:rt booklet }}0rcfion - libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/691/cuibul - kenneth oppel.pdf · putea...

11
HINNETH *FF[L ':rt Booklet }}0rcfion

Upload: others

Post on 20-Oct-2020

12 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

  • HINNETH *FF[L

    ':rt Booklet}}0rcfion

  • rima datl cAnd i-am vbzttt, am crezut c[ sunt ingeri.

    Ce altceva ar fi putut fi, cu aripile lor palide defunigei, cu muzica aceea care venea dinspre ei 9i

    lumina care-i cuprindea intr-un halou? Imediat am avut

    senzalia cI m[ urmlriser[ qi mi aqteptaser[, c[ m[ cunoqteau'

    Mi-au apirut in vis in a zecea noapte dupi ce s-a nf,scut

    copilul.Totul era cam neclar. Stiteam intr-un fel de peqteri frumoas[,

    cu pereli ficuli parcl dintr-o p?nzdalbi, prin care se filtra, din

    afard.,o iuminl palpiitoare. ingerii pluteau in aer Ei se uitau cu

    tolii in jos, ia mine. Numai unul s-a apropiat, str[lucitor qi alb'

    Nu qtiu cum, dar miam dat seama cderao ingerili. Plrea c[ din

    eainroraiuminl. Imaginea ei era foarte difuzit;fhptura nu ar[ta

    deloc a om. Avea ochi negri, irnenqi, 9i un fel de coaml frcut1

    din iuminl, iar cind vorbea, nu vedeam o gurl miEcindu-se' iisimleam cuvintele, ca o adiere pe fa!i, ;i o inlelegeam pe deplin.

    - Am venit pentru copil, a spus ea. Am venit s[ ajut[m.

  • Ffopilul avea o probleml, dar nimeni nu Etia care eraaceasta. Nici noi, nici doctorii. Dupi o slptlmAnl inspital, mama gi tata l-au putut aduce acasl, dar

    aproape ln fiecare zi trebuiau s[ facl drumul inapoi pentrumai multe analize. De fiecare dati se intorceau de acolo cuinformafii gi teorii noi.

    Nu era ceva ca un virus, de care copilul s[ fi putut sc[pa.N-avea legiturl cu genul acela de boall. Putea si nu se ame-lioreze niciodati. Era posibil ca el s[ nu vorbeascl. SI numearg[. Si nu fie in stare s[ se hrlneasci singur. Sau chiar sinu supraviefuiascl.

    Atunci cind s-a nlscut, tata a venit acasi s[-mi spunl despreproblema lui. C[ era ceva ln neregull cu inima, cu ochii qi cucreierul bebelugului gi c[, probabil, va fi nevoie de operalie. Ogrimadi de lucruri erau in nereguli cu copilul.

    $i probabil c[ mai erau gi altele pe care mama gi tata nu mile spuneau. Cu siguranfi,lui Nicole nu-i ziceau absolut nimic.Ea credea cl celui mic i se fac mai multe injecfii deodati gi cl

    ru

  • era cat se poate de normal ca un nou-niscut si fie dus la spitalin fiecare zi gi uneori si gi rlmini acolo pini in diminealaurmltoare.

    in timpul noplii ii auzeam uneori pe plrinfii mei vorbind.Prindeam cuvinte gi frAnturi de propozi{ii:

    - ...Foarte rari...- ...Diagnostic rezervat... Nu se gtie...- ...Degenerativi?- ...Nimeni nu Etie sigur...- ...Congenital...- ...Suntem prea in v6,rst[, n-ar fi trebuit sI incercim...* ...N-are nicio legltur[ cu asta...- ...Medicul n-a putut spune...- ...Cu siguranll n-o si se dezvolte normal...- ...Nu se qtie... Nimeni nu gtie...Zita,mama gi tata clutau la nesfrrgit tot felul de lucruri prin

    cdrli gi pe computer, citeau, citeau intruna. Uneori pirea c[ astale d[ motive de fericire, alteori * ci ii intristeazl. Voiam sl gtiuce citesc Ai ce afl5, dar nu prea vorbeau pe tema asta cu mine.

    MI gindeam la visul meu cu ingerifa, dar illineam numaipentru mine. $tiam ci era un lucru stupid, dar m[ frcea sI m[simt mai bine.

    Era o vari proasti in ce privegte viespile. Toatl lumea ziceaasta. De obicei Ie vedeam in august, dar de data asta au apirutdevreme. Tata nici m[car nu amplasase cuiburile false dinhArtie. Nu c[ ar fi fost de cine gtie ce folos, dar micar aga...intr-un an am incercat niqte capcane cu lichid, umplute pe

    t2

  • jumltate cu limonadi, ca s[ picllim viespile sl intre inluntru.

