meseria de actrita...cu indica]ia s` mearg` la cel mai mare bijutier din londra ca s`-[i ridice...

$: MESERIA DE ACTRITA...cu indica]ia s` mearg` la cel mai mare bijutier din Londra ca s`-[i ridice ceasul din aur pe care \l comandase special pentru ea. *** Atunci când Red se \ntoarse$

LINDA HUDSON

Meseria de actri]`

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

– De ce faci atâta g`l`gie? Ce \nseamn` asta?Red McGee suna la u[` de aproape cinci minute [i b`rbatul \nalt

care venise s`-i deschid` p`rea furios."Probabil c` a bùt cam mult asear`...", \[i spuse tân`ra.|mbr`cat numai \ntr-un halat din prosop, individul avea p`rul

ciufulit, ochii ro[ii [i umfla]i [i o barb` neras` de trei zile.Red [ovì câteva clipe. Se a[tepta s`-i r`spund` o femeie, nu un

b`rbat, a[a c` se gândi s` verifice dac` nu gre[ise num`rul casei.– Bun` ziua! Aici st` doamna Saint-Aubyn?– Da, dar...– Trebuie s`-i vorbesc.Red vru s` intre, dar b`rbatul \i bar` drumul.– |n ce problem`? o \ntreb` el repezit.– |i voi comunica dânsei despre ce este vorba.– |mi pare rù, dar nu se poate.Indignat`, Red \[i puse mâinile \n [olduri.

giannijollys

– {i de ce m` rog?

– Pentru c` este \n pat.

Când vru s` se uite la ceas, Red \[i aduse aminte c` \l amanetase.

– La ora asta? E aproape vremea prânzului, nu?

– {i ce dac`?

U[or jenat`, Red nu [tiu ce s` mai spun`. |[i zise \n sinea ei c`

poate nu din cauza alcoolului ar`ta individul atât de r`u, ci din

cauza unei nop]i pasionate de dragoste...

"Totu[i, noaptea pasionat` nu justific` barba neras` de trei

zile... Dar poate c` e genul de macho ceva mai necioplit..."

Persoana din fa]a ei p`rea a avea \n jur de treizeci de ani [i ar fi

putut fi destul de seduc`tor dac` ar fi ar`tat ceva mai \ngrijit.

"Dac` `sta e genul de b`rbat care \i place doamnei Aubyn, nu e

treaba mea... \[i spuse Red.

Apoi ad`ug` cu voce tare:

– A[ vrea s` m` \nscriu la cursurile de dic]ie.

– Doamna Saint-Aubyn nu d` lec]ii \n weekend. Sun` luni!

Inten]iona s`-i trânteasc` u[a \n nas, a[a c` ea \[i vâr\ un picior

\n deschiz`tur`.

– Uite ce este, domnule, n-am prea mult timp de pierdut.

A[ vrea s` \ncep cursurile s`pt`mâna viitoare.

– }i-am mai spus o dat`, doamna Saint-Aubyn nu poate fi

abordat` acum!

– Ai putea m`car s` te ui]i \n agenda dânsei!

Red \ncepea s` se \nfurie [i atunci când o f`cea, accentul ei

australian devenea foarte pronun]at... Dar individul era de

neclintit.

6 LINDA HUDSON

– Vino luni.

– Nu. Dac` tot sunt aici, sunt sigur` c` putem s` aranj`m ceva

chiar acum.

– |nc`p`]ânat` mai e[ti! }i-am mai spus c` nu po]i s-o vezi.

Apoi repet` accentuând fiecare silab`, ca [i cum s-ar fi adresat

unei \napoiate mintal:

– Sun-n` luni!

|nfuriat` la culme, Red \[i scutur` coama de p`r ro[covan.

– Te rog s` nu m` iei drept proast` numai pentru c` vin din

Australia! exclam` ea.

– Proast` ai zis? P`i asta [i e[ti, dar nu pentru c` vii din Australia.

Dup` câte se pare, e un defect din na[tere!

– Oh! Dobito...

|n clipa aceea \[i f`cu apari]ia \n cadrul u[ii o femeie frumoas`,

\mbr`cat` \ntr-o rochie de cas` din m`tase de culoare pastel.

– Ce s-a \ntâmplat?

Vorbise cu o claritate atât de des`vâr[it`, \ncât Red trase

concluzia c` era vorba despre profesoara de dic]ie.

Doamna Saint-Aubyn r`mânea elegant` [i sigur` pe ea chiar [i \n

capot de cas` [i chiar [i dup` ce... petrecuse o noapte de dezm`]

total... Dar era mult mai \n vârst` decât \[i imaginase Red. P`rea s`

aib` pe pu]in [aizeci de ani, adic` aproape dublul vârstei b`rbatului

care \i deschisese u[a.

"E un gigolo!" \[i spuse Red privindu-l dispre]uitor.

– A[ vrea s` iau lec]ii de dic]ie, \i spuse ea doamnei Saint-Aubyn.

– Ai [i nevoie se mul]umi s`-i r`spund`. Intr`!

Puse apoi mâna pe um`rul nesuferitului macho.

MESERIA DE ACTRI}~ 7

– M` ocup eu de ea, Linus. |ntoarce-te \n pat. Probabil c` e[ti

istovit.

Acesta nu se l`s` mult rugat [i Red o urm` pe doamna

Saint-Aubyn \n holul de la intrare.

– E[ti australianc`? o \ntreb` ea pe fat` deschizând registrul cu

program`ri.

– Da, \i r`spunse Red, u[or provocator.

– De ce vrei s` iei lec]ii?

– Sunt actri]`.

Doamna Saint-Aubyn d`du din cap cu un aer \n]eleg`tor.

– {i aici rolurile sunt rare pentru o australianc`!

– Din p`cate, da. Am fost la mai multe audi]ii la care mi s-a spus

nu imediat ce am deschis gura. Ieri am fost trimis` din nou la

plimbare când \ncercam s` ob]in un rol \ntr-un serial de televiziune

care urmeaz` s` fie filmat la Londra. Regizorul mi-a spus c` nu voi

ajunge la nici un rezultat din cauza acestui accent care, din câte se

pare, reprezint` un mare handicap \n Marea Britanie. M-a sf`tuit s`

iau lec]ii cu dumneavoastr` ca s` scap de el.

– Când vrei s` \ncepi?

– Luni.

– E imposibil. |n perioada asta sunt foarte ocupat`, dar peste

trei luni...

– Nu pot s` a[tept atât de mult...

– Pentru c` speri s` ob]ii un alt rol, nu-i a[a?

– Cu accentul `sta nu pot s` ob]in nimic! exclam` Red

descurajat`.

Doamna Saint-Aubyn consult` din nou registrul

8 LINDA HUDSON

– Unul din elevii mei a plecat de curând \ntr-un turneu [i [i-a

anulat programarea. N-aveam de gând s` iau pe nimeni \n locul lui,

dar dac` insi[ti atât de mult...

– Oh! V` mul]umesc! Pentru mine e o chestiune vital`!

Când dori]i s` vin?

– Mar]i la ora unsprezece.

– Cât cost` lec]iile?

Red nici nu clipi când doamna Saint-Aubyn rosti cifra, precizând

c` era vorba despre un aranjament pentru zece lec]ii. Era foarte

scump, dar tân`ra se a[tepta la acea sum`.

– Bine, voi fi aici mar]i la ora unsprezece.

– Cum te nume[ti?

– Red McGee.

Peste câteva clipe, \n timp ce o conducea spre ie[ire, doamna

Saint-Aubyn \i spuse pe un ton categoric:

– Te rog s` nu mai suni la u[a mea \n weekend!

Pentru c` atunci primea vizita amantului ei, nu-i a[a? Cum \i

spusese? Linus? Pff! Ce nume caraghios!

Doamna Saint-Aubyn se gr`bise atât de mult s` se \ntoarc` la el,

\ncât abia a mai apucat s`-[i ia r`mas-bun.

Când ajunse \n strada m`rginit` de copaci b`trâni din cartierul

reziden]ial Pimlico, viitoarea actri]` arunc` o privire imobilului

elegant datând de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea.

V`zând jaluzelele l`sate la una din ferestrele de la primul etaj, \[i

spuse c` probabil acolo dormeau, sau mai degrab` nu dormeau,

Linus [i doamna Saint-Aubyn...


Red lu` metroul ca s` ajung` la micul apartament pe care \l

\mp`r]ea cu Jenny, o actri]` care era cu vreo doisprezece ani mai

mare ca ea.

Jenny fluier` când afl` cât vor costa lec]iile.

– Cum ai de gând s` faci rost de banii `[tia?

– Mi-am amanetat ceasul.

– Cel pe care ]i l-a d`ruit tat`l tù când ai \mplinit dou`zeci [i

unu de ani?

– Da.

– Oho! {i ce va spune atunci când va afla?

– De unde s` afle? Este \n Australia!

– N-ar fi trebuit s` faci a[a ceva!

– N-avea decât s`-mi trimit` bani. Asta i-am cerut de ziua mea.

Dar tat`l ei considerase c` \i d`dea destui bani ca s` poat` trì [i

\n loc s`-i trimit` un cec baban, a[a cum spunea Red, se pomenise

cu indica]ia s` mearg` la cel mai mare bijutier din Londra ca s`-[i

ridice ceasul din aur pe care \l comandase special pentru ea.

***

Atunci când Red se \ntoarse la doamna Saint-Aubyn pentru

prima lec]ie, sexagenara, \mbr`cat` [i machiat` p`rea mult mai

tân`r`. Nu observ` nicìeri vreo urm` de Linus sau de vreun domn

Saint-Aubyn!

10 LINDA HUDSON

Prima lec]ie decurse foarte bine. Doamna Saint-Aubyn o \nv`]`

pe eleva ei primele elemente indispensabile: cum s`-[i foloseasc`

vocea [i respira]ia, cum s` rosteasc` vocalele...

– Vino vineri la aceea[i or`, \i spuse ea dup` ce \i d`duse s` fac`

ni[te exerci]ii pentru modularea vocii.

***

– Dac` nu \ncetezi, o s`-mi ies din min]i! strig` la ea Jenny.

Nu vezi c` m` intereseaz` emisiunea asta?

De aproape o or` Red, f`cea cu con[tiinciozitate exerci]iile

vocale \n timp ce prietena ei se uita la televizor.

– Doamna Saint-Aubyn mi-a spus s` exersez pân` când devine

totul natural.

– Ai putea s` te duci \n camera ta! M-am s`turat s` te tot aud!

Red se uit` la ea, indignat`.

– Exagerezi! {tii foarte bine c` nu am prea mult timp la

dispozi]ie. Dac` nu reu[esc s` ob]in un rol important timp de un

an, tat`l meu m` va obliga s` m` \ntorc acas`!

– Totu[i, nu te poate for]a!

– Se vede c` nu-l cuno[ti!

|ncepu s` scoat` vocalize: oooo.... aaaa...

Exasperat`, Jenny arunc` \n ea cu o pern` [i \[i astup` urechile.

– Da, o s` \nnebunesc din cauza ta!


***

Dup` câteva lec]ii, Red f`cuse atât de multe progrese, \ncât a

reu[it s` filmeze o reclam`. E adev`rat c` nu avea mare lucru de

spus. Trebuia doar s` rosteasc` de câteva ori numele produsului

oftând de pl`cere... dar cel pu]in era un \nceput!

|ncântat`, \i trimise tat`lui ei o carte po[tal` care reprezenta

palatul Buckingham.

"Drag` tat`,

Am semnat de curând un contract interesant!

Pupici

Red"

"Dup` asta o s` m` lase lini[tit` o bucat` de vreme", \[i spuse ea

aruncând cartea po[tal` \n cutie.

Atunci când era foarte atent`, reu[ea acum s` vorbeasc` \ntr-o

englez` aproape perfect`, f`r` accent australian. |[i d`dea \ns`

seama c` \nc` mai avea multe de f`cut, a[a c` se hot`r\ s`-[i ofere

câteva lec]ii suplimentare cu banii câ[tiga]i din spotul publicitar.

Era deja trecut de ora [ase seara când Red, pe când se \ntorcea

acas` cu metroul, realiz` c` se afla \n apropierea casei doamnei

Saint-Aubyn. Ce-ar fi s` se duc` s`-i cear` s-o \nscrie chiar acum la

cursurile suplimentare?

12 LINDA HUDSON

"E lumin` la ea, \nseamn` c` este acas`", constat` tân`ra când

ajunse \n fa]a casei ar`toase a profesoarei sale.

Dar nu r`spunse nimeni când sun` prima oar` la u[`... [i nici

când sun` a doua oar`. Tocmai se preg`tea s` plece, când i se p`ru

c` aude \n`untru un zgomot ciudat, ca [i cum ar fi scâncit un copil.

U[or \ngrijorat`, dar [i curioas`, se aplec` [i s`lt` clapa din metal

care acoperea deschiz`tura destinat` coresponden]ei.

– Dumnezeule mare! exclam` tân`ra.

Probabil c` doamna Saint-Aubyn alunecase pe ceva [i c`zuse...

pentru c` z`cea la baza sc`rilor [i \ncerca s` se târasc` pân` la u[`.

– Ajutor! gemu ea.

Red nu st`tu mult pe gânduri.

– Sta]i pe loc! Voi chema o ambulan]`!

Alerg` pân` la casa vecin` [i sun` \ndelung la u[`, b`tând din

când \n când [i cu pumnii \n ea.

– Ce maniere sunt astea? exclam` b`rbatul \ntre dou` vârste

care veni s`-i deschid`. Ce te-a apucat de...

– Doamna Saint-Aubyn a suferit un accident, i-o retez` Red.

V` rog s` chema]i o ambulan]` [i poli]ia, ca s` deschid` u[a...

La \nceput destul de ne\ncrez`tor, vecinul doamnei Saint-Aubyn

vru mai \ntâi s` vad` cu ochii lui \nainte de a da telefon. Dup` ce

constat` c` Red nu-l min]ise, \[i schimb` comportamentul.

|n mai pu]in de cinci minute, o ma[in` a poli]iei oprea \n fa]a

locuin]ei profesoarei de dic]ie. Dând ocol casei, Red [i vecinul

descoperiser` c` la primul etaj r`m`sese o fereastr` deschis`.

– E prea \ngust`, nu va putea nimeni s` se strecoare prin ea,

spuse poli]istul.


– Ba eu pot, \l asigur` Red. Mi-ar trebui \ns` o scar`.

– Am eu una, exclam` vecinul.

– S` mergem dup` ea.

Unul din poli]i[ti cl`tin` din cap.

– Nu pot s` te las s` urci pân` acolo, ai putea s` cazi...

– Sper c` glumi]i! Tat`l meu m-a \nv`]at s` fac exerci]ii foarte

periculoase! S` urc pe o scar` nu e cine [tie ce scofal`... {i va fi mai

rapid [i mai pu]in complicat decât for]area u[ii...

Vecinul se \ntorsese cu scara [i Red \ncepu imediat s` se ca]ere

pe ea.

"Am f`cut bine c` mi-am pus pantaloni ast`zi", \[i spuse ea

v`zând chipurile \ngrijorate ale poli]i[tilor [i vecinului uitându-se

\n sus.

Urcu[ul a fost destul de u[or, \n schimb i-a fost mai greu s` se

strecoare prin ferestruic`. |n cele din urm`, ateriz` pe gresia b`ii.

F`r` s` piard` nici o secund`, cobor\ sc`rile [i se duse s`

deschid` u[a medicului de la ambulan]`.

Doamna Saint-Aubyn, care z`cea pe holul casei de câteva ore

bune, \[i fracturase glezna, se lovise la cap [i \[i luxase um`rul \n

timp ce \ncerca s` se aga]e de balustrada sc`rii.

– Trebuie dus` urgent la spital, spuse medicul.

Doamna Saint-Aubyn se ag`]` de mâna lui Red.

– Te superi dac` te rog s`-l suni pe Linus?

– Nu. Ce num`r are?

– Cincizeci [i nou`, treizeci [i [ase... Nu, treizeci [i [ase,

cincizeci [i nou`...

Doamna Saint-Aubyn p`ru a fi pe punctul de a izbucni \n lacrimi.

14 LINDA HUDSON

– Nu-mi mai amintesc!

– Lini[ti]i-v`, v` rog! Voi g`si num`rul lui \n carne]elul cu

adrese.

Red alerg` \n biroul \n care lua lec]ii de la profesoara ei [i se

\ntoarse imediat.

– Care este numele de familie al lui Linus?

– Hunt, spuse doamna Saint-Aubyn strâmbându-se de durere,

dat fiind c` unul din brancardieri \i atinsese um`rul din neaten]ie.

– Veni]i cu noi la spital? o \ntreb` medicul pe Red.

– Da, desigur. A[tepta]i-m` numai pu]in, ca s`-mi notez

num`rul de telefon.

Tân`ra se \ntoarse \n birou, deschise carne]elul de adrese [i \[i

not` cele dou` numere de telefon care figurau \n dreptul lui Linus

Hunt.

Când reveni \n hol, brancardierii tocmai o a[ezau pe doamna

Saint-Aubyn pe o targ`. Vecinul \ncuie u[a, apoi puse cheia \ntr-o

po[et` elegant` din piele, pe care i-o \ntinse lui Red.

– Lua]i-o, este po[eta Feliciei. Poate va avea nevoie de ea [i e

mai bine s-o lua]i cu voi...

Doamna Saint-Aubyn a fost dus` imediat la camera de gard`, \n

timp ce o secretar` \i cerea lui Red ni[te date pentru completarea

unei fi[e.

De fapt, tân`ra actri]` \nc` nu [tia mare lucru despre ea. |n afar`

de adres` [i numele profesoarei, nu [tia nimic altceva, cum ar fi de

exemplu anul na[terii, numele medicului ei de familie sau starea ei

civil`.


"Probabil c` Linus cunoa[te toate astea, \[i spuse ea. M` duc

s`-i dau telefon".

Intr` \ntr-o cabin` [i form` primul din cele dou` numere.

– Cornucopia Productions... Nu v` putem r`spunde momentan,

dar dac` ne comunica]i numele [i num`rul dumneavoastr` de

telefon v` vom suna cât mai curând posibil.

"Un robot telefonic! N-am noroc! La ora asta birourile firmelor

sunt \nchise..."

Sun` la cel`lalt num`r, unde d`du peste un alt robot, a c`rui

voce era a individului neras care \i deschisese u[a doamnei

Saint-Aubyn cu o lun` \n urm`.

– Linus Hunt, l`sa]i-mi datele dumneavoastr` [i v` contactez eu.

Red [ov`i. Dac` \ntâmpl`tor Linus Hunt era \nsurat, ar fi fost

mai bine s` nu-i lase nici un mesaj, ca s` nu-i provoace necazuri...

"Am s`-i telefonez mai târziu, \[i spuse ea. Dac` am noroc, o

s`-mi r`spund` chiar el".

Dup` aceea o sun` pe Jenny [i-i povesti ce i se \ntâmplase, apoi

contramand` invita]ia unui prieten de a merge la cinema.

Acesta p`ru dezam`git.

– {i eu ce-o s` fac? Abia a[teptam s`-mi petrec seara cu tine.

Ar fi fost foarte pl`cut, am fi putut s` mergem \ntr-un b`rule] intim

[i s` st`m de vorb` \n tihn`...

– Dac` ai chef de vorb`, po]i s` vii s`-mi ]ii de urât la spital...

– Ah, nu, mul]umesc de invita]ie.

|n orele care urmar`, Red \ncerc` s`-[i omoare timpul citind

ni[te reviste vechi, bând cafea de la automat [i \ncercând din când

\n când s` dea de Linus la telefon, dar f`r` succes.

16 LINDA HUDSON

|n cele din urm` ap`ru o infirmier` care \i spuse c` avea voie

s-o vad` pe doamna Saint-Aubyn vreme de câteva minute.

– Cum v` sim]i]i, doamn`? o \ntreb` Red \ngrijorat` atunci când

intr` \n rezerva bolnavei.

– A trebuit s` iau ni[te calmante, a[a c` acum m` dor mai pu]in

um`rul [i piciorul, dar capul \mi d` de furc`... L-ai sunat pe Linus?

– Am \ncercat de mai multe ori s` dau de el. Nu este acas`.

– Nu? Oh! Uitasem... Este \n Elve]ia, dar trebuie s` se \ntoarc`

azi sau mâine, nu [tiu precis...

Cu fa]a nemachiat` [i marcat` de oboseal`, biata femeie p`rea

a avea cu zece ani mai mult.

– Sunt epuizat`! oft` ea. Uit`-te [i tu ce c`ma[` de noapte oribil`

mi-au dat!

– Dori]i s` trec mâine pe la dumneavoastr` acas` [i s` v` aduc

una?

– Ai fi foarte amabil`! Ar fi grozav dac` ai putea s`-mi aduci [i

peria de p`r [i cremele mele... {i mai ales s` nu ui]i trusa de

machiaj...

Red zâmbi.

– Trusa de machiaj? |nseamn` c` v` sim]i]i deja mai bine.

V-am adus geanta. Trebuie s`-mi da]i cheile de la cas`.

– Ia-le.

– O.K.

– Nu mai spune O.K., o corect` automat doamna Saint-Aubyn.

|n rezerv` intr` o infirmier`.

– Acum trebuie s` o l`sa]i pe bolnav` s` doarm`, \i spuse ea lui

Red.


– Te pot ruga s`-mi faci un serviciu? o \ntreb` doamna

Saint-Aubyn luând-o de mân` pe Red.

– Cu pl`cere.

– Vrei s`-]i petreci noaptea la mine acas`? |n cazul \n care va

suna Linus [i nu-i va r`spunde nimeni, va fi foarte \ngrijorat...

Red n-avea nici un chef s` mearg` s` doarm` la doamna

Saint-Aubyn, dar aceasta o privi atât de rug`tor, \ncât nu se sim]i \n

stare s-o refuze.

– Oh, \]i mul]umesc, min]i Red! E[ti atât de dr`gu]`....

***

Dat fiind c` era destul de târziu, tân`ra ajunse la casa din

cartierul Pimlico cu taxiul. Intr` \n`untru [i r`mase câteva clipe \n

mijlocul holului

– Mi se pare ciudat s` m` aflu singur` aici... [opti ea.

O rev`zu pe doamna Saint-Aubyn z`când la baza sc`rilor [i se

\ntreb` ce s-ar fi \ntâmplat dac` nu i-ar fi venit ideea de a veni s`

sune la u[a ei.

"E vineri seara [i [tiu c` nu d` niciodat` lec]ii \n weekend.

Cât despre Linus, dr`gu]ul doamnei, acesta e plecat \n c`l`torie!

Biata femeie ar fi r`mas \ntins` pe jos zile \n [ir..."

F`cându-i-se foame, Red se duse \n buc`t`rie [i \[i f`cu o omlet`

cu brânz`. Merse s-o m`nânce \n salon [i deschise televizorul.

18 LINDA HUDSON

Era ora la care se difuza un serial istoric pe care \l urm`rea \n

mod regulat. regretând c` nu juca [i ea un rol \n el.

Dup` aceea \ncerc` din nou s` dea de Linus Hunt. Acum \i [tia

num`rul pe dinafar`... dar \nc` nu se \ntorsese acas` [i nu

consider` c` e necesar s` lase vreun mesaj.

|i telefon` apoi lui Jenny ca s-o anun]e c` nu venea acas` \n

seara aceea. Prietena ei \i povestise c` avusese loc o \nc`ierare \n

restaurantul \n care luase masa \mpreun` cu o amic`.

– Doi b`rba]i se b`teau pentru o fat`, po]i s`-]i \nchipui a[a

ceva?

– Ce-am ratat! exclam` Red izbucnind \n râs.

– Stai lini[tit`, vei mai vedea [i altele! Noapte bun`!

– Mul]umesc, asemenea.

|ncepu s` simt` oboseala, a[a c` Red urc` la etajul casei.

Deschise cele trei u[i de pe palier una dup` alta. Recunoscu baia pe

gresia c`reia aterizase brusc cu câteva ore mai \nainte.

"Acesta este f`r` \ndoial` dormitorul doamnei Saint-Aubyn", \[i

spuse ea aruncând o privire \ntr-o \nc`pere uria[` de al`turi,

decorat` cu mult rafinament.

|n fa]a acesteia descoperi o camer` mic` de oaspe]i cu patul gata

f`cut.

– Asta este ceea ce-mi trebuie!

F`cu un du[, apoi \ndr`zni s` \mprumute o c`ma[` de noapte

dintr-un dulap al profesoarei ei, dup` care se culc`. Totu[i, nu

reu[i s` adoarm` imediat. St`tea cu ochii larg deschi[i \n \ntuneric

[i asculta zgomotele necunoscute ale casei cu senza]ia stranie c` se

g`sea \ntr-un hotel [i ea era singura client` a lui...


|n cele din urm` fu doborât` de oboseal` [i se cufund` \ntr-un

somn adânc, f`r` vise.

***

Un zgomot de pa[i o f`cu s` se trezeasc` brusc din somn.

Speriat`, se ridic` \n capul oaselor. Cineva urca scara... pe

\ntuneric, deoarece nu se vedea nici o urm` de lumin` pe sub u[`.

|ngrozit` [i cu inima b`tându-i \n piept, Red aprinse veioz` [i

c`ut` o arm` oarecare... dar nu g`si decât o vaz`.

Chiar \n momentul acela, ho]ul deschise u[a.

– Asta-i bun`! exclam` el.

F`cu un pas spre ea. |n momentul acela, Red arunc` din toate

puterile cu vaza spre tâlhar. El se aplec` la timp, vaza \i atinse

um`rul [i se sparse pe palier.

Red s`rise deja din pat. Deschise larg fereastra [i se preg`tea s`

strige dup` ajutor... dar agresorul nu-i d`du r`gazul s-o fac`.

Se arunc` asupra ei [i o imobiliz`, astupându-i gura cu mâna.

Tân`ra \ncepu s` se zbat` cu furie, lovindu-l la nimereal` cu pumnii

[i picioarele, dar for]ele celor doi erau inegale...

Mu[c` mâna care \i acoperea gura, dup` care b`rbatul \njur`

[i-i d`du drumul pentru o frac]iune de secund`, dar n-o l`s` s`

strige. O prinsese de gât [i o zgâl]âia f`r` mil`.

– Nu te mai zbate atâta toanto! N-am de gând s` te violez!

20 LINDA HUDSON

Red recunoscu imediat vocea lui Linus Hunt [i \ncet` s` se mai

agite.

– Oh, tu e[ti! spuse ea u[urat`.

– Dar tu cine e[ti?

– Red McGee.

Era evident c` nu-[i amintea de numele ei, iar despre \nf`]i[are

nici atât!

– Felicia te-a invitat s` stai aici? o \ntreb` el mirat.

– Felicia? Oh! Vrei s` spui doamna Saint-Aubyn? Da, dânsa mi-a

cerut s`-mi petrec noaptea \n casa ei.

Linus \i d`du drumul [i se ridic` \n picioare.

– M` mir c` tot t`mb`l`ul produs de tine n-a trezit-o \nc`!

Numai o nebun` poate s`-mi arunce \n cap cu o vaz`!

– Nu [tiam cine e[ti! Ai fi putut s` aprinzi lumina, nu s` te mi[ti

pe \ntuneric... ca un... ]`c`nit, un violator, un sadic, un vampir,

un....

– N-am ce zice.... mul]umesc foarte mult!

Linus se uit` la mâna lui. Se vedea clar urma din]ilor ei [i câteva

pic`turi de sânge ap`ruser` pe pielea lui bronzat`.

– Tu e[ti vampirul! N-aveam nici un interes s` te atac!

Red \i adres` o privire cât se poate de neprietenoas`.

– De ce n-ai aprins lumina? {i de ce ai intrat \n camera asta?

– Pentru c` nu voiam s-o trezesc pe Felicia, mi se pare foarte

clar! Are somnul foarte u[or [i nu reu[esc s` \n]eleg cum se face c`

zgomotul `sta...

– Doamna Saint-Aubyn nu este aici. A avut un accident.

Linus Hunt \ncremeni.


– Cum? o \ntreb` el p`lind. Un... un accident?

Reac]ia lui o surprinse pe Red.

"Nu mi-a[ fi \nchipuit niciodat` c` un gigolo ar putea s` simt`

ceva pentru.... pentru o client`!"

– A c`zut de pe sc`ri.

– Doamne sfinte! E grav?

– Nu prea. S-a ales numai cu o glezn` rupt`, o luxa]ie la um`r

[i o lovitur` la cap... Dar toate acestea au marcat-o, bine\n]eles.

– Unde este acum?

– La spital. M-am dus cu ea acolo [i am a[teptat ca s` fiu sigur`

c` totul este \n regul`.

– Dac` se poate spune a[a! oft` Linus. M` duc la spital.

– Nu vei fi l`sat s` intri \n camera ei, i s-au dat ni[te somnifere

ca s` poat` dormi.

– La ce spital a fost dus`?

Red \i d`du toate informa]iile necesare.

– M` duc s` dau telefon, spuse el \ndreptându-se spre camera

doamnei Saint-Aubyn.

Red \[i arunc` o jachet` pe umeri [i \l urm`.

Linus Hunt \i f`cea acum o impresie mai bun` decât prima oar`

când \l v`zuse. |mbr`cat \ntr-un costum elegant de culoare \nchis`,

de data asta nu mai avea un aer de be]iv, ci de om de afaceri!

Cu figura lui cu tr`s`turi regulate, nasul drept, b`rbia voluntar` [i

p`rul negru, era chiar un b`rbat foarte atr`g`tor...

Reu[ise s` intre \n leg`tur` cu infirmiera care r`spundea de

etajul respectiv.

22 LINDA HUDSON

– Bine... Foarte bine... Dar dac` se treze[te, spune]i-i c` voi veni

mâine diminea]` la prima or`... Da... Linus Hunt... Mul]umesc.

|nchise telefonul [i se \ntoarse spre Red, pe care p`ru c` o vede

pentru prima oar`.

– Cum se face c` e[ti amestecat` \n toat` povestea asta? o

\ntreb` el \n timp ce privirea \i \ntârzia asupra p`rului ro[cat [i

ondulat al tinerei.

– Venisem s` o rog s` m` \nscrie la ni[te lec]ii suplimentare.

|n cas` era lumin`, dar n-a venit nimeni s`-mi deschid`... Mi s-a

p`rut c` aud un geam`t [i atunci am aruncat o privire prin cutia de

scrisori. Am v`zut-o z`când pe podea, la baza sc`rilor. Am chemat

imediat o ambulan]`...

– {i ai \nso]it-o la spital?

– Da. M-a rugat s` te anun], dar am dat numai peste robo]i

telefonici. N-am l`sat nici un mesaj. Atunci, dânsa mi-a cerut s`-mi

petrec noaptea aici. Se temea s` nu fii \ngrijorat \n cazul \n care ai

fi sunat [i n-ar fi r`spuns nimeni la telefon.

– Am \ncercat de dou` ori s-o sun de la aeroportul din Zürich,

dar era ocupat. Ai sunat pe cineva de aici?

– Am vorbit cu fata cu care \mpart apartamentul ca s`-i spun c`

nu vin acas` \n seara asta, \i r`spunse ea pe un ton vinovat.

De fapt, nu \n]elegea de ce trebuia s` se simt` vinovat`! De unde

s` [tie c` exact \n momentul acela el \ncerca s-o contacteze pe

doamna Saint-Aubyn?

Figura lui Linus se mai \mblânzi pu]in.

– Din fericire, ]i-a dat prin cap ideea de a trece pe aici s` stai de

vorb` cu Felicia! |]i mul]umesc!


– Oh, nu ave]i pentru ce...

– E[ti australianc`?

– Oh, exclam` ea sup`rat`. {i eu care credeam c` am f`cut

oarece progrese!

– Faci lec]ii cu Felicia ca s` scapi de accent?

– Bine\n]eles.

Linus se uit` la ceas.

– E deja patru [i jum`tate. Noaptea asta va fi foarte scurt`!

