THEODORA,MPRTEASABIZANTULUIde Michel de GreceImperiul la sfrsitul domniei lui lustinian Capitolul 1Mult vreme am rmas hotrt s pstrez tcerea asupra trecutului meu. Si nici mcar inventiiminciunile care s-au spus despre mine nu m-au mpins s-mi schimb prerea. Unii, este adevrat, au fcut din existenta mea un roman rocambolesc si uneori sordid. Adevrul este mai logic, mai neasteptat si, totodat, mai neobisnuit. Din attea aventuri, triumfuri, lovituri spectaculoase, trebuie s nveti ceva, ns-i las fiecruia grija de a descoperi lectia care i se potriveste.As putea cosmetiza adevrul, fie si numai lsndu-i pe cronicarii mei s m nftiseze ca pe o sfnt. C le place sau nu defimtorilor mei, eu sunt hotrt s spun totul. Nu m tem de ja nimnui. Ct despre cea a lui Dumnezeu, fiindc am crezut ntotdeauna n El, am si acum credint n mila Lui. Prin aceast povestire, aceast mrturisire, las posterittii opera mea cea mai de pret, izbnda mea cea mai scump: viata mea.Familia noastr este originar din insula Cipru, ai crei fii au faima de a fi vicleni si nestatornici, desi ei sunt doar abili. Tatl meu, Acacius, era paznic de ursi la hipodrom. Mama mea era si ea din popor. Nu am un arbore genealogic, dar cnd i vd pe aristocratii trufasi, pretentiosi, dispretuitori, trndavi si inutili, prefer s nu apartin clasei lor. Sunt o fiic din popor si sunt mndr de asta.M-am nscut la sfrsitul secolului al V-lea dup Domnul nostru. stiu prea bine c am fost acuzat deseori c mi ascund adevrata vrst. De fapt, nimeni nu-si mai amintea precis anul n care am venit pe lume. La nastere, am primit numele Theodora, adic darul lui Dumnezeu", semnificatie pe care mama a uitat-o prea repede.Mi-a fost ntotdeauna greu s-mi amintesc ntmplrile neplcute din viata mea si le ursc atde mult pe cele din copilrie, nct le-am ascuns n coltul cel mai ndeprtat al memoriei. Totusi, ntruct am promis s fiu cinstit cu mine nsmi, sunt nevoit s deschid trapa aceas nchis ermetic vreme de attia ani.Aveam vreo patru sau cinci ani. Eram att de sraci, nct mama m trimitea s cersesc cteva resturi de la mcelar, la una sau dou strzi de noi. Acestuia, un armean, i se fcea mil de mine. mi ghicea rusinea si dorea s o evite, mi ntindea un pachet de oase de care mai atrnau cteva buctele de carne si mi zicea: tine, ia asta pentru cinele mamei tale." De parc mama era genul de persoan care s tin un cine, de parc n cartierul nostru ar fi existat cineva suficient de bogat nct s hrneasc animale de cas.Locuiam la periferia Constantinopolului, ntr-o mahala lipit de zidurile nltate pe vremuri de mpratul Teodosiu. n jurul portii numite a Izvorului, se ntindea un labirint de strdute sumbre si sordide, unde, ntr-o vesnic semiobscuritate, colcia o lume aparte. Ferestrele noastre ddeau spre un pasaj strmt, presrat cu gunoaie si mizerii, cci Constantinopolul, capitala lumii, Orasul de Aur, era murdar. Casa noastr se sprijinea ntr-o rn de alte case vechi din lemn care, mpreun, ajungeau s formeze un fel de ngrmdeal de constructii a crei fatad dinspre strada10principal era ocupat de o tavern. Binenteles, nu existau nici canalizare, nici ap curent n cartierul acesta, populat de numerosi oameni fr ocupatie.Nu att mizeria m dezgusta, ct promiscuitatea. Nu aveam dect dou camere, una folosit ca buctrie, iar cealalt ca dormitor, unde ne nghesuiam tata, mama, sora mea, Comito, si eu. Alte trei familii locuiau n casa aceasta att de zgorrtotoas, att de indiscret, nct din pricina peretilor subtiri stiam totul despre secretele, iubirile si digestia lor.Dect s rmn acas, ca sora mea, m repezeam n strad, fie c mi se ddea voie, fie c nu. c asta nu s-a schimbat mult de-atunci. Turmele de oi si capre defilau pe-acolo. Mirosul lor, amestecat cu cel de urin si de ceap, la fel de puternic, i dezgusta pe nou-veniti, dar noi eram obisnuiti. Jupnesele strigau unele la altele la ferestre, n vreme ce copiii se tvleau, n functie de cas, n praf sau n noroi. Mie mi plcea malt ploaia, cci primele averse ale anului transformau panta abrupt ntr-un adevrat torent, n care m blceam fericit.Eram o fetit urt, slab, cu prul lung si negru. Slbiciunea si paloarea mea mi ddeau un pect bolnvicios, dar n realitate eram mult mai rezistent dect s-ar fi crezut, mi bteam joc de pustoaicele de vrsta mea, fandosite, sperioase si afectate, si mi plcea mult mai mult tovrsia bietilor. Nu m puteam abtine s nu-i provoc. Ne bteam, si eu i nvingm deseori, n esent, eram slbatic, necomunicativ, nu aveam nici un prieten si probabil c nici nu ncercam s-mi fac vreunul. M ntorceam din aceste nfruntri copilresti si fero ngrozitor de murdar, ametit, plin de vnti si cu zdrentele de pe mine mai desirate ca de obicei.11Nu m ntelegeam cu mama, fiindc ea o prefera pe sora mea mai mare, Comito. Aveam firi mult prea asemntoare. Exista ns ceva n mine ce ea nu ntelegea, care i scpa si care pte o nelinistea. Nu se ncredea n mine. Avea dreptate s m certe pentru starea lamentabil n care m ntorceam acas. Scena care urma se repeta att de des, nct prea s fi intrpertoriul de zi cu zi. n loc s m potoleasc, mustrrile mamei m fceau s-mi ies din fire. ndreptam toat fptura minuscul, m protpeam cu minile n solduri si, cu ochii scosi din bite de furie, i rspundeam prompt, aruncndu-i injurii pe care nici o fat nu s-ar cuveni s le spun mamei sale. M pocnea. Ieseam din oras, fugeam mult vreme pe cmpuri si maidane prsite, pn la zidul foarte nalt si crenelat al unei vaste proprietti.nclinarea solului mi permitea, ntr-un anumit loc, s zresc grdina fermectoare a unui palat vechi. M lipeam de un crenel si priveam, desftndu-mi ochii cu aceste peluze stropite cu grij, gardurile vii tunse frumos, florile minunat ntretinute, fntnile care murmurau permanent. Locul acesta era pentru mine un fel de paradis de neatins. Urmream cu lcomie cum se zbenguiau copiii casei, ale cror vesminte si jucrii dovedeau o bogtie de nenchipuit pentru mine. Ajunsesem s-i cunosc pe toti dup prenume. Mica Eudoxia era cam de aceeasi vrst cu mine. ntr-o zi, m-a zrit. Prima ei reactie a fost de spaim. si-a strns ppusa la piept si s-a dat un pas napoi. Totusi, ceva din mine a linistit-o, cci s-a apropiat de zid si mi-a ntins jucria. Fratele ei mai mare, care vzuse ce s-a ntmplat, a venit n fug din spatele ei, a prins-o de guler si a tras-o brusc, dojenind-o pentru imprudenta ei. Ppusa a czut si s-a spart. Eudoxia a izbucnit n plns. Fratele ei mi-a poruncit s12plec si s nu m mai ntorc niciodat, altfel voi fi biciuit. Nu m-am miscat din loc. A amenintat c i cheam pe sclavi s pun mna pe mine, dar hohotele de plns ale surioarei lui |-au nduplecat si l-au fcut s se duc la ea, s-o linisteasc. Dup attia ani, n-am uitat nici un amnunt din scena aceasta, care pentru mine a cptat o important simbolic, n seara aceea, am ntrziat la cin. Sora mea mai mare, Comito, trimis s m caute, m-a gsit n ce din urm, la indicatiile trectorilor. Nu plecasem de lng crenel. Contemplam nc grdina pit si invadat de umbre. Cnd m-a dojenit, i-am zis foarte serioas: ntr-o zi, toate acestea vor fi ale mele, si chiar mai mult." Mi-a rs n nas.De atunci, cnd mama se arta prea dur cu mine, m duceam la tatl meu, la hipodrom. Adopta un ton grav ca s-mi reproseze c n-am rmas acas, dar prezenta mea i fcea o plcere enorm.mi plcea s strbat hipodromul fr spectatori. Atunci mi se prea si mai impresionant, iar marmura strlucitoare de pe jos aproape m orbea. Clcam pe nisipul imaculat de pe pist, ridicnd privirea ctre obeliscuri si alte monumente provenite din cele mai vechi timpuri. Mergeam n sus si-n jos pe promenada acoperit, admirnd poporul de statui care o mpodobeau, si de fiecare dat m nvrteam n jurul vestitei cvadrige din bronz, capodoper a artei grecesti. Dar cel mai mult mi plcea, cnd nu m vedea nimeni, s m strecor nathisma, marea loj imperial, m asezam pe tronul dublu din marmur si imitam atitudinea hieratic pe care o afisa mpratul cnd asista la spectacole. si erau destule spectacole: curse de care, vntori, lupte ntre brbati, ntre fiare slbatice, acrobatii, clovni...13De cnd exist Constantinopolul, hipodromul a fost dintotdeauna singurul, adevratul loc de divertisment si de eliberare. Este centrul nervos al imperiului, tribuna multimii, barometrul popularittii. Acolo si numai acolo poporul se exprim fr nici o retinere. Acolo mpratii sunt aclamati sau huliti, adusi la putere sau detronati. Dac vrei s stii ce este Constantinopolul, trebuie s te duci la hipodrom, mai degrab dect n bazaruri. Ce miscare, ce febr, ce pasiune n zilele de spectacol! Un conductor de car cstig, mii de spectatori sunt n pragul delirului. Un altul ajunge n frunte, jumtate de oras e n doliu. Oamenii cei mai calmi, cei mai rezervati ncep deodat s urle, s aclame sau s njure. Se strig unii pe altii, se insult, se iau la pumni, se strng de gt. Se ceart ca si cum soarta imperiului ar fi n joc. si chiar este uneori, cci, sub culoarea sportului este vorba, de fapt, de politic. Poporul nostru nu se poate abtine s nu fac politic, si la curse chiar. si ce sunt, asadar, vestitele clanuri, Albastrii si Verzii, pe care si le disput amatorii de curse? Echipe sportive ? Nici pe departe, sunt factiuni, partide politice, cu milioane de aderenti sau simpatizanti. Albastrii, culoarea mrii, spiritul de aventur, marinarii; Verzii, culoarea pmnturilor fertile primvara, tranii, conservatorii. Albastrii, Verzii, n ntreg imperiul, au organizarea lor, ierarhia lor, membrii lor. Nu este exagerat s spun c aceste dou echipe si mpart imperiul care oscileaz perpetuu ntre unii si ceilalti, dup preferintele fiecrui mprat. S-l pzeasc Dumnezeu pe suveran de unirea Verzilor cu Albastrii, cci nimic nu le-ar mai sta n cale! O singur dat au reusit s-o fac, si atunci imperiul a fost la un pas de distrugere.Nimic nu m amuza, nu m atta mai mult dect culisele hipodromului n zilele curselor de care. M duceam s asist la alegerea cailor, la tragerea la sorti si la instalarea14carelor. Multimea care se plimba prin galeriile subterane lungi si late m fascina. Paznicii, usierii, controlorii si antrenorii vorbeau cu personalul din subordine, acei oameni mrunti de toate neamurile si meseriile care i slujeau gratuit, din pasiune pentru curse, pe Albastri sau pe Verzi, ntre timp, artistii si repetau numerele pe care aveau s le prezinte n pauze, iar costumierii, maseurii, angajatii bilor si ofereau serviciile. Curtezanele, astrologii si negustorii de amulete se mbogteau. Aristocratia, Curtea, guvernul se plimbau n mijlocul poporului si se amestecau cu acesta fr nazuri. Pasiunea curselor desfiinta clasele si treceam pe lng personaje minunat coafate, pline de bijuterii si parfumate. Erau mbrtisati pn la sufocare cei doi eroi ai zilei: vizitiii-vedet ai Albastrilor si ai Verzilor. Erau idolii orasului si, n acest hipodrom care era palatul lor, erau mai venerati dect nsusi mpratul. Fiarele simteau agitatie n jurul lor si si manifestau nervozitatea prin rgete, ngrijitorii lor, cu tatl meu n frunte, le prsiser ca s scoat de la paznicii grajdurir ultimele ponturi despre curse.Eu profitam de neatentia tuturor ca s m strecor n cusca ursilor, ceea ce-mi era strict interzis. Nu-mi era fric de ei. Experienta avea s m nvete mai trziu c brutele umane seamn cu fiarele si c, pentru a le tine la respect, este suficient s nu arti nici un pic de team. Ursii m cunosteau, m lsau s m apropii de ei, s-i mngi, s le