METODOLOGIA DE UTILIZARE A MARJELOR BRUTE STANDARD PE ACTIVITATI, PE ZONE GEOGRAFICE SI

COMUNE

Marja brută standard (MBS) calculată pentru producţia vegetală şi animală în vederea utilizării lor la nivelul exploataţiilor agricole necesită întelegerea conţinutului acesteia, modului de calcul şi utilizarea acestei noţiuni în evaluarea activităţilor la nivelul exploataţiilor agricole

1. Metodologia de determinare a MBS unitare si a aportului de ore munca pentru activităţile din productia vegetala si animala

1.1 Principii de bază şi metotologia de calcul a MBSÎn Uniunea Europeană, ca şi în ţările candidate la integrare, printre care şi România, exploataţiile agricole sunt numeroase şi diversificate, ele constituind o realitate complexă. Pentru a facilita analiza unitară caracteristicilor structurale şi a rezultatelor economice, este necesară utilizarea unor noţiuni corespunzătoare. Această noţiune o constituie marja brută standard (MBS).

Principiile şi regulile de bază pentru calcularea marjelor brute standard (MBS) sunt stipulate în Anexa nr. 1 la Decizia Comisiei 85/377/33CEE din 07 iunie 1985, stabilind o Tipologie Comunitară pentru exploataţiile agricole (OJ nr. L220, 17.08.1985) şi care sunt înca în vigoare. Liniile generale prezentate în document oferă o imagine de ansamblu asupra regulilor oficiale privind calcularea MBS, şi conţin şi unele explicaţii suplimentare.

Scopul principal al determinării MBS constă în compararea marimii acesteia pe zone geografice realizarea unei clasificări uniforme a exploataţiilor agricole, în stabilirea dimensiunii economice şi a orientării tehnico-economice a exploataţiilor.

1.2 Definiţie şi procedura pentru calcularea marjei brute standard (MBS)Marja brută standard a unei activităţi agricole (culturi agricole sau specii de animale) înseamna valoarea monetară a producţiei brute a activităţii în cauză la preţurile de livrare – loco producător, din care se scad costurile specifice corespunzătoare MBS este unitară (pe ha, cap de animal) şi se exprimă în lei sau euro .Produsul brut al unei activităţii cuprinde:

- valoarea producţiei principale şi secundare, plus subvenţiile acordate de stat.

Costurile specifice sunt anumite costuri variabile care sunt direct legate de activitatea respectivă.

Marja brută standard (MBS) pentru o anume activitate este diferenţa dintre :produsul brut a acelei activităţi (PB) şi valoarea standard a anumitor costuri specifice aferente activităţii respective (CVS):

MBS = PB-CVS

Datele folosite pentru calcularea valorii standard a producţiei totale şi a costurilor specifice corespund unei perioade de producţie de 12 luni (fie an calendaristic, fie an

1

de producţie agricolă). În cazul în care perioada de producţie pentru produsele vegetale şi animale este mai mică sau mai mare de 12 luni, aceasta trebuie transformată, pentru a reprezenta o perioadă de 12 luni.

Costurile specifice în sensul Deciziei Comisiei 85/377/EEC reprezintă unele din costurile de producţie variabile, care pot fi alocate direct anumitor categorii de culturi sau specii de animale.

Costurile fixe de producţie, cum ar fi maşinile, clădirile (amortizarea lor), costurile cu forţa de muncă, chirii, combustibil şi lubrifianţi, întreţinerea echipamentelor şi a maşinilor şi lucrări contractate cu terţii, nu sunt incluse în costurile specifice pentru calcularea MBS.

Valoarea monetară a produsului brut include orice subvenţii legate direct de produs şi de zonă. Orice subvenţii legate de unele verigi tehnologice (seminte, energie electrică, motorină, etc) se scad din costurile specifice . TVA nu este inclusă în producţia brută şi nici în costurile specifice. Conform înţelegerii cu UE, România calculează MBS unitară pe zone geografice: campie, deal şi munte, precum şi pentru fiecare cultură şi specie de animale.

MBS unitară se determină pe fiecare comună, pe baza producţiilor medii, pentru activităţile agricole identificate în fiecare comună. Valoarea MBS unitare se calculează, atat pe zone, cât şi pe comune la nivel de potenţial mediu şi se extrapolează la potenţial ridicat şi scăzut.