Voi \ncerca s` trag un pui de somn \n patul Feliciei. Cum te

nume[ti?

– Red. Red McGee.

– Ah, da! A[a este! Noapte bun`!

– Noapte bun`, \i r`spunse ea cu r`ceal`, dup` care se \ntoarse

\n camera de oaspe]i.

Nu reu[i s` adoarm` prea u[or. Se gândea la Linus Hunt [i se

mira c` i se p`ruse atât de schimbat acum.

"Poate c` face parte din genul acela de oameni care se \mbat`

timp de trei zile [i dup` aceea s`pt`mâni \n [ir nu pun nici o

pic`tur` de alcool pe limb`?"

A[a tr`iau unii dintre angaja]ii tat`lui ei \n Australia, \n ranchul

\n care domnul McGee cre[tea mii de oi. Dar lui George McGee

nu-i pl`ceau be]ivii [i atunci când \[i d`dea seama ce se \ntâmpla,

d`dea un prim avertisment. A doua oar` acesta era dat pe u[` afar`

f`r` nici un anun] prealabil.

Felicia Saint-Aubyn p`rea mult mai \ng`duitoare...

24 LINDA HUDSON

***

Red se trezi la ora opt diminea]a. |[i puse tot blugii negri [i

puloverul lung cu curea din piele pe care le purtase cu o zi \n urm`.

Avea mereu asupra ei, \n geanta mare pe care o purta \n bandulier`

peste piept, o trus` de machiaj, ceea ce \i permise s` se aranjeze

pu]in [i s`-[i perie energic p`rul de culoarea focului.

Apoi cobor\ la buc`t`rie, unde preg`ti micul dejun pe fondul

unui program de muzic` pop pe care \l g`sise la radio.

– Bun` diminea]a, spuse ea bine dispus` când ap`ru Linus,

peste dou`zeci de minute.

El \nchise brusc radioul.

– Bun` diminea]a, morm`i el \n`bu[indu-[i un c`scat. Mereu te

scoli atât de devreme?

– Da. Tu nu?

– Am dormit cam prost. Mi-am f`cut griji pentru Felicia.

Red se uit` la el \n timp ce tân`rul lu` o sticl` cu suc de

portocale din frigider. P`rea [i mai schimbat \n diminea]a aceea,

dup` ce \[i schimbase costumul sobru cu ni[te \mbr`c`minte sport.

– Trebuie s` m` duc s-o v`d \n diminea]a asta, spuse ea.

Am promis s` trec pe la spital ca s`-i duc câteva lucruri.

– I le duc eu.

– I-am promis s` m` duc la spital, repet` Red pe un ton care nu

admitea nici o replic`.


Linus d`du din umeri.

– Cum dore[ti...

Tân`ra a[ez` pe mas` un mic dejun copios compus din cereale,

ou` jum`ri [i pâine pr`jit`, iar Linus se mul]umi cu suc de

portocale [i cafea pe care o f`cu el \nsu[i. Red observ` mirat` c`

individul se purta ca la el acas` \n buc`t`ria Feliciei.

– Este \ntr-adev`r o cas` frumoas`! spuse ea ca s` lege o

conversa]ie. Mi-ar pl`cea s` locuiesc \n acest cartier, dar cred c`

chiriile sunt foarte mari.

– Casa este a Feliciei. I-a fost l`sat` de so]ul ei.

– Oh! |nseamn` c` este v`duv`?

Linus d`du doar din cap. Enervat` de mutismul lui, Red vru

s`-l provoace.

– Femeile de o anumit` vârst` trebuie s` nu se \ncread` prea

mult \n oameni ca s` nu profite de ele, spuse ea pe un ton plin de

sub\n]elesuri. Exist` o mul]ime de oameni f`r` scrupule care

\ncearc` s` scoat` bani de la ele.

– Te-ai s`turat? o \ntreb` Linus pe un ton ironic. Dac` ai terminat

de mâncat, ar trebui s` mergem s`-i preg`tim Feliciei un mic bagaj.

Lu` o geant` de c`l`torie din dulapul din holul casei [i urc`

sc`rile dup` Red. Ea trase sertarele comodei [i lu` câteva c`m`[i de

noapte, ni[te pantofi, prosoape [i toate produsele cosmetice pe

care le g`si. Observ` c` Linus se sim]ea mult mai stingherit \n baia

Feliciei decât \n buc`t`rie.

Apoi plec` la spital cu taxiul. La ora aceea a dimine]ii circula]ia

era foarte intens` [i pe m`sur` ce trecea timpul, Linus p`rea din ce

\n ce mai nervos.

26 LINDA HUDSON

Atunci când sosir` la spital, Red \l conduse pe coridoarele

acestuia, dar la etajul la care se g`sea doamna Saint-Aubyn \i opri o

infirmier`.

– Diminea]a nu se fac vizite. Veni]i dup`-amiaz`, \ntre

paisprezece [i dou`zeci.

– Ah, nu! exclam` Linus pe un ton care nu admitea replic`.

|mi pare r`u, dar sunt foarte \ngrijorat [i insist s-o v`d pe doamna

Saint-Aubyn chiar acum!

– Numai membrii familiei au voie s` vizitezii bolnavii \n afara

orelor stabilite.

– Sunt o rud` cât se poate de apropiat`. Doamna Saint-Aubyn

este mama mea!

Infirmiera \l privi cu ne\ncredere.

– E-n ordine, spuse ea \n cele din urm` nu prea convins`.

Pute]i intra, dar nu r`mâne]i mai mult de cinci minute!

Red se preg`tea s`-l urmeze pe Linus, dar infirmiera o opri.

– {i dumneavoastr` cine sunte]i? Fiica dânsei?

– ~``...

– Da, spuse Linus. E nora doamnei Saint-Aubyn, so]ia mea.

Dup` care o prinse pe Red de bra] [i o conduse mai departe.

Tân`ra pufni \n râs.

– Ai avut o idee bun` s` te dai drept fiul ei! spuse ea când se

g`sir` suficient de departe ca s` nu fie auzit` de infirmier`. Nu ]i-ar

fi dat \n veci voie s` intri dac` i-ai fi spus c` e[ti iubi... ``... prietenul

ei.

Linus se opri brusc din mers.

– Poftim? exclam` el mirat. Drept cine m` iei?


– P`i drept... ``... e[ti \ntr-adev`r fiul dânsei? se bâlbâi ea uluit`.Linus se uit` la ea cu asprime.– Bine\n]eles!{i porni s` mearg` din nou cu pa[i mari. Red \l privi uluit` cum

se \ndep`rteaz` de ea. Izbucni \n râs, dup` care \l ajunse din urm`alergând pe culoarul brusc luminat de razele soarelui.

28 LINDA HUDSON

Capitolul 2

Red r`mase la u[a camerei pentru a o l`sa pe doamna

Saint-Aubyn singur` cu fiul ei timp de câteva minute. |i f`cuse o

pl`cere nebun` s` afle c` Linus nu era amant de profesie. |nsemna

atunci c` prima ei impresie fusese una total fals`?

"Poate c` nu era nici alcoolic!" \[i spuse ea hot`rându-se \n cele

din urm` s` intre [i ea \n rezerv`.

Când \[i f`cu apari]ia \n \nc`pere, doamna Saint-Aubyn \i zâmbi.

– Cum v` sim]i]i \n diminea]a asta, doamn`? o \ntreb` Red.

– Mult mai bine, mul]umesc. Din câte \n]eleg, Linus te-a cam

speriat azi-noapte...

– Mi-a fost o fric` sor` cu moartea, doamn`! Ca s` m` ap`r de

el, i-am aruncat \n cap cu ce mi-a c`zut \n mân`.... respectiv o vaz`.

|mi pare r`u.

– Nu te scuza! exclam` doamna Saint-Aubyn. M`rturisesc c` [i

mie mi-a venit adesea s` arunc dup` el cu câte ceva.

– Oh, nu regret c` am dat \n el! Sunt sup`rat` numai pentru c`

v-am spart vaza.

– Mul]umesc, n-am ce zice! exclam` Linus, vizibil uluit de

sinceritatea ei.

Red o \ntreb` pe doamna Saint-Aubyn când credea c` se va

\ntoarce acas`.

– Nu m-a v`zut \nc` medicul \n diminea]a asta, dar m` simt mult

mai bine [i sper s`-mi dea voie s` ies din spital destul de repede.

Dac` am noroc, poate plec chiar azi.

– Dup` un asemenea accident? Exclus! exclam` Linus categoric.

Trebuie s` te odihne[ti.

Doamna Saint-Aubyn d`du din umeri \n loc de r`spuns [i se

\ntoarse spre tân`ra ei elev`.

– Mi-ai adus o c`ma[` de noapte?

– Da, [i o trus` de machiaj.

– Oh, mul]umesc! Voi putea \n sfâr[it s`-mi scot de pe mine

chestia asta oribil` [i aspr`...

Linus schi]` un zâmbet.

– Trebuie s` recunosc c` nu prea se potrivea cu stilul t`u...

Infirmiera deschise brusc u[a.

– Medicii \[i \ncep vizita! Trebuie s` l`sa]i bolnava singur`!

Linus \i adres` o privire nu prea prietenoas` [i-[i \mbr`]i[`

mama.

– M` \ntorc dup`-amiaz`, Felicia, promise el.

– La revedere, doamn`, spuse Red. M` bucur c` v` sim]i]i mai

bine.

– Te rog s`-mi spui Felicia! Vii [i tu dup`-amiaz`?

30 LINDA HUDSON

V`zând c` tân`ra ezit`, ea insist`:

– Te rog! Vreau s`-]i cer ceva, dar acum nu mai am timp s`-]i

explic despre ce este vorba.

– Atunci voi reveni.

– Mul]umesc!

{efa de etaj \i d`du afar` f`r` menajamente [i Linus exclam`:

– Ce scorpie e infirmiera asta! D`-le pu]in nas femeilor, c`-[i

\nchipuie c` le este permis totul!

– Asta nu e \n general valabil pentru b`rba]i?

Linus zâmbi jenat.

– Se poate... dar e [i mai r`u când este vorba despre o femeie.

– Se vede c` vorbe[te un b`rbat!

– Vrei s` ai mereu ultimul cuvânt, observ` Linus f`când semn

unui taxi.

|i deschise portiera lui Red.

– Unde te duci? se interes` el.

– Acas`.

– D` adresa [oferului.

Red se uit` mirat` la Linus, \nainte s` execute ordinul. Dup` ce

\l \ntreb` pe [ofer cât va costa cursa, acesta o achit` pe loc, dar nu

se urc` \n ma[in`.

– Felicia are num`rul t`u de telefon? o \ntreb` el pe Red.

– Da.

– Chiar credeai c` sunt iubitul ei?

– Nicidecum! min]i ea. Am glumit...

El o privi atât de ironic, \ncât \n]elese c` el nu credea nici un

cuvânt.


– Atunci... la revedere! spuse el. {i \]i mul]umesc \nc` o dat` c`

ai ajutat-o pe Felicia.

Dup` aceste vorbe, trânti portiera [i f`cu semn unui alt taxi.

***

La ora cincisprezece, Red se \ntoarse la spital cu un buchet mare

de margarete \n bra]e. Linus, care sosise \naintea ei, p`rea furios,

iar Felicia \[i luase un aer dispre]uitor [i \nc`p`]ânat.

"Erau pe cale s` se certe?" se \ntreb` tân`ra destul de mirat`,

deoarece pân` atunci avusese impresia c` mama [i fiul se

\n]elegeau foarte bine.

Felicia \[i pusese o c`ma[` de noapte din m`tase [i se machiase

cu mare grij`.

– Florile astea sunt pentru mine? o \ntreb` ea pe Red zâmbind.

Ce frumoase sunt... Linus, du-te [i adu o vaz`.

– O s` se ocupe mai târziu de asta o \ngrijitoare!

Linus o ascult`, f`r` prea mult` tragere de inim`. Imediat ce

acesta ie[i, Felicia se \nclin` spre vizitatoarea ei.

– Dup` ce pleac` Linus, vreau s` r`mâi cu mine, \i [opti ea fetei.

Am ceva s`-]i spun.

Moart` de curiozitate, Red fu de acord. Ar fi vrut s`-i pun`

anumite \ntreb`ri, dar Linus se putea \ntoarce dintr-o clip` \n alta,

a[a c` se a[ez` pe un scaun [i se str`dui s` vorbeasc` foarte firesc.

– V-a v`zut medicul? Când ave]i voie s` v` \ntoarce]i acas`?

32 LINDA HUDSON

– Mâine.

– Mâine? P`i e foarte bine! exclam` Red exact \n momentul \n

care intra Linus \n camer`.

F`r` s` spun` nimic, acesta \i \ntinse vaza cu ap`, \n care ei

nu-i mai r`m`se decât s` pun` florile. Pe lâng` splendidul

aranjament cu orhidee care \mpodobea deja pervazul ferestrei, lui

Red margaretele i se p`reau de-a dreptul banale! Se \ntreb` dac`

Linus oferea orhidee tuturor femeilor... sau numai mamei sale.

Nu [tia nici acum nimic despre el, nici m`car dac` era sau nu

c`s`torit!

"Dac` ar fi fost, so]ia lui l-ar fi \nso]it la spital [i nu s-ar fi dus s`

doarm` la Felicia... Trebuie s` fie burlac".

Discutau s`rind de la una la alta, despre toate [i nimic.

Atunci când Felicia \i spuse fiului s`u c` Red era actri]`, acesta o

privi cu cinism.

– Nu se poate! Nu mi-a[ fi \nchipuit niciodat`!

– Ai ceva \mpotriva actri]elor? \l \ntreb` ea pe un ton ironic.

– Nu, cu condi]ia s` fie talentate [i s` se comporte \ntr-un mod

profesionist.

Oare ce voia s` spun`? Dar Red nu mai apuc` s` rosteasc`

\ntrebarea cu voce tare.

– {i eu care credeam c` a]i venit s` m` distra]i! exclam` Felicia.

Trebuie s` recunosc c` discu]ia voastr` nu mi se pare prea

amuzant`! Linus, dac` nu ai de gând s` te por]i mai frumos, po]i s`

pleci!

– Vrei s` scapi de mine? Foarte bine... Dar nu uita ce ]i-am spus

[i nu organiza nimic f`r` [tirea mea! Promi]i?


– Voi face, ca de obicei, numai ce-mi place. Cred c` ai ajuns s`

m` cuno[ti \n to]i anii ace[tia...

El oft` exasperat.

– E[ti \ngrozitoare!

– Atunci ia-]i r`mas-bun frumos.

|n timp ce mama [i fiul se s`rutau, Red se \ntoarse \n mod

discret cu spatele. Linus o salut` cu r`ceal` \nainte s` ias` din

camer`.

– Atunci când Linus vrea ceva..., [opti Felicia dup` plecarea lui.

– Dar dumneavoastr` nu face]i decât ceea ce dori]i.

– Oh, din când \n când \l mai las s` câ[tige [i el... E un r`zboi

pa[nic. De data asta \ns`, prev`d c` va avea loc o lupt` grea.

– {i, dac` am \n]eles bine, ave]i nevoie de ajutorul meu.

Felicia zâmbi.

– Ce-mi place mie la australieni, ca [i la americani de altfel, este

sinceritatea lor dezarmant`. Noi englezii suntem mult mai

complica]i, mai suci]i...

Dup` o pauz`, continu` cu un aer gânditor:

– Da, am nevoie de ajutorul t`u, dar nu [tiu dac` vei accepta

dup` ce \]i voi explica despre ce este vorba.

– Spune]i, totu[i...

– Ei bine, iat` cum stau lucrurile... Din cauza gleznei [i

um`rului, voi fi imobilizat` vreme de câteva s`pt`mâni. Linus vrea

s` angajeze o infirmier` acas` pentru c` el nu va putea s` se ocupe

de mine. Are afacerile lui, c`l`tore[te mult... Nici nu m` gândesc s`

stau cu o necunoscut` \n cas`... Eu am tabieturile mele [i vreau s`

fim l`sa]i \n pace. Infirmierele au tendin]a s` fie foarte autoritare!

34 LINDA HUDSON

– Nu toate.

– Ba da! Le vorbesc bolnavilor ca unor idio]i [i eu ur`sc treaba

asta. Eu vreau s` fiu ajutat` numai atunci când simt nevoia.

N-am chef s` fiu tratat` ca o p`pu[` de por]elan care trebuie s`

tr`iasc` \n puf... Mi-a[ pierde pur [i simplu min]ile! A[ prefera ca

infirmiera s`-mi fie deja cunoscut` cât de cât. De aceea a[ dori s`

joci tu acest rol.

– Eu? exclam` Red uluit`.

– Te voi pl`ti pentru asta [i tu vei primi lec]ii de dic]ie gratuite

\n fiecare zi.

Red nu-[i putu st`pâni un zâmbet.

– Asta e corup]ie curat`! Ce se va \ntâmpla \n cazul \n care ob]in

un rol?

– Vei semna imediat contractul, bine\n]eles! Nu-]i face griji!

Vei fi destul de liber`. Nu voi avea nevoie de tine dou`zeci [i patru

de ore din dou`zeci [i patru! De exemplu, po]i s` te duci la câte

audi]ii vrei.

– Va trebui s` locuiesc la dumneavoastr`?

– Da.

– De ce m-a]i ales pe mine? Probabil c` ave]i o gr`mad` de

prietene care ar fi \ncântate s` v` fac` un serviciu.

– Nu vreau s`-i cer acest lucru unei persoane de vârsta mea.

|n plus, dac` ar locui o prieten` la mine, a[ fi nevoit` s`-i fac

conversa]ie tot timpul, ceea ce m-ar enerva la culme...

M-am obi[nuit s` fiu singur` [i \mi place a[a.

– |h\, dar...

– Nu mai spune "\h\", o corect` Felicia.


Reveni apoi imediat la ceea ce o interesa.

– Tu faci parte din alt` genera]ie, vezi altfel lucrurile. |n cazul \n

care am s`-]i spun s` m` la[i singur`, sunt convins` c` nu te vei

sup`ra.

– Sigur c` nu, dar...

Red se opri [i se \ncrunt`. Propunerea Feliciei n-o bucura deloc.

De[i avea un suflet altruist [i generos, nu se prea vedea

p`r`sindu-[i modul de via]` de pân` atunci. Se \n]elegea foarte bine

cu Jenny [i nu prea \i convenea ideea de a se desp`r]i de ea. |n plus,

mai exista un element de care trebuia s` ]in` cont...

– L-a]i informat pe Linus? Din cauza asta v` certa]i?

– Ai observat c` ne certam? Da, i-am vorbit despre ce aveam de

gând.

– {i el s-a opus? Nu m` mir` deloc.

– El crede c` ar trebui s` angajez o infirmier` veritabil`.

Red, care nu era lipsit` de perspicacitate, ghici c` mai era vorba

[i despre altceva. De ce oare era Linus atât de sup`rat pe mama lui?

Nu considera necesar s` pun` aceste \ntreb`ri, con[tient` fiind c`

Felicia \i va da un r`spuns evaziv.

V`zând c` interlocutoarea ei \i a[tepta r`spunsul, ea ezit`.

– Nu [tiu ce s` zic..., [opti ea.

– Am nevoie de tine.

– Cum s` v` explic..., de fapt eu locuiesc deja cu cineva...

– E un b`rbat?

Red pufni \n râs.

– Nu, e o prieten`... Serios, nu [tiu ce s` v` spun.

– Nu trebuie s`-mi dai un r`spuns acum. Mai gânde[te-te.

36 LINDA HUDSON

– Atunci, a[a r`mâne. M` mai gândesc la propunerea

dumneavoastr` [i v` voi da un telefon. Pot s` sun aici?

– Da, am telefon \n camer`. |]i voi da num`rul.

Felicia i-l dict` [i Red \l not`.

– Trebuie s` v` dau \napoi cheia casei, spuse ea, \ncepând s` se

scotoceasc` prin geant`.

– P`streaz-o la tine, pân` când vei lua o hot`râre. Sper c`-mi vei

da un r`spuns afirmativ. |mi place foarte mult de tine, Red, [i sunt

sigur` c` ne vom \n]elege bine.

O spusese atât de frumos, \ncât tân`ra nu-[i putu st`pâni un

zâmbet... Dar nu era atât de fraier`!

– V`d c` [ti]i s` atrage]i mu[tele mai degrab` cu miere decât cu

o]et...

Felicia izbucni \n râs.

– Exprimarea ta deschis` m` va surprinde \ntotdeauna!

***

Red nu fu mirat` când descoperi c` Linus o a[tepta, [ezând pe

unul din scaunele incomode din holul spitalului. Atunci când ea

ie[i din lift, el \[i \mp`turi ziarul pe care \l citea [i o prinse brusc de

bra].

– Hai s` bem o cafea \n lini[te, undeva.

Peste cinci minute se g`seau stând unul lâng` altul \ntr-o

cafenea.


– Dou` cafele [i ni[te pr`jituri, comand` Linus.

– Pr`jituri? Crezi cumva c` nu m`nânc \ndeajuns?

– Actri]ele nu se gândesc decât la diet`, observ` el cu dispre].

– Eu nu! \l asigur` ea privind cu poft` la tava cu pr`jituri

delicioase pe care chelneri]a o a[ezase pe masa lor.

|n loc s` abordeze direct subiectul care \l interesa, Linus \ncepu

s` vorbeasc` despre cu totul alte lucruri.

– Te afli de mult \n Anglia?

– De opt luni, \i r`spunse ea alegând cu \ncântare un ecler cu

cafea.

– {i cât ai de gând s` mai r`mâi?

– Atât cât va fi necesar!

– Necesar pentru ce?

– Ca s` devin bogat` [i celebr`, \i r`spunse ea pe un ton calm.

El se \ncrunt`.

– Asta este singura ambi]ie a vie]ii tale?

– |n momentul de fa]`, da. A ta care este?

Linus consider` c` venise vremea s` schimbe tactica.

– Felicia ]i-a cerut s` vii s` locuie[ti la ea?

– Da.

– {i tu ai acceptat, bine\n]eles!

– De ce "bine\n]eles?"

– Pentru c` nu cred c` ai fi l`sat s`-]i scape o asemenea ocazie.

Ai recunoscut adineaori c` e[ti foarte ambi]ioas`... {i intrând \n

gra]iile mele [i ale Feliciei, consideri c` e[ti pe calea cea bun`...

Red \l privi mirat`.

– Felicia mi-a oferit lec]ii de dic]ie gratuite, e adev`rat...

38 LINDA HUDSON

– {i când vei avea audi]ii ce vei face?

– Mi-a spus c` m` voi bucura de suficient` libertate ca s`

particip la ele...

– Speri s`-]i dau toate recomand`rile care se cer.

– Tu?

Red \n]elegea din ce \n ce mai pu]in ceea ce se petrecea.

Linus o privi atent câteva clipe \nainte de a-i zâmbi cu r`ceal`.

– Oare e[ti o actri]` mai bun` decât am crezut? Haide, nu mai

juca teatru! A[a-zisa ta candoare nu te va duce nicìeri.

Dimpotriv`, \n clipa de fa]` \]i face un deserviciu...

– Ce tot spui? Nu \n]eleg nimic!

– {tii foarte bine cine sunt! spuse Linus cu o voce glacial`.

– Am aflat c` e[ti fiul Feliciei. De fapt, pân` azi-diminea]` te

luam drept amantul ei..., adùg` ea pe un ton inten]ionat jignitor.

– Toat` lumea [tie c` Felicia este mama mea! Nu e nici un

secret! Mul]i [mecheri au \ncercat, sub pretextul lec]iilor de dic]ie,

s` ajung` la mine prin ea.

– M` \ntreb foarte serios de ce fac oamenii asemenea eforturi ca

s` te cunoasc`!

El o fix` f`r` s` spun` nimic, \n timp ce ea, enervat` de purtarea

lui, adùg` pe un ton ironic:

– Nu e[ti chiar atât de simpatic, s` [tii!

– Ieri ai recunoscut c` ai sunat la biroul meu... Dac` \nainte nu

[tiai cine sunt, acum, prin for]a \mprejur`rilor, e[ti \n cuno[tin]` de

cauz`.

Tân`ra \ncerc` s`-[i aminteasc`.

– Am dat peste un robot telefonic, [opti ea nesigur`.


– {i n-ai auzit c` era vorba despre o cas` de produc]ie?

Red f`cu ochii mari.

– O cas` de produc]ie?

– Nu mai face pe proasta! Toat` lumea [tie c` Cornucopia

produce o mul]ime de filme pentru marele [i micul ecran.

Deci asta era cauza pentru care el nu voia ca Red s-o ajute pe

Felicia! Credea c` va \ncerca s` profite de pe urma acestei situa]ii.

Tân`ra era furioas`.

"M` mir c` nu m` acuz` c` am \mpins-o pe mama lui dinadins

pe sc`ri!"

– {i cu ce te ocupi la firma asta? spuse ea vrând s`-l jigneasc`.

E[ti secretar?

Linus fu gata s` se \nece cu cafeaua pe care o sorbea \n acel

moment.

– Nu tocmai, \i r`spunse el \n cele din urm`. |n orice caz, nu te

voi l`sa s` te ocupi de Felicia. Ea are nevoie de o infirmier`

calificat`.

– |n primul rând, ea este cea care va hot`r\, iar \n al doilea rând,

\i este team` c` o infirmier` va fi prea enervant`.

– E o slujb` pentru una sau dou` luni, nu mai mult.

– |]i iube[ti mama? \l \ntreb` deodat` Red.

– Evident.

– Atunci ascult` sfatul meu: las-o s` tr`iasc` a[a cum \i place ei.

– Are nevoie de odihn` ca s` i se sudeze bine osul gleznei.

O infirmier` va [ti cum s` procedeze, pe când tu, nu.

– {i o infirmier` nu are ambi]ii cinematografice!

Red \[i termin` pr`jitura cu l`comie [i se ridic` de la mas`.

40 LINDA HUDSON

– Te rog s` m` scuzi... m` \ntorc imediat.

Cabina telefonului de la subsolul cl`dirii era liber`.

Form` hot`rât` num`rul pe care i-l d`duse mama lui Linus.

– Felicia? Sunt Red. Am reflectat la propunerea ta [i m-am

hot`rât s` accept.

|nainte de discu]ia cu Linus avea de gând s` refuze, deoarece

era [i ea convins` c` Felicia ar fi mult mai bine \ngrijit` de c`tre o

infirmier`, dar acuza]iile individului o f`cuser` s` vad` ro[u

dinaintea ochilor...

Se \ntoarse \n mai pu]in de dou` minute la Linus, dar nu se mai

a[ez` pe scaun.

– Trebuie s` plec. Mul]umesc pentru cafea!

Se ridic` [i el de la mas`.

– Nu fi sup`rat` pe mine. |]i sunt foarte recunosc`tor pentru c`

ai g`sit-o pe Felicia c`zut` la baza sc`rilor [i sunt sigur c` se va

revan[a [i ea dându-]i lec]ii gratuite de dic]ie, dar trebuie s` \n]elegi

c`...

– Oh, da, \n]eleg! \l opri ea. |n]eleg chiar foarte bine.

Ea \l privi fix, cu ochii miji]i.

– Probabil c` ai avut ni[te experien]e nefericite cu femeile din

via]a ta. Le crezi oare incapabil` de un gest altruist? Dup` p`rerea

ta, ele nu fac nimic dezinteresat?

– Actri]ele care caut` s` ob]in` un rol sunt groaznice! Nici nu-]i

po]i \nchipui de ce sunt \n stare. Sunt gata s` fac` orice ca s` ias`

\n eviden]`... Dar cred c` nu ]i-am spus nici o noutate...

Red \i zâmbi ironic.


– E evident c` ai ceva \mpotriva actri]elor. Ce s-a \ntâmpl`t?

Te-a p`r`sit vreuna pentru alt b`rbat? |n orice caz, un lucru e sigur:

nu le cuno[ti deloc pe australience.

Dup` aceste cuvinte, \i \ntoarse spatele [i se \ndep`rt` de el cu

pa[i mari.

***

Felicia \i ceru lui Red s` se mute la ea imediat.

– O s` m` plictisesc de moarte f`r` tine, scânci Jenny \n timp ce

se uita la prietena ei care-[i f`cea bagajul.

– O ai pe Katryn!

Camera lui Red fusese deja sub\nchiriat` unei actri]e [omere,

dar acest lucru o obliga pe tân`r` s` goleasc` dulapurile, ceea ce nu

prea era o treab` u[oar`, pentru c` de când sosise la Londra, \[i

cump`rase o mul]ime de haine... |i trebuir` nu mai pu]in de patru

valize ca s` ia tot.

Dup` ce sosi \n casa Feliciei, \[i urc` bagajele \n camera de

oaspe]i \n care mai petrecuse deja o noapte. G`si câteva haine

de-ale lui Linus \n [ifonier pe care le puse \ntr-o cutie de carton.

Tocmai \[i aranja lucrurile \n camer`, când auzi deschizându-se

u[a de la intrare. Recunoscu vocile Feliciei [i a lui Linus...

Gândindu-se c` cel mai bine era s` se confrunte cu el cât mai

repede posibil, cobor\ sc`rile la parter.

42 LINDA HUDSON

Figura lui Linus se \ntunec` imediat ce o v`zu. Felicia se

sprijinea \n cârje [i p`rea foarte obosit`.

F`cându-se c` nu-l observ` pe Linus, Red o ajut` pe Felicia s`-[i

scoat` paltonul.

– Instaleaz`-te \n salon, eu m` duc s` fac cafea...

Câteva minute mai târziu, Linus veni dup` ea \n buc`t`rie.

– Parc` \]i spusesem c` nu vreau s` te mai v`d pe aici! Când am

sosit \ns` la spital cu infirmiera pe care o angajasem, Felicia mi-a

spus c` te vei ocupa tu de ea. Ai tras sforile f`r` [tirea mea!

– Am fost silit` s-o fac!

– Cum adic`? Cine te-a obligat?

– Tu.

– Eu? |n nici un caz!

– Ba da!

Red \i explic` despre ce era vorba cu o mul]umire ascuns`.

– Mi-am spus c` Felicia avea dreptate s` se plâng` de fiul ei

autoritar [i c` nu mai avea nevoie, \n plus, [i de o infirmier` care s`

dirijeze totul. A[adar, am sunat-o ieri, din cafeneaua \n care am fost

\mpreun`.

– {i e[ti mul]umit` de tine? Te crezi foarte [mecher`, nu?

– Ce ai f`cut cu infirmiera pe care ai angajat-o?

– A trebuit s`-i dau o sum` de bani spunându-i c` deocamdat`

nu aveam nevoie de serviciile ei. O voi suna atunci când Felicia \[i

va da seama c` nu e[ti \n stare s` te ocupi de ea!

Red nu-i r`spunse, lu` tava [i se \ndrept` spre salon cu Linus pe

urmele ei.


– Linus, nu vreau s-o nec`je[ti pe Red! exclam` Felicia agitat`.

Las-o \n pace!

Red \[i p`str` calmul.

– Nu v` face]i griji, sunt \n stare s` m` ap`r [i singur`.

– Da, e foarte \nc`p`]ânat`! exclam` Linus pe un ton plin de

venin.

– S-ar putea s` ai dreptate, recunoscu tân`ra turnând pu]in

lapte \n cea[ca Feliciei.

– Oh! {tii [i cum \mi place s`-mi beau cafeaua! exclam` bolnava

\ncântat`.

– Am v`zut cum o f`cea]i \n timpul lec]iilor.

– Ai sim] de observa]ie. Asta e bine.

Red adusese trei ce[ti, dar nu turnase cafea decât \n cea a

Feliciei.

"Dac` vrea [i Linus, s`-[i pun` singur. Nu sunt d`daca lui!" \[i

spuse ea.

El \n]elese provocarea ei [i \[i umplu singur cea[ca. De dragul

mamei lui reu[ise s` se st`pâneasc`, dar Red b`nuia c` st`tea s`

exploadeze.

