În Mesopotamia au existat unele dintre cele mai importante civilizații din lumea antică, precum sumerienii, akkadienii, babilonienii, și asirienii. Aici au existat și unele culturi preistorice majore, precum Ubaid și Jemdet Nasr, precum și orașul Jarmo . Regiunea Mesopotamiei a fost considerată de mulţi istorici ca fiind locul de unde au pornit toate civilizaţiile lumii. Ba chiar mai mult, adepţii existenţei unei grădini a Edenului o plasau peA aceasta chiar aici între cele două râuri istorice. Mesopotamia este locul unde s-au dezvoltat regatele antice şi civilizaţiile sumerienilor, akkadienilor, Asiria şi Babilonul.

Limba și scrierea

Prima limbă scrisă din Mesopotamia a fost limba sumeriană, o limbă izolată. Mai apoi, o limbă semitică, limba akkadiană, a devenit limba dominantă, deși sumeriana a fost păstrată în scopuri administrative, religioase, literare și științifice. Diferite varietăți de akkadiană au fost folosite până la sfârșitul perioadei neobabiloniene. Apoi, limba aramaică, deja mult vorbită în Mesopotamia, a devenit limba oficială a Imperiului Persan. Limba akkadiană a fost apoi foarte puțin folosită, ca și sumeriana, doar în temple, pentru câteva secole. Dezvoltarea scrisului

Mesopotamia a fost unul dintre primele, dacă nu chiar primul loc din lume unde a apărut scrisul. Prima

formă de scris a fost reprezentată de pictograme, imagini ce reprezentau obiecte sau idei. La sfârșitul

mileniului IV î. Hr., acest sistem a fost simplificat și abstractizat, evoluând în scrierea cuneiformă, un

sistem pe bază de silabe. Această formă de scriere s-a răspândit apoi în mare parte din Orientul Apropiat.

Akkadienii, elamiții, hittiții și asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăblițe de lut, cu un

bețișor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme.

Religia mesopotamiană este cea mai veche religie cunoscută. Mesopotamienii credeau că lumea este un

disc plat, înconjurat de un spațiu uriaș, gol, și deasupra, raiul. Ei mai credeau că apa se găsește peste

tot, și că Universul a apărut din această mare enormă. Religia mesopotamiană era politeistă adică

oamenii credeau în mai mulți zei. Deși credințele descrise mai sus erau comune tuturor

mesopotamienilor, au existat și variații regionale. doctorii meospotamieni nu erau foarte avansați din

punct de vedere medical, așa că oamenii preferau să ceară ajutor de la zei.

Viața de familie

Viața era foarte grea pentru oamenii obișnuiți din Mesopotamia antică. Mortalitatea infantilă era foarte

ridicată, băieții munceau alături de părinții lor iar fetele rămâneau acasă, învățând gătitul și având grijă de

copiii mai mici. Băieții din familiile mai bogate aveau posibilitatea de a studia. Femeile aveau dreptul să

dețină proprietăți și, pentru motive întemeiate, să obțină un divorț. Cand se casatoreau, locuitorii

Mesopotamiei isi puneau o statueta deasupra patului unde dormeau, avand credinta ca aceasta le va

purta de grija. Stilul de viata al acestora era deosebit comparativ cu al locuitorilor Egiptului antic, unde

barbatului ii era permis sa aiba una sau mai multe sotii.

Agricultura

Resursele alimentare din Mesopotamia erau relativ abundente datorită celor două râuri de la care provine

numele regiunii, Tigru și Eufrat. Deși solul din apropierea râurilor era fertil, și potrivit pentru recolte,

porțiunile de pământ aflate la distanță mai mare de apă erau aride, și nelocuibile. Din acest motiv,

dezvoltarea sistemelor de irigații a avut o mare importanță pentru coloniștii Mesopotamiei. Alte inovații

mesopotamienie sunt controlul apelor prin baraje, și utilizarea apeductelor. Primii coloniști ai pământurilor

fertile din Mesopotamia utilizau pluguri de lemn pentru a afâna solul înainte de plantarea recoltelor, cum

ar fi orzul, ceapa, vița de vie, napii sau merele. Mesopotamienii au fost unul din primele popoare care au

produs bere și vin. Clima adesea instabilă a Mesopotamiei a pus probleme agricultorilor; adesea recoltele

erau distruse, de aceea erau folosite surse alternative de alimente, precum vaci sau oi.

