MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

CATERDRA DREPT PUBLIC

METODOLOGIA CERCETARII CRIMINOLOGICE A INFRACTIUNILOR ECONOMICE

A efectuat:

Becciv Olesea

A controlat:

Rotaru Oxana,

Dr.conf.univ.

Chişinău,2010

Cuprins

Capitolul I. Noţiuni de bază despre criminalitatea economică

1.1 Istoria apariţiei şi noţiunea de criminalitate economică

1.2 Determinantele criminalităţii economice

1.3 Dimensiunea internaţională a criminalităţii economice

CAPITOLUL II. Cercetarea şi descoperirea infracţiunilor ce compun criminalitatea economică

2.1 Organele specializate în prevenirea şi represiunea criminalităţii economice

2.2 Perspectivele cercetărilor criminologice. Metode şi mijloace.

2.3 Teme de cercetare

2.4 Descoperirea infracţiunilor ce compun criminalitatea economică

2.5 Administrarea dovezilor

2.6 Colaborarea internaţională

CAPITOLUL I. Noţiuni de bază despre criminalitatea economică

1.1 Istoria apariţiei şi noţiunea de criminalitate economică

Deşi are o istorie scurtă acest tip de criminalitate constituie unul dintre cele mai mari perioade ce ameninţă securitatea naţională şi cauzează societăţii prejudicii morale şi materiale enorme.

După al doilea război mondial specialiştii în domeniul dirijării au înţeles că dirijarea nu este un atribut doar din sfera producţiei, ci este specific oricărei activităţi sociale, ea creează de sine stătător şi lărgeşte permanent baza de îmbogăţire a societăţii. Baza dată o constituie informatica, utlizarea proprietăţii intelectuale ca obiect al managementului. Aceasta necesită controlarea producţiei şi, în special, a evidenţei contabile. Ultima este orientată victimologic, în prezent asupra organizării controlului asupra salariului ca tip tradiţional de cheltuieli de producţie. În anii’20 ai sec. XX acest control era fundamental, deoarece greutatea specifica acestor cheltuieli constituia 80% din cheltuielile de producţie, pe cînd azi nu e mai mare de 8-12%.

Cheltuielile principale sunt însă pentru procesele informaţionale care controlează starea producţiei şi căile de sporire a productivităţii muncii. Totuşi, acestea deocamdată nu au devenit obiect important al evidenţei contabile şi de aceea sunt în afara controlului. Acesta este unul dintre factorii esenţiali care au condiţionat apariţia criminalităţii economice. Ea constituie, în esenţă, criminalitatea dirijării, care parazitează pe baza neajunsurilor tuturor verigilor de dirijare pe verticală.

În afară de aceasta răspîndirea acestui tip de criminalitate a fost condiţionată în mod considerabil de lapsusurile în reglarea juridică a relaţiilor economice.

Proporţiile şi ritmul creşterii criminalităţii în republica noastră, care a parcurs abia prima etapă a transformărilor reorganizaţionale şi încă nu şi-a reglat raporturile economice, se caracterizează atît prin crearea formelor criminale ale businessului, cît şi prin criminalitatea mecanismului economic în genere. Infracţiunile economice include astăzi un spectru larg de acţiuni diverse după indici juridico-penali, combaterea cărora necesită o abordare corespunzătoare din partea statului, asigurare materială şi perfecţionarea legislaţiei în vigoare, în conformitate cu cerinţele actuale. Deficienţele date provoacă discordanţa între interesele statului şi ale subiecţilor economici. Aceasta îi impune să-şi tăinuiască veniturile, să nu plătească impozitele,

să realizeze anumite operaţii în sectorul tenebru. Statul, în scopul susţinerii ordinii de drept declarate, este obligat să treacă la metodele administrative de dirijare a economiei, să ia măsuri fiscal severe, să amplifice urmărirea penală asupra activităţii economice tenebre. Totodată, prin asemenea metode nu poate fi stopată sau prevenită creşterea criminalităţii economice, inclusive a formelor ei organizate care se modifică permanent. Pentru a înţelege logica acestor schimbări, trebuie determinat obiectul criminalităţii economice şi legităţile de dezvoltare a ei.

Dacă la începutul sec.XX un factor important al producţiei era dreptul de proprietate asupra mijloacelor de producţie şi, respectiv, criminalitatea economică însemna atentarea asupra acestora, apoi pe la mijlocul sec. XX se atenta asupra ordinii de dirijare a economiei, care provoacă dezechilibrul ei şi deformează structura producţiei.

În fosta URSS criminalitatea economică a obţinut un caracter masiv în anii’70-’80-în perioada stagnării, deşi puterea oficială nega categoric acest fapt. Ea era legată în primul rind de starea critică a economiei, de spiritual negospodăresc, de lipsa controlului asupra raportului dintre muncă şi consum.