Producţiile medii la nivelul comunelor s-au stabilit în funcţie de nota de bonitare a fiecarei culturi la nivelul comunei şi kilogramele pe punct bonitar determinate ca medie a ponderilor medii la nivel de judeţ. Astfel:

Ponderea medie la nivel de cultură pe comună = nota de bonitare a culturii x producţia pe un punct exprimata în kg ( mediu pe ultimii 5 ani).Pentru nivelul minim şi maxim al producţiei medii s-a utilizat formula:Producţia medie ± Abaterea standard a producţiei medii

Abaterea standard (kg/ha) = X= producţia medie Xi= producţiile medii pe cei cinci anin = numarul de ani

1.3. Reglementări specifice pentru produsele vegetale În vederea calculării în mod unitar a MBS este necesară o legislaţie care să reglementeze aspectele particularităţii ale modului de calcul a MBS şi ale elementelor acesteia.

Produsul brut include subvenţiile care sunt legate direct de produs sau de zonă.În cazul producţiei vegetale următoarele costuri specifice trebuie scăzute din valoarea produsului brut:

- semninţe şi material săditor;

2

- îngrăşăminte achiziţionate;- produse pentru protecţia culturilor;- diferite costuri specifice, incluzând:

apă pentru irigaţii; încălzire; uscare; costuri specifice de marketing (de ex. : sortare, curăţare, ambalare); si

costuri de prelucrare; costuri specifice cu asigurările; alte costuri specifice.

Costurile specifice sunt determinate pe baza preţurilor de livrare către producători, exclusiv TVA. Orice subvenţii legate de componentele acestor costuri se deduc.

Pentru precizarea costurilor următoare nu se deduc din valoarea monetară a produsului brut:

- costurile unitare cu forţa de muncă;- costurile cu maşinile;- costurile cu cladirile;- costurile cu combustibilul şi lubrifianţii;- costurile cu întreţinerea şi amortizarea maşinilor şi echipamentelor;- costurile cu lucrările contractate (cu excepţia celor legate de reluarea unui

nou ciclu, recoltarea culturilor permanente şi uscarea recoltelor);- costurile cu materiale pentru îmbunătăţirea calităţii solului, altele decât

fertilizatorii minerali, provenind de la ferma respectiva (de ex. îngrăşăminte biologice şi ecologice, calcar, turba, etc)

În privinţa culturilor anuale producţia realizată pentru 12 luni corespunde în general unei singure recolte.

În privinţa unor produse horticole, producţia anuală pentru 12 luni este în general rezultatul câtorva recolte succesive.

În ceea ce priveşte culturile permanente (pomi fructiferi, viţă de vie) trebuie luată în considerare întreaga perioadă în care este cultivată cultura, pentru a determina producţia totală anuală medie şi costurile specifice variabile medii corespunzătoare.

1.4. Reglementări specifice pentru produsele animaleM.B.S. pentru produsele animaliere s-a calculat pe cap şi pe unitatea de produs pentru fiecare specie şi categorie de animale. Indicatorii de bază pentru determinarea M.B.S. respectiv producţia totală şi costurile specifice s-au calculat tot pe cap de animal şi unitate de produs, pe specii şi categorii de animale.

La baza calculării Marjei Brute Standard pentru produsele animaliere au stat următorii indicatori tehnici şi economici:

Producţia medie principală (sporuri de creştere gr/zi; litri/cap/an; kg/cap/an; nr. ouă/cap/an; nr. purcei/cap/an, etc.);

Producţia secundară – în determinarea marjei brute pe cap de animal şi pe unitatea de produs s-a ţinut seama de valoarea producţiei secundare: la bovine pentru carne – gunoiul de grajd; la bovine pentru lapte – viţeii şi

3

gunoiul de grajd, carnea din reforme; la carnea de ovine – lână; la laptele de oaie – miei, carnea din reformare, gunoiul de grajd, etc.;

Numărul seriilor de creştere pe an şi durata unei serii (zile); module de creştere (nr. capete);

Produsul brut a rezultat din însumarea valorii producţiei cu subvenţiile alocate pe produs şi pe cap de animal şi s-a preluat la valorile din buget;

Cheltuielile variabile preluate din bugetul produsului care se deduc din valoarea produsului brut:

costuri de înlocuire a animalelor, material biologic şi animale cumpărate pentru îngrăşare;

costul furajelor: furaje concentrate (achiziţionate sau produse în fermă); furaje de volum (produse în fermă sau cumpărate);costuri specifice care

includ: costuri ale serviciilor sanitar-veterinare; costuri pentru montă naturală şi însămânţare artificială; costuri cu realizarea de teste; costuri specifice de marketing şi costuri de prelucrare; costuri specifice de asigurare; alte costuri specifice.

