METODE ACTIV - INTERACTIVE DE PREDARE ŞI EVALUARE

CONTOMAN ELENAPOP MARIAȘCOALA GENERALĂ ,,I.G.DUCA’’PETROȘANI

I. METODE ACTIVE-PROBLEME GENERALE

Jean Vial în lucrarea ,,Histoire et actualite des méthodes pedagogique '' afirma că nu se poate spune că metodele sunt neutre , libere de orice ipotecă ideologică deoarece ,, atunci când devin active vizează persoana ,o persoană care trebuie protejată înainte de a fi promovată '' (apud Alina Pamfil , ,, Limba și literatura română . Structuri didactice deschise '', cap. ,,Elemente de proiectare '',Editura Paralela 45 ,2003, p.45). Metodele active își propun , ca prim obiectiv ,recrearea obiectului cunoașterii. Rolul central îi aparține elevului ,profesorul fiind acum expertul care sfătuiește și-i conduce pașii . Finalitatea metodei trece însă dincolo de reconstrucția obiectului și vizează dezvoltarea personală a elevului :construind și descoperind cunoștințe ,elevul se construiește și se descoperă pe sine , iar acest traseu dublu orientat face cu putință nu numai inițierea ,ci și inițiativa.Tehnicile predilecte sunt aici: discuția ,dezbaterea ,jocul de rol ,simularea,harta lecturii ,analiza pe roluri ,harta personajelor,expunerea realizată de elevi,lectura prospectivă ,proiectul etc..Varianta dimensionată social a metodei active este metoda învățării prin colaborare. Ea propune, prin munca în grupe, să transforme clasa dintr-un grup amorf într-o colectivitate dinamică și coerentă. Această direcție rescrie teza piagetiană ce informează metodele active -,,a gândi înseamnă a opera''- în termenii ,,a gândi înseamnă a coopera'' .Aplicarea acestei variante presupune fixarea mărimii grupelor ,a rolurilor ,precum și fixarea modului de desfășurare a secvenței de lucru prin colaborare . Programele moderne includ metode active care se îndepărtează de predarea tradițională sau de transmiterea convențională a informațiilor, pentru a obține, în schimb, din partea tuturor o participare activă la rezolvarea problemei pusă în discuție. Alegerea metodelor reprezintă un aspect de fond și nu de formă .Ea se realizează în funcție de participanți, dar și de obiectivele propuse. Metodele active se bazează pe examinarea problemelor în grupuri mici și pe discuții dirijate, conform schemei de desfășurare a sesiunilor de formare sau instruire specifice formării adulților . Ca formulă de educație centrată pe persoana – subiect ,ele răspund unor principii .Aceste principii ne sunt enumerate în lucrarea Marianei

Dragomir, ,,Managementul activităților didactice. Eficiență și calitate '',cap.III: ,, Curriculum și modalități de abordare ''; subcap.B:,,Managementul de curriculum. Managementul clasei; IV.Strategii și metode didactice '',Editura Eurodidact,2003,p.79: ● profesorii, elevii și ceilalți parteneri educaționali își împart responsabilitatea învățării ; ● climatul în care se desfășoară activitatea trebuie să fie formativ ; ● scopul activității este acela de a învăța cum să învățăm ceea ce ne interesează ; ● disciplina necesară se transformă în autodisciplină ; ● evaluarea devine autoevaluarea ; ● profesorul este receptat ca furnizor de resurse ale învățării. Utilizarea metodelor active necesită un nou tip de comunicare ce se produce prin asumare, nu prin manipulare.Metodele formării și instruirii participative moderne pot fi folosite în combinație cu cele tradiționale. De altfel ,nu se poate face o delimitare fermă între metodele tradiționale si cele moderne , ci că ,în funcție de abordările profesorului , bariera dintre ele se atenuează sau chiar poate să dispară. Metodele de participare active au meritul de a genera contexte în care se manifestă diferențele. Aplicarea lor duce, așa cum afirmă Mariana Dragmir în lucrarea citată ,, la provocări ale indivizilor dea-şi reorganiza experienţele, ca urmare a participării active la viaţă şi la lucrul în grup”(Mariana Dragomir, op.cit.,p.80).Alegerea metodei nu reprezintă un scop în sine,ci se realizează în funcţie de obiectivele propuse,conţinuturile de învătare aferente,ţinându-se cont şi de modalităţile de integrare adecvată în strategia generală.