Încălcările grave în repartizarea muncii au provocat un proces stihiinic de redistribuire a bogăţiilor naţionale, care s-au transformat ulterior în unul criminal organizat. Aşa numiţii ,,ţehoviki,, şi-au învestit banii în producţia ilegală şi luptau între ei pentru pieţe de desfacere. În perioada stagnării în URSS s-au format nu doar clanuri criminale, ci baza ,,puterii a cincia,,. După dezintergrarea URSS în 1991 a decăzut controlul administrativ, iar diverse forme de control economic (financiar, valutar, impozitar, vamal) au început să apară în republica noastră doar în anul 1995.

Cercetări criminologice esenţiale ale criminalităţii economice au realizat un şir de savanţi din străinătate printre care Newmen (1958), Mannheim (1965), Edelhertz (1970), Klinard (1979), Kaizer (1980), Tideman (1984), Şnaider (1987) ş.a.

Fondatorul teoriei criminalităţii economice, crinimologul american E. Satherlend, în anul 1939 a introdus noţiunea de criminalitate a ,,gulerelor albe,, care includea activitatea ilegală a corporaţiilor, şi în primul rind, a managerilor lor.

În literatura criminologică autohtonă problema criminalităţii economice a fost abordată abia la începutul anilor ’70. Atunci au început să fie utilizaţi asemenea termeni ca ,,criminalitate în sfera economică,, ,,infracţiuni economice,, ,,sabotaj economic,, ,,spirit negoospodăresc,, ,,risipă,, ,, corupţie,, spălarea banilor,, etc.

Noţiunile de ,,infracţiuni economice,, şi ,, infracţiuni în domeniul economiei,, sînt tratate deseori identic. O.M.Iakovlev menţionează că ,,infracţiunile economice,, (delapidări, furturi, mituire etc.) sînt infracţiuni acaparatoare şi, totodată, sînt

infracţiuni în domeniul economiei. Criminalitatea economică e determinată de el drept totalitatea atentatelor cu scop acaparator asupra proprietăţii, sau ordinii de dirijare a economiei naţionale, comise de persoanele ce ocupă anumite poziţii sociale în structura economiei şi au anumite atribuţii, împuterniciri legate de acestea. Noţiunea de criminalitate economică este nu doar din domeniul juridico-penal, ci şi desigur şi criminologică. Temei de grupare a acestor infracţiuni constituie legătura lor cu particularităţi concrete ale mecanismului economic. V.M.Esipov defineşte această criminalitate drept acţiuni orientate spre obţinerea unor avantaje economice prin metode ilegale, săvîrşite de către subiecţii activităţii economice.

Eforturile de bază ale cercetătorilor ce au studiat acest fenomen au fost orientate spre determinarea subiectului şi obiectului atentatelor economice. E. Satherlend a atras atenţie persoanelor ce ocupă o poziţie socială înaltă şi comit infracţiuni în procesul activităţii profesionale. Totodată, pentru majoritatea definiţiilor modern ale criminalităţii economice e specific faptul că ni vizează subiectul infracţiunii. Aceasta se explică prin faptul că în anii ‘70 ai sec. XX s-a lărgit considerabil şirul de acţiuni care constituie infracţiuni economice.

E de menţionat că infracţiunile economice nu pot fi identificate cu ,,economia tenebră,, care în ultimul timp e tot mai cercetată. Mult mai completă e definiţia dată de E.Feigş: economia tenebră include activitatea economică care, din anumite motive, nu e trecută în evidenţa statistic oficială.

Reieşind din aceasta el distinge 2 componente de bază ale economiei tenebre:1) Activitatea economică legală, netăinuită, care nu este impozitată şi, din

anumite motive, nu este inclusă în statistica oficială (,,economia neformală,,);

2) Activitatea economică ilegală conştient tăinuită.Legislaţia ţărilor cu economie de piaţă dezvoltată determină drept infracţiuni

economice grave diverse încălcări ale regulilor concurenţei libere.Acest tip de încălcări reflectă trăsăturile caracteristice de bază ale obiectului criminalităţii economice. E cunoscut faptul că concurenţa costituie un factor de autoreglare şi autodirijare al subiectelor economiei de piaţă. Ea subordonează interesele personale celor sociale, impune producătorii de mărfuri să reducă cheltuielile de producţie şi să sporească calitatea produselor şi serviciilor. Astfel, cocurenţa este factorul fundamental al sistemului de dirijare a economiei de piaţă. Din aceste considerente atentarea asupra concurenţei libere este examinată drept infracţiune gravă care provoacă degradarea bazei de dirijare a economiei.

Deci, anume economia tenebră este izvorul real şi principal care sporeşte înflorirea crimei organizate şi a corupţiei în RM , combaterii căreia MAI acordă o atenţie primordială.

În perioada expirată a anului 2000 au fost depistate 284 infracţiuni economic-financiare comise de către 479 de persoane cu funcţii de răspundere, care au pricinuit prejudiciu copnsiderabil statului .

