metode de consiliere a familiilor persoanelor cu handicap

CONSILIEREA FAMILIILOR PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE

Nume: Bora Anda MihaelaSpecializare: Psiopedagogie specialaAnul: II

12.Abordarea rogersiană centrată pe grup

Începând cu 1967, Rogers îşi deplasează interesul de la consilierea/terapia individuala la cea de grup, elaboramd versiunea sa de „grup de intalnire”.

Irina Holdevici (1996) considera ca Rogers are in vedere urmatoarele fenomene in cadrul grupului de intalnire:1. Experienta in grup poate conduce la modificari permanente in structura personalitatii individului.2. Se stimuleaza confruntarile autentice dintre membrii grupului, chiar daca acestea pot imbraca forme mai virulente. Daca insa se ajunge la o nota de sadism, conducatorul grupului isi va exprima deschis opinia cu privire la reespectivele afirmatii.3. Rogers nu este interesat de dinamica de grup, interesul sau centandu-se pe constientizarea, exprimarea si acceptarea propriilor sentimente de catre fiecare membru al grupului.

Coezivitatea grupului, necesara oricarei interventii de grup, este asigurata, in grupurile de intalnire, la un nivel minimal.

Cei care pot beneficia de apartenenta la un grup de intalnire sunt:- persoanele normale cu problem e viata;- persoanele anxioase;- adolescentii cu tulburari de comportament;- persoanele cu afectiuni somatic invalidante;- persoanelee nevrotice;- schizofrenicii aflati in faza de remisie.

In privinta componentei grupurilor de intalnire, sunt respectate urmatoarele reguli:a) un numar de 6 sau 8 membri, la care se adauga coordonatorul de grup;b) membrii grupului pot avea diverse problem sau diverse structure de personalitate;c) selectionarea membrilor grupului se face astfel incat subiectii sa beneficieze de pe urma grupului si grupul sa beneficieze de pe urma persoanelor;d) grupul trebuie sa fie omogen din punctul de vedere al varstei;e) sunt contraindicate pentru a face parte din grup persoanele foarte aggressive sau cele extreme de sophisticate dotate si cu o nota de sadism;f) este recomandat ca persoanele sa nu se cunoasca foarte bine inainte de a face parte dintr-un grup.

Sedintele au urmatoarele caracteristici:- au loc intr-o incapere linistita, membrii grupului fiind asezati in jurul unei mese;- dureaza o ora si se realizeaza de doua ori pe saptamana;- sunt necesare un numar minim de 20 de sedinte;- in timpul acestora sunt discutate anumite teme, aduse in central atentiei de membrii grupului, deci ele au o importanta directa pentru cei din grup.

In grupurile de intalnire, ca in orice grup de consiliere/terapie, se urmareste o consiliere/psihoterapie de grup (adica a dinamicii grupului), iar nu o consiliere/ psihoterapie individuala in grup

Mitrofan, I., 2008, “Pihoterapie (repere teoretice, metodologice si applicative)”, Bucuresti: Editura SPER

13. Tehnica zidului

Este o tehnica metaforica prin care clientul se confrunta, la nivel imaginativ, cu un zid- simbol relevant pentru proiectarea atitudinii si strategiei de a face fata unui obstacol existential. Instructajul exercitiului este: “ Te afli in fata unui zid. Descrie-l… Ce simti? Ce gandesti? Ce faci? Actioneaza ca si cum te-ai afla fata in fata cu zidul”. Prin acest exercitiu sunt developate reactiile emotionale si strategiile de confruntare cu obstacole existential. De asemenea, ea permite descoperirea unor resurse personale de a face fata situatiilor blocante din viata. Prin component meditative-creativa dirijata si dinamizatoare (joc de rol simbolic), clientul focalizat resemnifica si transfigureaza spontan experienta, dezvoltand un comportament nou, creative si maturizant.


14. Tehnica cubului

Este o tehnica metaforica prin care clientul experimenteaza, imaginative, o situatie de izolare, urmata de transpunerea dramaterapeutica si focalizarea meditativa- exercitiul starii de martor asupra rolului experimentat corporal, afectiv, cognitive si actional simultan, in prezenta si cu provocarea gruplui-martor. Aceasta permite o extensie spontana a constientei de sine, o resemnificare creative si o integrare a experientelor blocante anterioare, o reunificare a polaritatilor si o transpunere personala care permite autodeblocarea, modificarea viziunii asupra vietii, asupra siesi si a contactelor interumane, inclusive a scenariului si traiectoriei de evolutie. Tehnica poate fi utilizata insa si in maniera clasica gestalt terapeutica. Instructajul exercitiului este: “Te afli inchis intr-un cub. Ce simti? Ce gandesti? Ce faci? Daca ar fi sa iei cu tine ceva sau pe cineva, ce sau pe cine ai lua in cub?”. Tehnica arata modul cum persoana face fata situatiilor izolante si poate constitui suportul pentru depasirea unor probleme de viata.