II. TIPURI DE METODE ACTIVE ŞI INTERACTIVE

1. Discuţia în grup – reprezintă un proces de gândire împreună, de împărtăşire a ideilor,de explorare a problemelor.Cei ce învaţă lucrează împreună,în grupuri, pe activităţi structurate de profesor sau de ei înşişi.

2. Reţeaua de discuţie - este recomandată dacă tema permite abordări contradictorii.După stabilirea temei de discuţie, profesorul adreseaza o întrebare prin care se solicită un raspuns pozitiv sau negativ argumentat.Elevii identifică argumentele, dupa care completează, individual, o listă cu argumentele care conţin răspunsul afirmativ şi o altă listă cu cele care susţin răspunsul negativ.Tot în perechi se construiesc apoi două liste mai lungi cu argumente pro şi contra. Fiecare pereche va lucra cu o altă pereche, adăugînd argumente pe ambele liste. Se va reflecta apoi asupra argumentelor şi fiecare îşi va stabili o poziţie , pro sau contra.

3. Dezbaterea în grup - are obiective diferite: pe de o parte cuprinde activităţi orientate asupra sarcinii, pe de altă parte are drept scop deblocarea, înţelegerea,exprimarea sentimentelor. Accentul este pus pe o anumită problemă faţă de care se manifestă opinii, sentimente sau căreia i se acordă valori diferite.Alegerea temei se face mai uşor dacă ea poate fi exprimată sub forma unei întrebări.

4. Jocul de rol – este o metodă antrenantă și atractivă. Membrii grupului pun pun în scenă o problemă sau o situaţie cuprinsă într-un text scris.Scena este urmată de o dezbatere şi poate fi rejucată cu schimbare de persoane sau de situaţie . Jocul de rol are ca avantaj dezvoltarea abilităţilor de relaţionare ,dar şi dezvoltarea empatiei prin cultivarea sensibilităţii faţă de oameni şi situaţii. Eficienţa metodei constă în faptul că cei antrenaţi se obişnuiesc să se conducă pe ei însăşi, să lucreze cu alţii ,să-şi corecteze greşelile în relaţie cu alţii pe măsură ce învaţă să facă faţă problemelor vieţii de grup.

5. Studiul de caz – este metoda participativă poate cea mai răspândită. Un,,caz” poate fi o situaţie reală, un crâmpei de viaţă petrecută la un moment dat sau o situaţie imaginară prezentată participanţilor pentru a discuta toate aspectele şi consecinţele ei, pentru a o rezolva, trecând de la puncte de vedere diferite la un consens în căutarea soluţiilor şi pentru a trage concluzii în urma deciziei de grup.

6. Spargerea gheţii - deşi specifică sesiunilor formării adulţilor, poate fi adaptată şi la clasă și utilizată, cu precădere, pentru a-i determina pe membri unui grup să se familiarizeze unii cu alţii. Profesorul invită participanţii să fie activi, formând,la întâmplare, grupuri de două persoane şi solicitând membriloor fiecărui grup să caute informaţii unul despre altul, timp de cinci minute.Va solicita apoi participanţilor să prezinte grupului ceea ce a aflat de cel care i-a fost partener.

7. Exerciţiul aşteptării - se foloseşte la începutul sau la sfârşitul unei activităţi.La început se realizează o listă a aşteptărilor generale care se revede la sfârşitul activităţii şi se supune discuţiei de grup pentru a stabili gradul de satisfacţie al participanţilor. Profesorul, împreună cu grupul , va lua în discuţie aşteptările care au cea mai mare frecvenţă de apariţie ,apoi va cere grupului să gândească soluţii pentru realizarea acestor aşteptări.

