Metode de sterilizare și monitorizare a sterilizării

utilizate în practica stomatologică

Sbîrnea Cristina

grupa 9, seria A, anul V (2013-2014)

METODE DE STERILIZARE ȘI MONITORIZARE A STERILIZĂRII UTILIZATE ÎN PRACTICA STOMATOLOGICĂ

Sterilizarea – metoda de distrugere a tuturor microorganismelor (saprofite și patogene). Ea conferă posibilitatea unei reciclări a instrumentarului care poate fi monitorizată și documentată pentru a evidenția faptul că măsurile de control al infecției au fost într-adevăr instituite.

Metodele de sterilizare utilizate în practica stomatologică sunt cele fizice și chimice.

STERILIZAREA PRIN METODE FIZICE

Sterilizarea prin căldură este recunoscută de organizațiile internaționale în domeniul controlului infecției (CDC) ca metodă standard de referință.

A. Sterilizarea prin căldură uscată – pupinel cu aer static sau aer “forțat”

Este indicată pentru instrumentarul metalic, endodontic, sticlă, porțelan, pulberi, uleiuri. Acest tip de sterilizare are ca avantaje faptul că este necorozivă, nu afectează instrumentele ascuțite și are un cost redus.

Etapele sterilizării prin căldură uscată:

- curățarea, decontaminarea și uscarea instrumentelor;- pregătirea, care constă în: împachetare, plasare în tăvițe sau cutii metalice; nu

necesită dezasamblare;- plasarea instrumentelor în cuptor;- încălzire până la temperatura necesară (indicată prin termometrul de control);

timpul se marchează din momentul atingerii acestei temperaturi, astfel:

170 grade Celsius o oră160 grade Celsius două ore150 grade Celsius două ore și jumătate140 grade Celsius trei ore160 grade Celsius – aer static una-două ore190 grade Celsius – aer “forțat” 12 minute

- pentru instrumentele ascuțite și ace nu se vor depăși 160 grade Celsius, întrucât există pericolul de degradare a acestora;

- răcirea instrumentelor în interiorul cuptorului și scoaterea din cuptor;- instrumentele depozitate și împachetate rămân sterile cât timp pachetul este

intact și uscat; cele neîmpachetate se utilizează imediat sau se păstrează în containere sterile până la o săptămână.

B. Sterilizarea prin căldură umedă – autoclav gravitațional sau sterilizatoare pre-vacuum

Este indicată pentru materialele moi, sticlă, porțelan, cauciuc, apă distilată, piese de mână, instrumente. Acest tip de sterilizare are ca avantaje faptul că face economie de timp, penetrează eficient, permite împachetarea instrumentelor și procesarea unui număr mare de instrumente și materiale.

Etapele sterilizării prin căldură uscată:

- curățarea, decontaminarea și uscarea instrumentelor;- dezasamblarea instrumentelor și plasarea acestora la distanță pentru a

permite circularea eficientă a vaporilor;- pregătirea, care constă în: împachetare, plasare în tăvițe sau cutii metalice cu

orificii deschise;- introducerea in autoclav;- sterilizarea în funcție de indicațiile producătorilor referitoare la timp, presiune

și temperatură:

autoclave gravitaționale 15-30 minute 121 grade Celsiusautoclave pre-vacuum 3,5-10 minute 132 grade Celsius- timpul se marchează din momentul atingerii temperaturii;- deschiderea autoclavului după scăderea presiunii și menținerea

instrumentelor în interior circa 30 minute până la uscarea acestora;- scoaterea instrumentelor și plasarea acestora pe suprafețe sterile până la

răcire;- depozitarea.

C. Sterilizarea “flash”

Este o metodă de urgență utilizată pentru instrumentarul de uz imediat. Se efectuează la temperature înalte, timp scurt, în funcție de indicațiile producătorului, necesitând monitorizare mecanică, chimică și biologică după fiecare ciclu flash.