vorbesc lhe si s-i linistesc. O ursoaic si pierduse puiul si avea obiceiul s m strng n labele eputernice. Pericolul din afara custilor era mult mai mare dect cel de dinuntru. Adevratul pericol nu erau ursii, ci brbatii. Erau duri, ei nu fceau nici o concesie. Constituiau o amenintare pentru toate femeile, chiar si pentru o fetit ca mine.Dup atta timp petrecut n preajma ursilor, tatl meu15ajunsese s le semene: mergea si mormia ca ei. Nu avea nici educatie, nici finete si probabil nici spirit, dar avea o inirn de aur, m adora si-mi ierta orice. Cnd sora mea, Comito, avea opt ani si eu sase, tata a murit n urma unei boli scurte si neasteptate.mi amintesc mai ales nmormntarea lui, cu bocitoarele profesioniste care se ntreceau n vaiete, vecinele care arborau expresia potrivit circumstantelor, curiosii care cscau gura. Desi o dat cu disparitia sotului ei mama si-a pierdut unica si firava surs de venituri, probabil c se simtea usurat, cci avea pretentii nemrturisite, iar tatl rneu, grosolan si prost crescut, o fcea s se simt stnjenit. Ct despre Comito, plngepur si simplu pentru c era impresionat. Eu eram singura care l regreta.nc de cnd tata tria, aveam putini bani, dar dup moartea sa n-am mai avut deloc. Supravietuiam din mici mprumuturi si chiar din cersetorie. Situatia noastr, din critic, a devenit disperat. Desi o uram pe mama, trebuie s recunosc c s-a sacrificat pentru a ne asigura supravietuirea, cci a nceput s primeasc brbati, si asta nu din plcere, n timpul acestor vizite, ne trimitea afar, ocazii nesperate pentru mine s profit de mai mult libertate.ntr-o sear, mama s-a ntors acas la brat cu unul dintre clientii ei cei mai asidui si ne-a anuntat c de-acum aveam un nou tat. Reusise s dea lovitura. Se numea Nicetas, i se promisese postul de sef al paznicilor de ursi, pe care l ocupase tatl meu, si consimtise s se nsoare cu ea. Pentru ea, asta nsemna odihna binemeritat si un viitor asigurat. Imediat dup aceea, maestrul de dans de la hipodrom, de care depindea numirea tatlui nostru vitreg, a ales un alt candidat, care stiuse s-l corup. Pentru mama,16a fost o catastrof. Fiind cstorit, nu-si mai putea vinde nurii, iar sotul ei nu-i mai putea asigura pinea.Nu si-a pierdut ns capul, dovad a fortei sale de caracter. Dac stau s m gndesc, nu era o femeie oarecare si poate c n-am cunoscut-o niciodat cu adevrat. A asteptat urmtoarea curs de care si, n ziua cu pricina, ne-a pus coroane de flori pe cap si ne-a poruncit s o urmm la hipodrom, l cunostea ca pe propriul buzunar si se tutuia cu responsabilii de acolo. A obtinut de la seful jocurilor o favoare exceptional. Chiar nainte de startul primei curse, pn se asezau carele la locurile lor, Comito si cu mine am aprut pe pista goal. Mama a fost nevoit s ne mbrnceasc, att eram de emotionate.e-a ciupit pn la snge, ca s ne fac s naintm si s ne oblige s plngem. Ceruse de la nmi arztoare, abundente. Eu refuzasem, ea m amenintase, dac nu scoteam cele mai sfsietoare hohote de plns, cu cele mai crunte pedepse. Eu si Comito, tinndu-ne de mn, tremurnd, mpiedicn-du-ne, citinndu-ne de rusine si timiditate, am traversat toat pista n fata a treizeci de mii de spectatori. Nu am detestat-o niciodat pe mama ca n momentul acela si doar acest sentiment m sustinea si-mi ddea fort s-o trsc dup mine pe Comito, mai mult moart dect vie.Am o amintire ngrozitoare de spatiu gol, soare orbitor, zumzete, mormieli si ameteal. Ajunse la piciorul lojii imperiale, am ntins bratele ntr-un gest de implorare si ne-am rugat ca tatl nostru vitreg, Nicetas, s fie numit sef al paznicilor ursilor. Binenteles, nu ne auzea nimeni si cineva a cobort din loja imperial s ne ntrebe ce vrem.Spectatorii ne observaser, n cele din urm, si ncepeau s dea atentie incidentului. Fr nici o ndoial, multimea avea s se lase nduiosat de aceste dou fetite17cu ghirlande pe cap, singure n mijlocul pistei complet goale, tremurnd nspimntate. Verzii ndeosebi aveau s ne sprijine, s ne sustin cererea, s-i impun mpratului s ne ndesc rugmintile. Tatl meu i servise toat viata, iar tatl meu vitreg, Nicetas, fcea si el parte din tabra lor. Desigur, spiritul de echip avea s-si joace rolul. S-a ntmplat exact pe dos. Verzii au nceput s-si bat joc de noi, s ne insulte, s ne strige glume obscene. Unii au nceput chiar s arunce n noi cu fructe; m-a pocnit o portocal n umr, lovitur care aproape m-a dobort si mi-a lsat o vntaie care nu s-a vindecat cteva sptmni. ci, Albastrii ne-au luat aprarea. Ne-au aclamat si au cerut mpratului s ne acorde satisfactie. Un crainic imperial a naintat n fata kathismei si a anuntat c Nicetas era numit sef peste paznicii ursilor. Fr a mai astepta altceva, eu si Comito am luat-o la fug spre culise, cutnd adpost, n culmea bucuriei, mama a uitat s m pedepseasc peru c nu plnsesem. Era prima dat cnd nu-si respecta o promisiune neplcut la adresa mea. Niciodat nu am uitat chipurile acelea ironice, batjocura, obscenittile si rsetele... mi rsun si acum n urechi. Am jurat c toat viata mea, cu toate fortele mele, i voi servi pe Albastri si voi lupta mpotriva Verzilor - si mi-am tinut aceste dou promisiuni, nvtasem ce-i ura.Tatl vitreg nu a simtit nici un pic de recunostint fat de noi pentru c i salvasem slujba. Din contr, prea s ne poarte pic pentru succesul de care ne bucurasem. Era p brut perfect, cu craniul lui ras, ochii negri, minusculi, falca adus nainte. Mergea cu pasi mici, tinnd fesele si pumnii strnsi, de parc ar fi fost n permanent gata s se arunce n lupt. M btea des. Nu pentru c ar fi fost beat sau furios,18ci m btea cu snge rece, metodic, cu premeditare, ndelung. Palmele alternau cu lovituri peste ceaf, astfel nct aveam de multe ori obrajii vineti si simteam c mi se nvrte capul. si toate acestea n numele Domnului. Avea o credint ngust si fanatic, vedea pcatul peste tot, n afara lui, fireste. si, dup prerea lui, nu trecea o zi, o or, fr s-L sup pe acest Dumnezeu, de unde pedepsele purificatoare. Mama, desi nu avea nici un pic de tandrete pentru mine, nu era de acord cu aceast cruzime, dar nu ndrznea s protesteze, cci Nicetas o teroriza. Nu-mi amintesc s-l fi vzut vreodat lovind-o, dar urla, o ameninta, tot n numele lui Dumnezeu, iar ea, care fusese cocosul casei cu primul sot, i se supunea celui de-al doilea fr s crcneasc. Dincolo de brutalitatea sa, Nicetas era, evident, un las, bruftuluindu-i pe cei mai slabi dect el, dar oricnd dispus s ling picioarele celor mai puternici, s se plece n fata celor mai importanti ca el.O invidiam pe Comito pentru c era scutit de acest tratament. Mama o ajutase s se angajeze la un teatru, unde-si petrecea marea parte a timpului. Era singura scpare pentru niste fete ca noi, fr bani, fr meserie, fr sprijin. La teatru nu se cereau nici recomandri, nici diplome si se putea face o carier fructuoas, dac nu onorabil. Desi noi nu stiam care erau ndatoririle exacte ale lui Comito, ea se ntorcea acas seara trziu, plin de povesti mirobolante care o descriau drept principala protagonist de pe scena Constantinopolului. Tatl meu vitreg era impresionat, mama - fermecat, iar eu muream de gelozie.De la moartea tatlui meu mi gsisem un nou refugiu: Biserica Sfnta Mria a Izvorului, construit n urma unui legmnt n afara zidurilor, la ceva distant de poarta cu19acelasi nume. Mirosul de tmie, luminile candelelor care ardeau zi si noapte n fata icoanelor si chiar fata btrn, octogenar, cu aspect de vrjitoare, care fcea curtenie n nctuar, toate m duceau ntr-o lume foarte ndeprtat de mizerabila mea realitate. Fermecat de penumbra nconjurtoare, puteam rmne.ore ntregi nemiscat n biserica rcoroas varauroas iarna. Mama si tatl meu vitreg l criticau sever pe preot, printele Bartolomeu, care avusese o purtare scandaloas, dup prerea lor. ntr-adevr, cu foarte mult timp n urm, un patriarh al Constantinopolului avusese o amant, pe nume Antigona. Cnd s-a plictisit de ea, a vrut s o alunge din viata lui, dar ea a amenintat c-l d de gol. Atunci, patriarhul a chemat un tnr clugr descurcret pe care-l remarcase de ceva timp si i-a propus s o seduc pe Antigona, s o ia de-acolo si s se nsoare cu ea. n schimb, i se oferea, n pofida vrstei fragede, o parohie frumoas. Printele Bartolomeu s-a supus si de-atunci tria la Sfnta Mria a Izvorului mpreun cu Antigona, din ce n ce mai ursuz o dat cu vrsta si care nu prea se arta. Clugrul spilcuit de altdat se transformase ntr- btrn mruntel, cu barba si prul stufoase, privirea licrind de voie bun si zmbetul plin de buntate. M ntmpina ntotdeauna clduros, mi oferea dulciuri; m ntreba de sntate simpresia c sunt binevenit. Niciodat nu am primit atta afectiune de la nimeni, iar eu, la rndul meu, l idolatrizam.ntr-o zi, mi-a declarat c sunt prea nzestrat ca s rmn analfabet si mi-a promis c m iu si s citesc. Si n scurt timp am ajuns s-mi petrec fiecare dup-amiaz descifrnd si copiindu-i pe Printii Bisericii din volume enorme, sub ndrumarea printelui Bartolomeu. Munceam cu concentrare si devotament si am fcut20progrese rapide. Trebuie s mrturisesc c aveam nu att dorint de a nvta, ct sete de presgiul pe care mi l-arfi dat cunostintele mele n ochii locuitorilor cartierului, pentru care oamenii instruiti deveneau personaje importante. Lectiile aveau loc n minuscula sacristie, si nu acas la printele Bartolomeu, cruia i era fric de sotia lui si se temea c aceasta ar putea avea ceva mpotriv. Din instinct, si fr s ne ntelegem, nici el, nici eu n-am zis nimic familiei mele.Cu toate acestea, ntr-o sear nu m-am putut abtine si mi-am dezvluit secretul. Nicetas, tatl meu vitreg, mi spusese c sunt idioat. C m btea, puteam trece cu vederea, dar smi insulte inteligenta! Da, poate sunt idioat, am replicat eu, dar o idioat care stie s scrie si s citeasc. Nu ca tine." ntr-o clip, toate sentimentele de inferioritate pe care bruta le adunase de-a lungul vietii s-au concentrat si au rbufnit ntr-o furie slbatic. De data aceasta, brutalitatea lui nu a fost calculat. S-a repezit la mine, lovindu-m cu pumnii si cu picioarele, repetnd fr ncetare: Idioato, idioato, te fac eu s-ti piar cheful de scris si citit!" Czusem. M trm, ncercnd s m strecor sub ma buctrie, ca s m feresc de loviturile din ce n ce mai puternice. Mama a vrut s intervin. A fost prima dat cnd a ndrznit s-o fac si a fost prima dat cnd sotul ei a btut-o. tras o palm cu toat forta. Am profitat de concertul de urlete si imprecatii care a urmat ca s dispar. Pe palier, vecini si vecine, atrasi de ceart, trgeau cu urechea. Am fugit afar si nu m-am oprit s-mi trag sufletul dect dup ce m-am ndeprtat suficient de mult de cas. Eram aproape de Poarta de Aur, n fata vechilor ziduri ale lui Constantin, abandonate de mult vreme. Hotrrea mea era luat: nu m voi mai ntoarce niciodat acas.M-am gndit mai nti s m refugiez la printele21Bartolomeu, apoi am renuntat, cci ar fi fost primul loc n care mama ar fi venit s m caute, iar preotul n-arfi putut s-o mpiedice s m ia acas. Singura mea solutie rmsese Comito, sora mea. Eram convins c m va ajuta, c-mi va oferi adpost, dar nu m-am gndit nici o clip cum ar fi putut s-o fac. La ora aceea, era nc la teatru. stiam vag, din povestirile ei, unde era situat. Am pornit la drum.Nu iesisem niciodat din cartierul nostru si n afar de hipodrom nu cunosteam Constantinopolul si imensitatea lui. Cu toate acestea, hotrrea mea era mult mai puternic dect ratiunea. Frigul aspru din