8. Cubu l- se foloseşte atunci când se doreşte explorarea unui subiect din mai multe perspective.Se confecţionează un cub pe feţele căruia se notează cuvinte de tipul descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. Se anunță subiectul/tema, se împarte grupa în șase subgrupe cărora li se dau sarcini precise: descrie (culoare, formă ), compară (ce este asemănător / diferit), asociază (la ce te îndeamnă să te găndești), analizează (din ce este făcut, din ce se compune), argumentează (pro sau contra), După o etapă de activități se organizează un brainstorming, în urma căruia se definește forma finală care se trece pe postere.

9. Știu – Vreau să știu – Am învățat – se folosește pentru a face o actualizare a cunoștințelor dobîndite anterior. Se folosește o fișă sau se realizează o schemă pe tablă după modelul:

Știu Vreau să știu Am învățat În grupuri de patru, elevii fac o listă cu tot ceea ce știu deja despre tema abordată și completează fișele de lucru sau profesorul pe tablă completează coloana I. În aceleași formații, alaborează întrebări și se completează coloana II. Se citește textul informativ prin lectură individuală, după care se revine la întrebările listate și se conststă la care dintre ele s-a găsit răspuns. Se completează coloana III. Elevii compară apoi ceea ce cunoșteau cu ceea ce au învățat. Pentru întrebările la care nu s-a găsit răspuns, se discută și se identifică posibilele surse de informații.

10. Turul galeriei – este o metodă participativă care poate fi folosită pentru interevaluarea produselor unei activități de grup. După definitivarea posterelor, acestea se afișează. Celelalte grupe se deplasează pe la toate posterele, le citesc cu atenție și notează întrebări pe un post-it sau pe o foaie atașată posterului. În următoarea etapă, fiecare grupă răspunde întrebărilor care i-au fost adresate sau aduce argumente / informații suplimentare. Rolul profesorului este acela de a organiza / monitoriza activitatea și de a conduce discuția finală care se va încheia cu concluzii unanim acceptate de către toți participanții.

III. METODE ACTIVE DE EVALUARE

Evaluarea în învăţământ este o problemă veche cu conotaţii noi, un subiect controversat datorită, în special, încărcăturii sale morale (deoarece se fac clasificări şi selecţii).

Ca şi concept evaluării i se dau mai multe accepţiuni. Ioan Jinga defineşte evaluarea ca fiind un proces de comparare a rezultatelor activităţii instructiv – educative cu obiectivele planificate (evaluarea calităţii), cu resursele utilizate (evaluarea eficienţei), sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).

Studiind definiţiile se observă că:- evaluarea este un proces (nu un produs), deci o activitate etapizată

desfăşurată în timp;- ea nu se rezumă la notarea elevilor, ci vizează domenii şi probleme

mult mai complexe;- evaluarea implică un şir de măsuri, comparaţii, aprecieri, pe baza

cărora se pot adopta anumite decizii menite să optimizeze activitatea din domeniile supuse evaluării şi, în ultimă instanţă, rezultatele obţinute.

Activitatea didactică, indiferent de tipul instituţiei de învăţământ, se desfăşoară în conformitate cu anumite finalităţi, cunoscute sub denumirea de obiective pedagogice sau didactice. Pentru atingerea lor la un nivel de performanţă cât mai ridicat, intră în joc resursele materiale dar şi cele umane, au loc procese de planificare, de organizare, de dirijare, de control şi evaluare, toate acestea împreună vizând atingerea obiectivelor pedagogice stabilite. De priceperea utilizării resurselor şi de capacitatea de conducere a procesului de învăţământ (deci de strategia didactică) depind, în ultimă instanţă, performanţele şcolare obţinute de elevi.

Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat întregului proces de învăţământ care urmăreşte măsurarea cantităţii cunoştinţelor dobândite, ca şi valoarea, nivelul, performanţele şi eficienţa acestora la un moment dat, oferind soluţii de perfecţionare a actului didactic. A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina măsura în care obiectivele programului de instruire au fost atinse, precum şi eficienţa metodelor de predare – învăţare.

Acesta este punctul final dintr-o succesiune de acţiuni, precum: Stabilirea scopurilor pedagogice; Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor; Măsurarea rezultatelor aplicării programului.Relaţiile funcţionale dintre acţiunile de evaluare a rezultatelor şcolare, pe de o

parte, şi procesele de instruire şi educare, pe de altă parte, relevă funcţiile fundamentale ale evaluării în activitatea şcolară.