STERILIZAREA PRIN METODE CHIMICE

A. Chemiclavarea – vapori chimici nesaturați sub presiune

Este indicată pentru instrumentar, freze, ace, material moale. Se realizeză la 132 grade Celsius timp de 20 minute la 1,5 atmosfere prin încălzirea unei soluții de alcool cu 0,23% formaldehidă sub presiune. Acest tip de sterilizare are ca avantaje faptul că este eficientă ca timp, nu determină coroziunea sau ruginirea instrumentelor și

realizează uscarea acestora după fiecare ciclu. În schimb, dezavantajul constă în degradarea obiectelor termosensibile.

B. Sterilizarea chimică “la rece”

Se realizează prin scufundarea instrumentelor în substanțe germicide: glutaraldehidă, glutaraldehidă cu fenol, peroxid de hidrogen, peroxid de hidrogen cu acid peracetic, acid peracetic. Diferența dintre sterilizarea chimică și dezinfecția de nivel înalt constă în timpul de contact a instrumentarului cu sterilizanții lichizi.

Este o metodă mai puțin indicată în medicina dentară, deoarece:

- nu poate fi monitorizată biologic;- instrumentele astfel procesate vor necesita manipulare aseptică, clătire și

uscare prin mijloace sterile greu de realizat;- efectul este variabil;- timpul de contact necesar este de 6-10 ore.

Metoda trebuie limitată doar în cazul instrumentelor termo-sensibile utilizate în lipsa celor de unică folosință.

Etapele sterilizării chimice:

- curățarea, decontaminarea și uscarea instrumentarului;- prepararea soluției de glutaraldehidă conform indicațiilor producătorului;- introducerea în soluție până la acoperire completă a instrumentelor;- sterilizarea propriu-zisă;- extragerea instrumentelor din soluție cu ajutorul unui clește steril;- clătirea abundentă cu apă sterilă;- depozitarea pe un raft steril sau în container special steril care permite

uscarea la curent de aer.

Se utilizează imediat sau se păstrează timp de maxim o săptămână în container uscat steril.

C. Sterilizarea cu oxid de etilen

Este metoda de elecție pentru sterilizarea instrumentelor complexe și materialelor delicate.

Dispozitivele de sterilizare cu oxid de etilen pot fi de mai multe tipuri:

- automate – care operează la temperaturi înalte (puțin sub 100 grade Celsius), realizând sterilizarea în câteva ore;

- tipuri care operează la temperatura camerei – sterilizare în 12 ore..

Materialele poroase și plastice absorb gazul și necesită aerisire peste 24 ore înainte de a intra în contact cu pielea sau cu alte țesuturi.

MONITORIZAREA STERILIZĂRII

Eficiența sterilizării instrumentarului este asigurată de monitorizarea de rutină.

Metode:

- tehnici mecanice, care realizează evaluarea timpului, temperaturii și presiunii prin aparatura de măsurare;

- indicatori chimici, care utilizează substanțe chimice (coloranți termosensibili) pentru evaluarea unuia sau mai multor parametri fizici (timp, temperatură). Aceștia se pot plasa în exterior, pe cutia sau pe punga de împachetare a instrumentelor, sau în interiorul pachetelor sau cutiilor cu instrumente. Indicatorii interni multi-parametri sunt disponibili doar pentru autoclavare.

- indicatori biologici – metoda cea mai exactă de monitorizare care utilizează spori în stare uscată plasați pe benzi de hârtie absorbantă condiționați a fi distruși atunci când toți parametrii procesului de sterilizare sunt atinși și menținuți un timp corespunzător.

În registrul de evidență sunt notate monitorizările zilnice și săptămânale. Pachetele și sacii pentru sterilizarea instrumentarului datați zilnic oferă evidența finală a programului de sterilizare.

BIBLIOGRAFIE

1. Lucia Bârlean – Prevenirea transmiterii infecției în medicina dentară2. Ioan Dănilă – Dentistică preventivă