15. Tehnica scenarizarii

Se refera la punerea in actiune a unor ganduri, sentimente care n-au fost communicate pana in momentul respective. Desi odata verbalizate ele conduc si la o descaracre emotional, exercitiul vizeaza, mai ales, constientizarea deplina a partilor neacceptate din propria persoana.


16. Tehnica amplificarii/ diminuarii

I se cere cleintului sa exagereze sau sa diminueze pana la autointerdictie exprimarea unor trairi emotionale sau idei, a unei anumite miscari sau posture. Functia exercitiului este de a cunoaste mai bine propriile emotii, ganduri, atitudini prin aceasta “marire” sau blocare constienta, voluntara a lor.


17. Tehnica metapozitiilor

Consta in experimentarea succesiva, de catre client, a rolurilor altor persoane, mai intai a celei cu care se afla in conflict, apoi a celei care e martora la discutia celor doua si o evalueaza, apoi rolul celei de-a treia care a vazut cum a fost evaluate discutia de catre martor si asa mai departe. Experimentarea din perspective cat mai distante a conflictului permite cresterea gradului de evaluare obiectiva a acestuia si, implicit, creeaza premise unei abordari mai realiste a lui in viata reala.


18. Meditatia experientiala cu suport imagistic

Meditatia poate fi utilizata fie in scop de autoreglare sau de autoperfectionare, fie in scop terapeutic. In ceea ce priveste aceasta din urma directive, putem diferentia o finalitate diagnostic- de aducere la lumina a unor continuturi, conflicte ale subiectului, de recoltare de informatii despre posibilitatea acestuia si o finalitate terapeutica- reglajul starilor afective, relevarea unor resurse si disponibilitati personale.Instructaj: Te asezi intr-o pozitie comoda, cea mai comoda pe care o poti gasi. Te misti putin, te intinzi, iti modifici pozitia corpului, astfel incat aceasta sa fie cat mai comoda, sa te simti cat de bine doresti.

Inchide ochii si fii foarte atent la ceea ce se intampla in jurul tau; vei constata ca poti percepe p multime de lucruri din jur, ai senzatii de contact, auzi sunete, simti mirosuri, explorezi aceasta lume a senztiilor cu foarte mare atentie, esti constient de tot ceea ce se intampla in jurul tau.

Dupa ce ai constientizat pe deplin ce se intampla in jurul tau si relatiile pe care le ai in acest moment cu mediu, poti sa-ti indrepti atentia asupra corpului tau, asupra senzatiilor pe care le ai sis a-ti lasi corpul sa se destinda; observa cum se modifica senzatiile pe care le traiesti datorita relaxarii muschilor; te relaxezi tot mai mult, iar daca simti nevoia, acesta este cel mai bun moment sa-ti schimbi pozitia, astfel incat sa te simti atat de bine cat vrei.

Esti relaxat, respire usor si regulat, usor si regulat, esti atent la respiratia ta, la felul in care aerul intra si iese din pieptul tau, intra si iese, esti foarte atent la aerul care intra si iese din pieptul tau; vei observa ca poti avea control asupra respiratiei tale, ca o poti face cat de linistita si regulata doresti, respire usor si regulat, te destinzi, te relaxezi.

Iei contact cu lucrurile care iti trec acum prin minte, o multime: idei, sentimente, amintiri, imagini, senzatii, culori, prin minte iti trec o multime de lucruri pe care le privesti, le observe cum apar pe ecranul mintii tale, le urmaresti pentru cateva clipe, apoi le lasi sa treaca, fara a te opri prea mult asupra vreuneia dinte ele, vin si trec, esti martorul imaginilor care formeaza propria ta lume interioara, le urmaresti cum apar pe ecranul, te opresti pentru cateva clipe asupra lor si le lasi sa te treaca, esti martorul pripriei tale lumi interioare.