Costurile specifice s-au determinat pe baza preţurilor de livrare către fermă, fără taxa pe valoarea adăugată (TVA). Sunt deduse toate subvenţiile legate de componentele acestor costuri.

Următoarele costuri nu se vor deduce din produsul brut pe animal: Costuri cu forţa de muncă permanentă Costuri cu maşinile Costuri cu clădirile Costuri cu combustibilul şi lubrifianţi Costuri cu maşinile şi echipamentele de întreţinere Costuri pe lucrări executate de terţi

Pe baza indicatorilor menţionaţi mai sus s-a obţinut marja brută ca diferenţă dintre valoarea produsului brut şi cheltuielile variabile, precum şi ponderea marjei brute în produsul brut.

Valoarea marjei brute s-a calculat pentru produsele animaliere pe specii, categorii de animale, zone şi pe trei niveluri de producţie: mică, medie şi mare, pe agrozone: câmpie, deal şi munte cu asigurarea de furaje din surse proprii sau cumpărate.

Pentru acele produse a căror perioadă de producţie sunt mai mici de 12 luni (pui pentru carne etc), perioada se va transforma în echivalent de 12 luni. În ceea ce priveşte producţia de carne, pentru care perioada de producţie este mai mare de 12 luni, se calculează o MBS corespunzătoare unei perioade de 12 luni.

MBS pentru produsele animaliere trebuie să se bazeze pe animalul de vârstă medie şi pe producţia medie reprezentând ansamblul acelei grupe de vârstă.

4

Pe fiecare categorie de animale marja brută se determina pe cap de animal şi pe produs: lapte, carne, ouă, etc , pe nivele de producţii medii, mari şi mici pe zone de potenţial ridicat, mediu şi scăzut. În zonele de potenţial scăzut, practic nu se recomandă creşterea animalelor

1.5 Etape parcurse pentru determinarea MBS unitare în producţia vegetală şi animală

Marja brută standard reprezintă un concept economic de importanţă majoră şi de mare actualitate, utilizat în analizele structurale şi tehnico-economice ale exploataţiilor agricole, atat în statele mebre ale UE cât şi în ţările candidate la integrare.

Determinarea MBS, reprezentând normele UE, reprezintă o necesitate stringentă a sectorului agroalimentar românesc, în vederea adoptarii acquis-ului comunitar, pentru armonizarea sistemului de evidenţă naţională cu EUROSTAT.

Determinarea nivelurilor MBS pe zone, pe activităţi agricole, pe tipuri de exploataţii, asigură analiza şi comparabilitatea efectivă cu ţările din UE, în privinţa compatibilităţii MBS a clasificării exploataţiilor agricole, a dimensiunii economice şi a orientării tehnico-economice a acestora.

În calculaţiile MBS unitare s-a utilizat un mare volum de informaţii tehnice şi economice, aferente celor peste 100 de activităţi agricole nominalizate în proiect, fiind parcurse mai multe etape şi anume: elaborarea tehnologiilor, calcularea bugetelor şi calcularea MBS.

1.5.1.a Elaborarea tehnologiilor de producţie vegetală Întocmirea tehnologiilor de producţie cuprind două componente principale: partea tehnică şi cea economică, considerate şi interpretate din punct de vedere al eficienţei economice. Latura tehnică a fost realizată împreună cu Institutele şi Staţiunile de Cercetare de profil în in vederea evidenţierii verigilor tehnologice, a sisteme de maşini şi a consumurilor tehnologice, specifice fiecarei activităţi: semănat, fertilizat, recoltat, etc.

În ceea ce priveşte alegerea verigilor tehnologice în derularea tehnologiei, acesta a fost cuantificat pe baza a două elemente:

- elemente care necesită un efort economic redus, generând în schimb efecte economice însemnate;

- elemente ce impun eforturi economice substanţiale, care însă au o contribuţie majoră în obţinerea de producţii sporite cu cheltuieli reduse pe unitatea de suprafaţa şi pe cap de animal.

