ºeful Securitãþii, scos din pîine de evenimentele dindecembrie ’89 ºi subalternul sãu, Ovidiu Andronache, ºef ServiciuInformativ, cereau supravegherea cenaclului „Lupta cu inerþia”, dela Combinatul de Utilaj Greu din Iaºi, unde chiar s-a declanºat în14 decembrie 89 „lupta cu inerþia”, prin Cassian Maria Spiridon ºialþi cîþiva. Ca sã revin la Constantin Noica, verdictul trebuie nuanþat.Nu-l consider oportunist, ci idealist. Acomodant? Mai degrabã vrîndsã-i „antreneze” chiar ºi pe securiºti în programul lui. ªi era rãudacã se realiza proiectul Institutului de orientalisticã, sub conducerealui Mircea Eliade? Sau trebuia ca România sã fie Siberia spiritului,sintagma enervantã, preluatã cu grãbire ºi de Sanda Stolojan, ºi deI.P. Culianu, ca sã nu-l mai pomenesc pe ºeful ICR? Noica e lapidatdin varii direcþii (ca informatorul Nica) iar Alexandru Paleologu,care îl denunþa cu talent (ca Marin Oltescu) pe colegul de celulã,Nicolae Fãrcãºanu, fratele lui Mihail Villara, este disculpabil pentrucã ºi-a mãrturisit vina. Aºadar vinovat fãrã vinã. Eu nu vãd marediferenþã între el ºi celãlalt coleg de celulã, Dan Amedeu Lãzãrescu,rãmas culpabil pentru cã nu s-a spovedit presei. Mai mult încã:notele lui Zigu Ornea, luate de la CNSAS ºi publicate în „ObservatorulCultural” (dupã Constantin Barbu, „Ziua”) n-au produs multecomentarii negative, Ornea fiind declarat instituþie, mai exact Institutde istorie literarã. ªi cine a predat la Secu manuscrisul romanuluilui Dinu Pillat, trimiþîndu-l la ocnã? Noica sau Ornea?

În ce-l priveºte pe G. Ivaºcu, el se spovedea prietenilor cã aveamisie specialã de la Dej ºi Drãghici, peste hotare. Arestat în ’51pentru „crimã contra pãcii” (în fapt, un articol pro rãzboiulantisovietic) ºi condamnat la cinci ani de temniþã grea, odatã ieºitdin închisoare s-a adaptat iute ofertelor Puterii. Învãþase în celulãruseºte, cu voce tare. Nu-mi amintesc ca „prestaþia” lui sã fi fostmãcar la fel de amendatã ca a lui Negoiþescu, plecat – zice-se – cumisie de la Secu sã penetreze diaspora.

Pentru unii se gãsesc circumstanþe agravante, pentru alþii –atenuante. Regele Mihai e doar mîhnit cînd aflã cã prinþul Duda afost persoanã de sprijin a Securitãþii Iaºi. Pe Bãlãceanu-Stolnici nul-a împovãrat deconspirarea. Pe Dan Zamfirescu, nici atît.Exuberantul teolog spunea voios (la postul lui Dan Diaconescu,unde în altã parte?): „ªi eu, ºi Noica, ºi Þuþea, toþi am lucrat cuSecuritatea”. El ar fi lucrat-o chiar (pe Securitate), între ’73 ºi ’89,recomandîndu-i nu ºtiu cãrui colonel ori general pe Pleºu ºi peLiiceanu.

ªi-i dau dreptate lui Dan C. Mihãilescu, susþinînd cã acea Cartealbã a Securitãþii a fost os otrãvit. „ªtiþi cã Pelin l-a dat în gît peMiºu Ursachi?”, se auzea prin tîrgul Ieºilor, dulcele. Adevãrul e cãeternul rebel Mihai Ursachi a reuºit sã-i fenteze pe cei care voiausã-l recruteze. „Obiectivul” n-a cedat „mãsurilor de influenþarepozitivã”, pãcãlindu-i straºnic pe „operativi” ºi bîndu-le banii princîrciumi.

Sã nu fi ºtiut omniscientul Mihai Pelin cã agenþii de racolareputeau scrie la raport cã X e vizat „în vederea contactãrii”, dar astanu însemna cã s-a ºi lãsat contactat? ªtia, cu siguranþã m.a.i. binedecît alþii. Numai cã a convenit murdãrirea colectivã (ca ºi vina), înloc sã se punã accent pe rezistenþã ºi putere de sacrificiu. ªi nu-ideloc o exagerare afirmaþia cã, terfelindu-se demnitatea ºi onoareacelor care au trãit sub vremi atît de potrivnice, se reuºeºte distrugereanaþiunii.

E ca-n Euromâniada lui Ion Budai Cajvanul, alias Luca Piþu:„unul cu altul luptã, sã frãmîntã, unul pe altul surpã, micºoreazã,

cetãþean pã cetãþean irumeazã”.În unele cazuri, CNSAS a reuºit performanþa de a nu mai face

distincþia între adevãr-minciunã din dosarele fostei Securitãþi, întremãrturii sincere ºi false, între situaþii reale ºi bîrfe. Dacã a reuºitceva, a fost ca breasla scriitorilor sã fie privitã cu dispreþ, iar scriitoriisã fie acuzaþi ca putori, stricaþi, lichele. De precizat: anumiþi scriitori,atent selectaþi de cine trebuie ºi cînd trebuie.

Continuare în nr. urmãtor

Mag

da U

RSA

CHE

În România portocalie,apele au rãmas otrãvite...

Cînd nu existau probe ca insul sã fie trimis în Justiþie ºi condamnatsau cînd refuza sã fie recrutat „colaborator”, Pantiuºa Bodnarenko(fost agent NKVD, de origine ucraineanã), ministru M.A.I., fixaDomiciliu Obligatoriu sau colonie de muncã. Vinovãþia se stabileaanticipat. Acest James Bond al Securitãþii, cu ºapcã à la Lenin, fu-mînd Plugar ºi vorbind vulgar, urla la anchetatorii care nu erau destulde duri (citiþi: sadici): „Locul tãu e la Aprozar!”.

Ludovic Weiss (a emigrat în Israel) de la Direcþia Anchete torturade la ora 7 la orele 24. Pentru anchetarea lui Pãtrãºcanu a fostdecorat cu Steaua RPR, clasa a IV-a. Avea patru clase primare. IarGheorghe Filipescu, pe care Zilber îl asemuieºte unui Saint-Just deroºu (citise Baudelaire), i-a spus: „Întîi, ordon care din cei anchetaþisã fie bãtuþi la tãlpi. Dupã aceea îi anchetez”. Pînã ºi Pantiuºa eraºocat de cruntul torþionar Pandele, „ªeful Regionalei de SecuritateIaºi: „Îl iei ºi-l faci negru la spate”. Iar Pavel Aranici, ºeful ServiciuluiBande, Direcþia III din Ministerul Securitãþii Statului (avea trei clasede ºcoalã de ucenici), lansa în munþi haite de cîini, antrenaþi sãvîneze oameni.

Condamnat la muncã silnicã pe viaþã, Belu Zilber a fost scos,dupã 16 ani de detenþie, din zarca Aiudului. Cum în memoriileadresate CC/PMR dãdea în vileag brutalitatea de la anchete, au vrutsã-l extermine prin înfometare. Petre Nãvodaru, socrul lui PaulGoma, anchetat în cazul Pãtrãºcanu, ca urmare a delaþiunii lui Zilber,a fost reabilitat în ’56, dupã ce Belu a retractat acuzele. Pe delatorulsupus caznelor inimaginabile are drept sã-l condamne (ori sã-l ierte)numai cel delaþionat.

Parcã n-a fost de ajuns cã Secu ne-a terorizat ºi ne-a învrãjbit,ne-a supus la teamã ºi la suspiciune, la frustrãri ºi umilinþe;postdecembrist, a urmat marea hãituialã, iar GDS ºi CNSAS (aredreptate N. Breban) au alterat ºi mai mult mãsura lucrurilor. Punemsemnul egal între cel care a turnat de nevoie ºi cel care a spus, dupãbãtãi crunte, ce s-a vrut sã spunã? Între cel presat, ºantajat ºi celvînînd o poziþie socialã confortabilã? Îi vîrîm în aceeaºi hazna Secu

„Eu sunt eu, plus împrejurãrile mele” / Ortega y Gasset

Din expoziþia de picturã „Poduri” a artistei MagdalenaParee-Hahn, gãzduitã de Galeria Pro Arte Lugoj

actualitatea literarã 11nr.9 n iunie 2011 la zi(d)

Versul care dã titlul acestui articol îi aparþine luiMircea Cãrtãrescu ºi poate fi gãsit în cartea nimicnimicnimicnimicnimic(cu n mic), apãrutã la Editura Humanitas, în anul2010. Cartea a fost nominalizatã de curând pentrupremiile acordate de Observatorul cultural ºi deRadio România Cultural.

Mircea Cãrtãrescu a publicat pânã acum ºaptecãrþi de versuri ºi un CD cu versuri alese pesprânceanã, romane, povestiri, studii critice, unjurnal în douã reprize, volume de publicisticã, ocarte pentru copii, în total 24 de titluri, cu tot cuCD-uri, dacã am numãrat bine lucrãrile carefigureazã în prezentarea din volumul dejamenþionat.

Tradus în mai multe limbi ºi distins cu mai multepremii, „liderul generaþiei ’80”, dupã cum singurse numeºte în nimic (p. 83), Cãrtãrescu pare sãfie un scriitor împlinit. Membru declarat „marcant”al Cenaclului de luni condus de NicolaeManolescu (1977-1983) în vremea când scriitoriivorbeau mai mult cu gura închisã, el a avut ºansade a fi îmbrãþiºat de mentorul sãu, de la debut ºipânã în vremea din urmã, când criticul avea sãdeclare cã Mircea Cãrtãrescu este

„un profesionist al literaturii, unul din rarii mariscriitori din ultimele decenii ale secolului XX ºidin primele ale secolului XXI” (Istoria criticã aliteraturii române, 2008, p. 1351).

În cele de mai jos mã voi referi doar ladimensiunea poeticã a autorului, mai precis laversurile cuprinse în cartea numitã nimic. Volumula fost scris între 32 ºi 36 de ani (1988-1992), aºadar,la o vârstã a maturitãþii, care ar fi sã fie totodatã unaa maturitãþii creatoare, dacã citatele pe care le voioferi în continuare vor proba acest lucru.

Poetica postmodernãla firul ierbii

Cartea numitã nimic îl are ca personaj chiar peautor: ea înregistreazã gesturile vieþii de zi cu zi –întâlniri ºi jocuri de dragoste, scene de familie,ore de singurãtate consumate în apartamentul dela bloc, confesiuni prozaice la firul ierbii.

Adesea, personajul versurilor se plimbã singurpe strãzi, iar dacã cititorii de peste veacuri vor punecap la cap strãzile, bulevardele ºi instituþiile înºiratede autor – Kogãlniceanu, Doamna Ghica, TeiulDoamnei, Calea Moºilor, Barbu Vãcãrescu,Colentina, Batiºtei, statuia C.A Rosetti, TeatrulFoarte Mic etc. –, ei vor putea sã refacã negreºit oparte din harta Bucureºtiului. Dupã cum vor puteasã obþinã ºi lista tramvaielor ºi a troleibuzelor careîl plimbau pe autor între anii 1988 ºi 1992, cânddomnul singurãtãþilor tãia frunzã la câini: tramvaiul21 ºi troleibuzul 66... Biografii lui Cãrtãrescu îºivor culege ºi ei din aceste texte în versuri numelemuzicienilor preferaþi – John Lenon, caresemneazã motoul sub care se deschide cartea, BobDylan, Eddy Grant, Depeche Mode, Harrison,Fredy Mercury, Paul McCartney, Sinead O’Connor– ºi îºi vor putea completa, în plus, lista celorcâteva zeci de obiective turistice, pe care mareleautor român le-a vizitat la New York, Paris, SanFrancisco, Frankfurt – vezi textul numit Occidentul,un fel de poezie turisticã, demnã de reþinut pentrucele ºapte pagini de obiective ºi „fidelitatea” redãriilor.

Personajul principal al textelor cãrtãresciene –autorul însuºi – este un om obiºnuit, care seprezintã pe sine ca fiind „pletos ºi în blugi” (p.31); ºi tot aºa „pletos ºi în blugi” se descrie elîncã de vreo cinci ori în alte pagini ale cãrþii,adãugându-ºi pentru exactitatea portretuluivestimentar fie „ghetele adidas” sau „ghetele deplastic”, fie „jacka de piele”, fie tricoul cu înscrisurila modã, fie – în casã – halatul, care îi provoacãrevelaþii de budoar: „Arãt miºto în halatul meu depâslã verde/ cum sunt pletos ca dracu/” (p. 66).

Dupã prezentarea garderobei, Cãrtãrescu þine sãconsemneze ºi vârstele personajului sãu preferat –„cel de la 28 sau 29 de ani” (p. 8), „la 36 de ani” (p.31), „pânã la 29 de ani” (p. 7), „O sã am 34 de ani”(p. 66) –, ca sã se ºtie în ce perioadã a vieþii a scrismarele nimic, adicã a înºirat suma de fapte cotidiene,lipsite de semnificaþii poetice ºi emoþie.

„Azi bat la masina mea de scris un poem idiot” sauMircea Cãrtãrescu, un „profesionist al literaturii”

„Ce-i mai miºto pe lumedecât sã te fuþi?”

Dupã cum se vede, ca autor de versuri,Cãrtãrescu nu culege din marea realitate decâtcotidianul, autenticismul, biografismul,nesemnificativul; el transpune în text doar acestnivel al realitãþii, al existenþei, pentru cã tocmaiacesta este nivelul la care el percepe realitatea:

„Nimic nu e altfel decât îmi spun simþurile.Mintea mea e oglinda planã a lumii.” (p. 9).Aceastã minte sau „oglindã planã” se

mulþumeºte sã reflecteze lumea obiectiv, sãinventarieze fetiþele în blugi din troleibuz sau depe stradã, obiectele expuse în vitrine, strãzile,„copilul tâmpit care dã cu cartofi” (p. 65) în maºinalui, fetiþa care îºi pune în cap ceaiul Lipton,cãlãtoriile la lapte ºi pâine, tot ceea ce i se întâmplãla genunchiul broaºtei:

„Am fost pe la CR, la amicipe tot drumul m-am uitat dupã femei ºi gagicicu negri colanþi pe sub fuste de blugi” (p. 62).Aceeaºi gândire-oglindã-planã înregistreazã ºi

reveria prozaic-adolescentinã cu magnetofonulKashtan:

„adesea, când plec de la ºcoalã mã opresc laelectronice

la Doamna Ghicaºi mã uit la frumosul, fãgãduitul meu

magnetofon,la figura lui simpaticã pãtrãþoasãla rolele lui inteligente ºi blânde (...) (p. 16).Stupiditãþi de felul acesta, prezente în toate

textele pe care le semneazã, nu trebuie sã nesurprindã prea mult, pentru cã aºa aratã poeziapostmodernã, mai precis poezia postmodernãajunsã în oglinda planã a lui Cãrtãrescu: o odiseea nimicului, cu „role inteligente ºi blânde”, cu„femei ºi gagici”, cu „ghete adidas” ºi „jackã depiele”, cu vedetele muzicale ale anilor ’80-’90, custrãzile ºi mijloacele de transport ale Capitalei etc.