Explorezi astfel intraga ta lume interioara, linistit, detasat, iei cunostinta de ceea ce se intampla, privesti imaginile care apar pe ecran si inveti cum poti controla viteza cu care acestea circula, descoperi ce poti face ca acestea sa circule mai rapid sau ca sa le poti pastra in fata ta mai multa vreme: poate pe unele nu le cunosti foarte bine. Le explorezi cu atentie si alegi din lumea propriilor imagini interioare una care te face sa te smti foarte bine, care-ti place foarte mult, un peisaj, un colt de natura unde vrei sa mergi.

Opresti peisajul pe ecran in fata ta si il explorezi cu atentie, te aproprii usor de el si-l privesti in toate detaliile sale; esti acum foarte aproape de el; aproape pe nesimtite patrunzi usor in interiorul peisajului si-l explorezi de data aceasta dintr-o noua viziune, traiesti toate senzatiile legate de el, simti senzatii, auzi sunete, vezi culori, traiesti plenar experienta dee a fi in acest peisaj, privesti inapoi si constientizezi ce anume s-a schimbat in viziunea ta. Te misti in interiorul acestui peisaj si-l explorezi in toate detaliile sale, asa incat experienta ta este si mai bogata. Gasesti un loc unic in acest peisaj, un loc numai al tau, unde ti-ai dorit intotdeauna sa fii si unde te poti simti parte integranta a acestui peisaj. Mergi in acest loc, iei contact cu el si experimentezi conditia de parte a peisajului, esti o bucatica de natura, parte integranta a acestui meisaj minunat, vibrezi acum in acelasi ritm cu natua, esti o parte a ei, vibrezi armonios, cald, traiesti experienta de parte a peisajului, constientizezi ce anume este nou in felul tau de a vedea lucrurile. Te bucuri pentru o vreme de armonia faptului de a fi o parte a peisajului.Dupa 4-5 minute: Constientizezi inca odata ce anume ti-a adus nou si util aceasta experienta, memorezi foarte bine locul in care esti, este locul tau si inveti ce poti face ca sa poti merge aici de cate ori vrei, dupa care incepi din noua sa te misti usor in interiorul acestui peisaj, il explorezi inca odata din toate detaliile lui sit e indrepti usor spre punctual prin care ai intrat, poate l-ai gasit sau poate trebuie sa-l mai cauti putin, gasesti acest punct si iesi din acestpeisaj, acum il poti vedea iarasi in fata ta, proiectat pe ecranul interior al mintii tale, te indepartezi de el usor, asa incat sa ajunga la dimensiunea initiala si lasi ca locul peisajului pe ecran sa fie luat de alta imagine, apoi de alta, esti din nou martorul propriei lumi interioare, al gandurilor care-

ti trec prin minte, esti constient de felul in care respire usor si linistit, de aerul care intra si iese din pieptul tau, esti relaxat si pe deplin linsitit.


19. Ascultarea activa

Ascultarea active se defineste prin urmatoarele atitudini:- consilierul are o atentie “flotanta” avand un permanent contact vizual cu interlocutorul fara a-l fixa in mod insistent cu privirea;- asezarea consilierului este de obicei fata in fata cu clientul sau, atitudinea consilierul fiind cea de “asteptare interesata” a manifestarilor acestuia;- consilierul se poate asigura ca a inteles ceea ce ii comunica interlocutorul sau prin formule indirect de geunul: “ceea ce vrei tu sa spui este...”potrivit tehnicii” completare de propozitii”, ajutand subiectul si pentru a pune in evident gradul de intelegere a problemei;- pentru ca ascultarea active sa fie autentica consilierul trebuie sa-si calibreze strea afectiva in functie de cea a consiliatului sau. Tonul vocii sale, mimica si gestica trebuie sa fie in acord cu starea afectiva a clientului sau;- limbajul verbal folosit este bines a nu fie evaluative in termeni de bine si rau, acceptabil sau inacceptabil, potrivit sau nepotrivit, interesant sau neinteresant. Limbajul consilierului trebuie sa fie in limita posibilitatilor neutre, reflectand disponibilitatea consilierului de a reception mesajul complet, transmis de subiect

http://www12.tuiasi.ro/users/58/cos_Tiron.pdf

20. Obervatia

Observatia este o metoda general valabila pentru cunoasterea, interventia si asistenta pishopedagogica. In procesul consilierii observatia reprezinta metoda aplicata cu scopul facilitarii cunoasterii si autocunoasterii subiectilor educationali si a angajarii lor de catre consilier in autogestionarea propriei personalitati.