În prima categorie am inclus: sămânţa, furaje, densitatea plantelor la unitatea de suprafaţă, epoca de executare a lucrărilor, sistemul de creştere al animalelor, nivelul calitativ al acestora avantajând din punct de vedere economic, acele exploataţii, care îşi creează sau dispun de asemenea pârghii de acţiune, obţinându-se astfel randamentele programate.

Din cea de-a doua categorie se detaşază net mecanizarea lucrărilor, acţiunile fitosanitare şi irigaţiile. În privinţa mecanizării lucrărilor agricole şi implicit a

5

gradului de înzestrare cu bază energetică a exploataţiilor agricole, tehnologiile utilizate în identificarea consumurilor de carburanţi, piese de schimb, ore tractor şi utilaje agricole precum şi costurile aferente.

De asemenea, în tehnologiile de producţie întocmite s-au evidenţiat consumurile de forţa de muncă manuală şi mecanică în vederea determinării aportului de ore muncă (AOM) pe hectar şi pe cap de animal.

Consumurile tehnologice înscrise în tehnologii (elemente fertilizante, de protecţie a plantelor şi sănătatea animalelor, furaje, apa de irigaţii etc), au fost transpuse valoric pe baza preţurilor de achiziţie a acestora.

În cadrul tehnologiile de producţie întocmite, desfăşurarea lucrărilor manuale şi mecanice, precum şi a cheltuielilor aferente, au fost efectuate în mod cronologic pe luni calendaristice, producţia neterminată, producţia anului de plan şi total an agricol.

Tehnologiile astfel determinate, au fost diferenţiate pe zone de campie, zone de deal şi zone de munte la un nivel mediu de randament pe hectar. Pentru producţia animală producţiile producţiile au fost întocmite pentru nivel ridicat şi mediu.

1.5.1. b Elaborarea tehnologiilor de producţie în producţia animală

Tehnologia de obţinere a unui produs animalier pentru fiecare specie, categorie de vârstă şi sistem de creştere are la bază recomandările cercetărilor tehnice de profil ale institutelor de cercetare cu profil animalier din reţeaua Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu Şişeşti”.

Tehnologiile pentru produsele animaliere elaborate şi fundamentate d cuprind următoarele elemente:

Nivelul producţiei medii şi respectiv a sporului mediu zilnic la efectivele destinate îngrăşării;

Durata de creştere şi exploatare, în funcţie de specie şi produs; Greutatea iniţială şi respectiv cea finală a animalelor supuse îngrăşării; Numărul mediu de animale ce trebuie crescute şi întreţinute pentru a livra

producţia marfă destinată pieţei; Structura cantitativă şi calitativă a raţiilor furajere zilnice corespunzătoare

fiecărei specii, categorii de vârstă, destinaţie şi nivele de producţie pe zone de favorabilitate: câmpie, deal şi munte;

Necesarul de medicamente şi de material sanitar-veterinar aferent tehnologiei practicate;

Caracteristicile tehnico-productive ale maşinilor şi instalaţiilor implicate în procesele de obţinere a produselor animaliere cum ar fi: randamentul, energie electrică, etc;

Necesarul de forţă de muncă aferent activităţilor procesului de producţie; Mărimea şi structura sortimentală a producţiei principale şi a producţiei

secundare obţinute pentru care urmează să se determine marja brută.

6

În determinarea principalilor indicatori economici ai tehnologiei producţiei animaliere s-a pornit de la mărimea şi structura alocărilor directe de resurse materiale şi umane necesare bunei desfăşurări a proceselor de producţie. Pe baza acestora, s-a cuantificat necesarul de resurse pentru nevoile generale ale fermelor, ştiut fiind faptul că alături de sectoarele producţiei materiale sunt incluse şi alte activităţi cu caracter de deservire care contribuie la realizarea în bune condiţii a produselor animaliere.

Determinarea cheltuielilor aferente unei tehnologii de obţinere a unui produs animalier are la bază: alocările fizice de resurse materiale specifice pe unitatea de produs şi de producţie, lucrările manuale şi mecanice specifice tehnologiilor de creştere şi exploatare a animalelor: preţurile la materii şi materiale; tarifele de plată a lucrărilor şi serviciilor prestate de terţi profilate pe astfel de activităţi.