Postmodernismul acestei poezii, în carerealitatea nu este nici scociorâtã, nici transfiguratãîn vreun fel, înseamnã, de fapt, gradul zero alimaginaþiei poetice. Aici nu vom gãsi nicio urmãde metafizic, iluzie, poetic, stranietate, mitos,emoþie, ci doar abundenþa elementelor realuluiminor ºi infantilitatea-oglindã a autorului.

Fiind o oglindã planã, Cãrtãrescu nu arecapacitatea de a desfãºura imaginarul poetic ºi dea produce misterul sau miracolul poetic. „Nu vreausã fiu un monstru cuprins de inspiraþie”, declarãautorul, programatic, încã din „poezia” (textul înversuri) care deschide cartea. ªi într-adevãr,oglinda planã a gândirii lui nu se lasã învinsã demonstrul inspiraþiei ºi îl dã afarã pe monstru dincarte. Cãrtãrescu vede lumea strict epidermic, caun ºofer. Textele în versuri semnate de el nu nesurprind artistic ºi nu ne tulburã în niciun fel, loculcomun este regula, asfixiantã, a fiinþei lor. Câtdespre „poezia de dragoste”, ea ne oferã un fel deinstrucþiuni sexuale pentru adolescenþi:„femeile sunt interesante/ pânã în 20 ºi peste 30de ani/cu 5 ani înainte ºi 5 dupã (...)”. (p. 17).

Matematica are, aºadar, ºi ea rolul ei în iniþiereasexualã, iar concluzia la care Cãrtãrescu ajungeîn clipele lui de singurãtate de apartament estefãrã îndoialã profundã:

„Ce-i mai miºto pe lume decât sã te fuþi?” (p. 17).

Idila de tramvai, Aer cudiamante ºi „diamantezornãind în closet”

Pe aproape patru pagini se lãbãrþeazã un textdin care aflãm cã, în tramvaiul 21, la ora 11:46 fix– pãcat cã lipseºte data cosmicã – Cãrtãrescu facecurte subsuorii unei „blonde-blonde”, „de 17 ani?18?”:

„a-ntors capul ºi a citit instinctivce scria pe tricoul meum-am uitat în altã parte (la tipul cu cutia de ceai)pe geam se perindau magazinele de pe Moºilorurma sã schimb la bulevard, sã iau alt troleibuz

pânã la Kogãlniceanum-am uitat la ceasul electronic al unuia: 11:46ºi iar la braþul ºi sânul fetei” (p. 25).Idila de tramvai se încheie în limba maternã a

lui Harrison:„Let me in here,You know I’ve been here,Let me into your heart...” (p. 26).Cartea Aer cu diamante, publicatã la tinereþe

împreunã cu câþiva dintre prietenii optzeciºti deluni, îi prilejuieºte lui Cãrtãrescu cuvinteinimaginabil de jignitoare la poeticacosemnatarilor:

„totul era de diamant pe atunciºi dacã oamenii defecaufãceau diamante, zornãind în closet (...) (p. 27).

Expresii poetice pentruIstoria criticãa poeziei generaþionistepostmoderne româneºti

Mircea Cãrtãrescu ne oferã câteva expresiipoetice 100%, care meritã sã fie consemnate înIstoria criticã a poeziei generaþioniste postmoderneromâneºti:„ºi am sãrit la geam: pe bune, ningea” (p. 38).„Zâmbeºte-mi ºi tu ºi mi se rupe de tot” (p. 45).„o femeie miºto, pulpe miºto” (p. 57).„Nimeni nu mã fute la cap.” (p. 73).„Tristuþ deci, pentru cã vremea s-a-nchis” (p. 80).„Miºto miroase a pãmânt/ când vine metroul” (ib.).„Vãd în schimb o fatã tânãrã (!) ºi dulce într-untricou miºto.” (p. 95).„era aºa miºto încât mi-a ars inima” (p. 96).„Miºto e Calea Moºilor privatizatã.” (p. 100).„E foarte miºto Calea Moºilor.” (p. 102).„Mai demult iubeam constelaþiile,azi mi-e perfect perpendicular.” (p. 103).„cu viaþa lui fututã definitiv.” (p. 107).

Iatã, aºadar, cât de miºto scrie poetul secolului,ce poezie poate sã facã el din „viaþa lui fututãdefinitiv.”

Profunditãþi cãrtãrescienepentru Istoria criticãa poeziei generaþionistepostmoderne româneºti

Pentru Istoria noastrã vom mai pune de o parteºi aceste versuri, pe care le includem în secþiunea„Profunditãþi cãrtãresciene”:„toate luminile sunt stinse în blocul de vizavi, toþidorm.” (p. 44).„nu pot sã-mi stãpânesc chinul ãsta interior” (p.47).„Doamne, frumos este cerul albastru scânteietor”(p. 50).„te duceam în spinare pânã la pat...þopãiam ca nebunii pe Locomotiv GT...” (p. 51).„Doamne, verde e gardul viuruginite sunt tomberoanele!” (p. 64).„fericit, intru la pâine/ dau banii, iau pâinea” (p.71).„am fãcut multe imagini la viaþa mea” (p. 84).„înnebunesc de tristeþe” (p. 92).„e frig, mã zgribulesc în jacka mea de piele, visezºi-mi amintesc, ºi mã uit dupã fete tinere,liceene în costume de blugi...” (p. 92).

Un poet fabricat sau„(…) sunt scriitorul M.C.considerat de criticãdrept liderul generaþiei ’80,autor premiat.”

Cãrtãrescu ne prezintã texte absolut prozaice,lipsite de imaginaþie poeticã, vidate de lirism ºitensiune, într-un limbaj plat, un fel de jurnal alnimicului ºi al ratãrii. O odisee anesemnificativului, a locului comun, de careautorul este, de altfel, cât se poate de conºtient:

„când ai spus totul, te apucã un chef dementsã spui ºi nimic.” (p. 85).Antiteza dintre tot ºi nimic rãmâne doar în plan

abstract-conceptual, pentru cã în volumul Totul ºicãrþile de versuri anterioare nimicului este vorbadespre acelaºi nimic.

Nimic nu justificã, totodatã, ruperea acestor texteîn versuri, pentru cã ele sunt, de fapt, simpleconsemnãri, scrise – la început de rând – cândcu litere mari, când cu litere mici, când cu virgule,când fãrã ele, la întâmplare. O neglijenþã eufonicãºi gramaticalã, care sare în ochi.

Un autor poate sã aibã, desigur, mai mult orimai puþin talent; el poate sã fie un autor de valoaresau unul de-a dreptul mediocru, iar critica nu poatesã modifice în niciun fel aceastã stare de lucruri.Dar critica are posibilitatea sã îi creeze autorului oimagine literarã, care corespunde sau nu valoriireale a autorului. Astfel, critica poate sã îi creezeautorului o imagine favorabilã meritatã sau o imag-ine favorabilã nemeritatã; ea poate sã confirmevaloarea unui autor de valoare sau sã îlsupraevalueze.

Cãrtãrescu este autorul cãruia i se dã în modgratuit valoare, autorul supradimensionat de cãtrecritica literarã: lui i s-a creat o imagine favorabilã,strãlucitoare, care nu este nicidecum susþinutã devaloarea textelor în versuri pe care le semneazã.El este poetul umflat de propria generaþie, de câþivacritici care manipuleazã literatura românã, precumºi de o întreagã armatã de criticatori mimetici.

Pentru versuri de aceeaºi mediocritate ca ºi acelor citate pânã acum ºi a textelor din care aufost extrase, autorul lor a putut fi premiat în maimulte rânduri. De altfel, pentru cãrþile de versuricele mai mici Cãrtãrescu a primit premiile celemai mari! Cãrtãrescu este în mod vizibil un poetfabricat de critica literarã ºi de câteva instituþii careacordã premii literare, de U.S.R. în primul rând.Zeci de poeþi, optzeciºti sau nu, pot fi numiþiînaintea lui. Doar Alexandru Goldiº are curajul sãîntrerupã corul lãudacilor ºi sã afirme cã „nu doarimaginaþia, ci ºi memoria au pierdut – în volumulnimic – orice rol” (Poesis internaþional nr. 3/2010).Altfel spus, Cãrtãrescu ne livreazã o carte de versurimediocrã.

Dar Cãrtãrescu este conºtient de propriaimposturã ºi îºi contrazice prin toate versurile pecare le scrie, iar uneori prin mãrturisiri care privescchiar capacitãþile sale poetice, criticii care l-auurcat pe soclu:

„Azi bat la maºina mea de scris un poem idiot.”(p. 103).

„cãci nu pot, nu pot sã mai scriuºi chiar dacã-aº scrie, chiar ºi-aºa,totul ar fi fals, idiot.” (p. 60).„Mi-a crescut pãrul foarte, foarte lung.Dar poezia mea e chealã ca Sinead O’Connorªi mi se rupe de asta.” (p. 74).„asta-i, bãiete. În poezie ca ºi în sporto duci o vreme ºi nu mai poþi” (p. 89).Poetul pe care Nicolae Manolescu, ideologul

generaþiei ’80, l-a decretat ca fiind „un profesionistal literaturii”, trãieºte fãrã îndoialã o dramã. Dar elîºi recunoaºte, dupã cum am vãzut, neputinþapoeticã. Încã din primul text al cãrþii, sub mascasarcasmului în oglindã, „profesionistul literaturii”ne declarã rãspicat:

„Nu vrea sã fiu un monstru cuprins de inspiraþie.Nu vreau ca poezia mea sã-mi supravieþuiascã.Acum ascult muzicã ºi împing cãruþul fetiþei meleacum ºtiu cã asta-i realitatea.” (p. 7).Autorul vrea sã ne spunã cã el a ratat poezia

pentru cã a ales sã împingã cãruþul, aºadar pentrucã a ales sã dea atenþie realitãþii. Fireºte, nu astaeste cauza ratãrii sale poetice. Dacã ar avea ce-ilipseºte, ºi anume monstruozitatea inspiraþiei, elar putea sã facã poezie chiar „din” realitate.

În textul Occidentul, care închide cartea nimic,Cãrtãrescu ne oferã (cu virgulele mâncate ºi dedata aceasta) schiþa propriei poetici:

„nici poemu-ãsta nu-i poeziecãci doar ce nu e poeziemai poate rezista ca poeziedoar ce nu poate fi poezie.” (p. 111).Mircea Cãrtãrescu ºtie cã poezia pe care el o face

este tot ceea ce nu poate sã fie poezie. Are dreptate.

Vir

gil

DIA

CON

U

actualitatea literarã nr.9 n iunie 201112 rememorari

Cândva, dupã o reuniune comemorativã Lucian Blaga - o sutã deani de la naºtere, (cu participarea lui Matei Cãlinescu ºi Virgil Nemoianu– anume veniþi din America), ne-am regãsit simpatetic, pe trotuaruldin faþa Conservatorului de pe ªtirbei Vodã cu o parte dintre cei careconferenþiaserã: Cornel Regman (însoþit de dna Zorina), Nicolae Balotã(cu dna Bianca), Cezar Baltag ºi, înainte sã ne risipim care încotro, pestrãzile din preajma Ciºmigiului, am adãstat un scurt rãgaz, sub tainaserii împrimãvãrate, cu spiritele încãlzite la lumina evocãrilor care îlpriviserã pe poetul Nebãnuitelor trepte…

…Îmi dau seama cã acel drum spre casã, dupã comemorareacentenarului Blaga de la Conservator ar fi trebuit sã-l facem împreunãcu poetul Cezar Baltag, cu care locuiam de ani buni în acelaºi cartier,la distanþã de numai douã blocuri. Pe trotuarul din ªtirbei Vodã, euarãtându-mã foarte impresionat de alocuþiunea poetului de la ViaþaRomâneascã, poetul CB m-a asigurat cã este vorba despre un eseucare va apãrea în curând în revistã. Ne-am rãzleþit pe strãzile dinpreajma Ciºmigiului, pe care aveam sã-l strãbat în drum spre staþiade metrou Izvor, curios sã verific observaþia lui Nicolae Balotã: cãgrãdina publicã i s-a pãrut, dupã ce n-o mai vãzuse de atâta timp,golaºã, neîngrijitã, ca ºi pãrãsitã… Aº fi vrut sã mã dumiresc ce seafla în spatele acestei insatisfacþii a unui clujean strãmutat în Capitalãîncã din anii cincizeci.

Nu era prima datã când participam împreunã cu Cezar Baltag laevenimente scriitoriceºti, însã la sfârºitul lor ne salutam ºi porneamspre casã pe cont propriu, deºi mãcar eu nu ignoram nicicum faptulcã avem de urmat acelaºi traseu. Ilustrare concretã, dacã mai eranevoie, a sintagmei: fiecare cu drumul lui.