Spre exemplu:- Persoane cu funcţii de răspundere de la întreprinderea ,,Moldova

Gaz,, au sustras nelegitim 28 mln. lei, predestinaţi pentru achitarea RM pentru gaze natural către compania ,,Gazprom,, din Rusia;

- Funcţionari de la trezoreria mun. Chişinău prin falsificarea documentelor de tranzacţie au sustras mijloace financiare de pe contul extrabugetar la o valoare de 400 mii lei. Prejudiciul cauzat a fost restituit.

În republica noastră sînt răspîndite următoarele tipuri de infracţiuni economice:- încălcarea regulilor de creditare,- practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător; - abuzurile în domeniul privatizării;- cauzarea pagubelor statului prin operaţii comerciale ilegale, care au fost

săvîrşite prin intermediul firmelor fictive;- escrocherii financiare;- infracţiuni în domeniul economiei externe;- contrabanda şi antrenarea în activitatea infracţională a funcţionarilor de

stat;- spălarea banilor;- producerea băuturilor alcoolice falsificate ş.a.

Criminologii din străinătate menţionează în special prejudiciul moral pricinuit de criminalitatea economică, deoarece distruge sistemul existent al valorilor sociale, încrederea în dreptatea şi echitatea institutelor statale ale structurilor de antreprenoriat.

Reieşind din cele de mai sus constatăm că criminalitatea economică are următoarele caracteristici:

- Cuprinde diverse abuzuri ale subiecţilor gestiunii economice care atentează asupra procesului de dirijare a economiei;

- E realizată în procesul activităţii profesionale a subiecţilor gestiunii economice;

- Cauzează prejudicii materiale, fizice şi morale considerabile societăţii şi anumitor cetăţeni;

- E constituită de multiple episoade ale infracţiunilor;- E săvîrşită atît de personae fizice, cît şi juridice;- Creează dificultăţi de identificare atît a criminalului, cît şi a

victimelor infracţiunilor economice.E de menţionat că criminalitatea economică se caracterizează prin latenţă înaltă.

Adeseori ea e comparată cu un aisberg, nouă zecimi din masa căreia se află sub apă.Concluzionînd am putea da o definiţie amplă a criminalităţii economice care:

a) Este proprie oricărui stat şi este rezultatul activităţii criminale intelectuale a persoanei în scopul atragerii ilegale a unei părţi din resursele economice. În ţările cu relaţii de piaţă nedezvoltate este favorizată de baza legislativă necorespunzătoare relaţiilor economice;

b) Apare în domeniul dirijării proprietăţii publice sau private şi e legată de depăşirea atribuţiilor de serviciu în scopuri acapartoare;

c) Frînează dezvoltarea relaţiilor de piaţă, a concurenţei libere şi, în final, subminează bazele secutităţii economice a statului;

d) Stimulează capitalul ,,tenebru”, corupţia şi criminalitatea organizată;e) Provoacă instabilitatea socială, neîncrederea cetăţenilor cinstiţi în

capacitatea statului de a le apăra interesele.

1.2 Determinantele criminalităţii economiceCriminalitatea economică este influenţată nu doar de relaţiile economice ci şi

de alte tipuri de relaţii sociale –politice, juridice, culturale, psihologice. Contradicţiile dintre diverse ramuri ale puterii de stat nu doar suprimă posibilitatea realizării unei politici de stat unice de reformare a economiei, dar creeează un anumit vacuum de putere, dispersează spaţiul politico-economic pe părţi separate, de care caută să profite grupările oligarhice contrar intereselor generale de stat. Un alt fenomen al realităţii din republica noastră este psihologia de respingere a economiei de piaţă a populaţiei, percepţia succesului personal al unor persoane aparte, tendinţa de a explica acesta doar printr-un raport criminal al afacerii.

Reieşind din cele de mai sus, să stabilim determinantele fundamentale ale criminalităţii economice din republica noastră la etapa actuală de dezvoltare, ţinînd cont de factorii de scurtă durată, de durată medie şi lungă.

Factorii de lungă durată: - Imperfecţuinea mecanismului economic de utilizare a diverselor

forme de proprietate, expulzarea proprietăţii private din cadrul sistemului oficial de gestiune economică;

- Lipsa relaţiilor de piaţă civilizate, a concurenţei cinstite, prezenţa unor multiple disproporţii (ale preţurilor, ramurale etc.);

- Vacuumul informaţional referitor la multiple procese social-economice, decizii de dirijare şi la controlul asupra îndeplinirii acestora;

- Lipsa unor tradiţii democratice în mediul populaţiei, cultura juridică sub nivelul necesar, ceea ce conduce inevitabil la nerealizarea obligaţiunilor faţă de stat, inclusive neachitarea impozitelor;

- Contradicţiile dintre sistemul administrativ de comandă la care RM a renunţat şi economia de piaţă, în care încă nu s-a încadrat.

Factori de durată medie:- Monopolizarea excesivă a economiei, prezenţa unui complex militar-

industrial puternic dar contradictoriu economiei de piaţă;- Specializarea producţiei şi exportului pe materie primă, ceea ce

provoacă regresul şi orientarea economiei împotriva pieţei, realizarea de către republică a politicii de dumping pe piaţa mondială;

- Implicarea administrativă excesivă în economie, limitarea activităţii de afaceri şi a orientării spre e ficienţa producţiei, cheltuielile mari pentru întreţinerea aparatului de conducere, oferirea înlesnirilor unor persoane juridice şi fizice;

- Nivelul înalt al corupţiei în sistemul organelor puterii şi dirijării de stat, ,,tenebrizarea,, economiei.

