matei vişniec, dramaturg, scriitor, jurnalist_ „am fugit de-acasă, ca să caut un liceu la...

9 decembrie 2011, 22:59 | Autor: Carmen Constantin | 884 afişăriCuvinte cheie: Matei Vişniec, interviu, weekend scoala si educatie, dezvaluiri, Weekend Adevărul,

15Like 0 4Comentează text Tipareste

Matei Vişniec, dramaturg, scriitor,jurnalist: „Am fugit de-acasă, ca săcaut un liceu la Bucureşti“

Matei Vişniec îşi aminteşte fascinaţia pe care a avut-o încopilărie şi adolescenţă pentru Bucureşti, un oraş pe care şiazi îl găseşte extraordinar de interesant.

„Matei e tare la română", ştiau părinţii, încă din clasa I. Primapoezie, în clasele primare. Primul contact cu marea literatură, pe la10 ani. Primele 20 de piese de teatru, interzise de cenzură. Niciunanu a văzut luminile scenei înainte ca Matei Vişniec să părăseascăRomânia. Cele mai multe teatre din ţară numără însă în repertoriullor din ultimele două decenii cel puţin un text scris de el. Cel maiimportant, mai cunoscut şi mai apreciat dramaturg român de dupăEugen Ionescu continuă să scrie mult, „niciodată pentru sertar",după cum singur mărturiseşte, inspirându-se din absurdul vieţii de zicu zi, aşa cum apare el din depeşele agenţiilor internaţionale de ştiri.La ultimul târg de carte, scriitorul a lansat nu mai puţin de şasevolume: poezie, texte erotice, teatru, roman.

„Weekend Adevărul": Copilăria, la Rădăuţi. Cum a fost?

Matei Vişniec: Nu prea îndrăznesc să povestesc, pentru că oraşulRădăuţi este un oraş fabulos şi dacă aş povesti foarte multe desprelocul ăsta magic, aş risca să trimit la Rădăuţi hoarde de turişti, carear putea să creeze o invazie consumeristă! Eu aş vrea să-l păstrezaşa cum e, în afara circuitelor turistice masive. Totuşi, pentru cămi-aţi pus această întrebare, vă răspund că este un oraş magic,singurul oraş din lume traversat în două de o cale ferată desprecare s-a recunoscut (în târg) că e axa de simetrie a lumii... Pentrucă această cale ferată, care taie oraşul în două, taie şi cimitirul îndouă, ceea ce îi dă oraşului o dimensiune metafizică ieşită dincomun! (zâmbeşte) Este un oraş pe care l-au construit, de fapt,austriecii, pentru că oraşul a făcut parte din imperiul austro-ungartimp de 150 de ani.

Cum arăta? Cum vi-l amintiţi?

Cu case din cărămidă roşie şi bârne, în stilul în care se fac case înOccident de 1.000 de ani. Deci eu, în momentul în care am deschis

Note, stări, zile

Andrei PLEŞU

Nu cred în coincidenţe.Cred că, în acest sezon,„arheul“ regiei de film şide teatru e scuturat defriguri. După Liviu Ciuleişi Alexandru Tocilescu,dispare şi Andrei Blaier.Nu sînt expert în materie.Ce pot să spun e căprimul serial deteleviziune românesc pecare l-am urmăritconsecvent cu mareplăcere a fost Lumini şiumbre. Articol complet

Ultimă Oră

Despre sex, școală și politicăMălin Bot

Diferenţa dintre Facebook şiDelta DunăriiCristian Dogaru

Spre o Europă germanizatăGrigore Cartianu

Mariana Silvia Mirela Anmol Claudia Ionut

Costica TudurachiManu Vasile Andreea Cismaru

Adevarul

45,278 people like Adevarul.

Like

Adevarul on Facebook

m.adevarul.ro My Adevarul: username LOG IN

Scoala sieducatie

Crăciunul povestit peînţelesul copiilor...

Ce face proful cândelevul chiuleşte...

VIDEO Cătălina Ponor,gimnastă: „La ora deSport, copiii mă puneausă ...

5

FOTO: LUCIAN MUNTEAN Matei Vişniec, dramaturgul român în viaţă cu cele mai multe piesejucate în străinătate

BISTRITAFirma MIROSOF comercializeaza simonteaza usi de garaj rezidentialece se vor potrivi cu aspectul ...

» Anunt complet

DROBETA-TURNU SEVERINVand proprietate imobiliara de tip rezidential - terensi casa unifamiliala formata din : - teren in ...