– Va trebui s`-i suni pe studen]ii mei [i s` anulezi lec]iile pentru

dou` zile, \i spuse Felicia lui Red.

– Nu e suficient, protest` Linus. Mam`, te rog s`-mi promi]i c`

\]i vei lua m`car o s`pt`mân` de vacan]`.

– Dac` ai \nceput s`-mi spui mam`, \nseamn` c` e \ntr-adev`r

foarte grav... Bine, o s` v`d...

Linus \[i mu[c` buza de jos, renun]ând, cel pu]in deocamdat`,

s` mai fac` vreun comentariu.

44 LINDA HUDSON

– A]i \ncercat deja s` urca]i sc`rile cu ajutorul cârjelor? o \ntreb`

Red. Poate ar fi mai bine s` face]i o \ncercare \n timp ce este Linus

aici.

– Ca s` m` prind` \n cazul \n care voi c`dea din nou? E o idee

bun`... La spital am luat liftul, apoi m-au pus \ntr-un scaun cu rotile

cu care m-au dus pân` la taxi. Ar`tam absolut ridicol!

Oricum, Felicia p`ru bucuroas` s`-l aib` pe Linus lâng` ea \n

timp ce urca \ncet sc`rile, ]inându-se cu o mân` de balustrad` [i

sprijinindu-se cu cealalt` \ntr-o cârje. Red o urma cu cealalt` cârj`.

– Unde sunt covoarele? o \ntreb` Linus când ajunse la etaj.

– Le-am scos. Mi-a fost team` s` nu se \mpiedice Felicia de ele.

Linus se \ncrunt`, dar nu spuse nimic. Cât despre Felicia, care

la sosire ar`ta obosit`, acum p`rea total epuizat`.

– Ar trebui s` v` odihni]i pu]in \nainte de masa de prânz, \i

spuse Red.

Felicia nu se opuse [i nu o f`cu nici când tân`ra actri]` o ajut`

s` se dezbrace [i s` se \ntind` \n pat.

Dup` ce trase perdelele duble, Red \nchise u[a dup` ea [i

cobor\ la parter. Linus care se plimba de colo-colo \n holul casei, o

urm` \n buc`t`rie.

– E extenuat`! exclam` el.

– Nu m` mir deloc, dac` te-ai certat cu dânsa toat` diminea]a.

– Atunci când mi-a spus c` nu voia s`-i angajez infirmier`, am

\ncercat s-o conving s` mearg` \ntr-o cas` de odihn`. M-a refuzat!

Nu e bine pentru ea s` r`mân` aici. O s` vrea s` fac` o mul]ime de

lucruri... |i vei suna pe to]i studen]ii ei [i \i vei anun]a c` nu vor mai

primi lec]ii vreme de dou` s`pt`mâni cel pu]in.


– I-am sunat deja! Le-am spus c` doamna Saint-Aubyn este \n

concediu medical pân` s`pt`mâna viitoare. Dup` aceea, dumneaei

va hot`r\ ce va face \n continuare... S-ar fi \nfuriat pe mine dac`

mi-a[ fi luat libertatea de a-i anula lec]iile pe o perioad` mai lung`.

Linus d`du din cap mirat, \n semn de aprobare a hot`rârii ei,

dar tot cu o voce aspr` \ntreb`:

– Ai mai \ngrijit bolnavi pân` acum?

– M-am ocupat de mama, atunci când a fost bolnav`.

– Cât timp?

Red se \ncord`, \ncercând s` nu se mai gândeasc` la momentele

complicate pe care le tr`ise atunci când mama ei se lupta cu

cancerul, care \n cele din urm` a r`pus-o.

– Vreme de câteva luni, r`spunse ea pe un ton lipsit de orice

inflexiune.

Linus nu p`ru impresionat.

– Voi \ncerca s` vin s-o v`d pe Felicia cât pot de des. S` nu-]i

\nchipui c` ai câ[tigat r`zboiul, pentru c` voi face tot ce-mi va sta \n

puteri ca s-o determin pe mama s` se r`zgândeasc`. Nu te a[tepta

s` faci prea mul]i purici aici.

"{i unde o s` m` duc? se \ntreb` Red. Camera mea deja s-a

ocupat!"

Red \i r`spunse pe un ton glacial:

– Dac` Felicia va dori s` m` \nlocuiasc` ulterior cu o infirmier`,

nu e nici o problem`, dar nu te voi l`sa s` o h`r]uie[ti \n continuare

a[a cum ai f`cut-o ast`zi. E mama ta, e adev`rat, dar acesta nu este

un motiv ca s` iei tu toate hot`rârile \n locul ei. Este \n stare s`-[i

tr`iasc` via]a a[a cum dore[te!

46 LINDA HUDSON

– M` simt r`spunz`tor pentru ea.Linus o \nv`lui pe tân`r` cu o privire b`nuitoare.– {i [tii c` \ncercând s` te faci indispensabil`, te gânde[ti mai

mult la cariera ta. S`-]i intre bine \n cap c` nu te voi ajuta absolutdeloc. Pot s` creez actri]e, dar pot s` te [i distrug!

Continu` apoi cu un aer amenin]`tor:– Ai grij`! Dac` bag de seam` c` o neglijezi pe Felicia, voi face

\n a[a fel \ncât s` nu ]i se ofere niciodat` vreun rol, nici m`car cafigurant`! {i nu numai \n lumea spectacolului! |n felul acesta nu veimai avea din ce s` te \ntre]ii [i vei fi silit` s` te \ntorci \n Australia!


Capitolul 3

U[a se deschise f`r` zgomot [i Red se sprijini cu spatele de zid,strângând din pumni.

– Ce individ jalnic! \[i spuse ea printre din]i.Reu[i totu[i s` se calmeze \ncet-\ncet."|n]eleg c` Linus este \ngrijorat \n leg`tur` cu s`n`tatea mamei

sale, dar este acesta un motiv s` m` judece atât de gre[it?"D`du din umeri [i urc` la ea \n camer` ca s` termine de desf`cut

bagajele. Apoi, v`zând c` se apropie ora mesei de prânz, se duse s`vad` ce poate g`si prin dulapurile din buc`t`rie.

Mai erau câteva ou`, dar pâinea era veche [i salata ofilit`...Tân`ra se duse s` arunce o privire \n dormitorul Feliciei [i, dat fiindc` aceasta dormea adânc, se gândi s` dea o fug` pân` la magazinulcel mai apropiat ca s` fac` ni[te cump`r`turi pe care le pl`ti dinbanii ei.

Atunci când se \ntoarse, un Jaguar uria[ era parcat \n fa]a casei [i Linuso a[tepta \n hol cu bra]ele \ncruci[ate peste piept [i un aer acuzator.

– E prima zi! Felicia abia s-a \ntors din spital [i tu ai l`sat-o

singur`! Po]i numi asta un comportament responsabil?

– A trebuit neap`rat s` fac ni[te cump`r`turi! Vrei ca mama ta s`

moar` de foame? Treaba asta nu mi-a luat mai mult de cinci minute

[i \nainte s` plec m-am asigurat c` Felicia doarme.

– M-am \ntors inten]ionat, ca s` fie cineva lâng` ea \n timp ce tu

te-ai dus s` faci aprovizionarea!

– Ai fi putut s`-mi spui asta \nainte s` pleci!

– N-ai f`cut bine c` ai l`sat-o singur`, insist` el.

– }i-am mai spus o dat` c` dormea! \i r`spunse Red exasperat`.

{i acum m` duc la dânsa ca s` v`d dac` nu are nevoie de ceva.

Felicia deschise ochii chiar \n clipa \n care Red intra \n camera

ei.

– Cred c` am adormit... spuse ea \ntinzându-se. Cât este ceasul?

– E pu]in trecut de dou`sprezece. M` duc s` preg`tesc masa.

Ce-a]i zice de o omlet` cu ciuperci?

– Excelent!

– Vre]i s` v` aduc sus mâncarea pe o tav`?

– Bun` idee! N-aveam nici un chef s` cobor sc`rile acum.

Urcu[ul a fost destul de dificil! Am ceva coresponden]`?

– Da, plicurile sunt aici.

– |]i mul]umesc. Te gânde[ti la toate!

"Acum pun pariu c` Linus se va duce imediat la mama lui ca s`

se plâng` de mine!" \[i spuse Red \n timp ce cobora.

Dar spre mirarea ei, fiul Feliciei plecase deja. Ciudat...

Totu[i, f`r` s` se mai gândeasc` la purtarea acestuia, Red \ncepu s`

preg`teasc` mâncarea pentru Felicia.


– Tu nu iei masa cu mine? o \ntreb` bolnava atunci când Red

i-o aduse.

– Am crezut c` vre]i s` fi]i singur`.

– Nu, \mi place s` iau masa cu cineva, dac` este vorba despre o

persoan` simpatic`, bine\n]eles!

Red [ov`i.

– P`i... a[ fi vrut s` m` uit pu]in la televizor. Acum se transmite

pe canalul doi un serial australian filmat \n urm` cu doi ani.

Am avut [i eu un rol mic \n el [i...

– Ne vom uita la el \mpreun`, \n dormitorul meu, decret`

Felicia. |mi place la nebunie s`-i v`d pe studen]ii mei pe scen` sau

pe ecran!

|n serialul acela de succes, Red juca rolul logodnicei unuia din

personajele principale [i o f`cuse vreme de dou`sprezece

episoade... pân` când scenaristul hot`râse c` trebuia s` moar`

\ntr-un accident de ma[in`.

Tân`ra \[i studie interpretarea cu un ochi critic.

"Nu jucam chiar atât de prost!" \[i spuse ea cu o oarecare

satisfac]ie.

Felicia p`rea s` se gândeasc` la acela[i lucru, dar dup` ce o

felicit`, \i f`cu câteva observa]ii particulare [i folositoare.

Ceva mai târziu, când Red ducea t`vile la buc`t`rie, \l v`zu pe

Linus intrând cu dou` valize uria[e.

– Dat fiind c` nu pot s` pun nici o baz` pe tine [i Felicia refuz`

s` aib` o infirmier`... \ncepu el.

– ... te vei instala aici ca s` ai totul sub control!

– Exact!

50 LINDA HUDSON

– Nu cred c` treaba asta va fi pe placul Feliciei, \l avertiz` Red.

– Dimpotriv`! |ntotdeauna se bucur` când sunt aici! Nu-]i mai

r`mâne s` eliberezi camera [i s` te cazezi la etajul al doilea.

Pân` la urm` se dovedi c` Red avusese dreptate: hot`rârea fiului

ei era departe de a o \ncânta pe Felicia!

– A[ fi vrut ca cei din jurul meu s` nu se mai agite atâta din caua

mea! oft` ea.

– A venit pentru c` nu avea \ncredere \n mine, \i explic` tân`ra

pe un ton trist. Dac` a]i fi angajat o infirmier`, ar fi stat mai lini[tit.

S` [ti]i c` pot s` plec oricând.

Felicia \[i sprijini capul pe pern` cu un aer obosit.

– I-am spus doar c` vei face fa]` obliga]iilor. De fapt \n clipa de

fa]` am mai mare nevoie de tine decât de el!

{i ad`ug` cu un zâmbet [iret:

– {i cum tu stai \n camera pe care o ocupa el de obicei, va trebui

s` se instaleze la etajul doi!

– Mi-a ordonat s` m` mut, ca s`-i eliberez camera.

– Ah, nu! Vreau s` stai \n apropierea mea, ca s` te pot chema \n

timpul nop]ii...

– Deci r`mâne cum a]i stabilit dumneavoastr`. El va sta sus!

{i nu va trebui s`-i fac patul...

Felicia pufni \n râs.

– Nu e necesar. E destul de mare ca s` [i-l fac` [i singur.

S`rind de la una la alta, ea o \ntreb` pe Red:

– Spune-mi, [tii s` ba]i la ma[in`?

– Desigur.


– Vreau s`-]i dictez câteva scrisori dup`-amiaz`. Vei g`si coli de

hârtie la parter, \n biroul meu.

– M` duc s` le iau.

|n trecere, Red \l v`zu pe Linus punându-[i trusa de toalet` pe

unul din rafturile din baia pe care o folosea ea.

"Presupun c` vom fi obliga]i s-o \mp`r]im!" \[i spuse ea

nemul]umit`.

– }i-am spus s`-mi eliberezi camera, \i spuse Linus pe un ton

aspru.

Ea \i zâmbi larg.

– |mi pare r`u, dar Felicia dore[te s` stau lâng` ea. Tu vei locui

sus!

El f`cu o strâmb`tur`, dar nu protest`.

– Probabil c` acolo e plin de praf! Va trebui s` fac cur`]enie [i...

patul diminea]a...

– Mare lucru!

Linus tres`ri.

– E nevoie s`-]i mai amintesc c` e[ti pl`tit` ca s` lucrezi aici?

– S`-]i amintesc [i eu c` Felicia e cea care m` pl`te[te [i nu tu?

|n plus, are de lucru cu mine [i voi fi ocupat` toat` dup`-amiaza.

Dac` vrei s` te culci \n seara asta \ntr-un pat curat, trebuie s` te

descurci singur!

***

52 LINDA HUDSON

Felicia \i dict` nu mai pu]in de dou`sprezece scrisori secretarei

ei improvizate. Red ar fi putut s` le transcrie rapid dac` ar fi avut la

dispozi]ie un calculator sau m`car de o ma[in` de scris electric`...,

dar Felicia nu avea decât o ma[in` mecanic`, o adev`rat`

antichitate!

La \nceput, Red pierdu o gr`mad` de timp \ncercând s`

elibereze carul ma[inii care era blocat. Apoi observ` c` panglica era

atât de decolorat`, \ncât literele abia se vedeau.

Dat fiind c` nu voia s-o deranjeze pe Felicia, care era posibil s`

doarm`, \ncepu s` caute o panglic` de schimb prin sertare.

– Victorie! exclam` ea \n cele din urm`.

– Acum te-ai apucat s` scotoce[ti prin sertarele Feliciei? \i spuse

Linus pe un ton acuzator.

Red se ridic` rapid [i \i ar`t` panglica nou`.

– Asta c`utam. Pe ma[ina asta veche \[i dactilografiaz` Felicia

scrisorile?

– A[a cred...

– Ar cam fi timpul s` se mai modernizeze [i ea! De ce nu-i faci

cadou un calculator?

– Nu mi-a cerut a[a ceva.

– N-ar trebui s` ajung` s` cear` un lucru atât de simplu! Tu ai

l`sa-o pe secretara ta s` tasteze pe o asemenea rabl`? spuse ea [i

\ncepu s` scoat` panglica veche din l`ca[ul ei.

– Feliciei nu-i plac ma[in`riile complicate. Dac` i-a[ aduce un

calculator, nici nu s-ar atinge de el.

Red b`tu câteva litere la ma[in` [i \l privi bucuroas`.


– Acum merge! Calculatoarele nu sunt prea complicate. |n ziua

de ast`zi le folosesc pân` [i copiii mici.

– {i tu? o \ntreb` el vizibil ne\ncrez`tor.

– Oh, da! Tat`l meu m-a obligat s` fac cursuri de secretariat \n

acela[i timp cu cele de actorie.

– E un om \n]elept.

Linus se uit` la b`trâna ma[in` de scris cu nostalgie.

– |mi amintesc de vremea când a cump`rat-o tata... acum mul]i

ani. Atunci am \nv`]at s-o folosesc.

– Deci are o anumit` valoare sentimental`... Poate c` din acest

motiv n-a renun]at la ea Felicia....

– Nu. Cred c` de teama fa]` de ma[in`riile prea complicate.

Dac` \i cump`r un calculator, o \nve]i cum s`-l foloseasc`?

– Bine\n]eles! {i asta va face s` treac` timpul mai repede.

|n curând se va plictisi de citit [i uitat la televizor.

– E-n regul`. M` voi ocupa de problema asta.

– Ar trebui totu[i s`-i spui dinainte ce ai de gând.

– Mai bine o pun \n fa]a faptului \mplinit.

Dup` ce rosti aceste cuvinte, ie[i din camer` [i Red se putu

\ntoarce la treaba ei. Totu[i, nu era mul]umit` de faptul c` Linus nu

voia s-o consulte pe mama lui \nainte de a-i aduce un calculator.

"|n cazul \n care ea refuz` s` se ating` de el, Linus e \n stare s`

spun` c` a fost ideea mea! Dar eu a[ fi cerut mai \ntâi p`rerea

principalei beneficiare!"

Spre sear` duse scrisorile Feliciei la semnat [i \[i ceru scuze:

– |mi pare r`u, n-a ie[it prea bine! Ma[ina e foarte capricioas`...

Dar spre mirarea ei, Felicia fu entuziasmat`.

54 LINDA HUDSON

– Niciodat` n-au ar`tat mai bine scrisorile mele! Eu fac mereu

gre[eli de liter`.

– Iar eu n-am v`zut niciodat` o ma[in` atât de veche! De ce nu

folosi]i un calculator?

– Doamne fere[te! E prea complicat!

– Nu e deloc greu, dac` [ti]i s` lucra]i cu el. Punerea \n pagin`

se face automat [i gre[elile se corecteaz` ca prin farmec.... E o

minun`]ie!

– Crezi c` a[ fi \n stare s`-mi scriu scrisorile la calculator?

– F`r` nici o problem`! V` \nv`] eu!

– Sunt scumpe?

– Nu prea.

– Poate c` a[ putea s` cump`r unul... Dar cum s`-l aleg?

– Trebuie s`-l \ntreba]i pe Linus.

– Bun` idee!

Felicia termin` de semnat scrisorile [i o anun]` pe Red c` are de

gând s` coboare la cin`.

– M-am s`turat s` stau \n pat!

– Foarte bine. Voi veni s` v` ajut s` v` \mbr`ca]i când dori]i.

– Am s` te strig. Linus e aici?

– A plecat adineaori, dar parc` l-am auzit când s-a \ntors.

– Spune-i s` vin` pân` la mine. Trebuie s`-i vorbesc despre

calculator. Ar putea s`-l cumpere chiar mâine.

Red cr`p` u[a salonului \n timp ce Linus vorbea la telefon.

– Te cheam` mama ta.

F`r` s`-[i \ntrerup` conversa]ia, el d`du din cap \n semn c`

\n]elesese.


Tân`ra se a[teptase la o cin` pentru dou`, nu pentru trei

persoane, a[a c` \n loc s` fac` fripturile la gr`tar, a[a cum avusese

de gând, le t`ie \n buc`]ele mici [i le puse \ntr-o crati]` cu ceap` [i

o cutie de fasole boabe pe care o descoperi \n fundul dulapului.

Iahnia ei improvizat` clocotea deja de ceva vreme când Linus

veni [i ridic` \ncet capacul de pe crati]`.

– Cassoulet!

– Cassoulet? Cassoulet e[ti tu! \i spuse ea crezând c` fusese

jignit`.

V`zând c` izbucne[te \n râs, ea \n]elese cu o frac]iune de

secund` prea târziu c` el folose[te cuvântul fran]uzesc.

– |n Australia mâncarea se nume[te pur [i simplu, tocan` de

fasole, morm`i ea. Dac` nu-]i place...

– Ba da! Miroase frumos.

Dup` o pauz`, continu`:

– Mi-a spus Felicia c` vrea s` cumpere un calculator. Ai fost

foarte abil` convingând-o c` ideea fusese a ei.

– {i i-ai deschis cumva ochii?

– Nu. De ce a[ fi f`cut-o?

– Nu [tiu... Am impresia c` acesta este genul de lucruri de care

e[ti \n stare...

– Ascult`, dac` tot trebuie s` locuim sub acela[i acoperi[, e mai

bine s` stabilim ni[te reguli.

– Cum ar fi?... \l \ntreb` Red speriat`.

– Nu vom ajunge la nici un rezultat dac` ne vom ciond`ni tot

timpul.

– Dat fiind c` tu \ncepi \ntotdeauna primul...

56 LINDA HUDSON

– Asta este o observa]ie de-a dreptul prosteasc`!

– Vezi? M` ataci tot timpul.

Linus oft` cu un aer exasperat.

– Facem pace sau nu?

Red se uit` la el ne\ncrez`toare.

– Nu m` vei mai acuza c` m` aflu aici pentru a ob]ine un rol?

– Nu.

– Dar crezi \n continuare a[a?

– Ce importan]` are, din moment ce nu am de gând s` te ajut

\n carier`? E[ti de acord s` facem armisti]iu?

– Da.

El se uit` la ea, cu mâinile \n [olduri. Red era obi[nuit` s` vad`

b`rba]i \nal]i – Australia nu ducea lips` de a[a ceva – dar cu toate

astea, dintr-o dat`, buc`t`ria i se p`ru prea mic` pentru masculul

arogant care era obi[nuit s` se plece to]i \n fa]a lui.

|n cele din urm` \l privi drept \n ochi.

– Bine, dar nu va fi nici pace, nici armisti]iu \ntre noi, ci mai

degrab` o \ncetare temporar` a ostilit`]ilor.

– Oricum, e mai bine decât nimic! exclam` Linus amuzat. E \n

regul` [i dat fiind c` tu ai g`tit, eu m` angajez s` pun masa, ca s` ai

timp s` te schimbi [i s-o aju]i pe Felicia s` se preg`teasc`.

Din câte \[i d`du seama, pe aici trebuia s` te schimbi pentru

cin`... |n Australia se acorda rareori aten]ie unor asemenea detalii.

Acolo atmosfera era mult mai relaxat`.

"Din fericire, mi-am adus toate hainele cu mine!" \[i spuse Red.

|n primele zile dup` ce sosise la Londra, f`cuse adev`rate razii

prin magazine. De atunci frenezia cump`r`turilor i se mai


domolise, dar spre dezam`girea ei, nu avusese \nc` ocazia s`-[i

pun` rochiile elegante care \i umpleau [ifonierul, deoarece

invita]iile la cin` erau destul de rare... Actri]ele pe care le cuno[tea

ea aveau \n general mijloace materiale limitate [i alegeau

restaurante ieftine din zone preten]ioase [i când se f`cea nota de

plat` li se p`rea normal s`-[i achite fiecare partea ei.

Red nu regret` c` f`cuse un efort financiar mai mare pentru

haine atunci când Felicia o rug` s-o ajute s` \mbrace o rochie foarte

elegant` de catifea gri. Apoi coborâr` \mpreun` sc`rile, \n ritmul

bolnavei, [i se duser` s` ia loc \n sufragerie.

Tân`ra constat` c` pân` [i Linus se schimbase de haine... [i c`

masa aranjat` de el ar`ta superb, \mpodobit` cu pahare din cristal

cu \ncrusta]ii care str`luceau la fel de tare ca [i tacâmurile din

argint.

"Asta e o ambian]` cam prea elegant` pentru un biet...

cassoulet", \[i spuse Red.

Dar comesenii ei p`rur` totu[i s` aprecieze \n mod deosebit

mâncarea [i nu l`sar` nici o firimitur` \n farfurie. Mama [i fiul

schimbau replici cu \nsufle]ire [i Red interveni cu u[urin]` \n

discu]ia lor, care era axat` \n special pe art` [i literatur`.

Dup` ce servi cafeaua \n salon, strânse masa, puse \n func]iune

ma[ina de sp`lat vase [i \ncepu s` \ntocmeasc` o list`.

– Trebuie s` mai faci cump`r`turi? o \ntreb` Linus când \[i f`cu

apari]ia \n buc`t`rie.

– Am cump`rat numai ce ne trebuia pentru ast`zi [i cum nu

aveam de unde s` [tiu c` e[ti aici, a trebuit s` m` gr`besc... Vei veni

la cin` \n fiecare sear`?

58 LINDA HUDSON

– Cel pu]in s`pt`mâna asta [i \n zilele \n care vei ie[i \n ora[ o

voi duce pe Felicia la restaurant.

– Zile de ie[it \n ora[?

– Trebuie s` ai [i tu ni[te zile libere!

– Eu [i Felicia n-am discutat despre subiectul acesta.

– |n]elege-te cu ea. Trebuie s` fiu aici neap`rat atunci când

lipse[ti. Nu vreau s` urce [i s` coboare singur`.

– Corect!

Red mu[c` gânditoare cap`tul pixului.

– M` uitam peste felurile de mâncare... Ai de gând s` vii [i la

prânz?

– Nu, trebuie totu[i s` mai [i muncesc! Suntem \n toiul

audi]iilor la adaptarea pentru televiziune a unui roman de Dickens.

De ce ]inea el oare s`-i demonstreze c` avea puterea s`-i dea un

rol [i poate s-o umple de glorie... dar c` nu va face nimic \n direc]ia

asta? Jignit`, Red \i arunc` o privire ostil`.

– Ai motive s` fii mândru, domnule Hunt! Hai, umfl`-te \n pene!

– E[ti tare nesuferit` uneori!

– Deloc! |n general, m` \n]eleg bine cu oamenii.

– Serios?

– Uite ce este, mi-ai spus foarte clar c` nu voi ob]ine nimic

purtându-m` frumos cu tine, a[a c` de ce m-a[ obosi s`-]i fac pe

plac?

– Nu te por]i frumos decât dac` ai ceva de câ[tigat? |n cazul

acesta, stau [i m` \ntreb de ce te faci luntre [i punte ca s` intri \n

gra]iile Feliciei... ad`ug` el pe un ton b`nuitor.

– Cu dânsa este altceva. Mi-e mil` de ea.


– Din cauza accidentului?

– Nu. Pentru c` are un fiu ca tine.

Spre mirarea lui Red, Linus izbucni \n râs.

– Asta nume[ti tu \ncetarea ostilit`]ilor?

– Am precizat: \ncetare temporar`.

– Din câte v`d, a fost destul de scurt`! E-n ordine! Acum du-te

[i vorbe[te cu Felicia despre zilele libere. Trebuie s` [tiu [i eu la ce

trebuie s` m` a[tept! Mi-ar conveni s` fie \n weekend.

Se uit` apoi la ceas [i ad`ug`:

– Eu am ni[te telefoane de dat...

|n timp ce el se \ndrepta spre birou, ea se duse s` stea de vorb`

cu Felicia \n salon.

– Linus spune c` trebuie s` stabilim acum zilele mele libere, ca

s` [tie [i el cum s`-[i organizeze programul.

– De acord. }ie ce zile \]i convin?

– De exemplu, ziua de sâmb`t` [i miercuri seara. De obicei,

miercurea m` duc la piscin` \mpreun` cu prietena mea Jenny.

– E \n ordine.

– Mai trebuie s` fac [i cump`r`turi, mai ales dac` Linus va veni

s` ia cina aici \n fiecare sear`... Pot s` m` duc mâine diminea]`?

– Cum dore[ti. |n general, sun la Harrods [i fac comand`.

– Harrods... [opti Red, care admirase de departe rafturile

raioanelor de alimente ale acelui magazin de lux.

Felicia p`ru derutat`.

– }i se pare c` sunt cam snoab`?

– Poate un pic cam blazat`.

60 LINDA HUDSON

– E doar lene la mijloc. Nu-mi place s` umblu teleleu prin

supermarketuri. Cel de la cap`tul str`zii mi se pare deprimant.

– |n timp ce dormea]i, am fost acolo [i am f`cut ni[te

cump`r`turi.

– Oh, n-am [tiut! |]i datorez ni[te bani... Cât a costat? Tare mi-e

team` c` nu am destui bani \n cas` [i abia mâine voi putea s` merg

la banc`. Trebuie s`-i cer lui Linus!

– Nu v` face]i griji! Nu este nici o grab`, spuse Red chiar \n clipa

\n care intra Linus \n \nc`pere.

– Pentru ce nu e grab`? \ntreb` el.

– Red a f`cut ni[te cump`r`turi [i \i dator`m ni[te bani.

Ar trebui s`-i dai un avans, ca s` nu fie nevoit` s` cheltuie din

buzunarul ei.

Linus scoase portofelul [i-i \ntinse câteva bancnote.

– Cred c` ajung pentru \nceput. Dup` ce-i vei cheltui pe to]i,

cere-mi al]ii.

– Mul]umesc.

Red vâr\ banii \n geant` f`r` s`-i numere.

– Ai discutat cu Red despre salariu? o \ntreb` Linus pe mama lui.

– Nu \nc`.

– Acum este un moment potrivit, spuse el a[ezându-se pe

scaun. Ascult!

Felicia observ` c` tân`ra se \nro[ise toat` la fa]`.

– Uite ce este, Linus, Red a acceptat s`-mi fac` un serviciu din

pur` amabilitate, spuse ea pe un ton care nu admitea nici o replic`.

Vom discuta despre aspectul material al problemei atunci când

vom avea noi chef, nu \n fa]a ta.


Linus d`du din umeri, dar nu insist`.

– Foarte bine... {i zilele libere?

– Sâmb`t` [i miercuri seara.

– Am notat. Voi face \n a[a fel \ncât s` fiu aici.

– M` protejezi prea mult! protest` Felicia zâmbind.

|n ochii lui Linus ap`ru o u[oar` emo]ie.

– {tii bine cât ]in la tine.

Exista atâta tandre]e \n privirea lor, \ncât Red se \ntoarse cu

spatele, sim]ind cum i se pune un nod \n gât. Se gândea la propria

ei mam` [i-[i spunea c` n-o mai privise de mult cu duio[ie a[a cum

f`cea \n copil`ria ei.

Tat`l ei, c`ruia nu-i pl`cea s` se exteriorizeze, cel mai adesea o

certa, nu-[i exprima afec]iunea fa]` de ea. Voia cu orice pre] s-o fac`

s` intre \n tiparul pe care \l construise special pentru ea.

Dup` p`rerea lui, Red trebuia s` renun]e la himerele ei artistice, s`

se \ntoarc` \n Australia, s` se m`rite [i s` fac` o mul]ime de copii,

de preferin]` b`ie]i, care ar putea s` preia ferma dup` moartea lui.

Ajuns la cap`tul puterilor, el cedase insisten]elor lui Red.

– OK, \]i dau un an ca s` ajungi vedet` la Londra. Un an, ai

\n]eles? Nici o zi mai mult!

|[i f`cuse foarte bine calculele... |ntr-un an, dac` nu avea loc o

minune, nimeni nu putea s` ajung` \n top. Se a[tepta a[adar ca fiica

lui s` se \ntoarc` acas` foarte dezam`git` de o serie de e[ecuri... [i

s` se supun` \n sfâr[it cerin]elor lui.

"Nu [tie cu cine are de-a face!" \[i spuse tân`ra.

62 LINDA HUDSON

***

A doua zi de diminea]`, la ora [apte, Red f`cea du[ cântând [i

fluierând de mama focului. Nu auzi când cineva b`tu la u[a b`ii [i

\[i continu` vocalizele.

Se b`tu din nou... cu acela[i rezultat. Numai atunci când Linus

intr` [i b`tu cu pumnul \n geamul cabinei de du[ ea reveni la

realitate.

– Hei! Car`-te de aici!

– Gr`be[te-te! De când stai \n baie ar fi putut s` fac` du[ toat`

trupa de cânt`re]e de la Moulin Rouge!

– Car`-te! Ca-r`-te!

– Oho! Ce fi]oas` e[ti! |]i \nchipui cumva c` ai ceva diferit fa]`

de altele?

Dar ie[i din \nc`pere.

Abia \nchise Linus u[a \n urma lui [i Red \nchise repede

robinetele [i o zbughi de sub du[ \nf`[urându-se \ntr-un prosop

uria[.

"{i totu[i eram convins` c` am tras z`vorul!"

Observ` \ns` c` acesta era defect. |l blestem` \n toate felurile [i

ie[i pe coridor unde a[tepta Linus.

– |n sfâr[it! exclam` el.