Pentru aceasta, consilierul pune in evident comportamentul non-verbal (privire, mimica, gestica) si paraverbal (vocea, tonul, intensitatea vocii) al subiectului educational, ca si comportamentul sau verbal (cuvinte folosite, mesajul transmis etc).

In procesul consilierii observam:- asezarea subiectului pe scaun;- starea sa de liniste sau de neliniste;

- nr. Gesturilor facute si acordul sau dezacordul acestora cu limbajul verbal folosit (congruent sau necongruenta);- caracteristicile vocii, tremurul vocii, pauzele in vorbire;- privirea subiectului educational: ocolita, directa, topica folosita, toate acestea in relatie cu problema, cu situatia si cu personalitatea de ansamblu a subiectului educational;

Pentru ca extrospectia sa fie eficienta aceasta subforma de observatie trebuie sa indeplineasca anumite conditii:- consilierul sa determine fenomenul de observant ( ce aspect, situatie sau fapte?)- consilierul sa realizeze un mare numar de observatii;- consilierul sa-si noteze observatiile pentru a disocia faptele de interpretarea lor;- observatia sa se realizeze in conditii variate, in mod sistematic ( in clasa, in famila clientului, in relatie cu persoanele semnificative ale acestuia); - observatia are rol de orientare dar si de diagnostic;- aceasta este atat directa prin intermediul organelor de simt cat si indirect prin intermediul comportamentului;- desi observatia longitudinal poate fi utila prin informatiile pe care le ofera despre istoria de viata a clientului, observatia transversala este specifica procesului de consiliere.

http://www12.tuiasi.ro/users/58/cos_Tiron.pdf

21. Terapia multiplă de familie

Terapia multiplă de familie are drept scop modelarea comportamentului de sprijin şi rezolvarea de probleme în familiile cu dificultăţi, printr-o experienţă de comunicare în care familiile îşi împărtăşesc problemele, îşi oferă modele şi sugestii şi se susţin reciproc într-o “manieră coterapeutică”. Modificara interacţiunilor familiale are la bază modelarea prin analogie, bazată pe comparaţia, experimentarea, corecţia şi optimizarea propriului comportament în familie, pe baza altor familii cu probleme similare sau diferite.

Un grup terapeutic familial cuprinde 5-6 familii, adică cca 20-25 de persoane, incluzând în acest grup părinţii, bunicii sau copiii. Grupul este condus de un terapeut, asistat de un co-terapeut şi doi sau mai mulţi observatori cu experienţă, un operator video (pentru a înregistra şedinţele) şi un supervizor. Şedinţa durează 60-75 de minute, cel puţin o dată pe săptămână şi se desfăşoară de obicei seara.

Criteriul după care se constituie grupul este acela al neomogenităţii socio-economice, etnice, religioase, ori de vârstă, inteligenţă, interese speciale sau nivel economic. Se aplică acest criteriu pentru a evita discuţiile bazate pe preferinţe comune şi pentru a concentra atenţia pe conştientizarea şi remodelarea comportamentelor afective şi relaţionale ale participanţior. Aceştia sunt încurajaţi să se integreze în grup şi li se explică faptul că o dificultate a unui membru al familiei este o dificultate pentru toţi. De asemenea, experienţa altor familii ajută la o mai bună înţelegere a propriilor comportamente şi la optimizarea acestora.

Autorii terapiei de familie multiple pornesc de la supoziţia că, indiferent de cultură, mediul social sau ciclul de viaţă în care se află familiile, ceea ce le uneşte sau le disipează diferenţele, sunt anumite modele de comportament uman de bază, care fie pot ajuta oamenii să

“crească “şi să trăiască sănătos şi creativ, fie să întreţină criza de intimitate, frica reciprocă , lipsa de comunicare ori acţiunile evazive, ambigue, depresia sau boala. Toate cele din urmă sunt privite ca răspuns la anumite comportamente de provocare, iar factorii care le declanşează trebuie depistaţi şi descurajaţi prin terapie.

Se recomandă crearea unui sentiment de flexibilitate şi de libertate de mişcare, iar în acest scop se acceptă chiar mici “nereguli” şi chiar disconforturi gen zgomote, sunet de telefon, fluctuaţii de mişcare, întârzierea participanţilor , plânsetul unui copil, etc. Fiecare este încurajat să se exprime pe sine însuşi, să nu fie marcat de existenţa unor reguli prea autoritare sau prea rigide .Terapeuţii înceară să stimuleze familiile pentru a se descoperi ele însele, împreună cu terapeuţii, de a le transforma, în acest fel, în coterapeuţi şi de a găsi împreună posibilităţi de schimbare, de cooperare şi de abordare a problemelor într-un nou mod.