» Anunt complet

16:12 Ioan Lascăr, din nou preşedinte alColegiului Medicilor din Municipiul Bucureşti

16:10 Leonard Miron, şeful stewarzilor laBritish Airways

16:08 Unde duce sărăcia: Un român dinMarea Britanie a furat gumă de mestecat casă-şi plătească drumul de întoarcere în ţară

16:08 Sportul încă face bani. Venituri globalede 145 de miliarde de dolari în patru ani

16:08 Paula Seling, Proconsul, CălinGeambaşu Band şi Romeo Geambaşu ne vorcolinda de sărbători

16:05 Şef BCR: Creditele neperformante suntlegate de fraudă, e vorba de background-ul

CAUTĂ

Actualizat 16:00 FP ROMANIAADEVARUL.ITADEVARUL.ESADEVARUL.MDABONAMENTESANATATESUPLIMENTETOP ARTICOLEARHIVA

Clasele Primare Clasele V-VIII Liceu Facultate Scoala In Lume Utile

Matei Vişniec, dramaturg, scriitor, jurnalist: „Am fugit de-acasă, ca să c... http://www.adevarul.ro/scoala_educatie/Matei_Visniec-dramaturg-scrii...

1 of 6 12/12/2011 16:42

ochii aici, am văzut această arhitectură extraordinară europeană,ceea ce înseamnă că eu m-am născut deja în Europa, eram înEuropa înainte ca România să intre în Uniunea Europeană! Aveamîn familie oameni care făcuseră studii la Viena, pentru că era maiaproape de noi decât Regatul României. Am auzit vorbindu-segermana pe stradă, erau încă 5.000 de nemţi înainte de al DoileaRăzboi Mondial, erau 5.000 de evrei, 4.000 de români, asta eracomponenţa etnică dintre cele două războaie mondiale. Deci unoraş pluricultural, plurietnic, o simbioză culturală reuşită, acea... n-aşspune Europa Centrală, mai curând un fel de prelungire a uneiMiddle Europe care se pierde acum. Acolo am trăit, acolo amînceput să scriu, acolo mă întorc cu o mare bucurie de fiecare datăcând vin în România.

Elevul Vişniec, primul din stânga, la o serbare şcolară

Şi tot acolo v-aţi întâlnit cuprimele poveşti...

Mă obligaţi să dau firul înapoi.Mama era învăţătoare, ea îmidădea cărţi, îmi povestea şimi-a plăcut s-o ascultpovestind şi mi-a plăcutrepede şi mie să citesc. Darexistau în oraşul Rădăuţi şinişte cenacluri literare pentruelevi, extraordinare! Când amdescoperit acele cenacluriliterare unde elevii de clasa aIV-a erau invitaţi... A fost orevelaţie pentru mine să-i audpe elevii de liceu citindu-şi

poemele, m-a incitat extraordinar! Exista şi un muzeu, unde eleviierau invitaţi la aceste cenacluri, ceea ce transforma tot momentul...Faptul că te duceai tu, copil, într-un muzeu, intrai într-o casăfabuloasă unde vedeai tablouri, obiecte, măşti şi acolo se întâmplaureuniunile respective, provoca o stare sufletească absolutspecială... Şi am început să scriu foarte repede, motivat de toateaceste întâlniri. Deci am trăit într-un fel de zonă separată, izolată dedictatură, de spălarea pe creier oficială. Exista o zonă de rezistenţăculturală acolo care mi-a dat un bun impuls.

Aţi învăţat să citiţi acasă sau în clasa I, cum făceau copiii, deobicei?

Părinţii mei au fost de părere că eu trebuie să mă joc liniştit până lavârsta de 7 ani. Deci am învăţat la şcoală, în mod natural, fiindînconjurat de cărţi. Mai am o amintire interesantă, când am avutprimul şoc al marii literaturi. Cred că eram prin clasa a IV-a, saupoate a III-a, nu îmi amintesc bine, când în mod absolut uluitor amvăzut într-o zi că tatăl meu, care era contabil la o fabrică de mobilă,s-a întors cu un pachet de cărţi acasă. Exista atunci un stil -angajaţii erau aproape obligaţi să cumpere, din când în când, cărţiprin întreprindere. Deci tatăl meu a venit cu vreo 10 cărţi ciudateacasă. Nu ştiu dacă fusese chiar foarte mulţumit că îi trăgeau dinsalariu, numai că a venit acasă cu următoarele volume: „Procesul"de Kafka, „Armata de cavalerie" de (Isaac) Babel, „Cei treimuşchetari", adică nişte cărţi esenţiale, cu care m-am luptat, dupăaceea, ani de zile. „Procesul" l-am ţinut acolo, la căpătâiul patului,într-un raft, şi timp de ani şi ani de zile am tot încercat să intru înacest roman... Şi nu reuşeam, şi iar încercam, până pe la 14-15 ani,când am reuşit. A fost pentru mine o mare revelaţie acea carte carea ajuns la mine doar pentru că tata a cumpărat-o „prinîntreprindere".

