Masoterapie CURS 8

1 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

Frământatul (petrissage)

=Kneading massage , petrissage

Tehnica unica , misc de prindere a teg. tes cel subcutanat si musc pacientului intre police si celelalte degete sau intre degetele terapeutului si baza degetelor si de ridicare a lor sub forma unei cute atat cat permite elasticitatea pielii urmata de stoarcerea tesuturilor prin comprimarea intre degete si palma sau intre degete si un plan profund efectuata cu o mana sau mai frecvent cu ambele maini.

Urmărind succesiunea metodică logică de aplicare a masajului de la suprafaţa corpului în profunzime, după netezirea adresată pielii, fricţiunea pentru ţesuturile subcutanate, frământatul este procedeul cel mai eficient pentru masajul ţesuturilor profunde, în special al muşchilor.

Prelucrarea tes se face cu blandete, cu mobilizarea mainilor prin misc circulare, perpendiclare pe directia de compresiune, miscari ondulatorii ritmice.

Manevrele constau în prinderea muşchilor şi a altor ţesuturi profunde, ridicarea lor (când este posibil), stoarcerea lor prin comprimare sau prin presiune pe planul profund.

Posibilităţile de execuţie tehnică a manevrelor sunt diferite, forma lor fiind determ. de specificul regiunii, astfel:

• frământatul în cută; • frământatul circular • frământatul şerpuit; • frământatul cu pumnii; • frământatul între marginile cubitale ale mâinilor; • frământatul “în rindea”; • frământatul prin rularea muşchilor.

Frământatul în cută reprezintă o formă de masaj care se poate aplica atât pesuprafeţele plate şi întinse cât şi la segmentele membrelor (braţ, antebraţ, gambă,coapsă). Prizele folosite diferă de la un segment la altul al corpului în funcţie degrosimea stratului de ţesut prelucrat, astfel:

• priza mică - realizată între police şi index;

• priza medie - între degete şi rădăcina mâinii;

• priza mare - între vârfurile degetelor.

Masoterapie CURS 8

2 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

Dintre aceste forme, priza medie este cel mai mult utilizată. Cuta realizată între degete şi rădăcina mâinii este stoarsă prin ducerea mâinii înainte şi comprimarea cutei cu partea musculoasă a palmelor, urmată de apăsarea ei pe planul dur profund. Aceste mişcări, repetate de câteva ori în acelaşi loc, sunt urmate de aplicarea mâinilor din aproape în aproape pe suprafaţa învecinată, frământând ţesuturile atât în sens longitudinal cât şi în sens transversal. Priza este menţinută formând o cută lungă pe lungimea muşchiului, se ridică şi apoi se presează pe planul osos, atât la nivelul segmentelor lungi şi subţiri ale membrelor cât şi pe suprafeţe plane (ex. spate). Această formă de cută se mai numeşte şi cută deplasabilă sau în val şi este specifică zonelor cu elasticitate mare a ţesuturilor. Frământatul circular şi frământatul şerpuit se realizează cu o priză care să prindă segmentul “în cerc”, “în brăţară” sau “în inel”, policele ambelor mâini fiind situate la acelaşi nivel în porţiunile mai voluminoase (coapsă) sau etajat, unul deasupra celuilalt (gambă, antebraţ, braţ). Muşchii sunt prinşi şi presaţi între degete şi palme, apoi pe planul osos profund.

În cazul manevrelor de frământat şerpuit, priza este realizată tot circular, policele orientat înainte, realizându-se o presiune şi o torsiune a masei musculare între degete şi palme, mâinile acţionând alternativ. Ambele variante se bazează pe mişcarea de presiune a cutei între mâna maseurului şi planul dur profund. După fiecare mişcare presiunea slăbeşte, moment în care muşchiul se relaxează. Forţa de acţionare a maseurului poate fi mai mică sau mai mare, în funcţie de volumul şi rezistenţa muşchilor masaţi, sensul de acţionare al frământatului fiind cel al circulaţiei de retur, sanguine şi limfatice. Partea dorsală a trunchiului (spatele) cât şi faţa anterioară a toracelui necesită adaptarea manevrelor de frământat la forma musculaturii acestor zone.Muşchii situaţi pe aceste regiuni ale corpului sunt întinşi ca suprafaţă, iar volumul lor nu este atât de bine conturat pentru a putea fi prelucraţi eficient prin manevrele de frământat în cută. Pentru aceştia, manevra de frământat denumită “în rindea”(mişcare asemănătoare cu cea a tâmplarului) şi rularea muşchilor sunt cele mai adecvate. Priza se realizează prin aplicarea mâinii maseurului pe suprafaţa de masat cu zona eminenţei tenare şi hipotenare (“rădăcina mâinii”), degetele uşor depărtate de aceasta, la un unghi de 30-45grade.