Prima dintre acestea este de constatare şi apreciere a rezultatelor produse. Următoarea vizează cunoaşterea factorilor şi situaţiilor care au condus la obţinerea rezultatelor constatate, deci, o diagnosticare a activităţii desfăşurate.

Rostul evaluării rezultatelor şcolare nu se limitează, aşadar, la cunoaşterea acestora şi la clasificarea şi ierarhizarea elevilor în funcţie de performanţele obţinute, ci constă, mai ales, în a stabili elementele izbutite ale procesului, precum şi aspectele nereuşite, punctele critice ce urmează să fie remediate.

În continuare, constatarea şi diagnosticarea oferă, prin datele şi informaţiile referitoare la starea procesului, sugestii pentru deciziile care urmează a fi adoptate cu privire la desfăşurarea activităţii în etapele următoare şi anticiparea rezultatelor posibile. Sub acest aspect, evaluarea îndeplineşte o funcţie de predicţie (pronosticare).

Prin urmare, cunoaşterea rezultatelor, explicarea acestora prin factorii şi condiţiile care le-au produs, precum şi prevederea desfăşurării activităţii în secvenţele următoare, constituie sensul şi funcţiile esenţiale evaluării.

Uneori, evaluarea este raportată numai la una din aceste operaţii, mai cu seamă la aprecierea rezultatelor.

Măsurarea constă în utilizarea unor procedee prin care se stabileşte o relaţie funcţională între un ansamblu de simboluri şi un ansamblu de obiecte, subiecte sau evenimente, conform unei caracteristici observabile.

Aprecierea presupune emiterea unei judecăţi de valoare asupra rezultatului unei măsurători, acordând o semnificaţie unui rezultat pe baza unui criteriu sau a unei scări de valori.

Decizia reprezintă concluziile desprinse din interpretarea datelor evaluării rezultatelor, mai ales din diagnosticarea activităţii care a produs rezultatele constatate, precum şi măsurile preconizate pentru înlăturarea neajunsurilor, în general pentru îmbunătăţirea activităţii în etapa următoare.

În desfăşurarea procesului evaluativ, măsurarea şi aprecierea (cele două etape importante) capătă semnificaţii şi coerenţă în funcţie de metoda utilizată în susţinerea acestui demers. În contextul metodologic ales pentru un anumit tip de evaluare, instrumentul în sine devine partea operaţională relaţională cu sarcina de lucru prin intermediul căreia elevul demonstrează abilităţi şi capacităţi specifice situaţiei de învăţare sau de evaluare.

Numeroase discuţii se poartă în legătură cu gradul de obiectivitate şi de precizie al metodelor de evaluare.

Sunt numeroase argumente „pro” şi „contra” utilizării exclusive a uneia sau alteia dintre metodele cunoscute. În realitate îmbinarea lor constituie soluţia cea mai potrivită.

Metoda de evaluare orală - este una dintre cele mai răspândite şi se poate aplica individual sau pe grupe de elevi.

Principalul avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea dialogului cadru didactic – elev., în cadrul căruia cadrul didactic îşi poate da seama nu doar „ce ştie” elevul, ci şi cum gândeşte el, cum se poate exprima, cum face faţă unor situaţii problematice diferite de cele întâlnite pe parcursul instruirii. Cu prilejul examinării orale, se poate cere elevului să-şi motiveze răspunsul la o anumită întrebare şi să-l argumenteze, dar acesta poate fi ajutat cu întrebări suplimentare atunci când se află în impas. Există, de asemenea posibilitatea de a corecta pe loc anumite erori.

Metoda are şi unele dezavantaje:- este mare consumatoare de timp, timp ce lipseşte cadrelor

didactice care dispun de un număr redus de ore la disciplină sau alta;- dificultatea de a alege pentru toţi elevii examinaţi întrebări cu

acelaşi grad de dificultate.Pentru a elimina aceste dezavantaje se pot stabili anumite restricţii

cu privire la durata examinărilor orale, în funcţie de vârstă; întrebările vor fi stabilite din vreme pentru a fi cât mai uniforme, ca grad de dificultate, pentru întregul grup de elevi supus verificării, formularea lor realizându-se clar şi precis, fără ambiguităţi.