Red se preg`tea s` porneasc` spre camera ei nemaiobosindu-se

s`-i r`spund`, când Linus strig` dup` ea:


– Dac` folose[ti prosopul acela, adu-mi mie altul!|n loc de r`spuns, Red \i adres` o privire sfid`toare, dar dup` ce

se \mbr`c`, deschise dulapul, lu` un prosop [i b`tu \n u[a b`ii. Dat fiind c` nu-i r`spunse nimeni, \mpinse u[a batant`... Tocmai sepreg`tea s` arunce prosopul pe podeaua din gresie, când Linus oprinse de mân`.

– Nu pleca atât de repede!V`zu \n treac`t silueta bronzat` cu umeri la]i [i [olduri \nguste,

dup` care se r`suci brusc pe c`lcâie [i o rupse la fug` trântind u[a\n urma ei, urm`rit` de râsul ironic al lui Linus.

Când ajunse \n buc`t`rie, \ncepu s` preg`teasc` micul dejun cumi[c`ri nervoase. Era furioas` c` fusese atât de tulburat` deimaginea lui Linus \n costumul lui Adam...

Da, era furioas`... [i \n acela[i timp ciudat de jenat`, aproapefrustrat`.

"Nu trebuie s`-mi fac prea multe probleme, \[i spuse ea,str`duindu-se s`-[i recapete calmul. Sunt un om normal [i nu esteprima oar` când m` atrage un b`rbat din punct de vedere sexual!"

Dar \ntâmplarea f`cea ca... de data asta b`rbatul s` fie LinusHunt!

64 LINDA HUDSON

Capitolul 4

Linus nu-i l`s` mamei sale r`gazul s` se r`zgândeasc` \n leg`tur`cu calculatorul. Acesta fu adus acas` de diminea]` [i atunci cânddescoperi cât de u[or putea fi folosit, Felicia fu atât de \ncântat`\ncât se instal` imediat \n fa]a lui [i le scrise tuturor prietenilor ei.

– E fantastic! exclam` ea. Nu \n]eleg de ce Linus nu mi-a d`ruitmai devreme un calculator!

|n seara aceea, Felicia se duse la culcare imediat dup` cin`.Dup` ce a strâns masa, Red se duse \n salon, unde fu surprins` s`-l g`seasc` pe Linus.

– Iart`-m`, am crezut c` e[ti la birou.Tân`ra se preg`tea s` se retrag`, dar Linus deschise televizorul

[i-i f`cu semn s` se a[eze \n fa]a lui.– Mi-a spus Felicia c` ai un rol \n serialul australian care este

difuzat acum \n Anglia.– Da.El se \ncrunt` u[or.

– Doar da? Asta e tot? Nu vrei s` spui mai mult?

– Nu, pentru simplul motiv c` problema asta nu te intereseaz`

pe tine.

Linus se uita la ea cu un aer gânditor.

– |ntâmplarea a f`cut s` ne cunoa[tem \n ni[te \mprejur`ri

destul de neobi[nuite, f`r` s` [tim mare lucru unul despre cel`lalt.

Mi-ar pl`cea s`-mi vorbe[ti pu]in despre tine.

Amabilitatea lui ciudat` nu f`cu altceva decât s-o fac` b`nuitoare

pe Red.

– De ce?

– Pentru c` a[ vrea s` te cunosc mai bine. P`rin]ii tì trìesc de

mult \n Australia? Acolo te-ai n`scut?

Sperând s`-l [ocheze, ea spuse:

– Da. P`rin]ii mei sunt descenden]ii ocna[ilor care au fost

deporta]i acolo \n anul 1787.

Spre ciuda ei, Linus nu p`ru nici m`car mirat.

– |nseamn` c` str`mo[ii tì se num`r` probabil printre primii

coloni[ti care s-au stabilit pe meleagurile acelea...

Red continu` s` vorbeasc` \n joac` engleza cu un accent

australian, exagerând la maximum:

– |h\... Au fost trimi[i acolo cu primul vas de deporta]i.

E adev`rat c` se poate spune c` acolo se simt ca la ei acas`, precum

cangurii din jurul lor!

Linus izbucni \n râs.

– Str`mo[ii tì erau oameni cu caractere puternice. Probabil c`

e[ti mândr` de ei.

– S` fiu mândr` c` m` trag din ocna[i?

66 LINDA HUDSON

– Bine\n]eles! De fapt, exist` oi negre \n toate familiile... Ai de

gând s` te \ntorci \n Australia?

– Dac` nu mi se ofer` un contract extraordinar, de bun` seam`.

– Din cauza banilor?

– Tat`l meu mi-a dat un an ca s`-mi \ncerc norocul. Dac` nu voi

ob]ine nici un rezultat, \mi va tìa subven]ia [i va trebui s` m`

\ntorc acas`.

– Am \n]eles... Vrei s` bei ceva?

– Un whisky cu ghea]`, te rog.

– Nici unul din noi n-a f`cut vreun efort deosebit ca s` ne

\n]elegem mai bine, observ` Linus ceva mai târziu, dup` ce-i

adusese paharul cu bùtur`. Ce-ar fi s` facem o \ncercare?

– De ce?

– Pentru c` apreciez ceea ce faci pentru Felicia.

– N-am nevoie de recuno[tin]a ta.

– Asta nu \nseamn` c` nu-]i pot fi recunosc`tor... {i am \nceput

s` cred c` m-am \n[elat \n leg`tur` cu tine, adùg` el aproape \n

[oapt`.

Red râse pe un ton ironic.

– Recuno[ti, \n sfâr[it, c` nu sunt o oportunist` [i nu \ncerc s`

profit cât pot de pe urma ta?

Privirea lui Linus se fix` asupra picioarelor lungi [i armonioase

ale fetei.

– Poate c` nu e[ti...

– Nu pari prea sigur. Oricum, nu \ndeajuns de sigur ca s`

consideri c` este necesar s`-]i ceri scuze fa]` de mine?

– S` spunem c` deocamdat` \]i acord beneficiul \ndoielii.


– Ce generos e[ti! \l ironiz` Red. |n schimb, eu \]i promit c`

n-o s` te implor s` m` transformi \ntr-o stea de cinema... lucru de

care oricum nu te cred \n stare.

– Ai dreptate. Trebuie s` ai talent pentru \nceput.

"Am c`utat-o cu lumânarea!" \[i spuse Red furioas` pe ea \ns`[i.

– Ai mai ajutat actri]e s` aib` succes? \l \ntreb` ea

ne\ncrez`toare.

– Mai multe, [i cit` câteva nume celebre.

– Tu le-ai lansat? exclam` Red, sincer uluit`.

Lucreaz` permanent pentru casa ta de produc]ie?

– Nu, dar au fost cunoscute de marele public dup` ce au ap`rut

\n seriale sau filme produse de Cornucopia. Pe undeva, le-am dat

impulsul de care aveau nevoie.

– La urma urmei, nu e[ti decât un descoperitor de talente.

Persoanele respective aveau un anume poten]ial [i, mai devreme

sau mai târziu, oricum ar fi devenit celebre!

Linus nu se sup`r` pe ea. Se mul]umi s` schi]eze un zâmbet

u[or... [i s` schimbe subiectul discu]iei.

– {tii s` joci [ah?

– Da.

– Ce-ar fi s` juc`m o partid`?

– Bine, dar te anun] c` sunt foarte bun`, spuse Red

a[ezându-se \n fa]a tablei de joc.

– Ce modest` e[ti!

|ncepur` s` joace. Curând, Linus \ncepu s-o priveasc` mirat pe

tân`r`.

– E adev`rat c` joci excelent... Cine te-a \nv`]at?

68 LINDA HUDSON

– Mai mult mama. Dup` moartea ei am mai jucat [i cu tat`l meu,

dar nu prea des.

P`rea \n continuare absorbit` de joc, dar vocea i se schimbase

atunci când pomenise despre mama ei. Linus se uit` la ea f`r` s`

spun` nici un cuvânt, studiindu-i fa]a frumoas`, pome]ii \nal]i ai

obrajilor [i genele lungi [i dese care-i umbreau fa]a.

– E rândul t`u, spuse Red.

Linus deveni atent la joc [i mut` o pies`.

– {ah [i mat.

Red l`s` capul \n jos [i i se p`ru c` p`tr`]elele tablei de [ah

devin \nce]o[ate \n fa]a ochilor ei.

– Da, ai câ[tigat, spuse ea cu o voce neutr`.

Se ridic` jenat`.

– Noapte bun`, Linus.

– Realizezi faptul c` am reu[it s` petrecem o sear` \mpreun`

f`r` s` ne cert`m?

Tân`ra zâmbi [i chipul p`ru s` i se lumineze.

– Stai lini[tit, asta n-o s` dureze prea mult! Noapte bun`...

***

Red o sunase pe Jenny miercuri sear` ca s`-i dea \ntâlnire la

piscin`. Tratau acest sport cu seriozitate [i \[i efectuar` lungimile

de bazin obi[nuite f`r` pauz` \nainte s` mearg` s` se relaxeze \n

jacuzzi cu ap` cald`.


– Ia spune-mi, cum e acolo? o \ntreb` Jenny.

– A[a [i a[a... Ai auzit cumva vorbindu-se despre o cas` de

produc]ie numit` Cornucopia?

– Cornucopia Productions! Evident!

– Eu n-am auzit de ea.

– Ba da! Ei au adaptat pentru ecran cartea lui Edith Wharton...

Titlul \mi scap` acum, dar fimul ]i-a pl`cut foarte mult.

– Ah! {tiu care! A fost nemaipomenit!

– Sunt tari [i \n domeniul documentarelor [i serialelor de

televiziune... Când reu[e[ti s` semnezi un contract cu Cornucopia

Productions, po]i s` spui c` ai dat lovitura! De ce m` \ntrebi? Ai aflat

de vreo audi]ie la ei?

– Nu.

– M-ar fi mirat... Nu au niciodat` a[a ceva! Selec]ioneaz` dou`

sau trei persoane \n func]ie de rolurile pe care le au de jucat [i le

convoac` la studiouri.

– |l cuno[ti pe un tip Linus Hunt?

– Evident! El conduce Cornucopia! De ce? L-ai cunoscut?

– P`i... da! Este fiul Feliciei Saint-Aubyn.

Jenny f`cu ochii mari de mirare.

– Nu se poate! Ce noroc a dat peste tine!

– Ba dimpotriv`, pentru c` \[i \nchipuie c` am acceptat s-o ajut

pe Felicia numai ca s` m` pot apropia de el. Imediat ce a aflat c`

sunt actri]`, s-a purtat foarte urât cu mine.

– Trebuie s`-l \mbunezi...

– Cum?

– E \nsurat?

70 LINDA HUDSON

– Nu.

– Pì \nseamn` c` asta este solu]ia! exclam` Jenny râzând.

– Mersi frumos! Nu e genul meu de b`rbat... Dac` trebuie s`-i

seduc pe produc`tori ca s` ob]in un rol, mai bine m` \ntorc \n

Australia.

Dup` ce ie[ir` din ap` [i se \mbr`car`, se duser` s` ia cina

\ntr-un mic restaurant, a c`rui clientel` era format` mai ales din

actori \ncep`tori gata de orice ca s` ob]in` un rol. Red se feri s` le

spun` c`-l cunoscuse pe Linus Hunt [i Jenny, \n]elegând gestul ei,

r`mase [i ea foarte discret`.

{tiind c` ea locuia acum \n cartierul Pimlico, un tân`r actor pe

care Red \l cunoscuse cu ocazia turn`rii reclamei, \i propuse s-o

conduc` acas`, sub pretextul c` era \n drumul lui. Când ajunser` \n

fa]a casei Feliciei, acesta \ncerc` s-o s`rute, dar ea se feri, dup` care

o invit` s` mai bea ceva, dar \l refuz` categoric.

– |mi pare rù, aici nu e acas` la mine. La revedere!

Dar el insist`.

– Numai cinci minute [i apoi \]i promit s` plec.

Deodat`, u[a casei se deschise brusc [i \[i f`cu apari]ia Linus,

furios la culme.

– Car`-te imediat de aici! \i spuse el individului pe un ton care

nu admitea nici o replic`.

Dup` care o prinse pe Red de bra], o trase \nùntru [i trânti u[a

\n nasul tân`rului actor care r`m`sese cu gura c`scat`.

– Ce nesim]i]i sunt unii! exclam` Linus. V` auzeam de la mine

din cas`, de la etajul doi!

– Ne luam r`mas-bun...


– Ei bine, pe viitor \ncearc` s` nu mai faci chestii de-astea \n fa]a

casei Feliciei. Mai ales la ora asta din noapte.... sau mai degrab` a

dimine]ii!

– Nu sunt liber` s` m` \ntorc la ora care-mi place? se revolt`

Red.

– Draga mea, ai putea avea m`car pu]in respect pentru Felicia

venind acas` la o or` rezonabil`.

– Nu m` lua cu "draga mea!"

Linus ridic` ochii spre cer [i, f`r` s` mai spun` nimic, se

\ndrept` spre sc`ri cu pa[i greoi. Red observ` atunci c` el purta

numai un halat din prosop, f`r` pijama pe dedesubt...

***

Peste o s`pt`mân`, Felicia \ncepu s` se simt` mai bine.

Primi câteva vizite [i \ncepu s` dea din nou lec]ii, \n ciuda

protestelor lui Linus.

Acum, rolul lui Red era mai mult acela de buc`t`reas` [i

secretar` decât infirmier`. O menajer` venea de dou` ori pe

s`pt`mân` [i tân`ra profita de prezen]a ei ca s` mearg` dup`

cump`r`turi. Linus \i d`duse bani pentru cheltuielile zilnice [i ea

]inea o socoteal` strict` a cheltuielilor.

Atunci când Linus se \ntorcea de la birou, se ducea \ntotdeauna

s` arunce o privire \n buc`t`rie.

72 LINDA HUDSON

giannijolys

– Vrei s` te ajut cu ceva? \i propunea el \n mod invariabil

ridicând capacele de pe oale cu mare interes.

De cele mai multe ori, Red \l refuza. Totu[i, \ntr-o sear`, \l l`s`

s` preg`teasc` o salat`, o sarcin` de care se achit` minunat.

– La tine acas` g`te[ti? \l \ntreb` ea curioas`.

– Atunci când am timp... Uneori am musafiri.

Pe cine? Prieteni de afaceri... femei? Linus nu vorbea niciodat`

despre via]a lui privat` [i de aceea Red nu [tia dac` avea vreo iubit`

sau chiar mai multe. Seduc`torul director al Cornucopia

Productions n-avea decât de ales dintre actri]ele \nsetate de glorie

din jurul lui.

Acum p`rea s` se fi \mp`cat cu ideea prezen]ei ei \n casa mamei

lui. Nu-i mai arunca s`ge]i [i n-o mai amenin]a pentru orice fleac c`

o \nlocuie[te cu o infirmier` calificat`. G`sise [i solu]ia de

compromis pentru folosirea b`ii. Linus o l`sa pe Red s` mearg`

prima cu condi]ia s` nu se eternizeze \n locul acela. Pe scurt, pân`

la urm` adoptaser` un mod de via]` care s` le convin` amândurora.

|n seara aceea, pentru prima oar` de la accident, Felicia urma s`

ias` \n ora[ cu ni[te prieteni. Ace[tia promiseser` c` vor veni s-o ia

de acas`, s-o duc` s` ia cina la un restaurant [i s` joace bridge.

Red fusese de diminea]` la o audi]ie, dar din p`cate f`r` succes.

Se gândea s-o sune pe Jenny ca s` mearg` \mpreun` la un film,

când Felicia o anun]` c` Linus venea acas` la cin`.

"S-a dus naibii filmul meu! Trebuie s` m` apuc de g`tit!" \[i

spuse tân`ra.

Linus sosi mai devreme [i, conform obiceiului, se duse s`

arunce o privire la preg`tirile pentru mas`.


– Miroase frumos! Ce este?

– Vi]el cu mirodenii [i vin ro[u.

– Pot s` te ajut cu ceva?

– Pune masa, dac` vrei.

– Putem s` mânc`m \n buc`t`rie. Ar fi mai simplu.

– Bun` idee! Ce atâtea fi]e?

Linus \ntinse o fa]` de mas` \n carouri pe masa din pin [i alese

ni[te tacâmuri din inox cu mânere din os, care erau mult mai

simple decât argint`ria folosit` de obicei \n sufragerie.

Red se mir` din nou c` se sim]ea atât de bine cu el. Nu era

obi[nuit` s` vad` un b`rbat \n buc`t`rie. |n Australia, angaja]ii

tat`lui ei ar fi considerat c` este nedemn de ei s`-i dea o mân` de

ajutor. Linus \ns` nu f`cea deloc mofturi... P`rea a considera cât se

poate de firesc s` participe la treburile gospod`riei.

"E ca [i cum am tr`i \mpreun`", \[i spuse ea.

Izgoni repede din minte acest gând, dar probabil din cauz` c`

locuiau sub acela[i acoperi[, i se p`rea c` pe zi ce trece prezen]a lui

Linus face parte integrant` din via]a ei.

– E gata! spuse ea peste câteva minute. Pot s` aduc la mas`?

– A[teapt` pu]in, s` destup o sticl` de vin.

– Când e[ti singur iei masa \n buc`t`rie?

– Da. Felicia e cea care insist` s` mânc`m \n sufragerie.

F`cu o pauz`, dup` care o \ntreb`:

– Cum a fost la audi]ie?

– }i-a spus Felicia c` m` duc?

– A pomenit despre asta mai devreme, când am sunat-o.

Ai ob]inut rolul?

74 LINDA HUDSON

– Nu, spuse Red cu capul \n jos.

– Despre ce a fost vorba?

Ea d`du din umeri plictisit`.

– Am candidat pentru un rol destul de important din serialul

pentru televiziune "Knightsbridge Parade" Speram s` am noroc,

dup` atâtea lec]ii pe care le-am luat de la Felicia... Dar la sfâr[it au

ales pe altcineva.

– Deci n-ai fost eliminat` \nc` de la \nceputul audi]iei.

– Nu, m-au chemat de mai multe ori. |ncepusem s` cred c`

lucrurile erau pe drumul cel bun... [i apoi... nimic...

Ea \i zâmbi for]at.

– Asta e via]a!

– Mi-ai spus c` ai urmat cursuri de art` dramatic` \n Australia?

Cât timp ai f`cut asta?

– Aproape un an.

– Nu e suficient. Ar trebui s` continui.

– A[ vrea eu, dar cursurile de teatru sunt \ngrozitor de scumpe.

– Ast`zi au fost audi]ii la Cornucopia Productions pentru un

film istoric.

De ce \i spunea asta? Ca s-o fac` s` sufere?

– Serios? spuse ea pe un ton cam prea vesel. Pe cine a]i angajat?

El \i spuse câteva nume de actori cunoscu]i.

– Ei nu mai au nevoie de probe, e evident. |n schimb, am audiat

patru actori pentru roluri secundare [i i-am angajat pe to]i patru.

– Ai audiat patru persoane pentru patru roluri? \l \ntreb` Red

uluit`. Nu se poate! De obicei se fac cozi de minimum cincizeci de

actori pentru un singur rol...


– |i v`zusem pe ace[ti actori jucând \n alte roluri [i [tiam c` vor

corespunde a[tept`rilor mele. Audi]ia a fost mai mult o

formalitate...

– Nu te \n[eli niciodat`?

– |n domeniul acesta? Nu. Niciodat`.

– |nseamn` c` cei patru actori nu trebuie s`-[i mai fac` griji

pentru viitorul carierei lor, spuse Red pe un ton ironic. S-au trezit

lansa]i gra]ie lui Cornucopia Productions!

– Nu crezi c` e adev`rat?

– Nu. Dac` lucrurile ar fi fost atât de simple, s-ar fi aflat.


– E[ti prost dispus` pentru c` n-ai avut succes la audi]ie.

Dup` câteva clipe de gândire, ad`ug`:

– Poate c` e[ti [i un pic geloas`...

Red tres`ri.

– Oh! Exagerezi! E[ti un tip josnic, nu... nu...

|l privi cu un dispre] total.

– Te crezi foarte puternic, continu` ea, dar pun pariu c` nu e[ti

\n stare s`-]i dai seama dac` cineva are \ntr-adev`r talent sau nu.

{i cu atât mai pu]in s`-l aju]i s` aib` succes!

El o privi cu un aer ironic.

– Cât de mult te \n[eli! {tii c` a[ fi \n stare s` fac din tine un star?

Da, chiar [i din tine!

Cuprins` de furie, Red puse mâna pe un pahar ca s`-i arunce

con]inutul \n fa]`. Din p`cate, \ns`, pe fundul acestuia nu mai

r`m`sese nici o pic`tur` de b`utur`!

76 LINDA HUDSON

V`zând rezultatul eforturilor ei, Linus izbucni \n râs. Râsul lui,

care ar fi trebuit s` m`reasc` furia tinerei, avu asupra ei efectul unui

du[ rece. |l privi drept \n ochi.

– OK, m-ai convins c` e[ti foarte puternic, spuse ea cu

demnitate. Un zeu al cinematografiei. |n ceea ce m` prive[te,

recunosc c` sunt o neica nimeni. M-ai f`cut s` \n]eleg acest lucru

destul de des, dar asta nu-]i d` dreptul s` m` jigne[ti. Eu m-am

]inut de cuvânt. Nu ]i-am cerut nici m`car o singur` dat` s` m`

aju]i. De ce sim]i nevoia de a-mi pune \n eviden]` e[ecurile

profesionale? De ce \mi vorbe[ti mereu despre cei care vor avea

succes datorit` ]ie?

Vocea \ncepu s`-i tremure.

– R`utatea ta nu are nici o justificare...

Linus o prinse de mân`.

– Nu! \ncepu el s` spun`. Am...

– D`-mi drumul!

Mirat de vehemen]a ei, Linus \[i sl`bi strânsoarea. Ea profit` de

ocazie [i ie[i alergând din camer`. Când ajunse afar`, un zâmbet

larg \i lumin` fa]a.

"Am avut un discurs magistral! \[i spuse ea cu satisfac]ie.

Sunt sigur` c` l-am convins... Acum sper c` regret` faptul c` a

\ndr`znit s`-mi vorbeasc` atât de urât".

De fapt, Red se cam \ndoia c` a[a se va \ntâmpla. Linus Hunt nu

prea era omul c`ruia s`-i par` r`u de ce f`cuse.

"M`car i-am dat o lec]ie... Trebuie s` g`sesc un mijloc prin care

s` m` revan[ez".


***

Pentru a o consola pe Red pentru c` nu fusese aleas` pentru rol

la ultima audi]ie, Felicia \i oferi o lec]ie suplimentar`. Tân`ra se afla

\n plin` activitate atunci când menajera b`tu la u[a biroului.

– Am g`sit acest dosar \n camera domnului Hunt. C`zuse \ntre

pat [i noptier`. M-am gândit c` poate este important.

Felicia \l frunz`ri.

– {i \nc` cum! Este proiectul la care lucreaz` \n prezent [i [tiu

c` are o [edin]` \n dup`-amiaza asta pe marginea acestui subiect.

E[ti dr`gu]`, Red, s` i-l duci tu la birou? F` \n a[a fel \ncât s` i-l

\nmânezi personal.

– Cu pl`cere.

|ncântat` c` se ivise ocazia de a se plimba pu]in, Red lu` dosarul

[i urc` \n camer` s` se preg`teasc` de plecare. Avea de gând doar

s`-[i treac` pieptenul prin p`r, dar \i veni o idee machiavelic` [i \n

timp ce-[i punea unul din elegantele ei taioare noi, de un verde

\nchis de p`rea negru, fluiera vesel` o melodie.

– Nu-mi pun nici o bluz`, nici tricou, spuse ea \n [oapt`.

Direct pe piele e mult mai sexy!

Ni[te ciorapi negri [i pantofi cu tocuri \nalte \i completar` ]inuta

elegant`. Apoi \[i perie p`rul bogat de culoare castaniu-ro[cat [i-l

scutur` ca s`-i dea mai mult volum. Acum era \n sfâr[it gata de

plecare!

78 LINDA HUDSON

***

Birourile firmei Cornucopia Productions ocupau ultimele etaje

ale unei cl`diri moderne. Red lu` liftul [i, când ajunse \n holul

central al firmei, se \ndrept` spre recep]ioner`. Se sim]ea foarte

sigur` pe ea, \n taiorul nou a c`rui minijup` \i dezgolea destul de

mult picioarele.

– Cu domnul Linus Hunt, v` rog!

Recep]ionera \i arunc` o privire de ghea]`.

– Ave]i stabilit` o \ntâlnire?

– Nu, dar...

– Domnul Linus Hunt nu prime[te pe nimeni f`r` programare.

Dac` sunte]i interesat` de un rol, spune]i-i impresarului

dumneavoastr` s` ia leg`tura cu secretariatul.

– Ce v` face s` crede]i c` sunt actri]`?

Privirea recep]ionerei, din ce \n ce mai glacial`, se fix` din nou

asupra ei.

– Chiar nu sunte]i? o \ntreb` ea cu ironie \n glas.

Red \n]elegea c` fata aceea frumoas` [i machiat` prea strident

era enervat` din cauz` c` era deranjat` permanent de o mul]ime de

actri]e care probabil veneau s`-[i \ncerce norocul aici... dar \i

displ`cea profund s` fie tratat` cu atâta lips` de respect.

– Uita]i cum st` treaba, n-ave]i decât s`-i spune]i lui Linus c` a

venit Red.


– Red?

– Red McGee.

Recep]ionera [ov`i.

– Dac` este o [mecherie ca s` pute]i ajunge la dânsul, v`

avertizez c` nu ve]i ob]ine nici un rezultat favorabil.

Dimpotriv`! Dumnealui...

– Nu a]i aflat? o opri Red. Nu, desigur... Nu v`d de ce v-ar fi

vorbit dumneavoastr` despre problema asta.

F`cu o pauz` ca s` fac` impresie.

– Noi tr`im \mpreun`.

V`zând mirarea zugr`vit` pe fa]a recep]ionerei, \i veni s`

aplaude.

– Anun]`-l mai repede! Consider c` am a[teptat deja prea mult!

Tân`ra ridic` \n cele din urm` telefonul din furc`.

– Red McGee este la recep]ie [i vrea s` v` vad`... Da... Da, \i voi

spune...

Puse apoi receptorul jos.

– V` roag` s` a[tepta]i câteva clipe. Domnul Hunt vine imediat.

– Mul]umesc, spuse Red cu un zâmbet ironic.

|n timp ce ea se duse s` arunce o privire peste afi[ele [i

fotografiile de actori care \mpodobeau pere]ii, recep]ionera ridic`

receptorul [i \ncepu s` vorbeasc` \n [oapt`.

"|n curând, toat` firma va [ti c` iubita lui Linus Hunt a[teapt` \n

hol", \[i spuse Red satisf`cut`. De altfel, aproape imediat holul

forfotea de lume, de parc` to]i angaja]ii g`siser` un pretext

oarecare pentru a veni \n acel loc. Red se f`cu c` nu-i vede, dar era

con[tient` de privirile curioase care se a]intir` asupra ei.

80 LINDA HUDSON

– Red?

– A! Linus!

{tiind c` erau privi]i, ea ar`t` spre o fotografie cu copaci \n

fl`c`ri.

– Este marele incendiu de p`duri din Australia?

– Da, am f`cut o emisiune acolo anul trecut. Dac` te

intereseaz`, \]i voi \mprumuta caseta.

– Mul]umesc, Linus! exclam` ea zâmbind larg.

– Pot s` [tiu [i eu ce cau]i aici?

Ea \i \ntinse dosarul.

– L-ai uitat acas` azi-diminea]`.

Vocea ei, acum bine instruit` de Felicia, articul` cu limpezime:

– Era sub pat.

|ntr-o frac]iune de secund`, Linus \n]elese jocul tinerei.

"M` va pune la punct \n fa]a tuturor angaja]ilor", se gândi tân`ra

cu o u[oar` team`. Dar \i \nfrunt` privirea cu curaj.

– Serios? |]i mul]umesc c` mi l-ai adus... spuse el luând dosarul.

M` duc s`-l las \n biroul meu [i dup` aceea vom cobor\ s` lu`m

masa \mpreun`.

Peste treizeci de secunde, el o lua cu bra]ul de mijloc [i o

conducea la un restaurant din apropierea biroului. Probabil c` era

un client obi[nuit al localului, deoarece observ` c` osp`tarul \i

\ntâmpin` cu c`ldur` [i-i conduse imediat la o mas` rezervat` de

lâng` fereastr`. |n schimb, nu-i arunc` nici o privire lui Red.

"Probabil c`-l vede mereu \nso]it de câte cineva..." \[i spuse ea

u[or dezam`git`.


Linus \i f`cu semn s` ia loc. Ea se execut` [i a[tept` s` \nceap`

furtuna.

– Spune-mi, te rog, \ncepu el pe un ton periculos de calm, ce-]i

veni s`-i faci pe to]i din Cornucopia s` vad` c` e[ti amanta mea?

Asta e vreo monstr` a umorului de tip australian?

– Recep]ionera nu m` l`sa s` trec...

– Pentru asta este pl`tit`.

– Nu trebuia s` se poarte atât de urât cu mine. Mi-a vorbit de

parc` a[ fi fost ultimul om... Credea c` sunt o actri]` care \[i

\ncearc` norocul...

– E de-ajuns s` se uite lumea la tine ca s` ajung` la aceast`

concluzie!

– De ce?

– Pentru c` semeni cu toate fetele care vor s` fac` fime! O claie

de bucle r`v`[ite, o fust` extrem de scurt`... {tii ce e[ti, Red?

O clon`! Da, o clon`, o copie identic` a lor! Ai fi f`cut mai bine dac`

r`mâneai \n Australia, aici nu vei ajunge la nici un rezultat.

A[a-zisele actri]e ca tine se g`sesc cu duiumul la Londra.

Red reu[i s` nu-i arate interlocutorului s`u cât de mult o r`neau

vorbele lui. Atunci când osp`tarul veni s` ia comanda, ea alese

primul fel din meniu, f`r` s` catadicseasc` s` citeasc` mai departe.

– Acum, toat` lumea crede c` sunt amanta ta, spuse ea dup` ce

plec` osp`tarul.

– Mie-mi convine.

– Poftim? Cum adic`? \l \ntreb` ea uluit`.

– Nu te prive[te pe tine!

82 LINDA HUDSON

– Asta-i bun`! Eu sunt cea care sunt luat` drept amanta ta [i asta

nu trebuie s` m` priveasc`?

– Cine a r`spândit zvonul? i-o \ntoarse el perfect logic.

– Ar putea s` ajung` [i la urechile Feliciei...

– Ar amuza-o, pentru c` [tie c` nu este adev`rat.

Red se \ncrunt`.

– Toate astea n-au nici un sens! Nu \n]eleg din ce motiv vrei ca

oamenii s`-[i \nchipuie c` noi doi suntem aman]i, din moment ce

nu a[a stau lucrurile.

– Nu-]i bate capul cu problema asta. Mai bine mul]ume[te-mi c`

nu ]i-am dat peste cap [iretlicul \n fa]a \ntregii asisten]e. Ai fi fost

pur [i simplu ridicol`...

– Din moment ce nu exist` nici un motiv s` mai pun vreodat`

piciorul \n biroul t`u, ce importan]` mai are?

– A[a este...

Red se for]` s` \nghit` câteva \mbuc`turi din mâncarea care i se

pusese \n fa]`. Linus reu[ise s`-i taie pofta de mâncare...

A[adar, el considera c` seam`n` cu toate actri]ele care c`utau cu

disperare un rol? Era adev`rat c` stilul de coafur` pe care-l

adoptase f`cuse furori \n momentul acela. |n plus, majoritatea

actri]elor erau ca [i ea, slabe [i \nalte.

"Dar nu exist` prea multe roluri pentru gr`sanele bondoace!" \[i

spuse ea.

Jenat`, tân`ra se rev`zu stând la cozile lungi care se formau la

por]ile studiourilor atunci când se anun]a vreo audi]ie. |ntr-adev`r,

printre candidate existau de fiecare dat` cel pu]in o duzin` de...

clone!