ªi aº putea numãra pe degetele de la o singurã mânã convorbirilemele cu Poetul. Încerc o explicaþie: Cu un an mai mare ca mine,însã la filologie, dar în acelaºi corp al Universitãþii, îi citisem poeziila gazeta din holul cel mare, apoi ºi în publicaþiile studenþeºti. Îiînmânasem mai apoi un grupaj de poezii la Gazeta literarã. A avuteleganþa sã nu le citeascã în prezenþa mea, dar cum nu erau prinseîntr-o agrafã, a îndoit toate colile la un colþ, practicând cu aplicaþiedouã rupturi paralele ºi astfel le-a îndesat în sertarul doldora demanuscrise. Mi s-a strâns inima gândindu-mã ce mici erau ºanselede a mã vedea publicat… Încurajat de Mihu Dragomir, de GeoDumitrescu, debutat apoi în revista Ateneu, poate îmi lipsea…aplombul necesar în abordãrile din redacþii. ªi era, mereu, ideeadin mintea mea cã poetul Cezar Baltag a împãrtãºit aceeaºi soartãvitregã ca ºi mine: ambii refugiaþi de peste Prut, el stabilit cu familialângã Piteºti, eu cu ai mei lângã Slatina – de unde provenea soþialui, Ioana Bantaº. De aici poate un puseu suplimentar de demnitate/timiditate. Cu cât mi se pãreau mai preþioase ºi mai grave în fond,aceste apropieri de destin, cu atât îmi devenea mai dificilã forþareaunei atenþionãri a confratelui care reuºise sã se impunã. Ideea mea,poate fantezistã, însã de bunã-credinþã fiind cã talentul trebuie ocrotit,lãsat într-ale lui, iar nu luat cu asalt, sufocat cu atenþii cronofage…

Ca sã nu spun cã, dupã performanþele din liceu, din facultate, înplinã desfãºurare a torentului poeticesc, am înþeles cã asupra luiCezar Baltag se abãtuserã cele mai nemiloase lovituri ale soartei:moartea soþiei iubite, poetesa Ioana Bantaº, moartea tatãlui, blajinulpreot Porfirie, apoi a fratelui mai mic, subtilul exeget Nicolae Baltag;toate rãzbunându-se într-o boalã necruþãtoare care îi va umbri ultimuldeceniu de viaþã. ªi lovitura finalã: leucemia. Aceeaºi care îl secerasela numai 35 de ani pe fratele iubit, ca din senin - o cumplitã urgie,scãpând din toate calculele. Dar ce sã mai însemne cã teribila boalãse întorcea bezmeticã ºi asupra-i, dupã atâþia ani – dupã ce toatãlumea pãrea sã fi uita vechile, cumplitele încercãri? Chiar asta eranedumerirea lui Cezar Baltag, când l-am vizitat la Fundeni, cu nicidouã sãptãmâni înainte de sfârºit: Aveam o cu totul altã confruntarede sãnãtate, mi-a spus, de unde pânã unde aceastã leucemie?! Cesã-i fi rãspuns? Gura mea, pecetluitã, sufletul strivit de obidã, deoroare, de spaimã, de milã. ”Implozie, explozie, implo…”, ca sã-lcitãm chiar pe poetul Cezar Baltag dintr-o perioadã mai fastã (uncuvânt care-i plãcea, l-a folosit ºi în autograful despre care va fivorba), când se lãsa sedus de aflarea legilor secrete ale lumii, de„rigoarea actelor de magie”, cînd credea în „contagierea magicã alucrurilor”, sau se lãsa sedus de „ritualurile de celebrare” ale tuturorvãzutelor ºi nevãzutelor. ªtiam din spusele sale cã poetul se aflaîntr-o relaþie specialã cu mama sa, ea însãºi supravieþuitoare a atâtorurgii abãtute asupra familiei bucovinene; îmi mãrturisea cã vorbescla telefon ore întregi, zilnic. ªi nu e lipsit de semnificaþie sã amintescaici cã ºi prietenii sãi literari cei mai buni, de-o viaþã, Nicolae Breban,Nichita Stãnescu, Caius Dragomir, cultivau aceleaºi relaþii ardentecu mamele lor, care au trãit pânã dincolo de 90 de ani. Poate n-ar figreºit sã-l pomenesc în context ºi pe poetul Marcel Gafton, vizitatde mine cândva într-un bloc din Piaþa Chibrit, a cãrui mamã asupravieþuit morþii fiului, cum cred cã s-a întâmplat ºi în cazul luiCezar Baltag. Îmi e peste puteri sã aduc în discuþie ce va fi fost însufletul acestor venerabile femei, la dispariþia fiului iubit…

Mã ºi întreb: este de vinã numai firea mea retractilã, sau cumvaºi bãnuiala cã poetul nu avea nevoie de mine în mod special, cumnu pãrea sã aibã nevoie de nimeni dintre cei din jur, în afarã desigurde familie, de pãrinþi, de cei câþiva prieteni de suflet, cu care sedeconecta, dacã nu cumva ar fi mai bine sã spun: cu care con-tinua pe alt plan „cufundarea în stele/ ºi în nori ºi-n ceruri nalte”,în dialogul sãu cu marile mistere. ªi impresia complementarã: cã

Cezar Baltag(26 iunie 1939-26 mai 1997)

Lumea fãrã tineS-a închis cartea. Diamantul tãceriiÎmi sângereazã faþa.Nimic nu mai spunePasãrea neagrã la capãtul zilei.Vine o floare. Mã întreabã de nume.Nimeni, îi rãspund. Nimeni dintre cãrþi triste, floare.Nimeni dintre litere ºterse.Mai sus e o poartã a porþilor cu prag rãu.Pe acolo am trecut o datãDe douã ori, de trei…Soarta are chipul palid al unei femei.Tãcerea zeilor strigã întrunaNumele ei,Lacrimae sunt verba secutae: Elena, Ioana…

O pasãre în mine îºi ascundeBocetulRana

Spirit ºi sângeVara se aprinde pânã la durereSe face pasãre ce urcã la cerªi deodatã încremeneºte arzândDeasupra cuibului

Pãmânt, ridicã-te cu mineSã poþi zbura

Brusc se lasã tãcerea.

O piatrã cade din tãriiªi înainte de a atinge þãrânaSe face iarãºi pasãreSângerând peste leagãnul lumii

Instinctul luminii în oasele eiStazã de cântecHemoragie a soareluiDeasupra cuibului

Noapte

ªi eu ºi greierulDin iedera întunecatãDe la fereastra camerei meleAvem conºtiinþa scindatã:Amândoi nu putem dormi,Amândoi cãutãm extazaCare dã putere clipei ºi apropie înviereaAmândoi ne temem de cuvinteªi nu ne temem de moarte

Fereastra de dincoloFereastra deDincolo de tineAcolo undeUn platan, neîncetatSoarbe geana neliniºtii

Dincolo de ºansaCe astupã toate cãrãrile

Dincolo de orbulCare cautã bâjbâindInima mea printre frunze

Dincolo, mult dincoloDe aceastã hârtieCare la ºoaptele mele de searãIa foc.

SeteaO femeie locuitã de setelumineazã golul cuvântului:spune-mi de ce te aºtept,spune-mi, de ceîmi legi gura,de ce râzi,de ce te întuneci,de ce mã înnoptezi

în trupul tãude eroare? Un om cu oase de setenumãrã arborii. Existã setea. Ea are dealuri de sete,ea rosteºte cuvinte de sete.Cine eºti?Cine eºti?Cine eºti?Setea înnopteazã în mineca într-o gresie. O femeie cu picioare de setenumãrã pietrele.Tu eºti varã, le spune. Tu eºti viscol.Tu eºti liniºte. Tu nu eºti nimic.Tu eºti întoarcere.Pe tine te iau de bãrbat.Pe tine te voi naºte.De tine nu-mi voi aminti. ªi deodatãîn þipãt de crin torturatfaþa ei explodeazãºi se opreºteºi taceºi cu privirea în golzâmbeºte nimicului.

Rasfrîngere în memoria soareluiToate sunt sub semnul tãu, Apollo.Clipa plouã-n noi torenþial.Ieri a rîs un ulm. O varã-ntreagão femeie a iubit un deal.În stejar, unde septembrie þeseulii într-un aprig cerc sonor,de ieri seara vremea o mãsuraAbsalom, pendul nemiºcãtor.E aici un loc din care-n toatelaturile lumii mã aud.Nordul e un punct din care-ncepeNumai sud ºi sud ºi sud ºi sud.Timpul plouã-n lucruri. Valea þeseulii într-un aprig cerc sonor.Unde duci, soþie a-ntîmplãrii,Inimile noastre în ulcior?

Rãsfrîngere de fulger înnoptatCrinii de palidã flacãrãai miazãnoaptei se-aprind.Inima mea e castelulprin care trece Hamlet citind.Cui cînþi uitarea mea blondã,tu stearpã risipã de tei?Nu lãsaþi sã se-nece Ofeliaîn verdele ochilor mei.Bîntuie luna. E-o toamnãa frunzelor din capitel.În stînga tace Horatiosau numai o parte din el.

Pãsãri în amurg

Lui Grigore Hagiu, in memoriam

Dezgheaþã-te, lume, dezgheaþã,un clopot de clor ne desparte,aripile-s tot mai în ceaþã,inima e tot mai departe.

Roteºte-te, lume, roteºteºi tu soare du-mã în varãorizontul mã pãrãseºteprietenii încep sã disparã.

Nu zãrisem cã norii aleargãºi nu bãnuiam cã-i furtunã,eram opt, eram cinci, eram patruºi parcã zburam împreunã.

Parcã ieri mai era dimineaþã,soare-n valuri ºi-acuma-i doar nor.Sunt o pasãre singurã-n ceaþãºi abia mai ºtiu dacã zbor

Cezar Baltag:Îngerul se opreºte din scris…

o evocare de Ion LAZU

actualitatea literarã 13nr.9 n iunie 2011 rememoraripoetul nostru nu simþea agresiunea capitalei, nu se simþea oprimat,nu plãtea (asemenea mie) bir greu servituþilor ºi privaþiunilor ºi înfond mizeriei pe care le presupune traiul într-un cartier muncitoresccum este Balta Albã. Înconjurat de cãrþi asemenea unui cocon ºimai mult încã, înfãºurat-protejat de plasa deasã a abstracþiunilor;cãci cel ce a ”vãzut idei”, se va fi dezinteresat de contextul precaral cartierului; nu sunt deloc convins cã poetul Baltag avea prinfirea sa o percepþie specialã ºi o sensibilitate anume pentru Naturã,pentru regnul vege-tal în speþã, cel care în alte cazuri, iar la mineîn mod precis, a constituit dintotdeauna un refugiu din mediulcitadin gregar, dacã nu ºi o sursã de împrospãtare a resurselorsufleteºti. Nu sunt defel convins cã avea o reprezentare cât de câtexactã a pâlcului de mari copaci care în mod neaºteptat fãceaudin spaþiul dintre blocurile adiacente un tãrâm al sãlbãticiei: copacifalnici, depãºind în înãlþime blocurile respective, în cãutarealuminii, înþesaþi la refuz de pãsãri cântãtoare în delir, primãvarã-varã, cu mierle þopãind neobosite prin acel hãþiº ca de pãdure,printre smocuri de toporaºi, rostopascã, stânjenei… – semn alNaturii primordiale care se reinstaleazã ºi prolifereazã cu frenezieîn fiecare colþiºor care scapã controlului de fiecare clipã alomului… Nu cred cã avea nevoie de mine, de prezenþa mea, de animãnui – ºi nu din inaptitudine pentru comunicare, ci dintr-oobstinatã dorinþã de a rãmâne singur, pentru a se autoscopia. Nu-l vãd lãfãindu-se nici în apartamentul sãu cu linii austere, printrenenumãratele globuri pãmânteºti rãspândite prin toate camereleºi despre care mi-a spus cã reprezintã un hobby al sãu; mereupreocupat sã-ºi gestioneze cât mai judicios timpul zilei ºi al nopþii,mereu nerãbdãtor sã revinã acasã, printre cãrþi, printre manuscrisecu poezii, eseuri, traduceri, ideograme - în faþa obsedantei colialbe. Atras în mod hipnotic de misterioasele idei care se plãsmuiausub ochii minþii. Nu-ºi risipea timpul în discuþii de cafenea, nu-lvedeam la restaurantul scriitorilor, întârziind pe la mese, întinzândvorba, amânând sã revinã la masa de lucru, cum fãceau sub celemai felurite pretexte ingenioºii noºtri confraþi. Poate tocmai deaceea, îl vãd ca acum pe CB din anii optzeci, intrând pe uºarestaurantului doamnei Candrea, oprindu-se ezitant dupã doi paºi,cu o figurã rãtãcitã, needificatã, oarecum în felul lui Pierre Bezuhov,apoi retrãgându-se în pripã; aºa cã subtilul Valeriu Pantazi, de pescaunul vecin, bun psiholog, mi-a ºoptit: Probabil cautã pecineva… s-a ridicat, l-a prins din urmã pe hol ºi i-a dat lãmuririlenecesare: Cel cãutat fusese în salã pânã de curând, însã a plecatîn mare grabã, cãci trebuia sã înceapã ºedinþa de consiliu…

La drept vorbind, nu ºtiu dacã trebuie sã regret rezerva mea faþãde colegii de breaslã. Am observat cã îndeobºte apropierea serealizeazã prin anecdotic, prin cedãri reciproce, prin diminuarearespectului ºi chiar mai mult de-atât. În vreme ce „departele”, casã-l citez din nou pe CB, este postura din care poþi sã contempliîndelung subiectul interesului tãu, sã-i intuieºti esenþele, ceea ce îie specific ºi profund reprezentativ. Îmi e clar mãcar acest lucrusimplu: cã omul cu înzestrare deosebitã se miºcã printre semenisub un cu totul alt regim decât persoanele obiºnuite, are alte prioritãþi,criterii, exigenþe, imbolduri. Acesta fiind ceea ce poetul a numit„echilibrul divin ºi fragil al existenþei de excepþie”.

Aceasta ar fi protoistoria relaþiilor cu Cezar Baltag, s-o numescaºa. Cãci a venit Revoluþia. Una dintre primele mele iniþiative a fostsã strâng cãrþi pentru Basarabia, cât mai multe cãrþi în limba românã,care le fusese ocultatã vreme de cinci decenii consângenilor noºtri.Am rãscolit întreprinderea geologicã, am alertat Uniunea Scriitorilor,am scris la ziare. În final s-au adunat cãrþi cu care am umplut un TIRºi fãrã cea mai micã întârziere am plecat la Chiºinãu. Mã întorceamla baºtinã, dupã exact 46 de ani, cãci ne refugiasem în martie 1944…Oricum, cu ocazia colectãrii de cãrþi am ajuns ºi la uºa poetuluiCezar Baltag, dupã ce la redacþie îmi dãduse adresa. Abia acum amlãmurit lucrurile privind statutul nostru comun de refugiaþi. Areacþionat simpatetic, cu toatã cãldura. Poetul mi-a dat pentrubasarabeni nimic altceva decât Istoria lui Cãlinescu: în locul unuivraf de cãrþi, o carte a cãrþilor… Primisem multe donaþii, toatetrecuserã prin mâna mea, dar nimeni nu cedase capodoperacãlinescianã. Am fost extraordinar de emoþionat, cred cã am povestitacest fapt oricui a vrut sã mã asculte.