Ca să-i fie mai uşor profesorul poate avea în faţă , pe durata examinării, o fişă de evaluare orală, după modelul următor:

Nr Numele şi Conţinutul Organizarea Prezentarea Concluzii

. crt

prenumele elevului

răspunsului conţinutului răspunsului ObservaţiiNOTA

FB B S NS FB B S NS FB B S NS

La conţinutul răspunsului se va ţine seama dacă acesta este corect şi complet, raportat la obiectivele pedagogice urmărite şi la conţinuturile predate.

Organizarea conţinutului se referă la coerenţă şi logică îndeosebi, în timp ce prezentarea răspunsului are în vedere fluenţa, claritatea, siguranţa, acurateţea limbajului, construcţia frazei (să fie logică şi corectă - gramatical), originalitatea. În funcţie răspunsurile date se marchează cu „x” caseta din dreptul calificativului. Semnificaţia simbolurilor utilizate este: FB - corespunzător notelor 10 şi 9; B – pentru 7 şi 8; S – pentru 6 şi 5; NS – pentru 4 şi mai puţin. Se pot utiliza simboluri diferite, la alegere, pentru a corespunde fiecărei note: 10-„+” sau 9-„x”.

Metoda de evaluare scrisă – este utilizată sub diferite forme : extemporal, teză, test, chestionar, referat, eseu, proiect, investigaţie şi altele.

Avantajul acestei metode este că asigură uniformitatea subiectelor (ca întindere şi dificultate) pentru toţi elevii supuşi evaluării şi posibilitatea de a examina un număr mai mare de elevi în acelaşi timp. Sunt avantajaţi, de asemenea elevii emotivi.

Are şi unele dezavantaje sau limite: la teste elevii pot ghici răspunsurile în cazul itemilor cu alegere multiplă. La extemporale sau teze se poate copia.

În cazul probelor scrise este dificil de apreciat anumite răspunsuri care sunt formulate ambiguu sau sunt incomplete, deoarece nu se pot cere lămuriri autorului.

Metoda de evaluare scrisă nu oferă aceleaşi posibilităţi de investigare a pregătirii elevilor (cunoştinţe, deprinderi, abilităţi, capacităţi, competenţe) ca evaluarea orală. În realitate, combinarea celor două metode le amplifică avantajele şi le diminuează dezavantajele.

Pentru evaluarea scrisă este necesar să se stabilească anumite criterii de apreciere.

Dumitru Muster propune următoarea repartizare a punctelor din scala de notare de la 1 la 10.

I. Pentru fondul lucrării:a. satisfacerea cerinţelor de conţinut 0 -6 puncteb. prezentarea conţinutului 0 - 1 puncte

II. Pentru forma lucrăriic. stil şi ortografie 0 -1 1/2 puncted. prezentarea grafică 0-1/2 puncte

III. Pentru factorul personal:e. caracter excepţional, impresie de 0-1 puncte_______________________________________TOTAL PUNCTE 0 -10 puncte

La cerinţele de conţinut trebuie să se ţină cont de volumul şi corectitudinea cunoştinţelor, de rigoarea demonstraţiilor (unde este cazul).este foarte important să nu se omită cunoştinţele esenţiale din materia supusă verificării (examinării)

Prezentarea conţinutului să se facă sistematic şi concis, într-un limbaj inteligibil. Elevul să facă dovada că are capacitatea de analiză şi sinteză, iar lucrarea (când este cazul) introducere, cuprins şi încheiere.

Forma lucrării presupune şi o anumită organizare a conţinutului (în funcţie de specificul acestuia), unele sublinieri, realizarea unor scheme, tabele şi grafice, pentru a pune în valoare anumite idei principale şi a-i permite corectorului să urmărească mai uşor aceste idei.