seara aceea de iarn alungase de pe strzi pe majoritatea trectorilor. Am ntlnit ns ctiva n drumul meu. Se uitau cu groaz la fata aceasta plde vnti, zbrlit, murdar, n zdrente, cu aer ferm si privire ucigas. Ajunsesem la Mesa, levardul larg care desparte capitala n dou, si urmndu-l traversam for dup for. mi trsiam picioarele, eram epuizat att de loviturile primite, ct si de luni ntregi de nemncare. Ajuns la forul lui Teodosiu, am fcut dreapta, spre portul Iulian, si acolo m-am trezit n cartierul tavernelor si al teatrelor. Unde erau multimea elegant, strzile strlucind de lumini, splendidele teatre cu care se luda Comito? Nu zream dect ctiva cheflii beti, strdute aproape la fel de sordide ca a noastr si cldiri mizerabile.Am recunoscut teatrul lui Comito dup fatada vopsit complet n rosu care, de altfel, era drpnat si cu vopseaua scorojit. M-am strecurat n interior fr s fiu oprit. Repreza tocmai se ncheiase. M-am apropiat de un paznic si l-am ntrebat unde este loja marii actrite Comito. M-a scrutat buimcit. Nu era nici o mare actrit cu acest nume. De altfel, nu exista nici o Comito n acest teatru... Ba22da, da, crede c era o Comito printre micile figurante de rezerv. Dup explicatiile lui, am trecut prin culise si am intrat ntr-o ncpere micut, unde vreo douzeci de fete se dezbrcau si se demachiau. Printre ele, Comito, cu un aer extrem de plictisit, se contempla ntr-o oglind ciobit. A prut foarte stnjenit s m vad si m-a ntrebat sec t acolo, l-am povestit ce se ntmplase si i-am cerut ajutorul, n loc de consolare, mi-a poruncit s m ntorc imediat acas. M-am aprat, am argumentat, dar ea a rmas surd la implorrile mele. Dac nu vrei s te ntorci, te duc eu cu forta! m amenint ea. Hai, Comito, n starea n care este copila aceasta si dup tot ce a ndurat, nu ai dreptul s o trimiti napoi.O actrit cu oarece faim, pe nume Indaro, tocmai intrase. Mi s-a prut femeia cea mai frumoas, cea mai elegant pe care mi-as fi putut-o nchipui. Mai n vrst dect Comito, devenise totusi prieten cu ea. La interventia ei, sora mea s-a mblnzit si i-a explicat, jenat, c nu stie ce s fac. Indaro a linistit-o: Nu-ti face griji, o gzduiesc eu.M-a dus, asadar, la ea acas, nu departe de teatru, n ceea ce mi se prea un palat. Era, de fapt, o cas minuscul, btrnicioas, dar admirabil ntretinut de aceast gospodin. artat mansarda, care avea s fie camera mea, apoi, entuziasmul generozittii trecndu-i, m-a contemplat cu ngrijorare si, poate, cu dezgust. Mi-a dat mii de indicatii, cci aceast femeiusc de cas era intransigent n privinta curteniei si a ordinii, n searaceea s-a ncheiat copilria mea. Aveam treisprezece ani.MCapitolul 2-am transformat n slujitoarea lui Indaro, cu aprobarea ei tacit, n fiecare sear ajungeam prima la teatru, mbrcat mereu cu aceeasi tunic zdrentuit. Indaro mi dduse cteva hne de-ale ei mai vechi, pe care le ajustasem pe talia mea, dar le pstram pentru zilele importante care, de altfel, habar n-aveam cnd aveau s vin. Tropoteam pe strzi, att eram de grbit s ajung la teatru. Cnd ptrundeam nuntru, acesta era nc gol, n afrilor care fceau curtenie si a ctorva angajati care dereticau. M bgm ntr-un colt, ngrirat s nu ies n evident, cci mi-era fric ntotdeauna s nu deranjez pe cineva sau, mai rnu fiu alungat. si asteptam cu nerbdare sosirea actritelor si chiar a figurantelor, pe care le salutam mereu n grab. O ajutam pe Indaro s se mbrace, i aranjam hainele, i duceam taburetul cnd trecea din loj n loj ca s stea la taclale cu prietenele, i aduceam paharul cu vin pe care l bea de fiecare dat nainte de a urca pe scen, aprindeam candela n fata icoanei la care se ruga ca un conductor de car nainte de a cuceri hipodromul.Indaro era, n esent, o fat bun. Depsise vrsta primei tinereti, dar vitalitatea i ddea aer tineresc, ajutat de artificii folosite judicios. Cu ochii ei mari, inocenti, nsucul n vnt si bustul minunat, atrgea usor brbatii. Totusi, cocheta aceasta visa doar s-si gseasc un sot bun. Era oricnd dispus s asculte, s ncurajeze, s fie mereu de24tat. M trata cu blndete si afisa chiar o oarecare egalitate cu mine.mi plcea s-i fiu de folos si eram mereu fericit s le ajut pe Comito si pe tovarsele ei. Prindeam agrafa unei tunici, periam suvitele rebele, cutam o pan care lipsea, duceam mesaje, aduceam rcoritoare, mergeam s cer o informatie, nu m opream niciodat si nici o corvoad nu-mi displcea. Auzeam fr ncetare Theodora, vino aici!", Theodora, f-mun serviciu!", Theodora, te rog!". si galopam de la una la alta. Faptul c ajutorul meu era solicitat, chiar si pentru cele mai umile nevoi, m flata. M simteam necesar, recunoscut, nu mai eram stnjenitoare, dispretuit. Din contr, lumea avea nevoie de mine si m ndrgea, n acest mediu n care domnesc gelozia, intriga, loviturile pe la spate, aceste fete, aceste femei nu se fereau deloc de mine. Ce amenintare ar fi putut reprezenta vrbiuta firav care eram, subzistnd precar la marginea profesiei lor? Desi putini ani m desprteau de cele mai tinere, aveam nc un aer de copil si nici una nu vedea n mine o potential rival. Din cauza aceasta ascultam confidentele lor cele mai intime, chiar si pe cele despre care se fereau s susoteasc cu prietenele lor. Ce ucenicie! Cci ceea ce spicuiam, ceea ce auzeam echivala cu rafturi ntregi de crti de scoal, ns dedicate unei singure stiinte: viata.Nu primeam nici un salariu, dar eram hrnit cu un castron de legume si peste fiert. Mi se ntmpla s-mi chiorie matele, dar nimic pe lumea asta nu m-ar fi fcut s recunosc, si, dac mi se ofereau buntti, desi muream de poft s le devorez pe toate, refuzam uneori din mndrie. Suportam viata aceasta n primul rnd pentru c nu vedeam alta posibil si mai ales pentru c visam s urc la rndul meu pe podium ntr-o bun zi. Atmosfera din cuiise m ametea25complet si rmneam treaz ct de trziu puteam. Uneori mi se nchideau ochii fr s vreau. Fe m mustrau cu afectiune si mi porunceau s m duc la culcare, dar eu m ncptnam.Ziua plecam s-mi descopr orasul, Constantinopolul. Mergeam neobosit, minunndu-m de aceast aglomerare de biserici, capele, palate, hanuri, spitale, aziluri si academii pentru barbari, n care erau primiti strinii. Alturi de cartierele mizerabile si drpnate, ca acela n care mi-am petrecut copilria, se construiau fr ncetare cartiere noi, aerisite, bogate. Eram sensibil la farmecul strzilor din Constantinopol, la pozitia admirabil aleas a orasului, la vederea somptuoas spre Asia, spre mare, spre malurile nverzite ale Bosforului. Ca pretext pentru explorrile mele foloseam informatiile spicuite de la actrite despre vreo biseric unde se afla o icoan fctoare de minuni, desi eu nu asteptam nici o minune; despre vreo prvlie de flecustete, desi eu nu-mi permiteam s cumpr nici cel mai ieftin lucru. Contemplnd vitrinele giuvaergiilor, ale atelierelor de broderii, ale croitoriilor, adulmecnd aromele mncrurilor calde care ieseau din crciumi, treceam pe lng o lume inaccesibil. Desigur, m rodea pofta, dar plcerea de a observa era mai puternic. Indiferent de vremea de afar, constantinopolitanii se plimb pe sub colonade, care i adpostesc iarna de frig si vara de soare. Strada este pentru ei locul ntlnirilor privilegiate. M uitam cum se mbrtisau prietenii, cum se salutau cei puternici, cum bancherii operau tranzactiile, cum se mpunau cei eleganti. Si nvtam arta, adus la un nivel unic de poporul nostru, de a exprima sentimentele, de a manifesta curtoazia, de a trata afacerile sau, pur si simplu, de a aprea n public.26Marea art, cu toate acestea, era monopolizat de cersetori, ntindeau cioturi nrosite, artau rni hidoase, trau dup ei copii orbi si acoperiti de muste, rodeau pielea pantofilor vechi ca s-si arate foamea, si bteau cuie n cap, si toate acestea, stiam prea bine, erau doar teatru. Ce de actori am admirat printre ei, mult mai buni dect toti cei pe care i-am vzut jucnd pe scen! Jocul meu preferat consta n descoperirea hotilor de posete, ceea ce nu era deloc o sarcin usoar. Acestia, ntr-adevr, se topeau perfect n multime, se apropiau pe nesimtite de victima vizat si i subtilizau geanta sau banii, fr ca aceasta s-si dea seama, cu o ndemnare fantastic, rodul lungilor ani de antrenament. Erau grupati n bande si purtau dulcea porecl de copii ai arhiepiscopului".ntr-o zi, unul dintre ei a pus mna pe aurul unui judector chiar sub ochii mei. Dup comiterea nelegiuirii, a observat c-l vzusem si mi-am dat seama, dup frica din privirea lui, c se astepta s-l dau de gol. Am izbucnit n rs, el s-a ndreptat spre mine, mi-a vrt o moned de aur n mn: Meriti s mprtim." M-am ntlnit cu el de mai multe ori ele. Prea respectabil si banal, cu tunica lui bine croit, dar tocit, prul cenusiu, nftisarea curat si ngrijit de functionar srac. Nu ne vorbeam, cci nu aveam acelasi drum. Ne multumeam s ne adresm mici semne de recunoastere. Am aflat, totusi, c l chema Minas. Dup ce m-a rspltit prima dat pentru tcerea mea, n-a mai simtit nevoia s repete gestul.Observarea strinilor era pentru mine o lectie de geografie, cci descopeream prin nftisarea lor tinuturi ndeprtate despre care, binenteles, nu stiam nici mcar cum se numesc. Provinciali isaurieni, anatolieni, iliri sau traci veneau n capital s fac negot. Servitorii, soldatii erau27deseori barbari, germanici sau slavi, huni, bulgari, unguri. Sirienii si egiptenii care vorbeau putin greaca erau mai ales din rndurile clerului. O mare parte a mestesugarilor era evreiasc. Italienii, spaniolii, africanii vorbeau ntre ei n latin, si apoi mai erau armenii si omuletii cu ochi migdalati, khazarii, pecenegii, emisarii din China si India. Toti dovedeau mretia imperiului si universalitatea popoarelor care l alctuiau.Pasii m purtau adesea pn la Augusteum, mrginit de trei cldiri care simbolizau cele trei surse traditionale ale puterii imperiale, catedrala Sfnta Sofia, unde mpratul este uns cu mirul sfnt fr de care nu poate domni, Senatul, rmsit a Romei republicane, nsinat cu alegerea suveranului, si acolo, n fund, n spatele arcului de triumf, hipodromul, unde poporul se adun spontan, liber, pentru a aproba o suire pe tron sau pentru a pretinde o abdicare. Contemplam ndelung zidurile care aprau Palatul Sfnt, locuinta mpratului. M opream n fata pavilionului de intrare Chalke, de fapt un palat n palat, si vedeam n vis giganticele porti de bronz deschizndu-se larg n fata mea.Le nsoteam deseori pe Comito si pe tovarsele ei atunci cnd se duceau n vizit la cea mai vestit ghicitoare a cartierului, pe nume Photini. Tremurnd de nerbdare, dar si de fric, ntruct vrjitoarea avea faima c deoache, traversam curtea mizerabil, presrat cui vechi si cu plante pe jumtate uscate, pn la mica ncpere ntunecoas n care lucra ea. Ptru ghicit, practica omoplatul", care consta n cercetarea aspectului pe care l ia un os de oaie n timpul fierberii, sau psrile", adic observarea zborului porumbeilor eliberati n acest scop. Dac numrul tipetelor scoase de aceste psri era impar, domnisoarele si28smulgeau prul din cap n fata acestui semn extrem de nefavorabil. Ascultam, eram fascinat, m amuzam, ntr-o zi, fetele i-au cerut lui Photini s-mi citeasc viitorul. Btrna a ridicat din umeri. Pentru mine a folosit cochiliile": a aruncat un pumn de cochilii n aer si a examinat ndelung modul n care czuser n nisipul de pe jos. Apoi, dintr-o dat, a ridicat capul, m-a privit cu ochii lrgiti, cu gura cscat, de parc as fi fost un monstru nspimnttor. Ce