Tigru și Eufrat

Cele două râuri care înconjurau Mesopotamia antică erau Tigru și Eufrat. Aceste două râuri fertilizau

solurile aride. În plus, întrucât precipitațiile erau atât de reduse, apa din râuri reprezenta principala lor

sursă de apă. Pentru a evita distrugerea recoltelor, oamenii irigau culturile ei trebuiau așadar să colecteze

și să controleze apa, cu ajutorul barajelor. Odată cu construcția unui baraj, în special într-ul loc mai înalt,

apa astfel închisă nu mai curgea la vale. Acest lucru reprezenta o problemă pentru orașele din aval, care

porneau războaie din aceste motive.

Economia

Existau diferențe foarte mari din punctul de vedere al banilor și al averii între oamenii bogați și oamenii de

rând. Oamenii obișnuiți depindeau foarte mult de recoltele lor, deoarece aveau bani foarte puțini. Oamenii

bogați aveau foarte mulți sclavi, și de obicei aveau foarte mulți bani.

Transporturile

Majoritatea oamenilor din Mesopotamia preferau să călătorească pe apă, și nu pe uscat, deoarece era

mai convenabil. Ei construiau bărci din stuf, și le era ușor să meargă și prin zone mlăștinoase. Mai târziu,

după invenția roții, au fost folosite și carele, în special de către oamenii înstăriți

Istoria recent

Un pandantiv mesopotamianRegiunea a fost apoi ocupată de către Imperiul Persian, fiind organizată sub

forma a două satrapii, Babilonia în sud, și Athura în nord. În această perioadă, 500-330 î.Hr., Persia, o

națiune vorbitoare a unei limbi indo-europene a devenit cea mai importantă putere a lumii. După cucerirea

Persiei de către Alexandru cel Mare, satrapiile au devenit parte a Imperiului Seleucid, până la distrugerea

sa, de către Armenia Mare, în 42 î. Hr. Cea mai mare parte a Mesopotamiei a devenit apoi o parte a

Imperiului Partian al Persiei, ce a rezistat până în 224 d. Hr. Ctesifon a devenit capitala Imperiului

Parthian. Partea de nord-vest a devenit romană, fiind organizată în două provincii, Osrhoene și

Mesopotamia În timpul Imperiului Persian al Sasanizilor, Mesopotamia a primit numele de Del-e Iranshahr

însemnând "Inima Iranului", iar metropola Ctesifon (pe râul Tigru), a devenit capitala Persiei, deși se afla

în Mesopotamia. La începutul secolului VII d.Hr., califii Imperiului Arab au ajuns la putere în Damasc și au

anexat întreg Imperiul Sasanid. Mesopotamia a fost prin urmare reunită, sub arabi, însă guvernată ca

două provincii, partea de nord, având capitala la Mosul și partea de sud având capitala la Bagdad. Mai

târziu, Bagdad a devenit și capitala califatului, și capitala întregului Imperiu Arab până în 1258. Între 1508

și 1534 d.Hr., persienii au controlat Mesopotamia. În 1535 d.Hr., turcii otomani au cucerit Bagdadul. În

timpul Ocupației Imperiului Otoman, Mesopotamia a fost condusă ca trei vilayate, sau teritorii, separate:

Mosul, Bagdad, și Basra, care includea și teritoriul care este astăzi Kuwait. La sfârșitul Primului război

mondial Mesopotamia a fost ocupată pentru scurt timp de britanici, care au organizat guvernul regiunii

care este astăzi Siria și Irak sub un singur conducător hașemit. În 1920 a fost creat de către britanici

statul național irakian, cu granițele sale moderne, și incluzănd și teritoriul Kuwaitului de astăzi. Kuwait,

care făcuse parte din Provincia Basra în timpul stăpânirii otomane, și-a declarat independența în 1961.