Factorii de scurtă durată: - Lipsa unităţii moral-psihologice a societăţii, a coordonării acţiunilor

conform direcţiilor principale de reformare a asistemului politic şi economic;

- Presiunea impozitară exagerată asupra subiecţilor economici care îi constringe să treacă în sectorul tenebru;

- Rămînerea în urmă a asigurării juridice a contracarării criminalităţii economice de ritmul creşterii aceseteia şi necesitatea de a intensifica lupta cu ea;

- Nedezvoltarea infrastructurii pieţei din cadrul economiei moldoveneşti, incapacitatea ei de a asigura rotaţia normal a investiţiilor, capitalurilor, mărfurilor, forţei de muncă, ineficienţa controlului de stat în acest domeniu;

- Capacitatea scăzută de plată a majorităţii cetăţenilor, pauperizarea maselor largi ale populaţiei, ceea ce îi plasează mai jos de limita sărăciei;

- Lipsa protecţiei juridice a majorităţii subiecţilor economici împotriva abuzurilor, constrîngerilor şi extorcărilor funcţionarilor aparatului de stat de la orice nivel.

Procesul de favorizare a economiei a fost favorizat şi de imperfecţiunea legii cu privire la antreprenoriat, în baza căreia au fost înregistrate iniţial mai multe firme utilizate pentru legalizarea veniturilor ilegale şi valoarea diverselor acţiuni ilicite în domeniul economiei. De producerea mărfurilor se ocupau de fapt un număr infinit de structure antreprenoriale, majoritatea acoperind activitatea grupurilor criminale organizate.

Prin intermediul legislaţiei imperfect a fost dezvolatată inflaţia. Aceasta a permis subiecţilor întreprinzători să primească credite mari cu procente simbolice din contul resurselor diverselor bănci. Folosind aceste credite şi beneficiind de informaţia corespunzătoare, înainte de fiecare mărire a preţurilor, ei cumpărau mărfurile produse în sectorul economiei de stat pe un preţ de nimic. Apoi acestea erau realizate cu preţuri mai mari de cîteva ori decît cel iniţial. Din contul acestor vînzări se acumula capital tenebru, care era convertit şi transportat peste hotare.

Începînd din 1996, conform statisticii, s-a observat o tendinţă de diminuare a nivelului criminalităţii economice. Totodată, analiza criminologică a factorilor care influenţează criminalitatea economică şi starea luptei cu aceasta, precum şi rezultatele cercetărilor ştiinţifice demonstrează că nivelul criminalităţii înregistrate nu corespunde situaţiei criminogene reale din societate. Conform concluziilor aprecierii experţilor, în ţările CSI rămîn în afara evidenţei peste 40% din infracţiunile general-penale şi aproximativ 95% din infracţiunile economice şi de serviciu.

Un factor determinant important al criminalităţii economice este şomajul care a atins cote majore în ultimii ani.

Alt factor stimulator al criminalităţii economice este nedeterminarea privind politica stabilirii preţurilor. Existenţa concomitentă a diferitor preţuri pentru unul şi acelaşi produs creează premise pentru a le utilizas în scopul obţinerii unor profituri ilegale. În aceste condiţii se lărgeşte domeniul de corupţie, relaţiile normale contractual sînt înlocuite de operaţiile de barter pentru satisfacerea necesităţilor unui cerc îngust de funcţionari, precum şi pentru speculaţiile de proporţii.

1.3 Dimensiunea internaţională a criminalităţii economiceÎn rezoluţia nr. 1147/1998- 1 a Consiliului Europei întitulată ,,criminalitatea

afacerilor- o ameninţare pentru Europa,, se precizează faptul că fenomenul criminalităţii afacerilor asociat, printre altele, spălării banilor, şi corupţiei, a cunoscut în ultimii ani o amploare fără precedent, reprezentînd în prezent un pericol deosebit nu numai stabilitatea economico-financiară din numeroase ţări, dar şi o reală ameninţare la adresa normelor de drept şi instituţiilor democratice.

În Raportul anual (1998) al Adunării Atlanticului de Nord (NATO) întitulat ,,Crima organizată la nivel transnaţional,, sunt consemnate următoarele: ,, multe ţări descoperă astăzi oportunăţi majore în economia globală şi îşi eliberează rapid pieţele financiare, eliminînd barierele comerciale şi căutînd investitori străini. Procesul crează în mod invariabil viduri reglementative pe care grupurile infracţionale le exploatează cu uşurinţă”.