– Ce cau]i tu la o actri]`? \l \ntreb` ea deodat`.

– |n primul rând s` corespund` din punct de vedere fizic

rolului pe care-l are de jucat [i \n al doilea, s` fie o bun` actri]`.

– Dar dac` nu se ofer` niciodat` roluri tinerilor, cum vrei s`

acumuleze experien]`?

– Mul]i actori au urmat cursuri de art` dramatic`.

– Sau au turnat filme \n str`in`tate.

Linus cl`tin` din cap.

– Te-am v`zut \n serialul australian.

Red aproape se inec` \n timp ce sorbea din berea pe care o

comandase Linus f`r` s-o \ntrebe.

– Serios? {i?

– Scenariul era atât de banal c`-]i venea s` plângi, actorii parc`

erau ni[te marionete [i mi-a fost destul de greu s` te recunosc,

deoarece existau trei fete \mbr`cate [i coafate cam \n acela[i stil ca

tine.

– V`d c` ]i-a pl`cut la nebunie serialul!

– Totu[i, avea [i ceva bun...

– Faptul c` fiecare episod dura numai o jum`tate de or`?

– {i asta, recunoscu Linus zâmbind, dar [i c` era evident c` o

oarecare Red McGee era mai bun` decât celelalte.

– |]i... ba]i joc de mine?

– Nu.

– |nseamn` c` \mi vei propune un rol \ntr-una din produc]iile

tale? \l \ntreb` ea f`r` s` piard` ocazia.

– Nu.

84 LINDA HUDSON

Replica aceea scurt` era atât de tipic` pentru Linus, \ncât tân`ra

izbucni \n râs.

– Cum am putut s` fiu atât de naiv` \ncât s`-mi \nchipui c`, de[i

ai recunoscut c` am un pic de talent, \]i vei schimba atitudinea fa]`

de mine?

– }i-am mai spus c` o actri]` trebuie s` corespund` rolului

respectiv.

– {i eu nu sunt \n stare s`-l joc?

– Ba da, cu condi]ia s`-l dore[ti cu disperare.

– |l vreau! |l vreau cu disperare!

– De ce?

Ea se uit` la el uluit`.

– Ce \ntrebare! Pentru c` vreau s` am succes! Pentru c` vreau s`

fac carier` \n lumea spectacolului. Pentru c`...

– Toate actri]ele aspirante ar putea s` spun` la fel, o opri Linus.

Ce ai tu atât de deosebit ca s`-l ob]ii?

Dat fiind c` nu-[i pusese niciodat` o asemenea \ntrebare, Red

r`mase câteva secunde f`r` grai.

– Nimic, spuse ea \n cele din urm`. Totu[i, a[ putea s`-mi

dezvolt calit`]ile pe care le am deja.

– Vrei s` devii celebr`?

– Da, dar pentru c` voi fi excep]ional`, nu din alt motiv.

Gloria de dragul gloriei nu m` intereseaz`.

– Vrei s` devii bogat`?

|nc` o \ntrebare capcan`... Red \l privi drept \n ochi.

– Toat` lumea [tie c` \n Anglia se joac` de dragul artei, nu

pentru bani! spuse ea cu ironie.


Linus schi]` un zâmbet viclean.

– Dar presupun c` n-ai zice nu dac` ]i s-ar oferi un rol important

\nso]it de un onorariu interesant, nu?

Red se aplec` u[or [i mângâie mâneca lui Linus.

– Frumos costum... Ai [i un ceas de aur... [i mergi la volanul

unui Jaguar, nu-i a[a? Ai o cas` de produc]ie vestit`, câ[tigi o

gr`mad` de bani [i ]i se pare normal s` te bucuri de toate

frumuse]ile vie]ii. De ce nu [i-ar dori [i un actor toate astea?

– Credeam c` n-ai auzit niciodat` vorbindu-se despre

Cornucopia Productions.

– M-am interesat \ntre timp.

Linus \[i \ncruci[` bra]ele pe piept [i se uit` la ea f`r` s` spun`

nimic.

– Poate c` a[ putea s` fac ceva din tine, spuse el \n cele din

urm`, \ns` cu condi]ia s` vrei s` munce[ti pe brânci.

Inima lui Red \ncepu s`-i bat` mai repede \n piept.

– Sunt preg`tit`!

– Nu vei mai avea timp [i pentru altceva. Va trebui s`-]i consacri

toat` energia activit`]ii de a deveni o bun` actri]`.

– Ac.... accep]i s` m` aju]i? \l \ntreb` ea uluit`.

– Pot s` fac o \ncercare, dar nu-]i promit nimic. Succesul nu-]i

va veni imediat pe tav` de argint. Totul depinde de tine, de ceea ce

ai de dat.

Red \n]elese c` asta era [ansa vie]ii ei. Nu-i mai r`mânea decât

s` pun` mâna pe ea...

– Sunt gata de orice!

– Foarte bine, spuse Linus dând din cap.

86 LINDA HUDSON

Chem` osp`tarul [i ceru nota de plat`.

– De ce te-ai r`zgândit? \l \ntreb` Red. Sper c` nu din cauz` c`

]i-am spus c` nu e[ti \n stare s` aju]i pe cineva s` aib` succes...

– Nu. De altfel, aveam de gând s`-]i vorbesc despre asta asear`,

dar n-am mai apucat, pentru c` te-ai \nfuriat pe mine...

Ea se ridic` de pe scaun.

– Ast`zi relaxeaz`-te, draga mea, pentru c` \ncepând de mâine

nu vei mai avea nici un minut liber!

***

A doua zi de diminea]`, la micul dejun, Linus \i \ntinse lui Red

o foaie de hârtie.

– Asta este lista \ntâlnirilor din ziua de azi. Programul,

adresele... ai totul aici.

– Dar... cum r`mâne cu Felicia?

– Medicul vrea s`-i schimbe ghipsul [i trebuie s-o duc la spital

pentru asta. Gr`be[te-te, peste o or` ai prima \ntâlnire.

Red citi prima adres` de pe list` cu un aer mirat.

– Ce este asta?

– Vei vedea!

Peste o or`, un taxi o l`s` \n fa]a unui salon de coafur` foarte

cunoscut.

"Ar fi trebuit s`-mi \nchipui!" \[i spuse ea f`r` nici un entuziasm.


Probabil c` Linus \i programase aceast` \ntâlnire \n mod

inten]ionat \naintea celorlalte, deoarece \n cazul \n care n-ar fi

acceptat s`-[i sacrifice claia de p`r din cap, ar fi \nsemnat c` nu era

gata s` fac` orice ca s` reu[easc` \n meserie.

– Foarte bine! [opti ea cu un aer hot`rât \n timp ce \mpingea

u[a elegantului salon.

Peste dou` ore, ie[ea de acolo total transformat`. Stilistul nu

numai c`-i scurtase p`rul, dar \i redusese [i cantitatea... [i nu-i mai

intra \n ochi. Dar Red nu era prea convins` c` stilul acela nou de

tunsoare i se potrivea. Se obi[nuise prea mult cu coafura pe care o

purta de ani de zile.

Urm`toarea programare o conduse la o sal` de fitness unde

unul din instructori o puse s` fac` ni[te exerci]ii, dup` care trase

concluzia c` avea o form` fizic` bun`.

– ... dar pute]i s` mai lucra]i pu]in asupra siluetei. Ve]i veni s`

v` antrena]i de la [apte jum`tate la opt jum`tate pân` vineri cu un

profesor particular.

– Atât de repede?

– A[a a cerut persoana care a f`cut programarea. V` convine

programul?

– O s` m` descurc...

"Linus exagereaz`! A g`sit \n felul acesta un mijloc prin care s`

aib` mân` liber` la ora la care \i convenea lui!"

Ultimul punct din program o duse \ntr-un studio de dans.

Fu informat` c` va lua lec]ii de cinci ori pe s`pt`mân`. A patra [i

ultima adres` care figura pe list` era cea a unui curs de art`

dramatic`, la care, de asemenea, era \nscris` s` ia lec]ii \n fiecare zi.

88 LINDA HUDSON

Linus o avertizase de altfel: va fi, \ntr-adev`r, extrem de ocupat`!

Dat fiind c` se afla \n apropierea locuin]ei lui Jenny, se duse

s`-i fac` o scurt` vizit`.

– Ghici ce mi s-a \ntâmplat!

– Spune repede...

Red nu st`tu mult pe gânduri... Uluit`, Jenny o ascult` f`r` s-o

opreasc` nici m`car o dat`.

– Ata-i bun`! exclam` ea când Red termin` de povestit. Face el

toate astea pentru tine? Crezi c`-i place de tine?

– Nu cred c` despre a[a ceva este vorba... [opti Red ro[ind.

A v`zut c` am talent [i vrea s` m` ajute.

Jenny râse cu ironie.

– Uite cum stau lucrurile, feti]o! Eu sunt mai mare ca tine [i

cunosc destul de bine lumea spectacolului ca s`-]i spun c` nimeni

nu face nimic \n mod dezinteresat. Dac` un b`rbat face pe dracu-n

patru s` ajute o fat` s` aib` succes, \nseamn` c` are el ceva de gând.

– Nu, te asigur c`...

– Cine \]i va pl`ti cursurile?

– N-am discutat \nc` despre detalii.

– Am \n]eles! El va achita toate facturile... iar tu \i vei pl`ti \n

natur`!

– Linus nu este un asemenea om.

– Ce naiv` e[ti! Dac` \]i va face propuneri indecente, cum vei

reac]iona?

– ~``... \i voi spune nu, bine\n]eles.

– ~sta e un "nu" care seam`n` foarte bine cu un "da".


***

Când se \ntoarse \n seara aceea \n Pimlico, Red nu g`si pe

nimeni acas`. Felicia \i l`sase un bilet prin care o anun]a ca se

dusese s` ia masa la restaurant cu Linus.

Tinerei nu-i p`ru r`u c` r`m`sese singur`. Urc` \n camera ei [i

\[i prob` toate hainele una dup` alta, ca s` vad` dac` se potriveau

cu noua coafur`.

– M` \ntinere[te sau m` \mb`trâne[te? se \ntreb` ea uitându-se

la imaginea ei din oglind` cu un aer critic. Ar`t mai sofisticat`, sau

m`car mai sexy? Nu-mi prea dau seama...

Felicia [i fiul ei se \ntoarser` acas` dup` ora unsprezece

noaptea. Atunci când Linus b`tu la u[a ei, Red, care nu uitase de

avertiz`rile lui Jenny, se \ntreb` dac` nu cumva venise s` se dea la

ea...

Fu obligat` \ns` s`-i deschid`.

– Am vrut s`-]i v`d noua coafur`, spuse Linus. Ah, \]i st` foarte

bine! E exact ce-]i trebuia!

– Crezi?

El o mângâie pe p`r.

– Absolut. Parc` ai fi... o alt` femeie.

– Nu mai sunt o clon`?

– E[ti foarte frumoas`.

90 LINDA HUDSON

"Acum m` va s`ruta", \[i spuse Red cu inima b`tându-i ca unciocan \n piept.

– Care este numele t`u adev`rat? o \ntreb` Linus trezindu-sebrusc la realitate. Doar n-ai fost botezat` Red!

– Trebuie s`-mi schimb [i numele?– Nu vrei?Ea nu-i r`spunse. Deodat`, tân`ra sim]i c` nu-[i mai poate

desprinde privirea de pe chipul frumos al lui Linus. |ng`im` cu ovoce de nerecunoscut:

– Trebuie... s`... s` m` duc s-o ajut pe Felicia s` se preg`teasc`pentru noapte.


Capitolul 5

|n s`pt`mânile care urmar`, Red nu mai avu nici o secund`liber`, deoarece \n afar` de cursurile de fitness, dans sau art`dramatic`, trebuia s` se mai ocupe [i de Felicia.

Din fericire, b`trâna actri]` se sim]ea din ce \n ce mai bine. |i fusese schimbat ghipsul [i acum putea s` se mi[te mai u[or.Totu[i Red trebuia s` g`teasc`, s` fac` mereu cump`r`turi [i s` fie[i secretar`, ceea ce nu era deloc u[or.

Linus \i interzisese s` se mai duc` la alte audi]ii. Oricum, n-ar fiavut nici timp [i nici curaj. Linus se hot`r\ brusc s` plece \mpreun`cu o echip` de filmare ca s` realizeze la fa]a locului unul dinpalpitantele documentare care f`cuse faimoas` CornucopiaProductions.

– {i chiar trebuia s`-i \nso]easc` pe cameramani? \ntreb` Red,mirat` de rapiditatea cu care se hot`râse Linus s` plece.

– Nu, recunoscu Felicia, dar \n asemenea cazuri vrea s` asistepersonal la film`ri. Va lucra \n ni[te condi]ii foarte periculoase [i nu

vrea s`-i expun` pe oameni la accidente \n lipsa lui. {i ca [i \n

cazurile anterioare, la \ntoarcere va fi epuizat... De aceea, vine

\ntotdeauna s` doarm` aici dup` asemenea expedi]ii...

Linus lipsi zece zile [i spre mirarea ei, Red constat` c`-i lipsea...

***

– S-a \ntors Linus. Este deja \n pat, o inform` Felicia pe tân`r`

\ntr-o sear`, dup` ce se \ntorsese de la cursul de dans. A doua zi

urmau s` vin` ni[te prieteni ai Feliciei s-o ia pentru a petrece o zi

la ]ar`.

– Nu-l l`sa pe Linus s` doarm` prea mult, \i spuse ea \nainte s`

plece. E adev`rat c` este foarte obosit, dar trebuie s` se

reacomodeze cu programul de aici...

"Ar fi trebuit s-o \ntreb la ce or` s`-l trezesc", \[i spuse Red dup`

plecarea ei.

Preg`ti ni[te suc de portocale [i urc` la Linus. Dup` ce b`tu de

câteva ori \n u[` f`r` s` primeasc` vreun r`spuns, se hot`r\ s` intre.

Linus dormea dus... [i sem`na leit cu b`rbatul care venise s`-i

deschid` atunci când sunase pentru prima oar` la u[a Feliciei.

Neras, cu p`rul ciufulit [i ochii \ncerc`na]i... Acum \n]elegea c`

starea aceea nu se datora alcoolului.

"Atunci când l-am v`zut prima oar`, era epuizat de oboseal` ca

[i acum!" \[i spuse ea \n timp ce se ducea s` trag` perdelele de la

fereastr`.


Linus se \ntoarse spre ea, miji ochii [i adormi din nou.

"Ce-ar fi s`-l scutur pu]in?" se \ntreb` Red.

Tocmai se preg`tea s`-l scuture de um`r, când Linus se ridic`

brusc ca un arc [i o prinse de mân`. Tân`ra se dezechilibr` [i c`zu

pe pat lâng` el.

– Hei! exclam` ea uluit`.

– Ah! Tu e[ti...

{i el p`rea foarte mirat s-o vad` lâng` el. Red vru s` se elibereze

din mâna lui, dar Linus o ]inea strâns. O privi pre] de câteva

secunde, p`rând c` nici n-o vede. Apoi deodat`, o \mbr`]i[` [i-i

acoperi gura cu un s`rut pasionat.

Dup` ce trecur` primele clipe de stupoare, Red se l`s` moale

\n bra]ele lui, uitând de toate. Ca mânate de o voin]` proprie,

mâinile ei \ncepur` s` r`t`ceasc` prin p`rul ciufulit al lui Linus, pe

pielea goal` [i neted`, \n timp ce i se d`ruia cu ochii \nchi[i.

– Scoate-]i chestia asta... [opti el cu o voce r`gu[it`, tr`gând de

bluza ei.

Timp de câteva clipe, Red reveni cu picioarele pe p`mânt.

– Nu, Linus. Stai pu]in...

Dar el \[i lipi din nou buzele de gura ei [i tân`ra \[i pierdu

capul... Sim]ea c` prin vene nu-i mai curge sânge, ci plumb \ncins.

Tremurând de dorin]`, se mângâiau [i se s`rutau cu pasiune.

– Scoate-]i chestia asta... repet` Linus.

De data asta nu se mai opuse.

Dup` ce scoase un oftat de satisfac]ie, Red se lipi de trupul lui

Linus, care morm`i ceva de ne\n]eles. Ea vru s` se ridice, dar el o

re]inu.

94 LINDA HUDSON

– Nu, mai stai.... Peste dou` minute m` apuc` din nou.

– Peste... dou` minute? Numai dou` minute? \l \ntreb` ea mirat`

peste m`sur`.

– Poate chiar mai pu]in.

– Ce mai mascul! Nici un australian n-ar fi \n stare...

Linus o strânse [i mai tare \n bra]e.

– |nc` nu i-ai cunoscut pe englezi? Vei...

|l opri soneria telefonului. Ca s` ajung` la el \ntinse bra]ul pe

deasupra ei, atingându-i sânii \n treac`t.

– Alo? Da, este aici... E pentru tine, spuse el \ntinzându-i

receptorul.

Ea se d`du \napoi.

– Nu acum! Am...

Dar el \i puse hot`rât telefonul \n mân`, dup` care se pr`bu[i

din nou pe perne.

– Da? spuse Red pe un ton ursuz.

– Cine a r`spuns la telefon? \ntreb` o voce b`rb`teasc` furioas`

la culme.

Tân`ra sim]i c` p`le[te.

– Oh! Tat`... Bun`! Cum te sim]i?

{i ca [i cum tat`l ei ar fi putut s-o vad`, se gr`bi s`-[i trag`

cear[aful pân` la b`rbie, ca s`-[i ascund` goliciunea.

– Te rog s-mi spui cine a r`spuns la telefon. A[ vrea tare mult s`

[tiu de ce nu voiai s` r`spunzi!

– ~`... p`i tocmai preg`team ceva. O s` se ard` dac`...

– Cine este tipul care a r`spuns?

Red nu ]inea \n mod special ca Linus s` asculte acea discu]ie.


– A[teapt` pu]in, tat`! Trebuie s` iau o oal` de pe foc.

|[i puse un halat al lui Linus [i se duse \n camera Feliciei ca

s`-[i continue conversa]ia.

– Tat`? Mai e[ti la telefon?

– Evident! Ai de gând s`-mi spui odat` cine este individul?

– E Linus, fiul doamnei pentru care lucrez \n prezent. |mi pare

r`u, tat`, c` nu ]i-am mai dat nici un semn de via]` \n ultima vreme,

dar sunt \ngrozitor de ocupat`. Urmez ni[te cursuri [i...

– Ai ob]inut vreun rol?

– Hm, deocamdat` nu. Muncesc foarte mult [i sper c` \n

curând...

– Când te \ntorci acas`?

– Mi-ai dat un an ca s` dovedesc de ce sunt \n stare!

– De ce nu recuno[ti pur [i simplu c` nu vei ajunge niciodat` la

nici un rezultat? De ce te \nc`p`]ânezi atâta? M-am s`turat de toat`

farsa asta! N-am avut niciodat` m`sc`rici \n familie. E[ti a[teptat`

acas`, este nevoie de tine aici!

– Cine m` a[teapt`?

– Ned [i cu mine, fire[te! Vorbe[te tot timpul despre tine!

– M-ar mira s` fac` asta din moment ce nu mi-a scris nici m`car

o dat`!

– Are altceva mai bun de f`cut decât s`-]i scrie. Crede-m`, abia

a[teapt` s` te vad` din nou.

Red inspir` adânc, str`duindu-se s` r`mân` calm`.

– De unde ai num`rul meu de telefon?

– Am sunat-o pe Jenny, fata cu care locuiai atunci când am

vorbit ultima dat`. Ea mi l-a dat.

96 LINDA HUDSON

– }i-a explicat de ce nu mai stau cu ea?

– Da, mi-a pomenit ceva despre o b`trân` care [i-a rupt piciorul.

{ocat` s`-l aud` pe tat`l ei vorbind cu atâta lips` de respect fa]`

de Felicia, Red \i r`spunse cu r`ceal` \n glas:

– A[a este, m` ocup de o persoan` care a avut un accident.

Este profesoara mea de dic]ie.

– Pfui!

– ... [i i-am promis s` r`mân cu ea pân` când se va restabili

complet.

– Nu ]i-am dat bani ca s` devii dam` de companie \n Anglia!

F` bine [i ia primul avion care pleac` la Sydney [i asta cât se poate

de repede.

– Nu! \l opri Red, hot`rât`. Nu vreau s` m` \ntorc acas` [i nici

nu m` gândesc s` m` m`rit cu Ned.

– Din cauza individului `luia, nu-i a[a? Cel care a r`spuns la

telefon? Am b`nuit c` despre chestia asta este vorba!

– Nu, tat`! Te asigur c`...

– Red! Nu m` lua drept prost!

Cuprins` brusc de un impuls de moment, tân`ra nu st`tu mult

pe gânduri.

– Ei bine, da, ai ghicit. Este... din cauza acestui individ, a[a cum

\i spui tu. B`rbatul vie]ii mele.

– Poftim?

– Sunt \ndr`gostit` de el.

– Ce-ai zis?

Din gura lui George McGee se auzi un urlet atât de furios, \ncât

Red dep`rt` receptorul de ureche ca s` nu asurzeasc` din cauza


exploziei care urma. {i ea avea un temperament violent, dar tat`l ei

o \ntrecea cu mult!

A[tept` ca acesta s`-[i mai piard` din elan ca s` vorbeasc` din

nou cu el.

– |mi pare rù tat`... A[a a fost s` fie... Cum voi avea un pic de

timp, o s` vin s` ]i-l prezint pe Linus. Sunt sigur` c` \]i va pl`cea.

– Trìe[ti cu el?

– Nu, ]i-am mai spus. Locuiesc la mama lui, persoana de care

am grij`. |i preg`tesc masa [i...

– Te exploateaz`, se vede de la distan]`! E[ti folosit` ca om bun

la toate!

– Deloc. Dimpotriv`, am [ansa de a dispune de mai mult timp

ca s` merg la cursuri. Linus lucreaz` [i el \n domeniul

cinematografiei. E produc`tor!

– |n domeniul cinematografiei! repet` George McGee scârbit.

{i zici c` e[ti \ndr`gostit` de individul `sta?

– De Linus? Da.

– Ce nume ridicol!

Red auzise deja destul.

– Ascult`, tat`, trebuie s` \nchid. M` cheam` Felicia... |]i promit

c`-]i voi scrie. O scrisoare foarte lung`! Te s`rut...

{i puse receptorul \n furc` f`r` s`-i mai lase tat`lui sù timp

s`-i r`spund`. Apoi se a[ez` pe patul Feliciei [i cl`tin` uluit` din

cap.

– N-am spus de când m` [tiu o minciun` atât de gogonat`!

Dar datorit` acelei minciuni, avea posibilitatea de a mai dispune

de un scurt r`gaz...

98 LINDA HUDSON

"A[a cel pu]in tat`l meu n-o s` mi-l mai vâre pe gât pe Ned!

{i dup` ce, datorit` eforturilor mele [i ajutoruilui lui Linus, voi

ob]ine rolul vie]ii mele, va fi nevoit s` recunoasc` faptul c` am

talent! |n cazul \n care m` va \ntreba unde este b`rbatul vie]ii mele,

n-am decât s`-i spun c` m-am desp`r]it de el...

Se \nf`[ur` mai bine \n halatul care mirosea pl`cut a lo]iune

dup` b`rbierit [i urc` la etajul al doilea \n vârful picioarelor.

Linus adormise la loc...

"{tiam eu c` exagereaz`. Promisese c` dup` dou` minute \l

apuc` din nou!"

|l scutur` u[or.

– Linus.

El nu f`cu nici o mi[care. Red [ov`i. Trebuia oare s`-l zgâl]âie

mai tare ca s` se trezeasc`?

"Probabil c` nu vom face dragoste la fel de spontan ca prima

oar`... Mai bine \l las s` se odihneasc`" \[i spuse ea.

{i se duse s` fac` un du[ fluierând o melodie.

Linus nu se trezi decât dup` trei ore. Atunci când \l auzi

coborând sc`rile, alerg` \n \ntâmpinarea lui. Acesta ap`ru \n hol

proasp`t ras, \mbr`cat [i odihnit...

Oare o va s`ruta? |i va propune s` se \ntoarc` \n dormitor?

Va râde de el c` adormise din nou?

– Bun` diminea]a, se mul]umi el s` spun` cu indiferen]`. Am o

gr`mad` de telefoane de dat. Dac` mi-ai da pu]in` cafea [i ceva de

mâncare, un sandvi[ sau un croissant, ar fi perfect.

F`r` s` mai a[tepte r`spunsul tinerei, se duse [i se \nchise \n

biroul lui.


Furioas`, Red se lu` dup` el, \i smulse telefonul din mân` [i-l

puse la loc.

– Cum \ndr`zne[ti s` m` tratezi \n halul `sta? exclam` ea.

El o privi uluit.

– Din cauz` c` ]i-am cerut un sandvi[?

– {tii foarte bine c` nu este vorba despre asta! Ce maniere mai

sunt [i astea? Dup` ce faci dragoste cu o femeie, te por]i cu ea de

parc` nu s-ar fi \ntâmplat nimic!

Linus zâmbi satisf`cut.

– Nu mai spune! |nseamn` c` n-a fost un vis?

– Ai... ai crezut c` ai visat?

– Eram pe jum`tate adormit...

Red \ncremeni. Ce situa]ie umilitoare! Profita de ea ca de orice

femeie care s-ar fi g`sit \n cas` cu totul \ntâmpl`tor!

– Presupun c` ar trebui s`-mi cer scuze, bomb`ni Linus v`zând

fa]a \ncruntat` a fetei. Sper c` nu te-am... silit s` faci ceva ce n-ai vrut.

– Nu m-ai violat, dac` asta voiai s` [tii.

– Cu atât mai bine!

– OK! M` duc s`-]i fac cafea [i sandvi[uri, \i spuse ea

\ntorcându-i spatele.

– Red!

Tân`ra nu vru s` se uite la el, ca acesta s` nu-i poat` vedea

chipul \ncruntat [i pumnii crispa]i.

– Da?

– |mi pare r`u pentru ceea ce s-a \ntâmplat.

– Ai mai spus asta. S` nu facem din ]ân]ar arm`sar! Hai s` nu

mai vorbim despre asta, bine?

100 LINDA HUDSON

– Dar... N-a sunat cumva telefonul? Sau a fost tot \n vis?

– Ba da, a sunat telefonul.

– {i te-a c`utat un b`rbat!

– Era tat`l meu.

Linus scoase o exclama]ie de surpriz` [i spuse:

– Dar [tiu c` [i-a ales bine momentul!

– {i ce importan]` are asta pentru tine? \l \ntreb` Red cu triste]e.

Oricum nu erai treaz!

Peste zece minute, Linus vorbea la telefon când ea \i aduse o

cea[c` de cafea [i un sandvi[. |i puse tava pe mas` [i disp`ru.

Era \n continuare sup`rat`, dar mai ales foarte trist`. M`car ar fi

trebuit s` aib` bunul sim] s` recunoasc` faptul c`-i pl`cuse... [i s`-i

mul]umeasc` pentru asta!

Dat fiind c` n-avea nici un chef s`-[i petreac` ziua cu un om care

transformase actul cel mai natural, mai tandru [i mai spontan din

lume \ntr-un subiect de discu]ie interzis, ie[i afar` [i se plimb`

\ndelung \nainte de a intra \ntr-un cinematograf.

Când crezu c` venise Felicia, se hot`r\ s` se duc` [i ea acas`.

Doamna Saint-Aubyn, care era deja \n camera ei, \i povesti cu

lux de amnunte cum \[i petrecuse ziua.

– Tu ce ai f`cut \n vremea asta?

– Am fost s` v`d ultimul film al lui Steven Spielberg \mpreun`

cu o prieten`.

Dup` ce o ajut` pe Felicia s` se preg`teasc` pentru noapte,

tân`ra \l g`si pe Linus a[teptând-o la etaj.

– Vreau s` vorbesc cu tine, \i spuse el.

– Sunt prea obosit`. R`mâne pe mâine?


– A[ prefera acum. S` mergem jos, \n salon.

Ea \l urm` f`r` nici un chef.

– Ce este? \l \ntreb` ea pe un ton repezit.

– Pari cam... tulburat`.

– Te \n[eli. Sunt doar obosit`.

– Azi-diminea]`...

– Am stabilit c` nu vom mai vorbi niciodat` despre asta, i-o

retez` ea categoric.

– De acord cu tine, dar trebuie s` fiu con[tient de

responsabilit`]ile mele. Sper c` iei anticoncep]ionale...

Red tres`ri.

– De ce "speri"?

– Pentru c` e[ti o fat` emancipat`, cu o anumit` experien]`...

– A mai r`mas s` spui c` sunt genul de femeie care are nevoie

de un alt b`rbat \n fiecare sear`!

– Ascult`, ai spus chiar tu c`, citez propriile tale cuvinte, nu

trebuie s` facem din ]ân]ar arm`sar!

Ea \l privi drept \n ochi.

– Cu tine nu, \i r`spunse ea pe un ton inten]ionat jignitor.

Avu satisfac]ia s` vad` c` \[i atinsese scopul. Linus continu` pe

un ton lipsit de orice inflexiune:

– Trebuie s` reprezint Cornucopia Productions la ceremonia

decern`rii premiilor care va avea loc mar]i. A[ vrea s` vii [i tu cu

mine.

– De... de ce? \ng`im` Red, care nu se a[tepta deloc la o

asemenea invita]ie.

Linus rânji.

102 LINDA HUDSON

– Va fi o ocazie bun` s` \ntâlne[ti oameni importan]i. A sosit

momentul s` ie[i \n lume, draga mea.

– Dac` vezi \n asta o modalitate de a m` r`spl`ti pentru ceea ce

s-a \ntâmplat azi-diminea]`... Nu, mul]umesc!

– Nu este adev`rat. Chiar a[ dori s` vii cu mine.

– De ce?

– Consider` invita]ia ca pe o mic` recompens` pentru toate

chinurile pe care a trebuit s` le \nduri \n ultimele s`pt`mâni.

Profesorii t`i sunt foarte mul]umi]i de tine.

Red \nc` se codea.

– Oricum, trebuie s` fiu \nso]it de cineva, continu` Linus. {i dat

fiind c` ai l`sat impresia c` ai fi amanta mea, m`car s` fiu v`zut

\mpreun` cu tine!

S` asiste la ceremonia decern`rii premiilor la bra]ul lui Linus

Hunt, directorul firmei Cornucopia Productions! O asemenea

invita]ie nu se refuza... Cu dou`zeci [i patru de ore mai \nainte ar

fi s`rit \ntr-un picior de bucurie. Dar acum, din nefericire, nu prea

avea chef de a[a ceva.

– Asta este tot ce vrei de la mine? S` fiu un om de paie care

s`-]i ]in` companie?

– Sincer... da! Sper c` nu mai e nevoie s` precizez c` acest

aranjament ne convine amândurora!

– Dac` a[a stau lucrurile, accept. Voi merge cu tine.

– Mul]umesc! Mii de mul]umiri!

Recunoscu \n vocea lui o nuan]` de ironie pe care n-o mai

folosise de mult` vreme.


– Mâine vom arunca \mpreun` o privire asupra garderobei tale,

ca s` vedem dac` ai ceva potrivit pentru eveniment, continu` el.

Trebuie s` ai un aer de femeie rafinat`, nu de papi]oaic` de genul

"Mario, hai \n gang..."

Se opri brusc.

– Scuz`-m`, n-am vrut s` spun c`...

Devenind con[tient de faptul c` mai mult strica lucrurile \n loc

s` le dreag`, l`s` fraza neterminat`.

Red p`lise foarte tare.

"Oare a[a ar`t? {i crede c` a[a m` port de obicei?" se \ntreb`

tân`ra cu groaz` [i triste]e.

Totu[i, era destul de bun` actri]` ca s` nu-l lase s` vad` pe

interlocutorul ei cât de tare o jignise.

– Atunci, ne vedem mâine! \i spuse ea cu r`ceal`. Noapte bun`!

– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare, \i aminti el.

– Ce \ntrebare? spuse ea ca s` mai câ[tige timp.

– Iei anticoncep]ionale?

– Stai lini[tit, actul... nostru nes`buit nu va avea nici o urmare,

\l asigur` ea, de[i nu [tia dac` a[a va fi sau nu.

Dup` ce ajunse \n camera ei, Red schi]` un zâmbet trist.

Ce ironie a sor]ii! Linus o lua drept o femeie u[uratic`... pe când ea,

\n compara]ie cu celelalte londoneze, era aproape o sfânt`!

Nu s-ar fi crezut niciodat` \n stare s` cedeze atât de u[or unui

b`rbat, ca \n diminea]a aceea, dar \n acela[i timp totul i se p`ruse

atât de simplu, de natural [i frumos pe moment!

– Red va veni cu mine ca s` asiste la festivitatea decern`rii

premiilor de mâine sear`, o anun]` Linus pe Felicia a doua zi

104 LINDA HUDSON

diminea]` la micul dejun. Dup` p`rerea ta, cu ce ar trebui s` se\mbrace?

Felicia nu p`ru deloc mirat`.– Ai vreo rochie de sear`, Red? o \ntreb` ea.– Am câteva...– Trebuie s` le vedem [i noi...– Va face probe dup` micul dejun, decret` Linus.A[adar, dup` ce strânse masa, tân`ra se duse s` fac` pe

manechinul de mod`. |[i puse mai \ntâi o rochie plin` de paieteaurii, dar când cobor\ \n salon, modelul acela care o costase totu[io avere, fu respins. A doua rochie cu paiete, de data astamulticolore, avu aceea[i soart`. O rochie surt` de culoare neagr`,cu mâneci lungi, le re]inu mai mult aten]ia, dar \n cele din urm`Felicia cl`tin` din cap.

– Nu e destul de elegant`.Red \[i puse atunci o rochi]` cu bretele din catifea ro[ie, lung`

pân` la glezne, dar cr`pat` pân` la genunchi. |n principiu, ro[ulrochiei nu se prea potrivea cu p`rul ei ro[cat... dar \n aceacombina]ie, cele dou` culori se armonizau ciudat de bine.

Atunci când Red o v`zuse \n vitrin`, sim]ise c` rochia aceea eraf`cut` pentru ea. F`r` s` se lase descurajat` de pre]ul ei campiperat, o cump`rase f`r` s` mai stea pe gânduri.... [i \nc` nuavusese ocazia s-o poarte niciodat`.

Linus o studie \ndelung, dup` care \[i d`du verdictul din vârfulbuzelor.

– Mda... asta o s` mearg`.


Capitolul 6

– Linus! exclam` Felicia. Asta e tot ce po]i s` spui? Red esuperb`! Trebuie \ns` s-o modific`m pu]in \n talie... Nu e greu.Cred c` pot s-o fac eu. Ai mai sl`bit?

– Pu]in, m`rturisi tân`ra. E normal, dup` cât` gimnastic` [i dansfac \n fiecare zi!

– {i bijuterii? Ce p`rere ai, Linus? Ai nevoie de ceva foartevizibil... sau nimic.

– Mai bine nimic.Dup` câteva clipe de gândire, ad`ug`:– Ar trebui s`-[i strâng` p`rul la spate \ntr-un coc.– Da! aprob` Felicia. |i st` foarte bine cu fruntea liber`. {i ca

s`-[i completeze \n mod fericit ]inuta, i-ar trebui ni[te m`nu[i lungi[i negre.

– Excelent` idee!Red avea impresia c` devenise o marionet` \n mâinile lor.– Nu am m`nu[i, bomb`ni ea bosumflat`.


– Vei avea destul timp ast`zi s`-]i cumperi o pereche.

F`-]i programare la coafor, ca s`-]i fac` p`rul mâine dup`-amiaz`.

Se uit` la ceas [i se duse s-o s`rute pe mama lui.

– Acum trebuie s` plec. Nu m` a[tepta]i cu masa \n seara asta!

***

Dup` ce particip` la cursurile de art` dramatic`, Red alerg`

\ntr-un suflet la Jenny.

– Ia spune! Cum mai merg lucrurile \ntre voi? o \ntreb` prietena

ei cu interes.

– Ai prea mult` imagina]ie! Nu e nimic nou. Linus m` duce

mâine la ceremonia decern`rii premiilor [i...

– {i zici c` nu e nimic nou? |]i ba]i joc de mine? Ai un noroc

chior. Eu a[ fi dat oricât s` ajung acolo...

Jenny \i arunc` o privire plin` de sub\n]elesuri.

– {i am putea s` [tim [i noi de ce te-a invitat?

Red deveni stacojie la fa]`.

– |]i st` mintea numai la prostii!

– Ce sup`r`cioas` po]i s` fii! Stai lini[tit`, nimeni n-o s`-]i ia \n

nume de r`u faptul c` ai s`rit \n patul lui \ntr-o noapte f`r` lun`...

Bine\n]eles c` n-avea de gând s`-i spun` c` toat` treaba se

petrecuse \n zorii zilei, când era soare afar`. Se mul]umi doar s`

ridice ochii spre cer f`r` s` spun` nimic.


– }i-a oferit un rol?

– Nu \nc`. Spune c` e prea devreme, c` nu sunt \nc` preg`tit`.

– Exagereaz`! E[ti sigur` c` vrea s` te ajute \n carier`?

Red avea ni[te \ndoieli \n aceast` privin]`, dar nu voia, din

mândrie, s` i le \mp`rt`[easc` prietenei sale.

– Oh, da! o asigur` ea vesel`. M-a v`zut la televizor [i crede c`

am talent. Mi se pare \ns` c` \nc` ai ceva \mpotriva lui! E[ti geloas`

cumva?

– Deloc. Dac` voi avea \ntr-o zi succes, acest lucru se va datora

meritelor mele personale, nu faptului c` am fost pl`cut` de un

produc`tor.

– V`d c`, privite de la distan]`, lucrurile stau altfel decât \n

realitate...

Se ridic` \n picioare.

– Mi-a telefonat tata la Felicia. Tu i-ai dat num`rul?

– N-am avut \ncotro!

– Am b`nuit! Atunci când vrea cu tot dinadinsul ceva...

Jenny f`cu o grimas`.

– Sper s` n-am niciodat` ocazia s`-l \ntâlnesc pe tat`l t`u.

Mi-e fric` de el [i când vorbesc cu el la telefon!

***

Dup` masa de prânz, Red \[i puse din nou rochia ro[ie [i Felicia,

\narmat` cu ni[te ace cu g`m`lie, se \nvârti \n jurul ei [chiop`tând.

108 LINDA HUDSON

– Alt`dat` \mi f`ceam rochiile singur`, \i explic` ea. De mult`

vreme n-am mai lucrat... Acum nu mai am deloc ocazia s` ]in \n

mân` vreun ac, decât atunci când cos nasturii de la c`m`[ile lui

Linus. |n general, [i el se pricepe la asta! Am ]inut neap`rat s`

\nve]e s` fac` un minimum de activit`]i domestice. I se pare extrem

de nepl`cut ca un b`rbat s` fie nevoit s` depind` de nevasta lui!

Felicia ad`ug` zâmbind:

– {i cum pare s` nu prea aib` chef de \nsur`toare, treaba asta \i

este foarte util`.

– N-a fost niciodat` c`s`torit? nu se putu st`pâni s` \ntrebe Red.

– Nu. Pretexteaz` c` \nc` n-a \ntâlnit-o pe cea care este f`cut`

pentru el. I s-a p`rut de dou` sau de trei ori c` este \ndr`gostit, dar

nu l-a ]inut mult! Din fericire! Fetele acelea nu se potriveau deloc

cu el!

– De ce?

– Nu-mi pl`cea stilul lor. Prea multe farduri, tricouri mulate pe

trup [i fuste prea scurte... Cred c` \]i este cunoscut genul...

Destul de stânjenit`, Red se \ntreb` dac` nu cumva Felicia

\ncerca s-o fac` s` \n]eleag`, extrem de subtil, de altfel, c` nici ea

nu prea era de nasul scumpului ei fiu. Tân`ra se sim]i dintr-o dat`

cuprins` de un val de ur` fa]` de Linus.

"A[ vrea s` nu ia nici un premiu [i firma lui s` dea faliment!" \[i

spuse ea strângând din pumni.

Accesul de furie \i trecu \ns` la fel de repede cum venise.

"Exist` totu[i ceva ce-mi scap` \n toate astea... De ce oare a l`sat

s` se \n]eleag` angaja]ilor de Cornucopia Productions c` sunt

amanta lui? De ce m` ajut` \n carier`, de[i s-a jurat c` nu va face


niciodat` nimic pentru mine? Ce s` fie oare la mijloc?" se \ntreb` ea

nelini[tit`.

Spre sear`, atunci când Red se uita la imaginea ei din oglind`,

abia se mai recunoscu.

Rochia din catifea ro[ie, retu[at` cu dib`cie de c`tre Felicia, \i

venea acum nemaipomenit, mai ales cu m`nu[ile negre pe care [i

le cump`rase \n cursul dimine]ii.

– E[ti superb`! \i spuse Felicia cu o admira]ie sincer`.

Red schi]` un zâmbet trist.

– Nu m` mai simt eu \ns`mi. Am impresia c` am devenit crea]ia

lui Linus.

– O crea]ie foarte reu[it`. Fii calm`, ce Dumnezeu! S` nu ui]i

niciodat` c` e[ti actri]`! Dac` nu te sim]i \n largul t`u... joac` teatru.

{i mai ales nu uita ce te-am \nv`]at. Nimeni nu trebuie s` b`nuiasc`

faptul c` e[ti australianc`.

O strânse u[or de mân`.

– Parc` o trimit pe Cenu[`reasa la bal.

– Linus se va transforma oare \n broscoi la miezul nop]ii?


– Confunzi basmele \ntre ele!

|i \ntinse tinerei po[eta de sear` pe care i-o \mprumutase pentru

eveniment.

– Este seara ta, trebuie s` profi]i la maximum de ea... dar

\ncearc` totu[i s` te [i distrezi.

Ar`tând impecabil \n smochingul lui negru, Linus o a[tepta pe

Red la baza sc`rilor. Foarte tulburat`, ea \[i aminti la timp de

instruc]iunile Feliciei [i-i adres` un zâmbet radios.

110 LINDA HUDSON

– Bun` seara!

Apoi se \ntoarse spre "protectoarea" ei.

– Noapte bun`, zân` bun`! {i mul]umesc pentru tot!

Atunci, Linus o lu` de bra] [i o conduse la luxosul Rolls Royce

condus de un [ofer.

– De ce i-ai spus mamei "zân` bun`"? Te crezi cumva o

Cenu[`reas` modern`? o \ntreb` Linus.

– Nu [tiu dac` sunt Cenu[`reasa... dar [tiu c` voi asista la un bal

de operet`.

– Cum adic`?

Tân`ra consider` c` n-avea rost s`-i \mp`rt`[easc` rezervele ei

\n leg`tur` cu seara care le st`tea \n fa]`.

– Aceste ceremonii nu ]i se par un pic ridicole? se mul]umi ea

s`-l \ntrebe.

– Deloc. |n cazul \n care Cornucopia Productions va ob]ine

unul sau mai multe premii, ne vom vinde mai u[or filmele, ideile...

Acela[i lucru este valabil [i pentru un actor. Cel sau cea care

prime[te un premiu este sigur c` are de lucru doi sau trei ani de

atunci \ncolo.

|n curând ajunser` la hotelul Hilton din Park Lane, unde urma

s` aib` loc ceremonia. |ngr`m`dit` \n spatele unor bariere,

mul]imea de curio[i aplauda frenetic vedetele... Sosirea Rolls-ului

nu trecu neobservat`. Fotografii se n`pustir` spre ei [i le f`cur`

poze. Dar treaba asta nu dur` prea mult. Pentru fanii starurilor,

Linus [i Red erau necunoscu]i.

|n`untru, lucrurile st`teau cu totul altfel, deoarece \n lumea

filmului to]i [tiau c` Linus Hunt reprezenta Cornucopia


Productions. Astfel c`, destul de repede, se trezi \nconjurat de un

mic cerc de oameni. El le-o prezent` pe Red.

– Rachel McGee.

Peste câteva minute, tân`ra profit` de câteva clipe de r`gaz [i-i

[opti la ureche:

– Cum mi-ai descoperit numele?

– M-am uitat \n pa[aportul t`u.

– Ce tupeu ai avut! Ur`sc numele `sta!

– Se potrive[te totu[i mai bine cu noua ta imagine, decât Red.

– Se poate...

Red nu socoti necesar s` mai comenteze subiectul, dar se gândi

c` femeia necunoscut` pe care o v`zuse \n oglind` se numea Rachel

McGee, nu ea...

Linus se \ntâlni curând cu mai multe persoane care lucrau cu

Cornucopia Productions, care p`rur` uluite când o v`zur` pe Red.

"Dac` zvonul conform c`ruia a[ fi o ]oap` oarecare s-a r`spândit

prin birouri, probabil c` acum sunt mira]i s` descopere femeia

sofisticat` \n care m-am transformat!" \[i spuse Red cu satisfac]ie.

|n timp ce mergeau de la un grup la altul, Linus nu o p`r`si nici

o secund`. O ]inea de cot, cu o atitudine posesiv` [i b`rba]ii care

ar fi fost tenta]i s` se intereseze cine era nu \ndr`zneau s-o fac`.

Pentru el seara aceea era foarte important`, de aceea saluta pe toat`

lumea, pe directorii de programe ai televiziunilor, ca [i pe regizori,

scenari[ti [i actori.

Strânse [i Red zeci, poate sute de mâini. Schimb` câteva cuvinte

politicoase cu unii [i cu al]ii, str`duindu-se s` vorbeasc` \n englez`

cu accentul perfect pe care \l \nv`]ase de la Felicia. De fapt, pentru

112 LINDA HUDSON

ea cel mai greu era s` nu fac` ochii mari de \ncântare atunci când

se \ntâlneau cu vedetele.

Totu[i, vremea trecea [i tân`ra, care toat` seara nu b`use decât

o cup` de [ampanie, murea pur [i simplu de sete.

– La ce te gânde[ti? \i [opti Linus.

– Mai bine nu m` \ntreba...

– Spune!

Ea \i zâmbi ironic [i-i spuse aproape \n [oapt`, cu accentul ei

neao[ australian:

– |mi zâceam c` a[ da luna d` p` cer pentru o halb` d` bere.

De[i se a[tepta ca Linus s` se supere, acesta pufni \n râs, apoi o

b`tu u[or cu degetul pe nas.

– Mai târziu. Deocamdat` poart`-te frumos.

Lumina puternic` a unui bli] o f`cu s` tresar`. Fotograful le f`cu

cu ochiul \nainte s` se \ndep`rteze de ei. Linus p`ru enervat.

– S-ar putea ca poza s` apar` mâine \n ziare!

– Credeam c ̀tocmai de aceea m-ai adus aici, ca s ̀m ̀cunoasc ̀lumea.

– Exist` o diferen]` \ntre publicitate [i cancanuri. N-am nici un

chef s`-]i \ncepi cariera ap`rând \n paginile ziarelor de scandal.

– {i, fii sincer [i recunoa[te c` nici nu vrei ca numele t`u s` fie

legat de al meu!

– Prefer s` evit s` se vorbeasc` despre mine \ntr-un anumit gen

de pres`, a[a este. Din câte \n]eleg, tu nu ai acelea[i preferin]e...

Red tocmai se preg`tea s` protesteze, dar nu mai avu timp

pentru c` se anun]` \n difuzoare c` masa era servit`. Atunci toat`

lumea se \ndrept` spre mese, \n jurul c`rora se agitau deja o armat`

de osp`tari.


Pentru Cornucopia Productions fusese rezervat` o mas` de

dou`sprezece persoane [i Red se trezi a[ezat` \ntre Linus [i

cameramanul care se ocupa de reportajele consacrate marilor

catastrofe naturale [i care-l \nso]ise pe Linus ultima oar` \n

Indonezia. Acel b`rbat \n vârst` de vreo patruzeci de ani avea de

povestit mii de bancuri amuzante [i timpul trecu foarte repede \n

compania lui.

– Ia spune-mi, ce p`rere ai despre seara asta? o \ntreb` Linus

dup` o vreme.

Tân`ra arunc` o privire de jur \mprejurul s`lii.

– E destul de ciudat... parc` ar fi un club ai c`rui membri se

cunosc to]i \ntre ei... Oamenii \[i fac complimente unii altora ca [i

cum ar fi prieteni dintotdeauna, dar \n acela[i timp po]i s`

b`nuie[ti c` se dau \n spectacol.

– Dar chiar despre un spectacol este vorba! To]i vor s` fie v`zu]i

[i pozeaz` pentru fotografi. {i sunt camere de luat vederi peste tot!

– Unii actori f`ceau tot posibilul ca s`-i remarci...


– E normal! Firma mea este pe val \n acest moment.

– De ce spui "\n acest moment"?

– Pentru c` \n meseria asta nu e[ti niciodat` sigur de nimic. E

de-ajuns s` faci un film prost pentru ca toat` lumea s`-]i \ntoarc` spatele.

La sfâr[itul dineului, scena pe care urma s` aib` loc activitatea

se lumin`. Se succedar` apoi o serie de anun]uri pentru cel mai

bun film, actor, scenarii etc. Red observ` amuzat` c` \nainte de a

urca pe scen`, câ[tig`torul sau câ[tig`toarea se s`ruta \ntotdeauna

cu o efuziune exagerat` cu persoana de lâng` ea.

114 LINDA HUDSON

Când veni rândul documentarelor, Linus deveni mai atent.

|n aparen]` era foarte relaxat, dar Red observ` c` degetele i se

strângeau convulsiv pe piciorul paharului... V`zând c` ea se uit` la

el, \i adres` un zâmbet complice [i o lu` de mân`.

– Câ[tig`torul este...

|n jurul mesei se l`s` t`cerea.

– Cornucopia Productions!

Linus se ridic` \n picioare. Era foarte fericit... |nainte de a se

\ndrepta spre scen`, se aplec` [i-o s`rut` rapid pe buze, lucru care,

evident, fusese \nregistrat de camerele video.

|[i primi premiul \n aplauzele furtunoase ale asisten]ei [i rosti

cu o u[urin]` uimitoare câteva cuvinte care stârnir` un val de

aplauze.

Dup` aceea, ceremonia mai dur` o jum`tate de or`, dar cei de la

masa companiei Cornucopia Productions nu mai urm`reau ce se

petrecea pe scen`. Firma câ[tigase [i venise timpul s` se veseleasc`...

Petrecerea se prelungi pân` târziu. Câ[tig`torii erau \nconjura]i

de invita]i, iar \nvin[ii se str`duiau s` fac` figur` frumoas` \nainte

s-o [tearg` \n mod discret.

De Red se apropie o tân`r` actri]` pe care o cunoscuse cu ocazia

cozilor la audi]ii.

– Tu e[ti! E[ti chiar tu! Nu eram prea sigur`, pentru c` te-ai

schimbat foarte mult! {i ie[i \mpreun` cu Linus Hunt! Oho!

M` prezin]i [i pe mine?

Red n-o putu refuza. Tân`ra actri]` \ncepu apoi s`-[i fac`

num`rul clipind din gene [i zâmbind proste[te, lucru care p`ru

c`-l enerveaz` la culme pe Linus.


"Probabil c` are parte adesea de asemenea scene, \[i spuse Red.

Acum \n]eleg de ce era atât de furios atunci când m-a angajat

Felicia... Credea c` m` voi ag`]a de el ca o lipitoare ca s` ob]in un

rol!"

Linus se descotorosi repede de actri]a pis`loag` care apoi t`b`r\

cu gura asupra lui Red.

– Ai un noroc chior! exclam` ea cu invidie. Eu ies cu ni[te

rata]i... [i tu, cu Linus Hunt!

– M` ajut` din punct de vedere profesional, nimic mai mult.

– Nu se poate! spuse tân`ra actri]` pe un ton ironic, dar sceptic.

– Serios!

– El te-a sf`tuit s`-]i schimbi coafura?

– Da.

– El e Svengali al t`u, ce mai!

|nainte s` mai apuce s`-i cear` explica]ii, Linus veni [i o lu`

hot`rât de bra].

– Ca s` s`rb`torim evenimentul, ne vom \ncheia seara \ntr-un

bar de noapte, o anun]` el.

Când ajunser` \n ma[in`, el \i spuse pe un ton categoric:

– S` nu-mi mai faci niciodat` cuno[tin]` cu asemenea creaturi,

ai \n]eles? |]i spun asta o dat` pentru totdeauna!

– Nu-]i place s` fii lingu[it?

– Exist` totu[i ni[te limite! {i unele persoane sunt lipsite total

de bun-sim]. Am observat imediat unde voia s` ajung`...

Linus \i atinse bra]ul tinerei, dar ea se trase brusc \napoi.

Privirile li se \ntâlnir` [i amintirea a ceea ce se petrecuse \ntre ei

\ntr-o anumit` diminea]` ap`ru brusc \ntre ei. Era aproape tangibil`.

116 LINDA HUDSON

Red fu prima care privi \n alt` parte.

– Cine este Svengali? \l \ntreb` ea deodat`.

– De ce m` \ntrebi?

– Cine este? insist` ea.

– N-a existat niciodat` \n realitate. E un personaj dintr-un

roman de George du Maurier. Svengali a modelat o tân`r` \n a[a fel

\ncât a devenit celebr`. Cine ]i-a vorbit despre el?

– N-are importan]`.

– Cine?

– OK! Dac` insi[ti, afl` c` mi-a spus cineva c` tu e[ti un fel de

Svengali pentru mine. Este adev`rat?

V`zând c` Linus zâmbe[te u[or, ea \[i d`du seama c` va ocoli

r`spunsul.

– {tii s` cân]i? o \ntreb` el \n cele din urm`.

– Nu.

– Atunci, nu voi putea fi niciodat` un Svengali pentru tine.

***

Toat` firma se adun` \n jurul unei sticle de [ampanie de doi litri

\ntr-un bar de noapte \n care o orchestr` discret` acompania o

cânt`rea]` blond` \mbr`cat` \ntr-o rochie din lame. Curând, grupul

se \mpr`[tie. Câteva perechi \ncepur` s` danseze pe un mic ring, iar

Linus se duse la o alt` mas` ca s` stea de vorb` cu un prieten.


Red profit` de ocazie [i cobor\ la toalet`. |n timp ce se sp`la pe

mâini \n spatele unui perete sub]ire format din oglinzi, auzi de

partea cealalt` vocile a dou` femei.

– Crezi c` Linus [i Rachel sunt aman]i?

– Nu [tiu. A[a se spune... Dar eu, atunci când am v`zut-o prima

oar` la birou, mi-am spus c` individa nu este deloc genul lui Linus.

Era total lipsit` de rafinament! Se pare \ns` c` de atunci s-a

schimbat foarte mult...

– Linus nu prea pare \ndr`gostit de ea.

– }i-ai putut da seama ce sentimente are pentru ea?

– El s` aib` sentimente? Glume[ti! Fetele se aga]` de gâtul lui,

el alege una dintre ele [i totul dureaz` o noapte sau dou`-trei zile...

\n cel mai bun caz câteva s`pt`mâni [i hop! sare la alta!

– Dar a s`rutat-o pe Rachel \n timpul ceremoniei! Chestia asta

s-a v`zut pe toate posturile de televiziune din lume!

– Asta \i convine de minune!

– De ce?

– Nu [tii? Una din "fostele" lui face tot posibilul s` se \mpace cu

el. Probabil c` tipul sper` c` atunci când individa va \n]elege c`

locul este ocupat, \l va l`sa \n pace.

– Sper c` Rachel nu este prea \ndr`gostit` de el. Pare o tip`

simpatic`... Atunci când o va p`r`si, a[a cum a f`cut [i cu celelalte,

s-ar putea s` sufere cumplit, dac` ia toat` povestea asta prea \n

serios.

– Ce vrei? A[a e via]a!

Dup` ce traser` aceast` concluzie, cele dou` bârfitoare plecar`.

Rachel a[tept` câteva minute \nainte s` urce [i ea \n bar.

118 LINDA HUDSONgiannijollys

Când \[i f`cu din nou apari]ia, Linus veni \n \ntâmpinarea ei [i

o lu` de mijloc.

– Dans`m?

– S` dans`m? [opti ea ca [i cum acest am`nunt \i era total

necunoscut.

Linus pufni \n râs.

– Ai luat destule lec]ii \n ultima vreme ca s` [tii cum stau

lucrurile \n domeniul acesta.

Tân`ra arunc` o privire spre micul ring pe care dansau

\mbr`]i[ate câteva perechi \n ritmul lent al unui tangou languros.

– Nu e acela[i gen de dans, observ` ea cu un aer de \ndoial`.

– Hai totu[i s` \ncerc`m! decret` Linus \mpingând-o spre ring.

Atunci când el o \nl`n]ui cu bra]ele lui vânjoase, Red evit` \n

mod inten]ionat privirea lui. |i era ciud` pe ea, deoarece, f`r` s`

vrea, simpla lui atingere trezea \n trupul ei ni[te dorin]e

nepermise...

– Red?

Ea refuz` s` ridice ochii spre el [i, \ncercând s` se dep`rteze

pu]in, \i spuse cu o veselie pref`cut`:

– Ce p`rere ai despre cânt`rea]`? E bun`, nu-i a[a?

|n loc de r`spuns, Linus o strânse [i mai tare \n bra]e.

– Care cânt`rea]`? [opti el. Nu aud decât inima ta b`tând lâng`

a mea...

– Pfff! S` vorbim serios... Felicia nu mai are nevoie de serviciile

mele. A[ vrea s` plec.

Mâinile lui Linus se crispar` pe talia tinerei.

– De ce?


– Am chef s` c`l`toresc pu]in. A[ putea, de exemplu, s` m` duc

\n Sco]ia... Din câte am auzit, este o zon` fascinant`.

– {i cariera ta?

– |]i atrag respectuos aten]ia c` atâta vreme cât nu m` duc la

nici o audi]ie, nu am nici o [ans` s` mi se ofere vreun rol!

– }i-am mai spus c` \nc` nu e[ti suficient de preg`tit` [i nici nu

]i-ai terminat cursurile. |mi datorezi asta!

– Nu-]i datorez nimic! }i-am pl`tit ieri diminea]`! spuse Red cu

curaj.

Linus r`mase nemi[cat, vizibil \nfuriat la culme.

– Crezi c` te-am ajutat numai ca s`...

– Nu! \l opri ea. S-a \ntâmplat... pur [i simplu, f`r` nici o cauz`

anume.

– Exist` o cauz` pentru toate.

– Ascult`, hai s` nu mai facem atâta tam-tam! N-ai decât s` ui]i

acest episod.... ca [i mine, de altfel!

– Mincinoaso! N-ai uitat absolut nimic!

Linus zâmbi ironic.

– {i, crede-m`, e nevoie s` urmezi mai multe cursuri, Red,

pentru c` nu e[ti cea mai conving`toare dintre actri]e!

|i mul]umi lui Dumnezeu c` orchestra t`cu \n acel moment,

astfel c` putur` s` se \ntoarc` la masa lor.

Petrecerea mai dur` \nc` dou` ore, dup` care Linus propuse

unei perechi de prieteni s`-i ia cu ma[ina lui.

– Locuie[ti [i tu \n acela[i cartier, Rachel? o \ntreb` femeia

\nainte ca Rolls-ul s` se opreasc` \n fa]a casei ei.

– Locuiesc \mpreun` cu Linus...

120 LINDA HUDSON

|n]elese prea târziu ce implica]ii aveau vorbele ei [i se gr`bi s`

adauge:

– Vreau s` spun c` locuiesc \n cartierul Pimlico, la mama lui

Linus...

– Ah! Am \n]eles, spuse femeia, amuzat`.

"|ncepând de mâine, vestea asta se va r`spândi pe toate

culoarele companiei Cornucopia Productions" \[i spuse Red

blestemându-[i neaten]ia.

Atunci când r`mase singur` cu Linus \n ma[in`, \ncerc` s`-[i

scuze gre[eala f`cut`.

– Iart`-m`! Am fost obosit` [i m-a luat gura pe dinainte.

– Stai lini[tit`, asta nu are nici o importan]`.

Parcurser` restul drumului f`r` s` scoat` amândoi nici un

cuvânt, spre u[urarea lui Red. Dup` ce ajunser` acas`, ea se

\ndrept` imediat spre scar`.

– Noapte bun`!

– Hei! Ai uitat ceva.

– Ce?

– Asta...

O prinse de bra], o trase spre el [i o lipi de trupul lui, dar atunci

când vru s-o s`rute, Red \l respinse.

– Dac` \]i \nchipui cumva c`-]i stau la dispozi]ie ca s`-]i termini

tu seara \ntr-un mod pl`cut, te \n[eli amarnic! \i spuse ea pe un ton

indignat. Nu, mersi frumos! Dac` ai chef de prostii, adreseaz`-te

uneia din celelalte cuceriri ale tale! Eu m` duc s` m` culc!

Singur`!


Red era atât de nervoas`, \ncât se temea c` nu va reu[i s`adoarm`, dar abia se \ntinse pe pat [i se cufund` \ntr-un somnadânc.

Se trezi mult mai târziu decât de obicei [i se gr`bi s` fac` un du[.Dup` ce se \mbr`c`, cobor\ sc`rile \n vitez` [i o g`si pe Felicialuându-[i micul dejun.

– Ai petrecut o sear` pl`cut`, copila mea? Trebuie neap`rat s`-mi poveste[ti totul, \i spuse profesoara ei.

– Linus a câ[tigat!– Am aflat, mi-a l`sat un bilet \nainte s` plece la birou.

Spune-mi cum a fost?Pe când Red se preg`tea s`-i r`spund`, se auzi soneria de la

intrare [i Felicia se \ncrunt`.– Trebuie s` fie prima mea elev`. A venit mai devreme.

|i deschizi tu, Red?– Desigur.Tân`ra travers` holul [i deschise u[a cu un zâmbet politicos pe

buze.Zâmbetul \i \nghe]` \ns` brusc atunci când v`zu cine st`tea \n

fa]a u[ii.– Tat`!

122 LINDA HUDSON

Capitolul 7

Red \[i reveni repede [i expresia ei \ngrozit` fu \nlocuit` cu unzâmbet larg.

– Tat`! Ce surpriz`! Ce surpriz` minunat`! exclam` earidicându-se \n vârful picioarelor ca s`-l s`rute.

Dar George McGee nu era deloc fraier.– Nu mai juca teatru, fata mea! mârâi el pe un ton moroc`nos.

{tiu c` n-aveai nici un chef s` m` vezi.– Ce idee! protest` Red. De ce nu m-ai anun]at [i pe mine c` vii?– Am vrut s` v`d cu ochii mei ce se petrece aici.Red râse for]at.– Ai f`cut o c`l`torie atât de lung` numai pentru asta?– Da! Deci aici stai? o \ntreb` George McGee ridicând ochii spre

eleganta fa]ad` a casei Feliciei.– Deocamdat`.– Nu m` invi]i \n`untru?– Ba da, cum s` nu... spuse tân`ra f`r` nici un chef.

Tat`l ei o urm` \n holul casei. Era un b`rbat \n floarea vârstei,

cu chipul bronzat \n toate anotimpurile datorit` vie]ii petrecute \n

aer liber.

– Ce mai faci, t`ticule? \l \ntreb` Red conducându-l \n salon.

– Oh! A[a [i a[a...

Arunc` o privire \n jurul lui.

– Nu e rù deloc... Oamenii care locuiesc aici sunt plini de bani.

Toate astea au costat pesemne o gr`mad` de dolari!

Red observase cu u[urare c` tat`l ei nu avea bagaje. |nsemna c`

nu se a[tepta s` i se propun` s` doarm` la Felicia!

– Ai luat micul dejun, tat`?