vezi ? Ce vezi ?" au strigat fetele. Vrjitoarea a scuturat din cap, ca si cum nu le-ar fi auzit, si n-a spus nimic. Apoi s-a ridicat greoi, ncet, s-a apropiat de mine, a ngenuncheat, a apucat poala hainelor mele zdrentuite si a srutat-o. Nu v cer dect o favoare, amintiti-v de mine mai trziu." A fost singura fraz pe care a rostit-o si folosise pluralul de politete. Apoi si-a revenit: Hai, stergeti-o de-aici, ajunge pentru azi, nu mai vd nimic." Din fericire, fetele, cu usurtatea vrstei lor, au uitat incidentul. Dar eu m gndeam deseori la ce se ntmplase. Photini era, de asemenea, expert n elixire de dragoste. Ah! Aceste potiuni miraculoase, cte n-am preparat dup retetele vrjitoarei, pe care mi le spuneau Comito si prietenele ei! Prefer s nu-mi amintesc de ingredientele destul de dezgusttoare pe care trebuia s le macin si s le amestec ore ntregi. Ucenic vrjitor era nc una dintre atributiile mele n culisele teatrului. Am avut o motivatie ndoit s muncesc atunci cnd Comito s-a ndrgostit cu adevrat. O vreme a prut coplesit si m acoperea cu mici atentii, afirmnd c eram singura creia i reuseau potiunile de dragoste, ceea ce m umplea de o nemrginit uimire, cci uitam intentionat un ingredient n decocturile pe care i le ddeam, ca s le fac nefolositoare. Din contr, aveam mare grij s amestec toate ingredientele ntocmai ca n retet pentru butura pe care o fceam pe29ascuns ca s o strecor pe urm n paharul cu vin pe care i-l duceam curtezanului lui Comito. l chema Pharas.Era un actor fr slujb. Trise toat viata n teatru. Am fost sedus de culoarea ochilor lui, un albastru cu verde, cafeniu, galben, auriu n acelasi timp, si de vocea lui rgusit si cald, n pofida unei origini la fel de nepretentioase ca a mea, avea din instinct curtoazie si rafinament, iar manierele lui m copleseau. Atentiile lui m lsau s cred c eram singura care conta pentru el. n ciuda fanfaronadelor lui de comedian si a obrzniciei de licean, era timiditatea ntruchipat si rosea pentru un da" sau pentru un nu", ceea ce i ddea n ochii mei un farmec nemaintlnit. Vulnerabilitatea lui, pe care eu o ghicisem, l fcea irezistibil pentru o adolescent ca mine. Pe scurt, m ndrgostisem nebuneste si nu mai suportam s o vd pe Comito beat de fericire, cotcodcind n dreapta si-n stnga ca o gin n fata unui ou enorm.ntr-o sear, asteptam mpreun cu el s se termine reprezentatia si s ias Comito de pe scen Ne aflam pe culoarul din culise, un coridor murdar si ngust, de-abia luminat de o lamp cu ulei. De cnd l iubeam n secret pe Pharas devenisem cochet, att ct poate fi o fat la paisprezece ani si cu mijloacele pe care le aveam la ndemn, adic mi schimbasem zdrentele cu vechiturile pe care nu le mai purta Indaro. mi pieptnasem prul, de obicei zburlit si nclcit, ntr-o coad n care prinsesem o floare, un hibiscus mare, rosu. Sprijinit de perete, cu capul plecat, bratele atrnate, cu un aer mai fragil ca oricnd, Pharas mi-a mrturisit c se simtea epuizat, l-am propus s se odihneasc n loja lui Indaro, a crei cheie era la mine. l-am deschis usa. S-a aruncat pe pat, cu bratele ncrucisate si ochii nchisi. Am ngenuncheat lng el, am ezitat mult timp, apoi, tremurnd de emotie, cu inima btnd s-mi sar din30piept, l-am srutat usor pe frunte. Nu s-a miscat. Atunci m-am ridicat n picioare, am ncuiat usa si m-am ntins alturi de el. Brusc, s-a rsucit si s-a culcat peste mine, gura lui cuprinznd-o pe a mea. M sufocam sub srutrile lui. Mi-a smuls hainele, mi frmnta carnea cu minile. Graba, brutalitatea acestei initieri, mult diferit fat de scena pe care o vzusem de mii de ori n nchipuire, m nspimntau mai degrab dect s m exciea tot corpul, dar nu m-am mpotrivit, ca s nu-i stric plcerea. Apoi am simtit o durere mult mai vie, mult mai ascutit n pntece. Aceast prim experient n-a trezit voluptatea n trupul meu prea tnr. A lsat o ran pe care o viat ntreag n-a putut s o cicatrizezharas s-a ridicat, cu un aer detasat, a luat o crp si m-a sters. M-a srutat nepstor pe obraz, apoi s-a mbrcat. Hai s-o asteptm pe Comito", a conchis el. Cel mai ru era c eu m simteam fericit. Eram fericit pentru c mi-l nsusisem pe amantul lui Comito, pentru c l iubeam pe Pharas.Se poate numi ntr-adevr relatie aventura dintre mine si Pharas ? Ziua ne plimbam, atunci cnd el nu era ocupat, cci acest biat fr slujb avea ntotdeauna mii de lucruri de fcut. Nici el, nici eu nu aveam bani s pltim un pahar ntr-o tavern si cu att mai putin o mas, nici mcar modest. Singurul cadou pe care mi l-a oferit a fost un pandantiv, un ochi port-bonheur dm sticl albastr, ncrustat ntr-o cruciulit de metal. Rarele noastre momente de intimitate le furam aproape n loja lui Indaro, n timpul reprezentatiilor. Pharas continua s fie iubitul oficial al lui Comito. Culmea e c ura mea nu se ndrepta spre el, care m nsela, ci spre Comito, care nu stia c el o nsela cu mine. Fr s recunosc, aveam senzatia c m dispre-31tuleste. M credeam urt la vremea aceea si eram mndr s am un amant pentru care orice .femeie m-ar fi invidiat. Pharas nu se putea abtine s nu fac dragoste, dar o fcea mereu foarte n grab. Nu stia s-mi druiasc nici un fel de plcere, si totusi, de fiecare dat asteptam nerbdtoare, disperat. Aceast frustrare ducea dorinta pe care o simteam pentru el la exasperare. Sub veselia lui se ascundea o fiint n esent tragic. Ghicisem asta, tot asa cum simteam c este menit nefericirii, esecului, ceea ce m fcea s-l gsesc si mai atrgtor. Existau n acest brbat profunzimi insondabile, care aveau s-mi fie vesnic interzise. Glumele lui, spiritul lui drcesc fceau ca n compania lui totul s fie foarte distractiv. Era plin de sarcasm la adresa familiei si critic fat de ceilalti actori. Zeflemisea tot si toate; de fapt, trebuia s distrug, nimic nu era bine n ochii lui. Dac as fi fost mai experimentat si mai putin ndrgostit, mi-as fi dat seama de amrciunea si de gelozia lui. mi zicea c m iubeste. Mi-o arta foarte rar, dar era sincer. Cu toat blndetea nemsurat de care era capabil, m fcuse sclava lui, cu intentia semiconstient de a nltura influenta insesizabil pe care, prin personalitatea mea unic, o aveam asupra lui. si, dac m supuneam lui, o fceam din cauza fricii constante si neexprimate de a-l pierde.nzestrat de natur cu o memorie puternic, nvtasem pe de rost toate rolurile pe care le vzusem interpretate de Indaro si de tovarsele ei. Ele jucau n acele comedii desucheate despre adulter pentru care era vestit teatrul nostru. Amanti surprinsi de soti, sotii geloase, palme, lovituri, cuvinte grele, grimase, dar si despuieri si chiar act carnal comis pe scen... Traditiile genului se pstrau neschimbate de secole. La cincisprezece ani mpliniti, m-am prezentat n fata directorului teatrului, l-am rugat s m32angajeze si, pentru a-l convinge, i-am dat, fr a fi rugat, cteva exemple ale talentului meu. M-a lsat s joc cteva crmpeie de roluri, apoi s-a strmbat: Te strduiesti prea mult, ai fi mai bun ca mim." Simteam o dezamgire crunt. Mim nu era asa de bine ca actrit, dar nsemna, la urma urmei, s urc pe scen, ceea ce-mi doream cu nflcrare, cu orice pret.M revd si-acum n culise. Astept momentul s intru n scen. Tracul este nsotit de o timiditate maladiv, care m paralizeaz adesea si n viata de zi cu zi, si totusi sunt disperat de nerbdare. Aplauzele salut sfrsitul numrului precedent. Directorul mi face semn. Sar pe scen. Sunt singur n fata publicului, sunt regina, mprteasa, lumea e la picioarele mele... Srman teatru oribil!... Seamn cu un hambar de lemn. Grinzile, stlpii care i sustin acoperisul si chiar bncile prost asamblate sunt vopsite n culori tiptoare, care se scorojesc, la fel ca fatada. Publicul este alctuit aproape n ntregime din brbati - cheflii lefteri, netrebnici, escroci, scandalagii -, dar n aceast gloat se amestec uneori brbati eleganti si femei elegante veniti la desfru. O draperie simpl desparte scena de culise. Port haine strmte, bltate, peste care flutur un mantou mare. Joc cu fata la public si, spre deosebire de actrite, nu port masc. Sensul rolurilor mele este si mai imoral, si mai obscen dect comediile jucate de Indaro. Interpretez aproape toate rolurile si de mai multe ori pe cel al vnztoarei de crnati. Am sensul comicului, al bufoneriei. Publicul m apreciaz, cci m cere pe scen si rde n hohote, mi place s-i aud pe spectatori bufnind n rs. Dar mimul nu trebuie doar s fie amuzant, trebuie si s cnte, s danseze, s cnte la diverse instrumente. Or, eu n-am nvtat niciodat nici flaut,33nici harp, vocea mea e prea rgusit, iar figurile mele de dans sunt bazate mai mult pe improvizatie, si ce dans! Conform regulilor, trebuie s m dezbrac treptat, pn ajung la bustul gol, si s m frmnt n continuare lasciv, n arta goliciunii m bucur de un succes deplin: mi nchipui c o fat foarte tnr, de-abia nubil, care se dezbrac provoac nt aplauze.Primeam zece foii pe zi, mai putin de douzeci de solidi, echivalentul salariului unui muncitor n constructii. Am nchiriat dou camere ntr-o cas insalubr, mai degrab douni, fr alta lumin n afara rsufltoarei de la pivnit. Iarna era un frig atroce, larvara o cldur sufocant. Prsisem confortul si ospitalitatea lui Indaro pentru a-l putea gzdui pe Pharas. Fceam economii si la mncare, srind deseori peste mese ca s i le pot plti pe ale lui.Minusculul meu succes pe scen m ncnta, fiindc mi nchipuiam c avea s m fac mai valori lui Pharas. Nu-mi ddeam seama c doar faptul de a fi urcat pe scen i dezlntuise gelozia, cu att mai veninoas cu ct el nu-si gsise nc de lucru: avea n el ceva nedefinit care i descuraja pe angajatori. Nu mi ierta firava reusit, n pofida blndetii sale, uneori se arta agresiv cu mine. Nu eram fericit, pentru c nici el nu era. Am devenit nervoas, pentru c si el era, si totusi eram mai incapabil ca oricnd s renunt la el. Situatia aceasta m fcea certreat. Pentru un da", pentru un nu" m certam cu fetele celelalte, apoi, ca s m ierte, le cumpram, rupndu-mi de la gur, dulciuri, rcoritoare, vin.Ajunsesem s cred c n fata mea se deschidea o carier mreat. Indaro m-a trezit la realitate. Mi-a reprosat c nu ncerc s-mi mbunttesc jocul si s-mi lucrez vocea. Dac voiam s esc, trebuia s studiez. Mi-a propus34s-mi recomande un profesor care s m nvete tainele meseriei. Observatiile ei m-au iritat, pentru c, n fond, erau juste, si m-am simtit rnit: Cum e posibil ca, dup ucenicia dur prin care ai trecut, s nu profiti mai bine de succesul tu pe lng protectorii ti bogati ?S-a suprat: nteleg, n-o s faci niciodat vreun efort ca s devii actrit. stii mcar ce este o actrito artist ? De fapt, n-ai vrut, nc de la nceput, dect un singur lucru, s ai succes nu pe scen, ci n viat. Ca s ai succes n viat trebuie mai nti s te mprietenesti cu cel care porunceste, apoiuccesul vine singur, am replicat eu. Dac asta e filosofia ta..., a comentat ea amar. Exagerasem. Refuznd s accept realitatea, atribuiamlipsa viitorului scenic fizicului meu. Eram prea slab, prea brunet la piele si la pr; se fceau destule glume pe seama mea ca s nu-mi pot uita defectele: Hai, negreso!", Vino ncoace, scheletel!", auzeam de multe ori. si le invidiam de moarte pe blonde si pe nurlii, care erau admirate de brbati.De cteva sptmni aveam greturi frecvente. La sfatul lui Comito, m-am dus la moasa cartierului, la care mergeau toate fetele din teatru ca s avorteze la fel de usor cum si scoteau un dinte. Pentru mine nici vorb de avort, eram nsrcinat n trei luni. Eram