Sarcina de bază a terapeutului este însă aceea de a evita discuţii sterile care ar avea drept punct de plecare dispute valorice (gen ce şi cum fac, ce şi cum simt, cum comunică ) care ar putea degenera în insulte, acuzaţii reciproce, ori atitudini calomnioase care ar putea compromite demersul terapeutic. Participanţii trebuie ghidaţi în direcţia observării şi înţelegerii comportamentelor şi sentimentelor. Terapeutul ajută participanţii în sensul că:dezvăluie semnificaţii ascunse ale unor expresii jignitoare, semne de respingere sau intoleranţă;scoate la iveală şi pune în valoare sentimente ale unora din membrii grupului , de care ceilalţi nu sunt conştienţi;provoacă manifestarea unor emoţii şi sentimente ascunse , înăbuşite, reprimate;favorizează conştientizarea, prin analogie (în subgrupurile şi raporturile între generaţii - ex. subgrupul taţilor, mamelor, adolescenţilor, bunicilor ,etc.) a unor interese speciale şi a unor moduri de a experimenta viaţa specifice.

În terapia de grup a familiilor se facilitează :1) exprimarea în sensul formulării experienţei, frustrării şi deprivării în cadrul oricăruia dintre subgrupurile în cauză.2) înţelegerea mai bună şi găsirea unor soluţii alternative optime pentru depăşirea diferendelor dintre subgrupuri.

Un avantaj special îl reprezintă acest tip de terapie pentru familiile care au un membru spitalizat sau bolnav cronic, familii care se simt, în general, izolate şi care au posibilitatea de a învăţa, prin contact social , despre alte modalităţi de adaptare şi interacţiune cu membrul afectat.

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=14&ved=0CEMQFjADOAo&url=http%3A%2F%2Fforum.portal.edu.ro%2Findex.php%3Fact%3DAttach%26type%3Dpost%26id%3D1186296&ei=UtQiU5y0B6rY4QSAzoHQCA&usg=AFQjCNFdmXheLDCtLnEalPWzcAPXEOj61A&sig2=jHgBArji-wkxPJzU-UdZKg

22. Tehnica desensibilizarii sistematice

Aceasta tehnica consta in diminuarea si inlaturarea unor comportamente nedorite prin punerea in actiune a altor comportamente antagoniste sau opuse acestora. Prin aceasta tehnica, elevul este invatat sa se relaxeze si sa se comporte intr-un mod in care este incompatibil cu aparitia starii de teama in prezenta unor stimuli anxiogeni reali sau imaginative. Utilizarea tehnicii desensibilizarii sistematice presupune parcurgerea a trei etape:1. Invatarea relaxarii, care se deruleaza pe parcursul primelor 5-6 sedinte de consiliere, dupa metoda relaxarii muscular progressive a lui Jacobson, cand se creaza conditii pentru destinderea muscular si linistea psihica a subiectului.2. Stabilirea ierarhiilor – etapa in care consilierul stabileste impreuna cu persoana consiliata o ierarhie a situatiilor generatoare de teama (anxietate) in ordine descrescatoare, de la situatia cea mai anxiogena pana la cea mai putin anxiogena. Spre exemplu, in cazul unei persoane careia ii e frica de caini, ierarhia poate fi urmatoarea: contactul direct cu anumalele reprezinta un stimulul cel mai anxiogen; pozele cu caini reprezinta un stimul mai putin anxiogen; prezenta unor animale mici cu blana ( pisici, iepurasi, veverite), stimulul cel mai putin anxiogen.3. Ultima etapa consta in procedeul concret de desensibilizare. In aceasta etapa, consilierl ii cere subiectului sa se relaxeze cu ochii inchisi, in timp ce el ii descrie diverse scene incepand cu unele neutre si inaintand progresiv pe linia ierarhiei stimulilor generator de anxietate. Copilul este solicitat sa-si imagineze fiecare situatie descrisa, iar in momentul in care el spune ca simte teama, sedinta se incheie. Procesul de consiliere continua in alte sedinte, pana cand clientul devine capabil sa ramana relaxat in timp ce el iti reprezinta scene care inainte ii trezeau o stare de teama.