– Bine\n]eles! Nu te-ai uitat la ceas?

– Vrei o cafea?

– Nu, mul]umesc. Doamne sfinte! Ce s-a \ntâmplat cu p`rul tù?

– Mi-am schimbat coafura...

– Lui Ned nu-i va pl`cea. Individul tù cel nou te vrea a[a?

"Individul cel nou" era Linus, deoarece ea pretinsese c` era

\ndr`gostit` de el...

"Vai de mine! |n ce \ncurc`tur` m-am b`gat! \[i spuse tân`ra.

Asta o s` m` \nve]e minte s` nu mai mint! Dar de unde s` [tiu c`

tata \mi va pica pe cap f`r` s` m` anun]e?

– Ei bine, da, lui \i place a[a, \i r`spunse ea pe un ton provocator.

– Ei bine, da, lui \i place a[a! repet` tat`l ei maimu]`rindu-i

accentul. Nu mai vorbe[ti ca \nainte! OK! Unde este individul?

– B`nuiesc c` la birou. Casa asta este a mamei lui.

Doamna Saint-Aubyn este profesoara mea de dic]ie.

George McGee ridic` ochii spre cer.

124 LINDA HUDSON

– Acum \i mai trebuie [i profesori de dic]ie! A[ vrea tare mult

s-o cunosc [i eu pe aceast` doamn` Saint-Aubyn.

V`zând expresia \ngrijorat` de pe fa]a fiicei sale, spuse:

– Ai vreo obiec]ie?

– Nu... nu, sigur c` nu, dar Felicia a[teapt` o elev` [i nu e chiar

momentul potrivit s`...

– Poftim? Tat`l logodnicei fiului ei sose[te tocmai din Australia

[i ea nici m`car nu catadicse[te s`-l cunoasc`?

"Oh, Dumnezeule mare!" \[i spuse Red distrus`.

Dar cu voce tare, spuse:

– M`... m` duc s` v`d. Te rog s` a[tep]i aici.

– Stai lini[tit`, n-o s` plec pân` n-o v`d.

Red alerg` s-o g`seasc` pe Felicia, care era \n birou. St`tea \n

fa]a calculatorului [i se uita la ecran \ncruntat`.

– {tii cum se fac tabelele? o \ntreb` ea. Nu reu[esc s` m`

descurc.... [i am pierdut deja jum`tate din text!

– Felicia... A venit tat`l meu.

– Foarte bine! B`nuiesc c` vrei s`-]i iei o zi liber` ca s` stai cu

el, nu-i a[a? Nici o problem`! {i nu-]i face griji pentru mine.

Acum sunt \n stare s` am grij` de mine singur`.

– Nu este vorba despre asta, Felicia. Tat̀ l meu... ̀ .̀.. vrea s ̀te cunoasc .̀


– Ca s` se asigure c` sunt suficient de cuviincioas`?

Ce blestem`]ii i-ai povestit despre mine?

– Nici una, spuse Red l`sând ru[inat` capul \n jos. |n schimb,

i-am vorbit despre Linus...

Felicia ghici imediat c` era o problem` la mijloc.


– Spune-mi tot!

– Tat`l meu nu voia ca eu s` vin \n Anglia, ci s` r`mân \n

Australia [i s` m` m`rit cu administratorul lui, Ned. Am insistat \ns`

atât de mult \ncât, de gura mea, m-a l`sat s` plec, dându-mi un an

ca s` ob]in succesul. Dar un an trece repede! Atunci, ca s` câ[tig

timp i-am spus c` sunt .... \ndr`gostit` de cineva.

{i m`rturisi sp`[it`:

– De Linus.

– De Linus!

– E o prostie, [tiu, cu atât mai mult cu cât nu este adev`rat,

evident! se gr`bi ea s` adauge. I-am spus asta doar ca s` m` lase \n

pace. Nici nu mi-a dat prin cap c` m` voi pomeni cu tat`l meu aici

\ntr-o bun` diminea]`. Acum, o s` vrea s`-l cunoasc` [i pe Linus...

– Ce mai dandana! exclam` Felicia pufnind \n râs.

– V` asigur c` nu e nimic de râs \n toat` afacerea asta! Ce s` fac?

– Mai \ntâi m` voi duce s`-l cunosc pe tat`l t`u, decret` Felicia

ridicându-se \n picioare.

– S` nu v` uita]i bastonul!

– Nu mai am nevoie de el \n cas`.

– Lua]i-l totu[i. {i ar fi bine dac` a]i [chiop`ta pu]in... astfel ca

tat`l meu s`-[i dea seama c` ave]i nevoie de mine, \n]elege]i?

Pe Felicia o cuprinse din nou râsul.

– |n cazul acesta nu iau bastonul, ci cârjele...

Era o actri]` foarte bun` [i atunci când intr` \n salon,

sprijinindu-se \n cârje, George McGee alerg` s-o \ntâmpine.

– N-ar fi trebuit s` v` deplasa]i, doamn`! De ce nu m-a condus

Red la dumneavoastr`?

126 LINDA HUDSON

– Nu sunt o invalid`, \l asigur` Felicia zâmbind. Sunt \ncântat` s`

v` cunosc, domnule McGee! Fiica dumneavoastr` mi-a vorbit foarte

des despre tat`l ei! Lua]i loc, v` rog... [i da]i-mi voie s` v` spun cât

de bucuroas` sunt c` Red se afl` aici. {ti]i c` ea mi-a salvat via]a?

– Nu, nu [tiu nimic, bomb`ni George McGee, care p`rea

cople[it de verva gazdei sale.

– Nu v-a povestit c` m-a g`sit c`zut` la baza sc`rilor?

F`r` prezen]a ei de spirit, acolo a[ fi r`mas tot weekendul. Ea a

chemat ambulan]a, poli]ia, [i s-a strecurat printr-o fereastr` de la

etajul \ntâi ca s`-mi vin` \n ajutor!

Felicia o b`tu u[or pe mân`.

– Nu [tiu ce m-a[ fi f`cut f`r` ea!

Tat`l tinerei actri]e voia s` spun` ceva, dar Felicia nu-l l`s` s-o fac`.

– Fiica dumneavoastr` are foarte mult talent! continu` ea.

|n prezent, urmeaz` ni[te cursuri de art` dramatic`... E un lucru

absolut necesar ca s` poat` aborda toate tipurile de roluri. {i va

avea succes, v` asigur! Prev`d c` o a[teapt` o carier` frumoas`.

Nu vi se pare c` acum are un accent foarte corect?

– Tare a[ vrea s` [tiu ce i se poate repro[a accentului australian!

mârâi George McGee.

– Nimic, dar dac` Red va trebui s` joace \n filme engleze[ti, va

trebui s` se poat` exprima ca o veritabil` londonez`! S`pt`mâna

viitoare am de gând s` exersez cu ea accentul american [i cel francez.

Atunci se auzi soneria de la intrare.

– Ajut`-m` s` m` ridic, Red, dac` e[ti dr`gu]`, spuse Felicia.

Probabil c` este eleva mea. Mi-a f`cut pl`cere s` v` cunosc, domnule

McGee [i sper c` ve]i veni s` lu`m cina \mpreun` \ntr-o sear`.


– P`i...``, da, desigur.

– Voi lua num`rul dumneavoastr` de telefon de la Red [i v` voi suna.

Sprijinindu-se de Red, Felicia se \ntoarse \n biroul ei. Cele dou`

femei schimbar` apoi o privire complice, abia st`pânindu-[i râsul.

Dup` ce o conduse apoi [i pe elev` \n birou, Red se \ntoarse la tat`l ei.

– Doamna Saint-Aubyn este o femeie cu foarte mult`

personalitate! exclam` el. S-ar p`rea c` i-ai salvat via]a.

– Exagereaz`. Oricine ar fi venit atunci, un elev sau un vecin...

– {i fiul ei? Nu se ocup` de ea?

– Era plecat \n str`in`tate când a avut accidentul.

Red se gr`bi s` revin` la subiectul Felicia.

– E fermec`toare, nu-i a[a?

– S-ar p`rea c` ]ii foarte mult la ea.

– O ador! \l asigur` ea.

Ceea ce era adev`rat.

– Nu \n]eleg totu[i, de ce se nume[te Saint-Aubyn [i fiul ei Hunt...

– S-a c`s`torit de dou` ori [i a r`mas v`duv` tot de atâtea ori.

– P`cat... Crezi c ̀vorbea serios când spunea c ̀vrea s ̀m ̀invite la cin`?

– Fire[te!

George McGee p`rea \n continuare u[or dezorientat. Scoase un

cartona[ din buzunar [i i-l \ntinse fiicei sale.

– Am luat o camer` la hotelul `sta.

– Când ai sosit?

– Acum dou`-trei ore. M-am dus \ntâi la prietena ta Jenny.

Ea mi-a dat noua ta adres`... Simpatic`, Jenny asta.

– Foarte simpatic`. Nu e[ti obosit dup` o c`l`torie atât de lung`

[i din cauza decalajului de fus orar?

128 LINDA HUDSON

George McGee d`du din umeri.

– Deloc Sunt rezistent! De altfel, nici nu cred \n pove[tile astea

cu fusul orar. E de-ajuns s`-]i spui c` nu te afecteaz`... [i nu mai

sim]i nimic!

– Felicia mi-a spus c` a[ putea s`-mi iau ziua liber`, ca s` mi-o

petrec cu tine.

– Ea are mai mult` nevoie de tine decât mine! R`mâi aici, fata

mea. Ah! |nc` ceva... Dac` m` invit` la cin`, b`nuiesc c` o s`

trebuiasc` s` m` \mbrac altfel.

– Numai un costum de culoare \nchis`, o cravat` discret`, o

c`ma[` alb` [i pantofi.

– Pantofi? Asta r`mâne de v`zut!

– Voiam s` spun c` nu e cazul s` vii \n cizmele de cowboy!

{i nici cu p`l`rie de provincial.

– OK! spuse George McGee râzând. Te sun \n cursul zilei.

Trebuie s` fac cuno[tin]` cu Linus al tù.

– Pì... sigur c` da.

La ora prânzului, Felicia fu mirat` când v`zu c` Red era \nc` acas`.

– De ce n-ai plecat o dat` cu tat`l tù?

– A]i jucat atât de bine rolul de invalid`, \ncât n-a mai vrut s` v`

las singur`.

– N-ai f`cut bine c` i-ai \n[irat atâtea minciuni, Red. Acum te afli

\ntr-o situa]ie extrem de nepl`cut`, deoarece dac` pe moment ai

reu[it s` \ndep`rtezi pericolul, asta nu-]i rezolv` problema. Vei fi

nevoit` s`-i spui totu[i adev`rul, odat` [i odat`.

– Tata vrea s`-l cunoasc` pe Linus... Dac` ar trebui s` plece \n

c`l`torie, ar fi perfect!


– Poate, dar deocamdat` nu se \ntrevede nici o c`l`torie.

Tân`ra se uit` disperat` la Felicia.

– E groaznic! Tat`l meu se va \nfuria la culme când \i voi spune

c` l-am tras pe sfoar`. Ce s` fac, Felicia? {tii cât de mult \mi doresc

s` devin actri]`! Am f`cut atâtea eforturi \n acest scop, Nu pot s` las

totul balt` [i s` m` \ntorc \n Australia! Ned este un bìat bun, dar

n-am nici un chef s` m` m`rit numai ca s`-i fac tatei pl`cerea de

a-i d`rui o droaie de nepo]i!

Felicia schi]` un zâmbet.

– Sper c` totu[i tat`l tù nu te va obliga s` te m`ri]i f`r` voia ta.

– S` v` aud` Dumnezeu! Din p`cate, atunci când lui George

McGee \i intr` o idee \n cap, e aproape imposibil s` i-o mai sco]i.

Dup` ce servi masa de prânz, Red se a[ez` la locul ei.

Deodat`, i se lumin` fa]a.

– Am o idee, Felicia! Ce-ar fi s`-i spui lui Linus c`...

– Nu.

Tân`ra actri]` l`s` capul \n jos.

– Am b`nuit c` n-o s` vrei. |l cunosc suficient de bine ca s`-mi

dau seama c` va refuza s`-mi sar` \n ajutor.

– |n privin]a asta, nu [tiu cum ar reac]iona, dar vreau s`-]i spun

c` tu e[ti singura care po]i s` te duci la Linus [i s`-i poveste[ti cu

gura ta ceea ce ]i s-a \ntâmplat. Nu conta pe mine s`-]i servesc drept

intermediar.

S`-i m`rturiseasc` lui Linus c`-l f`cuse s` treac` drept

logodnicul ei? Red putea s`-[i imagineze deja expresia

dispre]uitoare de pe fa]a lui... [i curajul o p`r`si.

– |i voi spune tat`lui meu c` este plecat \n strìn`tate.

130 LINDA HUDSON

– Cum dore[ti, dar te avertizez c` o minciun` atrage dup` sine

o alta [i te po]i trezi prins` deodat` \ntr-o pânz` de p`ianjen din

care nu vei mai reu[i s` scapi. Cât timp st` tat`l t`u la Londra?

– Habar n-am.

– Trebuie s` cinezi numai tu cu el \n prima sear`. Eu \l voi invita

mâine dup`-amiaz`.

– OK!

– Nu mai spune OK!

Lui Red \i veni cea mai str`lucit` idee din via]a ei: \i ceruse unui

anume Mathew, un actor destul de bun, s` joace rolul logodnicului

ei vreme de câteva ore, pe timpul cât va lua prânzul cu tat`l ei.

Mathew era la fel de \nalt ca Linus [i foarte ar`tos, dar \i lipseau

prestan]a [i for]a personalit`]ii care \i f`ceau pe oameni s` \ntoarc`

fascina]i capul pe strad` dup` Linus.

Când acesta veni s-o ia de acas` cu ma[ina, ea era preg`tit` [i-l

studie cu un ochi critic, dup` care cl`tin` din cap.

– Ai f`cut bine c` te-ai \mbr`cat \n costum... N-ai uitat lec]ia?

– Nu. Sunt produc`tor, sunt \ndr`gostit de tine, tu ai un talent

nemaipomenit [i vei deveni o stea – cu condi]ia s` r`mâi \n Anglia!

– Foarte bine!

George McGee \i a[tepta plimbându-se prin holul luxos al

hotelului elegant la care tr`sese.

– Ai venit, Red! exclam` el. Te-am v`zut la televizor...

Tân`ra nu-[i ascunse mirarea.

– La televizor? |n serialul australian care ruleaz` acum \n Anglia?

Dar eu nu mai joc \n el, se presupune c` am murit \ntr-un accident

de ma[in`!


– Te-am v`zut la Hilton, cu ocazia ceremoniei decern`rii premiilor!

Se \ntoarse apoi spre b`rbatul care o \nso]ea pe fiica lui [i se \ncrunt`.

– Cine este dumnealui?

Mathew intr` imediat \n rol.

– Sunt Li...

– E un prieten! \l opri Red. L-am adus cu mine pentru c` Linus

este ocupat. |i pare rù...

– Ce tot spui acolo? Linus nu poate s` vin`? {i de ce, m` rog?

Red improviz` pe loc o poveste.

– A intervenit ceva \n ultima clip`. A venit cineva de la.... ``...

New York [i trebuie neap`rat s` se \ntâlneasc` cu el.

– Bine, dar totul era aranjat cu el!

Red r`mase f`r` grai vreme de câteva secunde.

– Cum... adic`?

– L-am sunat de diminea]` la birou [i l-am rugat s`-mi recomande

un restaurant bun. M-am plictisit de cel de la hotelul meu.

– {i ce ]i-a spus?

– Mi-a propus unul situat pe Fleet Street. Crede c`-mi va pl`cea.

– Asta e tot ce a spus?

– Ce altceva voiai s` mai spun`?

– ~`... nu [tiu.

Red cùta cu disperare o solu]ie ca s` ias` din capcana pe care

[i-o \ntinsese singur`, dar, din nefericire, nu g`si nici una.

"Un singur lucru e sigur: dat fiind c` nu mai pot spera s`-l fac

pe Mathew s` treac` drept Linus, trebuie s` scap de el cât mai

repede posibil!"

– Dar uite-l [i pe logodnicul tù! exclam` George McGee.

132 LINDA HUDSON

|ntr-adev`r, de ei se apropia chiar Linus. |i venea s` intre \n

p`mânt de ru[ine! B`nuind cu u[urin]` consternarea ei, Linus \i

adres` un zâmbet ironic.

– Bun` ziua, Red!

Ea vru s`-i r`spund`, dar nu reu[i s` articuleze nici un cuvânt.

Linus zâmbi [i mai tare.

– Sunt foarte bucuros s`-l cunosc \n sfâr[it pe tat`l t`u! Nu ne

faci cuno[tin]`?

Red reu[i s` spun`, cu o voce lipsit` de orice inflexiune:

– Tat`, el e Linus.

Cei doi b`rba]i \[i strânser` mâna. Red [tia c` tat`l ei va profita

de ocazie ca s` testeze for]a lui Linus... Era cunoscut \n Australia

pentru pumnul lui de fier. Dar Linus se prinse de inten]iile lui [i

rezist` pân` ce George McGee fu cel care se declar` b`tut.

Apoi Red se \ntoarse spre cel care trebuia s` joace rolul lui Linus.

– |]i mul]umesc c` m-ai \nso]it pân` aici. La revedere.

Spera c` acesta va \n]elege semnalul, dar Mathew n-avea de

gând s` lase s`-i scape o asemenea ocazie. Nu i se \ntâmpla \n

fiecare zi unui actor s` aib` norocul de a se trezi \n fa]a unui

produc`tor important.

– Admir foarte mult ceea ce face]i, domnule Hunt, spuse el.

– {ti]i c` v-am v`zut toate filmele, toate serialele de televiziune

produse de Cornucopia. De altfel, [i eu sunt actor.

– Ah, cred c` am \nceput s` \n]eleg... [opti Linus aruncându-i lui

Red o privire ironic`.

Furioas` c` stratagema ei fusese dat` \n vileag, tân`ra \l lu` pe

Mathew de bra] [i pur [i simplu \l \mpinse afar` din cl`dire.


De fapt, dac` ar fi fost dup` ea, ar fi luat-o ea \ns`[i pe urmele lui.

"Dar asta n-ar revolva mare lucru!" \[i spuse ea.

A[a c` se \ntoarse resemnat` la cei doi b`rba]i.

– S` lu`m un taxi pân` \n Fleet Street, propuse Linus.

|i duse pe cei doi la un restaurant vestit pentru mâncarea lui

englezeasc` tradi]ional`. George McGee aprecie decorul [i apoi

ezit` \ntre "steak and kindey pie" [i pulp` de vi]el cu ment`.

Lui Red \ns` nu prea \i ardea de mâncare! |[i plimba privirea de

la Linus la tat`l ei, \ntrebându-se de unde va veni prima lovitur`.

Dup` ce comand` \n sfâr[it ce dorea, George McGee se uit`

drept \n ochii lui Linus.

– Deci a[a, e[ti \ndr`gostit de fata mea.

Se l`s` o t`cere ap`s`toare, apoi Linus \l \ntreb`:

– A[a a spus Red?

– Da. De asta sunt aici. Voiam s` v`d cum ar`]i!

– Nu e adev`rat! protest` Red. Ai venit s` m` for]ezi s` m` \ntorc

\n Australia! Ei bine, afl` c` nu vreau!

– Dori]i ca Red s` se \ntoarc` \mpreun` cu dumneavoastr` \n

Australia, domnule? \l \ntreb` Linus.

George d`du din umeri.

– Acolo este de fapt locul ei. Speram c` a \n]eles c` nu este

f`cut` s` fie actri]`, c` e gata s` se potoleasc` [i...

– Din câte se pare, nu prea e cazul, i-o retez` Linus.

– Bine, v`d c` vrea \n continuare s` joace \n filme, dar este

preg`tit` s` se a[eze la casa ei. Vrei s-o iei de nevast`?

– Tat`! exclam` Red.

– Tot Red v-a spus [i asta? \l \ntreb` Linus.

134 LINDA HUDSON

– Nu, nu tocmai, dar, dup` p`rerea mea, dragostea [i c`s`toria

merg mân` \n mân`. S` trì]i doar \mpreun` mi se pare... ridicol!

Apoi \[i a]inti degetul ar`t`tor spre Linus [i spuse pe un ton categoric:

– {i trebuie s` [tii c` m`riti[ul fetei mele cu un englez nu intra

\n planurile mele!

Dar observa]iile lui nu-l impresion` pe produc`tor.

– Asta r`mâne s` hot`rasc` fiica dumneavoastr`, nu-i a[a?

– {i cum aceast` fiic` este de fa]`, cel mai bine este s` n-o l`sa]i

s` vorbeasc`, interveni Red. |mi pare rù tat`, dar r`mân aici.

Tat`l sù r`mase t`cut vreme de câteva secunde [i atunci când

vorbi din nou, i se adres` lui Linus:

– Atunci când am sosit la Londra, aveam de gând s` rezolv

problema cu o sum` de bani. |mi spuneam c` va fi de-ajuns s`-]i

ofer un cec baban ca s`-mi la[i fata \n pace...

– Asta \nainte de a o cunoa[te pe mama ta [i apoi pe tine.

Acum \mi dau seama c` nu e[ti genul de om care poate fi cump`rat.

Am dreptate sau nu?

– Tat`, cum \ndr`zne[ti...

Dup` ce \[i reveni din surpriz`, Linus cl`tin` din cap:

– Ave]i dreptate. Nu sunt de cump`rat.

– Red este unica mea fiic`. N-am nici un chef s-o pierd, am

nevoie de ea acas`.

– Dar dac` ea vrea s` r`mân` la Londra, e alegerea ei, nu-i a[a?

– Vrea s` r`mân` din cauza ta! A promis c` se va \ntoarce acas`

dup` un an, dac` nu va avea succes \n carier`. Deocamdat`, dup`

câte v`d, n-a ajuns prea departe. Din câte am \n]eles, a]i pus-o s`

fac` o gr`mad` de cursuri: de art` dramatic`, de dans, de dic]ie...


– Exact.

– O faci s` trag` speran]a c` va avea succes \ntr-o bun` zi.

– {i va avea, pentru c` este plin` de talent.

Red r`mase cu gura c`scat` când auzi vorbele lui Linus.

– M`ritându-se cu tine poate s` ob]in` cet`]enia britanic`,

continu` George McGee.

De data asta, Red nu-l mai l`s` pe Linus s` r`spund`.

– Nu se pune problema c`s`toriei! A[a c` te rog s` taci, tat`!

Las`-ne \n pace! Uneori e[ti foarte demodat...

– Te rog s` nu-mi vorbe[ti pe tonul `sta! Asculta]i-m` cu aten]ie

amândoi. Dac` v` iubi]i cu adev`rat, n-ave]i decât s` v` c`s`tori]i.

George McGee f`cu o pauz`, dar deodat` tres`ri, ca [i cum i-ar

fi trecut o idee prin minte. Se \ntoarse spre Linus, furios.

– Te-ai culcat cu fata mea?

– Nu! exclam` Red.

Linus r`mase t`cut [i fu necesar ca tat`l tinerei s` repete

\ntrebarea ca s` se hot`rasc` s` r`spund` [i el.

– Da.

Din fericire, \n acel moment veni osp`tarul s` aduc` mâncarea.

Dup` r`spunsul afirmativ al lui Linus, Red credea c` tat`l ei va face

un atac de apoplexie. |i era team` s` nu-l prind` pe Linus de gât [i...

Dar spre marea ei mirare, acesta r`mase foarte calm.

– Asta este! exclam` el. Sper c` nu sunte]i obliga]i s` v`

c`s`tori]i de urgen]`... \n]elege]i ce vreau s` spun...

Red \l opri.

– Cum po]i s` pui o asemenea \ntrebare, tat`? }i-am mai spus

c` nu se pune problema c`s`toriei. {i acum, te rog s` m` ascul]i cu

136 LINDA HUDSON

aten]ie: Dac` m` voi hot`r\ vreodat` s` m` m`rit, o voi face cu

b`rbatul pe care \l voi alege eu, ai \n]eles? Tu nu ai nici un cuvânt

de spus \n privin]a asta! Este vorba despre via]a mea pe care vreau

s` mi-o trìesc a[a cum \mi place. Dac` nu vrei s` accep]i acest

lucru, n-ai decât s` te \ntorci \n Australia [i s` ui]i de mine.

Avea obrajii \mbujora]i [i ochii ca dou` smaralde \i str`luceau

intens. Cei doi b`rba]i o priveau vizibil impresiona]i. Apoi George

McGee i se adres` lui Linus:

– {i totu[i te \n]eleg, spuse el prost dispus. Fiica mea este foarte frumoas !̀

{i \ncepu s` m`nânce cu poft`.

Red se for]` [i ea s` \nghit` câteva \mbuc`turi. Nu \ndr`znea s`

se uite la Linus, dar era convins` c` acesta abia putea s`-[i

st`pâneasc` râsul.

"Va avea ce povesti amicilor! Iar eu voi fi de râsul lumii...

Dup` o asemenea p`]anie, via]a mea va deveni un infern [i nu-mi

va r`mâne altceva de f`cut decât s` m` \ntorc \n Australia".

– A fost bun! spuse George McGee dup` ce termin` de mâncat.

Dup` aceea reveni imediat la subiectul de discu]ie anterior.

– Eu nu aprob moda asta nou` ca doi tineri s` trìasc` \mpreun`,

dar b`nuiesc c` Red este destul de mare ca s` [tie ce face...

– E[ti... de acord? \ntreb` tân`ra, uluit`.

– Bine\n]eles c` nu! N-am nici un chef ca fata mea s` locuiasc`

la cap`tul cel`lalt al lumii! Nu-mi place nici ideea c` nu te voi mai

vedea niciodat` [i nici c` toat` munca mea nu va fi de nici un folos

din moment ce copiii tì vor fi ni[te mici londonezi care nu vor dori

niciodat` s` se ocupe de un ranch \n Australia. Dac` m-ai iubi a[a

cum o fat` este datoare s`-[i iubeasc`...


Deodat`, se opri [i d`du din umeri.

– Ce rost are s` mai insist? |mi dau seama atunci când am pierdut.

– Australia nu e decât la o zi de mers cu avionul, observ` Linus.

– Australia e la ani lumin` distan]`! spuse Red, sim]indu-se

dintr-o dat` foarte deprimat`! Numai dac` ai trìt acolo po]i s`-]i

dai seama...

Dup` cin`, Red \i propuse tat`lui ei s` se \ntoarc` pe jos la hotel.

El refuz`.

– Nu vreau. Simt nevoia s` fiu singur.

{i dup` ce insistase s` achite el nota de plat`, se dep`rt` cu pa[i

mari. B`nuind c` [i Red o va [terge rapid, Linus o prinse brusc de

bra], o urc` oarecum for]at \ntr-un taxi [i o duse acas` la el.

Locuia \ntr-un apartament mare, decorat modern, dar tân`ra se

afla \ntr-o asemenea stare de nervi, \ncât n-o interesa nimic din ce

o \nconjura.

– Vrei s` bei ceva? o \ntreb` Linus.

– Nu, mul]umesc.

– S` fiu \n locul tù, a[ da pe gât un pahar mare de alcool,

pentru c` o s` ai mare nevoie de el...

– OK, [tiu c` nu trebuia s`-i torn toate minciunile acelea tat`lui

meu, dar am considerat c` asta este singura modalitate de a fi l`sat`

\n pace. Te rog s` nu iei toate \ntâmpl`rile astea la modul

personal... Numele tù a fost primul care mi-a trecut prin minte.

Nu mi-a trecut prin cap c` tat`l meu se va urca imediat \ntr-un avion

[i va veni aici s` vad` cum stau lucrurile.

Dup` o pauz`, adùg`:

– |]i mul]umesc, totu[i c` nu m-ai tr`dat.

138 LINDA HUDSON

– }i-am \n]eles foarte bine jocul! Aveai de gând s`-l prezin]i pe

actorul acela ca fiind eu! Tat`l t`u este un om de treab`, un om

sincer [i credincios care nu merit` s` fie tr`dat a[a.

– Sper c` nu vrei s`-mi ]ii vreo prelegere. Nu te prive[te pe tine

ce s-a petrecut \ntre mine [i tat`l meu.

– {i cu toate astea, tu m-ai amestecat \n toat` afacerea asta,

draga mea.

– OK, dar rolul t`u se opre[te aici. Tat`l meu se va \ntoarce \n

Australia [i tu nu vei mai auzi vorbindu-se niciodat` despre el.

Peste câteva luni \i voi scrie c` ne-am desp`r]it...

– |nc` o minciun`!

– Te rog s` nu-mi mai faci moral`!

– Te-ai folosit de mine.

– {i vrei s` spui c` tu nu te-ai folosit de mine? ripost` ea

furioas`.

– A[ vrea s` [tiu [i eu cum.

– M-ai f`cut s` cred c` m` aju]i pentru c` am talent, dar [tiu c`

nu acesta este adev`ratul motiv...

– Ah, da? {i care ar fi "adev`ratul motiv" m` rog?

– M-ai transformat \ntr-o femeie rafinat` [i elegant`, m-ai luat la

ceremonia decern`rii premiilor [i m-ai s`rutat \n v`zul \ntregii lumi

numai ca \n felul acesta s` te descotorose[ti de o "fost`" care a

devenit indezirabil`! Nu nega, [tiu c` a[a este!

– Cine ]i-a mai b`gat [i prostia asta \n cap? Chiar crezi c` mi-a[

fi dat osteneala s` scap de o "fost`"? E pur [i simplu ridicol!

– Atunci care s` fie motivul pentru care ai fi vrut ca o actri]` ca

mine s` treac` drept amanta ta? Voiai s-o ]ii pe fata asta la distan]`,


ca pe toate celelalte care se aga]` de gâtul t`u ca s` ob]in` un rol...

M` aflam la \ndemân`, eram disponibil`, n-aveai decât s` pocne[ti

din dou` degete ca s` vin alergând la tine! Dar cum ]i s-a p`rut c`

sunt destul de bun` ca s`-]i stau al`turi, m-ai ajutat s` m` schimb!

Toate aceste acuza]ii \l l`sar` pe moment pe Linus f`r` grai.

– Te-am ajutat, spuse el \n cele din urm`, pentru c` ai talent.

Da, ai un mare poten]ial!

– Nu te cred.

El o prinse de umeri [i o zgâl]âi f`r` menajamente.

– Ascult`-m` cu aten]ie, Red. Atunci când am hot`rât s` m`

interesez de cariera ta, aceast` "fost`" despre care vorbe[ti tu \nc`

nu-[i f`cuse apari]ia. Te mai asigur c` n-am avut nevoie s` folosesc

metode atât de alambicate ca s` scap de o persoan` sup`r`toare.

Sunt \n stare s` spun cuiva \n fa]` s` m` lase \n pace. De altfel,

aceste amenin]`ri s-au produs \nainte de ceremonia respectiv`.

Acum m` crezi?

Red se eliber` brusc din mâinile lui.

– OK, poate c` n-ai f`cut-o din cauza ei, dar \n cazul acesta,

exist` un alt motiv!

– Care ar fi `sta, m` rog?

– Ai spus odat` c` po]i s` faci o stea din oricine, chiar [i din

mine! Iar eu te-am provocat... Probabil c` ]i s-a p`rut amuzant s`

r`spunzi la aceast` provocare, ca s` vezi dac` po]i \nf`ptui o

minune.

Râse cu triste]e, dup` care mai ad`ug`:

– Te crezi magician? Te crezi Svengali...

Dat fiind c` Linus nu spunea nimic, ea insist`:

140 LINDA HUDSON

– Am dreptate, nu-i a[a?

– A[a crezi tu?

– |n orice caz, nu m-ai contrazis.

– Ce rost ar fi avut? spuse el obosit. Ai fi g`sit atunci o a treia ipotez`

la fel de ridicol` ca [i cealalt` ca s` explici un lucru foarte simplu.