Cu cravata de pionier

Şi era Literatura, sau Limba Română, materiapreferată la şcoală?

Din clasa I se ştia că „Matei e tare la Română",adică îmi plăcea atât de mult, încât citeam,povesteam, desenam în acelaşi timp... În clasa a

IV-a ştiu că am avut prima poezie publicată în revista şcolii, iar dinclasa a V-a se ştia că sunt „poet". Am avut poezii publicate înrevistele şi ziarele din judeţ; după aceea am început să particip şi lacenacluri literare judeţene şi am debutat foarte repede într-o revistădespre care puţină lume îşi mai aminteşte acum, dar care a avut unrol foarte mare la vremea aceea, în anii ' 60, ' 70: revista„Cutezătorii". Puţină lume ştie ce importanţă uriaşă avea atunciaceastă revistă, care nu era total ideologizată. Erau oameni detalent, oameni interesanţi, inteligenţi, care jucau un joc dublu; şi înacea revistă pentru pionieri erau şi povestiri frumoase, şi poemefrumoase, benzi desenate, reportaje... adică nu era ideologizatătotal, era o revistă pentru tineret foarte frumoasă.

Se şi împărţea în toate şcolile, adică era la îndemâna fiecăruicopil...

Da, era o revistă de masă, cum astăzi nu mai există. Probabil aveaun tiraj de 500.000 de exemplare. La Poşta Redacţiei răspundea pe

FETESTI-GARAcaza 150 m2,4dormitoare,demisol,bucatarie,2bai,canalizare,incalzire centrala lemne,posibilitate ...

» Anunt complet

BRANVila de vacanta sau rezidenta situatain Bran-Predelut,PEM,sc 288mp,teren 1010 mp,utilitati ...

» Anunt complet

BRANCasa de vacanta sau pentrurezidenta situata in Bran,zonaPredelut,P+M,sc 288mp,teren 1000mp,7 ...

» Anunt complet


2 of 6 12/12/2011 16:42

atunci Virgil Teodorescu, poet suprarealist, care conducea înaceeaşi perioadă, anii ' 70, revista „Luceafărul". Or, eu i-am trimis la„Cutezătorii" un caiet de poezii, şi el mi-a răspuns pe două pagini,publicându-mi poemele şi scriindu-mi o scrisoare, spunându-mi„Matei Vişniec - un adevărat poet de la Rădăuţi". A fost un şoc, nicinu mi-am dat seama atunci ce celebritate putea să devină un elevcare publica în „Cutezătorii". După ce am publicat, am început săprimesc sute de scrisori de la alţi elevi din ţară. Cred că profesorii şidirectorul Şcolii Generale nr. 4, unde învăţam la Rădăuţi, nici nu-midădeau toate scrisorile ca să nu mi se urce la cap celebritatea, lacei 12-13 ani pe care-i aveam atunci..

În primul an de liceu, la Rădăuţi

Prima poezie, v-o mai amintiţi, cum era?

Sigur că da, e o versificare după fabula lui LaFontaine, pe care o preluasem mai mult în proză şicare m-a marcat şi am reversificat-o pe româneşte,cu rimă. Ştiu că a fost prima poezie publicată în

revista liceului, „Lumina", care mi-a dat un impuls pe toată viaţa,pentru că, în momentul în care mi-am văzut într-o revistă numele,mi-am dat seama ce impact extraordinar are cuvântul! Iarfascinaţia, plăcerea de a publica s-au născut atunci. Şi începândîncă din acel moment n-am scris niciodată pentru mine, n-am scrispentru sertar, am scris pentru a publica, pentru a transmite cuvântul.

Care erau cărţile care vă plăceau cel mai mult?