att de inocent, nct nu mi-am dat seama mai devreme. Am petrecut trei zile de reflectie si neliniste, trei zile nainte de urmtoarea ntlnire cu Pharas.Am luat masa mpreun n vguna mea. Cumprasem destul de scump o sticl de vin dulce de Samos, ca si cum ar fi fost vorba de o srbtoare. De fapt, o luasem ca35s-mi dau curaj, l priveam devornd supa de ceap, tonul marinat, macroul uscat, mncrurile lui preferate, pe care le pregtisem special. Luase deja de dou ori din brnza de capr si atacase fructele uscate cnd am deschis gura. l-am mrturisit starea mea. S-a artat plin de solicitudine, ntrebndu-m imediat dac m simteam bine, dac sufeream, dac msa a fost amabil, dar pe un ton neutru, ca si cum n-ar fi fost cu adevrat preocupat. Fiecare cuvintel al verdictului su mi-a rmas spat n memorie: Nu pot face nimic pentru tine, Theodora, de-abia mi-am gsit si eu de lucru, am acceptat un rol care mi s-a propus, trebuie s m dedic n ntregime muncii. O s ntelegi c nu am nici timp, nici energie, nici bani s v iau n grij pe tine si pe copil. Cel mai bine ar fi s nu ne mai vedem. Noroc!mi pndea reactia. Eram att de uluit, distrus, nct n-am stiut s rspund dect: Poate c ai dreptate.S-a ridicat, mi-a trntit cte un srut pe fiecare obraz si a iesit din viata mea la fel de usor cum a iesit din locuinta mea n seara aceea.Am rmas ncremenit n fata resturilor de mncare. Am terminat sticla de Samos, apoi am dat gata si ulciorul de posirc rmas din ziua precedent. N-am nchis ochii toat noaptea. Aveam impresia c nu mai exist n mine nici un pic de carne, doar un gol ntesat cu pnze de pianjen.A doua zi, artam ca un cadavru cnd am ajuns la teatru. N-am zis nimic, n-am povestit nimic, dar probabil c moasa vorbise. Fetele stiau c eram nsrcinat si presimteau o dram. Simteam privirile ncrcate de mil pe care mi le aruncau pe furis. Expresia mea feroce ie oprea ns ntrebrile curioase. Cnd am iesit de pe scen, dup numrul meu, m-a abdat un brbat, probabil unul dintre36acei admiratori care, n fiecare sear, invita fetele la cin si ale cror invitatii le refuzasem de fiecare dat, din cauza lui Pharas. Ochii lui m mngiau, iar buzele pline schitau un surs mbietor. Mi-a declarat c stia de starea mea si mi-a prezis c nu voi avea destui bani ca s supravietuiesc fr s lucrez si s-mi aduc pe lume copilul. De aceea, mi-a propus s m ajute pn nasc. si n schimb ?" am ntrebat, n loc de rspuns, mi-a un contract. Subsemnata se angaja s munceasc fidel si cu scrupulozitate pentru angajator si s-i dea 60% din ncasrile ei. Angajatorul si rezerva dreptul de a o revinde... Asadar, aveam de-a face cu un peste, unul dintre acei proxeneti care bntuie culisele teatrelor pentru a mpinge fetele prea srace sau prea slabe spre prostitutie. M-a asigurat c propunerea era foarte serioas, l-am cerut un rgaz.Cnd m-am ntors acas, moart de oboseal, n mijlocul noptii, mi-am gsit locuinta ntoars os. mi furaser trei castroane smltuite, mici bijuterii de calitate ndoielnic si mai ales crucea pe care mi-o druise Pharas. Era singurul obiect care m lega de el, si tineam la ea. S m duc la prefectul de noapte s-i denunt pe hoti ar fi fost inutil. Nu i-ar fi prins niciodat.A doua zi dimineat, m-am dus la forul Amasium, pe unde-si fcea veacul Minas, micul meu hot de buzunare, nclcnd codul nostru tacit, l-am abordat si l-am implorat s-mi gseasc bunurile. Mi-a explicat c banda, din care fcea el parte, nu tinea de aceeasi band cu hotii care mi jefuiser locuinta. Cu toate acestea, si-a luat angajamentul s fac tot ce-i st n puteri si mi-a dat ntlnire dup-amiaz, n portul Iulian. Cnd ne-am vn nou, m-a anuntat c hotii se descotorosiser deja de vesela grosolan si de mizerabilele mele podoabe. Nu mi-a adus dect crucea.37 De ce pstrezi crucea asta ? Brbatul care ti-a dat-o ti poart ghinion, mi-a zis el, ntinzndu-mi-o. De unde stii ? Nici mcar nu-l cunosti! n meseria mea ti dezvolti simturi nebnuite. Atta vreme ct ai s rmi cu brbatul acests ai dect necazuri si probleme. Fugi de el si scap de crucea asta.Fr s-mi mai astepte rspunsul, a aruncat-o n mare si, fr nici un cuvnt, s-a ndeprtat.Avertismentul lui, n mod curios, mi-a fcut foarte bine. Mi-am dat seama c m aflam la marginea prpastiei din motive care nu depindeau de mine, c nu puteam cdea mai jos. Nu trebuia dect s-mi refac vointa si s urc iarsi, pas cu pas.Chiar n seara aceea am semnat contractul cu pestele. A fost foarte uimit s descopere c eram instruit si c n-am trasat o simpl cruce, cum fceau celelalte fete. Mi-am scris apsat prenumele, liter dup liter, n josul acestui document care m transforma n trfCapitolul 3In scurt timp, starea mea m-a obligat s-mi ntrerup numrul de mim si, n conformitate cu contractul ncheiat, am nceput s ncasez de la peste o sum modest, care mi era nmnat, pn cnd aveam s nasc. n timpul acestei perioade de inactivitate, rscoalele din 509, sub btrnul mprat Anastasius, mi-au oferit o distractie de calitate si prima mea ntlnire cu politica.ntr-o zi, plimbndu-m, am auzit de departe un zumzet, un murmur, strigte, imprecatii spre care m-a mpins curiozitatea. Ajungnd pe Mesa, am fost iuat pe sus de o multime furioas si zgomotoas, care se repezea n barierele ridicate de armat. Am vzut lovituri, rni, snge tsnind, urlete de durere, tipete de furie, trupuri care cdeau n jurul meu. Am fost mbrncit, aruncat n dreapta, n stnga, o lance a strpuns aerul la cteva degee capul meu. Totusi, nu mi-era fric. Din contr, eram furioas. Furioas pe fortele de ordine, cci, binenteles, o srman ca mine i sustinea pe rsculati, oricare ar fi fost ei. Am srit n sus de bucurie cnd soldatii au dat napoi si bariera a czut. Mai trziu, am aplaudat cnd am vzut casele apropiatilor mpratului incendiate de rsculati. Am apreciat mult mai putin spectacolul njunghierii si al spintecrii clugrilor si al preotilor. Viata m nvtase s m astept la orice, dar aceast scen mi repugna. Oamenii din jurul meui-au spus c era vorba de eretici, de monofiziti, un nume39dificil de pronuntat si incomprehensibil. Moarte ereticilor!" am strigat cu gloata. Jos Anastasius, abdicarea, jos de pe tron !", aveam s aud urletele orasului toat noaptea.A doua zi dimineat, crainicii au anuntat c mpratul va vorbi poporului la hipodrom. Spectacolul promitea s fie zbuciumat si riscam mult dac m duceam acolo cu burta mea proeminent. Dar eram prea dornic s ajung acolo pentru a asculta vocea prudentei. Necazurile aduceau sare si piper n viata mea tem. De altfel, poporul nostru se d n vnt dup evenimente, n special tragice, fr de care se plictiseste. Hipodromul era ticsit cnd a aprut mpratul Anastasius n kathisma. De departe, am vzut un brbat nalt, totusi fmos, foarte drept, n pofida vrstei, aureolat de un pr lung, alb. Nu-si pusese intentionat coroana, n pofida nftisrii sale demne si nobile, a fost imediat luat n primire de multime, care l-a batjocorit si i-a cerut s abdice, l-a lsat s zic ce vor, apoi a nceput s vorbeasc. La nceput, n glgia general, nu se auzea nici un cuvnt din discursu. Dar, ncetul cu ncetul, rndurile mai apropiate de kathisma au amutit, si miile de spectatori au tcut. Btrnul mprat avea o voce frumoas, de bas, care se auzea de departe. S-a oferit s se supun vointei populare si s abdice, si si-a implorat supusii s-i aleag un succesor. Asistenta asculta cu atentie crescnd. A promis toate concesiile dorite, n cele din urm, a fcut apel la loialitatea poporului. Nici vorb acum de abdicare sau de succesiune. Multimea se rzgndise complet atunci cnd mpratul, la ncheierea discursului, s-a retras. N-a mers pn la a striga Triasc Anastasius!", dara prsit hipodromul n liniste si voie bun.A doua zi, Constantinopolul si regsise aspectul obisnuit. Atunci grzile s-au npustit n oras si i-au arestat pe toti cei suspecti c au participat la rscoal, n scurt timp, au40urmat executii dup executii. Am vzut cu ochii mei la rspntii si n foruri trupurile care se blngneau spnzurate pe esafoduri. Ce lectie de politic! Toate aceste promisiuni pentru a adormi poporul, apoi pedepse publice pentru a-l intimida. Eram prea tnr pentru a aprecia nvttura. Din contr, la vremea respectiv mprtseam indignarea popular, fel ca ceilalti, am plecat capul, n scurt timp, s-a rspndit vestea c un general tnr si viteaz, pe nume Vitalian, se rsculase n Tracia, cu trupele sale pentru a ne apra religia amenintat de mprat, care i proteja pe eretici si despre care se bnuia c face parte dintre acestia. Nu ntelegeam nimic din aceste dispute teologice, totusi inima mea era alturi de Vitalian, care pornea la rzboi mpotriva puterii detestate. Dar Tracia era departe, aveam alte griji pe cap si, dup o vreme, am uitat de Vitalian, pe care aveam s-l ntlnesc mai trziu, n cu totul alte mprejurri.Putin nainte de soroc, Comito a venit s locuiasc la mine. n ziua primelor dureri, s-a dus s-o caute pe moas si pe una dintre prietenele ei. Nasterea n-a fost nici att de dificil, nici att de dureroas cum m asteptam. Am adus pe lume o fat foarte rosie si foarte proas, bebelusul cel mai urt pe care l-am vzut vreodat. Comito m-a anuntat c mama voia s vin s-si vad nepotica, l-am interzis s-i spun unde locuiam. Nu voiam s masez de copil sau s prind drag de el, cci stiam dinainte ce aveam de fcut. Attea exemple de fete n situatia mea mi artau clar calea de urmat, attea sfaturi, de la Indaro, de la Comito, m mpingeau s-o fac. De altfel, nu aveam nici o alt posibilitate. Dou sptmni mai trziu, mi-am asezat, asadar, fiica ntr-un cos nou, am nfipt n lateral o ie n care declaram41c bebelusul nu era botezat si c as dori s i se dea numele pcii: l rina. M-am ndreptat spre mnstirea Fecioarei Pamakaristos. Cnd am zrit n penumbr zidurile din crmizi vechieasupra crora se nghesuiau cupolele capelelor, m-am oprit, ntelegnd oroarea gestului meu. Trebuie", mi-am repetat, dar fr s m pot misca. Picioarele mele refuzau s nainteze si, cnd am auzit un gngurit din cos, am fost pe punctul de a renunta. Ce lovitur de bici am reusit s dau vointei mele nu mai stiu. Mi-am reluat mersul, orbit ndat de lacrimi. Am sunat la poarta mnstirii, am depus cosul si am luat-o la fug, prvlin-du-m pe pant ca o criminal urmrit de toate fortele politienesti ale imperiului.Dac mi-as fi pstrat fiica, probabil c ar fi murit de foame, si eu la fel, cci ar fi trebuit s renunt la meseria mea ca s o cresc. stiam c la mnstire o vor primi clugritele, o vor creste, o vor nvta s brodeze sau s teas. n cel mai ru caz, va intra n Ordin, l mai bun, educatoarele ei i vor gsi un sot. Oricum, viitorul fiicei mele era mult mai sigur dect al meu. l uram ns din tot sufletul pe Pharas, pentru c m-a fortat s iau aceast hotrre si, dac ar fi fost n fata mea, l-as fi ucis, att era de atroce suferinta mea.Am ajuns gfind la teatru. Am avut timp doar s m mbrac, s m machiez n grab nainte de pe scen. Niciodat rsetele zgomotoase care mi-au nsotit numrul n-au fost mai deschise, mai dese ca n seara aceea. Energia disperrii m ardea si nflcra publicul, l tineam n simteam c as fi putut s fac orice din el. Niciodat nu am fost att de satisfcut s-mi exersez puterile asupra lui si niciodat nu m-am mai simtit att de sfsiat. Ajungnd napoi n culise, mi-am descoperit pestele zmbind ca de obicei, suav ca o prjitur prea dulce. Mirosul de violete al42parfumului mult prea abundent mi fcea great. Brbatul acesta te asteapt", mi-a soptit, artndu-mi un individ care se tinea aproape de el si care m devora