Dar asta nu înseamnã nicicum cã imediat dupã episodul „cãrþipentru Basarabia”, relaþiile dintre noi au înflorit. Nici cã eu aº fiasaltat cu manuscrise ºi colaborãri redacþia Vieþii Româneºti. Ladrept vorbind, am continuat sã am aceeaºi atitudine din totdeauna:nu am dus niciodatã manuscrise prietenilor care erau ºi redactori.Nu m-am prezentat cu poezii la Gheorghe Pituþ, la Ilie Constantin,la alþi câþiva cu care eram în relaþii amicale. Ca sã nu li se parã cã leforþez mâna, cum am mai spus. Ca sã nu mi se parã cã mi-au fãcuto favoare. Altfel ar fi stat lucrurile, vezi bine, dacã iniþiativa le-ar fiaparþinut. Aºa cã abia prin 1995, când îmi apãruse Poemul dedimineaþã, m-am prezentat pentru a doua oarã la Cezar Baltag acasãºi de data asta l-am rugat ceva personal: sã vorbeascã la lansareade la Sala Oglinzilor. Mi se pãrea un bun prilej de apropiere. Mi-amãrturisit cã se simte slãbit, nu atât din punct de vedere fizic –ºtiam cã se chinuieºte de ani mulþi cu o boalã gravã ºi urâcioasã -,dar mai ales traverseazã o perioadã de disconfort psihic ºi intelectual.N-am îndrãznit sã insist. Totuºi, din delicateþea care îi era proprie, adeschis cartea, a citit douã poezii, poate erau primele pe care îºioprea privirile, iar dupã ce a citit-o pe a treia, a închis cartea ºi mi-a spus cã va vorbi la lansarea mea. ªi a vorbit cum nu se poate maicomprehensiv: un poet important etc. Încheind astfel: „Aº mai adãugaîn cazul sãu special o delicateþe ºi o frumoasã milã faþã de lucruri ºio bunã-cuviinþã care vine de mai departe - ºi o blândeþe a dragosteifaþã de lume – o poieticã a tãcerii, o misticã a tãcerii…” Dupã care

ne-a fãcut onoarea unei vizite în familie, însoþit de Aurelian TituDumitrescu. Prilej cu care mi-a dãruit cu autograf o altã Istorie, nutot a lui Cãlinescu, ci pe cea a lui Mircea Eliade, în trei volume, oediþie copertatã, extrem de elegantã. Tradusã de el însuºi, încã prin1982-83, o carte care a fãcut epocã. Îmi place sã mã gândesc cãprin aceastã traducere CB a cãutat sã refacã drumul spre MirceaEliade, cam în felul cum acesta încercase în anii 30 sã refacã legãturacu titanul predecesor B.P. Hasdeu.

Nu mult dupã aceea, în altã searã de neuitat, Poetul m-a prins dinurmã, în drum spre sala Radio, pe Pictor Stahi ºi a þinut sã-mi arate,la numãrul 18, imediat dupã colþul în unghi drept al strãzii, loculunde a stat la un moment dat, împreunã cu poetul Grigore Hagiu ºicu prozatorul Nicolae Velea. La un demisol, într-o încãpere îngustãºi foarte lungã. Am simþit o subitã înflãcãrare în vorbele poetului, deparcã amintirea acelor vremuri de aur ale tinereþii i-ar fi împrospãtatsimþirile. În dreapta intrãrii, un basorelief spre care îmi arunc privirilede câte ori fac acest drum, al lui Grigore Hagiu.

Când povestesc aceste prea puþine întrevederi cu CB, s-ar pãrea cãlucrurile s-au desfãºurat cu o anume lentoare rãbdãtoare ºi bucuroasãdin parte-mi, în ideea cã nu e nici o grabã, va sosi negreºit momentulîndelung aºteptat al conjuncþiei; acum însã trebuie sã admit cãamânarea în sine nu era de bun augur ºi lucrurile aveau sã se precipitela modul incontrolabil. Cãci nu dupã mult timp, o lunã sau douã, amaflat cã se internase la Fundeni, grav bolnav, de data asta fiind vorbade leucemie. Se poate spune deci cã lansarea mea de la SalaSe poate spune deci cã lansarea mea de la SalaSe poate spune deci cã lansarea mea de la SalaSe poate spune deci cã lansarea mea de la SalaSe poate spune deci cã lansarea mea de la SalaOglinzilor a fost ultima lui ieºire în public.Oglinzilor a fost ultima lui ieºire în public.Oglinzilor a fost ultima lui ieºire în public.Oglinzilor a fost ultima lui ieºire în public.Oglinzilor a fost ultima lui ieºire în public. L-am vizitat la Fundeni,nu ºtiu dacã din punct de vedere medical nu a fost o inabilitate, cãciera în ultimele douã sãptãmâni de viaþã ºi condiþiile septice trebuiauriguros respectate. Am luat loc pe un taburet, cât mai departe depacientul întins pe pat, tuns chilug, de nerecunoscut, care totuºi înãlþacapul spre mine, pe urma unei îndârjiri spirituale – dar unde eraminunatul lui pãr cârlionþat, care încorona fruntea acestui poet de odelicateþe extremã ºi de-o nobleþe fãrã echivoc? – ºi eu, la un momentdat, cu sufletul chinuit de cea mai atroce obidã, am emis câtevapropoziþii gâtuite de emoþie, care se doreau încurajatoare, pozitive.Mi-a declarat cã duce o ultimã luptã, cea decisivã. Din uºã, i-amstrigat, cu lacrimile gata sã-mi þâºneascã din ochi: Ne mai vedem! Nemai vedem… ªi am mai avut apoi sub priviri doar grupajul de poeziidin România literarã, ultimele scrise de Poet. Vãmile, „punþile”, cumse spunea prin pãrþile Tighinei, poate ºi la Cernãuþi.

Toate aceste infinitezimale care ne-au þinut departe unul de celãlalt,în viaþa de fapte; cãci în cealaltã viaþã, paralelã, Cezar Baltag, cuinteligenþa lui speculativã, rafinând, esenþializând, cãutând laradãcina lucrurilor sursele genuine – ce altceva erau ideogrameledin faimoasa lui rubricã, ce erau Rãsfrângerile dacã nu ecouri aleunor realitãþi prime, de esenþã barbianã, i-aº zice? - , a fost ºi arãmas unul dintre poeþii colegi de generaþie la care m-am gândit cuperseverenþã ºi intensitate, un alter ego al meu, mai norocos, maidãruit cu har, mai curajos în a-ºi asuma destinul de poet. Succesulºi reputaþia lui fãceau aproape de neobservat migãleala mea de câtevadecenii. Nu e nici umbrã de invidie în aceastã consemnare, badimpotrivã. Mã bucurã mai mult reuºita lui de excepþie decât mãumileºte prestaþia mea lipsitã de aplomb. Amândoi de dincolo dePrut, ambii refugiaþi. ªi mai este ºi faptul cã în prima copilãrie ampierdut un frate mai mare, care nu avea egal în tot ce fãcea, ºi laumbra cãruia mã complãcusem, chiar cu oarecare mândrie, dacãnu neapãrat relaxat pe dinãuntru: cã noi, niºte copii de venetici, le-am luat-o cu mult înainte localnicilor. Ceva de genul acesta, unsentiment confuz, dar nu mai puþin perseverent.

Cele mai bune pagini ale mele sunt cele în care readuc la viaþacuvintelor niºte vise sau alte semnalizãri ale subconºtientului caremã vegheazã ºi mã cãlãuzeºte. Iatã un paragraf antologic din CezarBaltag: „Existã nopþi – în copilãrie ºi adolescenþã erau mult maifrecvente – în care visez cãrþi.(…) deschid în somn aceste biblosuricu tartaje de stejar ºi hainele visului mi se umplu de mãtreaþa inefabilãa paginilor. File înnegrite, îngãlbenite, putrezite, scorojire, mãcinate,mâncate, sãpate ºi emaciate se deschid în faþa mea cu un foºnet ºifoºgãit inflamabil de frunze uscate, toamna, sub paºi, în luminasoarelui afumat de focuri pe câmp. Tãrâþã inteligentã, talaº raþionalºi vreascuri ale spiritului mi se aºazã ca o pudrã logicã în pãr, pebarbã, pe veºminte, în suflet; pulbere cosmicã, pleavã ºi puzderiesideralã, depusã de un vânt astral pe suprafaþa nobil nemiºcãtoarea astrului care este eul nostru profund…”

ªi iatã-ne într-o dimineaþã de octombrie 1994, coborând dinaccelerat în gara din Satu Mare, unde CB avea sã primeascã premiulOpera Omnia; iatã-ne vorbind la douã lansãri succesive ale aceleiaºiedituri; dar întorcându-ne la Bucureºti cu alte trenuri, spreapartamentele nostre din douã blocuri apropiate; ºi se face cã îmiamintesc mai pregnant drumurile pe care le-am fãcut separat, decâtcele în care am mers alãturi, de prea puþine ori.

Astfel îmi vine în minte poetul („cãci scriitorul adevãrat este interesatnu de glorie ci de duratã”) pe nenumãratele/ imprevizibilele cãi alerememorãrii, care în convingerea mea reprezintã, pânã una alta, oantecamerã a veºniciei - dacã nu neapãrat cea care a indus oamenilorideea de nemurire; astfel mi-l reamintesc pe poetul Cezar Baltag, colegulde frunte al generaþie, refugiatul ca ºi mine, vecinul de cartier, unul dintrescriitorii la care m-am gândit cu perseverenþã ºi ardoare, la moduladmirativ, fãrã umbra penibilã a vreunei invidii, iar uneori, coparticipativ,am ºi îngânat, din culise, melodia pe care el o executa cu brio înavanscenã; ºi despre excelenþa poeziei sale depun aici mãrturie, ”lavremea când amintirea scrie aproape singurã aceste rânduri”…

Douã poemededicate luiCezar BaltagS.L.D.

Poetului Cezar Baltag,in memoriam

Vorbiþi în ºoaptã,Ceva se petreceSub pragul vostru auditiv.Aºa cum silabele gurii taleSunt sorbite de timpanele ei,Tot astfelAcolo, în adâncPicurã ceva –Pãmântului îi scapã lacrimiPe care le-nghit rãdãcinile;Acolo, în înaltSe spulberã ceva –Vãzduhului îi scapã lacrimiPe care le-nghit îngerii.E un plâns fãrã istovCosmic, fertil, -Doar cã se petreceSub limita de detecþie.

XXXIIINu s-ar putea sã arunci o privire înMoarte ºi sã o tragi înapoi? Sã te scuturiDe ea ºi sã pleci? Cum te-ai arunca pe brânciîntr-un lan de lucernã, vara, - de dragullucernei, al calului ºi al verii – vrând doaratât: sã înþelegi (în locul lor)? Te duci prin eade-a buºilea, târ⺠– altfel cum sã înþelegilucerna?! Împingând-o în lãturi cu capul,cu coatele, strivind-o cu pieptul, cugenunchii… þepi uscaþi de mai an, jilãvealã,aici, jos, aer înecãcios, miros de crud, lãcuste grisãrind împrejur… târ⺠prin lucerna, numai astfel…rãzbeºti dincolo, unde lucerna a uitat sã maicreascã, printre muºuroaiele moi, un smoc icialtul poimâine. Te aduni de pe jos, te întorcisã priveºti: nici un semn n-ai lãsat, omenesc.Simþi un jind: cu nimic n-ai pãgubit calul, ºarpele.Doar cã îþi e cam ruºine: ce-þi veni sã te târãºtica jigãniile? Te ridici popândãu, te scuturi de prafo iei (razna) peste rãzoare,mormãindu-þi ceva, fluierând ruºinat. Bucuros: nute-a vãzut nimeni. Te-ai strecurat prin lucernãca un ofidian. Þi-ai aruncat o privire în Moarteºi ai tras-o înapoi, tocmai la timp…

A plecat dintre noiA plecat dintre noiA plecat dintre noiA plecat dintre noiA plecat dintre noiIon ZubaºcuIon ZubaºcuIon ZubaºcuIon ZubaºcuIon Zubaºcu