Realiatatea ne demonstrează faptul că este creat şi dezvoltat un climat fertil pentru afaceri economico-financiare ilegale de mare amplitudine, grupurile organizate de infractori cu ,,gulerele albe,, au capacitatea de a se dezvolta în acest context al economiei în tranziţie. Graniţele deschise, pieţele în formare şi noua tehnologie oferă acestor grupuri posibilităţi nelimitate în derularea unor afaceri ilegale, finalizate cu profituri uriaşe.

La sfîrşitul acestui secol este evident amploarea deosebită a activităţilor economice ce se desfăşoară în statele puternic dezvoltate din Europa, America şi Asia. Relaţiile economice internaţionale cunosc un dinamism fără precedent, fiind integrate acestora noi state, noi economii, într-un context extrem de complex.

Este în afara oricărei îndoieli faptul că pe acest fond se iniţiază, dezvoltă şi consolidează un număr impresionant de afaceri ilegale, care alcătuiesc ceea ce foarte adesea este cunoscut drept fenomenul de criminalitate economică.

Acest fenomen lezează economia în ansamblu, în componenţa ei, naţională şi internaţională, cauzează imense pierderi financiare, slăbeşte stabilitatea socială, ameninţă structurile democratice, determină o anumită pierdere de încredere în sistemul economic însuşi, corupe şi compromite instituţiile economice şi sociale.

Foarte preocupată de criminalitatea economică, comunitatea Internaţională a încercat, încă din deceniul opt, să analizeze cauzalitatea şi efectele acesteia, recomandînd statelor membre să adopte măsuri concrete pentru limitarea acesteia. Diversitatea legislaţiilor, cuplată cu particularităţile economico-sociale derivînd din stadiile de dezvoltare ale ţărilor europene şi celorlalte state, au făcut practic imposibilă redactarea unei definiţii precise a criminalităţii economice.

Este oportun să precizăm cele două dimensiuni ale criminalităţii economice:- Dimensiunea naţională, respective suma infracţiunilor incriminate în

legile penale sau special ale fiecărei ţări, care se produc în interiorul sistemului economic şi financiar şi nu comport şi nu include elementul de extraneitate;

- Dimensiunea internaţională, respectiv suma infracţiunilor care se comit şi se finalizează cu participarea elementului de extraneitate.

Cele două dimensiuni nu au avut şi nici nu vor avea un caracter static. Astăzi este evidentă internaţionalizarea afacerilor de tip criminal. În cele mai răspunzătoare cazuri de contraband, evaziune fiscal, trafic de droguri, operaţiuni de import-export etc. s-au realizat şi se perfecţionează continuu parteneriatul pentru crimă.

Contrabanda masivă cu alcoolul sau ţigările nu poate fi concepută fără participarea afaceriştilor din ţările vest şi est europene în colaborare cu marii furnizori din Liban, Cipru, China,America, Brazilia etc.

Una din constatările cele mai importante este aceea că domeniul criminalităţii economice este, în general, foarte puţin urmărit, investigat şi cercetat.

Este foarte just spus că, pînă în prezent, nici o societate nu a reuşit să-şi construiască un asemenea dispozitiv preventiv şi represiv apt să constate şi să sancţioneze toate infracţiunile, cu deosebire cele ce au conotaţii internaţionale.

Este o axiomă faptul că activitatea criminală din domeniul economic nu se desfăşoară şi nu se finalizează la vedere. Peste tot în lume se produce o sumă impresionantă de acte ilegale, de combinaţii infracţionale în zona subterană de existenţă a societăţii, zonă în care nici organismele poliţieneşti şi nici serviciile de informaţii nu pătrund pentru a sesiza şi constata cu adevărat ce se întîmplă.

Toate societăţile mai mult sau mai puţin democratice au componenţa lor paralelă, nevăzută şi nearătată public, acea zonă subterană care se dezvoltă prin multiple căi ilegale şi a cărei dimensiune este de natură a produce serioase dezechilibre în planul general al societăţii.

În Italia, abia în anii 1985-1996, după investigaţii şi anchete complexe s-au conturat adevăratele dimensiuni şi adevărata faţă a organizaţiilor mafiote, despre care autorităţile nu au vorbit timp de 30-40 de ani.

În Germania şi celelalte state ale Europei Occidentale în migraţia clandestină a cetăţenilor turci, arabi, români, sârbi etc., după ce mai bine de 20 de ani, în numele dreptului cetăţenilor la libera circulaţie, autorităţile au stimulat acest fenomen.

Prin urmare, se poate afirma că aceste edifii criminale se construiesc şi se dezvoltă în imensa lor majoritate din interesul şi cu sprijinul autorităţilor statale. Geneza lor trebuie căutată în perimetrul intereselor de putere, căci este limpede că peste tot în lume s-a produs fuziunea dintre lumea politică şi crima organizată.

Acestă stare de fapt face ca autorităţile să nu dezvăluie adevăratele dimensiuni ale criminalităţii decât numai în moment de răscruce. Fiecare nouă guvernare este preocupată să spună şi să demonstreze cît de coruptă a fost guvernarea anterioară, refuzînd să accepte aspectele criminalităţii economice şi cele ale crimei organizate se vor prelungi şi intensifica, uneori la cote mult mai ridicate.