din priviri. Era primul meu client. M-a impresionat att de putin c trsturile lui s-au sters din memoria mea. L-am adus la mine. Ne-am dezbrcat, a fcut dragoste cu mine. N-a fost deloc neplcut si a avut avantajul de a fi rapid. N-am avut dect s m gndesc la Pharas pentru a simula plcerea. Clientul meu mi-a nmnat zece foii, echivalentul salariului meu de mim.N-aveam s rmn ns o trfulit de subsol, ca mii de tovarse de-ale mele. n trei luni, devem regina vietii de noapte a cartierului. Imediat dup ce ieseam de pe scen, mi puneam o tunic pestrit, cu o crptur indecent de nalt, mi transformam machiajul, mrindu-miii cu o linie neagr, ntelesesem c nu puteam fi frumoas conform canoanelor epocii. Eram condamnat s devin fascinant.La poarta teatrului m asteptau admiratorii mei, excitati, insistenti. Printre ei remarcam n fiecare sear un brbat care prea profund nefericit. Am aflat c l chema Hecebolas, c era originar din Tir si c era un functionar modest. Putea a provincie. Era greoi si stngaci. De fiecare dat cnd reusea s-mi vorbeasc, m invita s lum cina ntre u ochi. O dat s-a aventurat chiar s m cear de nevast, mi ddea de fiecare dat mici cadoi ridicole, pe care uneori m prefceam c nu le observ, l lsam protpit acolo si m ndrept, nconjurat de trupa vesel, spre taverna noastr, care se numea - Dumnezeu stie de ce -Mgarii Paradisului. Erau destui mgari acolo, dar cu sigurant nu era un paradis.ntr-o sear n care unul dintre clientii mei se artase deosebit de generos, trsem acolo o band de tovarsi43veseli, pentru o betie memorabil. Fcusem destul glgie ca s trezim tot cartierul, n pofida pagubelor considerabile, patronul a avut inspiratia s nu se supere. De atunci ne stabilisem acolo pentru petrecerile nocturne. Mgarii Paradisului devenise teatrul unde jucam n viat mult mai bine dect as fi jucat vreodat pe scen. Acest hangar zgomotos, att de mare c ar fi putut adposti o armat ntreag, era pe placul clientelei din popor. Zidurile si stlpii erau vruiti, grinzile erau vopsite n negru, iar vesela era din ceramic grosolan. Familiile numeroase, cuplurile de ndrgostiti veniti acolo s se ndoape n schimbul ctorva foii, la ora aceea plecaser, ntelepti, la culcare. Noaptea era rezervat chefliilor ndrciti, care, de altfel, apartineau tuturor straturilor societtii, amestecati n furia distractiei.Patronul m ntmpina cu acea cldur a crciumarilor experimentati. Eu eram regina lui, cci aduceam consumatori bogati. Servea cele mai bune chrysophrys, acesti pesti vestiti din Constantinopol, din care rni-i pstra pe cei mai suculenti, si un caviar de calitatea cea mai bun. n fine, puteam mnca dup pofta inimii, astfel nct m repezeam la solele fierte cu sos rece de merluciu, la dorade si la rndunelele de mare fripte. Foamea mea, care nu prea niciodat satisfcut, mi permitea s mai nghit homari, crevete, stridii, scoici, broaste. Complice, patronul continua s aduc mncruri dup mncruri. Ulcioarele, sticlele, butoiasele cu vin de Samos, de Creta, de Cipru defilau fr ncetare.ncepeam s cnt si toti brbatii reluau mpreun cu mine refrenul scabros. Apoi m suiam pe o mas debarasat n grab si dansam, mult mai lasciv dect pe scen, acompaniat de ritmul obositor al tamburinelor, mi ntrerupeam exhibitia pentru a disprea cu vreun client n camera patronului, mi permiteam s m duc acolo cnd44voiam, cu cine voiam. Pestele meu, rezemat ntr-un colt al mesei, venea s-mi reproseze c mi neglijez munca pentru distractie. De fapt, era mndru, n sinea lui, de popularitatea mea si stia c pestii ceilalti l invidiau pentru un produs att de pretios cum eram eu. M puteam arta dificil n alegerea clientilor, rezervndu-mi-l pe cel mai generos. si nimeni nu protesta, cci munca mea era ngrijit. Reputatia pe care nii-am fcut-o atunci m amuz si acum, cnd mai aud zvonuri. S-ar prea c eu consumam peste treizeci de brbati pe sear si c, dup ce i epuizam pe stpnii cei mai dezmtati, m aruncam asusclavilor cei mai vigurosi. Conform oamenilor bine informati, nu asteptam avansurile brbatilor, din contr, prin gesturi sau atitudini extrem de explicite i excitam. Adevrul este c nu aveam de ce s-i provoc, pentru c brbatii roiau n jurul meu ca mustele. Se povestea c eram nemultumit c nu pot inventa moduri noi de acuplare. Aceste legende dovedesc, pur si simplu, depravarea imaginatiei celor care le inventeaz, n fine, se zice c eram rusinea cartierului, iar oamenii respectabili care se ntlneau ntmpltor cu mine pe strad se ndeprtau n grab, de team s nu fie pngriti de atinger, trfa cea mai popular din vecintate, pe care toti brbatii o salutau veseli si creia toate femeile i adresau gesturi de blestem. In orice caz, n ciuda legendei, nu am apartinut niciodat infanteriei", asa cum sunt poreclite cele mai umile trupe ale galanteriei.Preferatul meu era Arsenius, un fidel. Era bogat, generos si promis unui viitor strlucit. Mai tnr, mai putin urt dect altii - era chiar o persoan foarte bine - si ce bun vorbitor! Era o plcere s-i asculti discursurile. De ce se tinea dup farmecele mele, cnd si-ar fi putut permite pe oricare dintre admiratoarele lui care se tineau scai dup el ?45Ar fi multe de zis despre gusturile lui cele mai bizare, dar o profesionist nu trdeaz niciodat secretele clientilor ei. Cealalt lege era s nu se ndrgosteasc niciodat. Dcnd Pharas se rzbunase pe mine pentru esecurile lui, nu mai puteam iubi. Era pentru totdeauna sau doar pentru o vreme, nu stiam. Totusi, viata pe care o duceam mi seca si mai mult inima cu fiecare zi. Or, nu voiam s ajung s ursc pe toti brbatii din cauza urii pe care o simteam fat de unul singur. Nu cutam s m rzbun pe brbati, ci s mfolosesc de ei.Dup ce terminam cu ultimul client, m ntorceam n sala mare. ntre timp, muzica se amplificase, vocile deveniser cleioase, si cntecele llite. Multi brbati sforiau cu capul pe mas. Cei mai multi nu erau n stare s se tin pe picioare. Mi-era din nou foame. Patronul mi aducea fructe proaspete, struguri uscati, dulceturi, precum si sare de Manethon, regin a digestiei, pe care o foloseam mereu. Era ora la care plvrgeam cu celelalte curtezane care, rmase treze ca si mine, ciocneau un pahar nainte de a se duce la culcare. Printre ele o remarcasem pe Antonina, o iap nalt, cu voce ascutit si strident si cu ochii umezi, vopsit blond, zdrngnind de podoabe. Nu esti obosit ? m-a ntrebat ea la sfrsitul unei seri, cnd zorile strpungeau orizontul. Nu, pentru c nu m resemnez niciodat, i-am rspuns. Adic, vei iesi din meserie ? s-a mirat ea. Cu sigurant. Nu ti-e fric de pestele tu ? stii bine c regula, pentru cele care abandoneaz, este moartea si c pestii stiu s le gseasc oriunde s-ar ascunde. Nu mi-e fric de nimic.46 Te invidiez, mi-a zis ea cu o sinceritate care nu era poate n ntregime simulat. Eu o s merg pn la capt, a adugat ea melancolic.Pentru a o ncuraja, am declarat c singurul scop al vietii mele era s ies cu orice pret din aceast situatie. N-am apucat-o ns pe aceast cale pentru c, n scurt timp, am rmas nsrcinat a doua oar.Nu stiam cine era tatl. De data aceasta, m-am prins la timp. M-am dus ia moas ca s avortez. A fost atroce, mult mai ru dect nasterea. Aveam impresia c mai multe pumnale mi scotoceau prin mruntaie, ca s-mi smulg partea cea mai sensibil a fiintei mele. Moasa a luat fetusul cleios s-l ngroape n grdin.M duceam spre cas, trist si moart de slbiciune, cnd m-am ntlnit, ntmpltor, cu prinlomeu. Mi-a scrutat cu un aer deranjat vesmintele prea tiptoare. Mama ta mi-a zis c ai ajuns actrit. Plesneste de mndrie, biata de ea! Chiar nu stii, nefericita, c exhibitiile tale sunt o surs de dezordine, de adulter si de vrjitorie ? Diavolul a cldit n orase teatre ca al tu. Oamenii prsesc totul, familia, credinta, munca, pentru a rde de desfrul vostru, n loc s v elimine, cum ar trebui.Dup ce si-a fcut datoria, a redevenit brbatul de isprav pe care l cunosteam. Nu m ntelegea, i dezamgisem total sperantele, si asta l durea mai mult ca orice. Eram att de inteligent, att de nzestrat, de ce a trebuit s ajung s practic o meserie murdar, condamnat de Dumnezeu? Nu pe mine m-ai trdat n felul acesta, Theodora, ci pe tine nsti. Meritai mai mult si mai bine." Pe ct m-a iritat predica, pe-att m coplesea durerea lui.47In seara aceea, pentru prima dat, publicul a rmas rece n fata numrului meu. Nici o reactie cnd dansam pe jumtate goal. Era vina mea, si nu a lui, nu eram n form. La iesire, m asteptau admiratorii ca s m duc la Mgarii Paradisului. Printre ei l-am zrit pe Hecebolas, nefericitul pe care nu l-am ncurajat vreodat, dar care nu se arta niciodat descurajat. Se tinea deoparte si semna tot timpul cu un cine btut. Pentru prima dat, n loc s-1 evit, m-am dus direct la el. A lsat capul n piept: Tot nu vrei s te mriti cu mine, Theodora? a bolborosit el.nsotitorii nostri au pufnit n rs. Ne nconjuraser, asteptnd s se distreze la replicile mele. Ba da, vreau s m mrit cu tine, Hecebolas, m-am auzit rspunznd.Ceilalti au fost convinsi c mi bteam joc de ndrgostitul nghetat. Au nceput s-si dea sea ce se ntmpl cnd m-am ndeprtat, la bratul lui. M-a dus ntr-o tavern linistit si putiecventat. M-a uluit anuntndu-m c tocmai fusese numit n postul extrem de important de guvernator al orasului Boreium, n Libia, unde trebuia s se duc fr ntrziere si unde spera ca eu s-l nsotesc... Pentru o curtezan, o asemenea propunere nsemna colacul de salvare, iar cstoria cu un functionar era o surs nesperat de bogtie. Fetele m ncurajau din rsputeri s accept.n seara aceea, suferinta, durerea coplesitoare mi-au ntunecat judecata. Aveam nevoie disperat de protectie, de blndete, iar Hecebolas mi le oferea. M-am agtat de el ca necatul de colacul su. Era simpatic si am crezut c voi fi fericit cu el. M vedeam deja pe vasul care avea s m duc n Africa. Nu cltorisem niciodat, iar ideea de a naviga deprtri m atrgea. Aveam impresia c pe mare48voi renunta la obisnuita mea mizerie, la tristete, la nefericire, c m voi curta de murdriile cu care mi acoperisem existenta si voi iesi imaculat.Nu m-am mai ntors la Mgarii Paradisului. Logodnicul meu m rscumprase de la peste pentru trei sute de solidi de aur, adic mai mult dect pretul a trei sclavi calificati. Mi-am luat rmas-bun de la teatru. Aveam inima usoar, tovarsele mele erau nlcrimate. Antonina ndeosebi plngea cu sughituri, n poporul nostru, sentimentalismul nu rateaz nici o ocazie s se exprime. Poate c Indaro a fost singura creia i prea sincer ru. Pentru Comito fusesem mereu o povar, iar pentru celelalte fete, desi nu erau geloase pe mine, plecarea mea lsa un loc liber.O nav mare de mrfuri ne-a condus, pe mine si pe logodnicul meu, pn la Ptolemai's, capitala administrativ a Libiei, si de acolo ne-am continuat drumul pe un vas de pescuit. Zile n sir am suferit din cauza duhorii de peste. Desi mizeria nu miroase niciodat frumos, si cartierul copilriei mele a fost plin de mirosuri pestilentiale, eram ngrozitor de sensibil. De aceea am fost n permanent bolnav n cele trei zile ct a durat cltoria. Cnd Boreium s-a artat la orizont, mi-am fcut aparitia pe punte, verde si descrnat. Vasul nostru dansa printre recifurile ale cror stnci sumbre le vedeam cu groaz ivindu-se din valuri si apropiindu-se periculos de noi. Orizontul din spatele orasului era acoperit de munti abrupti, stncos!, galbeni si rosiatici. Boreium era doar un trgusor grupat n jurul cazrmii si a micii biserici scunde si nzorzonate. Ctiva