– Ai vrut s` faci dintr-o clon` care sem`na cu to]i o actri]` unic`!


– Nu pot s` neg... recunoscu el. Era o treab` interesant`,

deoarece era, [i \nc` mai este, foarte mult de muncit. Dar ca s`

r`spund la aceast` provocare, a[a cum \i spui tu, am avut nevoie de

o motiva]ie foarte important`.

Red se apropie \ncet de o fereastr` [i privi, f`r` s` vad` de fapt

nimic, la copacii din mica pia]` de jos.

– Din câte se pare, ne-am servit reciproc unul de altul, [opti ea.

Probabil c` ]i-am p`rut foarte naiv`... De ce ai f`cut dragoste cu

mine? Ca s` vezi dac` nu am [i \n privin]a asta un oarecare "talent"?

Un anumit "poten]ial"?

– Spui numai prostii!

– Ai recunoscut fa]` de tat`l meu c` suntem aman]i [i din acel

moment el a \n]eles c` era inutil s` mai insiste. Ai fost foarte tare...

dar tu e[ti tare \n toate, nu-i a[a?

– Ascult`-m`, Red!

Dar ea era deja la u[`.

– S` te ascult! Nici nu m` gândesc!

– Red...

– OK, sunt nevoit` s` r`mân la Felicia pân` când tat`l meu se

\ntoarce \n Australia, dar imediat ce-[i ia zborul avionul, \mi voi face


bagajele [i voi pleca. M` voi \ntoarce la via]a de dinainte, \mi voil`sa p`rul s` creasc`, voi purta blugi, voi mânca hamburgeri, cartofipr`ji]i [i ciocolat` \n fiecare zi dac` o s` am chef... pe scurt, voiredeveni eu \ns`mi [i nu te voi mai vedea niciodat`!

– Stai pu]in!Acel ordin fusese dat \n mod atât de autoritar, \ncât ea \l ascult`

imediat.– }i-am spus, Red, c` motivul pentru care te-am ajutat este unul

foarte important.– Care este motivul?– Dac` te sim]i obligat` s`-mi pui \ntrebarea asta, \nseamn` c`

\nc` nu e[ti preg`tit` s` m` ascul]i. |ncearc` s` g`se[ti r`spunsulsingur`.

Tân`ra ridic` ochii spre el, sim]indu-se dintr-o dat` nesigur` peea. Apoi d`du din umeri, \i \ntoarse spatele [i plec`.

Red nu ajunse \n casa din cartierul Pimlico decât spre sear`, laora la care trebuia s` preg`teasc` masa. Spre surprinderea ei, \l g`sipe tat`l ei \n salon, \n compania Feliciei [i a lui Linus.

Ea se str`dui s` zâmbeasc`.– Ia te uit`! Tat`! Ai venit s`-]i iei r`mas-bun?– R`mas-bun! Ce idee? De ce m` \ntrebi?– Nu te \ntorci acas`?– N-am f`cut un drum atât de lung ca s` petrec numai dou` sau

trei zile la Londra! Dac` tot sunt aici, am de gând s` m` simt bine[i cu pu]in noroc poate o s` v` conving s` trece]i prin fa]a ofi]eruluist`rii civile \nainte s` plec!

142 LINDA HUDSON

Capitolul 8

– Scuza]i-m`! reu[i s` mai [opteasc` Red, dup` care se \ncuie \ncamera ei [i scoase un geam`t de disperare.

"|nc` un [oc ca `sta [i o s` fiu bun` de legat!"Felicia avea dreptate... O minciun` dusese la o alta [i acum se

sim]ea prins` \ntr-o pânz` de p`ianjen. Atunci când \n cele dinurm` se hot`r\ s` coboare, Felicia o \ntâmpin` cu un zâmbet.

– Tat`l t`u a venit s` ne invite la cin`, dar dat fiind c` nu suntliber` \n seara asta, r`mâne pentru mâine, o anun]` ea.

– M-am gândit c` am putea s`-i propunem [i prietenei taleJenny s` vin` cu noi, suger` George McGee.

– Bun` idee... [opti Red pe un ton indiferent.Tat`l ei se ridic` \n picioare.– Deci a[a r`mâne... Mul]umesc pentru trata]ie [i ne vedem

mâine.|n timp ce \l conducea la u[`, Red \l \ntreb`:– Vrei s-o sun pe Jenny?

giannijollys

– Nu. Dat fiind c` n-am nimic de f`cut \n seara asta, o s` trec eu

pe la ea.

– OK! Pe mâine!

Atunci când tân`ra ajunse \n salon, Felicia pufni \n râs.

– Micu]` Red, dac` ai putea s`-]i vezi fa]a!

– Nu e nimic de râs.

– Ba da! Dar te-am avertizat...

– Cum s`-l conving s` se \ntoarc` \n Australia? Ce-ar fi s`-i trimit

o telegram` \n care s`-i scriu c` i-a luat foc ferma?

– N-ar fi un pic cam exagerat?

– Nu va pleca f`r` un motiv serios.

Linus d`du din cap.

– E un om care [tie ce vrea.

– E [i `sta un eufemism pentru a spune c` e \nc`p`]ânat ca un

catâr! spuse Red sup`rat`. Trebuie s` g`sesc ceva... Ave]i vreo idee?

– Tu ai intrat \n viesparul `sta, a[a c` singur` trebuie s` ie[i din

el, spuse Linus f`r` mil`.

– Mul]umesc! Nici nu m` a[teptam la altceva din partea ta!

– Nu v` certa]i, copii! exclam` Felicia bine dispus`. Linus, mai

bine du-te [i cheam` un taxi.

El ie[i f`r` s` mai a[tepte s` fie rugat a doua oar`. Imediat ce

r`mase singur` cu Red, Felicia \i spuse:

– Are dreptate. Tu trebuie s` g`se[ti o solu]ie.

– Dac` ar fi a[a de simplu! bomb`ni tân`ra cu un aer \mbufnat.

|ntre timp, ap`ru Linus.

– A sosit taxiul.

144 LINDA HUDSON

O conduse afar` pe mama lui, dup` care, spre mirarea lui Red,

se \ntoarse câteva clipe mai târziu.

– Nu ai plecat cu Felicia? exclam` Red uluit`.

– Ea se duce s` joace bridge.

– Atunci... te \ntorci la tine acas`?

– Nu, \i r`spunse el a[ezându-se \n fa]a ei.

|ncepu s` bat` darabana pe mânerul fotoliului [i Red, enervat`,

strig` la el:

– |nceteaz`! E enervant! Nu vezi c` m` gândesc cum s` g`sesc o

solu]ie?

– Oh, nu-mi fac griji \n privin]a asta, sunt convins c` vei g`si!

Ai resurse neb`nuite...

– Se poate, dar tat`l meu este atât de \nc`p`]ânat! Dac` i-a[ fi

spus adev`rul, m-ar fi dus cu for]a \n Australia.

– Ar fi fost p`cat.

Deodat`, \i veni o idee nemaipomenit`.

– Ce-ar fi s`-i spunem tatei c` ne-am c`s`torit? C` a fost doar o

ceremonie foarte discret`...

– Tat`l tù nu e prost. Nu va crede nimic din povestea asta.

– Ai o idee mai bun`?

– Momentan, nu! r`spunse Linus pufnind \n râs.

– Pot s` [tiu [i eu ce te amuz`?

– |mi spuneam c` ai fi fost acum \ntr-o situa]ie foarte nepl`cut`

dac` ai fi reu[it s`-l faci s` te cread` c` Mathew sunt eu!

– Nu fi a[a sigur. N-ar fi fost mai rù decât faptul c` a trebuit s`

pretind c` sunt \ndr`gostit` de tine!

– De ce i-ai spus a[a ceva tat`lui tù?


– }i-am mai explicat o dat`! Numele t`u este primul care mi-a

venit \n minte. Asta nu voia s` \nsemne nimic!

– Nici faptul c` am f`cut dragoste... n-a \nsemnat nimic?

– Nu.

– Obi[nuie[ti s` sari \n patul primului venit?

Red se ridic` \n picioare [i spuse cu un aer indignat, \n timp ce

se \ndrepta spre u[`:

– N-am auzit \n via]a mea o observa]ie mai misogin` [i mai

ridicol`!

– Stai pu]in, Red. Am g`sit solu]ia!

Ea se r`suci brusc spre el.

– Nu se poate! Spune repede!

El se pref`cu c` ezit`.

– De fapt, de ce ]i-a[ face un serviciu? Nu-l meri]i.

– Linus!

– M-ai acuzat adineaori c` sunt misogin. Un macho ca mine nu

are nici un motiv s` fac` pe dracu-n patru ca s` ajute o femeie

neajutorat`...

– Te rog, Linus, nu te juca prea mult cu nervii mei!

Pentru a m`ri efectul vorbelor lui, f`cu o pauz` \nainte s` spun`:

– Ei bine, solu]ia problemei tale ar fi aceea de a te c`s`tori

de-adev`ratelea cu mine.

Un val de indignare [i furie o cuprinse pe Red.

– Asta-i bun`! S`... s` m`... c`s`toresc cu tine? E[ti nebun!

A[ prefera s` m` \ntorc \n Australia, s` m` m`rit cu Ned [i vreme de

dou`zeci de ani s`-i torn câte un copil pe an.

146 LINDA HUDSON

Ie[i din camer` trântind u[a \n urma ei. Când ajunse \n hol,

\ncepu s` mearg` de colo-colo [i treptat furia i se mai potoli.

Se \ntoarse \n salon [i-l fix` pe Linus cu un aer provocator.

– De ce mi-ai f`cut o asemenea propunere? Pentru mine ar fi

foarte avantajos. A[ deveni cet`]ean britanic, a[ putea s` r`mân aici

f`r` viz` [i tata m` v` l`sa \n pace cu Ned al lui...

– Exact.

– Ai fi gata s` faci asta? \l \ntreb` ea ne\ncrez`toare.

– Da.

– De ce? S` nu-mi spui c` pentru a te ap`ra de actri]ele prea

agresive! E[ti \n stare s` \nghe]i oamenii cu o simpl` privire, te-am

v`zut cu ochii mei f`când asta! De altfel, ai folosit metoda asta [i cu

mine.

– Dar n-a mers.

– Din cauz` c` eu sunt rezistent`.... a[a cum ai observat

personal. Atunci de ce, Linus?

El p`ru s` ezite timp de o frac]iune de secund`, apoi d`du din

umeri.

– Am cheltuit deja mul]i bani cu tine.

– B... bani?

– Da! Cursurile tale au reprezentat o investi]ie important`!

Pe de alt` parte, Felicia a pierdut o gr`mad` de timp cu tine.

Toate astea ar fi pierdute dac` te-ai \ntoarce \n Australia. Prefer s`

r`mâi aici. |n felul acesta, a[ putea s` te sf`tuiesc \n leg`tur` cu un

rol sau altul...

Red sim]i c` p`le[te.

– La fel ca Svengali!


Fu cuprins` din nou de furie.

– Ce te face s` crezi c` sunt atât de bun` ca s` am succes \n

meseria asta? Tu n-ai v`zut decât rapoartele profesorilor mei [i unul

sau dou` episoade dintr-un serial prost.

– Ui]i c` am avut posibilitatea de a viziona casetele turnate \n

timpul cursurilor de art` dramatic`. Ai talent, asta e sigur! Ai putea

fi nemaipomenit` dac` vei fi ajutat` \n privin]a alegerii rolurilor.

Tân`ra zâmbi u[or.

– Trebuia s` m` a[tept la asta!

Dup` o pauz`, continu`:

– A[a este, ai cheltuit mul]i bani cu mine [i situa]ia mea

material` nu-mi permite s` ]i-i \napoiez, dar dac` i-a[ cere tat`lui

meu...

– Probabil c`-[i va scoate imediat carnetul de cecuri, dar atunci

vei fi nevoit` s` pleci \mpreun` cu el.

– A[a este! Deci e[ti gata de orice ca s` culegi roadele..... ```...

investi]iei pe care ai f`cut-o? Chiar s` te [i \nsori?

– Cu condi]ia s` faci \n continuare eforturi ca s` reu[e[ti.

– Asta nici nu intr` \n discu]ie!

– Atunci de ce ezi]i?

– {tii foarte bine. A[ vrea s` fiu sigur` c` aceast` c`s`torie nu va

fi decât una de form`.

Linus izbucni \n râs, ca de obicei când Red aborda un subiect

cu cea mai mare seriozitate.

– Nu râde! exclam` ea enervat`. Trebuie totu[i s` [tiu la ce m`

\nham! Dac` este un aranjament de afaceri, sunt de acord. Dup` ce

tat`l meu se va afla la cel`lalt cap`t al lumii, vom divor]a.

148 LINDA HUDSON

Linus o privi cu un aer vis`tor.

– E[ti foarte senzual`, Red. E[ti sigur` c` nu ai.... cum s` m`

exprim.... c` nu ai iar chef de...

Red deveni ro[ie ca focul la fa]`.

– Bine\n]eles c` nu.

– Atunci va fi vorba exclusiv de un aranjament de afaceri.

Batem palma?

– Nu \n]eleg nici acum de ce faci asta, obiect` ea din nou.

Toate avantajele sunt de partea mea, \n timp ce tu...

– Nu-]i mai pune atâtea \ntreb`ri, din moment ce eu sunt gata

s`-]i fac acest serviciu. Cu atât mai mult cu cât, a[a cum ai spus tu,

va fi o situa]ie temporar`. Atunci a[a r`mâne, nu-i a[a?

Spunem tuturor c` ne c`s`torim?

{i exclam`, bine dispus:

– Haide, frumoaso! S`rut`-m` ca s` pecetluim târgul pe care

l-am \ncheiat!

Ea \l s`rut` u[or pe obraz, dar se d`du brusc \napoi de parc`

s-ar fi ars.

– Mul]umesc.... Mul]umesc foarte mult. Dr`gu] din partea....

```.... din partea.... ``.... din....

Linus izbucni din nou \n râs.

Spre sear`, Red \l sun` pe tat`l ei [i \ncerc` s`-l determine s` fie

mai ra]ional.

– Nu e bine s` gr`be[ti lucrurile! Las`-ne m`car câteva luni...

– Uite ce este, e[ti sau nu e[ti \ndr`gostit` de Linus? Dac` \l

iube[ti \l iei de b`rbat, dac` nu, te \ntorci cu mine la ferm`!

– Bine, fie cum zici tu!


Red se a[tepta ca Felicia s`-[i exprime nemul]umirea când va

afla vestea, dar spre mirarea ei, mama lui Linus r`mase foarte

calm`.

– Ce idee bun`! Asta era singura solu]ie.... Gr`bi]i-v` s` v` lua]i,

pentru ca tat`l t`u s` se poat` \ntoarce cât mai repede la oile lui!

– Nu e decât un aranjament temporar.

– Am \n]eles foarte bine, copila mea. E perfect!

|n seara aceea, a[a cum fusese stabilit, Red, Felicia, Linus [i

Jenny se \ntâlnir` la un restaurant elegant ales de George McGee

care \ncepea s` cunoasc` resursele Londrei.

Linus profit` de ocazie [i anun]` c` organizase deja totul.

– C`s`toria va fi oficiat` peste trei s`pt`mâni la biserica...

Red era atât de uluit`, \ncât nu mai auzi urmarea.

"O biseric`! Ce idee, s` alegi o biseric` pentru o fals` c`s`torie!"

Se sim]ea din nou prins` \n capcan`. Cum ar fi putut totu[i s`

protesteze de fa]` cu tat`l ei?

|nainte s` plece la restaurant, Jenny f`cu \n a[a fel \ncât s`

r`mân` singur` cu Red.

– {tiam eu c` Linus te place! Nu [tiam \ns` c` vei reu[i s`-l faci

s` te ia de nevast`... E[ti al naibii de [mecher`!

– N-am f`cut nimic \n privin]a asta. Ideea de a ne c`s`tori a fost

a lui, nu a mea!

– Dar este evident c` e[ti \ndr`gostit` de el!

Red rezist` cu greu dorin]ei de a-i spune c` \n realitate nu era

nimic \ntre ei. Era mai bine s` n-o informeze pe Jenny \n leg`tur`

cu ceea ce se ascundea \n spatele a[a-zisei c`s`torii!

Dar imediat ce-l prinse pe Linus singur, nu ezit` s` se plâng` la el.

150 LINDA HUDSON

– De ce ai spus c` nunta va avea loc la biseric`? Ar fi fost

de-ajuns [i o ceremonie foarte simpl`! {i ar fi fost [i mai rapid...

– N-am chef s` m` c`s`toresc \ntr-un birou pr`fuit.

– Dar nu este o c`s`torie veritabil`! E o fars`!

Linus oft`, exasperat.

– Nu [tii c` dac` vrei s`-i convingi pe oameni trebuie s` [tii s`

te prefaci cât mai veridic? Aparen]ele sunt foarte importante, Red.

Ca actri]`, ar trebui s` [tii mai bine ca mine acest lucru!

La nunta care trebuia s` se ]in` \ntr-un cadru foarte restrâns nu

trebuia invita]i decât p`rin]ii viitorilor miri, dar pe m`sur` ce

treceau zilele ea se transformase \ntr-o mare s`rb`toare.

Pentru \nceput, Felicia spuse cu hot`râre c` ]inea neap`rat ca

familia [i prietenii ei apropia]i s` asiste la eveniment. Apoi George

\i propuse fiicei lui s-o invite la nunt` [i pe Jenny [i pe cei câ]iva

prieteni pe care [i-i f`cuse de când sosise \n Anglia.

Linus studie lista, care era destul de lung`...

– Dac` vin prietenii lui Red, de ce s` nu vin` [i ai mei? {i sunt

obligat s`-i invit [i pe colaboratorii mei de la Cornucopia

Productions.

V`zând c` totul cap`t` propor]ii uria[e, Red protest`, dar

nimeni nu voia s-o asculte.

Atâta vreme cât tat`l ei se g`sea \n Australia, nu se jenase s`

mint`, deoarece considera c` acest lucru nu putea avea nici un fel

de urm`ri, dar de când George McGee se afla la locul faptei [i

fusese organizat` o nunt` adev`rat`, i se f`cuse ru[ine.

"Nu e bine deloc, \[i spunea ea mereu. O nunt` fals` la biseric`?

Nu, nu este bine deloc. E chiar foarte r`u!


Oamenii nu pot fi \n[ela]i \n halul `sta!"

– Vreau s`-]i d`ruiesc o rochie de mireas`, \i spuse \ntr-o zi

Felicia.

O duse la un mare croitor care-i era prieten [i.... sentimentul de

vinov`]ie al lui Red crescu [i mai mult \n intensitate.

Cât despre George McGee, acesta p`rea foarte ocupat.

Tân`ra nu mai reu[ea s`-l prind` deloc la telefon la hotelul unde

tr`ise.

– Ce naiba faci? \l \ntreb` ea \ntr-o zi când reu[i \n sfâr[it s` dea

de el. De fiecare dat` când te sun mi se spune c` ai plecat.

El \i r`spunse destul de evaziv.

– Oh, m` plimb! Vizitez Londra... Fac [i eu turism, ce naiba!

Dup` aceea, \i ceru fiicei sale s` mearg` cu el ca s` ia \mpreun`

costumul pe care [i-l comandase pentru nunt`. A fost nevoie de o

mic` prob` [i când ea \l v`zu \mbr`cat \ntr-un elegant costum

englezesc, când [tia c` poart` numai haine de cowboy, lui Red \i

venir` lacrimi \n ochi.

Se gr`bi apoi s`-l sune pe Linus.

– Nu mai pot! Nu am curajul s` mai joc \ntr-o asemenea

parodie! Mi-e ru[ine! Nu-mi r`mâne altceva de f`cut decât s`-i spun

adev`rul tat`lui meu... Nu vreau s`-l mint \n halul `sta!

– Vei fi nevoit` s` te \ntorci \n Australia, \i aminti produc`torul.

– {tiu, dar nu-mi mai pas`...

La cap`tul cel`lalt al firului se l`s` t`cerea. Apoi Linus spuse:

– Uite cum facem: vino la prânz s` m` iei de la birou.

Vom merge \mpreun` la un restaurant [i vom sta de vorb`.

152 LINDA HUDSON

– Dac` insi[ti... dar asta nu va schimba mare lucru.

Trebuie s`-mi eliberez con[tiin]a.

Red se afla deja \n fa]a cl`dirii \n care se g`sea Cornucopia

Productions atunci când Linus \[i f`cu apari]ia. Dar nu era singur!

|l \nso]ea o brunet` \nalt` de circa treizeci de ani. Era o femeie

superb`, extrem de elegant`.

Cuprins` deodat` de o gelozie cumplit`, Red strânse din pumni,

apoi se for]` s` fac` apel la ra]iune spunându-[i c` poate era vorba

despre o actri]` care fusese la o audi]ie.

Dar atunci când v`zu c` prea frumoasa necunoscut` se \n`l]` pe

vârful picioarelor ca s`-l s`rute pe Linus, furia ei nu mai cunoscu

margini. Nu mai st`tu mult pe gânduri [i travers` strada,

\ndreptându-se direct spre ei.

Femeia o z`ri prima. {opti câteva cuvinte la urechea lui Linus [i

apoi disp`ru.

– Cine este duduia? \l \ntreb` ea pe un ton acuzator.

Linus se pref`cu la \nceput c` nu \n]elege.

– Cine?

– Femeia de care te-ai desp`r]it adineaori.

– ~``... E o tip` pe care tu nu o cuno[ti. Dar de ce te intereseaz`

pe tine cine este?

– Cred totu[i c` logodnica ta are dreptul s` [tie pe cine s`ru]i

tu \n plin` strad`!

– Dar, dat fiind c`, având \n vedere dorin]a ta, logodna noastr`

nu reprezint` decât un aranjament de afaceri...

Linus izbucni \n râs.

– Parc` ai fi geloas` pe ea!


– Geloas`? Eu? M` faci s` râd.

– Atunci, las-o balt`.

– Nu! Spune-mi cine era individa!

– O "fost`", dac` vrei neap`rat s` [tii. Era chiar cea care voia s`

se \mpace cu mine!

Red reu[i s` nu rate cât era de jignit`.

– Din câte am \n]eles, nu voiai s` mai ai de-a face cu ea...

Linus spuse indiferent, \n timp ce f`cea semn unui taxi:

– N-am spus c` nu voiam s` am de-a face cu ea, ci c` nu vreau

s` m` \nsor cu ea. E o chestie de nuan]`!

Red urc` \n taxi. Gelozia o chinuia \n continuare, ca [i furia de

altfel, [i teama.

– Ce \ncerci s`-mi demonstrezi? \l \ntreb` ea cu sufletul

\nghe]at.

– Ceva foarte simplu! Dup` ce m` voi \nsura, voi beneficia de o

libertate total`. Ia gânde[te-te... A[ putea s`-mi ofer o gr`mad` de

aventuri picante f`r` s`-mi fie team` c` voi fi prins \n capcan`.

|nnebunit` de furie, tân`ra ridic` pumnul la el. Din fericire,

Linus \i ghicise inten]ia [i se feri la timp de lovitur`, altfel s-ar fi ales

cu o frumuse]e de vân`taie la ochi! Ea vru s`-l loveasc` din nou, dar

el o prinse de mâini.

– De ce e[ti furioas`?

– Gunoiule ce e[ti! Doar nu-]i \nchipui c` am de gând s` m`

m`rit cu tine doar ca s` te v`d cum ag`]i toate femeile care \]i ies \n

cale!

– P`i dac` tot este vorba despre o fals` c`s`torie!

– O fi pentru tine, dar pentru mine nu e...

154 LINDA HUDSON

Era prea târziu. Red \n]elese ce implica]ii aveau vorbele ei.

Se f`cu ro[ie la fa]`, \n timp ce ochii ei de culoarea smaraldului se

m`reau de groaz`.

– Oh! f`cu ea uluit`.

Red morm`i t`cut` cu capul \n jos vreme de câteva minute, apoi

ridic` spre Linus o privire speriat`.

– Nu pot s` m` m`rit cu tine.

– De ce?

– Pentru c`... m-am r`zgândit.

El se aplec` spre ea [i insist`.

– De ce, Red? Spune... Spune o dat`!

– Nu... nu pot...

– Dac` asta te poate ajuta cu ceva, pot s`-]i spun c` eu sunt

\ndr`gostit de tine.

Dat fiind c` tân`ra nu era \n tare s` rosteasc` nici un cuvânt [i

nici s` fac` vreo mi[care, el se aplec` [i o s`rut`.

– A[adar, ai de gând s` spui sau nu? \i [opti el \n timp ce-[i lipea

buzele de ale ei.

– Te iubesc, \i m`rturisi ea. Acum \mi dau seama.... sau acum

pot s` recunosc.

– |n sfâr[it! A trebuit s` recurg la o mie [i una de stratageme ca

s` te fac s` \n]elegi acest lucru. Nu prea ai fler!

– M` iube[ti? \l \ntreb` ea mirat`. Chiar m` iube[ti? Nu pot s` cred...

– Prostu]` mic` ce e[ti! exclam` el cu tandre]e. E adev`rat c`

rela]ia noastr` a \nceput foarte prost... Nu [tiam cum s` dep`[esc

acest stadiu. Acum, serios, chiar crezi c` te-am ajutat \n carier`

numai din filantropie?


– Ai afirmat c` am talent.

– A[a este, nu trebuie s`-]i mai repet acest lucru, dar dac` ar

trebui s` impulsionez toate actri]ele \ncep`toare talentate, unde a[

ajunge?

Taxiul se oprise deja de câteva minute, dar ei nu observaser`.

{oferul tu[i u[or.

– Am ajuns! spuse el.

Linus achit` cursa [i o ajut` pe Red s` coboare.

– Mi-e o foame de lup! spuse el.

Doar când ajunser` \n lift \[i d`du seama unde se aflau.

– Mergem la tine? Credeam c` mergem la restaurant, din

moment ce ai spus c` ]i-e foame!

– Da, mi-e foame, dragostea mea. De tine mi-e foame.

|n timp ce el vâr\ cheia \n broasc`, ea \l \ntreb` timid`:

– E adev`rat c` m` iube[ti?

– Te iubesc [i te voi iubi mereu, toat` via]a, spuse el serios.

De aceea mi-am dorit s` devii so]ia mea dinaintea lui Dumnezeu [i

a oamenilor.

– De ce... eu?

– Ce \ntrebare! exclam` el râzând. Te iubesc pentru c` e[ti

frumoas`, inteligent`, plin` de umor [i veselie... Te iubesc pentru

c` [tii s` m` faci s` râd [i pentru c` m` simt foarte viu atunci când

e[ti cu mine.... Pe scurt, te iubesc pentru c` e[ti tu!

– Oh, Linus! Cât de oarb` am putut s` fiu!

– Ca o cârti]`!

– Credeam c` te ur`sc...

Deodat`, se \ncrunt`.

156 LINDA HUDSON

– Dar femeia aceea... Bruneta cu care ai ie[it din firm`...

– }i-am urmat exemplul.

– Cum adic`?

– Am rugat-o s` joace un pic teatru ca s`-mi fac` un serviciu.

– M-ai f`cut \n mod inten]ionat geloas`! {i a ]inut!

Linus \[i strecur` cu ochii \nchi[i mâinile \ntre puloverul [i

pielea ei.

– Din fericire, a ]inut... [opti el cu o voce r`gu[it` de dorin]`.

|n ziua \n care Red rosti "da"-ul sacru, o f`cu din toat` inima.

De când \ncepuse slujba, ea [i Linus schimbau \ncontinuu priviri

pline de tandre]e [i iubire.

Prietenele Feliciei oftau cu nostalgie.

– Este \ntr-adev`r o c`s`torie din dragoste, [opteau ele.

George McGee, care venise \mpreun` cu Jenny, o trase deoparte

pe Red dup` terminarea petrecerii.

– Am ceva s`-]i spun.

– Te \ntorci \n Australia?

– Da, dar asta nu e tot. Hmm...

Red f`cu ochii mari când v`zu c` acesta ezit`, ceea ce lui nu i se

\ntâmpla niciodat`.

– Spune-mi... Ce s-a \ntâmplat?

– P`i... uite ce este... O iau [i pe Jenny cu mine.

– Nu se poate! Se va ocupa de cas`?

– Cam a[a ceva... \i r`spunse George McGee cu un aer stânjenit.

Aflat` la câ]iva pa[i distan]`, Jenny \i privea cu o nelini[te

vizibil`. Atunci, Red observ` c` prietena ei purta la degetul drept o

verighet` la fel de nou` ca a ei!


– Te-ai \nsurat cu ea! exclam` ea râzând. Vulpoi b`trân ce e[ti!

Sunt \nc` verde, fata mea!

– Nu sunt chiar atât de b`trân! N-am decât patruzeci [i cinci de

ani.

Amuzat`, Red se arunc` la pieptul tat`lui ei.

– Oh, t`ticule, sper ca tu [i Jenny s` fi]i foarte, foarte ferici]i!

Cel pu]in la fel de ferici]i ca mine [i Linus!

– Poate c` vei avea [i ni[te fra]i vitregi...

– Vor fi ni[te bìe]i puternici care vor conduce ferma mai târziu!

– E[ti o fat` bun`, spuse George McGee s`rutând-o! Nu prea

ascult`toare... dar totu[i bun`.

Apoi Red se duse s-o \mbr`]i[eze pe Jenny.

– Te bucuri? o \ntreb` ea pe prietena ei, u[or nelini[tit`.

– Oh, da! Am deja treizeci de ani... [i m-am s`turat s` tot merg

la audi]ii [i s` nu ob]in nici un rol interesant. |mi dau seama c` nu

voi avea succes \n meseria asta. Atunci, ce rost mai avea s`

perseverez?

Ro[i apoi u[or, \nainte s` adauge:

– {i tat`l tù este foarte seduc`tor!

– N-o s`-]i fie dor de Londra? Via]a la o ferm` e foarte diferit` de

cea trìt` \ntr-un ora[ mare!

– O s` m` obi[nuiesc. George mi-a promis c` vom veni o dat`

la doi ani \n Anglia. Mi-am dorit \ntotdeauna s` am un so], copii...

E s`n`tos pentru copii s` creasc` la ]ar`, nu-i a[a?

– Da, o asigur` Red cu c`ldur`. Australia este o ]ar` minunat`

pentru copii.

158 LINDA HUDSON

Linus o duse pe Red \n luna de miere \n Provence, unde\nchiriase o vil` cu o piscin` de vis.

Dup` ce \[i desf`cu bagajul, Red se sprijini cu toatele debalustrda balconului [i se uit` \ndelung la dealurile alb`strui [icerul br`zdat de nuan]e violet [i portocalii. Linus veni lâng` ea [i o\mbr`]i[`.

– La ce te gânde[ti?– Sunt bucuroas` c` ai fost Svengali al meu. Crezi \ntr-adev`r c`

am talent?– De câte ori vrei s`-]i spun? De altfel, am un rol pentru tine \n

viitorul meu film. Este vorba despre o str`in` care sose[te \n Anglia[i are un accent foarte pronun]at.

– Ce fel de accent? Francez? German?|n loc s`-i r`spund`, Linus continu`:– E o fat` cu un trup nemaipomenit [i p`rul ro[cat [i ondulat.

Nu poart` decât pulovere mulate [i minijupe.– {i de unde vine, m` rog? \ntreb` Red, devenind brusc

b`nuitoare.– Nu ]i-am spus? Din Australia.V`zând c` tân`ra se repede amenin]`toaere spre el, pufni \n râs.– Oh! Asta-i bun`! Dup` ce m-am chinuit atât s` scap de accent!

Oh! Nu se poate!Se opri [i \ncepu s` râd` [i ea, \n timp ce Linus o strângea [i mai

tare \n bra]e [i o acoperea cu s`rut`ri.

Sfâr[it


giannijollys

meseria de actrita...cu indica]ia s` mearg` la cel mai mare bijutier din londra ca s`-[i ridice...

Documents