Sunt relevante în acest context afirmaţiile făcute de Giovanni Flacone, celebrul judecător Italian asasinat de Mafia la 23 mai 1992: ,,Mafia constituie o lume logistică, raţională, funcţională şi impecabilă decât Statul. Mafia este o articulaţie a puterii, o metaforă a puterii, dar şi o patologie a puterii.

Mafia este un sistem economic, o componentă obligatorie a sistemului economic global. Mafia se dezvoltă datorită statului şi îşi adaptează comportamentul în funcţie de acesta,,.

Cercetările criminologice efectuate, cu deosebire în ţările Europei Occidentale au evidenţiat următorii factori care determină dezvoltarea criminalităţii economice.

1. Factorii economici:1.1 situaţia economică-factor criminogen;1.2 intervenţiile statului în anumite domenii-factor criminogen;1.3 controlul interior nesatisfăcător-factor criminogen;1.4 forma juridică a unei societăţi comerciale-factor criminogen.2.Factori psiho-sociali: 2.1 mediul afacerilor-factor criminogen;2.2 mediul angajaţilor şi al victimelor-factor criminogen;2.3 mediul judiciar din societate-factor criminogen.Nici un tip de societate nu a fost ocolit de crimialitatea în domeniul economic.

Lumea complexă şi dinamică în sectorul economic a avut şi va avea o componentă ilegală, frauduloasă, a cărei dimensiune este dificil de cuantificat. Nici o ţară nu a fost

ocolită de perioade de recesiune, ce au survenit după trei ani de prosperitate şi relansare economică.

Cele mai reprezentative cazuri în care situaţia economică este considerată drept factor criminogen determinant pentru amplitudinea criminalităţii economice, sunt în ţările care au trecut în ultima perioadă de la comunism la economia de piaţă- ţările din fosta URSS, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Albania.

CAPITOLUL II. Cercetarea şi descoperirea infracţiunilor ce compun criminalitatea economică

2.1Organele specializate în prevenirea şi represiunea criminalităţii economice

Majoritatea statelor member ale Consiliului Europei dispun de structuri de poliţie ce au ca sarcină special anchete ordonate, specializarea acestor organe fiind domeniul criminalităţii economice.

În multe state, numeroase servicii administrative au anchetatorii lor proprii.Se menţionează că în Regatul Unit, Ministerul Comerţului foloseşte 27 de

contabili în cazul anchetelor desfăşurate de acest minister pe cazuri de fraude economice.

În Italia, un serviciu special de 50 de inspectori sub ordinele directe ale Ministerului Finanţelor a fost creat în baza unei legi din 1980 în vederea combaterii evaziunii fiscale; inspectorii care sunt bine plătiţi provin din sectorul particular al economiei, fiind numiţi pentru o perioadă de 7-14 ani.

Reprezentanţii specializaţi ai Ministerului Public se ocupă de infracţiuni economice în Danemarca, Germania, Norvegia, Olanda, Suedia şi în unele cantoane elveţiene.

În Italia, o anumită specializare în acest sens pentru reprezentanţii Ministerului Public există numai în oraşele mari.

În Franţa, Germania şi Olanda, funcţionează tribunale penale specializate în afacerile cu caracter economic. În Belgia un grup de lucru încearcă crearea unei magistraturi economice.

În majoritatea ţărilor poliţia este mai putin specializată în problema criminalităţii economice decât autorităţile care sunt specializate în domeniu.

Problema specializării poliţiei şi a parchetelor care se ocupă de criminalitatea economică deţine o importanţă deosebită, în ţările care deja cunosc principiul necesităţii urmăririi juduciare, de exemplu în SUA principiul tranzacţiilor.

Germania a pus la punct un sistem pentru magistraţi şi reprezentanţii Ministerului Public, care se ocupă de lupta contra criminalităţii economice.

Franţa organizează un stagiu de reciclare de o săptămînă pentru magistraţi.În Portugalia Centrul de studii juridice organizează pentru tinerii magistraţi

seminare pe tema criminalităţii economice. Cursuri de reciclare sunt organizate de asemenea şi în Danemarca, Austria, Italia şi Suedia, Luxembourg.

Sindicatele şi asociaţiile intelectualilor joacă un rol active în acest domeniu, de exemplu o societate elveţiană de drept penal organizează seminare pentru judecători, iar ,,Ordinul avocaţilor,, organizează pe tema criminalităţii economice stagii în Franţa şi Suedia.

2.2 Perspectivele cercetărilor criminologice. Metode şi mijloace.Vorbind despre mediul economic, cercetarea trebuie să distrugă mediul

grupurilor de criminali.Mediul economic poate fi studiat plecînd de la codurile sale de conduită,

completate de sondaje de opinie, chestionare adresate oamenilor de afaceri. Grupul delicvenţilor economici la rîndul său, poate fi studiat şi completat cu cercetarea corpurilor judiciare şi penitenciare de pedepsire.