Dacă astăzi „Harry Potter" este cartea mondializată, pe care ocitesc toţi copiii, atunci era Jules Verne. Pe vremea aceea euplonjam în Jules Verne, tot ce venea pe filiera asta ştiinţifico-fantastică, cu aventuri în plus. Jules Verne a fost primul meu autorpe care l-am devorat în întregime şi care m-a făcut să visez. Şi,după aceea, Alexandre Dumas, „Cei trei muşchetari"... A fost totuşio perioadă când citeam mult, fără să mă uit pe copertă să văd cineeste autorul, până când am avut o revelaţie. Ştiu că într-o bună ziciteam un roman care îmi plăcea enorm, pentru că era descriereaunei bătălii teribile care avusese loc într-o localitate care se numeaWaterloo şi eram aşa de fascinat de ce se întâmplă acolo, c-amîntors coperta să văd cine e autorul: era Victor Hugo, citeam„Mizerabilii" şi-a fost primul moment când am conştientizat că, defapt, cărţile au un autor şi că trebuie reţinut şi numele autorului, nudoar titlul cărţii. Ei, când am ajuns în Franţa, în 1987, am mai avut orevelaţie: eu, copil fiind, citisem atâtea cărţi traduse din francezăîncât avusesem, de fapt, o pregătire aproape ca orice copil francez,pentru că nu numai Jules Verne şi Alexandre Dumas m-au marcat înacea perioadă, imediat după ei am citit Balzac, Anatolle France,Stendhal, Zola, adică era o epocă în care din trei cărţi străine, douăerau din literatura franceză.

Matei Vişniec fotografiat de Cato Leim

Studiile vi le-aţi desăvârşitînsă în România. Pentrufacultate aţi făcut călătoriade la Rădăuţi, la Bucureşti.A fost o schimbareimportantă?

Da, esenţială! Eu, de fapt, amfantasmat puternic asupra

acestui oraş, Bucureşti, ani de zile ... De pe la 6-7 ani tata m-a dusprin ţară să mi-o arate, şi o dată pe an mergeam la Bucureşti.Uluitor ce m-a fascinat acest oraş! De la 7 ani ştiam, mă hotărâsemcă vreau să trăiesc la Bucureşti. Când a fost să-mi aleg facultatea,n-am ezitat, era idealul meu suprem să ajung la facultate laBucureşti. În liceu fiind, chiar am fugit de-acasă la un moment dat,ca să mă stabilesc la Bucureşti! Eram deja poet, aveam un statut înRădăuţi şi deodată m-a cuprins aşa o febră şi-am spus: „Eu nu maivreau să fac liceul aici, eu vreau să fac liceul la Bucureşti!". Şi-amfugit de-acasă, ca să caut un liceu la Bucureşti.

Aţi reuşit?

O mutare, la ora aceea, de la un liceu la altul era imposibilă! Existautot felul de restricţii, trebuia să ai buletin de Bucureşti. Tata a zis:„Nu-i nimic!", a venit după mine şi ne-am dus la MinisterulÎnvăţământului să vedem ce se putea face. Nu se putea face nimic.Aşa că, două săptămâni mai târziu, m-am întors la Rădăuţi, amterminat liceul şi după aceea am venit la Bucureşti la facultate. Chiarşi acum consider Bucureştiul un oraş extraordinar de interesant, depoetic şi mai ales un oraş în care totul este încă „de făcut".

"Dacă astăzi „Harry Potter" este cartea mondializată, pe care ocitesc toţi copiii, atunci era Jules Verne. A fost primul meu autor pecare l-am devorat în întregime şi care m-a făcut să visez.''

"Deodată m-a cuprins aşa o febră şi-am spus: «Eu nu mai vreausă fac liceul aici, eu vreau să fac liceul la Bucureşti!» Şi-am fugitde-acasă, ca să caut un liceu la Bucureşti.''


3 of 6 12/12/2011 16:42

„M-am apropiat de teatru datorită circului"

Cum s-a format pasiunea pentru teatru, a pornit din lecturi, apornit dintr-un cerc de teatru de la şcoală? Cum s-a întâmplat?