Principalele cheltuieli variabile sunt: cheltuieli cu materialul biologic sau animalele cumpărate pentru îngrăşare; cheltuieli cu furajarea animalelor; cheltuieli cu energia electrică; cheltuieli cu medicamente şi material sanitar-veterinar; cheltuieli cu materiale şi piese pentru întreţinerea spaţiilor şi funcţionarea utilajelor şi instalaţiilor; cheltuieli cu transport tehnologic; cheltuieli de aprovizionare pentru transportul furajelor, medicamentelor, a materialelor sanitar-veterinar şi pentru transportul animalelor cumpărate

1. Cheltuielile cu materialul biologic din ferma proprie sau cumpărat

S-au determinat ţinând seama de greutatea iniţială pe cap de animal a tineretului introdus la îngrăşare, mărime ce variază în funcţie de tehnologia pentru care urmează să se stabilească nivelul indicatorilor economici; preţurile medii pe unitatea de produs; numărul de animale necesar la îngrăşat pentru a livra o unitate de producţie şi respectiv de produs ţinând seama de pierderile ce pot apărea în procesul de producţie. Preţul animalelor cumpărate pentru îngrăşare trebuie să ţină seama de momentul efectuării aprovizionărilor, ştiut fiind faptul că nivelul acestora diferă de la o perioadă la alta.

2. Cheltuielile cu furajarea animalelor

S-au determinat pe baza raţiilor medii zilnice, respectiv a sortimentelor incluse în raţie; duratei de întreţinere; preţurilor de producţie şi respectiv a costului de producţie aferent fiecărui sortiment din raţie.Pe baza conţinutului în principii nutritivi a fiecărui sortiment de furaj consumat, s-a stabilit consumul de principii nutritivi, respectiv de unităţi nutritive (UN), substanţă uscată (SU), proteină brută digestibilă (PB) etc., pe fiecare unitate de producţie (cap animal) şi unitate de produs (kg carne, litru lapte, etc.).

Consumurile de unităţi nutritive şi cheltuielile pe zi furajată, pe cap şi pe unitatea de produs sunt diferenţiate în funcţie de nivelul de producţie, de tehnologiile folosite, de durata de obţinere a produselor animaliere, de ponderea concentratelor şi a furajelor

7

din raţii conform listei preţurilor de materii şi materiale utilizate pentru realizarea produselor animaliere şi de furaje pentru anul de producţie 2003/2004 (pag. 5-7).

3. Cheltuielile cu energia electrică

Cantitatea de energie electrică pe principalii consumatorii s-a determinat pe specii, categorii de vârstă şi scop productiv. În stabilirea consumului de curent electric pe cap de animal sau unitate de produs s-a ţinut seama de: tipul şi numărul de consumatori (moară pentru furaje, instalaţii de muls, etc.), puterea instalată a fiecăruia; randamentul agregatelor şi respectiv numărul de ore de funcţionare. Cantitatea de energie electrică pe consumator s-a înmulţit cu durata de funcţionare şi cu tarifele în vigoare şi a rezultat mărimea cheltuielilor cu energia electrică.

4. Cheltuielile cu medicamentele şi materialele sanitar-veterinar

Tehnologia de creştere şi exploatare a animalelor este însoţită de o tehnologie sanitar-veterinară în cadrul căreia sunt incluse tratamente obligatorii şi tratamente de necesitate. În evaluarea fiecărui tratament inclus în tehnologia sanitar-veterinară s-a ţinut seama de cantitatea de medicamente necesare, de preţul fiecărei doze şi de frecvenţa de apariţie a diferitelor afecţiuni, adică de procentul din efectivul total care trebuie tratat.

5. Cheltuielile cu alte materiale

Aceste cheltuieli rezultă din însumarea cheltuielilor aferente întreţinerii şi reparării maşinilor şi utilajelor, a cheltuielilor cu echipamentele de protecţie şi a cheltuielilor cu instrumentarul sanitar-veterinar.