Trebuie abordat pentru studiu şi criminalitatea reală. Astfe, ,,cifra neagră,, a delictelor necunoscute, ar putea fi cuprinsă de jocul statisticilor extrapenale (de exemplu: economice sau fiscale), coroborate cu statisticile penale, traversînd un studiu al victimologiei purtat pe lângă potenţialele victime.

Se poate preciza şi ,,cifra gri,, pentru derivate din administraţie şi bănci, necunoscute justiţiei penale, se studiază şi ,,circuitele derivative,, care tratează clasamentele şi tranzacţiile acordate de administraţie sau măsuri disciplinare interne impuse băncilor.

Cît despre analiza comportamentului victimelor, acesta presupune estomparea diferitor grupe de victime potenţiale, fie aparţinînd mediului economic, fie din afară (de exemplu: consumatori, lucrători într-o întreprindere etc.). Estomparea se realizează prin sondaje, anchete sau analiza dosarelor. Poate fi cercetat comportamentul victimelor înainte sau în timpul urmăririi judiciare, după condamnare etc.

În ceea ce priveşte măsura reacţiei sociale, se pleacă de la analiza juridică (sancţiuni şi procedure prezentate în teste), de la realitatea practică de la studiul statisticilor, în mod efectiv, tipurile de metode utilizate, durata procedurilor, ş.a.

Opinia publică cuprinde începerea unor sondaje de opinie şi analiza conţinutului presei şi al rezultatului organelor de control.

Subliniem importanţa reacţiilor extrapenale de tip disciplinar sau administrative, de unde apare necesiatatea absolută de a nu limita investigaţiile de reacţia socială la studiul sancţiunilor pronunţate de instanţele de judecată.

Orice cercetare criminologică vizează în primul rind, analiza descriptivă a fenomenelor criminale considerate. În domeniul criminalităţii economice ar fi foarte util, ca această cercetare să nu se limiteze numai la simpla colectare a informaţiilor, dar să permită elaborarea unor strategii de politică criminală.

Se încearcă şi verificarea circumstanţelor şi a factorilor criminalităţii econmice.În domeniul elaborării strategiilor de politică criminală, apare ca necesară

utilizarea cercetării criminologice în dublă perspectivă;- să introducă reforme legislative;- stabilirea pe plan general pe termen lung largi linii directoare ale

politicii criminale.Privind reformele legislative, se caută eficacitatea şi punerea în valoare a acestora, alegînd bine, din punct de vedere juridic. Marile linii directoare ale acestei politici criminale necesită o subliniere a principalelor priorităţi: incriminarea şi dezincriminarea, penalizarea şi depenalizarea, prevenirea şi represiunea.2.3 Teme de cercetare Se sugerează la acest punct orientarea cercetărilor criminologice în domeniile

menţionate mai jos pe temele următoare:a) Mediul economic

- legături între criminalitatea economică, structurile şi tipologia întreprinderilor (data întemeierii, importanţa, sectorul de activitate etc.); -rapoarte între criminalitatea economică şi a codurilor de conduit; -recidiva delicvenţilor din domeniul economic.

b) Mecanisme ale infracţiunilor economice-circuite privilegiate de fraudă internaţională;-bancrute planificate;-intervenţia publică în economie (subvenţii, autorizaţii etc) şi criminalitatea

afacerilo.c) Comportamentul victimelor-rolul asociaţiilor victimelor în procesul penal;-indemnizaţia victimelor care rezultă dintr-un accord extrajudiciar;-informaţiile despre victime şi metode de prevenire şi detectare a criminalităţii

afacerilor.

d) Reacţia socială-durata procedurii penale privind criminalitatea economică şi metode de accelerare pentru aceste proceduri;-sancţiuni (specific şi nespecifice), privind criminalitatea economică şi ,,de lege lata,, şi ,, de lege ferenda,,;-mijloace de detectare a criminalităţii economice (rolul publicului, mass-media, al autorităţilor), incluzîndu-se aici şi studiul dificultăţilor legate de complexitatea incriminaţiilor.2.4 Descoperirea infracţiunilor ce compun criminalitatea economicăInfracţiunile de acest tip sunt adesea descoperite pe cale indirectă, prin

operaţiuni complexe a căror executare necesită un personal specializat, aşadar deseori diferenţa dintre o operaţiune comercială licită şi una ilicită este foarte subtilă.

- Infracţiunile din domeniu nu au victime individuale, lezaţi fiind consumatorii şi societatea în sine, comunitatea;

- Cînd există victime individuale persoanele care comit infracţiuni deseori nu sunt demascate de victimă deoarece delicventul nefiind urmărit în justiţie, interesele societăţii pot fi salvate;

- În unele ţări, autorităţile fiscale sau altele, dacă descoperă o infracţiune, nu o pot rezolva lovindu-se de păstrarea secretului de serviciu, aşadar cooperarea băncilor în acest sens devine foarte mică.

Diverse măsuri care pot înlătura dificultăţile.În primul rînd descoperirea infracţiunilor din domeniul economic, poate fi mult

facilitate de de controale de ordin general care se impun la întemeierea unei întreprinderi, ale unei societăţi.