soldati, care ncercau stngaci s pstreze alinierea, ne-au venit n ntmpinare.ra mult prea cald pentru ca locuitorii s ias din casele lor.49Deceptia mi-a pus un nod n gtul uscat de sete. Palatul guvernatorului se limita la o vil dizgratioas, fr grdin si aproape nemobilat. La etaj, cldura era insuportabil. arter, era rcoare, dar trectorii puteau vedea tot ce se ntmpl n cas prin ferestrele deschise.Boreium era ultimul oras din vestul provinciei Libia. Mai departe, era necunoscutul. Cetatea nu avea nevoie de nici un fel de zid de aprare, ntr-o parte era marea, cu recifurile ei, iar n cealalt muntii abrupti, care nu lsau loc de trecere dect printr-un defileu strmt. Nici un copac, nici o floare, apa srat, stncile, soarele, canicula si nimic altceva. Caravanele venite din interiorul Africii ar fi putut aduce ceva animatie; ns ele se ndreptau spre Ptolemais, cci incursiunile ucigase ale nomazilor desertului dduser o faim nefericit ntregii zone Boreium.Imediat am nteles c m pclisem. Hecebolas si-a dat si el seama, probabil, c fcuse o greseal, cci nu s-a mai pus problema cstoriei. Nu a mai adus deloc vorba de ea, iar eu nu m-am deranjat s-i amintesc de promisiune. Nu avea important, de altfel. Locuitorii coloniei ne credeau cstoriti, iar noi ne comportam ca un cuplu legitim. Voind s ignorm eroarea noastr reciproc, ne-am hazardat cu vitejie la o viat conjugal. Desi nu fusesem niciodat o gospodin, m-am ocupat de cas cu ajutorul slujitorilor indigeni, lenesi si vicleni, care ne urau att de mult, nct ne strecurau n sup otrvuri, din fericire inofensive. Am ncercat s plantez o grdin, dar ariditatea solului si uscciunea climatului au pus capt foarte iute eforturilor mele.Zilele se succedau absolut la fel, n asa fel nct aproape ajunsesem s-mi doresc atacurile barbarilor, care ar fi adus putin neprevzut n viata de la Boreium. Cea mai rea era ziua Domnului, care m condamna la inactivitate.50Dimineata mergeam la slujb unde, sub privirile invidioase ale coloniei, ocupam alturi de Hecebolas locul de onoare. Apoi ne plimbam prin port, unde fiecare fcea parad cu vesminte ct mai elegante. Moda la Boreium! De neuitat! Oamenii se salutau, se observau, se denigrau. Dup-amiaza rmneam acas; de fapt, ar fi fost nedemn s m art pe strzi. Seara era infernal, cci ne fceam vizite unii altora. Ofiterii de la garnizoan, colonistii si sotiile lor erau cu totii oameni mrunti, trimisi la Boreium cu forta, cci nici o persoan ntreag la minte n-arfi acceptat de bunvoie s se mute acolo. Era o colcial de gelozii, intrigi, brfe scldate ntr-un ocean de meschinrie si de conformism. Toti se artau servili fat de Hecebolas, care reprezenta autoritatea. Dar cu mine era altceva, ncercam ns sincer s fiu o sotie-model. Mi-am schimbat obiceiurile, limbajul, comportamentul n cele ale unei matroane ct se poate de demne. Gata cu culorile vii, cu machiajele scandaloase, cu njurturile si cu dansurile! n ciuda eforturilor mele, colonistii simteau n mine o fiint diferit de ei, strin: eram un corp eterogen, pe care l priveau de sus si strmbau din nas cnd vorbeau despre mine. Din moment ce nu m ntelegeau, m dispretuiau, coplesindu-m n acelasi timp cu amabilitti ipocrite. Pn la urm, preferam loviturile si insultele pe care le primeam de la sotiile clientilor mei pe vremea cnd eram trf.Serile acestea constituiau totusi culmea amuzamentului, prin comparatie cu mesele ntre patru ochi cu Hecebolas. Fizionomia lui ar fi putut s nu par att de urt, n pofida nasului enorm si coroiat, dar felul n care se tinea ncovoiat l fcea s arate ca o cmil, nalt si slab, cu ochii cafenii si putin codati, doamnele coloniei l gseau irezistibil si mi reprosau la unison c nu stiu s m bucur de norocul de a avea un asemenea brbat. Era extraordinar de ptruns51de importanta lui. Guvernator la Boreium, nu era ceva? M ntreb cti elevi din imperiu stiu mcar c exist un oras numit Boreium. Hecebolas lua un ton sententios pentru a enunta pn si cele mai mrunte banalitti. Nu suportam nimic la el: inelele prea tiptoare, de altfel destul de ieftine si de proast calitate, pe care i plcea s le poarte, mania de a-si trosni ncheieturile degetelor, iar noaptea, sforitul, defect pe care nu l-am putut suporta la nimeni niciodat. Pe scurt, nu era un om ru, dar nu avea nici imaginatie, nici prestant. Plictiseala n care se sclda Boreium era o nimica toat pe lng cea emanat de el.Am ajuns s m ocup din ce n ce mai putin de casa si de persoana mea, astfel nct ambele au ajuns ntr-o stare lamentabil. Hecebolas a nceput s-mi fac observatii, mai nti afectuoase, apoi din ce n ce mai putin amabile, ntr-o sear, s-a ntors acas prost dispus. Mesajul de la Constanti-nopol, adus de vasul de pescuit, continea o mustrare dur pentru toleranta lui la adresa bandelor de tlhari. A intrat ca un taur n sufragerie, si-a trecut degetul peste masa acoperit de praf, a remarcat, pe bun dreptate, c pestele nu era fiert bine si m-a contemplat cu dezaprobare, cci artam, ntr-adevr, ca o nglat. Anceput cu reprosuri acre. Imediat am urlat si eu. N-as fi recunoscut nici n ruptul capului c avea dreptate si nici n-as fi ndrznit s-i arunc n fat singurul lucru pe care i-l reprosam: plictiseala. Din contr, l-am acuzat pe nedrept de toate defectele de pe lume, c nu era generos, c era ru si dur cu mine si, ca s pun capac, i-am strigat c lumea din colonie rdea de pretentiile lui. Aceast ultim inventie l-a scos din minti. A dat cu pumnul n mas. Vzndu-l pentru prima dat furios, am simtit un soi de admiratie pentru el. Ne-am insultat copios si zgomotos, ncercnd s ne distrugem unul pe cellalt n toate felurile.52Cldura era mai puternic dect de obicei. Afar nu sufla nici o boare de vnt, nuntru era cuptor. Furia ne sufoca si mai mult si eram leoarc de sudoare. Sclavii negri aliniati n hainele lor albe de-a lungul peretelui ne urmreau cu ochii scosi din orbite, ncntati si ngroziti n acelasi timp. Trectorii se strnseser la ferestrele deschise, iar casele nvecinate nu pierdeau nici un cuvintel. Epuiznd injuriile, Hecebolas a aruncat ultima sgeat: Ar fi trebuit s te las n strad! Prefer de o mie de ori s m ntorc acolo dect s rmn cu tine, i-am ntors-o eu.A schitat gestul de a m lovi, apoi a lsat bratul jos si, prnd coplesit de durere, mi-a poruncit cu voce stins: Dispari imediat si s nu te mai ntorci niciodat! La care am rspuns n gura mare: N-am nevoie de permisiunea ta. Am stat eu prea mult. si am iesit din camer, triumftoare, ca dup opetrecere deosebit de reusit.n acest fel am prsit casa, pe Hecebolas si siguranta. Am lsat bijuteriile si hainele pe care mi le druise si am plecat singur sub cerul nstelat, pe strzile pustii si tcute, luminate doar de strlucirea noptii. La drept vorbind, fcusem totul pentru ca acest brbat rbdtor si bun s ajung s m dea afar. Mai bine asa, dect s mai suport cosmaestei mediocritti, Boreium si pe Hecebolas. Dar ce s fac? Unde s m duc ? Pentru c Boreium era complet izolat de lume. Vasul care asigura legtura cu restul imperiului nu se ntorcea dect peste o lun, iar scopul meu era s ajung la Alexandria, care se afla la treizeci de zile de mers prin desert.' Atunci am pornit, pur si simplu, la drum. Eram nebun, dar nu stiam.ACapitolul 4juns la defileul care apra accesul n Boreium, drumul se termina. Mai departe numai cara-vanierii si gseau drumul dup repere cunoscute doar de ei. Am ncercat s urmez coasta, pe partea de est, ctre Alexandria. Muntii lsaser loc n scurt timp unui platou ngrozitor de deprimant, plat la prima vedere, dar care, de fapt, era presrat cu tot felul de piedici, vlcele, gropi, santuri si ravene. Stncile alternau cu nisipurile. Ba mergeam prin nisip, n care m afundam nct de-abia mai puteam s naintez, ba m trezeam n fata unor aglomerri periculos de tioase din nisip ntrit de vnt de-a lungul secolelor. Binenteles, nici un sat, nici o fiint uman, nici un singur semn de viat. Cldura era att de atroce, nct preferam merg noaptea.Ziua ncercam s dorm n vreo vgun pe care o mprteam cu serpii. M hrneam cu rdcini saele plantelor cornoase. Ca s m rcoresc m scufundam n mare, dar nu reuseam s-mi astmpr tea. De but n-aveam dect rare blti de ap slcie si noroioas, rmase din torentele iernii. Sandalele mele fine se desfcuser n fsii. Picioarele goale, gambele sfsiate de stnci si spini erau nsngerate. Sarea mrii mi albise prul, soarele mi buhise fata si mi crpaselea. Ochii mi se transformaser n dou fante. Am mers n felul acesta vreo sptmn.54Tntr-o noapte, epuizarea a fost mai puternic dect mine. ntunericul care prevestea o furtun de nisip mi fcea naintarea aproape imposibil. M-am cltinat, am czut, n-am mai fost n stare s m ridic, am atipit pe loc. Nu stiu ct timp am dormit, n somn am simtit pe cineva ridicndu-mi capul si umezindu-mi buzele. Am ntrezrit, aplecat peste mine, chipul unui brbat nfiortor de urt si de murdar, dar abia vedeam din pricina ntunericului si a zgomotului, n jurul meu, totul era scldat ntr-o brum glbuie si opac. Pe cerul acoperit, soarele nu mai era dect un disc fr strlucire. suieratul vntului m asurzea. Nisipul furtunii mi ptrundea n ochi, n urechi, ntre dinti, pe sub haine. Brbatul m-a ridicat cu o vigoare nebnuit; m-a dus pn la o pester spat n stnc si m-a asezat pe o de paie.Vreme de mai multe zile a btut furtuna de nu puteai s scoti nici nasul afar; de altfel, ar fi fost inutil, nu se vedea nimic. Marras, cci acesta era numele celui care m salvase, venea de mai multe ori pe zi s m vad. mi aducea s mnnc lapte de capr; mga s nghit decocturi din plante, neplcute la gust, dar care trebuie s fi fost nemaipomenit de eficace, ntruct mi-au refcut foarte repede fortele. Totusi, i datorez cel mai mult vindecarea mea lui Marras. Acesta rmnea mult timp la cptiul meu psalmodiind, meditnd, fixndu-m, si privirea lui prea s iradieze cldur n trupul meu si s alunge obla si febra, n afar de rugciuni, nu vorbea si nu rspundea ntrebrilor mele. Prezenta lui, zgomotul vntului, lumina ciudat, filtrat prin norii de nisip alctuiau o atmosfer ireal, n care m scldam izolat de lumea de afar.n cea de-a patra zi, eram pe picioare, iar furtuna ncetase. Imediat ce m-am trezit, am iesit si m-am uitat n jur. M aflam ntr-un fel de fundtur nconjurat de faleze pline55de pesteri, aproape toate locuite. Din ele si-au fcut aparitia fiinte a cror nftisare m nspimnta, scheletice, acoperite de jeg, zburlite, arse de soare, afisnd cele mai dezgusttoare boli de piele si mbrcate doar n cteva zdrente. Mi s-au prut mai degrab fiare slbatice dect oameni. Nimerisem ntr-o comunitate de pustnici, al cror sef era Marras.Acesta mi-a impus s respect ritmul si s particip la ndeletnicirile lor. Ne sculam la ora sase, dup ce ne trezisem deja la trei noaptea ca s mergem la capel" s ne rugm. Ne ntorceam acolo n zori pentru slujba de dimineat. Sanctuarul nu era dect o pester mai mare dect celelalte, cu peretii egalizati grosolan si acoperiti de fresce naive, realizate de un amator.Toat dimineata era consacrat muncilor. Fiecare membru trebuia s practice o meserie util pentru comunitate. Existau cultivatori, pstori, tmplari, brutari. Marras nsusi mpletea cosuri din frunze de palmier. Eu alesesem s fiu croitoreas", datorit experientei de ajustare a vechiturilor pe care mi le dduse Indaro. Eram nsrcinat cu crpirea zdrentelor comunittii, sarcin pe care o ndeplineam cu dexteritate, cci reuseam s fac minuni cu aceste capete de testuri