Mâna maseurului execută presiuni moderate (sau mai pronunţate) şi deplasări scurte ale ţesuturilor (înainte-înapoi), înaintând progresiv, fără a solicita elasticitatea ţesuturilor peste limitele accesibile. Ţinând seama că la această manevră presiunea este crescută pentru a obţine efecte în profunzime, deplasarea mâinii se va face prin mişcări scurte pentrua nu provoca senzaţii de durere. Astfel, muşchii sunt prelucraţi între două suprafeţe dure reprezentate de

Masoterapie CURS 8

3 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

mâna maseurului şi suportul osos al musculaturii cutiei toracice. Atunci când masa musculară este bine dezvoltată (la sportivi:culturişti, halterofili, luptători, boxeri, etc.), priza poate fi aplicată cu “mână peste mână”, maseurul înclină mult trunchiul înainte şi trece mai mult greutatea corpului său pe braţe, pentru a acţiona cu forţă sporită.O altă formă de frământat pentru zona trunchiului (posterioară şi anterioară)este cea de rulare a muşchilor respectivi. Priza se aplică în acelaşi fel ca la frământatul “în rindea”, apoi mâna execută presiuni cu mişcări circulare, câteva pe acelaşi loc, după care înaintează uşor pe direcţia circulaţiei de retur. Când subiectul se află în poziţie aşezat, maseurul aplică o mână pe zona opusă celei masate şi realizează o “contra priza” pentru a fixa mai bine poziţia pacientului. Pentru regiunea abdominală, pe lângă frământatul în cută cu diferitele lui forme, cu priza mică, medie sau în val, în funcţie de consistenţa ţesuturilor (hipoderm) se foloseşte o formă specială de frământat în cută, realizată întremarginile cubitale ale mâinilor.

Efectele frământatului

Sunt obţinute, pe două căi:

•mecanică;

•reflexă.

Pe cale mecanică este stimulată deschiderea unor capilare de rezervă care favorizează circulaţia profundă şi eliminarea produşilor toxici. Acest mecanism este deosebit de important în cazul sportivilor de performanţă la care în timp se formează capilare noi, ca o reţea de adaptare. După efortul fizic foarte mare,manevrele de frământat favorizează eliminarea mai rapidă a cataboliţilor anaerobi .Frământatul contribuie la menţinerea musculaturii într-o stare de funcţionare bună, asigură o troficitate normală, combate atrofiile musculare. Prin manevrele de stoarcere, elasticitatea ţesutului muscular este bine întreţinută prevenind leziunile la acest nivel, lucru foarte important în practica sportivă.

Pe cale reflexă sunt stimulate fiziologic proprietăţile muşchilor: excitabilitatea, contractilitatea şi conducti-bilitatea. Excitabilitea dă posibilitatea susţinerii eforturilor prelungite şi rezistenţă la oboseală. Contractilitatea, proprietatea muşchiului apreciată prin creşterea forţei de contracţie, este de asemenea superioară în cazul sportivilor de performanţă, la care se produce o mobilizare a sistemului nervos central, determinând o sincronizare îmbunătăţită şi o mobilizare mai mare a unităţilor motorii.Aceste efecte determinate de frământat la nivel muscular sunt greu de stabilit prin care mecanism sunt obţinute, mecanic sau reflex. Se poate afirma că ele se suprapun, preponderente fiind cele reflexe.

EFECTE:

Masoterapie CURS 8

4 | P a g . D r . G u ș i ț ă C l a u d i u C o n s t a n t i n

1 mobilizarea fluidelor si a lichidelor de staza se realizeaza datorita stimularii circulatiei, prin vasodilatatie arteriolara si capilara precum si prin activarea circulatiei limfatice. Procesul este secundar compresiunilor si stoarcecii musculaturii, a vaselor sangvine si limfatice, ceea ce produce o activare circulatorie si o hiperemie considerabila.

2. Produce elasticizare si inmuiere tisulara prin liza aderentelor, asuplizare tisulara, cu ameliorarea posibilitatii de mobilizare a fibrelor musculare. Efectul este benefic atat pe struct musculare normale cat si pe structurile cicatriceale. Prin actiune mecanica directa, mobilizarea tes, ridicarea lor din planul anatomic normal, asuplizeaza si reda elasticitatea tisulara.

3. Amelioreaza troficitatea tisulara si musculara, combate atrofia musculara, creste tonusul, elasticitatea si contractilitatea musculara.

4 Produce un efect stimulant asupra sistemului nervos central.

Importanţa acestui procedeu în terapie se resimte în special în stările de atonie, atrofie şi insuficienţă musculară, consecinţe ale imobilizărilor prelungite necesare după diferite traumatisme sau alte afecţiuni musculare.