A pornit de la un eveniment care avea loc o dată pe an în oraşulRădăuţi, şi anume venirea circului. O dată pe an veneau în oraşulRădăuţi caravanele cu circul, cu animalele, cu clovnii, cu muzica, cuculorile circului şi instalau un cort imens... Se întâmpla un evenimentatât de tulburător pentru acel oraş, că eu eram acolo zi şi noapte, sănu pierd nimic din ce se petrecea. Cred că m-am apropiat de teatrudatorită emoţiei pe care mi-o provocau sosirea circului, instalareacircului, repetiţiile cu dresorii, cu caii şi după aceea toată muzica,faptul că lumea venea, se aduna, se instala tăcerea, aşteptarea,aplauzele, suspansul... Toate acestea m-au făcut să mă apropiiulterior de teatru şi să iubesc această emoţie directă între un publicşi nişte nebuni care se exprimă pe scenă. Foarte repede,bineînţeles, am descoperit că sunt şi cuvinte care merită scrisepentru aceşti nebuni frumoşi, care sunt actorii. Şi dintre toategenurile literare, pentru că nu trebuie să uităm că înainte de toateteatrul este un gen literar, mi-a plăcut cel mai mult, am scris şipoezie, bineînţeles, şi am trăit ca un nebun poezia, dar la un momentdat teatrul, ca gen literar, m-a captivat definitiv şi... de vreo 40 de aniscriu teatru neîncetat.

Echipa „Adevărul“ s-a întâlnit cu Matei Vişniec la târgul de carteGaudeamus, în Bucureşti Foto: Lucian Muntean

„Plecarea" dumneavoastră în Franţa, în 1987, a fostdeterminată cumva tot de teatru. Aţi luat decizia de a părăsiRomânia după ce piesa dumneavoastră „Cu caii la fereastră",care urma să fie pusă în scenă la Teatrul Nottara, a fostinterzisă de cenzură cu o seară înainte de premieră!

Lucrurile bune vin câteodată împreună, iar în acel moment erauîntr-o contradicţie profundă: în paralel, avusesem şansa să obţin unpaşaport şi aveam repetiţii la Nottara. În 1987 nu se simţea nimic laorizont în privinţa căderii comunismului. Îmi era mult mai uşor săorganizez în anii aceia o lectură într-un spaţiu interesant, la„Cenaclul de luni" (n.r. - cenaclu literar al generaţiei '80, al căruimembru fondator este, alături de Mircea Cărtărescu, Florin Iaru).Reuşeam greu să public fragmente de teatru în revisteleuniversitare, era o luptă de zi cu zi, iar teatrul, alături de cinema, eraprobabil cea mai cenzurată disciplină. Cred că puterea de atunci nuse temea aşa de mult de o carte incendiară pe care omul o citea însingurătatea sa, acasă, ci mai curând de un spectacol care puteasă devină sursă de emoţii şi de revoltă, de emoţii comune, care ar fiputut să-i împingă pe oameni la gesturi nesăbuite. Teatrul era otribună de contestaţie extraordinară.

Sunteţi de mulţi ani şi jurnalist şi de nenumărate ori aţidemonstrat că vă inspiraţi din actualitate...

Actualitatea este uneori atât de delirantă încât depăşeşte ficţiunea!Sunt scriitori care n-ar putea inventa lucruri atât de îngrozitoare sauatât de surprinzătoare precum cele inventate de actualitate. CazulDominique Strauss-Kahn, de pildă: cu fantasmele lui sexuale, omulcare era să devină preşedintele Franţei, era de fapt bolnav,psihologic vorbind, de fantasme sexuale! E un personaj uluitor, pecare un romancier nu l-ar putea inventa, l-a inventat realitatea. Decidin această listă de orori care este actualitatea, sigur că uneoriunele au un mesaj metafizic sau o valoare metaforică caremi-atrage atenţia. Vă dau un exemplu: am scris o piesă care senumeşte „Cuvântul progres spus de mama mea sună teribil de fals",pornind de la o depeşă (n.r. - ştire) care mi-a căzut sub ochi, în carese vorbea despre o bandă din Cecenia care ucisese un soldat. Nuse ştie şi nici nu contează din ce tabără. Pentru că tot au găsitasupra lui scrisorile de acasă, ştiau care este adresa lui şi i-auscris mamei spunându-i „Iată, pe copilul dumneavoastră l-amomorât, dar dacă cumva vreţi să-i cumpăraţi cadavrul ca să-lîngropaţi creştineşte sau după normele de rigoare, nu e scump, vi-lvindem cu 2.000 de dolari". Este un fapt divers, evident, dar înmaterie de monstruozitate e o metaforă a modului în care planetaasta basculează în oroare. Deci pornind de la o asemeneametaforă naturală, eu am dezvoltat o piesă întreagă, în care


4 of 6 12/12/2011 16:42

vorbesc despre cât de jos poate coborî umanitatea.

Sunteţi şi părinte, cum deschideţi gustul pentru literatură fiiceidumneavoastră?