desirate, roase pn la urzeal si tocite.n timp ce munceam, m-am atasat n mod deosebit de o olreas, meserie pe care pn atunci n-o vzusem dect la brbati. Desi conditiile dure din desert i acoperiser pe ceilalti cu un strat de grosolnie, ea singur mai pstra o blndete care pentru mine era un balsam.Mncm prnzul n liniste. Meniul succint nu era diferit de cel de la cin: rosii, ceap, brnz de capr, pine, uneori alte legume, rareori fructe, si de but, ap.56Chiar si aceast alimentatie era prea mult pentru prietena mea, olreasa, pe care o chema Caesaria. Refuza s se ating de pine, multumindu-se s nghit din cnd n cnd ctevae crude si unul sau doi struguri. Nu-l asculta pe Marras, care o ruga s adauge, mcar duminica, cteva picturi de ulei n meniul su. Degeaba o avertiza c, la regimul acesta, o s se mbolnveasc n scurt timp si n-o s-si mai poat duce la ndeplinire sarcinile rigioase, ea i rspundea c singura ei dorint este ca Dumnezeu s-i fac favoarea de a fi mereu bolnav la trup, atta timp ct sufletul ei putea fi salvat. Dormea goal pe un sac aruncat direct pe solul stncos, si nsusi Marras o critica pentru excesele ei.Cu toate acestea, rivaliza cu ea n torturarea trupului. Practica asceza cu aceeasi vigoare pe care o folosea n toate, tinnd post, rugndu-se fr ncetare si ngduindu-si dr o or sau dou de odihn noaptea. Mergea ntotdeauna n picioarele goale. Fiecare fcea penitent. Sora Suzana, de exemplu, se abtinea de la a bea orice lichid, acceptnd doar un blid cu ap duminica.n acest loc, n aceast atmosfer, privatiunile mi se preau normale. Desi nu cunoscusem dect mizeria de cnd m nscusem, iubeam din instinct confortul si sunt din fire o sibarit. Totusi, acolo mi puneam n permanent organismul la ncercare mpotriva foamei, a setei si a somnului. Ce conteaz, repeta mereu Marras, dac trupul vostru muritor se distruge, din moment ce sufletul, splat de attea pcate, scap de focul etern cu acest pret ?"n pofida nftisrii lor care, la nceput, m ngrozea, nvtasem s-i iubesc pe pustnici. Sutatea provocat de viata pe care o duceau si de lipsa lor de contact cu lumea exterioar, erau plini de buntate. M acceptaser pe loc,'57fr s m critice vreodat sau s-mi pun ntrebri. Uitaser cum s-si exprime sentimentele, toate acestea, percepeam afectiunea pe care o simteau pentru mine. Erau preocupati de mntuirea mea si ncercau s m conving s renunt la lume ca s rmn cu ei. n acest dicat singurttii, nu m-am simtit niciodat singur, asa cum m puteam simti n oras. Din contr, eram consolat, sprijinit, nconjurat de prieteni. De aceea pot spune fr ezitare c-am fost niciodat att de fericit n toat viata mea ca n desertul acesta aspru.Dup prnz, la ora cea mai fierbinte a zilei, avearn dreptul s ne odihnim. Unii, care fcuser jurmntul tcerii, rmneau singuri n coltul lor. Celorlalti le plcea s mearg la o pester la alta. n ciuda ascetismului ei, Caesaria reusise s-si pstreze o brurn de feminitate si nu se putea stpni s nu vin pe la mine din cnd n cnd s plvrgim. Eramrin devotamentul nostru comun fat de Marras. Desi era nc tnr, el prea fr vrst, privii ardea mai puternic dect soarele si era plin de compasiune.ntr-o zi, cnd o ntrebam pe Caesaria despre trecutul pstorului nostru, mi-a dezvluit, ca si cum ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume, c fusese unul dintre cei mai bogati bancheri din Alexandria. Pustnicul grosolan, devotat ndeletnicirii lui de tran, fusese un tnr elegant, rege al vietii nocturne din metropol. Se logodise cu o tnr fermectoare, aproape la fel de bogat ca el. n ziua cstoriei, a auzit vocea Domnul. A abandonat totul si a venit s se stabileasc n desert.Buimcit de aceast revelatie, am ntrebat-o imediat pe Caesaria despre viata ei de odinioar. Mi-a rspuns c a uitat cine fusese. Marras a fost cel care m-a luminat n58legtur cu ea, n cursul unuia dintre acele examene de constiint pe care le tinea regulat cu fiecare dintre noi. Caesaria, mi-a zis el, fusese cndva o aristocrat de rang foarte nalt, rud cu mpratul Anastasius. Totusi, n splendoarea si luxul din jurul ei, i uimea pe apropiati prin pietatea si austeritatea de care ddea dovad n palatul ei. si-a mplinit visul de a fugi de lume n ziua n care l-a vizitat pe Marras n desert. Voind s fie un exemplu de modestie, tinuse s ocupe functia cea mai joas din comunitate.Mi-as fi putut nchipui c umila olreas se nvrtise pe vremuri la Curte? N-as fi crezut niciodat c epavele umane din jurul meu proveneau din familii nobile si bogate, c primiser educatia cea mai aleas, cunoscuser luxul cel mai rafinat. Arznd de focul Domnului, renuntaser ntr-o bun zi la toate acestea ca s ntemeieze o comunitate n desert. Printr-un fenomen ciudat, fiecare refuza s-si povesteasc propriul trecut, dar nu ezita s vorbeasc despre trecutul celorlalti.Restul dup-amiezei era dedicat muncii, seara, rugciunii. Dup o cin fugar, ne culcam la ora nou. Sora Suzana alegea momentul acesta ca s vin n vizit la mine. M speria prin nftisarea ei de fantom, cci era ntotdeauna nvesmntat n pnze groase, din care nu i se v dect vrful nasului, n felul acesta voia s nu ademeneasc pe nimeni prin etalarea farmecelor sale... dac mai rmsese ceva din ele.Venea s-mi predice despre slbiciunea crnii si s stigmatizeze trufia lumii, mi povestea despre chinurile cu care m voi lupta la Judecata de Apoi si mi descria ndelung pericolele care mi pndeau sufletul dac voiam s m ntorc la civilizatie.Apoi m prsea, s se lupte cu demonii care o atacau n fiecare noapte. Iesea ntotdeauna victorioas din59aceste btlii, zicea ea, si se luda c i auzise pe unii dintre ei povestind c ea nu era o femeie adevrat, c avea o piatr n loc de inim si fier n loc de carne, compliment care, din partea acestor creaturi infernale, o ncnta teribil.Nu era singura care bntuia noaptea prin desert. O imitam deseori, cu singura deosebire c nu m ntlneam cu nici un demon. Stelele erau n partea aceasta a lumii mai sclipitoare ca oriunde. Aerul avea o transparent extraordinar. Cnd mergeam, aveam impresia c devin din ce n ce mai usoar, pn cnd uitam de greutatea trupului. M ntindeam pe sa rmas cald dup fierbinteala zilei si contemplam astrii. Timpul, materia, orizontul se topeau. Cu ajutorul postului si al meditatiei m simteam aspirat de o spiral spre infinit, spre vesnicie. Preocuprile, agitatia oamenilor mi apreau atunci n toat meschinria lor. Eforturile pe care le-as fi putut face, ambitiile pe care le-as fi putut avea deveneau superficiale. M cufundam n univers ca un fir de nisip n desertul care m nconjura, sentiment pe deplin linistitor.Lipseam uneori de la rugciunea de la ora trei dimineata si nu m ntorceam dect n zori. Cerul si pmntul erau la fel de roz. Rcoarea noptii se evapora ncet. Deodat, un fulger portocaliu, pornit de la orizont, strpungea peisajul gol, anuntnd o nou zi arztoare.Plecam iar n desert dup prnz, cci mi plcea excesul acestor amieze albe, orbitoare, incandescente. Rmneam n picioare, n mijlocul peisajului plat de piatr si foc. n aerul greu nu se simtea nici o miscare. Trupul meu se ncorda pentru a rezista cldurii si greuttii. Abia respiram, abia m miscm, eram mbtat de aceast lupt cu elementele ucigase snemiscate. Nebunia naturii, nebunia pustnicilor din jurul meu m cuceriser. Nu mai auzeam, nu60mai vedeam si aveam mii de viziuni, auzeam mii de sunete, mii de voci. Slbit n trup si spirit de aceast existent, nu mai gndeam, nu m mai opuneam. Vointa mi se topise. Depuneam armele. Fcnd asta, eram coplesit de exaltare. M hotrsem, aveam s rmn cu pusii.mi voi petrece toat viata n compania acestor pustnici si voi ajunge s semn cu ei. Voi fi un schelet cu pielea crpat si purulent, cu picioarele nsngerate si nu-mi voi ngriji nftisarea. Voi vorbi cu Dumnezeu, mi voi salva sufletul si voi cunoaste viata vesnic.Am deschis ochii, n deprtare, apruse un oras feeric, n pofida distantei, puteam distinge n detaliu turnurile meterezelor, terasele palatelor, coroanele copacilor din grdini si cupolele bisericilor. stiam de iluziile desertului si mi-am dat seama c era vorba de un miraj. Totusi, decorul nseltor al acestui oras a actionat ca o chemare asupra mea. Nu n desert m astepta destinul, ci n capitala splendid, febril, suprapopulat, unde voi duce la ndeplinire ce eram menit s ndeplinesc. Sora Suzana nu avea dreptate. Calea mea nu m ducea n afara lumii, ci, din contr, chiar n mijlocul trepidatiilor ei.Desi pn atunci nu-i simtisem niciodat efectele, amiaza aceea incandescent si-a lsat amprentele pe trupul meu. Asudam cu picturi mari, pielea mi ardea, picioarele, muschii erau ndurerati. Deodat, mi s-a fcut fric, fric s nu m dizolv n vidul acesta, s nu strivit de focurile acestea ale lui Dumnezeu, n pofida cldurii, tremuram de febr, de spaim. M simteam deja nghitit si am fost la un pas de a-mi pierde ultima frm de rezistent, de fort, de luciditate. Oamenii sfinti din jurul meu condamnau tentatiile diavolului, dar eu descopeream c tentatia lui Dumnezeu putea fi la fel de teribil.61ntoars la comunitatea de pustnici, am nimerit, printr-una din acele ntmplri extraordinare care preau s-mi presare existenta, peste o caravan care se oprise s se aprovizioneze cu ap de la putul nostru. Ne aflam, ntr-adevr, pe una dintre cile de comunicare pe care odinioar le foloseau frecvent caravanierii. De la o vreme era considerat periculoas dintre cauza prezentei bandelor de tlhari n desert. Totusi, noi nu-i vzusem niciodat pe acesti tlhari si este foarte posibil ca ei s fi fost doar o legend inventat de traficanti ca s-si poat desfsura n tihn negotul nelegiuit. Mistica aprut nul pustnicilor nostri ncuraja aceast team, ca s nu fim deranjati de vizitatorii veniti din lumea de afar. Considerati vrjitori, nsisi pustnicii inspirau groaz caravanierilor.Nu acelasi lucru se ntmpla cu cei care tocmai si fcuser aparitia si care, judecnd dup fetele lor, nu aveau fric nici de Dumnezeu, nici de diavol. Au declarat c trecuser pe acolo pentru c o luaser pe drumul cel mai scurt ca s ajung la Alexandria, unde trebuia s ajung ct mai repede.Numele acesta m-a fcut s ciulesc urechile. L-am luat deoparte pe seful caravanei, un semit bronzat, cu nas acvilin. la-m cu tine la Alexandria. Ct mi dai ? N-am bani, dar m vnd tie ca sclav n schimbul drumului.A acceptat. Am pus singura conditie s m ia pe ascuns, s nu m vad membrii comunittii. A golit cufrul imens de pe dromader si m-a pus nuntru, n locul sacilor cu curmale. Caravana s-a pus n miscare n scurt timp si s-a ndeprtat fr ca cineva s-si fi dat seama de plecarea mea. Celor care m vor acuza c nu sunt niciodat62multumit le voi rspunde c am rezistat aproape doi ani cu pustnicii, n vreme ce cu Hecebolas cteva luni chinuite mi fuseser de ajuns.Cltoria n-a fost neplcut, ndatoririle mele fat de noul stpn dovedindu-se a nu fi prea tovitoare. Ele se rezumau ndeosebi la a nu m lsa prea des violat de el. i cedam din cnd n cnd, ca s pot merge nu numai n picioarele goale, ci si clare pe cmil. Am ajuns la Alexandria ntr-o sear. Cnd am zrit pe partea cealalt a lacului Mareotis orasul nsirat pe limba de nisip, mi-am simtit inima btnd s-mi sar din piept, n sfrsit, sosisem.De-abia ajunsese caravana lng bazar, c mi-am abandonat stpnul si am fugit.Alexandria. Numai rostindu-i numele m copleseste melancolia. Orasul acesta nu seamn cu nici un altul, fascinant, deconcertant, fermector. Cldit pe insula lui, nu apartine nici mrii, nici pmntului, n