Mediul tropical uscatMediul tropical uscat

LocalizareMediile

tropicale aride şi semiaride

ocupă suprafeţe mari de deşerturi şi semideşerturi.

Aproximativ 33,6% din suprafaţa globului este dominată de secetă:

•14,6%- regiuni semiarideregiuni semiaride;•15%- regiuni cu ariditate evidentăregiuni cu ariditate evidentă;

•4%- regiuni hiperarideregiuni hiperaride.

Mediile de viaţă aridarid şi semiaridsemiarid sînt ocupate

de deşerturideşerturi şi semideşerturisemideşerturi în nordul Africii (de la Oceanul Atlantic pînă la Marea Roşie), în Peninsula

Arabică, în statele Irak, Iran, în Pakistan, India şi pe Podişul Mexic din

America Latină. În emisfera sudică aceste

medii se întîlnesc pe arii mai restrînse în

sudul Africii (Deşertul Deşertul KalahariKalahari), în America

de Sud (Deşertul Deşertul AtacamaAtacama), în centrul

Australiei.

Caracteristicile factorilor de mediuElementul comun

pentru aceste medii este cantitatea

redusă de precipitaţii atmosferice (sub 200

mm pe an).

Constantele termice sînt semnificative, atingînd valori de circa 50°C,

temperatură datorată aerului descendent care

se deplasează spreexterior, din centrele

barice de înaltă presiune situate în lungul celor

două tropice.

Volumul mic de precipitaţii care scade spre interiorul

continentelor şi evaporarea intensivă influenţează reţeaua

fluvială. Clima este impusă de

descendenţa aerului cald şi uscat.

Se remarcă o temperatură temperatură înaltăînaltă ziua şi o coborcoborîîre re puternicputernicăă a temperaturii a temperaturii

noaptea.

MMajoritatea albiilor sînt seci (ueduri), numai fluviile mari (Nil, Murray), care îşi au izvoarele în regiuni bogate în precipitaţii atmosferice, traversează deşerturile creînd condiţii de viaţă pentru plante şi animale, inclusiv pentru dezvoltarea agriculturii.

Fluviul NilFluviul Nil

Vînturile puternice generează furtuni de

nisip violente,

transportînd particule fine pe distanţe foarte mari, pînă la sute de kilometri.

Procesele geomorfologice dominate de dezagregare sînt rezultatul insolaţiei,

contrastelor termice şi acţiunii eoliene. Relieful acestor medii este specific, fiind reprezentat de ergurierguri, hamadehamade, munţi cu versanţi abrupţi,

grohotişuri la poalele munţilor.

În condiţiile de climă aridă şi uscată vegetaţia practic lipseşte, speciile de plante prezentînd o serie de adaptări:

1. ciclu vegetativ scurt;2. rădăcini lungi şi adînci;

3. seminţe rezistente;4. frunze mici, mai des transformate în spini.

Se întîlnesc tufişuri ghimpoase, ierburi ţepoase şi plante suculente(cactuşi).

Fauna acestor medii este la fel de săracă. Majoritatea speciilor au

activitate nocturnă, sînt rezistente la temperaturi ridicate şi lipsa

îndelungată de apă (şopîrle, şerpi, scorpioni, rozătoare).

În Sahara şi în sud-vestul Asiei trăieşte dromaderuldromaderul (cămilă cu o

singură cocoaşă).

ScorpioniScorpioni

Solurile sînt Solurile sînt brune-cenuşiibrune-cenuşii de deşert. de deşert.

sînt determinate de

diferenţierile climatice, de

unele activităţi economice

ale omului, în special

exploatările de petrol,

cultivarea plantelor

agricole, care se practică în oaze şi de-a

lungul marilor fluvii.

Tipurile de submedii tropicale aride şi semiaride

Temperaturile ridicate şi cantitatea minimă de precipitaţii, sub 150 de mm/an (sînt şi ani lipsiţi de ploi), determină, în mare parte, celelalte componente ale

acestor medii. Relieful se remarcă prin dune de nisip şi hamade. În aceste condiţii vegetaţia este foarte săracă.

Deşerturile propriu-zise

Sînt situate la trecerea de la deşert spre savană. Cantitatea de

precipitaţii constituie 300-350 mm. În sezonul umed văile

rîurilor sînt mai mari şi albiile mai pline cu apă. Vegetaţia este

alcătuită din plante suculente (cactuşi). În regiunea Sahel din

Africa relieful de cîmpie şi de depresiuni alternează cu podişuri

şi masive muntoase vechi, cu peisaje pitoreşti şi de mare

valoare turistică.

Semideşerturile

OazeleOazele Se întîlnesc în locurile unde pînzele de apă

subterane au o adîncime mică. Oazele constituie medii favorabile pentru

activităţile umane, îndeosebi pentru

cultivarea curmalilor, leandrilor, arborilor de

fistic şi altor plante folosite în alimentaţie. În

aceste oaze, condiţiile naturale sînt puternic

influenţate de exploatările de petrol şi

gaze, de extinderea construcţiilor,

instalaţiilor, astfel încît s-au format medii locale

antropice (nordul Libiei, Arabia Saudită, Iran,

Kuwait).

Dromader

Dromaderul (Camelus dromedarius) este o cămilă cu o singură cocoaşă, care este un animal mamifer rumegător din famila Camelidae. Dromaderul este un animal de povară puţin pretenţios, rezistent la sete şi căldurile tropicale, fiind folosit la transportul în caravane prin regiuni de deşert. Specia asiatică sălbatică de dromader a dispărut, animalul existând numai în Africa. Denumirea de dromader provinne din greacă δρομάς (dromás) - aleargă.

Adaptarea la clima aridăAdaptarea la clima aridă: : Această adaptare la climă a perims dromaderului să

poată trăi mult timp fără apă, care este acumulată în cantitate mare în stomac, un rezervor de energie sunt depozitele de lipde din cocoaşă, din care animalul obține apă prin procesele de oxidare. Rinichiii resorb o mare parte din lichide din urina primară, la fel un rezultat al procesului de reținere a apei în organism, este faptul că excremetele sunt aproape uscate, iar urina foarte concentrată şi dromaderii nu transpiră.

Arealul lor de răspândireArealul lor de răspândire:: este Africa de Nord şi Asia de Sud Vest până în India. A

fost introdus de om în Australia unde animalele fugite din ferme s-au sălbăticit.

ModModulul de via de viaţţăă: : Dromedarii sunt animale active ziua, animalele trăiesc în

harem, un mascul având mai multe femele. Uneori sunt lupte pentru ierarhie între masculi.

HranaHrana: : Dromderii sunt animale erbivore, putând consuma şi

vegetaţie sărată sau cu spini.

Realizatde

CarminaGolic