    Acolo ar fi trebuit s[ se inece. Se adunau gr[madi, una peste

    alta. Le detestam, dar, chiar gi aqa, nu-mi pllcea si ml uit laele mustind in mormintul lor comun, unde cele cAteva su-

    pravieluitoare se c[1[rau peste cadavrele celorlalte viespi,

    lntr-un efort zadarnic de a ajunge sus, de a sclpa. Era ca

    viziunea infernului din tabloul acela vechi pe care il v[zusem

    in galeria de artl Ei pe care nu l-am putut uita. Oricum, erau

    destule viespi care 7,Jlmziiau pe lAngl masa noastrl, in special

    in jurul carafeicu ceai cu ghea![. Le urmlream cu atenlie'

    Era duminici qi stiteam cu tolii afarl, pe veranda din spate'

    Toatl lumea era obosita. Nu prea vorbeam. copilul dormea in

    camera lui, iar aparatul de supraveghere era pe masi, cu

    volumul dat atit de tare, incAt il puteam auzi clar pe cel mic

    cum respirl qi cum iqi trage nasul. Noi eram sub umbrela de

    $0are gi beam ceai cu ghea![. Nicoie st[tea pe peluzi, unde

    mama intinsese o p[turl mare' Lua cu asalt un castel din piese

    Lego cu supereroii ei de juci'rie' Avea cavalerii' cutia mare cu

    plJse de loc gi telefonul ei de juclrie. Iubea telefonul acela. Era

    din u..l.u de plastic, de modl veche: ca s[ formezi un numir

    trebuia s[ foloseqti un fel de disc transparent' Ii aparlinuse

    tatei, cind fusese mic, Ei nu se stricase' nu se deteriorase'

    Spunea c[ el a fost foarte atent cu juciriile'

    Dintr-odatiNicoles.aintreruptdinataculasupracasteluluigi a ridicat receptorul telefonului de iucirie' de parcl acesta

    tocmai ar fi sunat. A purtat o conversalie scurti' a rAs o dat6'

    apois-aincruntat,caunmediccareprirneqteveqtifoartegrave'

    A zis ,,bine" Ei aPoi a inchis'

    t.1

  • *bg>asrfcara cea mare era in garaj. Toamna, tata o folosea

    pentru a curl1a jgheaburile. Era destul de uqoari;

    m-am descurcat flrl probleme s-o aduc in lateralulcasei. Am desfhcut-o gi i-am fixat siguran{ele. Mi mai urcasempe ea doar o dat[, dar atunci tata era jos 9i o linea.

    Am inillat-o pe perete, fix sub cuib. Nu ajungea pini la el.Riminea o distan![ destul de mare' Aga cl am luat mltura.M-am gindit ci, din capltul scirii, voi putea si m[ intind 9i si

    dau cuibul jos. Avea s[ cadl gi si se zdrobeasci de plmint. Toate

    viespile vor roi. Voi cobori de pe scarl cit de repede voi putea

    gi voi fugi in[untru. Aveam EpiPen-ul in buzunar, pentru orice

    eventualitate.

    Eram singur acasl. Vanessa iegise cu Nicole Ei copilul la o

    inghelatl pe stradanoastrl, urmAnd ca apoi sl meargl in parc.

    Eu le spusesem ci vreau s[ rlmin acasl, s[ citesc. Am statfoarte mult iniuntru in vara asta. Nu ne planificaserlm nicio

    vacan{i din cauza copilului, iar activitllile mele cu clasa, in

    6.1

  • aer liber, incepeau de-abia in august. Brendan Ei Sanjay erauamAndoi plecafi cine gtie pe unde.

    Am inceput si urc pe scarI. DupI cdteva trepte am simfit cipicioarele ei se miEcl un pic, dar nu intr-atdt cAt si m[ ingrijorez.Ciudat: m[ temeam de o mu\ime de lucruri, dar nu gi deiniftime. Degi aveam vise infricogitoare in care rimineam blocatin vArful unor stAlpi foarte subgri sau pe ieqituri nu mai late ca

    tligul unei lame, imi plicea si ml calir in copaci, s[ foiosescascensoare de sticll gi si plqesc pe podeaua transparentl aTurnului CNl.

    Aveam o bluzl cu mAneci lungi gi cu glugl, pe care mi-amtras-o pe cap gi am legat-o foarte strAns, lisind doar odeschizituri mici pentru ochi gi nas. Pe rnlsurl ce urcam,scara pAriia gi sctrfiia. Cu mina stdngi mi lineam bine de ea;iar in dreapta duceam mitura. Eram atent la viespile carezburau pe deasupra mea, in qi din cuib.

    Cu fiecare treaptl urcati, furia mea cregtea. Pirinfii nicim[car nu fuseserl in stare s[ se ocupe de cuib. Eu eram aiergic,

    dar ei plreau prea prinEi cu treburile. Erau ocupafi cu copilul

    gi aveau si r[mini astfel tot restul vielii. Aga cI eu trebuia s[fac chestia asta. Nu qtiam dacl viespile acestea erau intr-adevlrcele din visele mele, dar voiam s[ disparl de pe casa mea. $idin visele mele. Cuibul acela avea si fie doborAt.