Poetul ºi cantautorul Ion Zubaºcu a murit sâmbãtã, 28 Poetul ºi cantautorul Ion Zubaºcu a murit sâmbãtã, 28 Poetul ºi cantautorul Ion Zubaºcu a murit sâmbãtã, 28 Poetul ºi cantautorul Ion Zubaºcu a murit sâmbãtã, 28 Poetul ºi cantautorul Ion Zubaºcu a murit sâmbãtã, 28mai, în Bucureºti, la vârsta de 62 de ani. “Ion Zubaºcu amai, în Bucureºti, la vârsta de 62 de ani. “Ion Zubaºcu amai, în Bucureºti, la vârsta de 62 de ani. “Ion Zubaºcu amai, în Bucureºti, la vârsta de 62 de ani. “Ion Zubaºcu amai, în Bucureºti, la vârsta de 62 de ani. “Ion Zubaºcu afost mult apreciat de colegii de breaslã pentru puritatea safost mult apreciat de colegii de breaslã pentru puritatea safost mult apreciat de colegii de breaslã pentru puritatea safost mult apreciat de colegii de breaslã pentru puritatea safost mult apreciat de colegii de breaslã pentru puritatea samoralã ca ºi pentru blândeþea ºi vocaþia prieteniei pe caremoralã ca ºi pentru blândeþea ºi vocaþia prieteniei pe caremoralã ca ºi pentru blândeþea ºi vocaþia prieteniei pe caremoralã ca ºi pentru blândeþea ºi vocaþia prieteniei pe caremoralã ca ºi pentru blândeþea ºi vocaþia prieteniei pe carele-a arãtat întotdeauna. Prin dispariþia sa, poezia românã ºile-a arãtat întotdeauna. Prin dispariþia sa, poezia românã ºile-a arãtat întotdeauna. Prin dispariþia sa, poezia românã ºile-a arãtat întotdeauna. Prin dispariþia sa, poezia românã ºile-a arãtat întotdeauna. Prin dispariþia sa, poezia românã ºilumea literarã pe care le-a iubit cu devotament suferã olumea literarã pe care le-a iubit cu devotament suferã olumea literarã pe care le-a iubit cu devotament suferã olumea literarã pe care le-a iubit cu devotament suferã olumea literarã pe care le-a iubit cu devotament suferã ogrea pierdere”, se aratã în comunicatul remis de Uniuneagrea pierdere”, se aratã în comunicatul remis de Uniuneagrea pierdere”, se aratã în comunicatul remis de Uniuneagrea pierdere”, se aratã în comunicatul remis de Uniuneagrea pierdere”, se aratã în comunicatul remis de UniuneaScriitorilor din România ºi Asociaþia Scriitorilor Bucureºti.Scriitorilor din România ºi Asociaþia Scriitorilor Bucureºti.Scriitorilor din România ºi Asociaþia Scriitorilor Bucureºti.Scriitorilor din România ºi Asociaþia Scriitorilor Bucureºti.Scriitorilor din România ºi Asociaþia Scriitorilor Bucureºti.Ion Zubaºcu s-a nãscut pe 18 iunie 1948, la Dragomireºti,Ion Zubaºcu s-a nãscut pe 18 iunie 1948, la Dragomireºti,Ion Zubaºcu s-a nãscut pe 18 iunie 1948, la Dragomireºti,Ion Zubaºcu s-a nãscut pe 18 iunie 1948, la Dragomireºti,Ion Zubaºcu s-a nãscut pe 18 iunie 1948, la Dragomireºti,Maramureº. A predat vreme de 15 ani limba ºi literatura ro-Maramureº. A predat vreme de 15 ani limba ºi literatura ro-Maramureº. A predat vreme de 15 ani limba ºi literatura ro-Maramureº. A predat vreme de 15 ani limba ºi literatura ro-Maramureº. A predat vreme de 15 ani limba ºi literatura ro-mânã în Maramureº. Zubaºcu a fãcut parte din cenaclulmânã în Maramureº. Zubaºcu a fãcut parte din cenaclulmânã în Maramureº. Zubaºcu a fãcut parte din cenaclulmânã în Maramureº. Zubaºcu a fãcut parte din cenaclulmânã în Maramureº. Zubaºcu a fãcut parte din cenaclul“Flacãra”, alãturi de sora sa Ileana, pe care el o considera o“Flacãra”, alãturi de sora sa Ileana, pe care el o considera o“Flacãra”, alãturi de sora sa Ileana, pe care el o considera o“Flacãra”, alãturi de sora sa Ileana, pe care el o considera o“Flacãra”, alãturi de sora sa Ileana, pe care el o considera omai mare poetã ca el, deschizãtoare de drumuri în arealulmai mare poetã ca el, deschizãtoare de drumuri în arealulmai mare poetã ca el, deschizãtoare de drumuri în arealulmai mare poetã ca el, deschizãtoare de drumuri în arealulmai mare poetã ca el, deschizãtoare de drumuri în arealulpoeticii optzeciste. Din 1983 a locuit în Bucureºti, unde apoeticii optzeciste. Din 1983 a locuit în Bucureºti, unde apoeticii optzeciste. Din 1983 a locuit în Bucureºti, unde apoeticii optzeciste. Din 1983 a locuit în Bucureºti, unde apoeticii optzeciste. Din 1983 a locuit în Bucureºti, unde alucrat ca ziarist la numeroase publicaþii, printre care se nu-lucrat ca ziarist la numeroase publicaþii, printre care se nu-lucrat ca ziarist la numeroase publicaþii, printre care se nu-lucrat ca ziarist la numeroase publicaþii, printre care se nu-lucrat ca ziarist la numeroase publicaþii, printre care se nu-mãrã mãrã mãrã mãrã mãrã Evenimentul zileiEvenimentul zileiEvenimentul zileiEvenimentul zileiEvenimentul zilei ºi ºi ºi ºi ºi România liberãRomânia liberãRomânia liberãRomânia liberãRomânia liberã. ªi-a încheiat. ªi-a încheiat. ªi-a încheiat. ªi-a încheiat. ªi-a încheiatcariera ca redactor la revista cariera ca redactor la revista cariera ca redactor la revista cariera ca redactor la revista cariera ca redactor la revista Viaþa RomâneascãViaþa RomâneascãViaþa RomâneascãViaþa RomâneascãViaþa Româneascã. Ion Zubaºcu. Ion Zubaºcu. Ion Zubaºcu. Ion Zubaºcu. Ion Zubaºcua publicat volumele de versuri “Gesturi ºi personaje”, debutula publicat volumele de versuri “Gesturi ºi personaje”, debutula publicat volumele de versuri “Gesturi ºi personaje”, debutula publicat volumele de versuri “Gesturi ºi personaje”, debutula publicat volumele de versuri “Gesturi ºi personaje”, debutulsãu la editura Albatros, în 1982, “Copilãrii” (antologie desãu la editura Albatros, în 1982, “Copilãrii” (antologie desãu la editura Albatros, în 1982, “Copilãrii” (antologie desãu la editura Albatros, în 1982, “Copilãrii” (antologie desãu la editura Albatros, în 1982, “Copilãrii” (antologie descriere creatoare - 1982), “Omul de Cuvânt” (1991), “Întoarscriere creatoare - 1982), “Omul de Cuvânt” (1991), “Întoarscriere creatoare - 1982), “Omul de Cuvânt” (1991), “Întoarscriere creatoare - 1982), “Omul de Cuvânt” (1991), “Întoarscriere creatoare - 1982), “Omul de Cuvânt” (1991), “Întoar-----cerea la Dumnezeu” (1995), “Omul disponibil (I)” (1999),cerea la Dumnezeu” (1995), “Omul disponibil (I)” (1999),cerea la Dumnezeu” (1995), “Omul disponibil (I)” (1999),cerea la Dumnezeu” (1995), “Omul disponibil (I)” (1999),cerea la Dumnezeu” (1995), “Omul disponibil (I)” (1999),“Omul disponibil (II)” (2009). Ultima sa carte, “Moarte de“Omul disponibil (II)” (2009). Ultima sa carte, “Moarte de“Omul disponibil (II)” (2009). Ultima sa carte, “Moarte de“Omul disponibil (II)” (2009). Ultima sa carte, “Moarte de“Omul disponibil (II)” (2009). Ultima sa carte, “Moarte deom. O poveste de viaþã”, a apãrut în 2010. A publicat în ma-om. O poveste de viaþã”, a apãrut în 2010. A publicat în ma-om. O poveste de viaþã”, a apãrut în 2010. A publicat în ma-om. O poveste de viaþã”, a apãrut în 2010. A publicat în ma-om. O poveste de viaþã”, a apãrut în 2010. A publicat în ma-joritatea revistelor prestigioase de literaturã din România –joritatea revistelor prestigioase de literaturã din România –joritatea revistelor prestigioase de literaturã din România –joritatea revistelor prestigioase de literaturã din România –joritatea revistelor prestigioase de literaturã din România –inclusiv în primul numãr al inclusiv în primul numãr al inclusiv în primul numãr al inclusiv în primul numãr al inclusiv în primul numãr al Actualitãþii literareActualitãþii literareActualitãþii literareActualitãþii literareActualitãþii literare. A primit. A primit. A primit. A primit. A primitnumeroase premii pentru poezie, muzicã ºi jurnalism, iarnumeroase premii pentru poezie, muzicã ºi jurnalism, iarnumeroase premii pentru poezie, muzicã ºi jurnalism, iarnumeroase premii pentru poezie, muzicã ºi jurnalism, iarnumeroase premii pentru poezie, muzicã ºi jurnalism, iarrecent a primit marele premiu al concursului “Cartea Anuluirecent a primit marele premiu al concursului “Cartea Anuluirecent a primit marele premiu al concursului “Cartea Anuluirecent a primit marele premiu al concursului “Cartea Anuluirecent a primit marele premiu al concursului “Cartea Anului2010” organizat de Reþeaua literarã.2010” organizat de Reþeaua literarã.2010” organizat de Reþeaua literarã.2010” organizat de Reþeaua literarã.2010” organizat de Reþeaua literarã.

actualitatea literarã nr.9 n iunie 201114 reviste

România literarãRomânia literarãRomânia literarãRomânia literarãRomânia literarãÎn numãrul 24, din 17 iunie 2011, este publicat un reportaj de la

festivitatea de decernare a Premiilor Uniunii Scriitorilor pe anul 2010.Aflãm, ºi nu ne surprinde, cã, la secþiunea poezie, premiul a fostacordat volumului Cartea alcool de Ion Mureºan. Premiul Naþionalde Literaturã a fost obþinut de criticul ºi istoricul literar GabrielDimisianu (nici obþinerea acestui premiu nu ne surprinde). Un altreportaj ne aratã cum s-a desfãºurat ediþia a zecea a Festivaluluiinternaþional „Zile ºi nopþi de literaturã”, de la Neptun (10 - 12 iunie2011). Marele Premiu Ovidius a fost acordat vestitului scriitor cehde limbã francezã Milan Kundera. Laureatul nu a fost prezent, dar acerut, printr-o scrisoare, ca premiul sã fie donat Editurii Humanitas,pentru sprijinirea literaturii române contemporane. Douã pagini dela sfârºitul revistei sunt ocupate de un grupaj de versuri traduse deConstantin Geambaºu. Versurile aparþin unui mare poet contemporan,Czeslaw Milos (1911 – 2004), scriitor polonez, nãscut în Lituania ºiemigrat în SUA, laureat al premiului Nobel. Versurile, publicate lacentenar, sunt excepþionale, prin trecerea de la lumea senzaþiilor, aplãcerilor terestre, la elevatul metafizic: “Soarele izbea-n carte pãcatulcel dintâi./ ªi-adesea, când în iarbã rãsuna amiaza,/ Îmi închipuiamcum noi doi, cu vina mea,/ Cãlcam o viespe sub mãrul raiului”.

Nord LiterarNord LiterarNord LiterarNord LiterarNord LiterarÎn numãrul 5 (mai 2011), directorul revistei, Gheorghe Glodeanu,

prezintã Jurnalul esenþial al Monicãi Lovinescu, apãrut la EdituraHumanitas. Versurile numãrului sunt semnate de Adela Naghiu,Vasile Mic, Florica Bud, Vali Niþu, iar proza, de Teo Moldovan. Citãmpoezia Aºa mor poeþii de Adela Naghiu: „fãrã sã spunã din vreme/ laei semnele de moarte/ se vãd întotdeauna mult mai târziu/ ºi nu pepartea cu oamenii/ Ei scriu, scriu/ pânã nu se mai poate face nimic/ºi toatã lumea încearcã/ sã-i aducã pe calea cea bunã/ dar ei îºicultivã nebunia/ în tiraj tot mai mic/ trãind mai mult în întâmplãrilealtora/ întorcându-se în viaþa lor/ numai pe strãzi lãturalnice/mutându-ºi sãrãcia/ de pe un picior pe celãlalt/ ºi sufletul/ pânã înlocul unde/ începe sã se vadã Dumnezeu”.

CronicaCronicaCronicaCronicaCronicaÎn editorialul numãrului cinci (mai 2011), redactorul – ºef Valeriu

Stancu se întreabã retoric dacã românii sunt un popor de ºmecheri.Rãspunsul îl puteþi ghici dvs. Invitatul Salonului literar este poetulLiviu Pendefunda, un autor care îmbinã armonios literatura cucercetarea ºtiinþificã, având o certã vocaþie interdisciplinarã. Cele douãpagini consacrate lui Liviu Pendafunda conþin o biobibliogarafie,referinþe critice ºi, desigur, un amplu grupaj de poezii. Se adaugã, înaltã paginã a revistei, partea întâi a unui studiu critic al Emanuelei Ilie,intitulat Liviu Pendefunda: Ezoterism ºi alchimie poeticã. Vã oferimcâteva versuri de Liviu Pendefunda: „Maestru ºi mag e poetulhãlãduind/ prin clopotul fântânii/ Strãbãtând limburi ºi spectre/luminate’n viziunea solarã/ ªovãi, vulcan stins de apele strecurate/din cãuºul mâinii/ ªi mã închin ca ºi El dimensiunii ce-/ adie în minehilarã”. Ionel Savitescu prezintã o carte de mare interes (mai ales pentrucei interesaþi de cel de-al doilea rãzboi mondial). E vorba de CazulRudolf Hess de Lynn Picknett, Clive Prince ºi Stephen Prior, lucrareapãrute în româneºte la Editura RAO, în 2010. Rudolf Hess a fost unfel de mentor al lui Adolf Hitler. La 10 mai 1941, a fugit, cu un avion,în Marea Britanie. Ionel Savitescu aratã cum cei trei cercetãtori britanici,bazaþi pe documente din arhive recent deschise, încearcã (ºi reuºescparþial) sã clarifice enigmele cazului Hess. La rubrica de literaturãuniversalã, Marius Chelariu prezintã, în traducere proprie, pagini dinpoezia arabã contemporanã. De mare interes este al 32-lea episod alserialului “Cuba – “insula misterioasã”, semnat de Valeriu Stancu.Imaginea dictatorului Fidel Castro, prezentatã cu finã ironie, ne releveazãfaptul cã bãrboºii revoluþionari instalaþi la putere în 1959 în Cuba(Fidel Castro, Che Guevara ºi alþii ca ei – “niºte demenþi ucigaºi”) auadus mult rãu poporului cubanez de-a lungul unui numãr (prea) marede ani. Valeriu Stancu este prezent ºi pe ultima paginã, la rubricatradiþionalã PoeMondia. Redactorul – ºef îl prezinã, în traducere proprie,pe poetul marocan Mohamend Miloud Gharrafi.

Bucovina literarãBucovina literarãBucovina literarãBucovina literarãBucovina literarãInvitatul numãrului cinci (mai 2011) este poetul, eseistul,

prozatorul ºi publicistul Liviu Antonesei. El este prezent într-un dia-log cu redactorul – ºef Constantin Arcu ºi, apoi, cu un grupaj depoezii. Citãm, din grupajul lui Liviu Antonesei: „Fulger alb, fulgerroz/ în cãldura compactã -/ vîrtej de carne, limfã ºi sînge,/ zenit fãrãcapãt, pulsaþie catilinarã,/ totul se petrece dupã cum s-a mai petrecut,/dar cu totul altfel.// În incandescenþa de plasmã,/ corpuri fuzionândîn delir/ ºi o mare pace în suflet.// Aleluia!”. Adrian Dinu Rachieruprezintã volumul Anei Blandiana Patria mea A4, arãtând cãprestigioasa poetã nu a abandonat poezia în favoarea politicii.Desigur cã ea nu mai scrie cu frenezie vitalistã, fervoare afectivã,pasionalitate ºi fraternitate, ca în vremurile începutului. În prezent,poezia poetei aratã altfel: „Auzind „surd” realitatea, împovãratã decercurile vârstelor, Ana Blandiana ne propune acum o colecþie detatuaje lirice”. La rubrica O antologie a poeziei româneºti, Mircea A.Diaconu propune versuri de Camil Petrescu. Matei Viºniec oferã unfragment dintr-un roman în pregãtire, intitulat Exerciþii de dezordinepreventivã, iar Alexandru Jurcan prezintã o paginã de poeme.