Pentru probele scrise care au 1 – 2 subiecte de tratat se poate folosi următoarea schemă de evaluare şi notare:

Satisfacerea cerinţelor de conţinut 0 – 6 puncte Organizarea conţinutului 0 - 1 punct Factorul personal şi de creativitate 0 -1 puncte_______________________________________TOTAL 0 – 9 puncte la care se adaugă 1 punct din oficiu (deoarece notarea se face cu note de la 10 la 1 şi nu de la 10 la 0)

Metoda de evaluare practică permite cadrului didactic să constate la ce nivel elevii şi-au format şi dezvoltat anumite deprinderi practice, capacitatea de „a face” nu doar de „a şti”. În funcţie de specificul obiectului de studiu această metodă se realizează printr-o mare varietate de forme (de la probele susţinute de elevi la educaţie fizică, unde există baremuri precise, la lucrările practice din laboratoare şi ateliere, unde elevii pot face dovada capacităţii de a utiliza cunoştinţele asimilate prin diverse tehnici de lucru).

Evaluatorii trebuie să stabilească anumite criterii, norme şi cerinţe pedagogice care nu trebuie să difere de cele formulate pe parcursul instruirii şi care să fie cunoscute şi de elevi, împreună cu baremurile de notare.

Evaluarea cu ajutorul calculatoruluiNoile tehnologii ale informaţiei, cu largi aplicaţii în toate

domeniile, a pătruns şi în învăţământ. Studii internaţionale de profil menţionează ca aplicaţiile noilor tehnologii ale informaţiei „ au fost experimentate în toate etapele procesului de învăţământ”

Învăţământul asistat de calculator, îşi propune obiective ambiţioase, cum sunt: dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii, a capacităţii de a emite judecăţi de valoare asupra unor rezultate, simularea operativă a unor soluţii posibile şi altele asemenea.

Experţii remarcă faptul că „informatica are un potenţial educativ foarte mare faţă de ceea ce ar putea oferii alte tehnologii. Informatica permite adaptarea învăţământului la cerinţele fiecărui elev, la ritmul lui de muncă, la aptitudinile intelectuale şi la nivelul său de cunoştinţe, deci, diversificarea modalităţilor pedagogice şi personalizarea învăţământului”.

Utilizat în evaluare calculatorul le oferă cadrelor didactice şi elevilor o mare diversitate de modalităţi.

Spre deosebire de metodele de evaluare tradiţionale, evaluarea cu ajutorul calculatorului este debarasată de orice elemente de subiectivism, ca şi de emoţiile care-i însoţesc pe cei mai mulţi dintre elevi la verificările curente şi la examene.

Această metodă economiseşte timpul, se schimbă însuşi raportul cadru didactic-elev, prin creşterea încrederii elevilor în obiectivitatea profesorilor.

Elevii înşişi se pot autoevalua pe parcursul muncii independente pe care o depun zilnic, beneficiind de feedback-ul atât de necesar unei învăţări eficiente şi performante.

Subiectele de verificare se fac astfel ca cei verificaţi să poată da răspunsuri la întrebări cu ajutorul simbolurilor literale şi cifrate, în care se folosesc nouă cifre şi litere. Aprecierea gradului de realizare a subiectelor se face după o grilă.

Modalităţile de utilizare a calculatorului în evaluarea pregătirii elevilor s-au diversificat, iar numărul adepţilor utilizării lui în evaluarea curentă creşte.

Evaluarea cu ajutorul calculatorului rămâne o problemă deschisă a cercetărilor interdisciplinare, dar şi a aplicaţiilor în toate structurile învăţământului.

Instruirea şi evaluarea asistate de calculator sunt considerate adevărate instrumente de vârf în instruire, utile şi eficiente şi, ca atare, sunt foarte mult utilizate.

Succesiunea de prezentare a itemilor din teste, conţinutul itemilor, resursele de context şi de informare operativă în timpul instruirii, elementele de manual şi dicţionar, textele, sunetele, imaginile, filmele şi animaţiile sunt şi pot fi obiecte software asupra cărora profesorul simte nevoia să aibă controlul pentru a le crea, modifica sau adapta în mod corespunzător pentru o utilizare eficientă.