6. Cheltuielile cu transportul tehnologic şi alte servicii

Aceste cheltuieli au rezultat din însumarea următoarelor elemente:a. Cheltuieli pentru transport tehnologic care include cheltuielile efectuate cu

manipularea şi distribuirea furajelor;b. Cheltuieli de aprovizionare care reprezintă cotă procentuală din cheltuielile

variabile cu principalele materii şi materiale, cum ar fi: furajele, medicamentele, animalele tinere care urmează a fi procurate din afara fermei;

1.5.1.c. Calculul cheltuielilor fixe

Cheltuielile fixe cuprind: cheltuielile cu forţa de muncă, cheltuieli generale, asigurări, amortizarea fondurilor fixe.

1. Cheltuielile cu forţa de muncă

Cuprind următoarele elemente: retribuţiile, impozit pe fondul de retribuire, contribuţiile pentru asigurări sociale, fondul de pensii, dobânzi bancare, impozite şi taxe.

2. Cheltuielile generale

8

Reprezintă cotă parte din cheltuielile variabile.

3. Cheltuielile cu asigurările

Reprezintă cotă procentuală din valoarea materialului biologic.

4. Cheltuielile cu amortizarea

Mărimea anuală a amortizării spaţiilor, instalaţiilor şi utilajelor direct implicate în procesul de producţie rezultă din raportarea investiţiei specifice unitare la durata de serviciu normată. În cazul în care durata ciclului de producţie este mai mică de un an mărimea amortizării aferente a ţinut seama de durata de folosire, exprimată prin numărul de zile de exploatare.

1.5.2 Elaborarea bugetelor de venituri şi cheltuieli

Elaborarea bugetelor pe activităţi în producţia vegetală şi animală a avut la bază tehnologii de producţie, preţurile inputurilor din toamna anului 2003 pentru producţia neterminată şi preţurile orientative din 2004 pentru input-urile anului de plan. Cu toate că noua contabilitate ce va fi adoptată nu conţine bugetul de venituri şi cheltuieli al culturii fiind îlocuit de marja brută standard şi marja brută am considerat necesar şi calcularea BVC pe culturi, deoarece conţine în el un element de apreciere economică a culturii prin indicatorii pe care-i calculează: cost, profit, rentabilitate, etc. Desigur că pe măsură ce elementele legate de marja brută vor fi însuşite, se va renunţa treptat la BVC-ul culturii.

Structura bugetelor de venituri şi cheltuieli pe culturi şi specii de animale surprinde în detaliu toate elementele referitoare la: valoarea producţiei, consumurile intermediare, costul de producţie, venitul net, precum şi produsul brut şi subvenţiile acordate.

Valoarea producţiei este determinată pe baza producţiilor medii la hectar, a randamentelor pe cap de animal şi a preţurilor estimate pe piaţa internă pentru producţia principală şi a valorii producţiei secundare. Preţurile estimative ale principalelor produse agricole pentru anul 2009 sunt următoarele:

Grau lei/kgOrz lei/kgPorumb lei/kgFloarea soarelui lei/kgSoia lei/kgFasole uscata lei/kgSfeclă de zahăr lei/kgCartofi lei/kgOrzoaică toamnă lei/kgOrzoaică primăvară lei/kgOrez lei/kgMazăre lei/kgRapiţă ulei lei/kg

9

In ulei lei/kgIn fibră lei/kgCânepă fibră lei/kgTutun lei/kg Lapte vacă lei/lTineret taurin lei/kgTaurine reformă lei/kgPorci la îngrăşat lei/kgLână lei/kgLapte oaie lei/lTineret ovin lei/kgOvine adulte lei/kgOuă lei/bucPui pentru carne lei/kgGăini adulte reformă lei/kg

Produsul brut rezultă din însumarea valorii producţiei cu subvenţiile acordate pe produs sau la unitatea de suprafaţă.

Cheltuielile totale comensurează valoarea inputu-rilor şi serviciilor consumate în procesul de producţie agricolă şi cuprind: sămânţă, îngrăşăminte şi amendamente, pesticide, lucrări mecanice, irigaţii, aprovizionare cheltuieli generale, dobânzi la credite, asigurari, amortisment şi alte cheltuieli pentru producţia vegetală si specific , pentru producţia animală consumuri cu furaje energie electrică, medicamente şi materiale sanitar – veterinare.

Cheltuielile totale pentru producţia principală (Ch.PP) nu includ cheltuielile ocazionate cu obţinerea producţiei secundare.

Grupa de cheltuieli totale cuprinde doua subgrupe de cheltuieli şi anume: cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe

Venitul impozabil (Vi) se calculează prin scăderea cheltuielilor totale pentru producţia principală din valoarea producţiei principale.