Dacia literarãDacia literarãDacia literarãDacia literarãDacia literarãLa rubrica Restiturism cultural a numãrului 96 (mai 2011) este

prezentatã localitatea Balcic, aflatã acum în Bulgaria (între 1913 ºi1940 a fost teritoriu românesc), “perla Cadrilaterului de pe Coastade Argint a Mãrii Negre”. Sunt reproduse reportaje, poeme în prozãºi poezii închinate Balcicului în perioada interbelicã. Semneazã,printre alþii: Ion Pillat, Emanoil Bucuþa, Gh. Mugur, Grigore OlimpiuIoan, Victor St. Popescu. Ion I. ªerbãnescu, Anghel Popa. Textelesunt însoþite de reproduceri de peisaje din Balcic ºi din împrejurimi.Trei eseuri, scrise de Rodica Marian, George Popa ºi Silviu Mihãilãsunt închinate poetului naþional Mihai Eminescu. Prozatorul GheorgheSchwartz este prezent cu un fragment din romanul Cei o sutã – DiavolulArgintiu. Aurel Andrei oferã (lucru mai rar întâlnit în revistele literare)piesa de teatru într-un act Semnul neputinþei – podul. Leo Butnaruprezintã, în traducere proprie, versuri ale poetului rus Evgheni Stepanov.Citãm poezia Emigraþie: emigraþie în vis/ manuscrise strãine/ cãrþi/internet/ drum/ emigraþie dintr-un stat/ cu numele eu însumi”.

RevistaRevistaRevistaRevistaRevista revistelor literarerevistelor literarerevistelor literarerevistelor literarerevistelor literareConstantin BUICIUCnici înainte de ’89. Cu toate cã oficialii doreau un alt curs valoric alscriitorilor, cel real, pe merit era recunoscut. Multe “glorii”, e drept, audispãrut, Ion Lãncrãnjan etc. Semn cã nu erau reale, alte nume aurevenit, în prim plan, I.D. Sârbu etc., altele au mai coborât o treaptã,ca valorificare criticã, nu ca notorietate, Adrian Pãunescu etc., darsunt preþuite, în ciuda unor compromisuri. Au apãrut scriitori maitineri „complet echipaþi” – poet, prozator, eseist – de pildã, GabrielChifu, alþii s-au „clasicizat”, vezi mare parte a laureaþilor Premiuluinaþional de poezie Mihai Eminescu, instituit de regretatul LaurenþiuUlici ºi de poetul ºi romancierul Gellu Dorian, ce ziceam deobligatoria bunã echipare a scriitorului contemporan”. Versurilenumerelor sunt semnate de ªtefan Aurel Drãgan, Ioan Bocu Marcus,Sorin Lucaci, Igor Ursenco, Mircea ªtefan, Valentina Clara Peleskei,Nicoleta Câmpian, Elvira Marcela Szigeti, Vasile Tarþa, Mihai Ganea.

MozaiculMozaiculMozaiculMozaiculMozaiculÎn numãrul 4 (150), din 2011, Mihai Ghiþulescu comentezã cartea

istoricului Lucian Boia numitã Franþa, hegemonie sau declin?,apãrutã în 2010, la Editura Humanitas. Comentatorul considerã cãLucian Boia a ales metoda potrivitã: comparã Franþa cu ea însã;i,din punct de vedere demografic, economic, cultural – ºtiinþific etc.,în diferite momente ale istoriei sale. Concluziile istoriculuibucureºtean sunt pertinente. Poezia apare numai pe ultima paginã.Sunt prezenþi, cu câte o poezie, cinci poeþi contemporani din Que-bec. Prezentarea ºi traducerea din limba francezã aparþin RoxaneiRoºca. Citãm sfârºitul unui poem de Jose Acquelin: „voinþa fericiriimã întristeazã cu/ egoismul ei/ decenþa constã în pãrãsirea cuibului/pentru a zbura fãrã aripi ºi remuºcãri// cerul coboarã/ ca eu sã potmerge pe nori/ bucuros cã nu sunt eu soarele”.

AteneuAteneuAteneuAteneuAteneuÎn numãrul 5 (501) din mai 2011, Ionel Savitescu, la Cronica

traducerilor, comenteazã o carte de istorie: Hitler ºi societãþile se-crete de Philippe Valode, apãrutã în româneºte în 2010, la EdituraLitera Internaþional. Recenzentul aratã cã autorul francez, dupã ceprezintã activitatea lui Hitler ca membru al unor societãþi secrete(Noul Templu, Vril, Thule, Ahnenerbe) insistã asupra unor aspectemai puþin cunoscute din viaþa dictatorului german. Aflãm, astfel, cãHitler, care a fost un autodidact, avea o patimã nesãþioasã pentrulecturã. Biblioteca lui numãra 16.000 de volume, iar cadourile salepreferate erau cãrþile. Hitler citea poezie, filozofie, istorie, de preferinþãautori germani, dar ºi strãini. Versurile numãrului aparþin lui ªtefanBolea ºi Dianei Maranache. Sunt prezenþi cu poezii ºi elevi din claseleV – VII ale unor ºcoli din Bacãu. Iatã ce scrie Ecaterina Lupu, elevãîn clasa a VII-a: „Dacã priveºti în urmã,/ vei vedea/ cum urma tepriveºte ºi ea…/ vei descoperi/ cum timpul trecerii/ s-a sfârºit…/cum în sfârºit se scaldã-nceputul/ fãrã final…”.

ContemporanulContemporanulContemporanulContemporanulContemporanulNumãrul 5 (710) din mai 2011, conþine un amplu grupaj axat pe

“cazul Breban”. Mai mulþi scriitori români iau poziþie, considerândcã Nicolae Breban nu trebuie lapidat (CNSAS a afirmat cã vestitulromancier ar fi colaborator al Securitãþii). Breban este numit unstâlp al literaturii române contemporane. Într-un pamflet publicatpe pagina a treia, însuºi directorul Contemporanului strigã: Ruºine,dle N. Manolescu. Textul este o replicã la un editorial al directoruluiRomâniei literare, publicat în numãrul 16 al revistei. Nicolae Brebanaminteºte, de mai multe ori vremea când cei doi, romancierul ºicriticul, erau prieteni ºi aveau aceeaºi poziþie în faþa dictaturii. NicolaeBreban crede cã Nicolae Manolescu îl criticã acum din cauzã cãeste robit intereselor materiale ºi funcþiilor înalte. În articolulFragmente despre istoria manolescianã, dupã cum ne aratã ºi titlul,criticul Marian Victor Buciu scrie tot despre Nicolae Manolescu.De data aceasta este vorba de cunoscuta Istorie criticã a literaturiiromâne. Criticul de la Contemporanul prezintã obiectiv, fãrãcomentarii inutile, felul cum criticul ºi istoricul literar de la Românialiterarã comenteazã poeþii ºaizeciºti ºi pe cei de dupã ei, începândcu Ion Alexandru ºi sfârºind cu Mircea Dinescu. Poeziea strãinã esteprezentã prin traduceri din: Don Paterson (Scoþia), Seamus Heaney(Irlanda de Nord) ºi Carol Ann Duffy (Anglia). Citãm poezia Dacã nuaº fi fost treaz de Seamus Heaney, lauraat al Premiului Nobel pentruliteraturã, în 2006: „Dacã nu aº fi fost treaz, aº fi pierdut/ Bãtândulvânt, urcând spre-acoperiºul/ atins de-al sicomorului frunziº,// ªivântul m-a trezit, izbindu-mi trupul/ Mai viu, mai tare decât un elec-tric ºoc:/ Dacã nu aº fi fost treaz, l-aº fi pierdut.// El vine ºi el pleacã peneaºteptate,/ Aproape ameninþãtor pãrând/ Când se întoarce, ca unanimal, acasã,// Un mesager primejdios, acolo ºi-uneori/ Întrerupândcotidianul. Dar nu în veºnicia/ De apoi. ªi nici acum”.

ApostrofApostrofApostrofApostrofApostrofNumãrul 5 (252) din 2011 îi închinã mai multe pagini, in memo-

riam, lui Petru Cârdu, poet român din Banatul Sârbesc, dispãrut, decurând, în oraºul Vârºeþ, de la graniþa cu România. Citãm un poem dePetru Cârdu: “Câteodatã vânãtorii de aer/ nu mai au nevoie de moarte/câteodatã îºi ascund armele utile/ cultivându-ºi oboseala// câteodatãarmele utile sunt mai utile decât moartea/ ºi un popor de nãluci/ seîngânã cu hãrþile// ºi câte o nãlucã iese la vânãtoare/ în manulaul deistorie/ în timp ce în hãu rãtãceºte cartograful/ în tratatul de uitare// ºizboarã ºi zboarã în visul vânãtorilor”. Comentând cartea Alcool, re-cent premiatã de Uniunea Scriitorilor, Irian Petraº îl numeºte pe autorulvolumului, Ion Mureºan, nobilul “mujic”. La împlinirea vârstei de 70de ani, criticul ºi poetul Ion Pop oferã o paginã ºi jumãtate de poeme.Mai putem citi versuri de Iancu Grama ºi Silvia Chiþimia.

Cafeneaua literarãCafeneaua literarãCafeneaua literarãCafeneaua literarãCafeneaua literarãNumãrul cinci (o sutã), din mai 2011, conþine mai multe texte de

apreciere la adresa revistei care a apãrut deja de o sutã de ori. CriticulGheorghe Grigurcu scrie despre poezia lui ªtefan Aug. Doinaº. Esteun fragment dintr-un studiu amplu, continuat din numãrul trecut ºicare va urma în numãrul viitor. Daniel Corbu e prezent cu un grupajde versuri. Adrian Dinu Rachieru îl considerã un poet metafizic peCassian Maria Spiridon, într-un studiu apãrut la rubrica Maratonuloptzeciºtilor. Alexandru Mãlãescu semneazã traducerea unor versuridin poezia germanã. Iatã poezia Ecce Homo de Friederich Nietzsche:„Da! Îmi ºtiu obârºia!/ Îndârjit, precum fãclia,/ Fiinþa mi-o mistuiarzând,/ Ce-ating luminã devine,/ Doar tãciuni las dupã mine:/Negreºit, flacãrã sunt!”. La rubrica Remember, Virgil Diaconu, directorulrevistei, îºi aminteºte de poetul Gheorghe Tomozei. Textul este însoþitde o interesantã fotografie, care îl prezintã pe Gheorghe Tomozei, în1987, lângã frumoasa poetã Cleopatra Lorinþiu ºi þinând în braþe unminunat pisoi negru, cu ochii luminoºi ca o stea dublã.

Convorbiri literareConvorbiri literareConvorbiri literareConvorbiri literareConvorbiri literareÎn numãrul 5 (185) din mai 2011, Nicolae Stroescu Stâniºoarã,

pornind de la cartea Lupul de la Kremlin de Stuart Kahan, apãrutã laNew-York în 1987, face portretul unchiului de frate al autorului, carenu era altul decât Lazãr Moiseevici Kaganovici (1893 – 1991).Colaborator apropiat al lui Iosif Vissarionovici Stalin, Kaganovici,supranumit “arhitectul fricii din Uniunea Sovieticã”, are pe conºtiinþãmoartea a milioane de oameni. Este impresionantã descrierea feluluicum se desfãºura represiunea în Uniunea Sovieticã stalinistã. Plin detragism este ºi felul în care Kaganovici l-a determinat pe propriul sãufrate sã se sinucidã, dupã ce l-a acuzat cã este spion fascist. Ca ºi înalte numere, revista conþine numeroase pagini de poezie. Autori: Chris-tian W. Schenk, Florentin Palaghia, Ion Beldeanu, Sterian Vicol, DanMircea Cipariu, Ioan Mãrginean. La Biblioteca revistei este prezentãIoana Diaconescu. Proza îi are ca autori pe Lorian Carsochie ºi IoanÞicalo. Nu lipseºte nici teatrul: ªtefan Amariþei oferã minipiesa MeºterulManole ºi proprietarul Vodã. Dan Mãnucã prezintã masiva antologiePoeþi din Basarabia, realizatã de Adrian Dinu Rachieru. Concluziacriticului este edificatoare: “Oricum, datoritã profesionalismuluiorganizãrii, pertinenþei analizelor, echilibrului aprecierilor, Poeþi dinBasarabia a deschis drumul cunoaºterii de adâncime a unei bunepãrþi a liricii scrise româneºte dincolo de Prut, în ultima sutã de ani”.

CitadelaCitadelaCitadelaCitadelaCitadelaÎn numerele 2-3-4, din aprilie-mai-iunie 2011, ne reþine atenþia un

dialog între Robert Laszlo ºi poetul clujean Adrian Popescu. Vorbinddespre meritocraþie, Adrian Popescu afirmã: “Da, meritocraþia e uncriteriu, operant, acum, cu erorile inevitabile, desigur, dar nu era strãin

Lãsati cãrtile sã vinã la mine !

actualitatea literarã 15nr.1 n octombrie 2010 actualitatea literarã 15nr.9 n iunie 2011 carti / edituriR

em

us

V.

GIO

RG

ION

I

,,

Gheorghe Istrate,Dialog cu invizibilul,

Scrisori cãtre Irealitate(101 poeme),

Editura Terra Focºani

George Vulturescu,Aur ºi iederã,

Paralela 45, 2011În colecþia BR, Biblioteca

Româneascã/Poezie a Editurii dinPiteºti apare o nouã, frumoasã cartea lui George Vulturescu, poet careºi-a legat definitiv destinul liric demitologia Nordului, de unde iese înlume cu cuþitul în dinþi… Ilustraþiacopertei este o picturã de CasparDavid Friedrich, care intrã ºi în poem,ca personaj liric. Dar „costobocul”G.V. îºi construieºte o mitologie

corbul, lupii. Afirmat cu precãderedupã decembrie 89, poetul ºi-a croitde mult un areal propriu în arenaliterelor româneºti. Un poet mare îºi„marcheazã” teritoriul ca unadevãrat mascul ancestral alspeciei, pe când poeþii de azi sedisting tocmai printr-o anostãindistincþie, chiar slobozi la gurãfiind. Dar sã nu încheiem acesterânduri fãrã sã evocãm Baladapaharului, în care poetul nostruevocã la rândul lui Sãracii alcoolicial lui Ion Mureºan. Cine se aseamãnãse adunã, nu doar în cârciumã, înjurul unui pahar, ci sã þinã în mânãgraalul, pocalul Poemei.

Îmbãtaþi de ALCOOLurile tari alepoeziei lui Muri (Ion Mureºan) amuitat cã mai existã ºi alþi poeþi mariîn aceastã þarã. Mari ºi foarte mari(cine-i poate deosebi?). Unul dintreaceºtia este Gheorghe Istrate,ºaizecist contemporan (ºi bunprieten) cu spuma ºi crema literaturiiromâneºti postbelice. Din aceastãperspectivã, poetul trimite aceste„scrisori” cãtre Irealitatea imediatã,concretizate într-o memorabilãantologie de autor. Enoriaºul IstrateGheorghe este „botezat” de trei„Popi”: Dumitru Radu Popa („Gheor-ghe Istrate a ales dintru-nceputulpoeziei sale… încercarea de a captaprin ritual, printr-un ceremonial alrostirii, arhetipul obsedant al fiinþeisale lirice”); Marian Popa („EsteGheorghe un nume predestinat liric?Un alt profund poet al pãmântului ºivechimii este Gheorghe Istrate”);D.R. Popescu, dar ºi mulþi alþii,majoritatea criticilor importanþi aiepocii. Fapt sigur este cã poetul adeprins devreme ritmul rostiriloresenþiale. Este solemn ºi protocolar,solar dar ºi selenar.