http://www.ueb.ro/dppd/Lector_univ.dr.Simona_Glaveanu_Consiliere_si_orientare_DFP.pdf

23. Tehnica asertiva

Aceasta tehnica poate fi utilizata atat ca modalitate de sensibilizare a copilului, cat si de de formare si dezvoltare a abilitatilor de a face fata diverselor situatii de viata. Ea este ineficienta indeosebi in cazul copiilor cu dificultati in stabilirea unor relatii interpersonal, datorita starii lor de anxietate, care-i impiedica sa se exprime liber sau sa-si manifeste sentimentele de afectiune. De asemenea, tehnica asertiva este recomandata si in cazul subiectilor care-si manifesta tendinta de a-i lasa pe altii sa ii manipuleze sau sa profite de pe urma lor. Prin antrenament asertiv, consilierul il poate invata pe consiliat sa-si exprime in mod “deschis si adecvat gandurile si

http://www.ueb.ro/dppd/Lector_univ.dr.Simona_Glaveanu_



sentimentele”. Procesul de consiliere bazat pe antrenament asertiv se desfasoara in doua etape: in prima etapa, comportamentul asertiv trebuie practicat direct in clasa in relatia concreta dascal-elev, iar in a doua etapa de catre copil in viata scolara si in afara scolii. O atentie deosebita trebuie acordata aici devoltarii la copil a unor deprinderi si abilitati de relationare interpersoanala.

In cazul copiilor timizi, acestia trebuie determinate sa adereseze celor din jur remarci directe si mai putin confortabile, dar fara ca in spatele acestora sa se afle sentimental de ostilitate, agresivitate, ura etc. Spre exemplu, copilul poate fi pus sa adreseze unor colegi din clasa remarci de tipul: “nu-mi place cum te-ai imbracat”, “nu-mi place cum ai scris tema”, “nu trebuie sa te porti urat cu ceilalti” etc.


24. Sculptura familial

Aceasta tehnica cu valoare terapeutica este desemnata sa ajute subiectul individual sau familia in evaluarea comportamentului propriu sau al celui specific altor membri ai familiei. Consilierul va stimula un menmbru al familiei sa preia rolul de sculptor, incurajand, totodata, pe ceilalti participanti. Sculptorul va realize o distribuire spatial a membrilor familiei, operatie care exprima perceperea acestora, atat a relatiilor dintre ei ( atractie, respingere, conflict, indiferenta) cat si dimensiunea apropierii si puterii in familie. Flexibilitatea tehnicii permite exteriorizarea trairilor, sentimentelor subiectilor considerate “material uman modelat”.

Sculptura familial reprezinta o parte a intalnirilor terapeutice de grup.

25. Consilierea individuala

Reprezinta unul din principalele mijloace de asigurare a legaturii dintre consilier si client. Sarcina consilierului va consta in a stimuli pacientul sa se elibereze de stres, demonstrand abilitatea unui bun ascultator. In mod constant va incuraja clientul furnizandu-I informatii despre oportunitatea realizarii unor activitati care sa-i aduca satisfactie si sa-I confere sentimental de independent si putere.Scopul consilierii este dual:- reducerea stesului prin oferirea suportului emotional- realizarea unui bun management al resurselor detinute de pacient prin pregatirea acestuia pentru a accepta schimbarea in propria viata.

Consilierul, oferind consiliere la momentul oportu, ajunge sa-l sprijine pe clinet in sensul stimularii pentru a-si exteriorza sentimentele negative si pentru a recepta cu usurinta noi perceptii, experiente, optiuni.

26. Conferinta de caz familial

La aceste intalnirei tip conferinta participa alaturi de membrii familiei si profesionisti care contribuie la rezolvarea cazului: asistent social, medic, psiholog, jurist, ofiter de politie.


Scopul acesteia consta in sprijinirea clientilor pentru a-si asuma responsabilitatea, a-si spori controlul asupra propriilor vieti.Intrebarile la care se incearca sa se raspunda in cadrul acestor intalniri sunt:- cine are o problema?- de ce a aparut aceasta problema?- ce efecte produce aceasta problema asupra membrilor familiei?- cine poate ajuta la solutionarea problemei?

Specialistii au concluzionat importanta participarii la conferinta a subiectilor varstnici, aspect care solicita o serie de abilitati de comunicare ala consilierului.

metode de consiliere a familiilor persoanelor cu handicap

Documents