Venitul net (VN) rezultă în urma diminuării venitului impozabil cu valoarea impozitelor aferente şi a adiţionării subvenţiilor (S) acordate de stat conform legislaţiei în vigoare.

Rata venitului impozabil (Rvi) este calculată în procente prin raportarea venitului impozabil la cheltuielile pentru producţia principală.

Rvi(%)= (Vi/ChPP) x 100

Rata venitului net + subvenţiile se determină prin raportarea venitului net+ subvenţii la cheltuielile pentru producţia principală.

Bugetul activităţii se finalizează prin determinarea costurilor de producţie şi a preţurilor de livrare a produselor, calculate pe baza evoluţiei acestora şi a previziunilor pentru anul 2009.

10

1.5.3 Determinarea Marjei Brute Standard unitare şi a Aportului de Ore muncă pe activităţile agricole

În conformitate cu principiile de bază şi metodo9logia de calcul a MBS unitare, înscrisă în capitolul anterior, au fost determinate nivelurile MBS unitare la activităţile prevăzute în proiect pe zonele geografice: deal Nivelul mediu al MBS unitare, calculat pentru fiecare activitate din cadrul zonelor geografice, a fost extrapolat în două variante de randament: cu producţie medie ridicată şi respectiv cu producţie medie scazută.

Exemplu pentru producţia vegetalaPentru exemplificarea modului de calcul astfel realizat se prezintă un model de determinare a MBS unitare pentru cultura grâului în zona de deal, sistem neirigat.

Principalele elemente constitutive ale modelului prezentat sunt următoarele:- nivelul producţiei medii principale şi secundare prevăzuta: …. kg/ha

boabe şi ……. kg/ha paie, date preluate din devizul tehnologic;- valoarea producţiei principale :…….lei şi secundare...... mii lei, a fost

calculată prin înmulţirea producţiei medii cu preţul de valorificare, fiind preluate din bugetul culturii;

- cuantumul subvenţiilor pe hectar este prelucrat din actul normativ în vigoare (ex. HG 1594/2003), fiind de …………lei/ha

- determinarea nivelului produsului brut, se face prin adiţionarea valorii producţiei principale şi secundare cu nivelul subvenţiilor şi reprezintă …….. lei/ha, datele fiind prelucrate din bugetul culturii

- determinarea elementelor de cheltuieli variabile, secundare pentru zone de deal, în conformitate cu Reglementările UE, specifice pentru cultura grâului, respectiv ……… lei, date preluate din tehnologia şi bugetul culturii;

- determinarea nivelului MBS unitare pentru cultura grâului, prin deducerea din valoarea produsului brut de ……… lei, a cheltuielilor variabile, specifice pentru cultura grâului, de…… lei rezultând o MBS unitară de ........... lei/ha, care reprezintă 66 % din produsul brut.

Valoare MBS unitară, extrapolările nivelului randamentului de producţie ridicată (+20% faţă de producţia medie), reprezintă ............... lei/ha.

Stabilirea aportului de ore muncă pe hectar şi tona Aportul de ore muncă pe hectarul cultivat cu grâu şi pe tona realizată a fost extras din tehnologia culturii prin măsurarea orelor mecanizate de……… şi a orelor om pentru lucrări manuale , de MBS (………….. zile om x 8 ore/zi) rezultând un aport total de 2………. ore muncă /ha, respectiv ………..ore/tonă de produs.

Exemplu pentru producţia animală

Principalele elemente constitutive ale modulelor prevăzute sunt următoarele:- producţia medie principală prevăzută ……….. l/cap

11

- valoarea producţiei principale : ………….. lei/cap din care pentru producţia principală …………… lei/cap a fost calculată din bugetul produsului animalier şi a rezultat din inmulţirea producţiei medii pe preţul de valorificare (……….lei/l)

- nivelul subvenţiilor este preluat din HG 1594/2003 fiind de …………… lei/cap

- produsul brut care rezultă din valoarea producţiei totale + subvenţia şi reprezintă……………… lei/cap şi se preia din bugetul produsului

- cheltuielile variabile specifice calculului MBS sunt prelevate din bugetul produsului reprezintă ……………. lei /cap

- nivelul MBS pentru produsul lapte de vacă este de 21109 mii lei/cap/an şi rezultă din diferenţa dintre produsul brut şi cheltuielile variabile, reprezentând 47,7%

- valoarea MBS unitară extrapolată la nivelul unei producţii ridicate +16,0% faţa de producţia medie de .......................... lei/cap/an

Stabilirea aportului de ore muncă pe cap/an

Aportul de ore muncă pe cap/an pentru producţia de lapte este de .............ore şi rezultă norma de îngrijire şi nivelul de producţie pe cap/an.