El celebreazã o religie a strãmoºilorºi pãmântului, iubeºte mult ovocabulã sacrã: „mã-nsfânt”.Poemele sunt, aproape în întregimeRITUALURI pãgâne, fiindcã poezia luiG.I. reprezintã un ritual de domesticire(îmblânzire) a Morþii. Poate doar laCezar Ivãnescu celebrarea Morþii canuntã astralã sã fie mai cutremurãtorpregnantã. Poetul are o viziuneholisticã, unificatoare asupra lumii, pecare o survoleazã de la înãlþimeapegasului sãu, care este un îngerîntrerupt, heruv seminãscut: „des-prins de pulbere ºi de pãcate/sunt unheruv nãscut pe jumãtate”; „deasupraverbelor în cerul supt/sunt îngerulrespins ºi întrerupt”.Prea este antiliricºi minimalist, mizerabilist-sexist dis-cursul poetic al generaþiilor actuale,sã nu ne entuziasmãm de viziuneastenic-luminoasã ºi htonic-sideralã aunui mare poet ca Gh. Istrate!

poeticã proprie, compusã în princi-pal din Pietrele Nordului ºi OchiulOrb (Orbul Row – personaj liric ºi al-ter ego, un fel de Zacharias Lichter):„Eu unul urc pe Pietrele Nordului prin/coridorul secret al Ochiului Orb”;„Sunt doar eu ºi lupii pe PietreleNordului”; „… inscripþiile de pePietrele Nordului…”; „Dacã nu simþiemanaþia narcoticã a PietrelorNordului/nu vei putea picta”. Darpatronul spiritual al Poetului din Nordeste oncle Will, nordicul prinexcelenþã: „Smintitul, lordulShakespeare, e stãpânul Nordului”.Poetul are tot timpul în faþa ochilorviziunea (vedenia) Nordului,reflectatã în Ochiul mort. Iar orbireanu e altceva decât vederea Nevãzu-tului: „- Orbirea, spune Apostolul, eceea ce privirea nu poate suporta…”În felul acesta, poetul face din OchiulOrb personaj ºi vehicul ceresc cuvirtuþi profetice, zigotul preexistent alFiinþei: „Treceam pe uliþã lãsându-mãdus/de Ochiul Orb ca de o sanie…”Ochiul care n-apucat sã vadã luminalumii e ca sânul de mamã umplut culaptele nesupt (Fântâna pãrãsitã,poem antologic). Mai multe motivepoetice cu valoare de animal totemicpopuleazã poezia lui G.V.: vulturul,

Adrian Alui Gheorghe,PAZNICUL PLOII,

Limes, 2010(cu 9 desene ºi o copertã de

Laurenþiu Dimiºcã), Colecþia MAG-ISTER, coordonator Mircea Petean.

Unul din cei mai apreciaþi poeþi aigeneraþiei sale, A.A.G. era deja unpoet european încã înainte de intrareanoastrã generalã (la grãmadã…) înEuropa. Cartea despre care facemvorbire ºade cam de multiºor penoptiera mea – s-au ºi scris între timpdestule cronici despre ea, ºi toatefavorabile – mi-a fãcut cu ochiul demulte ori; dar (poate) n-am avut eucurajul sã mã apropii de obiect... Ofac acum, în aceastã paginã de poeþiimportanþi, sprijinindu-mã ºi peaprecierile critice de care poetul s-abucurat în curgerea vremii: Dar listafiind cam lungã, o paginã întreagã(numai) de nume, mã vãd nevoit sãfac o riguroasã selecþie: L. Ulici, N.Manolescu, G. Grigurcu, M. Mincu, M.Popa, M. Barbu, C. Buzea, A.D.Rachieru, R.G. Þeposu, C.Ungureanu, Al. Cistelecan, º. m. a.Poezia sa, dincolo de masca ludicã,ironic-parodicã (Da, îmi place Brahms,

Oraºul fãrã nici un locuitor) ascundemultã încãrcãturã existenþialã,zãcãminte întregi. Tenta europeanã(„globalizatoare”) se simte cuprecãdere în poeme de largãrespiraþie, cum ar fi Erich, Metamorfoza– care foloseºte nume de rezonanþãuniversalã, precum: Eva, Maria ºiMarta, Oskar, Albert, etc. „Elegiipostmoderne” (N. Manolescu),„scenarii dramatice ”, „eliptice orimascate cosmogonii” (M. A. Diaconu)poemele ample ale lui Adrianreprezintã ce avem mai bun de expus,ca „marfã de export”, pe piaþa noastrãde poezie: „Remarc modul de omaximã tensionare semioticã prin

care Adrian Alui Gheorghedemonstreazã cã ºtie cum trebuie sãscrie un poet român pentru a fi receptatla nivel european”, afirmã ºi regretatulMarin Mincu, poet, critic, profesor depoezie…

Pavel ªuºarã,Universul din cuºcã

(cu douãsprezece ilustraþiide Daniela Chirion dupã

Rene Magritte – Lesaffinites electives ºi o

postfaþã de Bogdan Creþu),Brumar, 2011

Am în faþã un adevãrat obiect de artã,cartea lui P. ªuºarã, apãrutã în selectacolecþie de poezie realizatã de LoredanaTârzioru ºi Robert ªerban ºi imprimatãpe hârtie Keykolour recycled hony,mirosind încã a paiele din care a fostprodusã… Din punctul de vedere alautorului, cartea trebuie sã fie nu doarobiect de hârtie, nu doar obiect artistic,ci sã reprezinte pur ºi simplu un proiectexistenþial. Aºa se explicã faptul cãvolumele de versuri ale lui P. ª. au apãruttârziu ºi foarte târziu (la 15-20 de ani dela concepere) ºi nicidecum în ordineascrierii lor. (Singura carte aproape„actualã”- din cele 5 apãrute - a fostTetraktys). Dar ca sã scrii despre Pavelªuºarã înseamnã sã-l cunoºti pe„împricinat”, sã ºtii sã citeºti printre rânduriºi sã începi cartea cu COLOFON-ul. Noine ferim sã citãm ceva, „parþial sau inte-gral” din carte, spre a nu cãdea subincidenþa legii – vezi prescripþiunea depe ultima paginã, de la COPYRIGHT.(Luaþi-o ºi ca pe o glumã: Mai pe larg vascrie despre ea colegul C-tin Buiciuc).„Pa ºi pe curând! – zice autorele nostru-n final. Ne revedem la Sissi!”… Acum,chiar dacã ºtim noi cine e împãrãteasaSissi, ce-am putea înþelege de-aici?…Înþelegem cã urmãtoarea carte (scrisãdeja, încã din secolul trecut) e despremarea femeie de stat.

Lucian Bodea, MoarteaLucian Bodea, MoarteaLucian Bodea, MoarteaLucian Bodea, MoarteaLucian Bodea, Moarteavirtualã, Ed. DACIA XXIvirtualã, Ed. DACIA XXIvirtualã, Ed. DACIA XXIvirtualã, Ed. DACIA XXIvirtualã, Ed. DACIA XXI

În colecþia „Inimã ºi suflet” a editurii clujene, apareÎn colecþia „Inimã ºi suflet” a editurii clujene, apareÎn colecþia „Inimã ºi suflet” a editurii clujene, apareÎn colecþia „Inimã ºi suflet” a editurii clujene, apareÎn colecþia „Inimã ºi suflet” a editurii clujene, apareprima carte a „albaiulian”-ului Lucian Bodea. Întâmpla-prima carte a „albaiulian”-ului Lucian Bodea. Întâmpla-prima carte a „albaiulian”-ului Lucian Bodea. Întâmpla-prima carte a „albaiulian”-ului Lucian Bodea. Întâmpla-prima carte a „albaiulian”-ului Lucian Bodea. Întâmpla-rea fericitã face sã-l cunoaºtem pe fratele mai mare alrea fericitã face sã-l cunoaºtem pe fratele mai mare alrea fericitã face sã-l cunoaºtem pe fratele mai mare alrea fericitã face sã-l cunoaºtem pe fratele mai mare alrea fericitã face sã-l cunoaºtem pe fratele mai mare alpoetului, care a primit-o cu dedicaþie, altfel nu ºtiampoetului, care a primit-o cu dedicaþie, altfel nu ºtiampoetului, care a primit-o cu dedicaþie, altfel nu ºtiampoetului, care a primit-o cu dedicaþie, altfel nu ºtiampoetului, care a primit-o cu dedicaþie, altfel nu ºtiamde existenþa ei. Tde existenþa ei. Tde existenþa ei. Tde existenþa ei. Tde existenþa ei. Tema cãrþii este una de anvergurã- des-ema cãrþii este una de anvergurã- des-ema cãrþii este una de anvergurã- des-ema cãrþii este una de anvergurã- des-ema cãrþii este una de anvergurã- des-pre viaþã ºi moarte trateazã, în ultimã instanþã, toate cãrpre viaþã ºi moarte trateazã, în ultimã instanþã, toate cãrpre viaþã ºi moarte trateazã, în ultimã instanþã, toate cãrpre viaþã ºi moarte trateazã, în ultimã instanþã, toate cãrpre viaþã ºi moarte trateazã, în ultimã instanþã, toate cãr-----þile lumii. Dupã aserþiunea lui Schopenhauerþile lumii. Dupã aserþiunea lui Schopenhauerþile lumii. Dupã aserþiunea lui Schopenhauerþile lumii. Dupã aserþiunea lui Schopenhauerþile lumii. Dupã aserþiunea lui Schopenhauer, cum cã, cum cã, cum cã, cum cã, cum cã„Viaþa este vis”, mulþi autori au brodat pe marginea ace-„Viaþa este vis”, mulþi autori au brodat pe marginea ace-„Viaþa este vis”, mulþi autori au brodat pe marginea ace-„Viaþa este vis”, mulþi autori au brodat pe marginea ace-„Viaþa este vis”, mulþi autori au brodat pe marginea ace-stui subiect: Viaþa pãmânteascã poate fi doar o iluzie,stui subiect: Viaþa pãmânteascã poate fi doar o iluzie,stui subiect: Viaþa pãmânteascã poate fi doar o iluzie,stui subiect: Viaþa pãmânteascã poate fi doar o iluzie,stui subiect: Viaþa pãmânteascã poate fi doar o iluzie,realã fiind doar viaþa de dupã moarte. De aici ºi titlul lu-realã fiind doar viaþa de dupã moarte. De aici ºi titlul lu-realã fiind doar viaþa de dupã moarte. De aici ºi titlul lu-realã fiind doar viaþa de dupã moarte. De aici ºi titlul lu-realã fiind doar viaþa de dupã moarte. De aici ºi titlul lu-crãrii de faþã: moartea este o realitate virtualã, o „barierãcrãrii de faþã: moartea este o realitate virtualã, o „barierãcrãrii de faþã: moartea este o realitate virtualã, o „barierãcrãrii de faþã: moartea este o realitate virtualã, o „barierãcrãrii de faþã: moartea este o realitate virtualã, o „barierãde ceaþã”, dincolo strãluceºte un soare nou, adevãratade ceaþã”, dincolo strãluceºte un soare nou, adevãratade ceaþã”, dincolo strãluceºte un soare nou, adevãratade ceaþã”, dincolo strãluceºte un soare nou, adevãratade ceaþã”, dincolo strãluceºte un soare nou, adevãrataviaþã. Cu ingrediente biblice (teologice), dar ºi cu inserþiiviaþã. Cu ingrediente biblice (teologice), dar ºi cu inserþiiviaþã. Cu ingrediente biblice (teologice), dar ºi cu inserþiiviaþã. Cu ingrediente biblice (teologice), dar ºi cu inserþiiviaþã. Cu ingrediente biblice (teologice), dar ºi cu inserþiiºtiinþifice, autorul îºi aduce, dupã puteri, contribuþia laºtiinþifice, autorul îºi aduce, dupã puteri, contribuþia laºtiinþifice, autorul îºi aduce, dupã puteri, contribuþia laºtiinþifice, autorul îºi aduce, dupã puteri, contribuþia laºtiinþifice, autorul îºi aduce, dupã puteri, contribuþia laacest subiect vast, controversat, viu disputat.acest subiect vast, controversat, viu disputat.acest subiect vast, controversat, viu disputat.acest subiect vast, controversat, viu disputat.acest subiect vast, controversat, viu disputat.

actualitatea literarã nr.9 n iunie 201116 meridiane

Responsabilitatea juridicã pentrumaterialele publicate aparþine autorilor

Tiparul: West Tipo Internaþional Timiºoara

Telefoane: 0256 35 66 26, 0744.575.853e-mail: actualitatealiterara@yahoo.comweb: www.ziarulactualitatea.ro/al

Adresa redacþiei:Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, cod 305500

actualitatea literarãISSN 2069 - 1645

Director:Nicolae SILADE (actualitatealiterara@yahoo.com)

Redacþia:Constantin BUICIUC (constantinbuiciuc@yahoo.com)Mircea ANGHEL (anghelmir1@yahoo.com)Nicolae TOMA (nicolaetomas@yahoo.com)Cornel DRINOVAN (cornel_n_drinovan@yahoo.es)

Redactor ºef:Remus V. GIORGIONI (rvgiorgioni@yahoo.com)

n Pornind de la Pornind de la Pornind de la Pornind de la Pornind de laromantismul germanromantismul germanromantismul germanromantismul germanromantismul german

O analizã extrem de realistã ºi profundã a fenomenului literar-artistic-filosofic din ultimii douã sute de ani am citit în articolulSurclasarea spiritualã, semnat de Sorin Lavric, la rubricaCronica Ideilor, din România literarã nr. 22, din 3 iunie 2011.Pornind de la voluminoasa carte de 562 de pagini a RicardeiHuch, apãrutã la Huma-nitas, în 2011, Romantismul ger-man. Ecloziune, expansiune ºi decãdere, tradusã dingermanã ºi prefaþatã de Viorica Niºcov, filosoful României lite-rare ajunge la niºte concluzii deosebit de interesante privindspiritul începutului de secol ºi de mileniu, în comparaþie cu ce-ea ce era, la vremea lui, romantismul. Am exclus pasajele carefac referire strict la cartea în discuþie ºi le-am ales pe cele ce re-flectã cel mai bine literatura ultimelor douã secole. Menþionãmcã sublinierile ne aparþin.