Multe state democratice subliniază necesitatea formării unor cadre specializate în poliţie, instanţe şi alte autorităţi, în domeniul criminalităţii economice.

În Franţa, art,40 CPP prevede:,, orice autoritate constituită, orice ofiţer public, orice funcţionar, care în exerciţiul funcţiilor sale în cunoştinţă de o crimă, de un delict, este obligat imediat să înştiinţeze Procurorul republicii şi să-i transmită acestui magistrate toate informaţiile şi procesele verbale necesare. Aceeaşi situaţie este şi în Italia şi Portugalia.

În Franţa, reprezentanţii Ministerului Public, asistă la unele ordine ale tribunalelor de comerţ şi rămîn în legătură cu diverse structure administrative, în scopul de a controla situaţia exactă a întreprinderilor în dificultate şi de a fi în măsură de a interveni pentru descoperirea din timp a infracţiunilor.

În Germania, Tribunalul falimentelor trebuie să informeze Ministerul Public în ceea ce priveşte o faptă delictă mai semnificativă constatată.

În Regatul Unit, Ministerul Comerţului este competent pentru anchetele societăţilor. Împuternicirile sale permit descoperirea multor infracţiuni ce ar putea trece neobservate.

Necesitatea unei colaborări între autorităţile naţionale, este subliniată în mai multe state membre. Uneori, asociaţiile victimelor sau ale cunoştinţelor, pot juca de asemenea un rol important în detectarea informaţiilor afacerilor şi în protecţia intereselor colective.

2.5 Administrarea dovezilorAdministrarea dovezilor, întîmpină dificultăţi considerabile din cauza

următorilor factori:- Complexitatea infracţiunilor;- Recurgerea la asa-numiţii ,,oameni de paie,,;- Caracterul multinaţional al activităţilor mai multor întreprinderi;- Întreprinderile care sunt în raport cu întreprinderea inculpată, nu

colaborează de bună voie cu administraţia, dovezile necesare fiind deseori în mina unei terţe persoane, care datorită secretului profesional, nu poate depune mărturie, decît dacă i se înlătură secretul afacerilor (avocaţi, consilieri financiari etc.).

Se sugerează diverse măsuri pentru învingerea acestei dificultăţi:- Colaborarea între autorităţile naţionale şi specializarea celor care se

ocupă de criminalitatea economică;- Colaborarea între state;- Reforme legislative propuse sau în curs de propunere în unele state,

de exemplu Germania, Portugalia, privind refuzul de a depune mărturie pentru persoanele care deţin secrete profesionale.

2.6 Colaborarea internaţionalăDiverse activităţi în domeniul prevenirii criminalităţii economice sunt desfăşurate în cadrul:

- ONU (Ecosoc, reguli privind întreprinderile transnaţionale, lupta contra corupţiei etc.);

- OCDE (cod de conduit privind întreprinderile multinaţionale);- CEE;- OIPC-Interpol (un mare număr de criminalităţi economice, mai ales

escrocherii, fraude, falsuri).

Bibliografie

1.Bîrgău M.,Criminologie, partea specială, Ch.,2005, ed.,,ELENa-V:I:,,SRL, 389p.;2.Bujor V., Pop O., Criminalitatea economico-financiară domeniul de cercetare al criminologiei moderne, Timişoara, 2002, ed. Mirton,54p.;3.Banciu D., Rădulescu S., Corupţia şi crima organizată în România,Bucureşti, 1994 ed.Continenet XXI, 229p.;4.CreangăC.,Criminaliatatea Internaţională şi Drepturile Omului, Ch.,2002,Tipografia A.Ş. al RM,176p.;5.Oancea I.,probleme de criminologie, Bucureşti,1994, ed. A II, 169p.;6.Nistoreanu Gh.,Paun C., Bucureşti,1996, ed. Europa Nova, 356p.;7.Voicu C., Banii murdari şi crima organizată, Bucureşti, 1994,ed.artprint,156p;8.Voicu C. Spălarea banilor murdari. București,1999, ed.Sylvi 372 p.;9. Stamatin Ș., David M.Spălarea banilor-un proces aflat în derulare. În: :,, Prevenirea

și combaterea crimelor transnaționale: probleme teoretice și practice’’ MAI,

Academia ,,Ștefan cel Mare’’, Chișinău,2005,Tipografia ,,Elena V.I.’’,286 p.;

10. Streteanu Florin, Chiriţă Radu. Răspunderea penală a persoanei juridice. –

Bucureşti,2002,ed.ROSETTI, 220 p.;

11.Actul de secretizare a operațiunilor bancare din 1970. SUA.

http://itlaw.wikia.com/wiki/Bank_Secrecy_Act_of_1970

12.Actul de justiție criminală al Marii Brtanii din 1988.

http://www.opsi.gov.uk/acts/acts1988/Ukpga_19880033_en_1.htm

13.Васильев А. Обьект преступления при легализации доходов от преступной

Деятельности. În: Законность, nr. 9/2004, p. 2.