12

2. Utilizarea MBS în determinarea orientării tehnico-economice şi a dimensiunii econimice a exploataţiei

Marja brută standard constituie indicatorul cel mai utilizat în analiza structurală a exploataţiilor agricole din Uniunea Europeană. MBS este utilizată în aprecierea potenţialului tehnico-economic a culturilor şi speciilor de animale pe ţări şi zone caracteristice; în evaluarea dimensiunii tehnico-economice a exploataţiilor agricole şi în determinarea orientării tehnico-economice a acestora.

Aprecierea potenţialului tehnico-economic al culturilor şi speciilor de animale este poate cea mai importantă utilizare deoarece prin metodologia de calcul creează posibilitatea aprecierii potenţialului productiv al zonei şi respectiv al exploataţiei, prin nivelul producţiei pe hectar sau cap de animal, dar şi aprecierea tehnico-economică a tehnologiilor de producţie prin mărimea factorilor de producţie, a preţurilor practicate şi în final a mărimii MBS ce caracterizează o exploataţie dată.

Modul de calcul al MBS, ca diferenţă dintre produsul brut şi cheltuieli variabile specifice este considerat foarte simplu şi uşor de interpretat.

Astfel, produsul brut include valoarea producţiei principale, a producţiilor secundare şi a subvenţiilor acordate culturii. Făcând o analiză a mărimii MBS, la anumite culturi sau producţii animaliere din UE se constată o relativă constanţă a nivelurilor producţiilor medii şi a preţurilor şi o mare variaţie a mărimii subvenţiilor. Aceasta ne îndreptăţeşte să afirmăm că MBS joacă un rol important în stabilirea proiectelor Politicii Agricole Comunitare.

Astfel, compararea MBS pe exploataţii, zone, ţări şi ansamblul Uniunii Europene poate scoate în evidenţă mărimea MBS şi ponderea pe care o au factorii ce influenţează, putându-se astfel interveni prin preţ şi subvenţie.

O altă utilizare a MBS o constituie determinarea dimensiunii economice a exploataţiilor agricole: Unitatea de determinarea dimensiunii economice definită prin Decizia 94/376/CE, era în 1980 de 1000 euro. Î acest moment o unitate de dimensiune europeană este de 1200 euro.

Astfel, o exploataţie agricolă care are o MBS totală de 6000 euro are o dimensiune economică de 6000/1200 = 5 UDE.

Prin Decizia 1999/725/CE din 1999 au fost stabilite 10 clase de dimensiune economică.

13

Producţie x preţ de livrare

Subvenţii__

Cheltuieli specifice

=MBS

Clasa UDEIIIIIIIVVVIVIIVIIIIXX

mai puţin de 2de la 2 la 4de la 4 la 6de la 6 la 8de la 8 la 12de la 12 la 16de la 16 la 40de la 40 la 100de la 100 la 250

>250

MBS serveşte de asemenea la determinarea orientării tehnico-economice a exploataţiei agricole.

Clasificarea exploataţiilor agricole se face pe gruparea exploataţiilor agricole pe 5 clase specializate şi anume: cultura mare; horticultură (legume şi flori); culturi perene (vie şi arbori fructiferi); erbivore şi granivore (porci şi păsări) şi 3 clase mixte: asocierea de producţii vegetale; asocierea de producţii animale şi asocierea de producţii vegetale şi animale.

Această grupare a exploataţiilor oferă 8 clase la care se adaugă una pentru exploataţiile neclasificabile după cele 8 criterii enumerate.

În funcţie de clasificarea pe culturi sau specii de animale se pot distinge 17 orientări tehnico-economice principale, 50 orientări tehnico-economice secundare şi 70 de orientări tehnico-economice la nivel foarte aprofundat.

Orientarea tehnico-economică este dată de ponderea pe care o ocupă în MTS a exploataţiei fiecare din grupările pe care le-am enumerat.

14