    Nu m-am cilirat chiar plnl ln vArful sclrii. N-am urcat

    1 Turnul Nafional din Toronto, dat in folosinld\n 1976, cu o inillime de533,3 metri. La o inillime de aproximativ 340 de metri existi un etajamenajat pentru vizitatori, prin podeaua sa transparentI, iegitS in afard,putAnd fi admirat oragul de dedesubt.

    /lo+

  • ultimele doui trepte, ca sI am de ce s[ mI !in. Am intins m[-tura cit de sus am putut, dar n-am ajuns nici mlcar lnapropierea cuibului.

    Am mai urcat o treapti. Acum trebuia s[ m[ aplec ca si milin de vArfi.rl sclrii. Mitura a ajuns mai aproape, cu perii aproape

    atingAnd fundul cuibului. $tiam c[ nu am mult timp la dispozilie.

    $i mai multe viespi se invirteau acum in jur.

    Mi aflam chiar la dreapta ferestrei de la camera copilului. Aiciera o margine de piatri care iegea un pic in afar[, aqa c[ m-am

    apucat de ea cu mAna stlngl. Am urcat pe treapta cea mai de sus.

    Scara s-a m$cat Ei apoi gi-a reglsit echilibrul. Stlteam cu pieptul

    tipit de peretele de cirlmidl gi imi simleam puternic blteileinimii. Faptul c[ aveam ceva solid de care s[ mi sprijin imi dldea

    senzalia de siguran![. Mi-am ridicat privirea $i am irnpins

    mltura in sus, intinzXndu-ml spre cuib. Nu gtiam cAt de tareputeam s[ dau cu ea flri si o scap sau s[-mi pierd echilibrul.

    La prima incercare de a lovi, perii doar au zgiriat uqorfundul cuibului. Mitura a trecut dincolo de casa viespilor. Am

    icnit, am repozifionat-o Ei am mai incercat o dat[. Am lovit

    un pic mai tare qi am vilz$t cAteva bucilele fine, ca de hArtie,

    cufft se desprind Ei cad uqor.

    Au venit viespile. Au aplrut rapid din cuib 9i au roit in jurul

    perilor m[turii, pe care eu o {ineam chiar de capltul cozri,pregitindu-ml si imping cu putere in sus. $i atunci mi-am dat

    seama c[ pe mina rnea stAngl era o viespe. Apoi a venit o a

    doua pe incheietura unui deget de la dreapta. Am inghefat'

    O alta aaterizatpb mica suprafafl expus[ a felei mele.I-am

    simlit picioarele minuscule gi incordlrile corpului ei bondoc.Nu am lipat. N-am putut. Toate instinctele mele - sl mI feresc

    65

  • gi s[ dau din miini - paralizaseri. Eram ingrozit ci viespilem[vor infepa, dar n-au fhcut-o. Mitura se umpluse de insecte

    care acum se tirau c[tre mine.I-am dat drumul. A clzttt pe jos, lovindu-se de marginea

    scirii. Viespile au zburat. $i mai multe s-au aEezat pe mine, pe

    haine, pe miini, pe fa1i,, rlmAnind nemigcate. Am wut si mlintind dup[ EpiPen-ul din buzunar, dar mi-a fost teaml c6

    insectele de pe min[ o si m[ inlepe daci m[ miqc. Cele de pe

    fa![ erau nigte pete dlfize in cAmpul meu vizual. $tiam c[ se

    aflau acolo, neclintite, cu antenele intinse, in alertl, ci se uitau

    la mine cu ochii lor compqi, c[ mi adulmecau.Am coborit o treaptl. Unele dintre viespi ar zbsrat de pe

    mainile mele. inc[ o treapt[... CXteva dintre cele de pe frunte

    au plecat. Cu fiecare pas tot mai multe m[ plrlseau. Cind am

    ajuns jos, nu mai era niciuna pe mine.

    M-am uitat in sus 5i le-am vizal pe ultimele dispirAndinapoi in cuib.

    Unvecin m[vlzuse sus, pe scari, qi ii sunase pe pirinlii mei'

    - Cine v-a zis? i-am intrebat pe ai mei cAnd m-au luat la

    rost dupl cin[.incercasem si fiu foarte atent Ei s[ m[ asigur c[ nu era

    niciun vecin prin preajrnl, prin curte.

    - Nu vorbea prea bine englezl', a zis tata Ei a ridicat din

    umeri. Nu qtiu.

    - Dar nu asta e important, a continuat mama strlduindu-se

    si rlmAni calmi.Ne aflarn jos, in bucitlrie. Nicole era deja in pat'

    - Ce te-a impins si faci ceva atdt de periculos?

    66

  • I

    rli J t

    i 1i_r,1

    j

    1: :ri I. ]:J

    t!

    ' iii :' l

    : +i ii

    i,ri i . i

    ,{'.lt ,111i]rl, ll :

    a il :.i

    .r, 1.