“A fi romantic înseamnã a sta pe picior de exces. Atîtadoar cã e vorba de un exces al spiritului care se petrece învirtutea unei miºcãri în sus. În schimb, acolo unde spiritullipseºte ºi acolo unde sensul urcãtor dispare, surplusulîºi pierde tiparul romantic ºi devine patologie crasã.

De pildã, surescitãrile lumii contemporane nu au nimicromantic în ele, datã fiind lipsa unei tendinþe ascendente. Elesînt excese în minus sau trepidaþii în jos, nu creºteri ºi nicisurclasãri. Cãci a surclasa înseamnã a-þi depãºi clasa careiai-ai aparþinut pînã în clipa saltului. De aceea, opusulromanticului nu e clasicul (care e doar mijlocul uneilinii care leagã extremele romantice), opusul romanticuluie cinicul. ªi, în al doilea rînd, e lubricul. Cinismulreprezintã varianta de inteligenþã cãreia îi lipseºte orizontulde duh, adicã busola dãtãtoare de iluzii consolatoare, de aceeacinic e un intelect care, ºtiind cã se chinuie într-olume fãrã perpective, se rãzbunã alegînd expresiacausticã. În schimb, lubric e intelectul exasperat carese înfundã în concupiscenþã mediaticã, spre a-ºiscoate pîrleala în faþa absurditãþii vieþii. Toþi sîntrafinaþi, numai cã pe unii (pe cinici ºi lubrici) îi sufocãabsurditatea vieþii, iar pe ceilalþi îi mîngîie vedenia unui sens.

În fine, romanticul nu e moderat, iar cine n-are moderaþiee în condiþie exaltatã, adicã în impuls de depãºire a limitelor.Un cinic sau un lubric nu-ºi vor dori niciodatã sã-ºi depãºeascã starea. De aceea, romanticul e unnemulþumit de speþã visãtoare care se lasã purtat de apetenþeobscure: vrea vigoarea inconºtientului rãbufnind înconºtient, vrea fiinþa androginã care sã sarã peste dezbinareadintre sexe, vrea spiritul care se ascunde în miezul naturii,ºi mai ales vrea duhul interior care, trecînd în formaexterioarã, îºi întipãreºte esenþa graþie unui cod aparte.Cuvintele cheie ale etosului romantic sînt sinonime cuexagerarea: exuberanþã, extaz, extremã ºi extravaganþã, iaralãturi de ele: entuziasmul, tensiunea, vibraþia, toate mergîndspre unirea misticã.

Romanticii vor dezgrãdiri în vederea contopirii, vordepãºiri în vederea comuniunii, ºi nimic nu le displace maimult ca definiþiile seci, convenþiile tari ºi clasificãrilemigãloase. De aceea, în pielea unui romantic se ascun-deun mistic care a îmbrãcat haina virtuozitãþii dialectice. ªiindiferent dacã virtuozitatea aceasta se exprimã în versuri,în muzicã sau în tratate de metafizicã, ea tinde spre aceeaºiþintã: sã cuprindã toatã lumea în chenarul unei singure minþi.Acesta e imboldul romantic: dorinþa unui singurins de a îmbrãþiºa tot universul.

(...) E vorba cã orice spirit profund e tendenþios, slujindunei tendinþe care se manifestã în el mai presus de preferinþeleraþionale. Chiar ºi idioþii, naivii ºi oportuniºtii sînt purtaþi deun imbold care le imprimã o direcþie în viaþã. Iar cine aredirecþie are tendinþã, adicã impuls culminînd în atingerea unuiscop. Romanticii au fost prin excelenþã spirite tendenþioase,rîvnind la atingerea unei stãri ideale: unirea microcosmosului(omul) cu macrocosmosul. Arta lor e cu tendinþã, aspirînd lao ipostazã ce trece dincolo de artã. Astãzi, cînd spunem despreun autor cã e tendenþios, înþelegem de fapt cã e sub obedienþãideologicã, cã aºadar e mînat de intenþii care sînt strãine arteipe care o reprezintã. La romantici viciul nu e de gãsit: nu auavut vocaþia acþiunii ºi nici pe cea a politicii, de aceea perioadaromanticã e cea mai lipsitã de ideologie din istoria culturii.Cu timpul tendinþa de spirit s-a stins, în locul ei apãrîndinfluenþa ideologicã. (...) Aceasta e ºi explicaþia pentru careastãzi nimeni nu ar mai putea scrie un volum atît de doct ºi depatimaº ca Ro-mantismul german: candoarea tendinþei despirit a murit, fiind înlocuitã de cealaltã tendinþã, a exegezeide conjuncturã”. Nicolae SILADE

Alan

Poetul Alan BrPoetul Alan BrPoetul Alan BrPoetul Alan BrPoetul Alan Brownjohn s-a nãscut la Londra pe 28ownjohn s-a nãscut la Londra pe 28ownjohn s-a nãscut la Londra pe 28ownjohn s-a nãscut la Londra pe 28ownjohn s-a nãscut la Londra pe 28iulie 1931 ºi a studiat la Meriulie 1931 ºi a studiat la Meriulie 1931 ºi a studiat la Meriulie 1931 ºi a studiat la Meriulie 1931 ºi a studiat la Merton College, Oxforton College, Oxforton College, Oxforton College, Oxforton College, Oxford. Ad. Ad. Ad. Ad. Afost prfost prfost prfost prfost profesor universitar la Battersea College of Edu-ofesor universitar la Battersea College of Edu-ofesor universitar la Battersea College of Edu-ofesor universitar la Battersea College of Edu-ofesor universitar la Battersea College of Edu-cation ºi South Bank Polytechnic pânã în 1979, cândcation ºi South Bank Polytechnic pânã în 1979, cândcation ºi South Bank Polytechnic pânã în 1979, cândcation ºi South Bank Polytechnic pânã în 1979, cândcation ºi South Bank Polytechnic pânã în 1979, cânda ra ra ra ra renunþat la prenunþat la prenunþat la prenunþat la prenunþat la profesie pentru a se dedica integralofesie pentru a se dedica integralofesie pentru a se dedica integralofesie pentru a se dedica integralofesie pentru a se dedica integralscrisului. A fost, de asemenea, critic literar pentruscrisului. A fost, de asemenea, critic literar pentruscrisului. A fost, de asemenea, critic literar pentruscrisului. A fost, de asemenea, critic literar pentruscrisului. A fost, de asemenea, critic literar pentrurrrrrevista New Statesman ºi prevista New Statesman ºi prevista New Statesman ºi prevista New Statesman ºi prevista New Statesman ºi preºedinte al Societãþiieºedinte al Societãþiieºedinte al Societãþiieºedinte al Societãþiieºedinte al SocietãþiiBritanice de Poezie. Alan BrBritanice de Poezie. Alan BrBritanice de Poezie. Alan BrBritanice de Poezie. Alan BrBritanice de Poezie. Alan Brownjohn este rownjohn este rownjohn este rownjohn este rownjohn este reprepreprepreprezen-ezen-ezen-ezen-ezen-tantul pertantul pertantul pertantul pertantul perfect al poeziei de tip Desperado, în princi-fect al poeziei de tip Desperado, în princi-fect al poeziei de tip Desperado, în princi-fect al poeziei de tip Desperado, în princi-fect al poeziei de tip Desperado, în princi-pal pentru cã nu poate fi inclus în vrpal pentru cã nu poate fi inclus în vrpal pentru cã nu poate fi inclus în vrpal pentru cã nu poate fi inclus în vrpal pentru cã nu poate fi inclus în vreun grup ºi esteeun grup ºi esteeun grup ºi esteeun grup ºi esteeun grup ºi estemermermermermereu pe cont preu pe cont preu pe cont preu pe cont preu pe cont propriu. În poemele sale, Alan Bropriu. În poemele sale, Alan Bropriu. În poemele sale, Alan Bropriu. În poemele sale, Alan Bropriu. În poemele sale, Alan Brown-own-own-own-own-john a nãscocit o ascunzãtoarjohn a nãscocit o ascunzãtoarjohn a nãscocit o ascunzãtoarjohn a nãscocit o ascunzãtoarjohn a nãscocit o ascunzãtoare pere pere pere pere perfectã. Deznã-fectã. Deznã-fectã. Deznã-fectã. Deznã-fectã. Deznã-dejdea deplinã a cuvintelor tãinuieºte o sensibilitatedejdea deplinã a cuvintelor tãinuieºte o sensibilitatedejdea deplinã a cuvintelor tãinuieºte o sensibilitatedejdea deplinã a cuvintelor tãinuieºte o sensibilitatedejdea deplinã a cuvintelor tãinuieºte o sensibilitateaparaparaparaparaparte. Imaginile sunt discrte. Imaginile sunt discrte. Imaginile sunt discrte. Imaginile sunt discrte. Imaginile sunt discrete, aparete, aparete, aparete, aparete, aparent necon-ent necon-ent necon-ent necon-ent necon-vingãtoarvingãtoarvingãtoarvingãtoarvingãtoare, dar ascund emoþii incre, dar ascund emoþii incre, dar ascund emoþii incre, dar ascund emoþii incre, dar ascund emoþii incredibil de puteredibil de puteredibil de puteredibil de puteredibil de puternice.nice.nice.nice.nice.SprSprSprSprSpre deosebire deosebire deosebire deosebire deosebire de alþi poeþi, se simte în siguranþã îne de alþi poeþi, se simte în siguranþã îne de alþi poeþi, se simte în siguranþã îne de alþi poeþi, se simte în siguranþã îne de alþi poeþi, se simte în siguranþã înspatele versurilor sale, tocmai pentru cã nu facespatele versurilor sale, tocmai pentru cã nu facespatele versurilor sale, tocmai pentru cã nu facespatele versurilor sale, tocmai pentru cã nu facespatele versurilor sale, tocmai pentru cã nu facemãrmãrmãrmãrmãrturisiri. Este un poet extrturisiri. Este un poet extrturisiri. Este un poet extrturisiri. Este un poet extrturisiri. Este un poet extrem de discrem de discrem de discrem de discrem de discret.et.et.et.et.

Poeme din cel mai recent volum Ludbrooke and Others

TRASUL SÃU CU URECHEAPrin despãrþitura biroului aude pe cineva spunând– Ludbrooke? Un monstru! Însã dintre toþi termeniiMari, simpli, definitivi, cu care ai judeca pe cineva,Acesta este cel mai puþin jignitor. Ar conferi multora maiMultã demnitate decât meritã, sã fie numiþi „monºtri”În fiecare legendã un monstru a fost mai splendidDecât orice creaturã umanã, uºor de respinsCu o singurã silabã umilitoare: un monstruVa scuipa mai mult foc decât un „bou”, de exempluªi va zãngãni mai mulþi solzi decât un „codoº”. În oglindasa,Ludbrooke îºi poate da cu uºurinþã seama cã nu e unmonstru,Nu este desfigurat, sau înspãimântãtor, sau enorm- Deºi îi place sã simtã cã are puterea unui monstru.

CAVALERISMUL SÃUSe opreºte la zebrã, în faþaUnei fete care frâneazã pentru el Fordul radiindVizibilã prin parbrizul din sticlã transparentãS-a oprit doar pentru Ludbrooke, se simte privilegiatDin nou dupã multe sãptãmâni, nu mai ezitã la bordurãÎnainteazã cu paºi mari ºi cu capul întors spre eazâmbind,Imprimã un sãrut pe degetul arãtãtor ºi cel mijlociuAl mâinii drepte, mãcar o datã e un impuls nepregãtitªi îl trimite-n zbor spre ea - iar ea zâmbeºte la rându-i.E o zi bunã, decide el, pãtrunzândPe uºile unui supermarket unde îi e jenã sã intre,ªi se perindã pe culoarele cu produse din plasticgândind,Pot folosi acel sãrut din nou, chiar pot.

Aceste poeme sunt traduse în cadrul ProiectuluiInternaþional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Direc-tor al Masteratului pentru Traducerea Textului LiterarContemporan - Universitatea Bucureºti, http://mttlc.ro

VISUL SÃU BUN

Cineazã într-un restaurant infinitLa trei mese distanþã de familia Goossens,Eugene, Leon, Sidonie. Apoi Harpo MarxIntrã ºi o vede pe Sidonie Goossens,ªi o invitã sã stea cu el ºi fraþii sãiLa masa lor. – Eºti o adevãratã harpistã(vorbeºte Harpo) – Nu, mulþumesc, spune ea,N-aº vrea ca vreun peºte sau altcevaSã-mi cadã în braþe, interpretez la Wigmore Hall,Un Ravel, în seara asta.Harpo e acolo, în rândulDin spatele lui Ludbrooke, ascultã atent, aplaudândCu fervoare la sfârºit. Apoi se apleacãªi cere autograful lui Ludbrooke, dacã s-ar putea?

CAVALERISMUL SÃU - II

Îl regãsim la intersecþia dintre o stradã lateralã îngustãªi strada principalã în drumul sãu spre magazin;Iar de data asta el e la volan: PietoniiSe opresc precaut în faþa lui de teamã cãVa þâºni sã se încadreze în trafic(Lucru la care tânjesc toþi cei pe roþi)ªi printre pietoni e o brunetã elegantãCare observã cã Ludbrooke îi face semnSã treacã ca el sã o priveascã mai bine,Un gest ambivalent de curtoazie. Ea traverseazã,ªi îi mulþumeºte cu un zâmbet ce zice clarDrãguþ din partea ta, Ludbrooke, te-am descifrat.Ambii sunt mulþumiþi de aceastã micã epifanie.

TESTUL SÃU DE ALCOOLEMIE

Ninge, iar casca poliþistului e,Într-un minut, complet acoperitãDe fulgi. Însã datoria e datorie,– V-aº ruga sã suflaþi în fiolã...Ludbrooke zâmbeºte ºi rãspunde– Sper doar cã acest lucru, oricum se va termina,Îþi va câºtiga respectul breslei. Eºti un tip cumsecadeªi îþi faci treaba pentru care eºti prost plãtit.Sticletele ºovãie dar îi întinde fiolaªi Ludbrooke emite suflarea cea mai vlãguitãDe când nu i-a mers cu Gemma, sau o fi fost Ruth?ªi a suspinat încet de dispreþ ºi ruºine.– Pe data viitoare, domnule! (Poliþistul se îndepãrteazã.)

Traducere de Diana MAFTEIMTTLC, Universitatea Bucureºti

Revistã a Unirii Scriitorilor din Româniaeditatã de

Asociatia Culturalã Actualitateacu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj

Brownjohn