Fetiţa mea s-a născut în Franţa, dar vorbeşte, bineînţeles, şiromâneşte. Este pasionată de literatură, este pasionată de limbilestrăine. După ce a văzut că între limba română şi limba francezăsunt asemănări uluitoare, a optat din primul an de liceu pentru latină,deşi nu era obligată să o înveţe. După ce a observat că latina apreluat multe cuvinte din greacă, a optat şi pentru greacă. Deciacum face mai multe limbi decât am făcut eu vreodată şi estepasionată de acestă muzică şi circulaţie a conceptelor, ametaforelor între limbi în istorie. Soţia mea este artist plastic, aşa cănoi i-am oferit de la bun început şansa de a gusta frumosul pe toatepalierele sale: literatură, arte plastice, muzică.

"Fetiţa mea s-a născut în Franţa, dar vorbeşte, bineînţeles, şiromâneşte. Este pasionată de literatură şi de limbile străine.''

CV

- Expat, din 1987- Numele: Matei Vişniec- Data şi locul naşterii: 29 ianuarie 1956, Rădăuţi- Studiile şi cariera:- 1977: Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea Bucureşti- 1977-1987: 20 de piese de teatru, niciuna jucată în faţaspectatorilor- 1987: cere şi obţine azil politic în Franţa- 1988-1989: jurnalist BBC, secţia în limba română- 1989-1991: revine în Franţa cu o bursă doctorală- 1992: primul spectacol în Franţa, „Caii la fereastră", Teatrul LesCelestins des Lyon 1992-prezent: jurnalist Radio FranceInternationale.- Locuieşte: la Paris.

15Like 4Comentează

Radu Paraschivescu, scriitor: „Am rămascorigent la Sport, în clasa a VII-a“

O elevă autistă, pas cu pas spre succes

Elevul anului, din Fălticeni, la New York

Vintilă Mihăilescu, antropolog, profesor: „Amfăcut liceul cu copiii nomenclaturii“

Alte știri din Scoala si educatie

5

Cum poţi să faci doiani de şcoală într-unulsingur

Adaugă Comentariu

NUME EMAIL

COMENTARIUL TAU (0/800)

TRIMITE

4 comentarii 1

maxtor 2011-12-10 01:08:28

n.am auzit de el...

șoimul patriei 2011-12-10 03:24:55

Presupun că nu-i singurul personaj care prin propriile eforturiși-a făcut un nume peste hotare de care n-ai auzit. Ești

Raspunde » 0 4


5 of 6 12/12/2011 16:42

Termeni si conditii | Publicitate | Redacţia | Privacy policy

probabil mult mai familiar cu Nae Chioru, Sile Cuțitaru, NicuCeaușescu, Adrian Păunescu și alți glorioși reprezentanți aiculturii vlaho-drace...

nae girimea 2011-12-10 07:59:00

@Maxtor Dl Visniec publica (in tara ) In Jurnalul national . Il citesc cuplacere . E un domn atipic in elita noastra diasporeza : nu face politica sidatorita creatiilor dumisale , n-a fost nevoit sa injure romanul si Romaniapt a fi trecut printre intelectuali .

M.M.Loviste 2011-12-11 18:16:59

De ce scriitorul Matei Visniec nu e sustinut la premiul Nobel,pe masuravalorii sale.Poate sa raspunda cineva chiar si dl. Visniec!?In viziunea meail merita cu prisosinta intre romanii care scriu !!!

Raspunde » 7 0

click.ro

Emoţionant!Ultimul smsprimit de unpoliţist ucis înmisiuneMesajul a ajuns ladestinatar lacâteva minutedupă ce DeriekCrouse fuseseîmpuşcat mortal.Soţia îi cereaciteste articolul

Iat-o pe LindsayLohan goală!Arată senzaţionalNumărul dindecembrie alrevistei Playboydin SUA, care oare pe copertă peLindsay Lohan şiva apăreasăptămânaviitoare, a ajunsciteste articolul

Prezentatoare dela meteo, cerutăde soţie în direct- VIDEOÎn timp ce anunţavremea pentrusăptămânaurmătoare, JennaLee Thomas s-atrezit cu un intrusîn platou. Prietenulei venise să facăciteste articolul

Raspunde » 4 0

Raspunde » 1 0


6 of 6 12/12/2011 16:42

matei vişniec, dramaturg, scriitor, jurnalist_ „am fugit de-acasă, ca să caut un liceu la...

Documents