Învăţământul modern nu poate neglija rolul activ al cadrului didactic în acest sens atât la noi, dar şi în multe alte ţări s-au adoptat măsuri radicale care să transforme profesorul într-un creator de resurse educaţionale şi utilizator eficient al unui software specializat pentru instruire într-o manieră asistată de calculator.

Scopul principal al oricărei testări este în primul rând, de a stabili în ce măsură au fost îndeplinite obiectivele didactice, conform unui curriculum şi a unui proces de instruire.

Evaluarea cu ajutorul calculatorului - creează premise pentru o evaluare modernă, obiectivă şi presupune existenţa unor programe care să testeze cunoştinţele elevilor şi să evalueze răspunsurile acestora.

Elementele cheie ale acestui tip de evaluare sunt băncile de itemi.Din punct de vedere al structurii întrebărilor itemii pot fi: închişi – de tip corect/greşit, adevărat/fals, da/nu, cu alegere

multiplă şi cei de tip pereche. deschişi –desenele lacunare, propoziţiile lacunare, eseurile.După locul de desfăşurare, evaluarea cu ajutorul calculatorului se

poate realiza: în clasă, fiind inclusă în programului obişnuit de instruire - se

utilizează îndeosebi testele de progres în laboratoare speciale – in cazul învăţământului la distanţă,

testele sunt sumative şi conţin un număr mare de itemi. Profesorul centralizează rezultatele pe o foaie de calcul Excel, sau le printează. Se realizează un feed-back automat pentru utilizatori.

Crearea unui program educaţional pentru evaluarea cunoştinţelor implică cunoaşterea unor limbaje de programare. Indiferent de limbajul sau de mediul vizual se urmăresc aceleaşi etape:

vizualizarea testului; parcurgerea itemilor; selectarea răspunsului; aşteptarea răspunsului corect; afişarea în funcţie de punctajul obţinut a unor cuvinte de laudă

sau după caz de atenţionare.

calcularea notei elevuluiAvantaje Obiectivitatea evaluării rezultatelor şcolare. Feed-back rapid atât pentru elev cât şi pentru profesor. Oferă posibilitatea unei diagnoze. Elevii îşi expun în mod independent cunoştinţele. Metodă rapidă şi eficientă de evaluare permite adaptarea

testelor la nivelul intelectual al elevilor. Dispar emoţiile. Limite Necesitatea existenţei bazei materiale, Există pericolul fraudei. Utilizarea calculatorului în procesul de evaluare creează

condiţii pentru o evaluare obiectivă Evaluarea asistată de calculator reprezintă o alternativă la

evaluarea făcută de cadrul didactic, asigurând condiţii egale de testare pentru toţi elevii (candidaţii).

Testarea asistată nu urmăreşte reducerea performanţelor elevilor, ci asigură flexibilitate şi eficienţă a evaluării superioară probelor tradiţionale.

IV. BIBLIOGRAFIE

1. Mariana Dragomir, ,,Managementul activităților didactice. Eficiență și calitate '', Editura Eurodidact, 2003, p.79;

2. Jinga, Ioan , Istrate, Elena (coordonatori) - Pedagogie, Editura All,2008;3. Neacşu , I – Instruire şi învăţare, Editura Ştiinţifică,Bucureşti,1990;4. Niculescu,Rodica Mariana – Pedagogie generală,Editura Scorpion,

Bucureşti,1996 .

FIŞĂ DE ÎNSCRIERE

LA SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL

„ EDUCAŢIA- MEREU UN DRUM SPRE CUNOAŞTERE ”Ediţia I

- 7 MAI 2011-

NUME ŞI PRENUME: CONTOMAN ELENA

SPECIALIZAREA: PROFESOR LIMBA ROMÂNĂ

UNITATEA ŞCOLARĂ : ŞCOALA GENERALĂ „I.G.DUCA”

PETROŞANI

TELEFON: 0742236455

E-MAIL: elenacontoman@yahoo.com

SECŢIUNEA: PROFESORI

TITLUL LUCRĂRII: METODE ACTIV - INTERACTIVE DE PREDARE ŞI EVALUARE

AUTORI: CONTOMAN ELENA, POP MARIA

Materiale necesare prezentării : -